PRUE A UPAR CLE aA UA http://bibliotecahamangiu.re 16-Dec-2013Copyright © 2007 Editura Hamangiu SRL Editura acreditata CNCSIS - Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatimantul Superior Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu Nicio parte din aceasta lucrare nu poate fi copiata fara acordul scris al Editurii Hamangiu [Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ROMANIA. iNALTACURTE DE CASATIE SI JUSTITIE inalta Curte de Casatie si Justitie : sectiile unite : recursuriin interesul legii : 2004-2006. - Ed. a 2-a, rev. - Bucuresti : Editura Hamangiu, 2007 ISBN 978-973-8957-69-5 347.99(498) Editura Hamangiu: Distributie: Bucuresti, Str. Col. Popeea, 0788.854.348 nr. 43, sector 5 0788.724.564 O.P.5, C.P. 76 0724.564.569 Tel/Fax: 0747.952.461 031.805.8020 031.805.8021 Ub: //vibliotecahamangtu.re 10-Dec-2013Cuprins 2004 1. Decizia Nr. I din 23 februarie 2004 cu privire la limitele investirii instantei penale cu judecarea actiunii civile, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite cu ocazia circulatiei pe drumurile publice ... 2005 2. Decizia Nr. I din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. (4) siale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurdrile in Romania, cu modificarile ulterioare, referitoare la calitatea in care participa in procesul penal societatea de asigurare .... 3. Decizia Nr. Il din 23 mai 2005 cu privire la incadrarea juridica a faptelor care, in raport cu continutul lor concret, intrunese atat elementele constitutive ale infractiunii de viol, cat si pe cele ale infractiunii de incest ... 4. Decizia Nr. II] din 23 mai 2005 cu privire la intelesul ce trebuie atribuit actelor la care e refera art. 197 alin. (1) si art. 198, precum si art. 201 din Codul penal ..... 5. Decizia Nr. IV din 26 septembrie 2005 cu privire la problema daca sunt aplicabile dispozitiile de agravare ale art. 75 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal in cazul infractiunii de omor calificat prevazute de art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal ......... 19 6. Decizia Nr. V din 26 septembrie 2005 cu privire la compunerea completului care judeca in prima instanta, la judecatorii, tribunale si curti de apel, infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie..... Il http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Cuprins 1.C.C.J. — Sectiile Unite 7. Decizia Nr. VIII din 24 octombrie 2005 cu privire la modul de sesizare a instantei de judecata in cazul infractiunilor la care se refera art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare .... 8. Decizia Nr. IX din 24 octombrie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934 in raport cureglementarea data, prin art. 215 alin. (4) din Codul penal, faptelor de inselaciune savarsite in legatura cu emiterea unui cec .. Decizia Nr. X din 24 octombrie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, in caz de concurs de infractiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intra sub incidenta gratierii 2 10. Decizia Nr. XI din 24 octombrie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 si ale art. 3 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, referitoare la clauza penala prin care se instituie obligatia irii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea lor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita de parti sau pe langa dobanda legal .. 11. Decizia Nr. XII din 21 noiembrie 2005 cu privire la caile de atac impotriva incheierilor pronuntate in cursul urmaririi penale, in prima instanta si in apel, referitoare la revocarea, inlocuirea sau incetarea arestarii preventive . 12. Decizia Nr. XII din 21 noiembrie 2005 cu privire la modul de solutionare a plangerii adresate direct instantei de judecata impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, fara ca acestea sa fie atacate, in prealabil, conform art. 278 din Codul de procedura penala, la procurorul ierarhic superior... 13. Decizia Nr. XIV din 21 noiembrie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 120 alin. (2) din Codul penal referitoare la http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recursurile in interesul legii Cuprins efectele gratierii asupra pedepselor a cdror executare este suspendata conditionat, in cazul gratierii conditionate..... 08 14. Decizia Nr. XV din 21 noiembrie 2005 cu privire la organul judiciar competent sa dispuna desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmirire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror ... - 15. Decizia Nr. XVII din 21 noiembrie 2005 cu privire la intocmirea unei minute in cazurile in care judecatorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive 16. Decizia Nr. XVIII din 12 decembrie 2005 cu privire la confiscarea speciala a mijlocului de transport in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 17. Decizia Nr. XIX din 12 decembrie 2005 cu privire la data de la care amanarea executarii pedepsei inchisorii produce efecte .... 18. Decizia Nr. XX din 12 decembrie 2005 cu privire la admisibilitatea cererilor prin care se solicita obligarea debitorilor ce nu-si indeplinesc obligatiile de a face sau de a nu face la plata de daune cominatorii, dupa intrarea in vigoare a art. 5803 din Codul de procedura civila, precum si la problema daca hotararea judecatoreasca prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu .. 19. Decizia Nr. XXI din 12 decembrie 2005 cu privire la aplicarea unor dispozitii ale Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 .. 20. Decizia Nr. XXII din 12 decembrie 2005 cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihna .. .. 8 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Cuprins 1.C.C.J. — Sectiile Unite 2006 21. Decizia Nr. I din 16 ianuarie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Codul de procedura penala referitoare la compatibilitatea judecatorului de a participa la judecarea cauzei in care a dispus prin incheiere, pronuntata inainte de solutionarea acesteia in fond, schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instantei ... 22. Decizia Nr. HI din 16 ianuarie 2006 cu privire la incadrarea juridica a faptei de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii . 23. Decizia Nr. III din 16 ianuarie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare, precum siale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului . . Decizia Nr. IV din 16 ianuarie 2006 cu privire la posibilitatea dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor prin uzucapiune in cazul posesiilor incepute inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale sia Legii nr. 59/1974 privind fondul funciar . ~ 10 .. 104 2 S 25. Decizia Nr. V din 20 februarie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 176 alin. (1) lit. b) din Codul penal in cazul actelor de violenta savarsite in aceeasi imprejurare, cu intentia de a ucide, asupra a doua persoane, dintre care una a decedat .. 116 26. Decizia Nr. VI din 20 februarie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 52 alin. (5) din Codul de procedura penala, referitoare la recuzarea care priveste intreaga instanta . 27. Decizia Nr. VII din 20 februarie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 140 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala, referitoare la incetarea de drept a masurilor preventive VI http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recursurile in interesul legii Cuprins 28. Decizia Nr. VIII din 20 martie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 450 alin. (2) din Codul de procedura penala referitoare la fixarea termenului dupa expirarea caruia poate fi reinnoita cererea sau propunerea de acordare a liberarii conditionate 29. Decizia Nr. LX din 20 martie 2006 cu privire la competenta de solutionare, in prima instanta, a cererilor avand ca obiect obligarea persoanei juridice notificate, detinatoare a imobilului, sa emita decizie sau dispozitie motivata de restituire in natura ori de acordare de despagubiri potrivit Legii nr 10/2001 .... wid 3 3 2 . Decizia Nr. X din 20 martie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pet. 23 din Legea nr.161/2003, referitoare la cazurile de admisibilitate a cererii de radiere a unei inmatriculari sau mentiuni din registrul comertului .. 3 . Decizia Nr. XI din 20 martie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (4) si ale art. 9 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, in cazul cererii de investire cu formula executorie a ordonantei de admitere asomatiei de plata. . 144 . Decizia Nr. XII din 20 martie 2006 cu privire la dispozitiile legale aplicabile, in materia reorganizarii judiciare sia falimentului, in cazul creantelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului 33. Decizia nr. XIII di 3 Nn 149 20 martie 2006 referitoare la aplicarea dispozitiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, republicata, in cazul contractelor de credit bancar incheiate inainte de data intrarii in vigoare aacestei legi..... 154 34. Decizia Nr. XIV din 22 mai 2006 privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la stabilirea caracterului de ,,consecinte deosebit de grave” la care se refera art. 146 din Codul penal, in cazul infractiunii continuate .. VIL http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Cuprins I.C.C.J.— Sectiile Unite 35. Decizia Nr. XV din 22 mai 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 278! alin. (8) lit. c) din Codul de procedura penala, sub aspectul compatibi judecatorului de a mai participa, in continuare, la solutionarea fondului cauzei retinute spre judecare dupa desfiintarea, prin incheiere, a rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata, ca urmare a aprecierii ca probele existente la dosar sunt suficiente pentru a proceda la judecare . Decizia Nr. XVI din 22 mai 2006 cu privire la problema 163 3 a Codul penal in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea $i combaterea traficului si consumului ilicit de droguri ..... .. 167 . Decizia Nr. XVIII din 12 iunie 2006 in legatura cu problema daca sunt supuse recursului, cu privire la masurile preventive, deciziile instantei de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei 3 a 171 38. Decizia Nr. XIX din 12 iunie cu privire la incadrarea juridica a faptei de folosire de acte vamale false la Registrul Auto Roman, in vederea verificarii unui autoturism adus din strai cu scopul inmatricularii acestuia wl DS. . Decizia Nr. XX din 12 iunie 2006 cu privire la modul de sesizare a instantei in cazul infractiunii de tulburare de posesie prevazute in art. 220 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pet. 2 din titlul [X al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente ... 3 S 179 40. Decizia Nr. XXII din 12 iunie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul cererilor de autorizare a constituirii si de inmatriculare a societatilor comerciale de consultanta, asistenta si reprezentare juridica 183 VU http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20131. Decizia Nr. | din 23 februarie 2004 cu privire la limitele investirii instantei penale cu judecarea actiunii civile, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite cu ocazia circulatiei pe drumurile publice C. proc. pen., art. 14 C. civ., art. 998 Instanta penala investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite de un conducator auto, este investita sa judece actiunea civila, alaturata celei penale prin a persoanei vatamate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte. (M. Of. nr. 404 din 6 mai 2004) Sub presedintia presedintelui inaltei Curti de Casatie si Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la limitele investirii instantei penale cu judecarea actiunii civile, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporal din culpa savarsite de un conducator auto. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie, care sustinut recursul in interesul legii in sensul in care a fost formulat. CURTEA, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urmatoarele: in aplicarea dispozitiilor art. 14 si urmatoarele din Codul de procedura penala, instantele de judecata nu au un punct de vedere unitar, pro- nuntandu-se in mod diferit cu privire la limitele investi stantei penale http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. /2004 LC.C.J. — Sectiile Unite cu judecarea actiunii civile, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite cu ocazia circulatiei pe drumurile publice. Astfel, unele instante au considerat ca in astfel de cazuri actiunea civila alaturata celei penale poate fi admisa numai cu privire la pretentiile formulate pentru prejudiciile cauzate prin infractiunea cu care a fost sesizata instanta, iar nu si pentru cele produse prin efectele secundare sau colaterale ale faptei, care nu au facut obiectul unei incadrari juridice distincte cu caracter penal. S-a apreciat ca acest mod de a proceda se impune, deoarece actiunea civila nu poate exceda limitelor cu care este investita instanta prin actiunea penala, cat timp ea este chemata sa se pronunte, sub aspect penal, numai cu privire la infractiunea ce face obiectul trimiterii in judecata. in fine, alte instante s-au pronuntat in sensul ca instanta investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite cu ocazia circulatiei pe drumurile publice, este investita sa judece actiunea civila, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatimate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamiarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte. Aceste din urma instante au procedat corect. Potrivit art. 14 alin. (1)-(3) din Codul de procedura penala, ,,actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente”, ea ,,poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila”, iar ,,repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile”. Din aceasta ultima dispozitie a textului de lege mentionat rezulta ca repararea pagubei produse prin infractiune, in cadrul solutionarii actiuni civile alaturate celei penale, se face in conformitate cu prevederile din legea civil. Or, prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul raspunderii civile delictuale, se prevede ca ,,orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”. http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. /2004 Tot astfel, potrivit art. 999 din Codul civil, prin care este reglementata raspunderea civila in caz de cvasidelicte, ,,omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”. In raport cu aceste reglementari neechivoce, a caror aplicare nu este limitata prin vreo dispozitie a Codului de procedura penala referitoare la repararea pagubei in cadrul actiunii civile alaturate celei penale, este evident ca legiuitorul nu a urmiarit sa ingradeasca in vreun fel posibilitatea persoanei vatamate, constituita parte civila, de a obtine o justa si integrala reparare a pagubei. De aceea, prin limitarea obiectului actiunii civile la daunele cauzate numai de efectele care sunt consecinta la care se face referire neechivocd prin textul legii penale incriminator al faptei deduse judecatii instantei penale, s-ar deturna insusi sensul si scopul unei astfel de actiuni, care consta in asigurarea unei juste si integrale reparari a prejudiciului cauzat. Imperativul bunei administrari a justitiei, care impune exercitarea concomitenta a celor doua actiuni, nu poate permite fragmentarea pretentiilor civile in functie de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, ca urmare a particularitatilor legaturii de cauzalitate dintre actul incriminat gsi efectele acestuia. O astfel de solutie ar contraveni insusi spiritului legii romane aplicabile si reglementarilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului sia libertatilor fundamentale, potrivit cdrora orice persoana are dreptul la judecarea, in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, de catre o instanta care s4 hotdrascd nu numai cu privire la temeinicia acuzatiei penale, ci si asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil. in raport cu aceste cerinte, chiar daca in art. 14 din Codul de procedura penal se are in vedere cazul tipic in care urmarea pagubitoare este unica si decurge, in intregul ei, din actiunea sau inactiunea ce constituie infrac- tiunea dedusa judecatii, aceasta nu inseamna ca nu ar putea fi adoptata o alta solutie pentru unele situatii cu urmari pagubitoare multiple, la care legea nu se refera in mod expres, cum sunt cele create prin accidentele de circulatie, cand prin aceeasi fapta, de conducere culpabila a autovehi- culului, sunt lezate, de regula, atat integritatea corporala a victimei, cat si bunurile acesteia. http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. /2004 LC.C.J. — Sectiile Unite Cum in asemenea cazuri toate urmiarile pagubitoare decurg din aceeasi fapta, unica, a inculpatului, desi aceasta constituie infractiune numai in raport cu unul dintre efectele produse, cum ar fi moartea sau vatamarea integritatii corporale a victimei, este rational si echitabil ca toate pretentiile de despagubiri sa fie solutionate in cadrul actiunii civile alaturate celei penale. in astfel de situatii este nu numai in interesul socie tii de a se infaptui actul de justitie in mod complet si cat mai prompt posibil, dar si in interesul partilor ca judecarea actiunii civile sa fie realizata, in intregul ei, in fata instanfei penale. Sub acest aspect, persoana vatamata este vadit interesata sa fie despagubita pentru intregul prejudiciu suferit, in cadrul aceluiasi proces, de catre instanta penala, unde actiunea sa civila poate fi solutionata in conditii de mai mare celeritate si cu garantii de administrare mai lesnicioasa si completa a probelor. Tot astfel, posibilitatile de a administra mai lesnicios probele, ca si de a-si concentra apararile il fac si pe inculpat sa fie interesat in solutionarea actiunii civile si a celei penale in fata aceleiasi instante. Este de subliniat ca prin solutionarea de catre aceeasi instanta a celor doua actiuni, determinate de savarsirea aceleiagi fapte, se asigura 0 mai prompta, temeinica si completa aflare a adevarului, prin aprecierea unitara a probelor, precum gi evitarea pronuntarii de hotarari contradictorii. Asa fiind, nu se poate considera ca ar exista ratiuni ca prejudiciul unic suferit de victima prin savarsirea unei fapte penale, de asemenea, unica, si fie fragmentat, iar competenta de solutionare a actiunii civile sa fie impartita intre doua instante — penala si civila — cu toate inconvenientele ce decurg din aceasta. Oatare concluzie se impune a fi acceptata nu numai in cazul faptelor de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa, savarsite de conducatori auto cu ocazia circulatiei pe drumurile publice, ci si in orice alte situatii de comitere a unei fapte complexe, cu mai multe consecinte pagubitoare pentru aceeasi victima, cum ar fi in cazul infractiunilor de omor intentionat si de vatamare corporala intentionata, care au avut ca urmare si degradarea imbracamintei victimei, sau in cazul unei talharii prin savarsirea careia au fost degradate si unele bunuri ale persoanei vatamate, ce nu au fost sustrase. http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. /2004 in consecinta, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 414? alin. (1) din Codul de procedura penala, urmeazi a se admite recursul in interesul legii si a se stabili, in aplicarea art. 14 din Codul de procedura penal si a art. 998 din Codul civil, cd instanta penala investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatimare corporala din culpa savarsite de un conducator auto, este investitd si judece actiunea civila, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile corporale suferite, ct si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte. Totodata, fata de prevederile art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penal, se va mentiona ca decizia este obligatorie. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECIDE: Admite recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 14 din Codul de procedura penala si ale art. 998 din Codul civil, stabileste ca instanta penala investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savarsite de un conducator auto, este investita si judece actiunea civila, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din data de 23 februarie 2004. http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20132. De Nr. I din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. (4) si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, referitoare la calitatea in care participa in procesul penal societatea de asigurare Legea nr. 136/1995, art. 54 alin. (4) si art. 57? Societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu ca parte responsabila civilmente sau garant al platii despagubirilor civile. (M. Of. nr. 503 din 14 iunie 2005) Sub presedintia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie S-a luat in examinare recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. (4) si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, referitoare la calitatea in care participa in procesul penal societatea de asigurare. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca societatea de asigurare, a carei citare este obligatorie, participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu in calitate de parte responsabila civilmente sau de garant al inculpatului pentru suma prevazuta in contractul de asigurare. » Art. 54 din Legea nr, 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania a fost modificat, ulterior pronuntarii acestei decizii, prin O.U.G. nr. 61/2005 (M. Of. nr, 562 din 30 iunie 2005), iar art. 57 a fost abrogat prin acelasi act normativ. http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. /2005 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele: in aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. (4) si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, instantele de judecata s-au pronuntat in mod diferit cu privire la calitatea in care participa societatea de asigurare in procesul penal. 1. Astfel, unele instante au considerat ca, in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de auto- vehicule, asiguratorul are calitatea de parte responsabila civilmente in cadrul procesului penal. in argumentarea acestui punct de vedere s-au invocat prevederile Codului de procedura penala, care nu conditioneaza calitatea de parte responsabila civilmente de existenta vreuneia dintre culpele delictuale reglementate in art. 1000 alin. (1) si (3) din Codul civil, ci doar pretind ca persoana chemata in procesul penal ca parte responsabila civilmente s4 raspunda, conform legii civile, pentru pagubele produse prin fapta inculpatului. S-a subliniat in justificarea acestei opinii ca raspunderea civild pentru fapta altuia opereaza nu numai in cazurile cand exista o culpa a persoanei chemate sa raspunda intr-un astfel de caz, ci ea trebuie admisa si in alte situatii, stabilite expres de lege, cum este si aceea la care se refera art. 54 alin. (4) din Legea nr. 136/1995, cu modificarile ulterioare, cand ,,citarea in proces a asiguratorului este obligatorie”. S-a mai invederat ca nici nu ar fi in spiritul principiilor contradicto- rialitatii si egalitatii intre parti ca o persoana chemata sa raspunda pentru fapta altuia si nu-si poata formula aparari in legatura cu calitatea de asigurator, cu intinderea raspunderii asiguratului si a raspunderii acestuia, precum si cu privire la celelalte aspecte specifice raspunderii pentru altul. Or, s-a motivat, toate aceste cerinte de echitate nu ar putea fi garantate decat prin atribuirea calitatii de parte responsabila civilmente asiguratorului pe intreg parcursul procesului penal. 2. Alte instante s-au pronuntat in sensul ca, in procesul penal, socie- tatea de asigurare ar avea doar calitatea de garant al platii despagubirilor. in acest sens s-a invocat argumentul ca societatea de asigurare nu poate fi chemata, asa cum se prevede prin art. 24 alin. (3) din Codul de procedura penala, sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele produse prin fapta inculpatului, ci in baza contractului incheiat intre ea si asigurat. 7 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. /2005 LC.C.J. — Sectiile Unite S-a motivat c4, neputandu-i-se imputa nici una dintre culpele delictuale prevazute in art. 1000 alin. (1) si (3) din Codul civil, nu exista temei ca societatea de asigurare si fie citata in procesul penal ca parte responsabila civilmente, deoarece nu sunt intrunite cerintele reglementate prin art. 16 si art. 24 alin. (3) din Codul de procedura penala. S-a mai scos in evidenta ca, din moment ce obligatia de citare a societatii de asigurare este determinata numai de existenta contractului de asigurare, pe baza caruia ea doar garanteaza limitat acoperirea despagubirilor, participarea sa in procesul penal nu poate fi decat in calitate de garant al platii acestora. 3. In fine, alte instante s-au pronuntat in sensul cd societatile de asigurare trebuie citate in procesul penal numai in calitate de asigurator, deoarece raporturile juridice dintre aceste societati i asigurat au la baza 0 solidaritate tacita, stabilita prin conventie, care da dreptul persoanelor pagubite prin producerea accidentelor sa pretinda, in baza art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despagubiri atat celor raspunzatori de producerea acestora, cat si direct asiguratorului de raspundere civila. Aceste din urmi instante au procedat corect. in adevar, prin art. 48 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, cu modificarile ulterioare, se prevede ca , ,persoanele fizice sau juridice care au in proprietate autovehicule supuse inmatricularii in Romania, precum gi tramvaie sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei, si sd mentina valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare”, iar potrivit art. 48! alin. (2) din aceeasi lege, ,,contractul de asigurare atesta existenta asigurarii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule”. Aceste dispozitii legale, menite sa asigure posibilitatea desdaunarii victimelor accidentelor de circulatie, impun obligativitatea incheierii si mentinerii valabilitatii contractelor de asigurare, in scopul eliberarii persoanelor fizice si juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au in proprietate. in acest cadru s-a stabilit, prin art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, ca drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de auto- vehicule ,,se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civil, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei”. 8 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. /2005 Din coroborarea acestei reglementari cu dispozitia art. 54 alin. (4) din aceeasi lege, potrivit careia, ,,in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, asiguratii sunt obligati sa se apere in proces”, iar ,,citarea in proces a asiguratorului este obligatorie”, rezulta neindoielnica vointa a legiuitorului de a limita pozitia procesuala a societatii de asigurare la calitatea sa de ,,asigurator”, care ii ofera suficiente posibilitati de aparare atat in nume propriu, cat si prin subrogare in drepturile asiguratului. Este de observat totodata ca din nici o prevedere a legii mentionate nu rezulta ca societatea de asigurare ar avea o alta calitate procesuala decat aceea de ,,asigurator”, asa cum este ea denumita repetat in cuprinsul legii, dupa cum nici dispozitiile din Codul de procedura penala, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun sa se considere ca, in asemenea situatii, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabila civilmente. Caracterul limitat, derivat din contract, al obligatiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea pozitiei sale, determinata de aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, cu modificarile ulterioare, cu calitatea de parte responsabila civilmente sau de garant, ct timp nici o prevedere legala nu permite o astfel de interpretare. in aceasta privinta, precizarea din art. 24 alin. (3) din Codul de procedura penala, in sensul ca ,,persoana chemata in procesul penal si raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente”, impune referirea, in mod obligatoriu, la dispozitiile art. 1000 alin. (1) si (3) din Codul civil, care reglementeaza o atare raspundere. Or, natura juridica a obligatiei pe care si-o asuma societatea de asigurare prin incheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferita de raspunderea pentru fapta altuia, reglementata prin art. 1000 alin. (1) din Codul civil, precum gi de raspunderea comitentilor, pentru prejudiciul cauzat de prepusii lor, la care se refera alin. (3) al aceluiasi articol. Pe de alta parte, nici nu se poate considera ca raspunderea civila a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementata prin dispozitie speciala a legii civile, deoarece, asa cum s-a aratat, prin Legea nr. 136/1995 s-a prevazut obligativitatea citarii societatii de asigurare in calitate de ,,asigurator de raspundere civila”, fara a se face trimitere la 9 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. /2005 LC.C.J. — Sectiile Unite vreo dispozitie care s4 permita sa i se atribuie calitatea de parte respon- sabila civilmente sau de ,,garant”, Asa fiind, din analiza dispozitiilor legale si a principiilor de drept la care s-a facut referire rezulta ca, in cazul producerii unui accident de circulatie, avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a incheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contrac- tuala a asiguratorului, intemeiata pe contractul de asigurare incheiat in conditiile reglementate prin Legea nr. 136/1995. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara gi ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie sia se stabili ca, in raport cu prevederile art. 54 alin. (4) si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile ulterioare, societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar nu ca parte responsabila civilmente sau garant al platii despagubirilor civile. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECIDE: Admite recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Inaplicarea dispozitiilor art. 54 alin. (4) siale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, stabileste: Societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 28 martie 2005. 10 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20133. Decizia Nr. Il din 23 mai 2005 cu privire la incadrarea juridica a faptelor care, in raport cu continutul lor concret, intrunesc atat elementele consti- tutive ale infractiunii de viol, cat si pe cele ale infractiunii de incest C. pen., art. 33 lit. b), art. 197 alin. (1) si alin. (2) lit. b'), art. 203 Raportul sexual cu o persoana de sex diferit, care este ruda in li directa sau frate ori sora, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, constituie atat infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) din Codul penal, cat si infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din acelasi cod, in concurs ideal, iar daca victima — ruda apropiata — locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul, o atare fapta constituie infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) si alin. (2) lit. b’) din Codul penal, in concurs ideal cu infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din acelasi cod. (M. Of. nr. 867 din 27 septembrie 2005) Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, confor- mandu-se dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organi- zarea judiciara, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la incadrarea juridica a faptelor care, in raport cu continutul lor concret, intrunesc atat elementele constitutive ale infractiunii de viol, cat si pe cele ale infractiunii de incest. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 83 de judecatori din totalul de 111 in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, invederand ca, in aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. b) din Codul penal, se impune ca raportul sexual cu o persoana de sex diferit, membru al familiei, cu care 11 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. 1/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite autorul este ruda in linie directa sau frate ori sora, savarsit prin constran- gerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, sa fie incadrat atat in infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) sialin. (2) lit. b') din Codul penal, cat si in infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din acelasi cod, in concurs ideal. SECTILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele: In legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 197 alin. (2) lit. b') siale art. 203 din Codul penal, in raport cu prevederile art. 33 lit. b) din acelagi cod, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la incadrarea juridica ce trebuie data faptei de a intretine raport sexual cu o persoana de sex diferit, membru al familiei si ruda in linie directa sau frate ori sora, savarsita prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca fapta respectiva constituie numai infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) si alin. (2) lit. b') din Codul penal, considerand ca incadrarea juridica in art. 203 din acelasi cod, privind infractiunea de incest, este absorbita in dispozitia de agravare de la alin. (2) lit. b') al art. 197 din Codul penal, care se refera la situatia cand ,,victima violului este membru al familiei’”. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca 0 atare fapta, savargita de autor asupra unui membru al familiei, cu care este ruda in linie directa sau frate ori sora, constituie atat infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) si alin. (2) lit. b') din Codul penal, cat si infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din acelasi cod, in concurs ideal. Aceste din urma instante au procedat corect. Potrivit art. 197 alin. (1) din Codul penal, infractiunea de viol consta in »Actul sexual de orice natura, cu 0 persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa”, iar, in conformitate cu alin. (2) lit. b') din acelasi articol, imprejurarea daca ,,victima este membru al familiei” constituie agravanta. Pe de alta parte, prin art. 203 din Codul penal se prevede ca ,,Raportul sexual intre rude in linie directa sau intre frati si surori” constituie infrac- tiunea de incest. 12 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. 11/2005 Din prevederile acestui din urmi text de lege rezulta astfel ca, in cazul in care violul a fost savarsit asupra unui membru al familiei, care este ruda in linie directa cu autorul sau frate ori sora cu acesta, fapta este susceptibila de a fi incadrata si in infractiunea de incest. Sub acest aspect, este de observat ca, in raport cu prevederile art. 33 lit. b) din Codul penal, exista concurs de infractiuni (ideal) atunci ,,cand o actiune sau inactiune, savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni”. Asa fiind, fata de prevederea mentionata, raportul sexual cu o persoana de sex diferit, care este ruda in linie directa sau frate ori sora, prin constran- gerea acesteia ori profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, constituie att infractiunea de viol, in forma calificata prevazuta de art. 197 alin. (1) si alin. (2) lit. b') din Codul penal, daca victima este membru al familiei in acceptiunea art. 149! din Codul penal, cat si infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din acelasi cod, in concurs ideal. De aceea, in masura in care victima raportului sexual savarsit in conditiile prevazute de art. 197 alin. (1) din Codul penal este ruda in linie directa sau frate ori sora cu autorul, fapta acestuia trebuie incadrata, dupa caz, in infractiunea de viol prevazuta de acest text de lege si in infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din Codul penal, daca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 149' din acelasi cod, referitoare la ,,.membru de familie”, sau in infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) si alin. (2) lit. b') din Codul penal si in infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din Codul penal, daca victima, ruda in linie directa sau frate ori sora, locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul. A considera altfel ar insemna a lipsi de eficienta dispozitia din art. 33 lit. b) din Codul penal, privind cumulul ideal de infractiuni, ceea ce ar fi contrar reglementarii de ansamblu a concursului de infractiuni in sistemul de drept penal romanesc. Ca urmare, tinandu-se seama si de intelesul restrans dat notiunii de smembru de familie” prin art. 149! din Codul penal, in raport cu care nici nu ar putea fi absorbit in forma agravata a infractiunii de viol, prevazuta in art. 197 alin. (2) lit. b') din Codul penal, decat cazul in care ruda apropiata, victima a violului, locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul, ar 13 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. 1/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite insemna sa nu se dea nici o semnificatie penala situatiei cand victima, ruda in linie directa sau frate ori sora, nu ar locui si gospodari impreuna cu faptuitorul, ceea ce ar fi inadmisibil, pentru ca ar contraveni principiului echivalentei in incriminarea actelor infractionale. In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si ale art. 414? din Codul de procedura penal, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie sia se stabili ca raportul sexual cu o persoana de sex diferit, care este ruda in linie directa sau frate ori sora, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, constituie atat infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) din Codul penal, cat si infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din acelasi cod, in concurs ideal, iar daca victima — ruda apropiata — locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul, o atare fapté constituie infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) si alin. (2) lit. b') din Codul penal, in concurs ideal cu infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din acelasi cod. PENTRUACESTE MOTIVE innumele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. b) din Codul penal, referitoare la concursul de infractiuni, stabilesc: Raportul sexual cu o persoana de sex diferit, care este ruda in linie directa sau frate ori sora, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, constituie atat infractiunea de viol prevazuta de art. 197 alin. (1) din Codul penal si alin. (2) lit. b') din acelasi articol (daca victima locuieste si gospodareste impreund cu faptuitorul), cat si infractiunea de incest prevazuta de art. 203 din Codul penal, in concurs ideal. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 23 mai 2005. 14 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20134. Decizia Nr. Ill din 23 mai 2005 cu privire la intelesul ce trebuie atribuit actelor la care se refera art. 197 alin. (1) si art. 198, precum si art. 201 din Codul penal C. pen., art. 197 alin. (1), art. 198, art. 201 1. Prin act sexual de orice natura, susceptibil a fi incadrat in infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din Codul penal, se intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex di it sau de acelasi sex, prin constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa. 2. Prin acte de perversiune sexuala, in acceptiune art. 201 din Codul penal, se intelege orice alte modalitat a unei satisfactii sexuale decat cele aratate la pct. 1. (M. Of. nr. 867 din 27 septembrie 2005) prevederilor de obtinere Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele {naltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, confor- mandu-se dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organi- zarea judiciara, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la intelesul ce trebuie atribuit actelor la care se refera art. 197 alin. (1) si art. 198, precum si art. 201 din Codul penal. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 83 de judecatori din totalul de 111 in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis in sensul de a se stabili ca infractiunea de viol are ca element material raportul sexual intre persoane de sex diferit, precum si relatiile homosexuale intre barbati sau intre femei, iar infractiunea de perversiune sexuala are ca element material orice alte acte privind viata sexuala decat raportul sexual sau relatiile homosexuale. 15 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. II1/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constatd urmatoarele: in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 197 alin. (1), art. 198 si ale art. 201 din Codul penal, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la intelesul expresiei act sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex” in sensul prevederilor art. 197 alin. (1) si art. 198 din Codul penal, precum si cu privire la intelesul atribuit expresiei ,,acte de perversiune sexuala” prin art. 201 din Codul penal. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca prin ,,act sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex” se intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale, atét prin raport sexual cu o persoana de sex diferit sau prin relatii sexuale cu o persoana de acelasi sex, cat si prin orice alt act, susceptibil a fi considerat chiar si de perversiune sexuala, daca a fost savarsit prin constrangerea unei persoane sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca prin ,,act sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex”, in acceptiunea prevederilor art. 197 alin. (1) si art. 198 din Codul penal, se intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex, evident prin constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei respective de a se apara ori de a-si exprima vointa. Aceste din urma instante au procedat corect. Potrivit art. 197 alin. (1) din Codul penal, infractiunea de viol consta in »Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa”. Rezulta deci ca, in intelesul art. 197 alin. (1) din Codul penal, orice modalitate in care au loc raporturile sexuale intre persoane de sex diferit, precum si relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex constituie act sexual. Dar, spre deosebire de actul de perversiune sexuala, actul sexual inseamni, in primul rand, penetratia sexuala, indiferent daca se realizeaza prin conjunctie corporala intre agresor si victima sau prin folosirea unui corp strain, iar daca oricare dintre aceste acte are loc prin una dintre formele de constrangere mentionate in art. 197 alin. (1) din Codul penal, fapta constituie infractiunea de viol. 16 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. III/2005 in aceasta privinta, este de observat ca, in cazul actelor sexuale savarsite intre persoane de acelasi sex, infractiunea de viol se realizeaza prin constran- gerea victimei la oricare dintre relatiile ce se practica in acest scop intre barbati sau intre femei, cum sunt sodomia, felatia sau cunilingusul, impunandu-se sublinierea ci, dacd asemenea practici ar fi considerate doar acte de perversiune sexuala, nu s-ar mai justifica reglementarea de la art. 197 alin. (1) din Codul penal, prin care s-a incriminat si violul intre barbati sau intre femei. Tot astfel, mai este de observat ca victima infractiunii de viol, atat in cazul cand are acelasi sex cu agresorul, cat si atunci cand este de sex diferit, poate fi obligata fie s4 suporte actul sexual din partea faptuitorului, fie sa indeplineasca ea insagi actul sexual, sub constrangere, asupra acestuia. Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm si, deci, nu pot fi considerate ,,acte sexuale” in acceptiunea legii, constituie acte de perversiune sexuala, cum ar fi mangiierile obscene, fetisismul, voyeurismul, exhibitionismul si bestialitatea. Prin natura ei, perversiunea sexuala consta in practicarea de acte nefiresti privind viata sexual, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate in manifestari aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmareste realizarea unui raport sexual, ci doar obtinerea excitatiei sexuale nefinalizate. in raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexuala viciu, care consta in practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, in tendinta de a obtine satisfactii ale instinctului sexual in afara a ceea ce este admis ca firesc, este necesar s4 intervina reactiunea penala numai atunci cand actele de perversiune sexuala au fost savargite in public sau au produs scandal public. Spre deosebire de perversiunea sexuala viciu, perversiunea sexuala ca manifestare anormala, tinand de psihopatologia sexuala, poate duce la savarsirea unor fapte deosebit de periculoase contra persoanei, ceea ce face necesar un tratament penal diferentiat si eficient, care sa indeplineasca si rolul de a preveni astfel de manifestari. Intre aceste forme de perversiune sexuala ce vizeazi in mod vadit anormalitatea s-au remarcat, prin frecventa si trasaturi distinctive, urmatoarele: sadismul, care consta in provocarea excitatiei sexuale prin producerea de suferinte victimei; masochismul, la care satisfactia sexuala este determinata numai de suportarea de catre subiect a unei dureri fizice; vampirismul, la care excitatia sexuala este produsa de vederea sangelui victimei; mixoscopia, in cazul careia excitatia sexuala este provocata de vederea actului sexual practicat intre alte persoane sau la privirea nuditatii. 17 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. II1/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite Asemenea manifestari, cu vadit caracter patologic, necesita nu numai alegerea celor mai adecvate masuri de coercitiune penala, ci pun, nu rareori, problema verificarii responsabilitatii persoanelor in cauza si, evident, a stabilirii masurilor de siguranta ce se impune a fi luate. Asa fiind, in raport cu considerentele sus-aratate, se impune concluzia ca prin ,,act sexual de orice natura”, susceptibil a fi incadrat in infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din Codul penal si, respectiv, in infractiunea prevazuta de art. 198 din acelasi cod, se intelege orice modalitate de obfinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelagi sex, prin constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa, iar prin ,,acte de perversiune sexuala”, in acceptiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se intelege orice alte modalitati de obtinere a unei satisfactii sexuale. in consecinti, in temeiul dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul Legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sia se decide in sensul concluziei mentionate. PENTRUACESTE MOTIVE In numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 197 alin. (1), cu referire la art. 198 si 201 din Codul penal, stabilesc: 1. Prin act sexual de orice natura, susceptibil a fi incadrat in infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din Codul penal, se intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa. 2. Prin acte de perversiune sexuala, in acceptiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se intelege orice alte modalitati de obtinere a unei satisfactii sexuale decat cele aratate la pct. 1. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 23 mai 2005. 18 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20135. Decizia Nr. IV din 26 septembrie 2005 cu privire la problema daca sunt aplicabile dispozitiile de agravare ale art. 75 alin. (1) lit. b) teza a Il-a din Codul penal in cazul infractiunii de omor calificat prevazute de art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal C. pen., art. 75 alin. (1) lit. b) teza a Il-a, art. 175 alin. (1) lit. c) incazul infractiunii de omor calificat prevazute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, nu sunt aplicabile le art. 75 alin. (1) lit. b) din acelasi cod privind circumstanta agravanta ce se refera la savarsirea infractiunii ,,prin violente asupra membrilor familiei”. (M. Of. nr. 15 din 9 ianuarie 2006) Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la problema daca sunt aplicabile dispozitiile de agravare ale art. 75 alin. (1) lit. b) tezaa Il-a din Codul penal in cazul infractiunii de omor calificat prevazute de art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 78 de judecatori din totalul de 107 judecatori in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca, in cazul infractiunii de omor calificat prevazute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, nu este aplicabila si dispozitia prevazuta la art. 75 alin. (1) lit. b) din acelasi cod, potrivit cdreia sivarsirea faptei prin violente asupra membrilor familiei constituie circumstanta agravanta. 19 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. 1V/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele: in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 75 alin. (1) lit. b) din Codul penal, in raport cu prevederea speciala de agravare prevazuta la art. 175 alin. (1) lit. c) din acelasi cod, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, constatandu-se ca au fost pronuntate solutii diferite cu privire la problema daca, in cazul infractiunii de omor calificat prevazute in art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, trebuie retinuta si circumstanta agravanta ce se refera la savarsirea faptei prin violente asupra membrilor familiei. Astfel, unele instante au considerat ca prin aplicarea circumstantei agravante legale prevazute in art. 75 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, referitoare la comiterea faptei ,,prin violente asupra membrilor familiei”, concomitent cu retinerea agravantei speciale prevazute in art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, constand in savarsirea omorului ,,asupra sofului sau unei rude apropiate”, nu se atribuie efect dublu agravant aceleiasi imprejurari de fapt, intrucat cele doua texte de lege nu au continut identic, expresia ,membru al familiei” nefiind echivalenta cu aceea de ,,ruda apropiata”. S-a motivat ca ratiunea instituirii circumstantei agravante prevazute inart. 75 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal consta in asigurarea unei protectii mai eficiente a relatiilor dintre membrii aceleiasi familii, prin stabilirea posibilitatii aplicarii unei pedepse mai severe celui care savargeste acte de violenta asupra persoanelor din familia sa. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca, in cazul savarsirii infractiunii de omor calificat prevazute in art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, nu este posibila si retinerea circumstantei agravante prevazute in art. 75 alin. (1) lit. b) teza a II-a din acelasi cod, considerand ca atata timp cat o anumita imprejurare constituie o trasdtura componenta a infractiunii, care impune retinerea caracterului ei calificat, nu se mai justificd agravarea pedepsei prin atribuirea semnificatiei de circumstanta agravanta legala aceleiasi imprejurari. Aceste din urma instante au procedat corect. intr-adevar, in raport cu prevederile art. 175 alin. (1) lit. c), raportat la art. 174 alin. (1) din Codul penal, constituie infractiune de omor calificat, 20 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. 1V/2005 in acceptiunea reglementarii date prin aceste texte de lege, ,omorul savarsit (...) asupra sofului sau unei rude apropiate”. Potrivit art. 149 alin. (1) din Codul penal, ,,rude apropiate sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin infiere, potrivit legii, astfel de rude”. Pe de alta parte, este de observat ca, in conformitate cu art. 75 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, constituie circumstanta agravanta legala imprejurarea daca infractiunea a fost savarsita ,,prin violente asupra membrilor familiei”. Cum in acceptiunea art. 149' din Codul penal ,,prin membru al familiei se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste impreuna cu faptuitorul”, uciderea de catre faptuitor a unei asemenea persoane, pe langa faptul ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat prevazute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, este savarsita si in conditiile circumstantei agravante prevazute in art. 75 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. Dar, atata vreme cat circumstanta agravanta legala reglementata prin art. 75 alin. (1) lit. b) din Codul penal se refera tot la comiterea faptei asupra sotului sau rudei apropiate a autorului, dar cu o sfera de aplicabilitate restransa la cei care locuiesc $i gospodaresc impreuni cu acesta, fapta de ucidere a unei asemenea persoane nu poate intra sub incidenta ambelor dispozitii de agravare, deoarece ar insemna ca aceeasi imprejurare sa constituie temei pentru majorarea repetata a pedepsei aplicabile. Asa fiind, in conditiile in care sfera persoanelor ce pot fi subiect pasiv calificat al infractiunii prevazute de art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal 0 cuprinde si pe aceea, mai restransa, a persoanelor la care se refera circumstanta agravanta legala reglementata prin art. 75 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, aceasta circumstanta nu mai poate fi retinuta in cazul infractiunii de omor calificat prevazute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, pentru ca s-ar ajunge la o dubla agravare a raspunderii penale pentru aceeasi cauza, ceea ce este inadmisibil. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicata, gi ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parche- tului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie sia se stabili ca, in 21 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. 1V/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite cazul infractiunii de omor calificat prevazute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 75 alin. (1) lit. b) din acelasi cod privind circumstanta agravanta ce se refera la savarsirea infractiunii ,,prin violente asupra membrilor familiei”. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECIDE: Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie. Stabileste c4, in cazul infractiunii de omor calificat prevazute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 75 alin. (1) lit. b) din acelasi cod privind circumstanta agravanta ce se refera la savarsirea infractiunii prin violente asupra membrilor familiei”. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 26 septembrie 2005. 22 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20136. Decizia Nr. V din 26 septembrie 2005 cu privire la compunerea completului care judeca in prima instanta, la judecatorii, tribunale si curti de apel, infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, desco- perirea si sanctionarea faptelor de coruptie Legea nr. 78/2000, art. 29 Legea nr. 304/2004, art. 57") 1. Infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si orice alte cauze derivate din cele prevazute in aceasta lege se judeca in prima instanta, la judecatorii, tribunale si curtile de apel, de com- plete formate dintr-un singur judecator. 2. in cazul infractiunilor de coruptie savarsite de alte persoane decat cele mentionate in Legea nr. 78/2000, completele de judecata se constituie potrivit dispozitiilor cu caracter general cuprinse in art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005. (M. Of. nr. 123 din 9 februarie 2006) Nota: Ulterior pronuntarii acestei solutii, art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin art. V din. Ordonanta de urgenta nr. 50/2006 privind unele masuri pentru asigurarea bunei functionari a instantelor judecatoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene”). Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie, constituité in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la compunerea completului care judeca in prima instant, la judecatorii, tribunale si curti de apel, infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, desco- perirea si sanctionarea faptelor de coruptie. ” Art. 57 din Legea nr. 304/2004 a devenit art. 54, in urma republicarii legii (M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005). ”)M. Of. nr. 566 din 30 iunie 2006. 23 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. V/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor prevazute in art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 78 de judecatori din totalul de 107 judecatori in functi Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie, care a relevat ca, dintre recursurile in interesul legii, pe rol la acest termen, cele declarate in dosarele nr. 9/2005 si nr. 15/2005 au legatura indisolubila cu recursul in interesul legii declarat in Dosarul nr. 18/2005, avand ca obiect reglementarea de baza asupra careia instantele s-au pronuntat in mod diferit. Conchizand in legatura cu acest aspect, procurorul a solicitat si se dispuna reunirea celor trei cauze privind recursuri declarate in interesul legii. Sectiile Unite, constatand ca, intr-adevar, exista legatura indisolubila intre chestiunile de drept cu privire la care se sustine, prin cele trei recursuri in interesul legii, cd au primit 0 solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti, in temeiul art. 721, cu referire la art. 164 din Codul de procedura civila, dispun reunirea acestor cauze. in continuare, avand cuvantul, procurorul a pus concluzii pentru admiterea recursului in interesul legii, cu privire la toate cele trei aspecte evidentiate in dosarele reunite, in sensul de a se stabili ca infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, precum si cauzele derivate din cele la care se refera aceasta lege se judeca in prima instant, la judecatorii, tribunale si curti de apel, de complete formate dintr-un singur judecator, iar in cazul infractiunilor de coruptie savarsite de alte persoane decat cele mentionate in Legea nr. 78/2000, completele de judecata se constituie potrivit dispozitiilor cu caracter general cuprinse in art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificata si completata. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii de fata, constata urma- toarele: 1. in aplicarea dispozitiilor art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 (devenit art. 54 in urma republicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005), instantele judecatoresti s-au pronuntat in mod diferit cu privire la compunerea completului care judeca in prima instanta, la judecatorii, tribunale si curti de apel, infractiunile 24 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. V/2005 prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea gi sanctio- narea faptelor de coruptie. Astfel, unele instante au considerat ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 78/2000, in continutul ce li s-a dat prin art. I pet. 23 din Legea nr. 161/2003, conform carora ,,pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor prevazute in prezenta lege, se constituie complete specializate”, iar ,,la judecatorii, tribunale si curtile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecatori”, au ramas aplicabile si dupa modificarea adusa dispozitiilor art. 57 din Legea nr. 304/2004, referitoare la compunerea completului de judecata, prin art. I pet. 27 din titlul XVI al Legii nr. 247/2005. S-a motivat ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 78/2000, referitoare la formarea completului specializat, pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor prevazute in aceasta lege, fiind cuprinse intr-o lege speciala care deroga de la reglementarea cu caracter general, sunt aplicabile si dupa intrarea in vigoare a modificarilor aduse art. 57 din Legea nr. 304/2004 prin Legea nr. 247/2005. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca, pentru judecarea infractiunilor de coruptie prevazute in Legea nr. 78/2000, completele de la judecatorii, tribunale si curti de apel trebuie sa fie formate dintr-un singur judecator, conform reglementarii date prin art. 57 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pet. 27 din titlul XVI al Legii nr. 247/2005. in acest sens au fost invocate prevederile art. XIII din titlul XVI al acestei din urmé legi, potrivit carora ,,la data intrarii in vigoare a prezentei legi orice dispozitie contrara se abroga”. Aceste din urma instante au interpretat corect dispozitiile legii. intr-adevar, prin art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin art. I pet. 23 din Legea nr. 161/2003, s-a statuat la alin. (1) ca pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor prevazute in prezenta lege, se constituie complete specializate”, iar la alin. (2), ca ,la judecatorii, tribunale si curtile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecatori”. Ulterior, ca urmare a modificarii ce i s-a adus prin art. I pet. 27 din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, articolului 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara i s-a dat un nou cuprins, in cadrul caruia la alin. (1) s-a prevazut: ,,cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judeca in complet format dintr-un judecator, cu exceptia cauzelor privind conflictele de munca gi de asigurari sociale.” 25 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. V/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite Dispozitiei cu caracter imperativ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara nu i se poate opune interpretarea bazata pe invocarea caracterului derogatoriu al reglementarii cuprinse in art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, in sprijinul careia se face referire la caracterul special al ultimei legi, ct vreme chestiunea respectiva a fost solutionata in mod neechivoc de legiuitor. Sub acest aspect, este de observat ca prin art. XIII din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 se prevede cA ,,la data intrarii in vigoare a prezentei legi, orice dispozitie contrara se abroga”. Or, cat timp din aceasta dispozitie imperativa rezulta neindoielnica vointa a legiuitorului ca, prin actele normative privind reforma justitiei, s4 se unifice modalitatea de formare a completelor de judecata in toate cazurile unde este posibil, precum si abrogarea expresi, in scopul aratat, a dispo- zitiilor contrare din alte legi, se constata ca prevederea art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, referitoare la formarea completelor de judecata, nu mai are aplicare. Asa fiind, in raport cu abrogarea, prin art. XIII din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, a dispozitiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, privind formarea completelor de judecata, se impune a se stabili ca infractiunile prevazute in aceasta lege se judeca in prima instanta, la judecatorii, tri- bunale si curtile de apel, de complete formate dintr-un judecator. II. Tot astfel, reglementarea cuprinsa in art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, potrivit careia cauzele de competenta in prima instanta a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judecd in complet format dintr-un judecator, cu exceptia celor privind conflictele de munca si de asigurari sociale, este aplicabila si in cazul oricaror situatii derivate din cele prevazute in aceasta lege, cum sunt cele referitoare la arestarea preventiva si la prelungirea duratei acesteia in cursul urmaririi penale. Este de retinut, sub aspectul mentionat, ca aplicabilitatea cu caracter general a dispozitiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, in continutul ce li s-a dat prin Legea nr. 247/2005, nu poate fi limitata doar la faza judecatii, deoarece nici una dintre dispozitiile specifice prin care este reglementata procedura arestarii si a prelungirii acesteia in cursul urmaririi penale, cum sunt cele cuprinse in art. 149! si 159 din Codul de procedura penala, nu contine prevederi contrare. Dimpotriva, prin art. 149! alin. (4) din Codul de procedura penala, in continutul ce i s-a dat prin art. I pet. 17 din Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 109/2003, se prevede ca 26 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. V/2005 »propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii”, aducandu-se astfel o precizare semnificativa, in plus, la reglementarea corespunzatoare anterioara, prevazuta la alin. (6) al aceluiasi articol, in care se mentiona doar ca ,,propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator”. Rezulta deci ci se impune a se stabili ca si orice alte cauze derivate din cele prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanc- tionarea faptelor de coruptie se judeca in prima instanta, la judecatorii, tribunale si curtile de apel, tot de complete formate dintr-un singur judecator. IIL. in fine, in practica judiciara s-au pronuntat solutii diferite si in legatura cu numiarul de judecatori din care trebuie sa fie format completul, la judecatorii, tribunale si curtile de apel, in cazul cand acestea judeca in prima instanta infractiuni de coruptie savarsite de alte persoane decat cele la care se refera art. | din Legea nr. 78/2000. Astfel, in timp ce unele instante s-au pronuntat in sensul ca, in cazul judecarii in prima instanta de infractiuni de coruptie comise de alte persoane decat cele prevazute in art. 1 din Legea nr. 78/2000, completele trebuie formate din 2 judecatori, potrivit art. 29 alin. (2) din aceasta lege, alte instante, dimpotriva, au considerat ca nici in asemenea situatii nu exist temeiuri care sa justifice formarea completului cu mai mult de un judecator. Ultimele instante au procedat corect. Pe langa caracterul limitativ de aplicare a prevederilor Legii nr. 78/2000, care exclude incidenta ei in cazul altor persoane decat cele la care se refera art. 1, este de retinut ca, asa cum s-a subliniat in considerentele prevazute la pet. I, in legatura cu interpretarea ce trebuie data dispozitiilor referitoare la competenta instantelor judecatoresti, instituite prin art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 (devenit art. 54 in urma republicarii), acest text de lege este aplicabil si in cazul in care actul de sesizare a instantei priveste infractiuni de coruptie. Sub acest aspect, prevederea cuprinsa in art. XIII din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 ca ,,la data intrarii in vigoare a prezentei legi, orice dispozitie contrara se abroga” impune concluzia ca, prin acest act normativ privind reforma justitiei, s-a instituit un singur criteriu de formare a completelor de judecata in prima instanta, la judecatorii, tribunale si curtile de apel, abrogandu-se astfel dispozitia contrara inscrisa in art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. 27 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. V/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite Asa fiind, in raport cu dispozitiile legale mentionate, prevederea cuprinsa in art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, referitoare la formarea completului de judecata in prima instanta, in cazul infractiunilor de coruptie, nu este aplicabila nici daca asemenea fapte au fost comise de alte persoane decat cele vizate limitativ prin aceasta lege. Rezulta deci ca in toate situatiile mentionate privind infractiuni de coruptie completul de judecata in prima instanta, la judecatorii, tribunale si curtile de apel, se formeaza cu un singur judecator, nerespectarea dispozitiilor referitoare la aceasta compunere a instanfei atragand nulitatea hotararii conform prevederilor art. 197 alin. (2) si (3) din Codul de procedura penala. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara i ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili, in aplicarea art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, ca infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, ca gi orice alte cauze derivate din cele prevazute in aceasta lege se judecd in prima instanta, la judecatorii, tribunale gi curtile de apel, de complete formate dintr-un singur judecator, iar in cazul infractiunilor de coruptie savarsite de alte persoane decat cele la care se refera art. 1 din Legea nr. 78/2000, completele de judecata se constituie tot potrivit dispozitiilor cu caracter general cuprinse in art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificata si completata (devenit art. 54 in urma republicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005). PENTRUACESTE MOTIVE Innumele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organi- zarea judiciara, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, stabilesc: 1. Infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum gi orice alte cauze derivate din cele prevazute in aceasti lege se judeca in prima 28 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. V/2005 instanta, la judecatorii, tribunale si curtile de apel, de complete formate dintr-un singur judecator. 2. in cazul infractiunilor de coruptie sivarsite de alte persoane decat cele mentionate in Legea nr. 78/2000, completele de judecata se constituie potrivit dispozitiilor cu caracter general cuprinse in art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 26 septembrie 2005. 29 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20137. Dec ia Nr. VIII din 24 octombrie 2005 cu privire la modul de sesizare a instantei de judecata in cazul infractiunilor la care se refera art. 279 alin. @ lit. a) care din Codul de procedura penala, savarsite de pol au calitatea de organe de cercetare penala ale po judiciare Legea nr. 218/2002, art. 27 C. proc. pen., art. 279 alin. (2) lit. a) in cazul infractiunilor prevazute de art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politisti care au calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare, plangerea prealabila se adreseaza procurorului, iar acesta, dupa efectuarea urmaririi penale, poate sesiza instanta competenta prin rechizitoriu. (M. Of. nr. 123 din 9 februarie 2006) Noti: Alin. (2) al art. 279 C. proc. pen. a fost modificat prin art. I pet. 140 din Legea nr. 3536/2006". Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in confor- mitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la modul de sesizare a instantei de judecata in cazul infractiunilor la care se refera art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 74 de judecatori din totalul de 111 judecatori in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. " M.Of. nr. 677 din 7 august 2006. 30 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. VII/2005 Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul de a se decide ca, in cazul infractiunilor la care se refera art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politistii avand calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare, plangerea prealabila se adreseaza procurorului, iar acesta, dupa efectuarea urmiririi penale, poate sesiza instanta competenta prin rechizitoriu. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii de fata, constata urmatoarele: in aplicarea dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 218/2002 privind organi- zarea si functionarea Politiei Romane, astfel cum a fost modificata si completata prin art. IV din Legea nr. 281/2003, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit. Astfel, unele instante au considerat cd dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 360/2002, potrivit careia politistii nu mai au calitatea de militari, plangerea prealabila privind savarsirea vreuneia dintre infractiunile la care se refera art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala de catre un politist, chiar daca acesta este organ de cercetare penala al politiei judiciare, se adreseaza instantei de judecata competente sA solutioneze cauza. S-a motivat ca aceasta interpretare se impune deoarece politistul, nemaiavand calitatea de militar, in raport cu care plangerea prealabila indreptata contra sa trebuia sa fie adresata totdeauna organului competent sa efectueze urmirirea penala, conform art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala, nu mai exista temei pentru a fi exceptat de la dispozitiile cu caracter general aplicabile in materie. S-a mai relevat in aceasta privinta ca, din moment ce legea speciala nu contine dispozitii derogatorii, referitoare la politistii care au calitatea de organe de cercetare penala, de la reglementarea cuprinsa in art. 279 din Codul de procedura penala, prin care sunt precizate organele carora li se adreseaza plangerea, nu poate fi creat pentru acestia, sub aspectul compe- tentei de solutionare a plangerii indreptate impotriva lor, un tratament juridic diferit de cel aplicabil celorlalte categorii de politisti. 31 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. VIII/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite Alte instante, dimpotriva, au hotarat ca, in cazul politistului care are calitatea de organ de cercetare penala al politiei judiciare, plangerea prealabila trebuie adresata procurorului chiar si in cazul infractiunilor la care se refera prevederile art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala, considerand ca, in raport cu dispozitiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, astfel cum a fost modificat si completat prin art. [V din Legea nr. 281/2003, urmiarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror in cazul oricarei infractiuni savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare. Aceste din urma instante au procedat corect. Potrivit art. 279 alin. (1) din Codul de procedura penala, ,,punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere”. in legatura cu aceasta categorie de fapte penale, prin art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala este instituita regula cu caracter general potrivit careia, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art. 180, art. 184 alin. (1), art. 193, 205, 206, 210, 213 si 220, plangerea prealabila se adreseaza instantei de judecata daca faptuitorul este cunoscut. Dar, prin dispozitiile inscrise la lit. c) a aceluiagi alineat 2 al articolului mentionat, este reglementata exceptia de la aceasta regula, prevazandu-se ca ,,plangerea prealabila se adreseaza (...) organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele aratate in art. 29 pet. 1”. In legatura cu ultima prevedere a dispozitiei mentionate, potrivit careia plangerea prealabila se adreseazi organului competent sa efectueze urmirirea penala si atunci cand o atare plangere vizeaza persoanele aratate in art. 29 pet. 1 din Codul de procedura penala, este de observat ca, intre acele persoane sunt cuprinse si cele implicate in alte cauze, date prin lege in aceeasi competenta, conform lit. g) din cadrul acestui punct. Rezulta deci ca legiuitorul, prin dispozitia de principiu cuprinsa in art. 279 alin. (2) lit. c), cu referire la art. 29 pet. 1 din Codul de procedura 32 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. VII/2005 penala, a exceptat si cauzele mentionate la lit. g) din cadrul acestui punct de la regula potrivit cdreia plangerea prealabila se adreseaza instantei de judecata pentru savarsirea infractiunilor mentionate la art. 279 alin. (2) lit. a) din acelasi cod. Din aceasta dispozitie de exceptare de la reglementarea cu caracter general aratata rezulta ca, prin legi cu caracter special, se poate stabili ca si pentru alte categorii de persoane, nementionate la art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala, sa nu fie aplicabile prevederile art. 279 alin, (2) lit. a) din acelasi cod. Or, in acest cadru, prin art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 28 1/2003, s-a prevazut ca ,,urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror in cazul infractiunilor savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare”. Fata de aceasta dispozitie cu caracter imperativ, nelimitata la anumite categorii de infractiuni, se impune sa se considere ca si in cazul cand politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare savarsesc infractiuni pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei mate, trebuie efectuata urmiarirea penala in mod obligatoriu de procuror, chiar daca pentru acele infractiuni plangerea prealabila se adreseaza instantei de judecaté conform art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414° din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se stabili ca, in cazul infractiunilor la care se refera art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare penal ale politiei judiciare, plangerea prealabila se adreseaza procurorului, iar acesta, dupa efectuarea urmaririi penale, poate sesiza instanta competenta prin rechizitoriu. PENTRUACESTE MOTIVE innumele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. 33 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. VII/2005 L.C.C.J. - Sectiile Unite in aplicarea dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificata si completata prin art. IV din Legea nr. 28 1/2003, stabilesc: incazul infractiunilor prevazute de art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura penala, savarsite de politisti care au calitatea de organe de cercetare penala ale politiei judiciare, plangerea prealabila se adreseaza procurorului, iar acesta, dupa efectuarea urmiririi penale, poate sesiza instanta competenta prin rechizitoriu. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 24 octombrie 2005. 34 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20138. Decizia Nr. IX din 24 octombrie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 in raport cu reglementarea data, prin art. 215 alin. (4) din Codul penal, faptelor de inselaciune savarsite in legatura cu emiterea unui cec C. pen., art. 215 alin. (4) Legea nr. 59/1934, art. 84 alin. (1) pet. 2 1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei de credit sau asupra unei persoane, stiind ca pentru valor rea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, a obtine pentru sine sau pentru altul un folos materia S-a produs 0 paguba posesorului cecului, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal. 2. Daca beneficiarul cecului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista disponibilul necesar acope! cestuia la tras, fapta constituie infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. (M. Of. nr. 123 din 9 februarie 2006) Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie, constituité in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934 in raport cu reglementarea data, prin art. 215 alin. (4) din Codul penal, faptelor de inselaciune savarsite in legdtura cu emiterea unui cec. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor prevazute inart. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 74 de judecatori din totalul de 111 judecatori in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand 35 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. 1X/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul de a se stabili ci emiterea unei file cec fara sa existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934, atunci cand situatia este cunoscuta si acceptata de beneficiar, iar in cazul cand s-a facut prin inducerea lui in eroare, in scopul obtinerii unui fals material injust, constituie infractiunea de inseldciune prevazuta inart. 215 alin. (4) din Codul penal, daca s-a produs o paguba beneficiarului cecului. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii de fata, constata urmatoarele: in aplicarea dispozitiilor art. 215 din Codul penal, instantele judeca- toresti nu au un punct de vedere unitar, constaténdu-se ca au fost pronuntate solutii diferite in legatura cu incadrarea juridica a faptei de emitere a unui cec, fara acoperirea necesara, in cazul cand situatia este cunoscuta si acceptata de beneficiar, precum si a faptei de emitere a cecului, fara acoperirea necesara, in scopul inducerii in eroare a bene- ficiarului, cu consecinta pagubirii acestuia. Astfel, unele instante au considerat ca fapta de emitere a unui cec asupra unei institutii de credit sau asupra unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal, daca s-a produs o paguba beneficiarului cecului, atét in cazul in care beneficiarul nu a avut cunostinta ca, in momentul emiterii, nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului, cat si in cazul in care beneficiarul a avut cunostinta de aceasta situatie. in motivarea acestui punct de vedere s-a relevat ci lipsa intentiei de inducere in eroare, dedusa din cunoasterea si acceptarea de catre bene- ficiar a completarii cecului fara acoperirea necesara, nu justificd incadrarea unei atari fapte in infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934, cat timp a avut ca urmare producerea unui prejudiciu. Alte instante au incadrat faptele, in ambele modalitati de savarsire, in infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal, considerand ca art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934 a fost implicit abrogat la data intrarii in vigoare a Codului penal adoptat in anul 1936, prin reglementarea in art. 553 a infractiunii de ingelaciune in legatura cu emiterea de cecuri, precum si ca urmare a incriminarii aceleiasi fapte prin 36 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. 1X/2005 alin. (4) al art. 215 din actualul Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996. Au fost si instante care au incadrat fapta, in ambele ipoteze, numai in infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934, apreciind ca aceasta incadrare juridica, fiind prevazuta intr-o lege speciala, este singura ce se impune a fi adoptat: in fine, alte instante au incadrat distinct cele doua fapte in raport cu imprejurarea daca beneficiarul a cunoscut si a acceptat completarea cecului fara ca acesta sa aiba acoperirea necesara. Aceste din urma instante au considerat ca fapta de emitere a unui cec, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, daca s-a produs o paguba beneficiarului cecului, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal. Tot aceste instante au ajuns la concluzia ca, daca beneficiarul a avut cunostinta, in momentul emiterii, cd nu exista disponibilul necesar aco- peririi cecului, fapta trebuie incadrata in infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934. Ultimele instante au procedat corect. intr-adevar, prin art. 84 din Legea nr. 59/1934 au fost indicate faptele care constituie infractiuni comise in leg&tura cu emiterea cecurilor, preva- zandu-se, intre altele, la alin. (1) pct. 2, ci se pedepseste cu sanctiunea stabilita in acest text de lege ,,oricine emite un cec fara a avea la tras disponibil suficient, sau dupa ce a tras cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel in total sau in parte de disponibilul avut”. Este de observat ca legiuitorul, referindu-se la faptele pe care le-a incriminat, a precizat ci pedeapsa prevazuta in textul de lege mentionat este aplicabila ,,afara de cazul cand faptul constituie un delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se aplicd aceasta pedeapsa”. Rezulta deci ca prin insdsi aceasta lege speciala a fost reafirmat principiul potrivit caruia incriminarea era determinata de dispozitia care prevedea pedeapsa cea mai grea, ceea ce corespundea gi reglementarii date in acea perioada cumulului ideal de infractiuni, preluata ulterior in art. 103 din Codul penal adoptat in anul 1936. Ca urmare, fat de incriminarea faptei la care se refera art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934 si prin art. 553 din Codul penal mentionat, erau 37 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. 1X/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite aplicabile aceste din urma dispozitii, care prevedeau pedeapsa cea mai grea. in actualul Cod penal, dandu-se un nou cuprins art. 215 prin Legea nr. 140/1996, s-a prevazut, in alin. (4) al acestui articol, ca ,,emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exist4 provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezen- tare, in scopul aratat in alin. (1), daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. (2)”. in acest fel, legiuitorul a incriminat ca infractiune de inselaciune, prin actualul alin. (4) al art. 215 din Codul penal, atat fapta de emitere a unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, cat si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, daca s-a produs 0 paguba posesorului cecului. Rezulta deci ca prejudicierea beneficiarului cecului emis, prin savarsirea oricareia dintre faptele de inducere in eroare aratate mai sus, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, constituie infractiunea de inseliciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal. in cazul in care beneficiarul are cunostinta, in momentul emiterii, ci nu existé disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui ins infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal, deoarece ii lipseste un element constitutiv esential, respectiv inducerea in eroare, conditie ceruta fara echivoc prin alin. (1) al aceluiasi articol. Dar 0 atare fapta este susceptibila de a fi incadrata in prevederile art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit caruia savarseste infractiunea prevazuta in acest text de lege ,,oricine emite un cec fara a avea la tras disponibilul suficient, sau dupa ce a tras cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, in total sau in parte de disponibilul avut”. in aceasta privinta este de retinut cd prevederile art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934, nefiind abrogate prin Legea nr. 140/1996, ca urmare a introducerii alin. (4) in art. 215 din Codul penal, si nici prin dispozitii anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producandu-si efectele. 38 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. 1X/2005 De aceea, ori de cate ori beneficiarul are cunostinta, in momentul emiterii, cd nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, astfel ca lipseste elementul constitutiv al inducerii in eroare cerut prin art. 215 alin. (1) din Codul penal, fapta constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934, iar nu infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414? din Codul de proce- dura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca fapta de emitere a unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori dea interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, daca s-a produs 0 paguba posesorului cecului, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal, iar daca beneficiarul a avut cunostinta, in momentul emiterii cecului, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934. PENTRUACESTE MOTIVE In numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 215 din Codul penal, stabilesc: 1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei institutii de credit sau asupra unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acope- rirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul de a obfine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, daca s-a produs 0 paguba posesorului cecului, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal. 2. Daca beneficiarul cecului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 24 octombrie 2005. 39 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-20139. Decizia Nr. X din 24 octombrie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, in caz de concurs de infractiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intra sub incidenta gratierii C. pen., art. 34 si art. 120 Legea nr. 546/2002, art. 13, art. 14 1. in caz de concurs de infractiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intra sub t la contopire se aplica numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au facut obiectul grati au Care au fost gratiate partial. 2. Gratierea individuala, in cazul concursului de infractiuni, vizeaza numai pedeapsa rezultanta. (M. Of. nr. 123 din 9 februarie 2006) Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in confor- mitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, in caz de concurs de infractiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intra sub incidenta gratierii. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 74 de judecatori din totalul de 111 judecatori in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie gi Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul de a se stabili ca, in cazul intervenirii gratierii pentru unele dintre infractiunile aflate in concurs, dispozitiile referitoare la contopire se aplicd numai cu privire la pedepsele executabile, iar gratierea individuala vizeaza pedeapsa rezultanta aplicata. 40 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. X/2005 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii de fata, constata urma- toarele: in aplicarea dispozitiilor art. 34 din Codul penal, cu referire la art. 120 din acelasi cod, instantele judecatoresti s-au pronuntat in mod diferit cu privire la modalitatea in care trebuie efectuata contopirea pedepselor in caz de concurs de infractiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intra sub incidenta gratierii. Astfel, unele instante, in caz de concurs de infractiuni, pentru care au stabilit numai pedepse cu inchisoarea, le-au contopit in conformitate cu art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal, in sensul ca au aplicat pedeapsa cea mai grea, dupa care, considerand ca pedeapsa rezultanta reflecta intregul ansamblu infractional, au constatat gratierea acesteia. Alte instante, dimpotriva, dupa stabilirea pedepselor pentru fiecare infractiune aflata in concurs, au procedat la contopirea acestora si au dispus sa fie executata pedeapsa cea mai grea, cu adaugarea unui eventual spor, dispunand apoi descontopirea pedepsei rezultante astfel calculate in pedepsele componente, precum constatarea gratierii celor pentru care a intervenit aceasta masura de clementa. in fine, alte instante, stabilind pedepse distincte pentru toate infrac- tiunile aflate in concurs, au constatat gratierea fiecarei pedepse careia fi era aplicabila aceasta masura de clement, iar in final au contopit numai pedepsele executabile, care nu au facut obiectul gratierii sau au fost gratiate partial. Aceste din urma instante au procedat corect. intr-adevar, prin art. 120 alin. (1) din Codul penal se prevede ca »gratierea are ca efect inlaturarea, in totul sau in parte, a executarii pedepsei ori comutarea acesteia in alta mai usoara”, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, ,.gratierea are efecte si asupra pedepselor a cdror executare este suspendata conditionat”, in care caz ,,partea din termenul de incercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de instanta se reduce in mod corespunzator”, iar ,,daci suspendarea conditionata este revocata sau anulata, se executé numai partea de pedeapsa ramasa negratiata”. in dezvoltarea dispozitiilor din Codul penal mentionate, prin art. 1 din Legea nr. 546/2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii, s-a subliniat ca ,,gratierea este masura de clement ce consta in inlaturarea, in 41 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. X/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite total sau in parte, a executarii pedepsei aplicate de instanta ori in comutarea acesteia in una mai usoara”. Prin aceeasi lege s-a prevazut, la art. 2, ca ,,gratierea poate fi acordata individual, prin decret al Presedintelui Romaniei, potrivit art. 94 lit. d) din Constitutia Romaniei, sau colectiv, de catre Parlament, prin lege organica, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constitutie”. Fiind o cauza de inlaturare a conventiilor condamniarii, gratierea are ca obiect, de regula, pedeapsa principal, indiferent de modalitatea de executare. in cazul pluralitatii de infractiuni sub forma concursului, la care se stabilesc pedepse pentru fiecare infractiune in parte, fiind aplicata in final 0 singura pedeapsa, rezultanta, pentru toate infractiunile concurente, gratierea colectiva isi produce efectele potrivit regulilor instituite prin art. 14 din Legea nr. 546/2002. Astfel, in art. 14 din Legea nr. 546/2002 se prevede la alin. (1) ca ,,in situatia pluralitatii de infractiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul gratierii colective il constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infractiuni si nu pedeapsa rezultanta”, pentru ca in alin. (2) 4 se precizeze ca ,,in cazurile prevazute la alin. (1), daca pentru unele dintre aceste pedepse este incidenta gratierea, ele vor fi descontopite, iar daca a ramas 0 singura pedeapsa din pedeapsa rezultanta, care nu este gratiata, va fi inlaturat si sporul eventual aplicat”. Prevazand, in art. 13 alin. (1) din aceeasi Lege nr. 546/2002, ca ,,gratierea colectiva poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanta pentru fapte savarsite anterior datei prevazute in legea de gratiere”, legiuitorul a admis implicit posibilitatea ca actul de gratiere colectiva sa intervina si inainte de pronuntarea condamnirii, pentru fapte savarsite anterior. In aceasta privinta, prin alin. (2) al art. 13 din aceeasi lege s-a subliniat ca ,atunci cand legea intra in vigoare inaintea ramanerii definitive a hotararii de condamnare, gratierea igi produce efectele numai de la data ramanerii definitive a hotararii”. De aceea, in situatia in care gratierea intervine inainte de solutionarea definitiva a cauzei, operatiunea de contopire nu poate avea loc decat dupa constatarea gratierii, totalé sau, dupa caz, partiala, a fiecareia dintre pedepsele stabilite, pentru infractiunile aflate in concurs, care sunt vizate prin actul de clementa. Ca urmare, rezulta ca nu pot face obiectul contopirii, conform preve- derilor art. 34 din Codul penal, decat pedepsele executabile, pentru care nu a intervenit gratierea sau care au fost gratiate partial. 42 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. X/2005 Asadar, in cazul intervenirii gratierii totale sau partiale a unora dintre pedepsele stabilite pentru infractiunile aflate in concurs, operatiunea de contopire, neputand privi decat pedepsele executabile, nu va putea fi efectuata decat in situatia in care au ramas de executat cel putin doua pedepse privind infractiuni concurente. in ceea ce priveste gratierea individuala, care, potrivit art. 3 din Legea nr. 546/2002, ,,se acorda la cerere sau din oficiu, numai dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare”, este de observat ca, in raport cu natura pe care o are, efectele sale nu pot viza, in cazul concursului de infractiuni, decat pedeapsa rezultanta. Oatare solutie se impune deoarece gratierea individual, care se acorda numai dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, in urma unor atente verificari, are ca temei considerente referitoare la persoana condamnatului, iar nu criterii de ordin obiectiv, privind natura faptelor penale vizate prin actul de clementa sau indeplinirea de catre unele categorii restranse de persoane a anumitor criterii selective (tineri, batrani, femei cu copii minori etc.). Pe de alta parte, din moment ce gratierea individuala priveste pedeapsa rezultanta in ansamblu, efectele sale se limiteaza la pedepsele componente ale pedepsei rezultante, in aceasta din urma pedeapsa neputand fi absor- bite, prin contopire, eventuale pedepse stabilite, prin hotarari ulterioare, pentru alte infractiuni concurente. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414° din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, in caz de concurs de infractiuni, daca pentru unele infractiuni s-au stabilit pedepse ce intra sub incidenta gratierii, dispozitiile referitoare la contopire se aplica numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au facut obiectul gratierii sau au fost gratiate doar partial, precum gsi ca gratierea individuala vizeaza numai pedeapsa rezultanta. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. 43 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. X/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite in aplicarea dispozitiilor art. 34, cureferire la art. 120 din Codul penal, stabilesc: 1. in caz de concurs de infractiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intra sub incidenta gratierii, dispozitiile referitoare la contopire se aplicd numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au facut obiectul gratierii sau care au fost gratiate partial. 2. Gratierea individuala, in cazul concursului de infractiuni, vizeaza numai pedeapsa rezultanta. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 24 octombrie 2005. 44 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201310. Decizia Nr. XI din 24 octombrie 2005 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 si ale art. 3 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, referitoare la clauza penala prin care se instituie obligatia resti la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita de parti sau pe langa dobanda legala O.G. nr. 9/2000, art. 1, art. 2, art. 3 alin. (1) si (2) C. civ., art. 1089 alin. (2), art. 1589 alin. (1) Legea nr. 313/1879 Clauza penala prin care se stabileste obligat denta a sumei imprumutate sub sanctiunea penal pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii. (M. Of. nr. 123 din 9 februarie 2006) Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in confor- mitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 1, 2 si ale art. 3 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, referitoare la clauza penala prin care se instituie obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe lang dobanda contractual convenita de parti sau pe langa dobanda legala. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 74 de judecatori din totalul de 111 judecatori in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Florenta Balta. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie gi Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand 45 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. X1/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul de a se decide ca prevederea intr-un contract de credit a clauzei penale prin care se instituie obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine dispozitiilor legii. SECTILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii de fata, constata urma- toarele: in aplicarea dispozitiilor art. 1, 2 si ale art. 3 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, referitoare la clauza penala prin care se instituie obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, instantele judeca- toresti s-au pronuntat in mod diferit. Astfel, unele instante au considerat ca obligatia imprumutatului de a restitui la scadenté suma imprumutata, sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala stabilité sau dobanda legala, corespunde prevederilor legale. in motivarea acestui punct de vedere s-a relevat ca, din moment ce este stipulata in contract, clauza penala produce consecinte juridice in temeiul art. 969 din Codul civil, potrivit cdruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. S-a mai invederat ca aceasta clauza nu poate fi considerata nelegala sau imorala cat timp, prin preve- derea ei in contract, se urmareste sanctionarea debitorului in cazul neinde- plinirii obligatiei privind respectarea termenului de rambursare a ratelor creditului. Ca urmare, aceste instante, intemeindu-se pe dispozitiile art. 6 si ale art. 10 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, astfel cum a fost modificaté prin Legea nr. 356/2002, s-au pronuntat in sensul obligarii debitorului la restituirea sumei datorate, a dobanzii convenite sau a doban- zii legale, precum sia penalitatilor de intarziere. Alte instante au obligat debitorul la restituirea sumei imprumutate $i la plata dobanzii convenite sau a celei legale, precum gi a penalitatilor de intarziere, dispunand totodata reactualizarea acestor sume in raport cu rata inflatiei. 46 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XV/2005 in motivarea acestui punct de vedere s-a aratat ca obligatiile asumate prin contractul de imprumut cu privire la plata ratelor datorate, a dobanzilor sia penalitatilor de intarziere au deplina valabilitate deoarece, fiind convenite legal intre parti, au putere de lege intre acestea conform art. 969 alin. (1) din Codul civil. in fine, alte instante, dimpotriva, au considerat ca este nula clauza penala prin care sunt prevazute penalitati de intarziere, in afara dobanzii contractuale sau a celei legale, apreciind ca o asemenea clauzi este prohibita de lege. Ca urmare, prin hotararile pronuntate de aceste instante debitorul a fost obligat si plateasca doar sumele nerestituite creditorului, precum si dobanzile curente restante. in justificarea acestui punct de vedere s-a motivat ca, in raport cu prevederile Legii nr. 313/1879, care nua fost abrogata si nici nua cazut in desuetudine, clauza penala in contractele de imprumut este interzisa. S-a mai relevat ca, atat timp cat dispozitiile legale care nu permit prevederea clauzei penale in contractele de imprumut sunt de ordine publica, potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga de la aceste dispozitii prin conventii. Aceste din urmi instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. intr-adevar, potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 356/2002, ,,partile sunt libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti”. Prin art. 2 din aceeasi ordonanta se prevede cA, ,,in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala”, iar in art. 3 este reglementat modul de stabilire a dobanzii legale in materie comercial. Pe de alta parte, in conformitate cu art. 5 alin. (1) din ordonanta men- tionata, ,,in raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an”. in acelasi sens, in reglementarea data prin art. 1089 alin. (2) din Codul civil, ,,clauza prin care, de mai inainte si in momentul promovarii unei conventii alta decdt 0 conventie comerciala, se va stipula dobanda la dobanzile datorate pentru un an sau pentru mai putin, ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nula”. Tot astfel, prin Legea nr. 313 din 20 februarie 1879, ale carei dispozitii sunt in vigoare si constitutionale, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale 47 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. X1/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite nr. 524 din 2 decembrie 1997, s-a prevazut la art. 1 ca este anulata clauza penala din contractele de imprumut sau prestatiuni in natura, precum si ca_,,Judecatorul, in caz de imprumut va putea condamna numai la plata dobanzii prevazuta in art. 1589 din Codul civil, sau in caz de alte obligatiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil”. Or, potrivit art. 1589 alin. (1) din Codul civil, ,,se defige o dobanda de cinci la suta pe an pentru afacerile civile gi de sase la suta pe an pentru cele comerciale, in toate cazurile unde nu s-a hotarat de parti cuantumul ei”. Ca urmare, prevederile art. | din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 356/2002, potrivit cdrora ,,partile sunt libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti”, nu ingaduie decat practicarea de dobanzi limitate in raporturile civile, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din aceeasi lege, la posibilitatea de a depasi dobanda legala cu cel mult 50% pe an. Rezulta deci cd nu exista temei legal care sa permita stabilirea, in cadrul raporturilor civile, a altor dobanzi decat a celor convenite prin contract, al caror cuantum nu poate depasi dobanda legala decat cu cel mult 50% pe an, sau de sanctiuni constand in penalitati de intarziere. Asa fiind, clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, avand o cauza nelicita, in raport cu dispozitiile art. 5 si ale art. 968 din Codul civil, contravine prevederilor legii. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 329 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civil, urmeaza a se admite recursul in interesul legii sia se decide in sensul ca orice clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii. PENTRUACESTE MOTIVE innumele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. 48 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XV/2005 in aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 gi ale art. 3 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. (1) din Codul civil, stabilesc: Clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii. Obligatorie, potrivit art. 329 alin. (3) din Codul de procedura civila. Pronuntata in sedinta publica din 24 octombrie 2005. 49 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201311. Decizia Nr. XII din 21 noiembrie 2005 cu privire la caile de atac impotriva incheierilor pronuntate in cursul urmaririi penale, in prima instanta si in apel, refe- ritoare la revocarea, inlocuirea sau incetarea arestarii preventive C. proc. pen., art. 140° alin. (1) si art. 141 1. incheierea prin care se dispune, in cursul urméririi penale, respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive nu poate fi atacata, separat, cu recurs. 2. incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive nu poate fi atacata, separat, cu recurs. (M. Of. nr. 119 din 8 februarie 2006) Nota: 1. Alin. (1) al art. 140° C. proc. pen. a fost modificat in acord cu solutia dati de inalta Curte acestui recurs prin art. I pet. 63 din Legea nr. 356/2006. 2. Articolul 141 alin. (1) C. proc. pen. a fost completat prin Legea nr, 356/2006 in sensul ca incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac, urmandu-se practica judiciara reflectata in aceasta decizie. Sub presedintia doamnei Lidia Barbulescu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, confor- mandu-se dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la caile de atac impotriva incheierilor pronuntate in cursul urmaririi penale, in prima instanta si in apel, referitoare la revocarea, inlocuirea sau incetarea arestarii preventive. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 95 de judecatori din totalul de 110 judecatori aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. 50 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XII/2005 Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis in sensul de a se stabili ca incheierea prin care se dispune, in cursul urmiaririi penale, respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive, precum si incheierea data, in cursul judecatii in prima instanta si in apel, prin care se respinge cererea privind revocarea, inlocuirea sau incetarea arestarii preventive, nu pot fi atacate, separat, cu recurs. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele: in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 140° alin. (1) si ale art. 141 din Codul de procedura penala, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la posibilitatea atacarii, separat, cu recurs a incheierii pronuntate in cursul urmiririi penale, precum si in cursul judecatii in prima instanta si in apel, prin care a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca aceasta incheiere poate fi atacata separat cu recurs, in temeiul art. 140° alin. (1) sial art. 141 din Codul de procedura penala. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca o atare incheiere nu poate fi atacata, separat, cu recurs, intrucat art. 140° alin. (1) si art. 141 din Codul de procedura penala nu prevad 0 cale de atac separata impotriva incheierii pronuntate in cursul urmaririi penale, in prima instanta sau in apel, prin care a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire ori incetare a arestarii preventive. Aceste din urma instante au procedat corect. Potrivit art. 140° alin. (1) din Codul de procedura penala, incheierea prin care se dispune, in timpul urmiririi penale, luarea masurii aresta preventive, incheierea prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau prelungirea arestarii preventive si incheierea de respingere a propunerii de arestare preventiva pot fi atacate cu recurs de catre invinuit sau inculpat si de procuror la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Din prevederile acestui text de lege rezulta ca incheierea prin care nu se dispune revocarea, jnlocuirea sau incetarea arestarii preventive, ci se respinge cererea de revo- care, inlocuire ori incetare a acestei masuri preventive, nu poate fi atacata cu recurs in conditiile art. 140° alin. (1) din Codul de procedura penala. 51 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XII/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite Cu privire la calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive, art. 141 alin. (1) din Codul de procedura penala prevede ca incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care se constata incetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat cu recurs de procuror sau de inculpat. Prin urmare, art. 141 nu prevede 0 cale de atac separata si impotriva incheierii date in prima instant sau in apel, prin care se respinge cererea de revocare, inlocuire ori incetare a unei masuri preventive, inclusiv a arestarii preventive, si, ca atare, aceasta incheiere nu poate fi atacata separat cu recurs, in conditiile art. 141 din Codul de procedura penala. in raport cu prevederile art. 140° alin. (1) si ale art. 141 din Codul de procedura penala, a recunoaste calea de atac a recursului separat, impotriva incheierii pronuntate in cursul urmiaririi penale, in prima instanta sau in apel, prin care se respinge cererea de revocare, inlocuire ori incetare a arestarii preventive, inseamna a recunoaste o cale de atac neprevazuta de lege, ceea ce ar fi contrar art. 23 alin. (7) si art. 129 din Constitutie, potrivit carora incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege, iar impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii. in acelasi timp s-ar incalca art. 385! alin. (2) din Codul de procedura penala, in temeiul caruia incheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau decizia recurata. Ratiunile pentru care in art. 140° alin. (1) si art. 141 din Codul de procedura penala nu a fost reglementat recursul impotriva incheierilor prin care, in cursul urmiaririi penale sau in cursul judecatii in prima instanta ori in apel, a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive constau, pe de o parte, in faptul cd o noua cerere de revocare, inlocuire ori incetare a arestarii preventive, pentru motive noi, poate fi formulata oricand in cursul urmiaririi penale sau al judecatii. Pe de alta parte, prin dispozitiile art. 146 alin. (12), art. 149! alin. (13), art. 159 alin. (8), art. 160° alin. (2) si art. 160° din Codul de procedura penala, se asigura atat controlul judiciar imediat, realizat de catre o instanta ierarhic superioara, asupra legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in cursul urmaririi penale gi al judecatii, cat si verificarea periodica a legalitatii si temeiniciei acestei masuri preventive in cursul judecatii. Totodata, lipsa posibilitatii de a ataca, separat, cu recurs incheierea 52 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XII/2005 pronuntata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii in prima instant si in apel, prin care a fost respinsd cererea de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive, nu contravine art. 5 paragraful 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului sia libertatilor fundamentale, potrivit caruia ,,orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul s introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala”. Asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, art. 5 paragraful 4 din Conventie nu garanteaza dreptul la o cale de atac impotriva hotararilor privitoare la arestarea preventiva, ci garanteaza un grad de jurisdictie, reprezentat de o instanta independenta, pentru luarea, prelungirea sau mentinerea arestarii preventive. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie gi a se stabili ca incheierea prin care se dispune, in cursul urmaririi penale, respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive, precum si incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive, nu pot fi atacate, separat, cu recurs. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 140° alin. (1) si ale art. 141 din Codul de procedura penala, stabilesc: 1. Incheierea prin care se dispune, in cursul urmarir gerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestai poate fi atacata, separat, cu recurs. 2. incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive nu poate fi atacata, separat, cu recurs. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 21 noiembrie 2005. enale, respin- preventive nu 53 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201312. Decizia Nr. XIII din 21 noiembrie 2005 cu privire la modul de solutionare a plangerii adresate direct instantei de judecata impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, fara ca acestea sa fie atacate, in prealabil, conform art. 278 din Codul de proce- dura penala, la procurorul ierarhic superior C. proc. pen., art. 278, art. 278" Plangerea adresata direct instantei de judecata impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz,a rezol de clasare, de scoatere de sub urmai penala sau de incetare a urma enale, data de procuror, fara ca acestea sa fie atacate, in prealabil, conform art. 278 din Codul de procedura penala, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibila. (M. Of. nr. 119 din 8 februarie 2006) Nota: Practica reflectata in solutia dati acestui recurs urmeaza sa fie reconsiderata in raport cu introducerea in art. 278! C. proc. pen., prin Legea nr. 356/2006, a alin. (13), potrivit caruia plangerea gresit indreptata se trimite organului judiciar competent. Sub presedintia doamnei Lidia Barbulescu, vicepresedintele inaltei Curti de Casatie gi Justitie, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, conformandu-se dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Ju cu privire la modul de solutionare a plangerii adresate direct instantei de judecata impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, fara ca acestea sa fie atacate, in prealabil, conform art. 278 din Codul de procedura penala, la procurorul ierarhic superior. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 95 de judecatori din totalul de 110 judecatori aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. 54 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XIII/2005 Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand si fie admis in sensul de a se stabili cd plangerea facut conform art. 278' din Codul de procedura penala impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmiarire penala sau de incetare a urmaririi penale date de procuror este inadmisibila, daca instanta a fost sesizata direct de persoana vatamata sau de orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatimate, fara sa fi formulat, in prealabil, plangere la procurorul ierarhic superior, in conditiile art. 278 din acelasi cod. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constatd urmatoarele: in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 278! din Codul de procedura penala, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la modul de solutionare a plangerii adresate direct instantei de judecata impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, fara ca acestea sa fie atacate, in prealabil, conform art. 278 din acelasi cod, la procurorul ierarhic superior. Astfel, unele instante au dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea dosarului la parchet pentru rezolvarea plangerii de catre procurorul ierarhic superior, iar alte instante au respins plangerea ca inadmisibila. Aceste din urma instante au procedat corect. Potrivit art. 278! alin. (1) din Codul de procedura penala, persoana vatamata si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta, impotriva rezolutiei de neincepere a urmiririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmiarire penala sau de incetare a urmiririi penale date de procuror, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 din acelasi cod, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare a acesteia, potrivit art. 277 si 278 din Codul de procedura penala. 55 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XIII/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite Din prevederile art. 278' alin. (1) din Codul de procedura penala rezulta ca plangerea in fata instantei impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmirire penala ori de incetare a urmaririi penale, data de procuror, poate fi facuta si deci este admisibila numai dupa respingerea plangerii formulate, conform art. 275-278 din acelasi cod, impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului Introducerea plangerii impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, a ordonantei sau a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmiririi penale la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel sau procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori, dupa caz, la procurorul ierarhic superior constituie, asadar, o conditie prealabila prevazuta de lege, obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate in art. 278! din Codul de procedura penala. Totodatd rezolvarea plangerii formulate in temeiul art. 275-278 din Codul de procedura penala de catre prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel sau procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie ori, dupa caz, de catre procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 din acelasi cod, constituie o procedura obligatorie, care trebuie parcursa de persoana vatamata si de orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate inainte de a formula plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Cum dispozitiile relative la sesizarea instantei sunt prevazute sub sanc- tiunea nulitatii absolute conform art. 197 alin. (2) din Codul de procedura penala, plangerea adresata direct instantei de judecata impotriva rezolu- tiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, fara ca acestea sa fie atacate in prealabil, in temeiul dispozitiilor art. 278 din acelasi cod, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibila, in acest caz fiind incalcate dispozitiile relative la sesizarea instantei. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie si a se decide in sensul concluziei mentionate. 56 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XIII/2005 PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 278' din Codul de procedura penala, stabilesc: Plangerea adresata direct instantei de judecata impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, data de procuror, fara ca acestea sa fie atacate, in prealabil, conform art. 278 din Codul de procedura penala, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibila. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 21 noiembrie 2005. 57 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201313. Decizia Nr. XIV din 21 noiembrie 2005 cu privire la aplicarea dispo: r art. 120 alin. (2) din Codul penal referitoare la efectele gratierii asupra pedep- selor a caror executare este suspendata conditionat, in cazul gratierii conditionate C. pen., art. 120 alin. (2) Legea nr. 546/2002, art. 19 ‘ii conditionate asupra pedepselor a caror execu- tare este suspendata conditionat, constand in reducerea termenului de incercare prevazut in art. 82 din Codul penal cu durata pedepsei gratiate, se produc imediat si nu dupa implinirea termenului conditie prevazut de legea de gratiere, care se refera exclusiv la pedepsele executabile. La implinirea termenului de incercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept daca sunt indeplinite condi prevazute de art. 86 din Codul penal. (M. Of. nr. 284 din 29 martie 2006) Practica reflectata in solutia data acestui recurs urmeaza sa fie reconsiderata in raport cu introducerea in art. 278! C. proc. pen., prin Legea nr. 356/2006, a alin. (13), potrivit cdruia plangerea gresit indreptata se trimite organului judiciar competent. Sub presedintia doamnei Lidia Barbulescu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, confor- mandu-se dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 120 alin. (2) din Codul penal referitoare la efectele gratierii asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat, in cazul gratierii conditionate. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 95 de judecatori din totalul de 110 aflati in functie. 58 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XIV/2005 Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand si fie admis in sensul de a se stabili cd efectele gratierii conditionate asupra pedepselor suspendate conditionat se produc numai in masura in care aceasta a devenit efectiva prin implinirea conditiei prevazute in legea de gratiere, inaintea expirarii termenului de incercare al suspendarii condi- tionate si fara ca suspendarea conditionata sa fi fost revocata sau anulata, precum si ca aceste efecte au un caracter retroactiv. SECTIILE UNITE deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele: Instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar in legatura cu aplicarea art. 120 alin. (2) din Codul penal, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la momentul in care se produc efectele gratierii conditionate asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca, in cazul gratierii conditionate, termenul de incercare al suspendarii conditionate se reduce, conform art. 120 alin. (2) din Codul penal, numai dupa implinirea termenului conditie impus prin actul de gratiere, ins va fi considerat redus ca efect retroactiv. Alte instante, dimpotriva, s-au pronunfat in sensul ca si in acest caz reducerea termenului de incercare al suspendarii conditionate se produce in momentul in care actul de clementa devine incident, independent de implinirea termenului conditie impus de acesta. Ultima solutie este cea legala. Conform art. 19 din Legea nr. 546/2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii, efectele gratierii sunt cele prevazute de Codul penal, respectiv de art. 120. in cazul pedepselor executabile, gratierea are ca efect, potrivit art. 120 alin. (1) din Codul penal, inlaturarea, in totul sau in parte, a executarii pedepsei. Conform art. 120 alin. (2) din Codul penal, in cazul pedepselor a caror executare a fost suspendata conditionat, efectul consta in reducerea termenului de incercare cu durata pedepsei gratiate. Daca suspendarea 59 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XIV/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite conditionata a executarii pedepsei este revocata sau anulata, pedeapsa sau, dupa caz, partea din pedeapsa gratiata nu se executa. Articolul 13 alin. (2) din Legea nr. 546/2002 stipuleaza expres, fara a face distinctie intre gratierea conditionata gi cea neconditionata, ca, atunci cand legea de gratiere intra in vigoare inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, gratierea isi produce efectele numai de la data raménerii definitive a hotararii. Per a contrario, gratierea igi produce efectele la data intrarii in vigoare a actului de clementa, in cazul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva anterior acestei date. Codul penal nu prevede nici o dispozitie cu privire la momentul in care se produc efectele gratierii. Dispozitiile actelor de gratiere conditionata, adoptate pana in prezent, potrivit carora cei gratiati, care intr-un anumit interval de timp savarsesc o infractiune intentionata, vor executa, pe langa pedeapsa stabilita pentru acea infractiune, si pedeapsa neexecutata ca urmare a aplicarii gratierii, nu au consecinte asupra momentului producerii efectelor gratierii. Interpretarea acestor dispozitii legale impune in primul rand concluzia ca sunt avute in vedere in exclusivitate pedepsele a caror executare a fost inlaturata ca efect al gratierii, nu si pedepsele care nu s-au executat ca urmare a suspendarii conditionate. O alta concluzie care se deduce este aceea ca aceste dispozitii legale nu amana producerea efectelor gratierii, ci confera un caracter provizoriu jnlaturarii executarii pedepsei, urmand ca efectul prevazut de art. 120 alin. (1) din Codul penal sa devina definitiv dupa trecerea unui anumit termen conditie. in consecinta, si in cazul gratierii conditionate efectul constand in reducerea termenului de incercare cu durata pedepsei gratiate se produce imediat, din momentul aplicarii gratierii, si nu dupa implinirea termenului conditie prevazut de actul de clementa. Asa fiind, cel condamnat este reabilitat de drept, conform art. 86 din Codul penal, daca nua savarsit din nou 0 infractiune gi nici nu s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei in baza art. 83 si 84 din acelasi cod. Daca in cursul termenului de incercare astfel redus cel condamnat a savarsit din nou o infractiune si sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 83 din Codul penal, se revoca suspendarea conditionata a executarii pedepsei care, devenind executabila, este supusa termenului conditie din 60 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XIV/2005 legea de gratiere. in consecinta, daca acest termen nu s-a implinit pana la data savarsirii infractiunii ce atrage revocarea suspendarii executarii pedepsei, efectul gratierii constand in inlaturarea executarii pedepsei nu este definitiv, astfel incat se impune revocarea gratierii, urmand ca pedeapsa sa fie executata. O interpretare contrara, in sensul ca gratierea conditionata produce efectul prevazut de art. 120 alin. (2) din Codul penal numai dupa implinirea termenului conditie prevazut de actul de clementa, ar echivala practic cu exceptarea, pe cale judecatoreasca, de la beneficiul gratierii conditionate, a pedepselor a caror executare a fost suspendata pe un termen de incercare egal sau care depaseste termenul conditie prevazut de actul de gratiere. In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414* din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se decide in sensul concluziilor mentionate. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 120 alin. (2) din Codul penal, stabilesc: Efectele gratierii conditionate asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat, constand in reducerea termenului de incercare prevazut in art. 82 din Codul penal cu durata pedepsei gratiate, se produc imediat si nu dupa implinirea termenului conditie prevazut de legea de gratiere, care se refera exclusiv la pedepsele executabile. La implinirea termenului de incercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 86 din Codul penal. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 21 noiembrie 2005. 61 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201314. Decizia Nr. XV din 21 noiembrie 2005 cu privire la organul judiciar competent sa dispuna des‘ tarea totala sau partiala a unui inscris falsificat in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. civ., art. 184 1. in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata, adoptata de procuror, acesta are calitatea de a exercita in fata instan il actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, numai in cazurile prevazute de art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila. 2. in celelalte cazuri, aceeasi actiune apartine partilor. (M. Of. nr. 119 din 8 februarie 2006) Sub presedintia doamnei Lidia Barbulescu, vicepresedintele fnaltei Curti de Casatie gi Justitie, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, confor- mandu-se dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organi- zarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la organul judiciar competent sd dispuna desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 95 de judecatori din totalul de 110 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis in sensul de a se stabili ca in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror, acesta poate promova in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat. 62 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XV/2005 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urmatoarele: in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 14 alin. (3) lit. a) din Codul de procedura penal, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la organul judiciar competent sa dispuna desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca, in aceste cazuri, organul judiciar competent sa dispuna desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat este procurorul care a adoptat solutia de netrimitere in judecata, alte instante s-au pronuntat in sensul ca instanta penala are competenta de a desfiinta inscrisurile falsificate, iar alte instante, dimpo- triva, in sensul ca instanta civila are competenta de a desfiinta asemenea inscrisuri. Aceste din urma instante au procedat corect. Art. 14 din Codul de procedura penala, referitor la obiectul si exercitarea actiunii civile in procesul penal, prevede la alin. (3) lit. a) ci repararea pagubei se face potrivit legii civile in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare. In cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmirire penala, prin incetarea urmiaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala, in temeiul art. 245 alin. (1) lit. b) sic) si al art. 249 alin. (2) din Codul de procedura penala, prin ordonanta de incetare a urmiririi penale sau prin cea de scoatere de sub urmirire penala procurorul dispune asupra restituirii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal nu sunt supuse confiscarii speciale si asupra restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii. Din prevederile acestor texte de lege, precum si din prevederile art. 169 si 170 din Codul de procedura penala rezulta c& procurorul are competenta de a dispune cu privire la repararea pagubei in natura numai prin restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii. Prin urmare, ori de cate ori repararea pagubei in natura nu se face prin restituirea lucrurilor sau restabilirea situatiei anterioare savarsirii infrac- tiunii, ci prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris sau prin orice alt mijloc de reparare, competenta de a dispune repararea pagubei in natura apartine instantei de judecata. 63 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XV/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite Instanta penala are competenta de a dispune cu privire la repararea pagubei in natura, inclusiv prin desfiintarea total sau partiala a unui inscris falsificat, daca actiunea civil este alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, fie prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila potrivit art. 14 alin. (2) din Codul de procedura penali, fie prin exercitarea din oficiu a actiunii civile in cazurile prevazute in art. 17 alin. (1) din acelasi cod, iar instanta penala este sesizata atat cu solutionarea actiunii penale, ct si cu solutionarea actiunii civile, rezolvarea actiunii civile de catre instanta penala fiind strans legata de rezolvarea actiunii penale, asa cum rezulta si din prevederile art. 346 din Codul de procedura penala. Pentru cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, instanta penala nefiind deci izata cu solutionarea actiunii penale, nici o forma de procedura penala nu prevede competenta acestei instante de a se pronunta cu privire la actiunea civila si de a dispune repararea pagubei in natura prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris sau prin orice alt mijloc de reparare. Ca atare, in lipsa unei norme de procedura care sa prevada competenta instantei penale de a solutiona actiunea civila in cauzele in care procurorul a adoptat o solutie de netrimitere in judecata si in raport cu prevederile art. 184 din Codul de procedura civila, potrivit cérora cand nu este caz de judecata penala sau daca actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila, prin orice mijloace de dovada, competenta de a dispune desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, apartine instantei civile. in ceea ce priveste dreptul la actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, exercitata in fata instantei civile, intrucat art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila prevede ca Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum gi in alte cazuri expres prevazute de lege, iar normele de procedura sunt de stricta interpretare, procurorul are calitatea procesuala activa numai in limitele stabilite prin acest text de lege. Prin urmare, procurorul poate exercita in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat numai in cazurile prevazute in art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila. 64 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XV/2005 incelelalte cazuri, avand in vedere principiul disponibilitatii, ca prin- cipiu general al desfasurarii procesului civil, actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat apartine partilor. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, gi ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se decide in sensul concluziilor mentionate. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 14 alin. (3) lit. a) din Codul de procedura penala si a dispozitiilor art. 184 din Codul de procedura civila, stabilesc: 1, In cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata, adoptata de procuror, acesta are calitatea de a exercita in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, numai in cazurile prevazute de art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila. 2. in celelalte cazuri, aceeasi actiune apartine partilor. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 21 noiembrie 2005. 65 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201315. Decizia Nr. XVII din 21 noiembrie 2005 cu privire la intocmirea unei minute in cazurile in care jude- catorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive C. proc. pen., art. 309 in cazurile in care judecatorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive este obligatorie intocmirea jinute, sub sanctiunea nulitatii absolute. (M. Of. nr. 119 din 8 februarie 2006) Not: Completarea art. 309 C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006 constand in introducerea alin. (2) al acestui articol, potrivit caruia intocmirea minutei este obligatorie si in cazurile in care judecatorul sau instanta dispune asupra masurilor preventive, a urmat solutia reflectata in aceasta decizie. Sub presedintia doamnei Lidia Barbulescu, vicepresedintele inaltei Curtii de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, conformandu-se dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la intocmirea unei minute in cazurile in care judecatorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 95 de judecatori din totalul de 110 judecatori aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis in sensul de a se stabili ca solutionarea cererilor privind miasurile preventive se realizeaza prin incheiere motivata, fara intocmirea, in prealabil, a unei minute, conform art. 309 din Codul de procedura penala. 66 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XVII/2005 SECTILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele: in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 309 din Codul de procedura penala, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la intocmirea unei minute, in cazurile in care judecatorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca, in aceste cazuri, neintocmirea unei minute nu invalideaza incheierea prin care se dispune cu privire la masurile preventive. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca incheierile pronuntate in materia masurilor preventive trebuie sa fie precedate de jntocmirea unei minute, sub sanctiunea nulitatii absolute. Aceste din urma instante au procedat corect. Potrivit art. 309 din Codul de procedura penala, rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care trebuie s4 aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii. Minuta se semneaza de membrii completului de judecata. Prevederile art. 309, nefacand nici o distinctie in raport cu felul hotararii care urmeaza sa fie pronuntata in urma deliberarii, se aplicd atat atunci cand instanta se pronunta prin sentinta sau decizie, ct si atunci cand se pronunta prin incheiere. Totodata, aplicabilitatea prevederilor art. 309 nefiind limitata la situatia cand instanta solutioneaza cauza in fond, rezulta ca ori de cate ori instanta delibereaza si se pronunta asupra unei masuri, deci si asupra unei masuri preventive, printr-o hotarare, inclusiv printr-o incheiere, rezultatul acestei deliberari se consemneaza intr-o minuta. Prin urmare, in toate cazurile in care judecatorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive, avand loc o deliberare asupra acestora, rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, asa cum se prevede in art. 309 din Codul de procedura penala. Minuta leaga instanta si constituie o garantie ca la redactarea incheierii nu se va omite, adauga sau schimba ceva privind solutia si, de aceea, in special in cazul incheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre incheierile prin care judecatorul sau instanta se pronunta asupra masurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberarii sa fie consemnat intr-o minuta. 67 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XVII/2005 1.C.C.J. - Sectiile Unite in lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezulta- tului deliberarii, cea ce atrage sanctiunea nulitatii absolute prevazuta in art. 197 alin. (2) din Codul de procedura penala. in lipsa minutei nu ar putea fi realizat nici controlul judiciar asupra acestor incheieri, cu privire la modul in care au fost respectate dispozitiile relative la compunerea completului de judecata, dispozitii prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, potrivit art. 197 alin. (2) din Codul de procedura penala. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414° din Codul de procedura penala, urmeazi a se admite recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie, si a se stabili ci in cazurile in care judecatorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive este obligatorie intocmirea unei minute, sub sanctiunea nulitatii absolute. PENTRU ACESTE MOTIVE Innumele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 309 din Codul de procedura penala, stabilesc: in cazurile in care judecatorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive este obligatorie intocmirea unei minute, sub sanctiunea nulitatii absolute. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 21 noiembrie 2005. 68 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201316. Decizia Nr. XVIII din 12 decembrie 2005 cu privire la confiscarea speciala a mijlocului de transport in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 C. pen., art. 118 lit. b) Legea nr. 143/2000, art. 17 alin. (1) Masura de siguranta a confiscarii speciale a mijlocului de transport se va dispune, in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza 1 din Codul penal, numai in cazul in care se dovedeste ca acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective auneia dintre modali atile normative ale infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum si in cazul in care se dovedeste ca mijlocul de transport a fost fabricat, pregatit ori adaptat in scopul realizarii laturii obiective a acestor infractiuni. (M. Of. nr. 285 din 29 martie 2006) Nota: Articolul 118 lit. b) a fost modificat de art. I pet. 42 din Legea nr, 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi!. Sub presedintia doamnei Lidia Barbulescu, vicepresedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, confor- mandu-se dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit la data de 21 noiembrie 2005 in vederea examinarii recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la confiscarea speciala a mijlocului de transport in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 95 de judecatori din totalul de 110 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. "M.Of. nr. nr. 601 din 12 iulie 2006. 69 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XVIII/2005 1.C.C.J. - Sectiile Unite Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis in sensul de a se stabili ca, in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, confiscarea speciala a mijlocului de transport se dispune ori de cate ori se dovedeste ca acesta a constituit un mijloc propriu de realizare a activitatii infractionale impus de natura si specificul faptei incriminate, precum si in cazul in care acesta a constituit o componenta a modului de concepere a activitatii infractionale. in vederea deliberarii, a fost amanata pronuntarea pentru data de 12 decembrie 2005, cand SECTILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele: in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 118 lit. b) din Codul penal si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronunténdu-se in mod diferit cu privire la confiscarea speciala a mijlocului de transport in cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din aceeasi lege. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca, in cazul acestor infractiuni, confiscarea speciala se dispune ori de cate ori mijlocul de transport a fost folosit la realizarea laturii obiective a uneia dintre infractiu- nile prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, fara a constitui insa un mijloc indispensabil de savarsire a infractiunii. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca, in cazul infrac nilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, confiscarea speciala a mijlocului de transport se dispune atunci cand acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre infractiunile prevazute de art. 2-10 din aceeasi lege, precum si atunci cand mijlocul de transport, prin modul in care a fost conceputa activitatea infractionala, era destinat si serveasca la realizarea laturii obiective a uneia dintre infractiunile mentionate. Aceste din urma instante au procedat corect. Cu privire la confiscarea speciala, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri prevede ca drogurile si alte bunuri care au facut obiectul infractiunilor 70 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XVIII/2005 prevazute de art. 2-10 din lege se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Totodata, potrivit art. 118 lit. b) din Codul penal, sunt supuse confiscarii speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate s serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului, aceste prevederi din partea generala a Codului penal fiind aplicabile, conform art. 362 din acelasi cod, si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, cum este cazul faptelor sanctionate penal prin art. 2-10 din Legea nr. 143/2000. Ca atare, in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) din Codul penal, confiscarea speciala a mijlocului de transport se poate dispune in cazul in care se dovedeste ca acesta a servit la savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum si in cazul in care se dovedeste ca mijlocul de transport a fost destinat s4 serveasca la savarsirea uneia dintre aceste infractiuni. Masura de siguranta a confiscarii speciale a mijlocului de transport se dispune, tinandu-se seama de prevederile art. 111 alin. (1) din Codul penal, in masura in care exist o stare de pericol rezultata din intrebuintarea pe care acesta a primit-o in savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 sau din destinatia care i s-a dat mijlocului de transport in scopul comiterii infractiunii. Prin urmare, pentru a fi supus confiscarii speciale in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, mijlocul de transport trebuie sa fi servit efectiv la savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, adica sa fi fost unul dintre mijloacele de care faptuitorul s-a folosit efectiv pentru a comite infractiunea, iar pentru a fi supus confiscarii speciale in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) tezaa II-a din Codul penal, mijlocul de transport trebuie sa fie fabricat, pregatit sau adaptat in scopul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, fiind deci destinat sa serveasca la comiterea acesteia. in acest sens, de exemplu, mijlocul de transport cu care faptuitorul s-a deplasat avand asupra sa 0 cantitate de droguri ce urma a fi vanduta nu ar putea fi considerat ca a servit la savarsirea infractiunii, in timp ce 71 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XVIII/2005 1.C.C.J. - Sectiile Unite mijlocul de transport in caroseria cdruia au fost ascunse drogurile ce urmau a fi vandute, precum gi mijlocul de transport care a fost pregatit sau adaptat pentru a putea fi ascunse drogurile in interiorul acestuia sunt supuse confiscarii speciale, intrucat primul a servit efectiv la savarsirea infractiunii, iar cel de-al doilea a fost pregatit ori adaptat in scopul comiterii acesteia, fiind destinat s4 serveasca la savarsirea infractiunii. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si a se decide in sensul concluziilor mentionate. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 118 lit. b) din Codul penal si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea speciala a mijlocului de transport in cazul infractiunii de trafic de droguri, stabilesc: Masura de siguranfa a confiscarii speciale a mijlocului de transport se va dispune, in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, numai in cazul in care se dovedeste ca acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitatile normative ale infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum si in cazul in care se dovedeste ci mijlocul de transport a fost fabricat, pregatit ori adaptat in scopul realizarii laturii obiective a acestor infractiuni. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 12 decembrie 2005. 72 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201317. Decizia Nr. XIX din 12 decembrie 2005 cu p e la data de la care amanarea executarii pedepsei inchisorii produce efecte C. proc. pen., art. 453 alin. (3) AmAnarea executarii pedepsei inchisori incepand cu data ramanerii definitive a hotara admitere a cererii. produce efectele judecatoresti de (M. Of. nr. 284 din 29 martie 2006) n raport cu prevederile art. 453 alin. (22) C. proc. pen. introduse prin Legea nr, 356/2006, potrivit carora ,.in cazurile prevazute in alin. (1) lit. a) sib), hotararile prin care se dispune amanarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuni solutia ramane valabild numai pentru cazul de amanare prevazut in art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, conformandu-se dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, privind data de la care amanarea executarii pedepsei inchisorii produce efecte. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind prezenti 87 de judecatori din totalul de 108 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis in sensul de a se stabili ci amanarea executarii pedepsei inchisorii produce efecte de la data ramnerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a cererii. 73 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XIX/2005 1.C.C.J. — Sectiile Unite SECTILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constatd urmatoarele: in legatur cu stabilirea datei de la care amanarea executarii pedepsei inchisorii produce efecte, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la aceasta data. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ci amanarea executarii pedepsei inchisorii produce efecte de la data pronuntarii hotararii de admitere acererii de catre prima instanta, iar altele, in sensul cd momentul de la care se produc efectele amanarii il constituie data expertizei medico-legale a condamnatului. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca amanarea executarii pedepsei inchisorii produce efecte de la data ramAnerii definitive a hotararii de admitere a cererii. Aceste din urma instante au procedat corect. Cererea de amanare a executarii pedepsei inchisorii se solutioneaza, potrivit art. 460 alin. (4) din Codul de procedura penala, printr-o sentinta impotriva careia pot fi exercitate cdile de atac ordinare, nefiind definitiva. Potrivit art. 415 alin. (1) din Codul de procedura penala, hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas definitive, iar in temeiul alin. (2) al aceluiasi articol, prin derogare de la prevederile alin. (1) al art. 415, hotararile nedefinitive sunt executorii atunci cand legea dispune aceasta. Prin urmare, hotararile instantelor penale pot fi puse in executare numai dupa data ramanerii definitive a acestora, ori de cate ori nu exista o dispozitie legala care s4 permita punerea in executare a hotararii nedefi- nitive, stabilind caracterul executoriu al acesteia, cum este cazul art. 350 alin. (4) din Codul de procedura penala care prevede ca hotararea pro- nuntata in prima instanta cu privire la arestarea inculpatului este executorie. Cum legea de procedura penala nu prevede caracterul executoriu al hotararilor nedefinitive prin care instanta a acordat amanarea executarii pedepsei inchisorii, rezulta ca hotararile judecatoresti de admitere a cererii privind amanarea executirii pedepsei inchisorii devin executorii la data cand raman definitive si deci ci amanarea executarii pedepsei inchisorii isi produce efectele incepand cu aceasta data. 74 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XIX/2005 A admite ci amanarea executarii pedepsei inchisorii igi produce efectele inainte de ramanerea definitiva a hotararii prin care a fost acordata inseamna a recunoaste c4 o hotarare judecatoreascé nedefinitiva este executorie in lipsa unei dispozitii legale in acest sens, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 415 din Codul de procedura penala. In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sia se stabili cd amanarea executarii pedepsei inchisorii isi produce efectele incepand cu data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a cererii. PENTRUACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie. Stabilese ci amanarea executarii pedepsei inchisorii isi produce efectele incepand cu data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a cererii. Obligatorie, potrivit art. 414? alin. (2) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica din 12 decembrie 2005. 75 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-201318. Decizia Nr. XX din 12 decembrie 2005 cu privire la admisibilitatea cererilor prin care se solicita obligarea debitorilor ce nu-si indeplinesc obligatiile de a face sau de a nu face la plata de daune cominatorii, dupa intrarea in vigoare a art. 580° din Codul de procedura civila, precum si la problema daca hotararea judecatoreasca prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu exe- cutoriu C. proc. civ., art. 580° Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibila si in conditiile reglementarii obligarii debitorului la plata amenzii ci conform art. 580° din Codul de procedura civila. Hotdrarea prin care s-au acordat daune cominatorii este suscepti lade executare silita, la cererea creditorului, in limita daunelor-interese dovedite. (M. Of. nr. 225 din 13 martie 2006) Nota: Ulterior publicarii acestei decizii, prin Legea nr. 459/2006", alin. (2) al art. 580° C. proc. civ. a fost modificat astfel: ,,(2) Daca in termen de 6 luni debitorul nu va executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, la cererea creditorului, instanja care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de intarziere in favoarea statului va fixa suma datoraté statului cu acest titlu, prin incheierea irevocabila, data cu citarea partilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligatiei prevazute de alin. (1), creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; in acest din urmé caz, dispozifiile art. 574 sunt aplicabile in mod corespunzato Prin aceeasi lege, dupa alineatul (2) s-au introdus trei noi alineate, alineatele (3), (4) si (5), cu urmatorul cuprins: ,, (3) Amenda civild va putea fi anulaté, in tot sau in parte, ori redusd, daca debitorul executa obligatia prevazutd in titlul executoriu sau, dupa caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestatie la executare. (4) incheierile date in conditiile prezentului articol sunt executorii si se comunicé din oficiu, prin grija grefierului de sedinga, organelor fiscale competente in vederea executarii silite, potrivit Codului de procedura fiscala. (5) Pentru neexecutarea obligatiilor prevazute in prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.” "M.Of. nr. 994 din 13 decembrie 2006. 76 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Recurs in interesul legii Decizia Nr. XX/2005 Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in confor- mitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la admisibilitatea cererilor prin care se solicit obligarea debitorilor ce nu-si indeplinesc obligatiile de a face sau de a nu face la plata de daune cominatorii, dupa intrarea in vigoare a art. 580° din Codul de procedura civila, precum si la problema daca hotararea judecatoreasca prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 87 de judecatori din totalul de 108 judecatori in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Florenta Balta. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ci daunele cominatorii, care reprezinta 0 sanctiune pecuniara, se pot aplica si in conditiile reglementarii obligarii debitorului la plata amenzii civile conform art. 580° din Codul de procedura civila, precum si ca hotararea prin care se acorda daune cominatorii este susceptibila de executare silita, la cererea creditorului, in limita daunelor-interese dovedite. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele: 1. in aplicarea dispozitiilor art. 580° din Codul de procedura civila, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la solutionarea cererilor prin care se solicita obligarea la daune cominatorii a debitorilor obligatiilor de a face sau de a nu face, in conditiile regle- mentarii posibilitatii constrangerii debitorului la indeplinirea acelor obli- gatii, prin aplicarea unei amenzi civile. Astfel, unele instante au considerat ca, ulterior introducerii in Codul de procedura civila a art. 580°, prin care a fost reglementata procedura 77 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013Decizia Nr. XX/2005 LC.C.J. — Sectiile Unite constrangerii debitorului la indeplinirea obligatiei de a face sau a obligatiei de anu face, prin aplicarea unei amenzi civile, cererea de obligare a acestuia la plata de daune cominatorii nu mai este admisibil S-a motivat ca, in conditiile aplicabilitatii dispozitiilor art. 580° alin. (1) din Codul de procedura civila, daunele cominatorii nu mai sunt operante deoarece acest text de lege consacra principiul indeplinirii obligatiei debitorului de a face sau de a nu face prin constrangerea acestuia pe calea aplicarii unei amenzi civile, concretizata in condamnarea sa la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de intarziere, pana la executarea obligatiei in natura, iar cadrul legal pentru solicitarea de despagubiri intr- un astfel de caz este reglementat la alin. (2) al aceluiasi articol, in sensul cA, ,,pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligatiei prevazute la alin. (1), creditorul poate cere obligarea debitorului la daune- interese”. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca este admisibila cererea privind obligarea la daune cominatorii si in conditiile reglementarii posibilitatii constrangerii debitorului la indeplinirea obligatiei de a face sau a obligatiei de a nu face, prin aplicarea unei amenzi civile in temeiul art. 580° alin. (1) din Codul de procedura civila. Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile le intr-adevar, prin reglementarea de ansamblu privind executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face, cuprinsa in art. 580°-580° din Codul de procedura civila, este instituita procedura ce permite ca debitorul unei obligatii de a face sau de a nu face, la care se refera un titlu judecatoresc, sa fie constrains si indeplineascd acea obligatie fie el insusi, fie alte persoane pe cheltuiala sa. In cadrul acestei proceduri, prin art. 580° alin. (1) din Codul de procedura civila s-a prevazut ca, ,,daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile”, mentionandu-se in continuare ca ,,instanta sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin incheiere irevocabila, data cu citarea partilor, s4 plateasca, in favoarea statului, o amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu”. Textul mentionat este aplicabil in mod corespunzator, potrivit art. 580° 78 http://bibliotecahamangiu.re 10-Dec-2013