INALTA CURTE DE CASATIE $I JUSTITIE Recursuri in mee legitCopyright © 2010 Editura Hamangiu SRL Editurd acreditata CNCSIS - Consiliul National al Cercetirii Stiintifice din invatamantul Superior Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu Nicio parte din aceasta lucrare nu poate fi copiata fara acordul scris al Editurii Hamangiu Editura Hamangiu: Vanzari: Bucuresti, Str. Col. Popeea 021.336.01.25 nr. 36, sector 5 031.425.42.24 O.P.'5, CP. 91 031.579.00.65 Tel./Fax: E-mail: 021.336.0443 redactie@hamangiu.ro 031.805.8020 distributie@hamangiu.ro 031.805.8021 ISSN 2065 — 2496 ISBN 978-606-522-389-9 http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013_ Cuprins DECIZIA Nr. 1 din 19 ianuarie 2009 cu privire la organul judiciar competent sa solutioneze plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezolutia sau ordonanta procurorului de netrimitere in judecata si s-a dat aceeagi ori alta solutie de netrimitere in judecata DECIZIA Nr. 2 din 19 ianuarie 2009 cu privire la caracterul public al sedintei de judecata jn care se solutioneaza cererea de liberare provizorie sub control judiciar DECIZIA Nr. 3 din 19 ianuarie 2009 cu privire la stabilirea pedepsei care determina calculul termenului de reabilitare judecdtoreasca in cazul pedepselor rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic DECIZIA Nr. 4 din 19 ianuarie 2009 referitoare la investirea cu formula executorie a biletului la ordin, cambiei si cecului DECIZIA Nr. 6 din 19 ianuarie 2009 referitoare la caracterul prescriptibil al cererilor privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare si respectarea traditiilor religioase ce compun pasivul succesoral DECIZIA Nr. 7 din 9 februarie 2009 referitoare la admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune in cazul savarsirii infractiunilor privind initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui asemenea grup http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013 23 30IV Recursuri in interesul legii 2009 7. DECIZIA Nr. 8 din 9 februarie 2009 referitoare la incidenta dispozitiilor art. 385° alin. 1 pet. 18 Cod procedura penala in ipoteza recurarii deciziilor pronuntate in apel, pentru motivul gresitei aplicari a art. 18! din Codul Penal 36 8. DECIZIA Nr. 9 din 9 februarie 2009 referitoare la inadmisibilitatea recursului impotriva incheierii de admitere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale si de suspendare a judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate 41 9. DECIZIA Nr. 10 din 9 februarie 2009 referitoare la examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, fara citarea partilor 46 10. DECIZIA Nr. 11 din 9 februarie 2009 cu privire la inexistenta incompatibilitatii persoanei care a efectuat urmarirea penala, in ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale prevazuta de art. 278! alin. 8 lit b) cu referire la art, 273 alin. 1' din Codul de procedura penal 50 11. DECIZIA Nr. 15 din 6 aprilie 2009 cu privire la natura juridica a termenelor prevazute in dispozitiile art. 278 alin. 3 si art. 2781 alin. 2 din Codul de procedura penala 55 12. DECIZIA Nr. 17 din 15 iunie 2009 privind atacarea cu plangere a solutiilor de netrimitere in judecata dispuse prin rechizitoriu 59 13. DECIZIA Nr. 20 din 21 septembrie 2009 privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici 64 14. DECIZIA Nr. 21 din 12 octombrie 2009 privind admisibilitatea caii ordinare de atac exercitate de procurorul din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism impotriva hotararii pronuntate de instanta de judecata intr-o http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Cuprins Vv 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. cauza de competenta directiei, in conditiile in care, la judecata, a participat un procuror de la parchetul de pe langa instanta competenta 71 DECIZIA Nr. 22 din 12 octombrie 2009 privind deducerea arestului la domiciliu executat in strainatate din durata inchisorii aplicate de instantele romane 79 DECIZIA Nr. 23 din 12 octombrie 2009 privind interpretarea dispozitiilor art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala 85 DECIZIA Nr. 24 din 12 octombrie 2009 privind admisibilitatea recursului impotriva sentintei prin care instanta, sesizata direct prin cererea de revizuire, se desesizeaza si trimite cauza procurorului competent 92 DECIZIA Nr. 25 din 12 octombrie 2009 privind interpretarea dispozitiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal 98 DECIZIA Nr. 26 din 12 octombrie 2009 referitoare la interpretarea si aplicarea, unitara a dispozitiilor art. 184 alin. (4°) din Codul penal si art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice 103 DECIZIA Nr. 28 din 12 octombrie 2009 referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici 109 DECIZIA Nr. 31 din 16 noiembrie 2009 privind caracterul de titlu executoriu al contractelor de asistenta juridica 117 DECIZIA Nr. 32 din 16 noiembrie 2009 privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Decretul-lege nr. 118/1990 123 http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013vl Recursuri in interesul legii 2009 24, 25. 26. DECIZIA Nr. 34 din 14 decembrie 2009 privind instanta competenta sa solutioneze procedura de schimbare a condamnarii in conditiile art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 si instanta competenta sa solutioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instantele nationale cu pedepsele aplicate de instante straine 129 DECIZIA Nr. 35 din 14 decembrie 2009 privind admisibilitatea recursului declarat impotriva hotararii prin care a fost solutionata calea de atac a apelului, in situatia in care recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitata impotriva hotararii primei instante 138 DECIZIA Nr. 36 din 14 decembrie 2009 privind inadmisibilitatea cererilor repetate de revizuire si contestatie la executare, daca exista identitate de persoane, de temei legal, de motive si aparari invocate in solutionarea acestora 142 DECIZIA Nr. 37 din 14 decembrie 2009 privind interpretarea dispozitiilor art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum gi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii 147 Index alfabetic 159 http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - 1. DECIZIA Nr. 1 din 19 ianuarie 2009 cu privire la organul judiciar competent sa solutioneze plan- gerea impotriva rezolutiei sau ordonantei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezolutia sau ordonanta procurorului de netrimitere in judecata si s-a dat aceeagi ori alta solutie de netrimitere in judecata Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 418 din 18/06/2009 Dosar nr. 33/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, pre- sedintele fnaltei Curti de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a exa- mina recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie in lega- tura cu stabilirea organului judiciar competent sa solutioneze plan- gerea persoanei nemultumite in cazul in care prim-procurorul a admis-o, a infirmat rezolutia sau ordonanta procurorului care a dat tot o solutie de netrimitere in judecata. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe lang’ fnalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand con- cluzii pentru admiterea acestuia in sensul ca plangerea impotriva solutiei prim-procurorului prin care a infirmat rezolutia sau ordo- nanta procurorului si a dat tot o solutie de netrimitere in judecata se solutioneaza de catre procurorul ierarhic superior. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—20132 Recursuri in interesul legii 2009 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: in practica instantelor de judecati nu exist un punct de vedere unitar in legatura cu stabilirea organului judiciar competent sa solutioneze plangerea persoanei nemultumite in ipoteza in care prim-procurorul a admis-o, a infirmat solutia procurorului si a dat tot o solutie de netrimitere in judecata. Astfel, unele instante s-au considerat competente sa judece aceste plangeri si le-au solutionat pe fond. Alte instante, dimpotriva, cu privire la acelagi aspect, au apre- ciat ca plangerea impotriva solutiei prim-procurorului prin care a infirmat rezolutia sau ordonanta procurorului si a dat tot o solutie de netrimitere in judecata se solutioneaza de catre procurorul ierar- hic superior. In motivarea acestei solutii s-a retinut ca, potrivit alin. 1 al art. 278' din Codul de procedura penala, instanta de judecata este competenta sa solutioneze plangerea impotriva solutiei de netrimi- tere in judecaté numai daca aceasta a fost mentinuta de procurorul ierarhic superior prin respingerea plangerii, conform art. 275-278 din acelasi cod. Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. Potrivit dispozitiilor art. 278! alin. 1 din Codul de procedura penala, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 din Codul de procedura penala impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei, ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmiarire penala sau de incetare a urma- ririi penale date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. Totodata, art. 278 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala stabileste competenta de solutionare a plangerilor formulate impo- triva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror, in favoarea procurorului ierarhic superior celui care a adoptat actul contestat de catre parte. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 3 Procedura de control pe cale ierarhicd, in cadrul unitatii de parchet, constituie, in cazul solutiilor de netrimitere in judecata, o etapa prealabila declansarii verificarii actului de catre instanta, in procedura speciali reglementata de art. 278' din Codul de pro- cedura penala. Dispozitiile art. 278' alin. 1 din Codul de procedura penal pre- vad expres succesiunea etapelor care preced declansarea contro- lului judecatorese si conditioneaza sesizarea instantei de confir- marea de catre procurorul ierarhic superior a solutiei de netrimitere in judecata cuprinse in rezolutie sau ordonanta. Rezultaé, asadar, ca persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate beneficiaza de verificarea in doua etape a solutiei date de procuror, astfel: - controlul intern, declansat in aplicarea principiului subor- donarii ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutia Roma- niei, republicata, in cadrul parchetului din care face parte pro- curorul care a dat solutia de netrimitere in judecata; si - controlul judecatoresc, initiat prin formularea, in termenul prevazut de art. 278! alin. 1 din Codul de procedura penala, a unei plangeri adresate instantei careia i-ar reveni competenta sa solu- tioneze cauza in fond. in situatia particulara in care solutia de netrimitere in judecata este infirmata de catre primul procuror in procedura prevazuta de art. 278 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, solutia acestuia din urma urmeaza a fi supusa controlului ierarhic din ratiuni ce tin atat de respectarea principiului controlului si subordonarii ierar- hice, dar si a dreptului partii de a beneficia de un dublu control al solutiilor de netrimitere in judecata, astfel dupa cum s-a aratat anterior. Solutia infirmaté de procurorul ierarhic superior nu mai are nicio putere, astfel cd prin adoptarea de catre acesta din urma a unei solutii de netrimitere in judecata - diferita sau identica in con- tinut, intemeiata pe motivele invocate in plangerea petentului sau pe alte motive - ne vom afla din nou in prima etapa a procedurii ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei solutii pe cale ierar- hica. Atacarea direct in instanta a solutiei de netrimitere in judecata, adoptata de primul procuror in absenta confirméarii acesteia de http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—20134 Recursuri in interesul legii 2009 procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, echivaleaza cu prematura sesizare a instantei prin plangere. De la aceasta regula legea nu a prevazut decat o singura exceptie, reglementata de dispozitiile art. 278! alin. 2 din Codul de procedura penala, cea in care procurorul ierarhic superior nu solu- tioneaza, in termenul prevazut de art. 277 din Codul de procedura penala, plangerea formulata impotriva solutiei de netrimitere in judecata adoptata de primul procuror, corelativ infirmarii rezolutiei sau ordonantei date initial. Exclusiv in aceasta situatie, partea cAreia art. 278' din Codul de procedura penala ii recunoaste legitimitate procesuala activa are dreptul de a se adresa direct instantei, exceptia mentionata fiind insa de stricta interpretare si aplicare. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite re- cursul in interesul legii si a se stabili ca organul judiciar competent a solutiona plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei prim- procurorului prin care s-a infirmat rezolutia ori ordonanta de netri- mitere in judecata si s-a dat aceeagi sau alta solutie de netrimitere in judecata, pentru alte motive ori pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai in situatia in care, la randul sau, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plangerea si a mentinut solutia prim-procurorului sau nu a solutionat plangerea, in termenul legal, prevazut la art. 277 din Codul de procedura penala, persoana vatamata, cat si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plangere direct instantei de judecata. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 278 alin. 2 si 3 si ale art. 278! alin. 1 si 2 teza a Il-a din Codul de procedura penala stabilesc: http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 5 Organul judiciar competent sa solutioneze plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezolutia sau ordonanta procurorului de netrimitere in judecata si s-a dat aceeasi ori alta solutie de netrimitere in judecata, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai in situatia in care, la randul sau, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plangerea si a mentinut solutia prim-procurorului sau nu a solutionat plangerea in termenul legal prevazut la art. 277 din Codul de procedura penala, persoana vata- mata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plangere instantei de judecata. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 19 ianuarie 2009. Nota: Dupa pronuntarea Deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2009, prin Legea nr. 202/2010, publicata in M. Of. nr. 714 din 26 octom- brie 2010, art. 278! din Codul de procedura penal a fost completat cu un nov alineat, alineatul (2'), potrivit cruia: ,,Plangerea formu- lata impotriva solutiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibila.” http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—20136 Recursuri in interesul legii 2009 2. DECIZIA Nr. 2 din 19 ianuarie 2009 cu privire la caracterul public al sedi de judecata in care se solutioneaza cererea de liberare provizorie sub control judiciar Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 469 din 07/07/2009 Dosar nr. 34/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, pre- sedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si com- pletarile ulterioare, s-a intrunit pentru a examina recursul in intere- sul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa jnalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea stabilirii caracterului public sau nu al sedintei de judecata in care se solutioneaza cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si com- pletarile ulterioare, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca in cazul judecarii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sedinta de judecata este publica. SECTHLE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urma- toarele: in practica instantelor judecdtoresti nu existi un punct de vedere unitar in legatura cu caracterul public sau nu al sedintei de judecata ce are ca obiect solutionarea cererilor de liberare provi- zorie sub control judiciar. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 7 Astfel, unele instante au judecat cererea de liberare provizorie sub control judiciar in camera de consiliu. Alte instante, dimpotriva, au judecat astfel de cereri in sedinta publica. Aceste din urma instante au procedat in mod corect. Publicitatea sedintei de judecaté constituie un principiu in dreptul procesual penal, consacrat pe plan european in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, iar pe plan intern, in Constitutia Romaniei, in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si, nu in ultimul rand, in Codul de procedura penala. Principiul publicitatii sedintei de judecata este inscris in art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ca garantie a dreptului la un proces echi- tabil, textul Conventiei stabilind ci orice persoana are dreptul la judecarea in mod public a cauzei sale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat in jurispru- denta referitoare la art. 6 paragraful 1 din Conventie rolul princi- piului publicitatii, statuand ca publicitatea procedurilor in fata organelor judiciare, la care se refera art. 6 paragraful 1, protejeaza justitiabilii impotriva unei justitii secrete, ce s-ar situa in afara controlului publicului; ea constituie, de asemenea, unul dintre mij- loacele care contribuie la mentinerea increderii in instante. Prin transparenta pe care o asigura administrarii justitiei, publicitatea contribuie la realizarea scopului art. 6 paragraful 1: procesul echi- tabil, a cdrui garantare constituie unul dintre principiile fundamen- tale ale oricarei societati democratice, in sensul Conventiei (Cauza Sutter impotriva Elvetiei, Hotararea din 22 februarie 1984, para- graful 26). Constitutia Roméaniei stabileste in art. 127, integrat in cadrul dispozitiilor constitutionale referitoare la instantele judecatoresti, ca ,,sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege”, dispozitie reluata in art. 12 din Legea nr. 304/2004, repu- blicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in capitolul dedi- cat dispozitiilor generale privind procedura judiciara. in legea de procedura penala, principiul publicitatii sedintei de judecata este consacrat in art. 290 alin. 1 teza I din Codul de proce- http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—20138 Recursuri in interesul legii 2009 dura penala, in cadrul dispozitiilor generale referitoare la judecata. in sistematizarea acestor dispozitii, art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedura penala, potrivit cdruia ,,sedinta de judecata este publica”, este inscris in continuarea dispozitiei generale cuprinse in art. 289, care reglementeaza celelalte principii ale judecatii - orali- tatea, nemijlocirea si contradictorialitatea - principiul publicitatii sedintei de judecata avand rolul de a garanta respectarea lor. Importanta publicitatii sedintei de judecata, ca element al drep- tului la un proces echitabil, ca garantie procesuala, este pusa in lumina de sanctiunea instituita in legea de procedura penala in cazul incalcarii acestui principiu. Astfel, nerespectarea dispozitiilor referitoare la publicitatea sedintei de judecaté atrage nulitatea absoluta, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penala, si casarea hotararii penale, in temeiul art. 385” alin. 1 pet. 4 din acelasi cod. Legea de procedura penala nu reglementeazi expres numai principiul publicitatii sedintei de judecata si sanctiunea instituita in cazul incalcarii sale, ci si exceptiile de la acest principiu, ca situatii in care publicitatea este restransa la anumite categorii de persoane, exceptii recunoscute de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si admise de art. 127 din Constitutia Romaniei. Astfel, Codul de procedura penala prevede in art. 290 alin. 2 exceptii cu caracter general de la publicitatea sedintei de judecata, in cazurile in care judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane. in toate aceste cazuri, instanta poate declara sedinta secret, in conditiile si cu respectarea dispozitiilor art. 290 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala. De asemenea, atat Codul de procedura penala, cat si legile spe- ciale prevad expres exceptii de la publicitatea sedintei de judecata, limitate la anumite categorii de cauze, ale caror particularitati l-au determinat pe legiuitor ca, in aplicarea art. 127 din Constitutie, sa adopte norme derogatorii de la principiul publicitatii sedintei de judecata. Constituie asemenea norme derogatorii, de exemplu, art. 485 alin. 2 din Codul de procedura penala, in care legiuitorul a prevazut ca sedinta in care are loc judecarea infractorului minor nu este publica, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind preve- http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 9 nirea si combaterea traficului de persoane, cu modificarile si completarile ulterioare, in care a stabilit ci gedintele de judecata in cauzele privind infractiunea de trafic de persoane prevazuta la art. 13 si de pornografie infantila prevazuta la art. 18 nu sunt publice sau art. 139 alin. (4) si art. 151 raportat la art. 139 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala jn materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare, in care a prevazut ca cererea de transferare a persoanelor condamnate se judeca in camera de consiliu, indicand in fiecare caz categoriile de persoane care participa sau pot participa la sedinta de judecata. In materia masurilor preventive, legiuitorul a prevazut expres in Codul de procedura penala categoriile de cereri care se judeca in camera de consiliu. In acest sens, de exemplu, in art. 146 alin. 4 si art. 149! alin. 4 din Codul de procedura penala legiuitorul a stabilit ca propunerea de arestare preventiva a invinuitului si, respectiv, a inculpatului in cursul urmaririi penale se solutioneaza in camera de consiliu, iar in art. 159 alin. 2 din acelasi cod a stabilit cA propu- nerea de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale se solutioneaza in camera de consiliu, indicaénd, de asemenea, categoriile de persoane care participa la sedinta de judecata. Exceptiile de la publicitatea sedintei de judecata in procesul penal sunt intotdeauna prevazute expres in legea de procedura penala, tinand seama de caracterul lor derogatoriu de la dispozitiile generale ale art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedura penala si de prevederile constitutionale ale art. 127, care permit derogari de la principiul publicitatii sedintei de judecaté numai in cazurile prevazute de lege. Regula de interpretare logica a normelor juridice, potrivit cdreia exceptiile sunt de stricta interpretare, exclude posibilitatea ca, in miasura in care nu este prevazuta in mod expres intr-o dispozitie legala, 0 exceptie de la principiul publicitatii sedintei de judecata sa fie stabilita pe cale de interpretare. Examinarea dispozitiilor art. 160' - art. 160'° din Codul de procedura penala, referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune, reflecta faptul ca in niciunul dintre textele cuprinse in sectiunea dedicata acestor insti- tutii legiuitorul nu a prevazut o dispozitie derogatorie, similara celei a art. 146 alin. 4, art. 149! alin. 4 sau art. 159 alin. 2 din Co- http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201310 Recursuri in interesul legii 2009 dul de procedura penala, in temeiul careia cererea de liberare provizorie sa fie solutionata in camera de consiliu. in cadrul dispozitiilor comune privind liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune sunt regle- mentate cererea de liberare provizorie si organul competent sa o rezolve (art. 160°), masurile premergatoare examinarii cererii (art. 160”), examinarea si admiterea in principiu a cererii (art. 160°), solutionarea cererii (art. 160), recursul impotriva incheierilor pri- vind liberarea provizorie (art. 160°) si revocarea liberarii (art. 160'°). Reglementarea detaliaté a procedurii liberarii provizorii, dar in care nu a fost prevazuta o dispozitie referitoare la judecarea cererii de liberare provizorie in camera de consiliu, reflecta vointa legiui- torului de a nu institui o derogare de la principiul publicitatii sedintei de judecaté in procedura de solutionare a cererii de liberare provizorie. Mai mult, art. 160° alin. 5 din Codul de procedura penala, in care se prevedea ca recursul impotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se va solutiona in camera de consiliu, a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006 pen- tru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi. in absenta unei dispozitii legale exprese, prin care legiuitorul si prevada judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar in camera de consiliu si deci sa stabileascd o exceptie de la principiul publicitatii sedintei de judecata, se aplicd dispozitiile generale ale art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedura penala, conform carora sedinta de judecata este publica. In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioa- re, si ale art. 414° din Codul de procedura penald, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, in cazul judecarii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, sedinta de judecata este publica. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 1 PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 290 alin. 1 teza I din Codul de pro- cedura penala stabilese ca, in cazul judecarii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, sedinta de judecata este publica. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 19 ianuarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201312 Recursuri in interesul legii 2009 3. DECIZIA Nr. 3 din 19 ianuarie 2009 cu privire la stabilirea pedepsei care determina calculul terme- nului de reabilitare judecadtoreasca in cazul pedepselor rezul- tante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic Publicata in Monitorul Oficial, Partea |, nr. 393 din 10/06/2009 Dosar nr. 31/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele {naltei Curti de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organi- zarea judiciara, republicata, s-a intrunit la data de 10 noiembrie 2008 pentru a examina recursul in interesul legii declarat de pro- curorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie privind stabilirea pedepsei care determina calculul terme- nului de reabilitare judecatoreasca in cazul pedepselor rezultante prin cumul aritmetic ca urmare a revocarii suspendarii conditionate sau prin cumul juridic in cazul concursului de infractiuni. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe lang’ fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii si a pus concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul ca la stabilirea termenului de reabilitare judecdtoreasca se va lua in calcul exclusiv pedeapsa cea mai grea ce intra in componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic. Fiind nevoie de timp mai indelungat in vederea deliberarii, s-a amanat pronuntarea pentru astazi, 19 ianuarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 13 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: in practica instantelor judecdtoresti nu existé un punct de vedere unitar in legatura cu stabilirea pedepsei ce determina calcu- lul termenului de reabilitare judecatoreasca in ipoteza pedepselor rezultante, obtinute prin cumul aritmetic ca urmare a revocarii sus- pendarii conditionate sau prin cumul juridic in cazul concursului de infractiuni. Astfel, unele instante au retinut ci termenul de reabilitare judecatoreasca se socoteste in raport cu pedeapsa cea mai grea ce intra in compunerea pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic. Alte instante, dimpotriva, au considerat ca pedeapsa finala sta- bilita prin cumul juridic sau aritmetic va determina calculul terme- nului de reabilitare judecatoreasca. Examinandu-se fiecare dintre aceste ipoteze, in raport cu dispozitiile legale aplicabile, se constata urmatoarele: Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se inlatura pen- tru viitor toate incapacitatile si interdictiile ce decurg dintr-o hota- rare de condamnare si asigura reintegrarea sociala completa a unui condamnat, prin repunerea lui in situatia anterioara condamniarii. Asadar, reabilitarea este 0 cauza extinctiva, indivizibila, care opereaza in personam gi a carei reglementare este prevazuta in Codul penal (art. 133-138). Reabilitarea, dupa conditiile si modul in care poate fi obtinuta, cunoaste doua forme, si anume reabilitarea de drept, care se obtine ope lege atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de aceasta privind gravitatea condamnirii si la intervalul de timp ce trebuie sa treaca de la data executarii pedepsei pana la data obti- nerii reabilitarii, si, respectiv, reabilitarea judecdtoreasca, care se obtine prin hotarare judecatoreasca, atunci cand instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru acordarea reabilitarii, iar condamnatul a facut dovada ca s-a indreptat. Un efect al reabilitarii sau al indeplinirii termenului de reabi- litare priveste condamnarea care nu mai este avuta in vedere la stabilirea starii de recidiva (art. 38 ultimul alineat din Codul penal), http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201314 Recursuri in interesul legii 2009 aga incat aceasta nu mai reprezinta un impediment pentru aplicarea unor modalitati neprivative de libertate. Astfel, conditia negativa impusa de lege pentru inlaturarea starii de recidiva prin reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare trebuie examinata, in raport cu momentul savarsirii celei de-a doua infractiuni. Prin jurisprudenta instantei supreme s-a stabilit ca, in cazul mai multor condamnari succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decat pe cale judecatoreasca pentru toate condamnirile, iar terme- nul de reabilitare la care se refera art. 38 alin. 2 din Codul penal se calculeaza in raport cu pedeapsa cea mai grea si incepe sa curga de la data executarii ultimei pedepse, chiar daca, privita izolat, pentru aceasta ar fi indeplinite conditiile reabilitarii de drept. Asadar, reabilitarea, inlaturand toate consecintele ce decurg din condamnare, trebuie examinata in stransa legatura cu pedeapsa, ce reprezinta o categorie importanta a dreptului penal substantial. Pedeapsa este sanctiunea de drept penal ce consta intr-o masura de constrangere si reeducare prevazuta de lege pentru savarsirea unei anumite infractiuni si este aplicaté de instanta de judecata infractorului, in scopul prevenirii savargirii de noi infractiuni. Din varietatea de pedepse cunoscute se disting si pedepsele principale, in sensul ca pentru fiecare infractiune este prevazuta de lege o pedeapsa principala, ce poate fi singura aplicata de instanta. Caracterul unic, individual si de sine statator al fiecdarei pedepse principale pronuntate pentru fiecare infractiune in parte nu poate fi jinlaturat de o cauza exterioara si aleatorie acestuia. Cumulul juridic sau aritmetic a cel putin douad pedepse prin- cipale are drept consecinta stabilirea unei noi pedepse, rezultante sau finale, in conditiile incidentei prevederilor referitoare la con- cursul de infractiuni ori revocarii suspendarii. Sistemul nostru de drept penal material consacra pentru infrac- tiunile concurente principiul cumulului juridic, ce presupune ca la pedeapsa cea mai grea se poate adauga un spor (art. 34 din Codul penal). Sporul alaturat pedepsei de baza pronuntate pentru infractiunea cea mai grava nu are functia sau capacitatea juridicd de a converti pedepsele aplicate pentru fiecare infractiune intr-o alta pedeapsa http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 15 mai mare, pedepsele initiale ramanand neschimbate ca natura si intindere. Posibilitatea avuta de instanta in aplicarea sporului si a deter- minarii intinderii acestuia sunt conditionate tocmai de natura pedepsei celei mai grele ce a fost pronuntata, ca prim pas, pentru cea mai grava dintre infractiunile ce alctuiesc concursul. Astfel, sporul de pedeapsa trebuie privit ca 0 compensare a absorbtiei si neexecutarii succesive de catre condamnat si a pedepsei sau a pedepselor mai putin grave ca intindere sau natura. in consecinti, pedeapsa rezultanti obtinuta prin aditionarea sporului nu constituie o pedeapsd pronuntataé pentru o singura infractiune, ci o sanctiune penala, finala a tuturor infractiunilor, reprezentand echivalentul pericolului social concret pe care il constituie inculpatul sau condamnatul in raport cu toate faptele penale comise. in Decizia de indrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 5 din 27 martie 1961, referitoare la unele probleme privind contopirea pedepselor, s-a retinut ca ,,Sporul de pedeapsa se aplicd atunci cand se constata de catre instant ca cea mai grava dintre pedepsele pronuntate nu este suficientaé pentru reeducarea infractorului, tinandu-se seama, bineinteles, si de pericolul social pe care-l pre- zinta insasi pluralitatea infractiunilor savarsite, precum gi de cuantumul pedepselor ce urmeaza a fi absorbite”, asa incat sporul de pedeapsa nu poate avea o existenta proprie si nici o executare independenta de pedepsele de baza. Lipsa existentei proprii a sporului de pedeapsa este evidentiata si de dispozitiile alin. (1) ale art. 14 din Legea nr. 546/2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii, potrivit carora, in situatia pluralitatii de infractiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul gratierii nu il constituie pedeapsa rezultanta, ci pedepsele aplicate pentru fiecare infractiune. Mai mult, in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ca pedeapsa rezultanta va fi descontopita, pentru a face incidente dispozitiile de gratiere, iar sporul de pedeapsa va fi inlaturat, in ipoteza in care a ramas o singura pedeapsa negratiata. De asemenea, in ipoteza revocarii suspendarii conditionate (art. 83 din Codul penal), chiar in continutul normei se prevede ca pedepsele ce compun cumul aritmetic raman distincte si se executa http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201316 Recursuri in interesul legii 2009 separat si succesiv, asa incat intinderea termenului de reabilitare se determina in raport cu durata celei mai grele dintre pedepse, iar nu de rezultatul insumarii lor. Calculul corect al termenelor de reabilitare presupune stabilirea corecta a datei de la care acestea incep sa curga, precum si a datei pana la care termenele respective trebuie sa fie implinite. Potrivit art. 134 alin. 1 din Codul penal, termenul reabilitarii de drept se compune dintr-o durata fixa de 3 ani. Termenul de reabilitare judecdtoreascd se compune dintr-o duraté fixa, stabilita in functie de intinderea ,,condamnarii la pedeapsa” si grupate in cele patru categorii prevazute in textul de lege, la care se adauga o durata variabila, ce este egala cu jumatate din durata pedepsei pronuntate (art. 135 alin. | din Codul penal). Termenul de reabilitare se socoteste de la data cand a luat sfargit executarea pedepsei principale (chiar stabilité prin cumul) sau de la data cand aceasta s-a prescris (art. 136 alin. 1 din Codul penal). Existenta cumulului pedepselor nu inlatura individualitatea fiecirei condamnari, iar termenele de reabilitare alcatuite dintr-o durata fixa si o durata variabila, egala unei fractiuni din cuantumul pedepsei, au fost in asa fel reglementate incat si asigure o indi- vidualizare a acestora, in raport cu fiecare condamnare in parte. In aceasta situatie, desi termenul de reabilitare va curge de la data executarii pedepsei rezultante, calculul acestuia se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intra in componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic. Aceeasi regula privind calculul termenului de reabilitare se aplica si atunci cand pedepsei rezultante i s-a aplica un spor, in sensul ca termenul de reabilitare se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intra in componenta pedepsei rezultante, fara a avea in vedere faptul ca acesteia i-a fost aplicat si un spor, alca- tuind astfel o pedeapsa finala. Daca s-ar proceda contrar regulii mai sus aratate si anume calculul termenelor de reabilitare si se raporteze la pedeapsa rezultanta, ar duce la un dublu efect juridic sanctionator, prin aceea ca ar determina atat momentul pana la care pedeapsa va fi execu- tata (intinderea ei), cat si durata, evident excesiva, mai mare a termenului de reabilitare. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 17 in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414° alin. 2 si 3 din Codul de procedura penal, Curtea urmeaza a admite recursul in interesul legii si a decide in sensul ca termenul de reabilitare judecdtoreascé se socoteste in raport de pedeapsa cea mai grea ce intra in componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang’ inalta Curte de Casatie si Justitie. Stabilesc ca termenul de reabilitare judecatoreasca se socoteste in raport de pedeapsa cea mai grea ce intra in componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului,juridic sau aritmetic. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 19 ianuarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201318 Recursuri in interesul legii 2009 4. DECIZIA Nr. 4 din 19 ianuarie 2009 referitoare la investirea cu formula executorie a biletului la ordin, cambiei si cecului Publicata in Monitorul Oficial, Partea |, nr. 381 din 04/06/2009 Dosar nr. 24/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite ale inaltei Curti de Casatie gi Justitie, in confor- mitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-au intrunit la data de 13 octombrie 2008 pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in legdtura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 374! din Codul de procedura civila, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 459/2006, raportate la prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, procurorul Antoaneta Florea, a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admi- terea acestuia, in sensul cad, avand caracter de titluri executorii potrivit legii, cambia, biletul la ordin si cecul nu trebuie investite cu formula executorie pentru a fi puse in executare. in vederea deliberarii, a fost amanat’ pronuntarea la 10 noiem- brie 2008 si apoi la 19 ianuarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 19 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: in practica instantelor judecatoresti s-a constatat cd nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu interpretarea si aplicarea dis- pozitiilor art. 374' din Codul de procedura civil, raportate la pre- vederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului. Astfel, unele instante au considerat ca nu este necesara inves- tirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului, cu motivarea ca art. 374! din Codul de procedura civila prevede, in mod expres, ca ,,inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie”. Alte instante, dimpotriva, s-au pronunfat in sensul ca, pentru a fi puse in executare, aceste instrumente de plata, chiar daca legea le recunoaste caracterul de titluri executorii, trebuie investite cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 din Codul de procedura civila. In motivarea acestei solutii s-a retinut ci punerea in executare a titlurilor comerciale de valoare din categoria carora fac parte cambia, biletul la ordin si cecul este reglementataé de norme spe- ciale care, prin derogare de la prevederile art. 374' din Codul de procedura civila, impun investirea acestora cu formula executorie. Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispo- zitiile legii. Problema de drept care se cere a fi solutionata prin recursul in interesul legii vizeaza interpretarea dispozitiilor sus-mentionate, in sensul aplicabilitatii sau neaplicabilitatii dispozitiilor art. 374! din Codul de procedura civila, cambiei, biletului la ordin si cecului, care au valoare de titlu executoriu pentru capital si accesorii, con- form art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, cu modificarile si com- pletarile ulterioare, respectiv art. 53 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, si pune in discutie http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201320 Recursuri in interesul legii 2009 raportul dintre norma generala si norma speciala in domeniul executarii cambiale. in conformitate cu prevederile art. 374' din Codul de procedura civila, ,,inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie”. Potrivit art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, ,,cambia are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii stabilite conform art. 53, 54 si 57”, iar prin alin. 3 al aceluiasi articol se atribuie judecatoriei competenta pentru a investi cambia cu formula executorie. Prin art. 106 alin. 1 din aceeasi lege se stipuleaza ca ,,sunt apli- cabile biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu dispozitiunile relative la cambie”. in ceea ce priveste cecul, in art. 53 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, se araté ca acesta ,,are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii stabilite potrivit art. 48 si 49”, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol ,,competenta pentru a investi cecul cu formula executorie este judecatoria”. Dreptul cambial a constituit un sistem propriu, solemn si for- mal, atét pentru formarea cambiei, biletului la ordin sau cecului, cat si in ceea ce priveste realizarea creantei cambiale, iar autono- mia sa este manifesta atat in sfera lui de aplicare, cat si in priori- tatea si exclusivitatea incidentei sale fata de dreptul comun, in speta Codul de procedura civila. Normele legale relative la realizarea drepturilor cambiale constituie un regim de 0 rigoare desavarsita. Regimul special, derogatoriu de reglementare a procedurii exe- cutionale cambiale este justificat si de calitatea cambici, biletului la ordin si cecului de a fi instrumente de plata cu moneda scripturala, calificare ce impune un regim juridic de mare rigurozitate. Masurile procedurale de judecaté si de executare luate de legiuitor pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor comerciale sunt mult mai stricte in dreptul cambial, pentru a duce mai rapid si mai sigur la realizarea drepturilor izvorand din titlu. Titlurile de credit la ordin (cambia, biletul la ordin si cecul), prin specificitatea lor, au amplificat caracteristica de incorporare a dreptului in titlu, astfel incat titlul formeazi o unitate cu insusi http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 21 dreptul incorporat, fiind supuse, ca atare, unor forme gi reguli spe- ciale, simple si operative, de constituire, circulatie si valorificare, iar forta lor executorie este un element substantial, nu procesual, fiind de esenta acestor titluri, cum sunt si celelalte elemente nece- sare constituirii lor. Procedura de executare cambiala, instituita prin legile nr. 58/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, si nr. 59/1934, cu modifi- carile si completarile ulterioare, impunea conditia prealabila a inves- tirii cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin sau cecului, pastrata si de reglementarile actualmente aplicabile. Legiuitorul a considerat utila investirea cambiei, biletului la ordin sau cecului cu formula executorie, desi aceste inscrisuri cam- biale au valoare de titluri executorii, pentru a se da posibilitatea judecatorului si examineze indeplinirea conditiilor formale de validitate a acestora. Numai prin investirea cu formula executorie, cambia, biletul la ordin si cecul devin efectiv titluri executorii pentru suma inscrisa pe ele si pentru accesoriile determinate conform dispozitiilor legale ce au fost mentionate. Asadar, desi legea recunoaste valoare de titlu executoriu respectivelor instrumente de plata, punerea lor in executare este conditionata de aplicarea formulei executorii. A considera altfel inseamna a nesocoti vointa legiuitorului care, in cuprinsul aceluiagi text (art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modi- ficarile si completarile ulterioare, art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare), stabileste valoarea de titlu executoriu a cambiei, biletului la ordin, respectiv a cecului, dar totodata se refera si la cerinta investirii cu formula executorie a acestor titluri de credit de catre instanta competenta. Rezultaé ca investirea cu formula executorie a cambiei, a biletului la ordin sau a cecului, formand obiectul de reglementare a unor norme speciale, nu poate fi supusa reglementarii cuprinse in norma generala, reprezentati de art. 374' din Codul de procedura civil, intrucat este o etapa in cadrul procedurii executionale cam- biale care trebuie privita ca un tot unitar, nefiind posibil ca aceasta etapa sa fie supusa regulilor de drept comun, iar restul etapelor acestei proceduri sa se realizeze conform reglementarilor speciale cuprinse in mentionatele legi. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201322 Recursuri in interesul legii 2009 Caracterul exclusivist, derogatoriu si special al dreptului cam- bial fata de dreptul comun, in speti art. 374! din Codul de proce- dura civila, impune aplicarea principiului specialia generalibus derogant, avand in vedere ca prioritatea incidentei dreptului cambial este strict conditionaté de indeplinirea unor formalitati specifice pentru valorificarea titlurilor de credit si ca executarea cambiala constituie un sistem executor unitar, propriu dreptului cambial, intre conditiile si formalitatile acesteia figurand gsi investirea cu formula executorie in instanta. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modifi- carile si completarile ulterioare, si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii sia se stabili cd dispozitiile art. 374! din Codul de procedura civila, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificarile si com- pletarile ulterioare, si, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca, desi au caracter de titluri executorii potrivit legii, biletul la ordin, cambia si cecul se investesc cu formula executorie pentru a fi puse in executare. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc: Dispozitiile art. 374' din Codul de procedura civila, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificarile si completarile ulte- rioare, si, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modifi- carile si completirile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca biletul la ordin, cambia si cecul se investesc cu formula executorie pentru a fi puse in executare. Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19 ianuarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 23 5. DECIZIA Nr. 6 din 19 ianuarie 2009 referitoare la caracterul prescriptibil al cererilor privind lichi- darea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare si respectarea traditiilor religioase ce compun pasivul succe- soral Publicata in Monitorul Oficial, Partea |, nr. 321 din 14/05/2009 Dosar nr. 32/2008 Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, pre- sedintele fnaltei Curti de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie, constituitd in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit la data de 10 noiembrie 2008 pentru a examina recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang fnalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 728 raportate la dispozitiile art. 774, 775, 777 si 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare, ce reprezinta sarcinile pasivului succesoral, si caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al acestora. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, procuror Antoaneta Florea, a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admi- terea acestuia in sensul ca cererile privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile in termenul general de prescriptie, atat in situatiile in care sunt formulate in cadrul actiunii de iesire din indiviziune, cat si atunci cand sunt formulate pe cale separata. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201324 Recursuri in interesul legii 2009 Fiind nevoie de timp mai indelungat in vederea deliberarii, s-a amAnat pronuntarea pentru astazi, 19 ianuarie 2009, cand SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constataé urma- toarele: in practica instantelor judecatoresti s-a constatat ci nu existd un punct de vedere unitar in legdtura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 728 raportate la dispozitiile art. 774, 775, 777 si 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare, ce reprezinta sarcinile pasivului succesoral, si caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al acestora. Astfel, unele instante au apreciat ca pretentiile referitoare la cheltuielile de inmormantare si respectarea traditiilor religioase reprezinté sarcini ale pasivului succesoral, astfel ca urmeaza regimul juridic al actiunii de iesire din indiviziune gi, prin urmare, au un caracter imprescriptibil din punct de vedere extinctiv. S-a motivat ca dreptul de creanta pretins cu acest titlu izvoraste din starea de indiviziune, iar potrivit dispozitiilor art. 774 si 777 din Codul civil, coerezii contribuie si platesc datoriile si sarcinile succesiunii proportional cu partea ereditara a fiecaruia. Pe cale succesorala se transmit atat activul, cat si pasivul mos- tenirii. Ca urmare, starea de indiviziune se reflecté atét asupra acti- vului, cat si asupra pasivului ce compun masa succesorala, iar actiunea de iesire din indiviziune este imprescriptibila, motiv pentru care si creantele avand ca obiect cheltuielile de inmor- mantare si pentru pomeniri au acelasi caracter. Alte instante, dimpotriva, au considerat ca cererile ce au ca obiect astfel de cheltuieli valorifica un drept de creanta prescrip- tibil extinctiv in termenul general de 3 ani, calculat de la data nasterii dreptului la actiune. in motivarea acestei solutii s-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 774 din Codul civil, pasivul succesoral se compune din dato- riile si sarcinile mostenirii, acestea din urma reprezentand obliga- http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 25 tile care, fara a fi existat in patrimoniul defunctului, se nase in persoana mostenitorilor la deschiderea succesiunii sau ulterior si includ, intre altele, cheltuielile de inmormantare, precum si cele efectuate cu parastasele la diferite intervale de timp, conform obiceiurilor religioase. Actiunea avand ca obiect suportarea de catre mostenitori a chel- tuielilor de inmormantare gi a celor legate de obiceiurile religioase practicate in memoria defunctului are un caracter personal, deoa- rece urmiareste valorificarea unei creante gi este supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, prevazut de dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, indiferent daca se judeca in cadrul procesului de iesire din indi- viziune sau pe cale separata. Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. in conformitate cu dispozitiile art. 728 alin. 1 din Codul civil, »Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrarii”. Prin urmare, iesirea din indiviziune se poate cere oricand, indi- ferent cat timp a trecut de la nasterea indiviziunii (data deschiderii mostenirii), actiunea avand astfel caracterul unei actiuni impres- criptibile, spre deosebire de dreptul de a accepta mostenirea care este prescriptibil in termen de 6 luni de la data deschiderii succe- siunii, in conformitate cu dispozitiile art. 700 din Codul civil. Solutionand actiunea de impartire a unei succesiuni, instanta trebuie sa aiba in vedere gsi cererile formulate de mostenitori privind drepturile si obligatiile succesorilor, printre care si cererile de aducere la masa de impartit si a altor bunuri, a fructelor aces- tora, a datoriilor si sarcinilor succesiunii. Patrimoniul care se transmite prin succesiune mostenitorilor legali sau testamentari, fiind 0 universalitate, va cuprinde nu numai drepturile, ci si obligatiile defunctului, transmisiunea vizand, asa- dar, atat activul, cat si pasivul succesoral. Astfel, in alcatuirea activului succesoral intra drepturile reale principale sau accesorii (proprietate, uzufruct, uz, abitatie, super- ficie, servitute, dreptul real de folosinta, ipoteca si gajul), drepturi de creanta sau drepturi patrimoniale rezultand din creatie intelec- http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201326 Recursuri in interesul legii 2009 tuala, in timp ce pasivul succesoral cuprinde datoriile si sarcinile mostenirii. Datoriile succesiunii reprezinta acele obligatii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, legal, delic- tual etc.), existé in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii, altfel spus ,,obligatii care il tineau pe defunct la data decesului” si in care, desigur, nu intra acele obligatii care, nefiind transmisibile, se sting prin moartea celui caruia fi incumbau (cum ar fi cele contractate intuitu personae). Spre deosebire de acestea, sarcinile mostenirii sunt acele obli- gatii care, fara a fi existat in patrimoniul celui ce lasd mostenirea, se nasc dupa deschiderea succesiunii, dar care decurg tot din faptul decesului lui de cuj Sarcinile mostenirii includ si cheltuielile legate de inmorman- tarea defunctului, atat cele de inmormantare propriu-zisa, cat si cele ce tin de respectarea traditiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) si contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgind din faptul decesului. Asa cum s-a aratat, datoriile si sarcinile mostenirii constituie pasivul succesoral, iar obligatia suportarii acestuia revine moste- nitorilor legali si legatarilor universali si cu titlu universal, adica acelor mostenitori care dobandesc intreg patrimoniul defunctului sau o fractiune din acest patrimoniu. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 774 din Codul civil ,,Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare in proportie cu ce ia”. Art. 775 din acelasi cod prevede ca ,,Legatarul cu titlu universal contribuie deopotriva cu erezii in proportie cu emolumentul sau. Cel particular nu contribuie”, iar art. 777 prevede ca gi ,,coerezii platesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare in proportie cu partea sa ereditara”. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 896 din Codul civil »Legatarul unei fractiuni de ereditate este obligat la sarcinile gi datoriile succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot”. Situatia legatarilor cu titlu particular este diferité, in sensul cd acestia, dobandind numai un anumit bun sau un anumit drept, nu http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 27 au obligatia de a suporta datoriile si sarcinile mostenirii, asa cum se prevede in art. 775 teza a doua si art. 909 din Codul civil, decat jn anumite situatii, si anume: cand legatul are ca obiect o parte dintr-o mostenire care cuprinde atat drepturi, cat si obligatii, cand obiectul legatului se afla in situatia prevazuta la art. 905 din Codul civil, respectiv este un bun ipotecat sau supus dreptului de uzu- fruct, ori in cazul in care cel care lasi mostenirea i-a impus legatarului o asemenea obligatie. Asadar, mostenitorii universali sau cu titlu universal sunt cei care raspund pentru datoriile succesiunii, iar acestea se impart de drept, chiar din ziua deschiderii succesiunii, proportional cu partea de mostenire primita, fara a se deosebi dupa cum se bucura sau nu de sezina. Aceasta regula se aplica atat in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, cat si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar, desigur, in acesta din urma, intrucat nu are loc confu- ziunea de patrimonii, raspunderea limitandu-se la cota-parte ce ii revine din mostenire. Sarcinile mostenirii, nascute dupa decesul celui care lasa mostenirea, sunt asimilate datoriilor mostenirii (art. 893 si 896 din Codul civil) si, in consecinta, ele se suporta de catre mostenitori in conditiile de mai sus. Cum prin mostenire se transmit nu numai drepturile celui care lasi mostenirea, ci si obligatiile si sarcinile succesiunii, in cadrul actiunii complexe de iesire din indiviziune se solutioneaza, fiind conexe, toate pretentiile reciproce dintre mostenitori, inclusiv cele legate de lichidarea pasivului. imprejurarea ca lichidarea pasivului succesoral are loc conco- mitent cu solutionarea actiunii de iesire din indiviziune, care este imprescriptibila extinctiv, nu poate conduce la concluzia ca, pe cale de consecinta, cererea de impartire intre mostenitori a cheltuielilor de inmormantare urmeaza sa aiba acelasi caracter, caci natura celor doua tipuri de actiuni este distincta, ca urmare a caracterului diferit al drepturilor ce se urmareste a fi valorificate prin fiecare dintre ele. in materie patrimoniala, regula este prescriptibilitatea actiunilor in justitie, iar exceptia de la aceasta nu se poate face decat printr-o dispozitie expresa derogatorie a legii. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201328 Recursuri in interesul legii 2009 Or, nici in Codul civil, nici in Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva si nici in vreun alt act normativ nu exista vreo prevedere in acest sens, astfel ca, avand in vedere natura patrimoniala a dreptului, se impune concluzia ca actiunile referi- toare la cheltuielile de inmormantare, ca sarcini ale mostenirii, au un caracter personal si sunt prescriptibile. De altfel, acelasi caracter il au numeroase actiuni si cereri care decurg din faptul juridic al decesului unei persoane gi au stransa legatura cu transmiterea patrimoniului sau. Astfel, spre exemplu, sunt prescriptibile dreptul de a accepta mostenirea, dreptul de a cere plata legatului cu titlu particular, actiu- nea in anularea certificatului de mostenitor pentru vicierea consimta- mantului ori necitarea tuturor mostenitorilor, actiunea vizand rapor- tul donatiilor, actiunea pentru reductiunea liberalitatilor excesive. intrucat, asa cum s-a ardtat, actiunea in legatura cu cheltuielile de inmormantare si cele ocazionate de parastase gi obiceiuri prac- ticate ulterior in memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmiareste valorificarea unui drept de creanta, fi sunt aplicabile dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, fiind deci supusa termenului general de prescriptie de 3 ani. O atare actiune este prescriptibila in termenul aratat, indiferent daca pretentia se valorifica in cadrul partajului sau pe cale sepa- rata, deoarece institutia prescriptiei are in vedere natura dreptului si nu cadrul procesual in care acesta se valorifica. Cum posesia exercitata de catre mostenitorul so/vens asupra bunurilor succesorale are caracter intrerupator de prescriptie, termenul de prescriptie de 3 ani incepe sa curga, potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, republicat, de la data formularii cererii de iesire din indiviziune, ce ar putea avea ca rezultat deposedarea creditorului de bunurile succesorale. Exist ins situatii cand cheltuielile de inmormantare, pomeniri si parastase au fost suportate de catre un tert strain de succesiune. intr-o astfel de ipoteza, tertul solvens le poate pretinde de la succe- sorii lui de cujus, in termenul general de prescriptie care curge de la data efectuarii acelor cheltuieli. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 29 admite recursul in interesul legii si a se stabili cd dispozitiile art. 728 raportate la art. 774, 775, 777 si 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, se interpreteaza in sensul ca actiunile privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare si respec- tarea traditiilor religioase, ce compun pasivul succesoral, sunt prescriptibile in termenul general de prescriptie, atat in situatiile in care sunt formulate in cadrul actiunii de iesire din indiviziune, cat si atunci cand sunt formulate pe cale separata. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc: Dispozitiile art. 728 raportate la art. 774, art. 775, art. 777 si art. 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, se interpreteaza in sen- sul ca: Cererile privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de inmormantare si respectarea traditiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile in termenul general de prescriptie atat in situatiile in care sunt formulate in cadrul actiunii de iesire din indiviziune, cat si atunci cand sunt formulate pe cale separata. Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila. Pronuntata in sedinta publica astazi, 19 ianuarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201330 Recursuri in interesul legii 2009 6. DECIZIA Nr. 7 din 9 februarie 2009 referitoare la admi fatea cererilor de liberare p sub control judiciar sau pe cautiune in cazul savarsi tiunilor privind initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui asemenea grup Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 694 din 15/10/2009 Dosar nr. 36/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang’ inalta Curte de Casatie si Justitie privind admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, din perspectiva indeplinirii conditiei prevazute de art. 160° alin. 1 teza ultima, respectiv art. 160° alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala, in ipoteza savarsirii, printre altele, si a infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, tinand seama de dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 79 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe lang’ fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca este admisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune in ipoteza savarsirii infractiunii prevazute http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 31 de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul gru- pului infractional nu depaseste 18 ani. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urma- toarele: in activitatea instantelor judectoresti s-a ivit diversitate de practica in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 160° alin. 1 teza ultima gsi ale art. 160° alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala referitoare la liberarea sub control judiciar sau pe cautiune in cazul savarsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate. Astfel, unele instante au considerat ca, in cazul savarsirii infrac- tiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin care este incriminata ,,initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup”, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 160° alin. 1 teza ultima si ale art. 160° alin. 4 teza ultima din Codul de procedura penal referitoare la posibilitatea acordarii liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune. in argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat ca, din moment ce prin art. 160° alin. 1 si art. 160° alin. 1 din Codul de procedura penala se prevede ca, in cazul infractiunilor intentionate, liberarea provizorie sub control judiciar si, respectiv, liberarea provizorie pe cautiune se pot acorda numai daca pentru acele infractiuni legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, apare evident ca infractiunea prevazuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, care ,,se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi”, este exceptata de la acordarea liberarii provizorii sub control judiciar sau sub cautiune. S-a apreciat ci aceasta interpretare se impune pentru ca prin pedeapsi prevazuta de lege, la care se face referire in art. 160° alin. 1 din Codul de procedura penala, nu se poate intelege decat pedeapsa indicata in textul de lege ce incrimineaza fapta imputata http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201332 Recursuri in interesul legii 2009 persoanei vizate, iar nu pedeapsa aplicabila ca urmare a incidentei unor dispozitii legale de reducere a pedepsei. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca sunt aplicabile dispozitiile art. 160° alin. | teza ultima si, respectiv, ale art. 160° alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala ori de cate ori infractiunea prevazuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este savargita in conditiile reglementate la alin. (2) din acelasi articol, potrivit caruia ,,pedeapsa pentru faptele prevazute la alin. (1) nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat”. Aceste din urma instanfe au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. in conformitate cu dispozitiile art. 160° alin. 1 din Codul de procedura penala, ,,liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savargite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani”. Corelativ, potrivit art. 160° alin. 1 din Codul de procedura penala, ,liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmiaririi penale, cat si al jude- catii, la cerere, cand s-a depus cautiunea si sunt indeplinite condi- tiile prevazute in art. 160° alin. 1 si 2”, adica ,,si in cazul infrac- tiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani”. Din aceasta reglementare rezulta deci ca pot accede la liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune toti cei care au savarsit infractiuni intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, evident daca indeplinese si celelalte conditii prevazute in textele de lege in care sunt regle- mentate cele doua institutii privind liberarea provizorie. Ca urmare, devine necesara clarificarea expresiei infractiuni intentionate ,,pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani”, in intelesul ce putea fi avut in vedere prin art. 160° alin. 1 din Codul de procedura penala. in acest sens, in cuprinsul art. 141' din Codul penal s-a explicat cA ,,prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma con- http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 33 sumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”. Or, in raport cu acest inteles dat de legiuitorul penal notiunii de pedeapsa prevazuta de lege, trebuie si se considere ca, in accep- tiunea art. 160° alin. 1 si, implicit, a art. 160° alin. 1 din Codul de procedura penala, sanctiunea pentru infractiunea reglementata de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este cea fixata in insusi cuprinsul alineatului ce contine dispozitia de incriminare, numai in masura in care pedeapsa pentru infractiunea cea mai grava, care intra in scopul grupului infractional organizat, nu este mai usoara decat aceea prevazuta in primul alineat. Asadar, in raport cu reglementarea mentionata, pedeapsa pre- vazuta de lege in cazul infractiunii incriminate in cuprinsul art. 7 din Legea nr. 39/2003 se determina prin coroborarea dispozitiilor de sanctionare din primele doua alineate ale acestui text de lege, pentru a nu fi mai mare decat aceea prevazuta de lege in cazul infractiunii celei mai grave care intra in scopul grupului infrac- tional organizat. De aceea, tinandu-se seama de acest cuantum variabil al maxi- mului pedepsei, prevazut de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu referire la alin. (1) din acelagi articol, pentru infractiunea de initiere sau constituire a unui grup infractional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune nu pot fi considerate inadmisibile in cazul unei atari infractiuni, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava, care intra in scopul grupului infractional organizat, nu depaseste 18 ani inchisoare. Aceasta interpretare se impune pentru ca, in cazul infractiunii incriminate de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost adoptat un mod atipic, indirect, de sanctionare - folosit de altfel si in cazul infractiunii de complot (art. 167 alin. 2 din Codul penal) - prin aplicarea caruia determinarea limitelor minima si maxima ale pedepsei voite de legiuitor nu este susceptibila de a crea dificultati. Stabilirea de catre legiuitor a tratamentului sanctionator prin dispozitie de trimitere la pedeapsa prevazuta de lege, pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat, este justificata de ratiuni superioare de justa si echitabila http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201334 Recursuri in interesul legii 2009 individualizare legala a sanctiunii penale, in raport cu gradul de pericol social conferit unei anumite infractiuni de scopul urmarit de faptuitor. De aceea, fata de diversitatea de infractiuni ce poate face obiectul scopului organizarii de grupuri infractionale, sublinierea in cadrul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 ca ,,pedeapsa pentru faptele prevazute la alin. (1) nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat’” apare ca o consecinta logica a necesitatii ierarhizarii sistemului sanctionator in raport cu gradul de pericol social specific fiecdrei categorii de fapte, constituind astfel solutia legislativa optima de indicare judicioasa a limitelor pedepsei in cazul unei asemenea infractiuni. Asa fiind, prin modul in care este formulata, dispozitia inscrisa in alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 aduce o completare fireasca dispozitiei de sanctionare din primul alineat al aceluiasi articol, pedeapsa la care se refera fiind prevazuta astfel de reglementarile corelate din primele doua alineate ale acestui articol de lege. in consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414? din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ci, in raport cu dispozitiile art. 160° alin. | teza ultima gi art. 160* alin. 1 teza ultima din Codul de pro- cedura penal, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune sunt admisibile, in ipoteza savarsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in sco- pul grupului infractional organizat nu depaseste 18 ani inchisoare. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiti in aplicarea dispozitiilor art. 160° alin. 1 teza ultima si ale art. 160° alin. | teza ultima din Codul de procedura penala, stabilesc: http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 35 Cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune sunt admisibile in ipoteza savarsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat nu depaseste 18 ani. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 9 februarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201336 Recursuri in interesul legii 2009 7. DECIZIA Nr. 8 din 9 februarie 2009 referitoare la incidenta dispozitiilor art. 385° alin. 1 pet. 18 Cod procedura penala in ipoteza recurarii deciziilor pronuntate in apel, pentru motivul gresitei aplicari a art. 18' din Codul Penal Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 694 din 15/10/2009 Dosar nr. 37/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, pre- sedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie, constituit4 in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind incidenta art. 385” alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penala in ipoteza particulara a recurarii hotararilor pronuntate in apel pentru motivul gresitei aplicari a art. 18' din Codul penal sau, dimpotriva, al neaplicarii acestei dispozitii. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 79 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela, adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili cd problema aplicdrii sau nu a dispozitiilor art. 18' alin. 1 din Codul penal poate fi analizata in recurs. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 37 in activitatea de judecati a instantelor s-a ivit practicd neunitara in aprecierea incidentei cazului de casare prevazut la art. 385° alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penala in situatia cand se invocd gresita aplicare a dispozitiilor art. 18' din Codul penal referitoare la fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca, prin modul in care a fost reglementat, cazul de casare prevazut in art. 385° alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penala poate fi invocat numai daca eroarea grava de fapt comisa a determinat retinerea unei situatii de fapt infirmate de probe in punctele ei esentiale, avand drept conse- cinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare sau de condam- nare, iar nu si atunci cand se invoca incalcarea prevederilor art. 18! din Codul penal ca urmare a aprecierii necorespunzatoare a gra- dului de pericol social al faptei. S-a argumentat ca posibilitatea primei instante si a celei de apel de a aprecia gradul de pericol social al faptei, pentru a se stabili daca aceasta constituie sau nu infractiune, scapa controlului in casare al instantei de recurs, deoarece 0 asemenea situatie, privind stricta aplicare a prevederilor art. 18' din Codul penal, excedeazi reglementdrii date in cuprinsul art. 385° alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penala, prin care este limitata examinarea hotararii supuse controlului judiciar numai sub aspectul comiterii unei eventuale erori grave in retinerea faptelor, in masura in care au avut drept consecintaé adoptarea unei hotarari gresite de achitare sau de condamnare. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca dispo- zitiile art. 385° alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penala sunt incidente gi in cazul verificarii in recurs de catre instanta de control judiciar a modului in care s-au aplicat prevederile art. 18' din Codul penal in legatura cu aprecierea gradului de pericol social al faptelor in raport cu susceptibilitatea lor de a fi considerate infrac- tiuni. Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispo- zitiile legii. Prin continutul de ansamblu dat art. 385° alin. 1 din Codul de procedura penala, motivelor de casare ce se pot invoca in recurs li s-a imprimat un predominant caracter de drept, determinand, de http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201338 Recursuri in interesul legii 2009 regula, desfiintarea hotararilor atunci cand se constata gresita apli- care a dispozitiilor legii, cazurile de apreciere necorespunzatoare a probelor si faptelor fiind restranse la doua, enuntate limitativ la pet. 14 si 18 din cadrul aceluiasi alineat. in acest sens, in reglementarea alineatului mentionat s-a pre- vazut la pet. 14 ca hotararile sunt supuse casarii nu numai in cazul cand s-au stabilit pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege, ci si atunci ,,cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal”, iar la pet. 18, ca exista caz de casare ,,cdnd s-a comis 0 eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare sau de condamnare”. in raport cu acest continut al reglementarii ce i s-a dat de legiui- tor, cazul de casare prevazut in art. 385° alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penala presupune o eroare in stabilirea faptelor, care sa fie atat de grava incat sa aiba drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite, de achitare sau de condamnare. Acest caz de casare presupune o evidenta stabilire eronata a faptelor in existenta sau inexistenta lor, in natura lor ori in impre- jurarile in care au fost comise, fie prin neluarea in considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea continutului acestora, cu conditia sa fi influentat solutia adoptata. Prin eroare de fapt se intelege o gresiti examinare a probelor administrate in cauza, in sensul ca la dosar existé 0 anumita proba, cand in realitate aceasta nu exist&, sau atunci cand se considera ci un anumit act, un anumit raport de expertiza ar demonstra existenta unei imprejurari, cand in realitate din acest mijloc de proba reiese contrariul. Eroarea grava de fapt presupune deci retinerea unei imprejurari esentiale fara ca probele administrate si o sustina sau o neretinere a unei astfel de imprejurari esentiale, desi probele administrate 0 confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturarii grave a probelor. Tocmai de aceea cenzura instantei de control judiciar, ca instanta de recurs, trebuie sa urmareasca atenta si completa verifi- care a intregului material probator din dosar, pentru ca eroarea de fapt sesizata si nu fie doar aparenté sau ca imprejurarea consi- derata esentiala lamuririi cauzei sa fie neverificabila. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 39 Or, eventualele constatari privind gradul de pericol social al unei anumite fapte pot fi consecinta unor aprecieri determinate de rationamente bazate pe erori esentiale in retinerea faptelor si a imprejurarilor in care au fost comise ori care privesc persoana faptuitorului. Cum astfel de erori se pot rasfrange grav asupra justei retineri a faptelor si a gradului de pericol social al faptuitorului, cu conse- cinta aplicarii unui tratament penal inadecvat, trebuie sa se aiba in vedere ca insusi scopul procesului penal, ca gi principiile aflarii adevarului si al rolului activ, astfel cum sunt reglementate in art. 1, 3 si 4 din Codul de procedura penala, impun stabilirea realitatii in totalitatea sa, cu toate detaliile, avand relevanta in justa determi- nare a gradului de pericol social in acceptiunea prevederilor art. 18! din Codul penal. Evident, numai pe baza aprecierii corecte si complete a materialului probator necesar pot fi descoperite faptele si impreju- rarile cu reala semnificatie pentru evaluarea gradului de pericol social in raport cu elementele la care se refera dispozitiile art. 18" alin. 1 si 2 din Codul penal. De aceea, excluderea posibilitatii instantei de recurs de a-si exercita cenzura si asupra modului in care instantele ierarhic infe- rioare au apreciat continutul probelor in raport cu elementele ce pot duce la constatarea lipsei vadite de importanté a unei anumite incalcari a legii, de natura a-i conferi lipsa pericolului social al unei infractiuni, sau, dimpotriva, la evidentierea gradului de pericol social, cu consecinta neaplicabilitatii dispozitiilor art. 18' din Codul penal, ar echivala cu lipsirea de continut a cazului de casare prevazut in art. 385” alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penala, putand conduce astfel la denaturarea substantiala a scopului pro- cesului penal si la nesocotirea principiilor sale de baza. Ca urmare, nu trebuie sa prevaleze formalismul in interpretarea dispozitiilor ce guverneaza procesul penal, care ar putea echivala cu acceptarea producerii de erori grave, doar pentru a se asigura 0 aparenta separare a situatiilor de fapt de cele specifice de drept. infaptuirea interesului superior al justitiei, acela de aflare a adeva- rului, si impunerea respectului cuvenit legii fac necesar ca, in cadrul temeiului de casare inscris in art. 385° alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penala, si se examineze si intregul ansamblu http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201340 Recursuri in interesul legii 2009 de imprejurari de ordin obiectiv sau subiectiv ce trebuie sa stea la baza aprecierii incidentei prevederilor art. 18' din Codul penal in raport cu cazul concret judecat. in consecinta, recursul in interesul legii, fiind fondat, urmeaza a fi admis si a se stabili ci dispozitiile art. 385° alin. 1 pct. 18 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca ele sunt incidente si in ipoteza atacarii cu recurs a hotararilor pronuntate in apel, atunci cAnd se invoca gresita aplicare a prevederilor art. 18! din Codul penal sau, dimpotriva, neaplicarea acestor prevederi ale legii. PENTRU ACESTE MOTIVE In numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Dispozitiile art. 385° alin. 1 pet. 18 din Codul de procedura penal se interpreteaza in sensul ca sunt incidente gi in ipoteza recu- rarii hotararilor pronuntate in apel, pentru motivul gresitei aplicari a art. 18! din Codul penal sau, dimpotriva, al neaplicarii acestei dispo- zitii legale. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 9 februarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 41 8. DECIZIA Nr. 9 din 9 februarie 2009 referitoare la inadi bilitatea recursului impotriva incheierii de admitere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale si de suspendare a judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate Publicata in Monitorul Oficial, Partea |, nr. 694 din 15/10/2009 Dosar nr. 38/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituitd in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie, privind stabilirea admisibilitatii recursului impotriva incheierii prin care instanta a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale pentru a solutiona exceptia de neconstitutionalitate, dispunand totodata suspendarea judecatii cauzei, intemeiaté pe art. 303 alin. 6 din Codul de procedura penala. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 79 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe lang’ fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca incheierile prin care s-a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale in vederea solutionarii unei exceptii de neconsti- tutionalitate si s-a dispus suspendarea judecatii sunt supuse re- cursului indiferent daca inculpatul este sau nu arestat ori supus vreunei masuri preventive. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201342 Recursuri in interesul legii 2009 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: in activitatea instantelor judecatoresti s-a ivit o diversitate de solutii cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedura penala in cazul recursului declarat impotriva incheie- tii de admitere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale si de suspendare a judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconsti- tutionalitate. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca incheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si se dispune suspendarea judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate este supusa caii de atac a recursului. S-a argumentat ca acest punct de vedere este impus de dispo- zitia din partea finala a alin. 6 al art. 303 din Codul de procedura penala, prin care se prevede in mod expres ca o astfel de incheiere este supusa recursului. Alte instante, dimpotriva, au considerat ca incheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si se sus- penda judecarea cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconsti- tutionalitate nu este supusa recursului. Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. Intr-adevar, in art. 303 alin. 6 din Codul de procedura penala, introdus prin art. I pet. 174 din Legea nr. 281/2003 privind modi- ficarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, se prevede ca ,,instanta suspenda judecata, prin incheiere motivata, si in cazul in care a fost invocata 0 exceptie de neconsti- tutionalitate, pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei”, subliniindu-se, in continuare, ca ,,daca inculpatul este arestat, se aplica in mod corespunzator prevederile art. 300°, iar daca fata de acesta s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau masura obligarii de a nu parasi tara, se aplica, in mod corespunzator, art. 145 si art. 145'”, pentru ca in partea final a alineatului si se precizeze ca ,,incheierea este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa”. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 43 Corecta interpretare a dispozitiilor cuprinse in alineatul men- tionat impune insa desprinderea adevaratei finalitati a prevederilor art. 303 din Codul de procedura penala, pentru intelegerea exacta a vointei legiuitorului. Sub acest aspect este de observat ca in textul art. 303 din Codul de procedura penala s-a dat o reglementare de ansamblu institutiei suspendarii judecatii, prevazdndu-se in mod firesc, in alin. 3 si 6, posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care se ia o atare masura de intrerupere a cursului justitiei. {ntr-un asemenea cadru, prin prima dispozitie inscrisa in alin. 6 al art. 303 din Codul de procedura penala s-a prevazut ca ,,instanta suspenda judecata, prin incheiere motivata, si in cazul in care a fost ridicata 0 exceptie de neconstitutionalitate, pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei”, pentru ca prin celelalte dispozitii s4 se stabileasca modul in care se procedeaza atunci cand inculpatul este arestat ori s-au luat alte masuri de restrangere a libertatii sale, instituindu-se doar pentru aceste situatii calea de atac a recursului. Or, daca intentia legiuitorului ar fi fost de a institui, prin acest alineat, calea de atac a recursului impotriva tuturor dispozitiilor din incheierea de suspendare a judecatii si de sesizare a Curtii Consti- tutionale, iar nu doar cu privire la masurile preventive luate, ar fi recurs in redactarea lui la o tehnica legislativa asemanatoare celei specifice alin. 3 din acelagi articol de lege, in care s-a prevazut, fara echivoc, ca ,,incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa”, adaugandu-se ca ,recursul nu suspenda executarea si se judeca in termen de 3 zile”. Asadar, pentru a intelege corect ce a voit legiuitorul prin formularea data dispozitiilor inscrise in alin. 6 al art. 303 din Codul de procedura penala, se impune ca aceste dispozitii sa fie exami- nate si apreciate in raport cu reglementarea data prin legea speciala incheierii de sesizare a Curtii Constitutionale, cu examinarea exceptiei de neconstitutionalitate. in acest sens, in art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, s-a reglementat ca ,,sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201344 Recursuri in interesul legii 2009 instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei si va fi insotita de dovezile depuse de parti”, subliniindu-se, in continuare, ca ,,daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si susti- nerile partilor, precum si dovezile necesare”, pentru ca in alin. 5 al aceluiasi articol si se precizeze ca ,,pe perioada solutionarii excep- tiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda”, fara sa se prevada nicio cale de atac impotriva unei astfel de incheieri. Este semnificativ ca doar pentru cazul cand exceptia este inad- misibila s-a prevazut, in cuprinsul alin. 6 din acelasi articol, ca ,incheierea poate fi atacaté numai cu recurs la instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare”, precizandu-se ca ,,recursul se judeca in termen de 3 zile”. Dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, ce reglementeaza procedura de solutionare a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti, avand caracterul de lege speciala in raport cu prevederile Codului de procedura penala, are prioritate de interpretare si aplicare. Asadar, aplicand aceasta regu- la de interpretare asupra prevederilor mai sus aratate, rezulta ca incheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curtii Consti- tutionale si se dispune suspendarea judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate nu este supusd caii de atac a recursului. Asa fiind, dispozitiile referitoare la recurs, pe care le contine alin. 6 al art. 303 din Codul de procedura penala, au o aplicabilitate restransa, privind doar situatia inculpatului arestat si méasurile preventive de restrangere a libertatii sale, asupra carora trebuie sa se pronunte instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconsti- tutionalitate, iar nu si insasi incheierea de admitere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale si de suspendare a judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, aspect sub care cauza este oricum supusa cenzurii, exercitata in acest caz printr-un control implicit din partea instantei de contencios constitutional. in consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 pri- vind organizarea judiciara, republicati, precum si al art. 414° din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in inte- resul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 303 alin. 6 din Codul de http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 45 procedura penala se interpreteaza in sensul ca incheierea prin care instanta a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si a dispus suspendarea judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate nu este supusa caii de atac a recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie. Dispozitiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca: incheierea prin care instanta a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si a dispus suspendarea judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate nu este supusa caii de atac a recursului. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 9 februarie 2009. Nota: Dupa pronuntarea Deciziei nr. 9 din 9 februarie 2009, art. 303 alin. 6 din Codul de procedura penala a fost abrogat, prin Legea nr. 177/2010, publicata in M. Of. nr. 672 din 4 octombrie 2010. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201346 Recursuri in interesul legii 2009 9. DECIZIA Nr. 10 din 9 februarie 2009 referitoare la examinarea admi tatiei in anulare, fara citarea partilor in principiu a contes- Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 691 din 14/10/2009 Dosar nr. 39/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituité in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang’ {nalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a stabili daca examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, fara citarea partilor, incalcd dreptul acestora la un pro- ces echitabil, conform art. 6 din Conventia Europeana a Drep- turilor Omului. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 79 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela, adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili cé examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, vizand doar verificarea existentei cazurilor prevazute de art. 386 din Codul de procedura penala, a termenului de introdu- cere si a dovezilor expuse, se solutioneaza fara citarea partilor. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 47 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: in activitatea instantelor judecatoresti s-au exprimat puncte de vedere diferite, determinand adoptarea de solutii contrare, cu pri- vire la aplicarea dispozitiilor art. 391 alin. 1 din Codul de pro- cedura penala referitoare la examinarea admisibilitatii in principiu, a contestatiei in anulare, fara citarea partilor. Astfel, unele instante au considerat ca faza procesuala in care este examinata admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare nu poate avea loc decat cu citarea partilor. S-a argumentat ca obligativitatea citarii partilor si pentru aceasta etapa premergatoare judecarii contestatiei in anulare este impusa de reglementarile cuprinse in art. 6 paragraful 1 gi 3 lit. c din Conventia pentru apararea drepturilor omului gsi a libertatilor fundamentale, ce au prioritate de aplicare fata de legea nationala, potrivit carora, in orice | faza procesuala fiecare persoana are : dreptul de a-si sustine ea insigi apararile $i de a fi asistati de un avocat ales sau desemnat din oficiu. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca in etapa examinarii admisibilitatii in principiu, instituita doar pentru verifi- carea respectarii termenului de introducere a cererii, a existentei cazurilor de contestatie in anulare, precum si daca s-au depus ori invocat dovezi in sprijinul contestatiei, nu este necesara citarea partilor, un atare mod de a proceda, prevazut expres in art. 391 alin. 1 din Codul de procedura penala, necontravenind principiilor reglementate in art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispo- zitiile legii. Contestatia in anulare, cale extraordinara de atac impotriva hotararilor penale definitive, poate fi exercitaté numai in conditiile reglementate in art. 386-392 din Codul de procedura penala. in cadrul acestor reglementari, prin art. 391 din acelasi cod a fost instituité procedura prealabila a admiterii in principiu, stabi- lindu-se in alin. | ca ,,instanta examineaza admisibilitatea in princi- http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201348 Recursuri in interesul legii 2009 piu a cererii de contestatie prevazute in art. 386 lit. a)-c) si e), fara citarea partilor”, iar la alin. 2 ca ,,instanta constatand ca cererea de contestatie este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe ijind contestatia este dintre cele prevazute in art. 386 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate”. Or, prin natura si continutul ei specific, o astfel de procedura prealabila, de examinare a contestatiei in anulare sub aspectul admisibilitatii in principiu, nu vizeaza insasi solutionarea acestei cai extraordinare de atac, ci doar verificarea dacd sunt intrunite conditiile de exercitare a acesteia, si anume cu privire la incadrarea cererii in termenul legal, la intemeierea ei pe cazurile prevazute in lege si la depunerea de dovezi ori invocarea de probe din dosar in sprijinul contestatiei. Asadar, cat timp procedura admiterii in principiu, astfel cum este prevazuta in art. 391 din Codul de procedura penala, nu priveste insasi judecarea contestatiei in anulare - 0 atare procedura fiind reglementata cu caracter exclusiv in art. 392 din acelasi cod - se constatd ca nu sunt temeiuri care s4 impuna citarea partii in faza admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare. in astfel de conditii de reglementare, fata de limitele gi efectele restranse ale derularii procedurii in cadrul examinarii admiterii in principiu a contestatiei in anulare, nu s-ar putea considera ca desfa- surarea acestei etape prealabile ar fi susceptibila de atragerea aplicabilitatii automate, directe, a prevederilor art. 6 paragraful | si paragraful 3 lit. c) din Conventie. Natura juridica insasi a contestatiei in anulare, instituita pentru indreptarea viciilor de ordin procedural ce atrag nulitatea actului la care se refera, 0 face improprie extinderii aplicarii mecanice, ad litteram, a tuturor reglementarilor inscrise in art. 6 din Conventie, de neinlaturat pentru faza judecatii propriu-zise, dar inadecvate etapei prealabile specifice de verificare a susceptibilitatii caii de atac de a fi admisa in principiu, in vederea parcurgerii procesului firesc de judecata. De aceea, cata vreme cerintele de legalitate si temeinicie a operatiunii de examinare a admisibilitatii in principiu sunt suficient garantate in cadrul restrans reglementat prin art. 391 alin. 1 din http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 49 Codul de procedura penala, este evident ca nu se impune neluarea in considerare a dispozitiei privind necitarea partilor doar pe motiv ca aceasta ar contraveni reglementarilor art. 6 paragraful 1 si 3 lit. c din Conventie. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414° din Codul de procedura penal, urmeazi a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 391 alin. 1 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, fara citarea partilor, nu aduce incalcari dreptului acestora la un pro- ces echitabil, consacrat prin art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang’ inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 391 alin. 1 din Codul de procedura penala stabilesc: Examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, fara citarea partilor, nu incalca dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 9 februarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201350 Recursuri in interesul legii 2009 10. DECIZIA Nr. 11 din 9 februarie 2009 cu privire la inexistenta incompatibilita ersoanei care a efectuat urmarirea penala, in ipoteza trimiterii cauzei la procu- ror in vederea redeschiderii urméaririi penale prevazuta de art. 278" alin. 8 lit b) cu referire la art. 273 alin. 1' din Codul de procedura penala Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 691 din 14/10/2009 Dosar nr. 40/2008 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang inalta Curte de Casatie si Justitie, privind incidenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala in ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmiaririi penale, prevazuta de art. 278' alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1' din Codul de procedura penala. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 79 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela, adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul ca in situatia mentionata persoana care a efectuat initial urmarirea penala nu devine incompatibila. Precizeaza ca situatia de incompatibilitate prevazuta de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala vizeaza persoana care a efectuat urmarirea penala numai in ipoteza restitui- http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 51 rii cauzei pentru refacerea urmiaririi penale, prevazuta de art. 332 din Codul de procedura penala. SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urma- toarele: in activitatea de judecat a instantelor s-a ivit diversitate de practica in aplicarea dispozitiilor art. 49 alin. 4 din Codul de proce- dura penala privind incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmarirea penala de a proceda la refacerea acesteia, cand refacerea este dispusa de instanta, in cazul solutiei intemeiate pe dispozitiile art, 278' alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1' din Codul de procedura penala, de trimitere a cauzei de catre judecator la procu- ror, in vederea redeschiderii urmaririi penale. Astfel, unele instante au considerat ca in cazul admiterii plan- gerii, de catre judecator, impotriva solutiei de netrimitere in jude- cata si a trimiterii cauzei procurorului, in vederea redeschiderii urmiririi penale, persoana care a efectuat urmarirea penala, in cali- tate de procuror sau de organ de cercetare penala, devine incompa- tibila de a prelua acea cauza pentru a efectua acte de urmarire in vederea redeschiderii urmiaririi penale. in argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat ci redeschi- derea urmiaririi penale la care se refera prevederile art. 278! alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala si restituirea cauzei la procu- ror pentru refacerea urmaririi penale, reglementata in art. 332 din acelasi cod, sunt institutii juridice cu trasaturi si efecte ce nu difera esential, ele fiind cazuri de reluare a urmaririi penale dispuse de instanta, astfel ca prevederile art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt aplicabile, in egala masura, in ambele situatii. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca solutia judecatorului de trimitere a cauzei la procuror in vederea redeschi- deri urmiaririi penale, intemeiata pe dispozitiile art. 278' alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala, nu atrage incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmarirea penala pana in acel moment procesual. Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispo- zitiile legii. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201352 Recursuri in interesul legii 2009 in cadrul reglementirii cazurilor de incompatibilitate a procu- rorului si a organului de cercetare penala, in art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala s-a prevazut ca ,,persoana care a efec- tuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia cand refacerea este dispusa de instanta”. Din modul in care aceasta incompatibilitate este formulata in textul de lege mentionat rezulta ca ea priveste doar situatia cand refacerea urmiaririi penale este dispusa de instanta. Or, cazurile de refacere a urmiririi penale sunt prevazute explicit in cuprinsul art. 332 din Codul de procedura penala, prin care este reglementata institutia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. in adevar, in art. 332 alin. 1 din Codul de procedura penala se prevede ca atunci ,,cand se constata, inainte de terminarea cerce- tarii judecatoresti, cd in cauza supusa judecatii s-a efectuat cer- cetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se dese- sizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1”, in sensul ca ,,ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent”. Tot astfel, in cadrul alin. 2 din acelasi articol s-a reglementat ca ,instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refa- cerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea aces- tuia de catre aparator”. Or, cat timp refacerea urmiaririi penale poate fi dispusa de instanté numai in situatiile reglementate in art. 332 din Codul de procedura penala, iar dispozitiile acestui articol, avand caracter procedural, sunt de stricta interpretare, se impune sa se considere ca in alte situatii, cum este ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmiririi penale, prevazuta in art. 278! alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1' din Codul de procedura penala, nu opereaza incompatibilitatea si fata de persoana care a efectuat urmarirea penala ce face obiectul plangerii admise de judecator. Instituirea unui regim juridic de incompatibilitate a procuro- rului sau a organului de cercetare penala restrans doar la aceste cazuri de implicare in efectuarea urmaririi penale isi gaseste ratiu- nea in natura juridica specifica a institutiei restituirii cauzei pentru http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 53. refacerea urmaririi penale, care este aplicabila numai daca au fost incalcate normele ce se refera la competenta materialé sau dupa calitatea persoanei, la prezenta invinuitului sau a inculpatului si la asistarea sa de catre aparator. Spre deosebire de aceasta institutie juridicdé, redeschiderea urmiaririi penale in conditiile reglementate in art. 273 din Codul de procedura penala, desi constituie tot o modalitate de reluare a urmaririi penale, este bazata pe alte temeiuri juridice, vizand solutii de neurmiarire infirmate pe motiv ca solutia a fost gresit adoptata sau datorita disparitiei imprejurarii pe care s-a intemeiat solutia de neurmiarire. O atare masura dispusa dupa terminarea urmiaririi penale, fie in temeiul art. 278 din Codul de procedura penala, de catre insusi procurorul care a efectuat urmarirea sau de procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plangerea persoanei ale carei interese au fost vatamate, fie in baza art. 278' din acelasi cod, de catre jude- catorul sesizat cu plangerea impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitarii atributiilor de urmarire penala cu stricta respectare a legalitatii. De aceea, in timp ce refacerea urmaririi penale nu se poate realiza decat prin efectuarea din nou a actelor de urmarire penala, datorita constatarii nulitatii totale sau partiale a acestora de catre instanta, ceea ce atrage incompatibilitatea fireascd a persoanei care le-a indeplinit in prima etapa, anterioara desfiintarii lor, procedura redeschiderii urmaririi penale de catre procuror sau procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plangerea persoanei indreptatite, ori ca urmare a trimiterii dosarului la procuror de catre judecator, in temeiul art. 278! alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala, apare doar ca un remediu procesual ce nu impune incompatibilita- tea procurorului sau organului de cercetare penala, ale carui acte de urmarire penalé nu trebuie refacute, ci doar completate sau continuate. De altfel, in cazul trimiterii cauzei la procuror in temeiul art. 278! alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, judecatorul nici nu desfiinteaza actele de urmiarire propriu-zise ce s-au efectuat, ci numai ultimul act, respectiv numai rezolutia sau ordonanta de http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201354 Recursuri in interesul legii 2009 netrimitere in judecata, astfel cd persoanei care a efectuat urma- rirea penala pana la acest moment procesual ji revine doar obligatia sa administreze in continuare probele apreciate ca necesare clarificarii aspectelor nelamurite, in cadrul unui segment restrans de cadrul limitelor stabilite prin solutia de admitere a plangerii. Ca atare, procurorul si, respectiv, organul de cercetare penala care a efectuat acte de urmiarire penala nu se afla in cazul de incompatibilitate prevazut in art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala, decat daca s-a dispus restituirea cauzei de catre instanta, in temeiul art. 332 din Codul de procedura penala, in vederea refacerii urmaririi penale. in consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414° din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca nu exista incom- patibilitate a persoanei care a efectuat urmiarirea penala in ipoteza trimiterii cauzei la procuror, in vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta de art. 278! alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1' din Codul de procedura penala. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang’ inalta Curte de Casatie si Justitie. Dispozitiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca nu exista incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmarirea penala, in ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmiaririi penale, prevazuta de art. 278! alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1' din Codul de procedura penala. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 9 februarie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 55. 11. DECIZIA Nr. 15 din 6 aprilie 2009 cu privire la natura juridica a termenelor prevazute in dispo- zitiile art. 278 alin. 3 si art. 2781 alin. 2 din Codul de procedura penala Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 735 din 29/10/2009 Dosar nr. 3/2009 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, pre- sedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite ale inaltei Curti de Casatie si Justitie, in confor- mitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang’ Inalta Curte de Casatie si Justitie privind stabilirea naturii juridice a termenelor prevazute de art. 278 alin. 3 si art. 278! alin. 2 din Codul de procedura penal si solutia ce trebuie data de catre instanta in situatia in care plangerea contra actelor procurorului a fost formulata cu depasirea acestor termene. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 73 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, solicitand admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca termenele prevazute de art. 278 alin. 3 si art. 278! alin. 2 din Codul de procedura penala sunt termene de decadere si, in consecinta, in caz de nerespectare a acestora, instanta va respinge ca tardiva plan- gerea formulata impotriva actelor procurorului. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201356 Recursuri in interesul legii 2009 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: in practica instantelor judecatoresti s-a ivit diversitate de solutii cu privire la natura juridicé a termenelor prevazute in art. 278 alin. 3 si in art. 278! alin. 2 din Codul de procedura penala i la efectele depasirii acestor termene prin plangerile formulate impo- triva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Astfel, unele instante au considerat ca termenele prevazute in art. 278 alin. 3 si in art. 278 alin. 2 din Codul de procedura penala nu sunt de decadere, iar nerespectarea lor nu produce efecte asupra exercitarii dreptului de a formula plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca termenele de formulare a plangerii la procurorul ierarhic superior si, respec- tiv, la judecdtor sunt de decadere, nerespectarea lor atragand nulitatea plangerii si respingerea acesteia ca tardiva. Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. Datorita specificului lor actele procedurale au o anumita durata in timp, trebuind sa fie indeplinite intr-un interval strict delimitat de lege. Prin institutia termenului, astfel cum este reglementaté in art. 185-188 din Codul de procedura penala, legea asigura indepli- nirea actelor procedurale in intervalele de timp impuse de succe- siunea fireasca a etapelor procesuale menite s4 garanteze infap- tuirea actului de justitie. De aceea, termenele procedurale prevazute de lege sunt stabilite in vederea garantarii ritmului optim de desfasurare a activitatilor menite sa contribuie la realizarea scopului procesului penal, fara si impiedice aflarea adevarului sau sa lezeze in vreun fel drepturile si interesele legitime ale partilor. Spre deosebire de termenele substantiale, care asigura ocrotirea drepturilor si intereselor legitime in caz de restrangere a acestora, termenele procedurale impun efectuarea in ritm rezonabil a tuturor operatiunilor specifice fiecdrei faze procesuale. Prin natura lor si http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 57 efectele pe care le produc, termenele procedurale pot fi peremptorii sau imperative, dilatorii sau prohibitive si oranduitorii sau de recomandare. Dintre aceste termene, cel peremptoriu este acela induntrul caruia un anumit act trebuie indeplinit in mod imperativ, depasirea lui atragand nulitatea actului respectiv. in acest sens, prin art. 185 alin. 1 din Codul de procedura penala s-a reglementat ca nerespectarea termenului prevazut de lege pentru executarea unui drept procesual atrage decaderea din exercitiul acelui drept si nulitatea actului facut peste termen. in raport cu aceasta reglementare neechivoci a efectelor nerespectarii termenului induntrul caruia se poate exercita un drept procesual, trebuie examinata si posibilitatea de a se face plangere jmpotriva actelor procurorului de netrimitere in judecata, in temeiul prevederilor art. 278 alin. 3 si art. 278' alin. 2 din Codul de procedura penala. Intr-adevar, in contextul reglementarii plangerii contra actelor procurorului, prin art. 278 alin. 3 din Codul de procedura penala se prevede ca ,,in cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmiaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordo- nanta sau rezolutie, persoanelor interesate . Tot astfel, in cadrul art. 278! alin. 1 din Codul de procedura penala, prin care este reglementata plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere jn judecata, se subliniaza ca 0 asemenea plangere se poate face ,,in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278”...., pentru ca in alin. 2 al aceluiasi articol sé se precizeze ca in cazul in care procurorul ierarhic superior ,,nu a solutionat plangerea in termenul prevazut in art. 277, termenul prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile”. Or, in aceste conditii, fiind evident ca termenele reglementate in cuprinsul art. 278 alin. 3 si in art. 278' alin. 2 din Codul de pro- cedura penala, pentru exercitarea caii de atac a plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in jude- cata, nu pot fi decat termene procedurale peremptorii, se impune http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201358 Recursuri in interesul legii 2009 concluzia ca nerespectarea lor atrage decdderea din dreptul la acea cale de atac si respingerea ei ca tardiva. Asa fiind, neexercitarea dreptului procesual de a formula plan- gere impotriva actelor procurorului in termenele stabilite in art. 278 alin. 3 si art. 278! alin. 2 din Codul de procedura penala duce la decaderea din acest drept, determinand nulitatea plangerii depuse cu depasirea termenului prevazut de lege, astfel incat calea de atac declarata in astfel de conditii devine tardiva. in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414° din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, sub aspectul naturii juridice, termenele prevazute in art. 278 alin. 3 si art. 278' alin. 2 din Codul de procedura penala sunt termene de decadere. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lang’ inalta Curte de Casatie si Justitie. Interpretand dispozitiile art. 278 alin. 3 si art. 278' alin. 2 din Codul de procedura penala sub aspectul naturii juridice a terme- nelor, stabilesc ci acestea sunt termene de decadere. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 6 aprilie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 59 12. DECIZIA Nr. 17 din 15 iunie 2009 privind atacarea cu plangere a solutiilor de netrimitere in judecata dispuse prin rechizitoriu Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 15/12/2009 Dosar nr. 6/2009 Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, pre- sedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite al inaltei Curti de Casatie si Justitie, in confor- mitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Par- chetului de pe langi inalta Curte de Casatie si Justitie privind stabilirea posibilitatii de a ataca cu plangere direct la instanta, conform art, 278! din Codul de procedura penala, solutiile de netri- mitere in judecata dispuse prin rechizitoriu. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 80 de judecatori din totalul de 113 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, solicitand admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca plan- gerea persoanei vatamate sau a oricarei alte persoane ale carei inte- rese legitime sunt vatamate impotriva solutiilor de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu, adresaté direct instantei, se trimite organului judiciar competent in temeiul art. 278! alin. 13 din Codul de procedura penala, in vederea parcurgerii etapelor obligatorii prevazute de art. 278 din acelasi cod. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201360 Recursuri in interesul legii 2009 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 278' din Codul de procedura penala, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se diferit cu privire la modul de solutionare a plangerii, adresata direct instantei de judecata, impotriva solutiilor de netrimitere in judecata dispuse prin rechizitoriu. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca instantei de judecata fi revine obligatia sa examineze plangerea impotriva solu- tiilor de netrimitere in judecata dispuse prin rechizitoriu, ce i s-a adresat direct de persoana vatamata sau de orice alta persoana ce considera ca s-a adus 0 vatamare intereselor sale legitime, iar alte instante au dispus trimiterea unor asemenea plangeri la parchet, spre a fi solutionate de procurorul ierarhic superior, considerand ca altfel s-ar eluda o etapa procesuala obligatorie potrivit prevederilor art. 278 si 278! din Codul de procedura penal. Aceste din urma instanfe au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii. in cadrul reglementarii ce s-a dat plangerii impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, prin art. 275 alin. 1 din Codul de pro- cedura penala s-a prevazut ca ,,orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus 0 vatamare intereselor sale legitime”. Tot in cadrul acestei reglementari, in cuprinsul art. 278 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala este determinata competenta de rezolvare a plangerii impotriva masurilor luate si a actelor efec- tuate de procuror sau a celor indeplinite pe baza dispozitiilor sale, la alin. 3 din acelasi articol fiind stabilit termenul in care trebuie facutaé plangerea impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale. Este semnificativ ca, instituindu-se controlul judecatorese asupra rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, prin art. 278! alin. 1 din Codul de procedura penala s-a prevazut ci dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmiaririi penale sau a ordonantei ori, http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 61 dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmiarire penala sau de incetare a urmiaririi penale, date de procuror, per- soana vataémata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instan- ta”, pentru ca in finalul acestui alineat s4 se mai precizeze ca splangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu”. Ca urmare, se impune concluzia ca din reglementarea de ansamblu data plangerii impotriva masurilor si actelor de urmarire penala reiese ca plangerea impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu trebuie sa fie adresata, dupa caz, mai intai prim-procurorului parchetului sau procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel ori procurorului sef de sectie la Parchetul de pe langa fnalta Curte de Casatie si Justitie, res- pectiv procurorului ierarhic superior. Numai in masura in care plangerea a fost rezolvata prin solutie de respingere de catre procurorul ierarhic superior, caruia i-a fost mai intai adresata in raport cu distinctiile stabilite in primele doua alineate ale art. 278 din Codul de procedura penala, persoana vata- mata si orice alta persoana avand interese legitime vatamate pot formula o plangere pe care sa o adreseze judecatorului in conditiile reglementate prin art. 278' din Codul de procedura penala. Or, cat timp nu este inca parcursa etapa reglementata de dispo- zitiile art. 275-278 din Codul de procedura penala, nu se poate considera ci ar fi indeplinite cerintele art. 278! alin. 1 si 2 din acelasi cod, astfel ci instanta care primeste o astfel de plangere trebuie sa se conformeze prevederilor alin. 13 al acestui din urma articol, potrivit cdruia ,,plangerea gresit indreptata se trimite organului judiciar competent”. Trebuie observat ca verificarea rechizitoriului sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre prim-procurorul parchetului si, dupa caz, de oricare alt procuror ierarhic superior la care se face referire in art. 264 alin. 2 din Codul de procedura penala, inainte de inaintarea dosarului cauzei la instanta competentd, nu acopera cerintele inscrise in art. 278! alin. 1 din acelasi cod. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201362 Recursuri in interesul legii 2009 in acest sens este de retinut ci neefectuarea verificarii mentio- nate sau lipsa mentiunii de pe rechizitoriu care si confirme ca aceasta a avut loc constituie o neregularitate a actului de sesizare, ce poate fi indreptata, pe calea procedurii reglementate in art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala, prin restituirea dosarului la organul care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia. Spre deosebire de aceasta verificare, ce se efectueaza din oficiu, asupra tuturor dispozitiilor din rechizitoriu, inclusiv asupra celor de netrimitere in judecata, examinarea gi rezolvarea plangerii per- soanei vatamate sau a oricarei alte persoane ce se considera vata- mata in interesele sale legitime isi are temeiul in prevederile art. 275 si urmatoarele din Codul de procedura penala, prin care este reglementata plangerea impotriva miasurilor si actelor de urmirire. Or, din felul cum este formulata reglementarea din partea finala (teza a doua) a art. 278! alin. 1 din Codul de procedura penala rezulta ca plangerea in fata judecatorului impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu ar putea fi facuta si deveni deci admisibila doar dupa respingerea de catre procuror a plangerii formulate in conformitate cu art. 275-278 din acelasi cod. Introducerea plangerii impotriva dispozitiei de netrimitere in judecaté cuprinse in rechizitoriu la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel sau procurorul sef de sectie la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori, dupa caz, la procurorul ierarhic superior constituie asadar o conditie prealabila prevazuta de lege, obli- gatorie pentru exercitarea procedurii reglementate in art. 278! din Codul de procedura penala. De aceea, rezolvarea plangerii formulate in temeiul art. 275-278 din Codul de procedura penala de catre prim-procurorul parche- tului, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel sau procurorul sef de sectie la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori, dupa caz, de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 din acelasi cod, constituie o procedura obligatorie, care trebuie parcursa de persoana vatémata si de orice alte per- soane ale caror interese legitime sunt vatamate inainte de a se adresa cu plangere in fata judecatorului impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 63 Asa fiind si cum, in conformitate cu prevederile art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penala, dispozitiile relative la sesizarea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, incal- carea lor neputand fi acoperita in niciun mod, se impune sa se considere ca plangerea care vizeaza dispozitia de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu este inadmisibila in masura in care aceasta dispozitie nu a fost in prealabil atacata, in temeiul art. 278 din acelasi cod, la procurorul ierarhic superior. in consecinti, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modifi- carile si completarile ulterioare, si ale art. 414° din Codul de proce- dura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se decide c& prevederile art. 278' din Codul de procedura penal trebuie interpretate in sensul ca solutiile de netrimitere in judecata dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plangere direct la instanta, iar in cazul in care este totusi sesizata direct cu o astfel de plangere, instanta trebuie sa o trimita organului judiciar competent, conform art. 278' din Codul de procedura penala, in vederea par- curgerii etapelor prevazute in art. 278 din acelasi cod. PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii DECID: Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. in aplicarea dispozitiilor art. 278' din Codul de procedura penala stabilesc ca: Solutiile de netrimitere in judecata dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plangere direct la instanta. In cazul in care este sesizata cu o astfel de plangere, instanta o va trimite organului judiciar competent, conform art. 278! alin. 13 din Codul de procedura penala, in vederea parcurgerii etapelor prevazute la art. 278 din acelasi cod. Obligatorie, potrivit art. 414° alin. 3 din Codul de procedura penala. Pronunfata in sedinta publica astazi, 15 iunie 2009. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201364 Recursuri in interesul legii 2009 13. DECIZIA Nr. 20 din 21 septembrie 2009 privind interpretarea si aplicarea unitara a dispo: alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 pri functionarilor publici Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 880 din 16/12/2009 Dosar nr. 9/2009 Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu, presedin- tele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, inalta Curte de Casatie si Justitie, constituitd in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si com- pletarile ulterioare, s-a intrunit pentru a examina recursul in inte- resul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, referitor la posibilitatea acordarii si cuantificarii drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si com- pletarile ulterioare, fiind prezenti 85 de judecatori din totalul de 113 aflati in functie. Procurorul general al Parchetului de pe lang’ fnalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili cd nu sunt intemeiate actiunile formulate de functionarii publici pentru acordarea si cuantificarea drepturilor salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 65 SECTIILE UNITE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constaté urma- toarele: in practica instantelor de judecata s-a constatat ci nu exist un punct de vedere unitar in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la posibilitatea acordarii si cuantificarii drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare. Astfel, unele instante au admis cererile reclamantilor si au obligat autoritatile parate la plata drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare, doar pentru trecut, incepand cu data de | ianuarie 2004, iar in unele cazuri si pentru viitor, fara a le cuantifica, retinand, in esenta, ca cele doua drepturi au fost expres prevazute in favoarea functio- narilor publici prin art. 31 (fost art. 29) alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale carui prevederi au fost suspendate pana in data de 31 decembrie 2006, potrivit dispozitiilor art. 44 din Ordonanta de urgentaé a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, si art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind regle- mentarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006. Alte instante, admitand actiunile reclamantilor, au stabilit un cuantum al celor doua suplimente salariale, respectiv un procent de cate 25% din salariul de baza pentru fiecare, si au obligat auto- ritatile parate la plata acestor drepturi fie de la data de 1 ianuarie 2004 pana la data pronuntarii, fie si pentru viitor. Alte instante, dimpotriva, au respins actiunile reclamantilor, retinand ca suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare sunt componente ale salariului de baza cuvenit functionarilor publici si isi g&sesc corespondent in categoriile, clasele, gradele profesionale si treptele de salarizare. http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—201366 Recursuri in interesul legii 2009 in fine, alte instante au respins actiunile reclamantilor - functio- nari publici prin care se solicita obligarea angajatorilor la plata sumelor de bani reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare in cuantum de 25% fiecare din salariul de baza, incepand cu data de | ianuarie 2004, retinand, in esenta, ca procentul celor doua suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 si nici prin actele normative subsecvente, iar instantele de judecata nu se pot substitui legiuitorului ori execu- tivului in privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege. Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispo- zitiile legii. Problema de drept care se cere a fi solutionata prin recursul in interesul legii vizeaza posibilitatea acordarii drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, pentru perioada 2004-2006 si in continuare, in temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, repu- blicata, cu modificarile si completarile ulterioare. in conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicataé, cu modificarile si completarile ulte- rioare, ,,pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au drep- tul la un salariu compus din: a) salariul de baza; b) sporul pentru vechime in munca; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzator treptei de salarizare”. Articolul 31 alin. (3) din acelasi act normativ statueaza in mod expres ca salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici. Cum nu a fost adoptata o lege de salarizare a functionarilor publici, drepturile salariale ale acestei categorii profesionale au fost reglementate anual, prin ordonante ale Guvernului. Astfel, au fost adoptate Ordonanta de urgenté a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005, si Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013Recursuri in interesul legii 2009 67 a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006. Totodata, prin dispozitiile art. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 si, respectiv, art. 48 din Ordonanta Guver- nului nr. 2/2006 s-a suspendat pentru perioada noiembrie 2004-31 decembrie 2006 aplicarea dispozitiilor art. 29 (devenit ulterior art. 31) din Legea nr. 188/1999, republicaté, cu modificarile gi completarile ulterioare. Pentru perioada 2007-2009 drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici au fost reglementate tot pe calea unor ordonante ale Guvernului adoptate pentru fiecare an in parte, ins nu s-a mai preluat solutia legislativa de suspendare a aplicarii dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999. Cuantumul celor doua suplimente salariale nu a fost insa stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 si nici prin actele normative subsec- vente, astfel incat nu existé baza legala pentru calcularea si acor- darea acestora. Pentru cuantificarea suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare, ca parti componente ale salariului functio- narilor publici, este necesara existenta unor dispozitii date in apli- carea art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, atributie ce revine fie Parlamentului, in cazul promovarii unei legi, fie Guvernului, prin delegare legislativa sau prin adoptarea unei hotarari date in aplicarea acestor prevederi legale. in conditiile in care nu este reglementat modalitatea de calcul al suplimentului postului si al suplimentului treptei de salarizare, suntem in prezenta doar a unei intentii a legiuitorului de a acorda functionarilor publici doua drepturi de natura salariala, intentie materializata prin instituirea drepturilor, dar nefinalizaté deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criteriile pe baza cdrora pot fi calculate. in atare situatie, nefiind creat cadrul functional de acordare a drepturilor, acestea raman doar drepturi ,,virtuale”. in consecinta, cele doua drepturi nu pot fi obtinute prin pro- movarea unor actiuni in instanta, caci acordarea lor pe cale judeca- toreascd ar insemna sa se faca fie prin obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fie prin eventuala cuantificare de catre instanté in raport de diverse criterii aplicate http://bibliotecahamangiu.re B-Dec—2013