Muzicantul minunat de Charles Perrault

Intr-un tinut indepartat traia un muzicant care canta cu maiestrie la vioara sa.
Vazand intr-o zi ca lucrurile nu mai mergeau atat de bine, se decise sa isi caute
un partener. Asa ca pleca in padure si acolo incepu sa cante cu indarjire, pana
cand se apropie de el un lup.
Cerul sa ma ajute, isi spuse muzicantul, ca acest lup sa nu imi faca rau !
Ce minunat canti ! spuse lupul. Ti-as fi recunoscator daca m-ai invata si pe
mine aceasta arta.
-

Va fi foarte usor, raspunse muzicantul, daca vei face ce iti voi spune.

Lupul il asculta si, urmandu-l pe muzicant, ajunsera la un stejar batran, care avea
o scorbura in mijlocul trunchiului.
Priveste, spuse muzicantul, daca vrei sa inveti sa canti la vioara, pune-ti
laba in acea crapatura.
Lupul facu intocmai si muzicantul, luand o piatra, ii prinse laba din fata in
scorbura, blocandu-l acolo.
-

Asteapta-ma pana ma intorc, ii spuse, si isi continua drumul.

Cum muzicantul dorea un bun partener, incepu sa cante iar la vioara, pana cand
se apropie un vulpoi.
-

Ce muzica incantatoare! As vrea sa invat sa cant ca tine.

Pai va trebui sa faci ce iti spun eu, raspunse muzicantul.

Cu multa placere! replica vulpoiul.

Mersera ce mersera, pana ajunsera pe o poteca ingusta. Atunci muzicantul,

apucand o creanga groasa de alun, o indoi la pamant si puse piciorul peste ea.
Facu la fel si cu alta creanga din partea cealalta a potecii, apoi ii spuse
vulpoiului:
Dragul meu vulpoi, daca vrei sa inveti sa canti la vioara, da-mi laba ta
stanga.
Animalul il asculta si omul ii lega o laba de una dintre crengi si apoi cealalta laba
de a doua creanga; apoi lua piciorul de pe ele si acestea se ridicara, iar vulpoiul
ramase suspendat in aer.
Te rog sa ma astepti aici pana ma intorc, ii spuse muzicantul, si isi vazu de
drum.
Cum inca nu isi gasise partenerul ideal cu care sa se asocieze si sa castige o
paine, se opri sa cante in alta parte a padurii.
Nu dupa mult timp se ivi un iepure frumos.

Ce bine canti la vioara, prietene! Ma inveti si pe mine?

In scurt timp vei canta si tu, raspunse muzicantul, daca imi vei urma
intocmai instructiunile.
Iepurele ii promise si se lasa prins in jurul gatului cu o sfoara pe care muzicantul
o lega apoi de trunchiul unui copac.
-

Acum nu trebuie decat sa ma astepti aici, ii spuse muzicantul.

Dar intre timp, lupul, dupa ce impinsese si trasese de piatra, reusise sa-si
elibereze laba.
-

Merg pe urmele ticalosului si o sa-l fac bucati!

In timp ce fugea, il auzi pe vulpoi care ii striga: -Frate lup, te rog, dezleaga-ma!
Muzicantul cel viclean mi-a intins capcana asta!
Lupul incepu sa muste din crengile alunului pana le rupse si-l elibera pe vulpoi.
Apoi cele doua animale, dornice de razbunare, alergara pe urmele muzicantului.
Dar trecand pe langa iepure, acesta striga si el dupa ajutor. Se apropiara si il
eliberara, apoi continuara toti trei sa-l urmareasca pe muzicant. Intre timp, acesta
canta din nou la vioara, pana cand, atras de o polca, se apropie de el un vanator
cu o pusca in mana.
Ce frumos canti, prietene, spuse uimit vanatorul. Ce mult as vrea sa invat
sa cant astfel.
E usor, zise muzicantul, cu putin interes, ureche muzicala si mult suflet ! Tu
chiar ai putea sa canti la vioara, si ai putea sa o faci minunat. Sa canti bine la un
instrument este un privilegiu al omului, spuse cu subinteles, facandu-i
vanatorului semn cu ochiul inspre animalele care se apropiau.
Vanatorul, vazand ca lupul, vulpoiul si iepurele devin tot mai amenintatori,
incarca pusca si spuse: -Pe primul care mai face un pas il omor!
Atunci animalele se speriara si fugira inapoi in padure. Virtuozul muzicant ii canta
vanatorului cele mai bune piese din repertoriul sau, atat pentru ca il salvase de la
moarte sigura, cat si pentru ca sarbatorea intalnirea cu partenerul ideal. Cronicile
scriu ca vanatorul si muzicantul au ramas nedespartiti, primul cantand din sat in
sat si al doilea vanand pentru a nu le lipsi hrana de pe masa.
Citeste mai mult:
http://www.prokid.ro/povesti/povesti/_muzicantul_minunat_de_charles_perrault_3602/#ixzz4KhWucWky