Stanislaw Lem Solaris NOUL VENIT La noua, dupa orarul navei, ocolindui pe cei ce stiteau in jurul gurii tunelului, am coborat treptele de metal ce duiceats in interiorul capsules, Rra atat de putin incapitoare, incat iti ingéduia doar si-tiridici coatele. Am ingurubat tubul scafandrului in bugonul ce se profila pe suprafata peretelui: costurmul meu cosmic s-a umflat gi din acea clip n-am mai fost capabil sa fae nici cea mai mica miscare, Stitcam, sau mai curdnd atarnam, Intr-un pat de aer, ce fcea corp comun cu chiurasa de metal Ridicandu-mi ochii, am zarit, prin parbrizul convex, peretii tunclului si, mai sus, peste gura acestuia, fata lui Moddard. Dupo clip, chipul s-a facut nevazut gi s-a lsat inlunericul, pentru ca fusese coborat conul greu de protectie, Am auzit repelandu-se de opt ori la rand guierul motoarelor electrice, care strangeau pe dinduntru guruburile. Apoi bolboroseala gazului introdus in amortizoare. Ochii incepuré 8A mi se deprinda cu intunericul. Distingeam conturul verzui al unicului indicator ce se afla la bord Esti gata, Kelvin? s-a auzit in cast — Gata, Moddard, am raspuns. —N-ai nici o grijal Statia te va prelua, mi-a mai spus. Drum bunt Pana si-i rispund, ceva a seragnit deasupra mea gi capsula a inceput s& trepideze. Mi- am incordat reflex muschii, dar nimic altceva nu s-a mai petzecut = Cand urmeaza startul? am intrebat si am auzit un zumzct discret, ca si cum firicele de nisip dintre cele mai fine ar fi curs pe membrané. —Ai gi pornit, Kelvin. Drum bunl a rispuns glasul apropiat al lui Moddard, inainte de a fi sesizat intelesul acestor cuvinte, drept in fata mea s-a deschis o larga panorama, pe care am zarit stelele. In zadar incercam sa dau de alfa din Varsator, spre care se indrepta astronava "Prometeu". Cerul din aceste parti ale Galaxiei nu-mi spunea nimic, ‘nu cunogteam nici o constelafie. In fereastra ingusti juca doar o pulbere scanteietoure. Asteptam clipa in care prima stea 0 si inceapd sd fileze. N-am reusit ins sd observ ‘momentul, Stelele au prins doar s& devina mai palide si sa dispara treptat, stingandu-se de pe fondul purpuriu, Mi-am dat seama c& ma au in straturile superioare ale atmosferci Ints-o pozitie rigida, presurizat intre perne pneumatice, puteam privi aumai inaintea mea, Orizontul nu se vedea inca. Zburam, zburam fara s-o simt, numai c&, treptat, gi in mod perf, trupul mi-a fost incins de arsita. La exteriorul capsulci s-a facut auzit un scragnet patrunzitor ce aducea cu zgomotul prods de un metal atunei cénd il misti pe suprafata lunui geam ud. Stelele nu se mai zireau, hubloul radia luminos, rosiatic: imi percepeam mersul greoi al pulsului, fata imi ardea, pe ceafé simfeam adierea racoroasd a ventilatorului, imi parea rat ca nu reugisem sil vad pe "Prometet”. Astronava se gasea, probabil, in afara ‘campului vizual, cnd bubloul capsule’ mele sa deschis automat Capsula a trepidat o data, apoi a doua oard si a continuat sa vibreze insuportabil. Acest tromur a strabatut prin toate straturile izolatoare, prin pernele de acr gi mi-a patruns in adancul trupului, Conturul verzui al indicatorului de bord s-a estompat. Urmaream toate acestea fara teama. Nu strabatusem spapille ca sa mor tocmai in clipa in care am ajuns la tint — Statia Solaris, am chemat. Statia Solaris, statia Solaris! Faceti ceva. Se pare ci-mi pierd stabilitatea. Statia Solaris, aici noul venit, Tree pe receptie. Din nou am pierdut importantul moment al aparifiei planetei. Se intindea uriasa, plata; dupa dimensiunile dungilor de pe suprafafa ei puteam deduce faptal c& mi mai aflu Geparte. In realitate eram ined destul de sus, finde’ depagisem acea imperceptibila limita de unde distanja ce te desparte de un corp cerese devine inaljimea la care te afli deasupra ui, Coboram. Coboram mereu. O simfeam chiar gi cu ochii inchigi, dar iam deschis imediat, fiindea voiam s& vid mai multe. ‘Am agteplal in Hnigle cAteva zeci de secunde gi am reinnoit apelul. In cagti, pocnetele descarcarilor atmosferice se repetau in salve. Fondul lor il constituia un murmur atat de profund ineat imi parea insusi glasul hui Solaris. Ceral portocaliu din bublou a inceput sase albeascd. Geamul s-a intunecat; m-am incordat reflex, atat cat imi permiteau chingile pneumatice, dar mi-am dat imediat seama c& eraut norii planetei, Avalanga lor a pierit in sus pared suptd de un vartej. Planam mai departe, cand in lumina, cand in umbra, Capsula se rotea in jurul axei verticale gi uriagul dise, parc tumefiat, al soarelui trecea ritmie prin faqa mea, aparand pe stanga gi disparand pe dreapta, Deodata, printre 2gomote si pocnete, drept in ureche, s-a auzit 0 voce indepartata: — Statia Solaris catre noul venit, stajia Solaris caitre noul venit: te afli sub controlul stafiei. Stafia Solaris cdtre noul venit: pregateste-te pentru descindere In momentul zero. Atentie, incep. Doua sute cincizeci, doua sute patruzeci si noua, doua sute patruzeci gi opt. Cuvintele era separate intre ele de scurte mieundri, dovada ca nu le rostea un om. Parea cel putin bizar. De obicei, cand soseste un nou vizitator, si inca de pe Pamant, fiecare dintre cei ce se afla in viata alearga cu sufletul la gurd sd-1 intampine. N-am avut insd prea mult timp s& ma gandese la toate acestea; uriagul cere pe care-l facea in jurul meu soarele se prabusea piezis, la fel ca platoul spre care ma indreptam. Dupa aceasti inclinare, a urmat o a doua, in sens contrar: mA leginam aseménator greutatii unui urias pendul. Luptand cu ameteala, am zarit pe suprafata lui Solaris, ridicata inaintea mea, abrupt, ca un perete gi brizdat de lini de un lilachiu murdar gi negre, 0 micd tabla de gah alcatuita din puncte albe gi verzi— semnul orientativ al statiei. In aceeasi clipa, deasupra capsulei s-a detasat 2gomotos ceva. Era colierul prelungit al parasutei inelare, care a inceput sa falfaie puternic. In freamatul ei struia un indicibil suflu terestru, Dupé atétea luni, prima adiere adevarata de vant. Toate au prins in jurul meu sa-si precipite desfasurarea. Daca pana atunci doar stiam cA descind, acum imi si vedeam coborarea, Tabla de sah alb-verde crestea vertiginos, intinaandu-se pe trunchiul argintiu al stafiei, asemanator cu trupul unei balene, din ale cérui borduri fegeau acele antenelor de radar. Se zireau si randurile paralele, de culoare mai inchisa, ale ferestrelor. Vedeam cA acest uriag colos de metal nu este situat pe suprafata planctei, ci atérna deasupra ci, tarandu-si pe fondul albastru-negra umbra, pata elipticd, de o intunecime gi mai mare. In acelagi timp am intrezarit brazdele oceanului, batand in violet, care se deplasau cu o migcare abia perceptibild. Deodatd, norit zimfati pe margini, de un purpuriu orbitor, au fugit hat, in sus; intre ei cerul se intindea indepartat gi plan, de culoare brun-portocalie, i toate au inceput s& se confunde gi sa se estompeze; am intrat in vrie, Inainte de a reusi sd rostese macar un cuvant, o lovitura scurti a readus capsula in pozitie verticala; in hublou, oceanul, talazuind pana in adancimile orizontului fumuriu, iradia acum o lumina de hidrargir; cablurile gi ciupercile vibrande ale paragutei s- ‘au desprins bruse gi au pornit #4 pluteased purtate de vant deasupra valurilor; pe urma, legiinandu-se ugor, cu acea lent ondulare caracteristica patrunderii intr-un camp de fortd artificial, capsula in care mA gaseam a lunecat in jos. Ultimul lucru pe care am mai apucat si] vad au fost dowd platforme pentru aparatele de zbor si oglinzile ajurate ale radiotelescoapelor. Ceva a imobilizat capsula, iscdnd un serdgnet pAtrunzdtor de otel, ceva s-a deschis sub mine si, cu un fosnet prelung, carapacea de metal, In care aproape ci amortisem, gi-a incheiat cAlitoria de 0 sutd gaptezeci de kilometri — Statia Solaris, am auzit vocea tern a instalatiei de control. Zero si Zero. Descinderea s-a terminat. Stop, Cu ambele maini (simfeam o apasare nedefinita pe piept, iar maruntaiele mi le Pereepeam ca pe © poverd neplAcutd) am prine maneta din fafa brafelor gi am intrerupt contactele, S-a aprins o inscriptie verde: PAMANT, si peretele capsulei s-a deschis; patul pneumatic m-a impins ugor din spate, aga incat am fost nevoit s4 fac un pas inainte pentru a nu cédea, Cu un suierat addne, asemanator unui oftat de renuntare, aerul a parasit ‘compartimentele scafandrului, Eram liber. ‘MA aflam sub o palnic argintie cat o nav de catedrala, Pe pereti coborau siruri de ‘tuburi colorate, ce dispareau in galerii rotunde, M-am intors, Ventilatoarcle vuiau, climinnd urmele otrivitoarei atmosfere planctare care patrunsesera in timpul coborarii, Trabucul capsulei, gol ca un cocon desfaicut, se afla agezat pe un talcr inalt de otcl. Inveligul sau afumat batca intr-un brun murdar. Am coborat de pe platformé, trecand peste un plan inclinat. Mai departe, metalul platformei era acoperit cu un strat de plastic zgrunturos. Se rosese pana la vertebrele-i de otel acolo unde treceau de obicei carucioarele ce transportau rachetele. Deodata, compresoarele ventilatoarelor auamutit si s-a asternut tdcerea, Am privit putin cam descumpénit in jurul meu. Astepta aparitia vreunui om, dar nu se arata nimeni. Doar o sageata de neon indica prin clipirile ei lun transportor cui banda, ce aluneca fara zgomot. Am pagit pe suprafata lui. Bolta halei se prelungea in jos printr-o frumoasa linie parabolica, iar apoi trecea intr-un culoar tubular. In nisele acestuia se indltau stive de butelii pentru gaze lichefiate, conteinere, rulouri de parasute, lizi, toate imprastiate in dezordine, lésate la voia intamplarii. Si acest fapt mia dat de gandit. Transportorul s-a sfarsit intr-o rotonda a culoarului. Aici domnea 0 dezordine si mai mare. Sub un maldar de bidoane de tabla se intindea o baltoaca de lichid uleios. Un miros neplacut si patrunzator umplea incAperea. Urme de pasi, puternic imprimate in acel lichid cleios, juceat in toate directile. Printre bidoanele parca aruncate din cabine, zAceau role de benzi telegrafice, hartii rupte $i gunoaie. Indicatorul clipea din nou, conducandu-ma spre usa centrala; indaratul ei incepea un coridor atat de ingust, incat doi oameni s-ar fi strecurat cu greu unul pe langa celélalt. Lumina patrundea prin geamurile lenticulare ale ferestrelor de sus, atintite spre cer. O usi, vopsita gi ea in alb-verde, era data la o parte. Am intrat. Cabina semisfericd avea o fereastr mare, panoramicd; in adancul ei ardea un cer acoperit de ceata. Dedesubt se migcau neauzit colinele negricioase ale valurilor, in pereti se vedeau o multime de dulapuri deschise; contineau instrumente, cari, pahare cu reziduuni uscate pe fund, termosuri prafuite. Pe dugumeaua murdara se aflau cinci-gase_masute mecanice, pasitoare; printre ele, cateva fotolii dezumflate. Doar unul singur era umflat si cu speteaza data inapoi, In el gedea un om scund, uscativ, cu fata ars de soare. Piclea i se jupuia de pe nas gi pomefi. I cunogteam. Bra Snaut, ciberneticianul, loctiitoral lui Gibarian. La timpul siu publicase cateva articole destul de originale in Almanahul solaristic. Nu-l vazusem ins& niciodata. Purta o pereche de pantaloni de panzi, cu numeroase buzinare, candva albi, pataji la genunchi gi argi de reactivi, iar de pe piept-i tesit firicele cdrunte de par se ifeau prin ochiurile unui tricou de filet. In’ mand tinea para de guma dintre acelea care servesc la batut pe navele lipsite de gravitatie artificiala. Ma privea ca si cum in ochi lar fi izbit o lumina orbitoare. Para ia cdzut printre degetele Misfirate gi, izbindu-se de dugumea, a sirit de cateva ori, ca un balonag de cauciue, Din ca s-a virsat 0 guvifd de lichior incolor. Obrajii insului dinaintea mea s-au facut tot mai palizi Eram prea surprins pentru a spune ceva, si aceastA scend mut a durat pana cand, intr-un ‘mod de neinteles, spaima lui m-a contaminat, Am facut un pas. Omul s-a chircit in fotoliu. ‘aut... am murmurat A tresarit ca lovit. Privindu-ma cu o repulsie de nedescris, a spus ragusit: = Nu te cunose, nu te cunose. Ce vrei?. Lichidul varsat se evapora repede. Am simtit miros de alcool. Bausc? Era beat? De ce frica astal? Continuam s4 stau in mijlocul cabinei. Genunchii mi Se muiasera, iar in urechi parca aveam dopuri. Rezistenta dusumelei o simteam sub tAlpi devenind sovaielnica. In spatele geamului curbat al ferestrei, oceanul taldzuia ritmic. Snaut nu inceta s4 ma fixeze cu ochii ui congestionafi. Spaima incepuse sé-i paraseasca expresia fetei, dar nu dispirea de pe ea acea scarbé inexprimabili, —Ce-icu tine? I-am intrebat cu jumatate de glas. Esti bolnav? —Imi porti de grija... a rAspuns surd. Binel N-ai $8 scapi de griji, Dar ce-ai cu mine? Nu te cunose. — Unde este Gibarian? |-am intrebat. Snaut si-a pierdut pentru o clipa respiratia, ochii iau redevenit sticlosi; ceva se aprinsese in ei si apoi se stinsese — Gi... giba... a bolborosit, nu! null! O chicotire stranie i-a scuturat trupul, dar s-a curmat bruse. Ai venit la Gibarian...? a reluat pe un ton aproape linigtit. La Gibarian? Ce vrei sa faci cu el? Ma privea ca si cum, deodata, ag fi incetat s4 mai prezint vreun pericol; cuvintele lui, dar mai mult tonul in care le pronunta respirau 0 urd ostentativa, — Ce spui? am ingaimat ca ametit. Unde este el? ‘Armas consternat: = Nu sti? Este beat, m-am gandit, Beat pang la delir. Ma cuprindea 0 manie erescand, De fapt ar {i trebuit s plec de acolo, dar rabdarea mea ajunsese la capat. — Vino-ti in fire! am tunat. Cum sa stu unde sc afla, de vreme ce am sosit abia acum! Ce se-ntampla cu tine, Snaut?l Falcile i se cdscara larg; din nou si-a pierdut pentru o clipa rasuflarea; acum ins parca intr-altfel. O strélucire ii fulgerase in ochi. Cu mainile tremurande a prins bratele fotoliuluisis-a sculat anevoie. —Aal a rostit aproape trezit de-a binelea, Ai sosit in zbor? De unde? = De pe Pamant, i-am raspuns ca turbat, Poate ca ai auzit de el? Dupa cum vorbesti, 5- ar pirea e& nul —De pe Pa... O, cerule inalt... Atunei esti Kelvin?! —Bineinteles. Ce te zgaiesti aga? Ce gasesti curios in asta? = Nimic, a spus clipind repede. Nimic, Si-a frecat cu mainile fruntea. Kelvin, te rog si ‘mA ierfi... nu-i nimic... stil... pur si simplu am fost surprins. Nu m-asteptam. — Cum adica nu te-agteptai? Doar ati fost instiintati cu luni in urmé, iar Moddard a telegrafiat chiar astazi, de pe bordul lui "Prometeu’ = Da, da... Desigur, numai ca, vezi, domneste aici o anumita dezordine. —Intr-adevar, am raspuns sec. Nu este greu s-o vezi. Snaut m-a ocolit, de parca ar fi vrut s4 constate cum araté scafandrul meu, de altfel cel mai obignuit din lume, ca placa dispozitivelor de conectare gi cablurile de pe piept, A tugit de eateva ori. Apoi gi-a dus mana la nasu-i proeminent. — Nu vrei cumva si faci o baie,..? © 84 te-nvioreze... Usa albastra, de cealalta parte a culoarului. =TIti multumese. Cunose planul statiei, —Poate esti flamand...? —Nu. Unde este Gibarian? S-a apropiat de fereastré, ca gi cum nu mi-ar fi auzit intrebarea, Intors cu spatele, ardta mult mai in varstA. Parul tuns scurt era clrunt, ceafa — bronzati, ridurile — brizdate adane, indaratul ferestrei straluceau valurile mari ce se ridicau si coborau alene. Oceanul parca prindea crusta. Privind intr-acolo aveai impresia ca statia s-ar deplasa foarte parte, lunecdnd de pe un postament nevizut. Apoi revenea la starea de echilibru gi, printr-o aplecare la fel de lenesa, se culca pe cealaltd parte. Dar toate acestea erau mai curand 0 iluzie. Spuma de culoarea sangelui se aduna in vaile dintre valuri. Timp de o clipa am simtit un gol la stomac. Ordinea desavargita de pe bordul lui "Prometcu” mi se parea un bun pierdut pentru totdeauna, — Asculti... a rostit pe neasteptate Snaut, deocamdat& numai eu... S-a intors cu fafa la mine $i, frecdndu-si nervos mainile, a continuat: O sf trebuiascA sA te mulfumesti cu tovardgia mea. Deocamdata. Mi se spune Sobolanul. Ma cunogti numai din fotografie, dar nu face nimic, toli imi spun aga. Mi-e teama ca alta solufie nu exista. De altfel, cand ai avut, parinji cu aspirafii cosmice, ca ai mei, Sobolamul suna oarecum mai omenese. = Unde ¢ Gibarian? mivam reluat cu indaratnicie intrebarea. Snaut a inceput sa clipeasea. = Imi pare rau ca te-am primit aga. Dar.. nu e numai vina mea. Am uitat cu desavarsire... aici s-au petrecut multe, stil, —E-n regula, am raspuns, Sa lism asta. Prin urmare, ce se intampla cu Gibarian? Nu in cuprinsul stafiei. A zburat undeva? = Nu, mi-a spus. Privea intr-un colf stivuit cu bobine de sarma. N-a zburat nicaieri si nici nu va zbura. Tocmai de aceea... Intre altele, = Cuum?l Lam intrebat, Senzajia de astupare a urechilor ma incerea iar gi mi se pirea c& aud din ce in ce mai prost, Ce-nseamn toate astea? Unde se afld? — Stii doar... a rostit pe un ton foarte ciudat, M-a privit in ochi cu 0 racealé de m-au trecut fiorii, Poate bause, dar era lucid. —Nu cumva s-a-ntamplat...? —Ba da, —Un accident? A dat afirmativ din cap. Nu numai reactia mea. ~ cane? = Azi, in zor Curios Iucru: n-am avut nici un goc. Prin realitatea lui, tot acest schimb de intrebairi gi de réspunsuri monosilabice mai curand m-a linistit. Mi se parea ca incep sd-njeleg atat de bizara comportare a lui Snaut. —Ince fel? —Schimbi-te, pune-ti ordine in lucruri gi-ntoarce-te aici.. Dupa... s8 zicem, dupa o ora. ‘Am ezitat 0 clipa. mi adeverea temerile, dar nu pairea deloc uimit de—Bine. — Asteapta, a rostit pe cand ma indreptam, spre usa. (Ma privea intrun fel straniu. Stiam ca ceca ce vrea si-mi spund mii poate iegi din gura), Eram tei aici, ct tine suntem din now tre 1 gtit pe Sartorius? — Ca sipe tine, din fotograti — Se afl sus, in laborator. Nu cred e& va iesi de acolo inainte de miczul nop} orice az il vei recunoagle. Dac’ ai vedea pe alicineva, infelegi... nied pe min Sartorius, Infelegi, atunci —Atuinei, ce? Nu stiam dac& nu cumva viser. Profiléndu-se pe valurile negre cu luciri sangerii in soarele coborat cate asfintit, Snaut s-a lasat in foroliu gi, cu capul adus intr-o parte, privea spre bobinele stivuite —Atunci... ite c& nu vezi — Ce si vid? am izbucnit. O stafie?! = Injeleg. Crezi ca mi-am pierdut mintile. Nu. N-am innebunit. Nu pot s&-{i spun mai mult, Cel putin deocamdata. De altfel e posibil sma se-ntample nimic. In orice caz, tine minte, Te-am prevenit. In fata carui pericol?! Despre ce este vorba? — stapaneste-te, imi repeta cu indaratnicie. Comporta-te ca si cum... Fii pregatit pentru orice, $tiu c& e imposibil. incearca totusi, E singura solutie, Alta nu cunosc. ~"Dar CE voi vedeal!! Aproape c& am tipat, Cu greu m-am refinut s& nu-l prind de uumeri gi si-l 2galtai cu putere. Continua s& stea Cu privirea afintité spre un colt al eamere' fata ii era obosita, arsd de soare. Cuvintele ii iegeau anevoie din gurd. —Nu stit. Intr-un anumit sens totul depinde de tine. —Halucinatii? Nu... Asta-i real. Nu... ataca. Tine mintel = Ce tot spui?! iam replicat cu o voce straina, — Nu suntem pe Pamant. —Polytheria? De obicei insa ele nu seaménd cu oameniil am spus. Nu stiam ce sé fac ca 1 scot pe Snaut din starea de perplexitate in care cfzuse si din care se putea citi situatia absurd ce-i inghefa sangele in vine. — lat de ce sunt lucrurile atat de groaznice, a rspuns in goapta. Tine minte: fit extrem de precaut! — Ce s-a-ntamplat cu Gibarian? Nu mi-a mai réspuns. Ce face Sartorius? = Revino dupa o ord M-am intors ca #4 piee. Deschizdnd usa, Iam mai privit pe Snaut 0 data. Sedea cu fata ascunsa in maini, uscativ, adus de spate, in pantalonii-i patati. Doar atunci am observat c& Incheieturile mainilor i erau rénite, iar sangele de-abia prinsese 2ganca dar..In |, niet pe SOLARISTICIENI Coridorul tubular era pustiu. Am stat o clipa in fafa usii, ascultand. Peretii erau probabil subtiri; de afara se auzea vajaitul vantului. Pe usa se vedea lipita neglijent, ugor aplecat, 0 bucaté de hartie dreptunghiulara pe care cineva scrisese cu creionul: "Om", Priveam nedumerit la cuvantul scris tremurat, nedeslugit. O clip am vrut s& ma intore la, Snaut, dar am inteles ca este imposibil. Avertismentul nebunesc imi suna inca in urechi. M- ‘am urnit, gi pe umeri am simfit greutatea neplacutd a scafandrului. Tiptil, ca gi cum m-ag fi ascuns de un observator nevaaut, m-am inapoiat in inediperea rotunda, cu cinei ugi. Pe ele se aflau inscriptille: Dr. Gibarian, Dr. Snaut, Dr. Sartorius. Pe usa a patra nu se vedea nici ‘carte de vizité. Am sovait, apoi am apasat ugor clanta si am deschis incet usa. Pe cand se deschidea am incercat un sentiment vecin cu convingerea ed dincolo se gasegte cineva, Am intrat, Nu cra nimeni, Acccasi fercastra semisferica, putin mai mica doar, atintita asupra oceanului, care aici — in bataia pieziga a razelor de soare — stralucea plumburiu; de pe valuri se ‘prelingea 0 spuma uleioasd, rosiaticd. Lumina reflectata, cu nuanfe purpurii, umplea intreaga incapere, ce semana cu o cabina de nava, Pe un perete se aflau rafturi cucdirti, intre ele — un pat fixat in pozitie verticala, iar pe celélalt perete — dulapurile cu o sumedenie de sertare. Pe rame de nichel se ingirau, Hpite una de alta, fotografi Iuate din avion. Pe stative de metal vedeai baloane gi eprubete astupate cu vata, iar sub fercastra, agezate pe doud randuri, nenumarate cutii emailate in alb. Era greu 8A te strecori printre ele ca 4 ajungi la geam. Unele cutii aveau capacele ridicate; contineau aparatura stiintifica, 0 multime de utilaje, cabluri de metal sau de plastic. In cele dowd colfuri ale peretelui din fata se aflau robinete, ventilatoare, instalatii de congelare. Microscopul era pus de-a dreptul pe dugumea, Pentru el nu se mai gasise loc pe masa mare din fata ferestrei. Cand m-am intors, am vazut chiar in apropierea intrarii un dulap intredeschis, inalt pana la tavan 3i plin de haine de protectie. Pe rafturi — stive de rufarie, intre carambii cizmelor speciale impotriva radiatillor, straluceau butelii de aluminiu pentru oxigen. Doud aparate, impreuna cu masgtile respective stateau agatate de speteaza patului ridicat, Desi parca se incercase s8 se puna lucrurile intr-o oarecare ordine, totugi pretutindeni domnea haosul, Adulmecand acrul, arn simfit un miros slab de reactivi chimici gi un iz infepator — clor? Am edutat reflex cu privirea gura dispozitivelor de ventilare agezate in colfuri la inaljimea plafonului. Fasiile de hartie lipite de cadrul ventilatoarelor vibrau usor; compresoarele functionau agadar, mentinand circulatia normalé a aerului, Am mutat cartile, aparatura si uneltele pe dowd scaune, am suflat cum am putut praful de pe perne, si, astfel, in jurul patului, intre dulap si rafturi, a aparut un spajiu relativ gol. Am tras aproape cuierul ca si-mi pun pe el scafandrul, Am prins cu degetele urechile fermoarelor, dar le-am dat imediat drumul, Evitam s&-mi scot scafendrul, de parcé ira el eram lipsit de aparare. Am mai privit 0 data intreaga incdpere, am verificat daca uga este bine inchisd; nu era ins prevzuta cu nici un zavor. Dupa o clipa de gandire am impins spre ea dowd dintre lazile cele mai mari, M-am baricadat astiel provizoriu si din trei migcari m-am eliberat din inveligul apasator. Oglinda ingust& agezat& pe una dintre usile dulapului reflecta © mare parte din camera. Cu coada ochiului am surprins acolo o migcare. Am sarit ca ars, dar era doar propria mea imagine. ‘Tricoul de sub scafandru era leoarca de sudoare. L-am scos gi am inchis dulapul. Indaratul ugii pe care 0 inchisesem se afla in percte o alta, Am deschis-o si am patruns intr-o minusculd sald de baie. Pe dugumea, sub palnia dugului, se gisea 0 casetd mare, plata. Am Fidicat-o cu ugurinta si am dus-o in camera. Tocmai o agezam pe dugumea, cdnd capacul a sarit brusc. In compartimentele acelei cutii am vazut atunci cele mai curioase obiecte: 0 mulfime de unelte caricaturale, conturate intr-un metal de culoare inchisa; uncle pireau asemanatoare celor aflate in’ sertarele dulapurilor. Toate erau inutilizabile, diforme, rotunjite, topite, ca si cum ar fi fost gasite in cenusa dupa un mare incendiu. In mod ciudat accleagi semne ale distrugerii se distingeau: chiar si pe obicctele metaloceramice practic infuzibile. In cuptorul unui laborator nui era posibil sa se atinga temperaturile de topire, poate numai in interiorul reactorului atomic. Din buzunarul scafandrului meu am scos un mic dispozitiv de detectare a radiatiilor, dar minusculul difuzor tacea ori de cate or apropiam de ele contorul Purtam pe mine doar un slip gi un maieu de filet. Le-am seos, le-am aruncat pe dugumea ca pe niste lucruri inutile si am sarit sub dus. Izbitura apei m-a inviorat imediat. MA zvarcoleam sub jetts| puternic gi fierbinte. Imi masam trupul, fornaiam, dar intr-un mod tat de exagerat de parci ag fi vrut sii-mi dovedese cd nu sunt stipanit de acel sentiment de nesiguranfa prezent in intreaga statie. ‘Am gisit in dulap un trening subtire care putea fi purtat sub scafandru. Am trecut in buzunarele Tui tot avutul meu sirdcacios; printre foile notesului am simtit ceva tare. Stiam cd era cheia ritdcita a locuinjei mele pdméntesti. Am siltat-o cateva clipe in podul palmei, negtiind unde s-o pun. In sfarsit, am lasat-o pe un colf de masi. Mi-a trecut prin minte cé, eventual, ag avea nevoie de 0 arma, dar nu-mi statea altceva la-ndemana decat briceagul Universal, gi n-aveam catusi de putin disporitia s& pornese in céutarea unui emitator de raze sau a ceva asemanator. M-am agezat pe un taburet de metal in mijlocul spatiului gol, departe de orice obiecte. Voiam sa ma concentrez in mine. Am constatat cu satisfactic cA pand la reintalnirea cu Snaut mai eveam mai bine de o jumatate de ora; ce sai faci? indeplinirea constiincioasa a indatoririlor, importante sau nu, mi-a devenit o a doua naturi, Acele ceasornicului cu cadran de 24 de ore se aflau in dreptul Iui gapte. Soarele apunea. Ora gapte local corespundca orci 20 de pe bordul lui “Prometeu’. Solaris trebuia sa sc fi micgorat pe ecranele lui Moddard la dimensiunile unei sciintei si sé nu mai posta fi deosebit cu nimic de stele. Dar ce mA interesa "Prometeu"? Am inchis ochii. Domnea o linigte deplina. Din cand in cdnd, la intervale regulate, se auizea trepidatia tevilor de metal. Apapicura linistit in baie, stropindu-i mozaicul. Gibarian nu mai era in viata, Daca intelesesem bine ce spunea Snaut, de la moartea lui Gibarian trecusera doar cateva ore. Ce-au facut cu trupul sau? L-au ingropat? Pe planeta nu puteau s-o fac, M-am gandit o vreme la cele intamplate, de pared soarta decedatului ar fi fost pentru mine lucral cel mai important. Mi-am dat seama insa de lipsa de sens a gandurilor mele, m-am sculat si am inceput s& ma plimb pe diagonala camerci, atingand cateodata cu caleaiul cdrtile aruncate in dezordine. Un mic sac de voiaj mi-a atras deodat& atentia; m-am aplecat gi -am ridicat. Nu era gol. Confinea un flacon din sticla de culoare inchisa, dar usor, ca gi cand ar fi fost de hartie. Am privit prin el spre fereastra ce lumina rosictie gi in adanicul careia se ridica 0 ceata fumurie. Brau ultimele raze ale asfinfitului. Ce se intampla cu mine? De ce ma preocupa un fleac ce-mi cdzuse in mand cu totul intamplator? ‘Am tresarit: se aprinsese lumina, Evident, celula fotoclectrica era sensibila Ia amurgul ce se lisa. Eram plin de asteptare, nervozitatea imi crescuse in aga misurl inet, pand la sfarsit, nu mai voiam sa am la spate un spafiu liber. M-am hotarat si combat aceasta tensiune, Am tras taburetul langa rafturile cu carti. ‘Am scos al doilea volum al vechii monografii a hui Hughes si Eugel Istoria lui Solaris, pe care 0 cunosteam atat de bine, gi am inceput s-o rasfoiese, sprijinind de genunchi cotorul sgreu si gros al cari. Descoperirea hui Solaris avusese loc aproape cui o suta de ani Inaintea nasterii mele Planeta graviteaza in jurul a doi sor‘: unul rogu, altul albastru. Timp de peste patru decenit, de ea nu s-a apropiat nici o nav. In acea epocd trecea drept sigurd teoria lui Gan Shapley privind imposibilitatea aparitiei vietil pe planetele stelelor duble. Orbitele acestor planete se modifica intr-una datorita jocului gravitational ce intervine in timpul migcarit de revolutie a perechii de sori. Din pricina perturbatiilor produse prin necontenita distorsiune a orbitei planetare, germenii de viata, chiar daca apar, sunt distrusi de alternanta argitei si a inghefului. Aceste modificari survin o dat la cateva milioane de ani, asadar la intervale extrem de scurte pentru fenomene de natura astronomica sau biologica (evolutia necesitand milioane, dacé nu chiar un miliard de ani) Conform primelor calcule, Solaris urma, in decursul a cinci sute de milenii, sa se apropie de soarcle ei rosu la o distanta de o jumatate de unitate astronomica, iar dupa un milion de ani trebuia s& se prabuseasca in neantul sau incandescent In numai cativa ani insa, cercetatorii s-au convins ca orbita planetei sufera modificari cu totul neasteptate, de parca ar fi fost stabild, la fel de stabila ca si orbitele planetelor sistemului nostra solar. Observatiile au fost repetate, de data aceasta cu cea mai marc precizie; au fost reluate gi caleulele care au confirmat numai ceea ce era cunoscut: din punct de vedere mecanic, Solaris avea o orbita instabila, Dintr-o planeta ca sute de alte plancte descoperite an de an gi trecute in marile statistici doar in cAteva randuri care indica clementele migearii lor, Solaris a avansat la rangul unui corp cerese ce merita 0 atentie speciald. La vreo patra ani dupa aceastd descoperire, expeditia lui Ottenskjold a dat ocol planetei, cercetand-o de pe astronava 'Laokoon’.” Aceast expedifie a avut un caracter provizoriu, de recunoastere numai, cu atat mai mult cu cat nu era prevazutd pentru descindere. Ea a fixat pe orbitele ecuatoriale gi polare un mare numdr de sateliti automati de observatie, a c@ror sarcina principala era s4 masoare potentialele gravifice. In plus a fos studiata suprafaa in intregime gi putinele platouri ce se ridicau deasupra lui. Aria lor totala neo atingea pe aceea a Europei, desi Solaris avea un diametru cu doudzeci la sul mai mare decat Pamantul. Aceste urme de sol stancos gi pustiu, impragtiate neregulat, se grupeaza in principal pe emisfera sudica. A fost analizata componenta atmosferei, care’s-a dovedit a fi lipsitd de oxigen; au fost efectuate masuratori deosebit de precise privind densitatea planetei, albedoul gi alte elemente astronomice. Dup cum era de agteptat, nicaieri n-au fost Bfsite urme de viata — nici pe uscat, nici in ocean. In urmatorii zece ani Solaris, ‘urmarit cu atenfie de toate observatoarcle respectivel regiuni, & manifestat 0 uimitoare tendin}a de conservare @ orbitei sale neindoielnic instabila din punet de vedere gravitational. Catva timp chestiunea a parut scandaloasa, de bizarul rezultat al observatilor fiind acuzati (din grijé pentru binele stiinfei) cand anumiti oament, cand maginile de calcul de care se serveau acestia Lipsa de fonduri a intarziat cu trei ani trimiterea unei expeditii adevarate pe Solaris, adica pana in clipa cénd Shannahan, completandu-si echipajul, a obtinut din parteainstitutului trei unitati de tonaj C, clasa cosmodromica. Un an gi jumatate inainte de sosirea cexpeditiei, care gia luat startul din zona lui alfa din Varsator, o alta flota de explorare a fixat pe o orbita in jurul [ui Solaris 0 statie automata: sateloidul Luna 247. Acest sateloid, dupa ce a suferit trei reconstructii, efectuate la intervale de zeci de ani, functioneaz gi acum. Datele pe care le-a cules au confirmat finalmente observatiile expeditiei lui Ottenskjold privind caracterul activ al migcérilor oceanului. © nava a lui Shannahan a rimas pe orbita inalld, celelalte doud, dupa pregatiri preliminare, au coborat pe o mica platforma stancoasa, care ocupd circa gase sute de mile patrate in regiunea polului sud solarisean, Lucrarile expeditiei s-au incheiat dup 18 luni, desfagurandu-se cu succes, exceptand un nefericit accident provocat de functionarea gresita @ aparatelor. Totusi, in sanul echipei stiintifice s-a ajuns la o evident impartire in doud tabere antagonice. Obiectul conflictului era oceanul. Pe baza analizelor efectuate, acesta a fost recunoscut drept un produs organic (nimeni nu indraznea pe atunci sa-1 considere ca find viu). ‘Dacd insa biologii vedeau in acea sfera lichida o forma primitiva de viaja — ceva in genul unei colonii uriage sau ceva asemandtor cu o giganticd si unicd celuld degenerata in cresterea ei (denumita "formatie pre-biologica’) gi a carei manta gelatinoasa, pe alocuri adanca de cateva mile, ar fi cuprins intregul glob, astronomii si fizicienii afirmau ca ea trebuie sa fie o structura aflata intr-un stadiu de organizare atat de inalt incat nu era exclus 4 Intreacd in complexitate organismele pamantene, de vreme ce putea influenta in mod activ forma orbitet planetare. O alta cauza, care sa explice comportarea lui Solaris, n-a fost gasitd gi, in plus, planetofizcienii au descoperito relate intre gravific masurat local, care se ‘modifica in functie de "metabolismul” oceanic. Agadar, fzicienii, si nu biologii, au emis paradoxala expresie de "masind plasmatica", infelegand prin aceasta un obiect care, desi, conform concepliei noasire, poate fi considerat este totus! capabil sa actioneze intr-un scop vadit si la o'scara —e bine s-o jem — astronomica. In accasta disputa, care. a atras in valtoarca ci in numai céteva saptimani cele mai mari autoritati, doctrina lui Gamow-Shapley a inceput s& se clatine pentru prima oara in decurs de opt deceni Cativa vreme partizanii acest comun cu viata, ca nu este nici micar un produs "para" sau ‘pre-biologie’, ei 0 formatiune geologica, desigur neobignuita, dar in stare numai sa stabilizeze orbita lui Solaris prin ‘modificari ale intensitatii cdmpului gravitational; se ficeau referiri in acest sens la regula hui Le Chatelier. ‘In ciuda acestui conservatorism apareau ipoteze ca aceea a lui Civita-Vitta, cea mai bine elaborata dintre ele, potrvit cAreia oceanul era rezultatul unei dezvoliate dialectice: din forma lui primara, de pre-occan, solutie de substante chimice ce reactionau lent, a reusit, sub presiunea condifiilor fadic& a orbitei cei ameninta existenta), fra mijlocirea nici uneia dintre treptele dezvollarii terestre — agadar evitind aparitia organismelor mono $i pluricelulare, evolutia vegetala gi animalé, nasterea sistemului nervos, a creierului —, si ‘ajunga direct la stadiul de "ocean homeostatic’. Cu alte cuvinte, el nu sa adaptat mediului vreme de sute de milioane de ani, aga cum au facut organismele pamantene, pentru ca dupa un uriag interval de timp s& dea nagtere speciei rationale, ci, aproape in mod spontan, 1. devenit stapanul ambiantei lui. Conceptia era cat se poate de originala, numai 4 si acum imanea o enigma modul in care acest sirop gelatinos reugea sa stabilizeze orbita unui corp cerese. Trecuse aproape un secol de cand erau cunoscule aparatele care creau campuri artificiale de fort gi gravifice — gravitoarele; totusi nimeni nu-si putea nici mécar imagina cum obtinca aceasté masa vascoasa gi amorffi reactile nucleare si uriagele temperatur caracteristce activitatil gravitoarelor. In presa de atunci, care excita curiozitatea cititorilor cu diverse ipoteze privind "taina lui Solaris", provocand, prin evidenta lor absurditate, indignarea savantilor, n-au lipsit nici afirmatii de felul aceieia c& occanul planctar este... 0 indepartata rada a tiparilor electric terestri Cand problema a reugit si fe cel putin intr-o anumita misurd rezolvata, s-a dovedit ci explicatia ei ridied o alta, poate gi mai dificild; cu enigmele lui Solaris aga se intampla adesea. Cercetirile au aratat cf oceanul nu actioneazd deloc pe principiul gravitoarelor noastre (lucru de altfel imposibill, dar e& el poate modela direct metrica spatit-timp, ceea ce duce, intre altele, la abateri in mAsurarea timpului pe unul gi acelagi meridian al lui Solaris, Prin ‘urmaze, oceanul nu numai c& intr-un anumit sens cunostea, ci putea chiar (faptnevalabil pentru noi) sa aplice consecintele teoriei lui Einstein-Boevi. data lansate, aceste afirmatii au provocat in lumea stiinfifica o furtuna dintre cele mai violente ale secolulsi nostra. Teoriile cele mai sacrosante, unanim recunoscute ca adevarate, se prabugeau in ruind; in literatura gtiintificd apireau cele mai critice articole; alternativa “ocean genial’ sau "gelatina gravitationala” aprindea toate mintile Evenimentele relatate s-au petrecut cu multi ani inaintea nasterii mele, Pe cand mergeam la scoala, Solaris datorita unor faple cunoscute mai tarziu, era considerat ca fiind planeta dotata cu viaté, doar cd avand un singur locuitor. Al doilea volum al Iui Hughes si Eugel, ale c&rui file le rasfoiam distrat, incepea cu 0 sistematica, pe cat de original, pe stat de distractiv conceputa. Tabelul de clasificare prezenta pe rand: tipul Polytheria, ordinul Sincytialia, clasa Metamorpha. Ca si cum ar fi cunoscut nu sti cate exemplare ale genului, pe cand in realitate mereu era numai unul, ce- i drept in greutate de 17 miliarde de tone. Pe sub degete imi zburau diagrame colorate, grafice, analize si spectre, care demonstra tipul si ritmul metabolismulul si reactiile chimice specifice oceanului. Cu cat ma adanceam mai mult in voluminosul tom, cu atat intalneam tot mai mult matematica; se putea crede c4 nu mai existau lacune in cunostintele noastre despre acest reprezentant al clasei Metamorpha, care se intindea invaluit in beznd la cateva sute de metri sub chiurasa de otel fa stafiei. In realilate insa, nu tofi eau de acard nici macar in ce priveste faptul daca ne aflam in prezena unei "filnte’, necum daca o puteam denumi ocean inteligent. ‘Am pus zgomotos la lo, maginal, volumul gi Lam scos pe urmatorul, Avea doua parti Prima cuprindea rezumatele proceselor-verbale ale experienjelor privind nenumiiratele actiuni ce aveau drept scop principal stabilirea contactului cu oceanul. Aceasta Iuare de contact 0 constituise, tineam prea bine minte, sursa unui nesfargit numar de anecdote, ironii gi glume auzite in timpul studiilor; scolastica medieval p&rea o expunere clara, Iuminata de o totala evidenta in comparatie cu jungla pe care o ndscuse aceast’ problema. A doua parte a volumului, care avea aproape 1300 de pagini, reprezenta doar biografia ‘obicctuhai, Desigur cf literatura originala pe care o cuprindea n-ar fi incaput in camera in care stateam, Primele incercari de contact s-au desfagurat cu ajutorul unor aparate speciale, care transformau excitanti trimisi de noi si captau raspunsurile posibile ale oceanului. Acesta a participat deci in mod activ la proicctarea ulterioara a sistemului de aparate. Dar toate se desfagurau intr-un intuneric deplin. Ce sens avea termenul de a "participa"? Faptul ca ‘modifica anumite elemente ale aparaturii cufundate in el gi astfel ritmurile descarcarilor inregistrate erau perturbate, iar aparatura de inregistrare fixa un furnicar de semnale aseminatoare franturilor unor uriage operatii de analizi matematica... Dar ce insemnau toate acestea? Impulsuri care determinau aparitia imenselor lui structuri undeva, la mii de mile de locul cercetarii? Sau imagini ale unor adevaruri stravechi pe care le rostea oceanul, dar pe care constructiile noastre electronice erau incapabile 84 le traducd? Sa fi fost vorba de 6 oper de arti? Nimeni n-avea habar, de vreme ce exeitantii nu produceau de doud ori la rand aceeasi reactie. De vreme ce o data se primea ca raspuns o explozie de impulsuri, care aproape Ca facea 84 sara in aer aparatura, iar alteori — 0 técere profunda, Ce puteai sti de vreme ce toate experientele erau irepetabile? Mercu ni se prea c& ne aflam la un pas de descifrarea acestei mari de inregistrdri ce sporea necontenit; tocmai in acest scop au fost construite creiere electronice speciale, cu 0 capacitate de prelucrare a informatiei mai mare decat cerintele oricarei probleme rezolvate pana atunci, Intr-adevar, au fost objinute unele rezultate. Oceanul — sursa unor impulsuri electrice, magnetice gi gravifice — parea sa se exprime in limbajul matematicii. Unele secvente ale descarcarilor lui electrice puteau fi clasificate, servindu-te de cele mai abstracte ramuri ale analizei, ale teoriei multimilor. Apareau structuri omoloage, cunoscute din domeniul fiicii, care se ocupa de relatiile dintre masa gi energie, dintre marimi finite gi infinite, dintre particule si campuri. Toate acestea i determinau pe oamenii de stiinta s@ creada cd In fata lor se afl un monstru ganditor, un gen de ocean-creier, 0 sfer protoplasmatica ce imprejmuieste intreaga planeta si isi petrece timpul in uimitor de vaste considerafii teoretice asupra esentei Universului; iar tot c reugese s& capteze aparatele noastre nu reprezinta decat fragmente Intamplator auzite ale unui gigantic monolog ce se desfasoara de milenii in adancuri, depasind orice posibilitate a intelegerii terestre. ‘Aceasta era conceptia matematicienilor. Astfel de supozitii erau considerate de unii ca 0 expresie a subestimarii fortei umane, ca o reinviere a vechii doctrine "ignoramus etignorabimus'; alfii, dimpotriva, le socoteau ca flind povesti daunatoare si sterpe si ca In aceste ipoteze ale matematicienilor se manifest mitologia timpurilor noastre, care vede intr- tun creier urias (electronic sau plasmatic, tot una ¢) scopul suprem, suma existentei lar altii, la randul lor..., dar cercetatori si concepfii erau legiuni. Ce insemnatate mai avea intregul domeniu al "stabilirii contactului’ in comparatie cu alte ramuri ale solaristicii, in care specializarea a inaintat atat de mult, mai ales in ultimul patrar de veac, incat solaristicianul-cibernetician aproape ci mul se putea infelege cu solaristicianul- simetriadolog? "Cum v-ati putea infelege cu oceanul dacd nu suntefi capabili s-o faceti intre voi ingiva?" — a intrebat cdndva in gluma Veubeke (in timpul studiilor mele acesta fusese directorul institutului); in glume lui exista 0 mare doza de adevir. Nu intamplitor fusese clasifieat oceanul in randul Metamozphelor, Suprafata lui talazuitoare putea da nastere unor forme cat se poate de diferite, cu nimic similare celor terestre. In acelasi timp, rémanea o totala enigma scopul — de adaptare, de cunoastere sau oricare altul — al eruptiilor plasmatice uncori atat de violente, Pundnd in raft volumul pe care de greu ce era trebula sé-l jin cu ambele maini, m-am_ gandit c& toate cunostinfele noastre despre Solaris, ce umplu biblioteca, reprezinté un balast de fapte inutile gi ci, de cand survenise inceputul acumularilor, in urma cu 78 de ani, batem pasul pe loc; de fapt, situajia era cu mult mai rea, intrucat intreaga truda se dovedise a fi zadarnica, Ceea ce cunosteam cu precizie se referea numai la negatii. Oceanul nu se folosea de magini gi nici nu le construia, desi in anumite imprejurdri parea a fi capabil s-o faci, deoarece copia pirtile unor aparate scufundate in el, dar o ficuse numai in primii doi ani ai Iucrazilor de explorare; apoi, cu 0 ribdare benedictina, a ignorat orice incercari repetate, ca sicum ar fi pierdut orice interes fata de utilajele si produscle noastre (gi s-ar putea deduce, $i fat de noi). N-avea — ca s& continudim enumerarea “cunogtintelor noasire negative" — nici un fel de sistem nervos, nici celule si nici o structurd care sd aminteasca pe cea proteica; nu reactiona intotdeauna la stimuli, nici chiar la cei mai puternici; "astfel’ a ignorat total catastrofa astrocargoulii celei de-a doua expeditii a hui Giese, care de la inalyimea de 300 ken s-a prdbusit pe suprafata planetei, a cdrei plasma a distrus-o cu explozia nucleara a reactorului sau pe 0 razA de o mil si jumatate. ‘Treptat, in cercurile stiintifice, "cauza Solaris" a inceput sA capete numele unei "cauze pierdute’, mai ales in sferele administrajiei stiinfifice a institutulta, unde, in ultimii ani, s- ‘au ridical veci care cereau reducerea fondurilor pentru noile cercetari, Pana atunci nimeni nu indraznise s& vorbeasca despre lichidarea complet a statiei; aceasta ar fi constituit 0 recunoagtere mult prea fatiga a infrangerii, De altfel, in discutiile particulare unii sustineau 4 luerul de care aveam nevoie era in primul rand o retragere strategicd, pe cat posibil mai ‘onorabila’, din "afacerea Solaris’ Pentru multi totusi, Indeosebi pentru noi, tinerii, "afacerea’ devenea, treptat, treptat, ceva in genul pietrei de incercare a propriei noastre valori: "in fond, spuneam noi, ¢ vorba de ‘0 mizi mai mare decat "aprofundarea cunostinjelor privind civilizatia solariseand; problema se refera in primul rand la noi, la limitele cunoasterii umane' (© vreme a fost popular conceptia (raspandité cu fervoare de presa cotidian’) c& oceanul ganditor, intins peste aproape toatd planeta Solaris, este un creier gigantic, ce depageste civilizatia noastré cu milioane de ani de dezvoltare, ca este un fel de "yoga cosmic’, un infelept, omniscienfa intruchipata, care a infeles de mult degertaciunea oricarei actiuni ‘si de acces pistreazi fat de noi o categorica tacere. Accasta constituia pur gi simplu un neadevar, deoarece oceanul viu actiona — gi inca in ce fell numai cé dupa alle reprezentari decat cele omenesti. Nu construia prin urmare nici orage, nici poduri, nici masini zburatoare, de asemenea nu incerca sa-gi largeasca spatiul si nici sa si] supuna {activitatea pe care unii aparatori ai superioritatii omului o considerau un argument extrem, de insemnat); in schimb, se indeletnicea cu efectuarea a mii de transformari — “auto- ‘metamorfoza ontologica” (vedem c& paginile operelor solaristice nu duc lipsa de termeni savanti). Pe de altA parte, cel ce citeste in mod sistematic publicatiile consacrate lui Solaris, se afld necontenit sub impresia cd are de-a face cu franturi de construct intelectuale, poate de geniu, dar amestecate fara sens cu produsele unei inepfii absolute, vecina cu nebunia; astfel au putut sa apara conceptii antagonice, de felul “occamului-yoga” sau al “occamului- srierat’ ‘Aceste ipoteze au exhumat, reinviind-o, una dintre cele mai vechi probleme filozofice — raportul intre materie si spirit! Bra necesara o mare indrazneald, pentru ca — dupa cum 10ficuse Haar — s& i se atribuie oceanului o constiinta. Aceastd problema, considerata de rmetodologi ca fiind metafizica, se ascundea in miezul tuturor discupilor si disputelor. Este foare posibila o gandire fara congtiinta? Dar puteau fi denumite “gindire’ procesele desfagurate in ocean? Muntele este el o piatrd imensi? Bste planeta un munte uriag? Acesti termeni pot fi folositi, dar o noud scara de marimi aduce pe scena noi legitati $i noi fenomene Problema amintitd a devenit 0 adeviraté evadraturé a cercului din epoca noastra. Fiecare ganditor mai notoriu incerca sa-gi dea contributia la patrimoniul solaristicis se inmulteau teoriile care afirmau c4 in fata noastra se afld un produs al degenerarii, un regres survenit dupa o trecuta faz de maretie intelectual a oceanului sau ci oceanul este in fond © colonie-neoplasm, care, ndscindu-se din trupurile vechilor locuitori ai planetei, i-a devorat pe toti si, Incorporandu-i, le-a contopit ramasitele sub chipul unei stihii vesnice, supra- celulare gi autoregeneratoare. In lumina alba, asemandtoare celei pimantene, a limpilor fluorescente am dat jos de pe ‘masa aparatele gi caztile §i, intinzand pe tablia de plastic harta lui Solaris, am cércetat-o, sprifinindu-mi mainile de muchiile metalice. Oceanul viu avea si regiuni abisale, si mai putin adanci, iar insulele acoperite cu un strat subtire de roca erodata stiteau marturie faptului ed in trecut apartinuserd fundului oceanic. Oare Solaris igi dirja gi ridicarea sau prabusirea formatillor geologice aflate in adancul sau? Era 0 problema nebuloasa. Priveam la marile emisfere de pe harta, colorate cu diferite nuante de violet si albastru, resizatind, mu stiu pentru a cata oara in viala, o uimire nu mai putin zguduitoare decat aceea incercata in Copilitie, cand am aflat la scoali de existenta Tui Solazis. Nu gtiu prea bine de ce, dar gi atmosfera in care platea secretul mortii hui Gibarian, gi Insusi vitorul meu neguros mi s-au parut brusc derizorii: cufundat in contemplarea uluitoarei, teribilei hari, nu-mi mai pasa de nimic, Diferitele zone ale acestei formatit vii purtau numele cercetdtorilor care s-au sacrificat incerednd s8 le cunoasc&. Priveam adancit la masivul Thexall, ce imprejmuieste arhipelagurile ecuatoriale, cand, deodata, am simtit ‘asupri-mi privirea cuiva Continuam sa stau inaintea hartii, dar n-o mai vedeam; eram ca paralizat. Drept in fata ‘mea, usa baricadaté cu lizi pe care le sustinea dulapul. E vreun automat, am gandit, desi in camera nu existase pana atunci nici unul. Dar n-ar fi putut intra far sic] fi observat! Piclea de pe ceafa $i de pe spate incepuse sA ma arda, senzajia unci priviri grele gi nemigeate devenea insuportabil. Nu-mi dideam seama de faptul cd, ascunzindu-m: capul intre umeri, ma sprijineam tot mai puternic de masi, ffcand-o s& alunece pe dusumea; laccasta migeare mi-a dat simtamantul unc’ cliberari M-am intors bruse. Incaperea cra goal. In faja mea, hiul negru umplea marea fereastri semisfericd Impresia c& sunt pandit mu inceta s@ mA stipéneascd. Intunericul ma urmarea amorf, turias, orb gi nemarginit. Bezna de dupa geamuri mu era luminati de nici o stea. Am tras jaluzelele, Nu trecuse 0 ori de cénd ajunsesem pe statie, dar am gi inteles de ce sufereau ‘oamenii aici de mania persecutiel; In mod reflex am legat de toate aceste simptome moartea lui Gibarian. Cunoscéndu-l, crezusem pana acum ci nimie n-ar fi putut sa-i tulbure mintea. Incetasem si mai iu sigur. Stateam in mijlocul camerei, alituri de masa. Respiratia mi se linigtise; am simtit cum sudoarea ce-mi aparuse pe frunte se raceste. La ce mé gandisem cu o clipd in urma? Aa, la sutomate! Faptul ca nu intéinisem nici unul pe coridoare gi nici in cabine parca foarte curios. Unde s-au ascuns toate? Singurul pe care-! intalnisem — la distanja — facea parte din deservirea mecanic& a aeroportului. Dar celelalte? ‘Am privit la ceas. De altminteri ar fi trebuit s& m& duc la Snaut. ‘Am iesit. Coridorul era destul de slab uminat de mici tuburi agezate sub tavan. Am lsat in urma doud ugi pana sd ajung la accea pe care se putea cit! numele lui Gibarian. M- fam oprit indelung in fata ci. Statia era cufundata in liniste. Am apucat clanfa, De fapt au voisem si intru acolo. Clanta a cedat, usa s-a dat deoparte de lajimea unui deget, formand 6 deschizitura intunceata; dupa o clip, lumina s-a aprins. Acum m-ar fi putut observa oricine ar fi mers pe culoar. Am trecut repede pragul, inchizand dupa mine usa ferm si fara zgomot. ‘Bra o cabin mai mare decit a mea, tot cu o fereustr panoramic, acoperité pe trei sferturi de o perdea cu Mloricele albastre $i roz, adusa, fara indoiald, de pe Pamant, finded zhu figura in echipamentul stafiei. De-a lungul peretilor se intindeau rafturile bibliotecti $idulapuri — si unele, gi altele emailate intr-un verde foarte deschis, cu luciri arginti Continutul rafturilor, aruncat vraiste pe jos, ocupa tot spatiul dintre scaune gi fotoliu. Chiar langé mine, trecerea era baricadata de dous masute pasitoare, rasturnate si parca zidite in grimezile de reviste care, izbite de dugumea, iesisera din mapele lor frumoase. CArtile deschise, cu filele rasfirate, erau manjite de lichidele ce s-au varsat din baloanele si eprubetele sparte, cele mai multe cu peretii atat de grosi incat simpla cadere pe dugumea, chiar de la indltime, n-ar fi reugit 88 le crape, Sub fereastra se afla un birow résturnat, iar aléturi o lampa de lucru, al cirei brat exiensibil era frant; in fafa biroului se vedea un taburet, doud dintre picioarele lui patrunsera in sertarcle pe jumatate deschise, Un torent de coli scrise de mana zicosu risipite pe dugumea; m-am aplecat peste cle, recunoscénd serisul lui Gibarian. Ridieand foile impragtiate, am observat ci mana imi arunca au o “umbré simplé, ca pan acum, ci una dubla. am intors...O fagie in'partea de sus a perdelei trandafirii era ca aprinsa de un foc albastru i ties, care se intindea clips de clips. Cu un gest bruse am dat perdewua la 0 parte: 0 dogoare groaznicd mi-a izbit ochii, Incendiul ocupa a treia parte din orizont. Prin vaile valurilor, un desig de umbre prelungi ca nigte stafii alerga spre mine. Se iveau zorile In zona in care se afla statia, pe cer risirea, dupa 0 noapte de o ora, al doilea soare al planetei, cel albastru. Intrerupatorul automat a sting luminile din tavan tocmai cand am revenit la hartile impragtiate pe jos. Am dat peste o expunere lapidara e experientei ce fusese proiectata cu trei siptimani in urma — Gibarian intentiona sa acfioneze asupra plasmei oceanice cu nigte raze Roentgen foarte dure. Mi-am dat seama cé textul fusese destinat lui Sartorius, care urma 8A organizeze experienja; jineam in mind copia. Albul foilor de hartic incepea sicmi supere ochii, Ziua ce se ivea era cu totul altfel decat cca precedent, Sub cerul portocaliu al soarclui ce se stingea in oceanul ultramarin cu reflexe sangerii plutea aproape neincetat o ceajé de un oz murdar, ce contopea cerul, norit §i valurile. Acum toate acestea disparuserd. Chiar filtrata de valul trandafiris, lumina ardea ca becul unei uriase lampi de cuary. In razele acesteia, bronzul mainilor mele devenea aproape conugit, Intreaga incapere s-a preschimbat. Tot ce avusese 0 nuanta rogic se facuse de un brun batand in culoarea ficatului, in schimb obiectele albe, verzi si galbene luasera culori intense, parand c& iradiaza prin propria lor incandescent. Mijind ochii, am privit prin jesatura perdelei; ceral era o mare alba de foc sub care tremura $i se zbétea un metal lichid Miam strans tare pleoapele, sub care prinsesera a-mi juea incle rosii, ce se lirgeau continuu, in campul vizual. Pe consola lavoarului (marginea ei era sparta) am descoperit niigte ochelari negri, mari cat aproape o jumatate de fata. I-am pus la ochi. Perdeaua ardea acum cu flacéra sodiului, Citeam mercu, ridicénd foile de pe jos gi agezandu-le apoi pe singura masuta nerdsturnata. O parte din text lipsea Parcurgeam procescle-verbale ale experientelor efectuate. Astiel am aflat 4, timp de patru aile, oceanul fusese supus actiunil iradieriiintr-un punct situat la 1400 de mile nord est de pozitia actuala. Toate acestea m-au umplut de uimire, deoarece utilizarea razelor Roentgen era interzisA prin conventia ONU pe considerentul actiunii lor ucigage $i eram pe deplin sigur c& nimeni nu se adresase Pamantului pentru a obtine aprobarea acestor experiente. La un moment dat, ridicindu-mi capul, am observat in oglinda usii intredeschise a dulapului propriul meu chip: o fat cadaveric de palida cu ochelari negri Incdperea Iuase o infitigare feericd, arzind in nuante albe gf albistei, dar dupa cateva minute a rasunat un scragnet prelung, si In exteriorul ferestrelor s-au lAsat jaluzelele cermetice; in camer& se ffcuse intuneric, dar imediat lumina artificiala s-a aprins, de data aceasta parand extrem de slabi, Se facea din ce in ce mai cald, pana cand zumzetul egal, ce putea fi auzit dinspre giurile de aer condifionat, s-a preffcut intr-un guierat plangaret. Instalatile de racire ale statiei lucrau cu toata puterea. Zapugeala statuta continua totusi sa ‘Un 2gomot de pagi mi-a ajuns la urechi, Cineva trecea pe coridor. Din doua sarituri m- am gasit la usd. Pasii gi-au slabit zvonul, apoi au contenit. Cel care umblase era in spatcle uusii, Clana s-a rasucit incet; fri a mai gindi, am prins-o cu un gest reflex si am finut-o strans. Apasarea nu se intizes, dar nici nu slibea. Cel de dincolo de us se comporta ca gi cum ar fi fost luat prin surprindeze. Un timp, nici Unul dintre noi n-a lésat clanja din mana: dcodatd am simtit c& stransoarca a cedat; doar un fognet slab imi dadea de veste c& necunoseutul se indepartexza. Am mai rimas o vreme ciulind urechile, dar tacerea domnea din nou. 12OASPETII Am impéturit in graba si am ascuns in buzunar insemnarile Jui Gibarian. M-am apropiat incet de dulap gi am privit induntru — scafandrele i imbracdmintea ziceau ingrdmadite intr-un colf, dand impresia trupului unui om. De sub un morman de hartii imprastiate pe dugumea se zrea marginea unui plic. L-am ridicat. Imi era adresat. Pe cand rupeam plicul, am simfit ca mi se pune un nod in gat, gi mi-a trebuit un efort de vointa ca s& mA decid s& despaturez foaia. Cu scrisul su regulat, extrem de marunt, dar cite}, Gibarian notase: Ann. Solar. Vol. I Vezi gi Anexa: Vol. Separat al lui Messenger in probl. F.; “Micul Apocrif al lui Ravintzer, Asta era totul, nici un cuvant in plus. Scrisul parea s& fi fost astermut In graba. SA Insemne aceste cuvinte vreo comunicare important? Cand au fost scrise? M-am gandit ca trebuie s4 mA duc cat mai repede la biblioteca, Cunosteam acea anexa la primul anuar solaristic, adicd stiam de existenta ei, dar n-o rasfoisem niciodata, pentru ca nu prezenta decat o valoare istorica. In schimb, despre numitul Ravintzer sau despre Micul sau Apocrif n-auzisem nicicand. Ce era de facut? Intarziasem mai bine de un sfert de ord. De la ug am mai aruncat o privire intregii incperi. Abia acum am observat patul fixat vertical de-a Iungul peretelui, deoarece Il acoperea 0 mare hart desfaguraté a lui Solaris, Indaratul hartii atarna ceva. Era un magnetofon portativ. Am scos aparatul din tocul su, pe care Lam agajat in cuiul pe care statuse, iar magnetofonul l-am varat in buzunar. Am aruncat o privire pe contor: banda era inregistrata aproape in intregime Din now m-am oprit o clipé in dreptul usii, avand ochii inchigi gi ascultand cx mare Incordare linigtea ce domnea in afara incaperii. Nimic. Am deschis uga. Coridorul imi parea un tunel sumbru. Abia acum mi-am lepdat ochelarii negri si am vazut luminile slabe de pe tavan. Am inchis usa si m-am indepartat spre stnga, cAtre postul de radio. M-am apropiat de rotonda de la care porneau coridoare ca spiele unei roti; trecand de ‘un gang lateral si ingust, ce ducea probabil la baie, am intrezdrit un trup corpolent care se confunda cu semiintunericul, ‘M-am oprit inmarmurit, Din adancul acchui culoar lateral pagea cu un mers incet gi leginat 0 uriagd negresd. Am remarcat stralucirea ochilor ei gi aproape imediat iam auzit cdlcdtura moale a tlpilor desculte. Nu purta decat un fel de fust galbuie, parca impletita din paie; sani uriasi ai acelei femei atarnau, iar umerii ci negri aveau mérimea goldurilor ‘unui om normal; a trecut pe lang mine la o distanta de un metru fara s’i-mi fi aruncat nici © privire gia disparut, leginandu-gi soldurile, asemindtoare sculpturilor steatopigice din epoca neoliticd, pe care le pati vedea in muzeele de antropologie. Acolo unde coridorul cotea, negresa s-a intors spre uga cabinei lui Gibarian gi a disparut induntru. In timp ce deschisese usa, femeia s-a conturat o clip pe fondul puternicei lumini ce ardea in camera. Usa s-a Inchis incet si am ramas singur. Am apucat cu mana dreaptd pumnul mainil stangi si Lam strans de mi-au parait oasele, Priveam buimac in preajma. Ce s-a intamplat? Ce erau toate asica? Brusc, de parci cineva m-ar fi izbit, mi-am adus aminte de faptul c& Snaut ma prevenise. Dar ce insemnau toate astea? Cine era acea alrodild grotesca? De unde apiruse? Am facut un pas, doar un singur pas in direcjia cabinei lui Gibarian, dar am intepenit locului, Stiam prea bine ca n-am sa intru acolo, Cu narile dilatate, respiram din greu, Ceva nu era in ordine, ceva nut se potrives... Ah, da. Agteptasem in mod reflex mirosul igbitor al transpiratiei ei, dar in momentul in care negresa trecuse la un pas de mine n-am. simtit nimic. Nu sti cat& vreme am stat aga, sprijinit de metalul rece al peretelui. Statia era stipanit de linigte gi singural zgomot perceptibil era vuietul indepartat i monoton al ‘compresoarelor de aer condifionat. ‘Mi-am dat usor cu palma peste obraz gi ‘am apasat pe clan, am auzit 0 voce ascufita: = Cine-i acolo? — Eu sunt, Kelvin. .-am indreptat lent spre postul de radio, Cand 13Snaut sedea in faja mesei intre o gramada de cutii de aluminiu si pupitrul aparatulut de emisie si manca direct dintr-o cutie de conserve un concentrat de carne, Nu gtit din ce motiv gi-a ales drept locuinta sala postultii de radio, Stateam impietrit in pragul usii, privind Ia maxilarele Iui, ce mestecau ritmic, gi deodat mi-am dat seama cat sunt de flamand. M- am apropiat de un raft, am ales dinti-o gramada de farfuril pe cea mai putin préfuita gi m- ‘am agezat fatd-n fata cu el. Am mancat c&tdva vreme in tacere, apoi Snaut s-a sculat, a scos din dulapul din perete un (ermos gi a turnat cate un pahar de bulion fierbinte, Agezand termosul pe dugumea, flindca pe masa nu mai era loc, m-a Intrebat: — L-ai vazut pe Sartorius? —Nu. Unde e? Sus. Sus era laboratorul. Am mancat tacut mai departe, pana cand am golit cutia de conserve, In cabina postului de radio se instaurase noaptea. Fereastra era inchis& ermetic din exterior, iar sub tavan ardeau patra tuburi luminiscente, Reflexul lor juca pe SOLARIS 43 plasticul ce invelea emitdtorul radioului, Pielea intinsé de pe pometii lui Snaut era infesata de vinisoare rosii. Purta pe el un sveter negru, larg gi ros pe alocuri. —Ti-e rau? a intrebat, — Nu. De ce-ar trebui sé-mi fie? — Esti leoarea de sudoare, Mi-am sters fruntea cu dosul palmei, Intr-adevar, transpiratia giroia pe mine; era probabil 0 reactie dupa gocul prin care trecusem, Ma privea cercetdtor. Oare trebuia si-i spun? Voiam ca el insusi s4-mi acorde mai multa incredere. Cine cu cine se juca aici si care rau regulile jocului? — E cald, am rostit. Credeam ci instalatia voast bine. — Dupa vreo ord, temperatura se va echilibra. Esti insa sigur cA este numai din cauza céldurii? m-a iscodit, atintindu-si asupra-mi privirile. Mestecam constiincios, ca gi cum mu Lag fi remarcat. — Ce intentionezi si faci? m-a intrebat, in sfargit, cand am terminat 84 mancdm. A aavarlit vesela si cutiile goale in chiuveta de langA perete gi s-a intors in fotoliul su. = Ma voi adapta vou, am raspuns flegmatic, Doar aveji un plan de cercetari. Vreun, nou excitant, raze Roentgen, s-ar parea, sau ceva asemanator, nu-i aga? — Roentgen? si-a ridicat el sprancenele. Unde-ai mai auzit de toate astea? —Nu tin minte. Mi-a spus cineva. Poate ed pe "Prometeu". Dar cc? Ati gi aplicat razele? — Nu cunose amanunte. A fost ideea Tui Gibarian. Actiunea a initiat-o impreuna cu Sartorius. Dar cum de-ai putut afla? ‘Am ridicat din umeri. —Nu cunosti amanuntele? Doar trebuia sa fii de fafa, find vorba de domeniul t&u..., m ‘am oprit flird si-mi termin fraza. Tacea. Zumzetul instalatiei de aer comprimat s-a linigtit; temperatura se mentinea acum la un nivel suportabil. In aer se auzea numai un sunet inalt, nesfargit, ca bazaitul unei mugte in agonie, Snaut s-a sculat, s-a apropiat de pupitrul de comanda gi a inceput si manevreze diferite comutatoare ffiri nici o noima, deoarece comutatorul principal se afla in positie moartd. A mogmondit aga cAtava vreme si, tot cu spatele la mine, a rostit: — Va fi nevoie 88 completam formalitaile in legatura eu cel =Da? S-a Intors si m-a privit cu nigte ochi ce exprimau o furie vecind cu turbarea. Nu pot spune c& intenfionat incercam s&-l scot din sArite cu laconismul meu, dar, neintelegand nimic din jocul ce se desfagura aici, preferam sa fiu rezervat. Marul lui Adam, extrem de proeminent, ii juca in sus gi-n jos peste gulerul sveterulu: — Ai fost la Gibarian, spuse deodata. Nu era o intrebare. Am ridicat sprancenele si-l priveam linistit in fata. Ai fost in camera lui, a repetat, — Am schitat un gest vag cu capul, ea gi cum ag fi spus: “SA zicem". Voiam ca el sé vorbeased mai departe. —Cine era acolo? a intrebat. Stia despre ealll = Nimeni. Dar cine putea fi acolo? l-am intrebat. —De aceea nu mi-ai dat drumul? de ser condifionat functioneazi mai intémplate... $tii?Am zambit: = MA speriasem. Dupa avertismentul tau, cand am vazut clanta migeandu-se, am. retinut-o in mod reflex. De ce nut mi-ai spus ca egti tu? Te-as fi lasat sa intri —Credeam ci e Sartorius, a spus nesigur. —Sice-are a face? — Ce crezi despre... despre ce s-a-ntamplat acolo? s-a eschivat ‘Am sovai: —Trebuie sa stif mai bine decat mine. Unde este el? — In frigider, mi-a raspuns imediat. L-am transport din pricina ealdurii, = Unde lai gisit? In dulap. In dulap? Nu mai traia? —Inima ii mai batea, dar nu mai respira, Era in agonie, Ai incercat 98-1 salvezi? —Nu. —De ce? Nu stia ce si-mi rspunda, —N-am mai reusit. A murit inainte de a-i putea da vreo asistenta. tea in dulap? Intre scafandre? =Da, S-a apropiat de un mic birou aflat in coljul camerei gi a luat — coal de hartie. Mia intins-o in fata, — Am incheiat, dupa cum vezi, un proces-verbal provizoriu, spus. E chiar bine c& ai recut prin cabina lui, Cauza decesului... 0 injectie cu 0 doza mortal de pernostal, Sta seris, lied ‘Am strabatut cu privirea scurtul text Sinucidere,.., am repetat cuz voce stinsa, Dar cauza? — Neliniste... depresiune sau cum vrei s-o numim. Te pricepi la astea mai bine decat — Pricep doar ceea ce vad singur, i-am raspuns si l-am privit le jos in sus, fiindca statea aplecat deasupra mea —Ce vrei s& spui? a intrebat pe un ton Linigtit. — Si-a injectat pernostal si s-a ascuns in dulap? Nu-i aga? Daca lucrurile au stat astfel, Leu o intrebare. acolo numaidecat, de dimineata atunci nui vorba de nici o depresiune sau de vreo nelinigte, ci de o acuta psihoza. Paranoia... probabil... i se parea ca vede ceva... Vorbeam tot mai incet, privindu-l drept in chi. S-a indepartat pana la pupitrul emitétorului de radio si din nou a inceput jocul cu comutatoarele. — Aici se afl semndtura ta, am rostit dupi o clip de ticere. Dar Sartorius? — Este in laborator. Ti-am spus doar. Nu se arata: cred ca. —Ce anume? = Cred cf s-a incuiat. —S-a incuiat? Aaa! S-a incuiat. —Poate s-a baricadat? —Poate, Snaul..., am spus, in stafie se aflé cineva. — Ai vazut?! ‘MBA privea cu spatele incovoiat. = Doar m-ai prevenit. Despre cine ¢ vorba?... 0 halucinatie? = Ce ai vazucl? ja_spre perete, de parc& n-ar fi vrut sil privese. Batea cu degetele pe reteaua metalicd. Iam privit mainile: pe incheieturile degetclor mu mai crau urme de sange. Am avut 0 revelajie scurta, fulgerdtoare. — Acea persoana este real, am rostit incet, aproape in goaptd, ca si cum ‘asi fl transmis 0 taind ce putea fi auzitA de altcineva. Ce zici? Poti s-o... atingi. Poti s-o ranesti Cand ai vazut-o ultima oara?... Astizi? —De unde stil?!‘Nu s-a intors spre mine. A ramas mai departe in fata peretelui, de care se izbea mereu ca sub gocul cuvintelor mele —Imediat inainte de descinderea mea... Nu mult inainte S-a chircit ca gi cAnd I-ag fi lovit. Am vazut ochii lui innebuniti Tull! rosti el gatuit. Cine esti tu. Facea impresia ca ar vrea s4 se arunce asupra mea. La aceasta nu ma asteptasem. Lucrurile lnaserd o intorsitura periculoasi. Nu eredea c& sunt acela drept care ma dideam? Ge insemna asta? MA privea cu o spaima nemérginité. Oare ajunsese la nebunie? Intoxicatie? Toate pareau posibile. Dar o vazusem pe acea creaturd... prin urmare chiar gi — Cine era? am intrebat. Aceste cuvinte au linigtit. Mca scrutat banuitor catva timp; nu ma credea inca, Stiam acum ca pornisem pe un drum gresit si c& Snaut nu-mi va spune nnimic. S-a agezat incet in fotoliu si si-a cuprins capul in maini — Ceca ce se-ntamplit aici... a murmurat. Maligna, — Cine era? am staruit eu. = Daca nu sti... 2 $0 = Ceri? = Nimie = Snaut, spusei, suntem suficient de departe de casa. Sa jucdm cu cartile pe fafa. $i asa lucrurile sunt prea incalcite —Dar ce vrei? — Vreau sd-mi spui pe cine ai vazut —Dar tu...? spuse banuitor —Ne jucim de-a baba oarba. Iti voi spune si-mi vei spune si tu, Fi linistit, nu te vot lua drept nebun, fiinded stin — Drept nebun! 0, Doamnel incerca sa réda. Omule, dar tu nu... chiar nimic nu... Dar asta ar fi insemnat o salvare. Daca el ar fi crezut macar o clip ca este vorba de nebunie, n= ar fi ficut-o, ar fi trait — Prin urmare cea ce ai scris in procesul-verbal despre dereglare este 0 minciuna? — Evident! = De ce nu seri adevarul? —Dece...? a repetat S-a facut linigte. Din nou orbecaiam in intunerie, nu infelegeam nimic, desi un moment, mise paruse ca voi reusi sa-l conving si cd vom ataca impreuna enigma. De ce, de ce nu voia sa vorbeasea?! —Unde sunt automatele? am intrebat — In magazie. Le-am inchis pe toate cu exceptia celor ce servese acroportul. —De ce? Din nou nu mia rispuns. Nu-mi spui? = Nu pot, In toate astea exista ceva ce nu puteam sesiza, SK mi duc sus, la Sartorius? Deodata mi-am adus aminte de foaia pe care o aveam asupra mea, si acest fapt mi s-a parut ca find cel mai important in acea clipa. —Ifi imaginezi oare posibilitates continuarii muncii in astfel de conditii? am intrebat A dat din umeri ironic. Ce insemnatate are? — Aga deci! Prin urmare ce intentionezi si faci? ‘Tacea. In linigtea ce ne impresura s-a putut deslusi ecoul indepartat al unor pagi desculti, Printre aparatele nichelate gi acoperite cu plastic, printre dulapurile inalte cu aparatura electronica, utilaj chimic, aparate de precizie, acel mers lipait suna fie ca sfidarea unui farsor, fie ca scomirea unui nebun. Pagii se apropiau. M-am sculat, observand cu cea mai mare incordare migcarile lui Snaut. Acesta asculta cu ochii intredeschisi, dar mu prea deloc sa fie speriat. Prin urmare nu de ea ii era frica?? — De unde sa ivit? am intrebat, $i vazind ca nu se grabeste s continuat: Nu vrei si spui? = Nu stiu =Bine, Pasii s-au indepartat gi din nou s-a asternut ticerea —Nu mi crezi? a spus. Tti dau cuvantul e& nu stiu, Fara nici o vorba, am deschis dulapul cu scafandre si am inceput sa dau la o parte raspunda, am 16inveligurile lor grele, goale. Dup cum ma asteptam, in fund atamnate in cdtlige, se aflan pistoale cu gaze, servind la deplasarea in vidul lipsit de gravitatie. Nu fceau multe parale, dar constituiau totusi tun fel de arma pe care trebuia s-o prefer in locul nici uneia, Am verificat incdrcatorul si mi-am trecut peste umar cureaua de sustinere, Snaut m-a urmarit cu atentic. Pe cdnd reglam lungimea curelei, sia dezvelit dintii galbeni intr-un 2ambet batjocoritor. Succes la vandtoare! = Iti muljumese pentru Assarit de pe fotoli = Kelvin! L-am privit. Nu mai zimbea. Nu stiu dacd am vizut vreodati o fat atat de chinuitd. Kelvin, asta nui... eu... Intradevir, nu pot, a bolborosit. Am mai agteptat; poate ‘va mai vorbi, dar eligi migca doar buzele ca si cum ar fi incercat s& arunce din gurd ceva. am intors si am iesit frd sa rostesc nici un cuvént. i-a spus. fate, i-am replicat, indreptandu-ma spre usa. SARTORIUS Coridorul era pustiu. Ducea mai intai drept, apoi cotea la dreapta. Nu mai vizitasem niciodata statia, dar locuisem timp de gase saptémani, in cadrul antrenamentului necesar, in copia ei fideld, aflaté la institut, pe Pamdnt. Stiam incotro duc scarile cu tepte de aluminiu. Biblioteca era adancita In Intuneric. Am gasit pe pipdite comutatorull Am scos din figier cotcle primului volum al anuarului solaristic gi al anexei. Dupa apasarea unci clape, s- ‘a aprins o lumind rosie. Am verificat in dispozitivul de inregistrare; cartea se alla la Gibarian, la fel ca gi cealalta, Micul Apocrif. Am stins lumina gi am revenit jos. Mi-era teama sa intru in cabina lui, desi auzisem pagii cunoscuti cum se indeparteaz... Se putea insa intoarce. Un timp am ramas in fata ugii, pana cand, strangdnd din dinti, am reugit sa-mi stipanesc teama si am intrat Camera luminata era goal. M-am apucat sa caut printre cdrtile Intinse pe dugumeaua din fata ferestrei; la un moment dat m-am apropiat de dulap si am inchis. Imi facea rau vederea spatiului gol cdscat intre scafandre. Anexa nu se afla sub fereastré. Am luat metodic un volum dupa altul pana cand, in ultima grimada de carfi agezate intre pat gi dulap, am descoperit tomul cautat. Speram cA voi da in el peste vreo indicatie si, Intr- adevar, la indiccle de nume cra pus un semn: cu un creion rogu fusese incereuit un ume care nu-mi spunea nimic: Andre Berton, Aparea in doua pagini diferite. Prima mentiune ma informa c& Berton fusese pilot de rezerva pe nava lui Shannahan. Urmatoarea nota Privitoare la el se gasea la peste o suta de pagini mai departe. Imediat dupa descindere, expeditia se comportase cu 0 precautie deosebita, dar cand, dupa 16 zile, s-a dovedit e& foceanul plasmatic nu numai ci nu manifest nici un fel de semne de agresivitate, ci, dimpotriva, se retrage In fafa fiecdrui obiect apropiat de suprafafa lui, evitand, pe cat putea, ‘un contact nemijlocit cu aparatura sau oamenii, Shannahan gi loctiitorul su, Timolis, au anulat o serie de prevederi ale masurilor de securitate, intrucat ingreunaw gi intarziau desfagurarea lucrarilor. Expeditia a fost impartita in mici grupuri de dowa si de trei persoane, care faceau uuneori zboruri de cateva sute de mile deasupra oceanului; emitatoarcle folosite pana atunci ca mijloc de izolare a terenului de lucru au fost aduse la Baza, Primele patru zile ale acestei modificdri in metoda de efectuare a cercetarilor au trecut far nici un fel de accidente, daca nu tinem seama de defectiunile ivite din cand in cénd la aparatele de oxigen ale scafandrelor: supapele s-ati dovedit a fi sensibile la actiunea corosivé a atmosferei otrivitoare, din care cauza a fost necesara inlocuirea lor aproape zilnica. In ziua a cincea (a 21-a, numarand de la momentul descinderii), doi cercetatori, Carucei si Fechner (primul era radiobiolog, iar al doilea fizician), au efectuat un zbor de explorare deasupra oceanului, intr-un mic acromobil de doud persoane. (Acesta mu era un vehicul zburator, ci unul bazat pe principiul pernei de aer comprimat). Cand nici dupa gase ore n-au revenit, Timolis, care conducea Baza, i Shannahan, a ordonat starea de alarma si i-a trimis pe toi oamenii disponibili in disparutilor, Printr-o imprejurare fatala, tocmai in acea ai legitura radio s-a intrerupt la vreo ord de wvla plecarea grupelor de salvare; cauza era o mare pati (aparuta pe soarele rosu), ce emitea 0 intensa radiatie corpuscularé in straturile inalte ale atmosferei. Functionau doar aparatele cu unde ultrascurte care permit comunicarea la distanfe ce mu depagea circa 20 de mile. In plus, inainte de crepuscul, ceata s-a indesit, iar cercetarile au trebuit sa fie intrerupte Cand grupurile de salvare se intorceau la Baza, unul dintre ele a descoperit aeromobiltl lao distanta de numai 80 de mile de farm, Motorul functiona, si aparatul se indlfa deasupra valurilor. In cabina stravezie se afla doar un singur om, in stare de semicongtien{a Era Carueci. Acromobilul a fost readus la Bazi, iar lui Carucei i s-a acordat asistent& medical; igi revenise inci in aceeasi seard. Despre soarta Iui Fechner n-a putt spune nimic. Igi amintea doar ca, in timp ce intentiona sa se intoarcd, a inceput sé simtd o greutate la respiratie. Supapa’ aparatului su de respirat se bloca din cénd in cdnd, si la fiecare inspiratie patrundea induntral scafandralui o mica doz de gaze otravitoare. Incercand sa repare aparatul colegului situ, Fechner a trebuit si-gi desprindé curelele de siguranta si s se scoale; acesta fusese ultimul fapt de care isi mai amintea Carucci, Desfagurarea probabilé a evenimentelor era — dupa aprecierea specialigtilor — urmatoarea: reparand aparatul lui Carueci, Fechner a deschis chepengul cabinei, deoarece sub cupola joasa nu se putea migea in vole — presupunere plauzibila, cabina aeromatoarelor nefiind ermetizaté, ci doar un mijloc de protectie impotriva precipitatilor atmosferice si vantului, Pesemne ca, in timpul manipulatillor, aparatul de oxigen al iui Fechner s-a defectat; ametit, fizicianul a iesit prin chepengul cabinei pe fuzelajul vehiculului gi a e&zut in ocean. Aceasta era istoria primei vietime a oceanului. Zadarnice au fost toate edutirile, desi, datoritd scafandrului, cadavrul ar fi trebuit si pluteasca. De altfel poate & intr-adevar plutea, dar strabaterea gi cercetarea a mii de mile patrate, acoperite aproape continuu de coata, depageau posibilitatca expeditici Dupa cdderea amurgului (ma intore la evenimentele anterioare), s-au inapoiat toate aparatele de salvare, cu exceptia unui maze elicopter de transport, cu care plecase Berton; acesta a reaparut deasupra Bazei aproape dupa o ord de la cdderea intunericului, cand toti cerau scrios ingrijorati de soarta lui. Se afla intr-o stare de goe nervos. A reusit eu proprile-i forte sd iasd din aparat, dar de indata ce a atins solul a luat-o la goand, strigand si plangand; pentru un barbat care avea in urma fui 17 ani de navigatie cosmic, si adesea in conditii dintre cele mai grole, comportarca era surprinzatoare. Medicii banuiau ea pilotul suferise o intoxicatie. Dupa doua zile, Berton redobandise un echilibru aparent; totusi refuza sa pardscascé, fie chiar pentru o clipa, bordul navel principale; nu voia nici micar sa se apropie de’hubloul prin care se vedea o priveliste a oceanului, Declara e& doreste sa prezinte un raport asupra zborului sau, Insista, afirmand ca este 0 chestiune de extrema insemnitate, Raportul accla, examinat de Consiliul expeditiel, a fost considerat drept produsul patologic al mintit nui intoxicat cu gazele atmosierei solarisiene gi, ca atare, a fost anexat nu la istoria expeditiei, ci la istoria bob hui Berton. $i cu aceasta se termina relatarea acclor intémplr ‘Atat spunea anexa. Mi-am dat seama ci esenta chestiunii trebuia, evident, eéutaté in Insugi raportul lui Berton; ec anume i-a provocat incercatului pilot un goc nervos? M-am apucat din nou s& rscolese printre earti, dar n-am reusit s& dau peste Micul Apoerf. Bram din ce in ce mai obosit, Am aménat deci viiloarele caulari pentru maine gi am pardsit cabina, Pe cand treceam pe ling scara de aluminiu, am remarcat pe trepte petele de Iumind ce veneau de sus. Prin urmare, Sartorius mai lucra gi la ora aceasta! M-am gandit ca ar trebui sa-l vad Sus era intrucétva mai cald. In coridorul larg, dar scund, se simfea o adiere slaba. Fasiile de hartie fogneau continau In dreptul gurilor de ventilatie, Usa laboratoruhai central cra facuti dintr-o placa groasd de sticlA zgrunturoasa, incadrata intr-o rama metalicé. Pe dinduntru sticla cra acoperité cu ceva de culoare inchisé, lumina strabitea doar prin ferestruicile inguste, agezate sub tavan. Am apdsat clanta, dar, dupa cum era de prevazut, usa n-a cedat. Induntru domnea ticerea si din cdnd in cdnd putea fi auzit un sasait slab, ca acela emis de un araitor cu gaz. Am batut — nici un rspuns. — Sartorius! am spus. Doctor Sartorius! Sunt eu, Kelvin, noul venit. Trebuie 88 te vad, te rog, fii bun si deschide! 18fognet slab, ca si cum cineva ar fi pasit pe o hartie mototolita gi din nou s-a lasat linistea. = Sunt eu, Kelvin! Doar ai auzit de mine! Am sosit de pe "Prometeu’ in urmé cu cateva, fore, am addugat, apropiind gura de locul in care cadrul ugii ge intélnea cu rama metalic. Doctore Sartorius! Aici nu e nimeni... sunt doar eu! Deschide, te rog! ‘Tacere. Apoi din now un fosnet ugor. Cateva izbituri foarte deslusite de parc niste Instrumente metalice ar fi fost agezale pe o tava de metal. $i deodaté am inmarmurit Misunau pagi mdrunfi, ca ai unui copil care aleargd — tropotul des si grabit al unor picioruse. Poate... poate... cineva imita abil acesti pagi, batand cu degetele darabana pe 0 cutie goal4, cu buna rezonant’ —Doctore Sartoriuslll am strigat. Deschizi sau nu?! Nici un raspuns, si din nou acel tropot de copil si totodatd cativa pasi mari si repezi, foarte greu de distins, ca si cum omul ar fi clcat in varful picioarelor. Dar dack mergea, ‘cum putea sa imite in acclagi timp umbletul copilului? Dar ce ma priveste! m-am gindit si, [ard sf-mi stapanesc indignarea, care incepuse si mA cuprinda, am fipat: = Doctore Sartorius!!! N-am zburat timp de 16 luni ca sa ma sperie comediile voastre!!l Numar pana la zece, apoi voi forta usa!!! ‘Ma indoiam de reusita acestei incercaii. Reculul pistolului cu gaze nu era prea puternic, dar eram hotarat sd-mi indeplinese intr-un fel sau altul amenintarea, indiferent daca trebuia sa plec in cautarea unor materiale cexplozive, care cu siguranta nu lipseau din magazie, Mi-am spus ca n-am voie s& ma supun, cA mu pot juca la nesfargit cu aceste cdrfi dementiale, pe care mi le tot varau in maini circumstantele. S-a auzit un hargait ca gi cum ceva ar fi fost impins; induntra o draperie a lunccat lateral cu vreo jumatate de metru, O umbra zveltd a cdzut peste placa mata, ca brumata de chiciura, a usii, si un glas strident, cam ragusit, mi-a strigat: —Voi deschide, dar trebuie sé-mi promiti cA na vei intra, = Atunci pentru ce mai deschizi?! am récnit. — Voi iegi eu. =Bine. [ti promit Cheia rasucita in broasca a scragnit ugor, apoi o silucta neagra, acoperind jumatate de ug, @ tras prudent in urma sa draperia. Acolo se intamplau lucruri din cale afara de ciudate. Auzeam fagaitul unei masute impinse pe dugumea gi in sfargit placa translucida s- a dat in laturi atat incat s&-i ingaduie lui Sartorius sA se strecoare pe coridor. Statea inaintea mea, acoperind cu trupu-i uga, Era slab, foarte inalt, iar sub tricoul crem trapul sau parea alcatuit doar din oase. La gat avea o egarfa neagra; pe umeri — un halat de laborator ars, de reactivi. Capul foarte ingust $i-] tinea intr-o parte. Aproape o jumatate din figura ii era acoperita de ochelari negri, foarte bombati, care m-au impiedicat sd-i vad ochii. Maxilarul ii era lung, gura invinetité gi uriag&, parca degerat, la fel gi urechile, tot vinete. Era nebirbierit. Mai jos de coate i atarnau, agitate de nigte benzi, minusile de radioprotectie, din cauciue rosu. Am stat aga, un moment, privind unui Ia altul cu o aversiune evident. Resturile firelor de pair (prea cA se tundea singur cu magina) erau de culoarea plumbului, barba, albité cu totul. Cu fata bronzatd, ca Snaut, Sartorius avea fruntea doar pe jumatate parlité. Parea cd poartd la seare intotdeauna o calota. —Ascult, a rostit in fine. Aveam impresia cA nul interesa atat ceea ce am sé-i spun, cat 88 trag& incordat cu urechea in directia spatiului din spatele su, lipindu-se mereu de placa de sticla. Vreme de o clipa n-am gtiut cum sa-i vorbesc, aga incat sa nu spun o prostie. — Ma numesc Kelvin... am inceput. Trebuie sa fi auzit de mine. Sunt, adic... am fost colaboratorul kui Gibarian, Fata-i slab, brazdata toatd de lini verticale — aga va fi aratat Don Quijote —, era kipsita de expresie. — Am aflat c& Gibarian... nu mai traieste. Am amufit, Ochelarii lui mari, negri, ajintiti asupra mea, ma inbibau. =Da, Ascult Cuvintele aveau un accent de nerabdaze. —$-a sinucis?... Cine i-a gasit trupul? Dumncata sau Snaut? —De ce mi te adresezi mie in aceasta chestiune? Doctorul Snaut nu fi-a spus...? As vrea s& aud ce ai de spus dumneata in aceasta privinta. — Esti psiholog, doctore Kelvin? 19—Da, Dar de ce? —Om de stint? Sa zicem. Dar ce legatura are...? — Credeam cd esti functionar al sectiei de criminalisticd sau politist. Acum este ora dou si patruzeci, iar dumneata, in loc sa te integrezi, dupa cum ar fi fost de Inteles, ritmului de lucrari desfagurate in static, nu numai ca incerci brutal s& patrunai in laborator, dar ma gi interoghezi de parca ag f suspectat. M-am stépanit, dar cu un asemenea efort incat fruntea mi s-a brobonit de sudoare — Bsti suspectat, Sartorius! am rostit ca 0 voce infibusita, Voiam sa-I lovesc cu orice pref, de accea am adaugat vehement: = Si sti prea bine! — Daca nu-ti retragi cuvintele, Kelvin, si nu-mi ceri scuze, te voi reclama in raportul radio! — Pentru ce trebuie si-mi cer scuze? Pentru faptul ed in loc sii ma primesti, in loc s explici sincer ce se-ntampld aici, dumneata te inchizi si te baricadezi in laborator?! Ti-ai pierdut mintile?! In fond ce esti? Un savant sau un lag netrebnic?! Spune! imi poti raspunde?! Nici nu mai stiu ce strigam, dar el a rdmas neclintit. Peste pielea-i palida, cu porii dilatati, se prelingeau picdturi mari de sudoare. Deodata mi-am dat seama: nici nu m- ascultal Statea cu mainile a spate si cu toatA forta incerca sA retina inchisa usa care tresailta ugor, ca gi cand cineva ar fi impins-o de cealalta parte. = Te rog... pleacd... a gemut cu un glas bizar si pifigdiat. Pentru Dumnezeu... pleacdl Pleaca! Coboara, te rog... voi veni, voi face tot ce vei vrea, dar acum, te rog, #4 plecilll In acest glas cra atata zbucium, incat, cu totul inmarmurit, am intins reflex mana, vrand s&-l ajut s find usa, flinded era vadit cd ea fl preocupa. In acea clip ins a scos un tipat ingrozitor, de parca m-as fi arancat asupra lui cu un cutit. A inceput s& se retraga, strigind cu vocea lui falsa: "Pleacal pleacal" si apoi: "Ma intorc! ma intore! ma intorel!! Nul Nutt! ‘A deschis pufin usa sia sirit induntra. Mi se plirea c& la indltimea pieptului sau a trecut ceva auriu, a un disc lucitor, jar laboratorul zumzdia acum surd, draperia s-a tras la © parte, o umbra mare gi inalta a trecut prin dreptul geamului mat, draperia a revenit la locul ei si nimic n-a mai putut fi vazut. Ce se petrecea acolo?! S-a'auzit fuga unor pasi, goana nebuneasca s-a intrerupt cu o izbitura puternicd, cu un zvon de sticka, gi, deodata, a rasunat risul unui copil Picioarcle imi tremurau; priveam ingrozit in toate partile, S-a lsat linigtea. M-am agezat pe parapetul scund de plastic, ce se intindea de-a lungul ferestrei, Am stat aga vreun sfert de ord, nu stiu de ce, asteptand ceva sau poate, ajuns la limita extenuarii, nu-mi mai venea nici macar sma scol. Capul imi crapa de durere. De undeva, de deasupra, a venit un scragnet prelung gi in acelagi timp lumina s-a intensificat. De la locul meu vedeam doar © parte a coridorului circular ce mérginea laboratorul aflat in varful stafiei, chiar sub scutul ultimei chiurase. De aceea peretii lui erau in exterior concavi gi oblici, cu ferestre ogivale amplasate la distante de cafiva metri; jaluzelele ce le protejau din afard tocmai se ridicau: ziva soarclui albastru se apropia de sfargit. Prin geamurile groase a invadat o stralucire orbitoare. Fiecare bard de nichel, fiecare clantd s-a aprins ca un mic soare. Usa laboratorului — o mare placa din sticla zgrunturoasé — s-a “Inchis aidoma guril unui cuptor. Imi priveam mainile ce-gi pierduserd culoarea in acceasi lumina infernala. In dreapta Yineam pistolul cu: gaz; il scosesem din teaca fara sd-mi fi dat seama. L-am pus la loc. Am priceput c& nici chiar pistolul atomic nu-mi era de vreun folos. Ce ag fi putut face cu el? Sa sparg usa? Sa patrund in laborator? ‘M-am sculat. De la disctil asemanator unei explozii cu hidrogen ce se ldsa in ocean, un fascicul orizontal de raze aproape tangibile a ajuns pana la obrazul meu (tocmai coboram treptele), dandu-mi senzatia nei peceti incandescente, La jumétatea scarii, rizgandindu-ma, am revenit sus. Am strabatut coridorul si, dupa vreo sutdi de pagi, m-am pomenit de cealalta parte a laboratorului, in fala unci usi de sticla intru totul asemanatoare celeilalte, N-am incercat s-o deschid; banuiam ca este incuiata, Cautam in peretele de plastic vreo ferestruica, fie numai un vizor; gandul de a-I spiona pe Sartorius nu mi se prea deloc nedemn. Voiam sa sfargesc cu presupunerile si sd alu adevarul, desi nu-mi imaginam dacd-I voi putea intelege. Imi venise ideea ca lumina patrunde in salile de laborator prin ferestrele din tavan, 20adiea din chiurasa exterioara si, daca m-ag fi cAtarat pe dinafara, poate cA as fi putut privi prin ele induntru. In acest scop trebuia s& cobor ca si-mi iau scafandrul gi aparatul de oxigen, M-am oprit inaintea scarilor, intrebandu-ma daca merita, Era mai mult decat probabil ca sticla ferestrelor de sus s& fie mat, dar n-aveam alti soluie, Am coborat la nivelul mijlociu. Trebuia sa trec pe langa sala de radio. Usa era larg deschisa, Snaut sedea in fotoliu, ca In momentul desparjirii noastre, Auzindu-mi pasii, a tresarit si si-a, deschis och —Alo, Kelvin! m-a chemat cu glas rgugit. Nu i-am raspuns. Ei, ai allat ceva? —Da, Nu este singur, am raspuns taraganand vorbele, Gura i s-a crispat. —Ta te uitl Asta inseamnd ceva. $i azi, are oaspeti? — Nu-nteleg de ce nu vrea sé-mi spund nimic, am continuat indispus. Ramani tot am si aflu mai devreme sau mai tarziu, Prin urmare ce rost au aceste secrete? = Vei infelege in momentul in care vei primi oaspeji gi tu, mi-a replicat, Pérea ci asteaptd ceva gi cd nu prea are chef de vorbit. Unde te duci? a addugat cand m-am intors de plecare, Nu i-am mai réspuns. Pe platforma aeroportului statea, aga cum o lasasem, capsula mea, purtand urmele trecerli prin atmosferd, M-am apropiat de stelajele cu scafandre, dar bruse mi-a trecut dispozitia de a intreprinde o eacapada pe chiurasa exterioara. Am facut o intoarcere pe loc gi am coborat scara in spirala spre magazii. Culoarul ingust era plin de butelii si de 1azi agezate una peste alta, Peretii erau aici din metal gol, ce lucea albstrui in lumina. Cateva zeci de pasi inci gi sub tavan au aparut conductele aparaturii de ricire prinse de chiciurd. Am pornit pe urmele lor; dup un timp patrundeam, print-un inel gros de plastic, Intr-o incpere inchisa ermetic. Cand am impins usa grea, groasa cat doua palme gi incadrata de tun chenar de guma, m-a pitruns pana la oase frigul. M-am zgribulit, Din paienjenigul de conducte acoperite de zapada atarnau turturi de gheatd. Si aici se aflau lazi, containere, rafturi pline cu cutii de conserve, toate sub un strat subtire de zapada. Tavanui semicilindrie cobora spre peretele optis; acolo am vamut stralucind de jocul acelor de gheata © draperie groasi. Am dat-o deoparte. Pe un pat de fevi de aluminiti zicea 0 siluetd sui, Iinvelita In ceva cenugiu. Am ridicat capatul acelei panze si am distins fata prelunga a lui Gibarian. Parul negru, cu o guvita alba deasupra fruntii, se lipise de feasta. Marul lui Adam i se ridicase, pared fringéndu-i gatul. Ochi uscati priveau drept in tavan, iar in colful pleoapei se formase un strop mat de gheafa. Gerul ma patrunsese atat de tare, incat cu greu imi retineam clnfanitul dintilor. Mi-am apropiat mana de obrazul lui Gibarian. Mi s-a parut c& am atins o bucata de lemn inghetat, Din cauza barbii care crescuse, piclea cra aspra gi punetata in negru. O expresie de rabdare nejarmurita gi batjocoritoare fi inghetase pe buze. Lasand s4 cada capatul lintoliului, am observat iegind de sub faldurile lui in partea cealalta a cadavrului un fel de margele lunguieje sau boabe de fasole. Deodata am incremenit: erau degetele unor tipi goale vazute in racourei; buricele lor ovale erau ugor ragchirate. La capitul giulgiului se afla negresa, Era culeata cu faja-n jos, ca prabusita intr-un somn adanc. Trageam centimetru dupa centimetra panza groasi. Capul cu mici carlionti vinetii era aplecat in plica umérului ei masiv gi negru. Pielea lucioasi a spindrii era bombata de mugchii coloanei vertebrale. Uriagul trup nu era animat de nici 0 migcare. Privindu-i din nou picioarele goale, m-a izbit un amanunt ciudat: talpile nu erau catusi de putin aplatizate de greutatea pe care trebuiau 8-0 sustin, nu erau nici macar ingrogate de mersul descult. Le acoperea o pielifa la fel de subjire ca aceea a spindrii sau a palmelor. ‘Am intins mana spre a-mi verifica impresia, dar de ast data mi-a venit mult mai greu decat atunci cand am atins mortul. Deodata am observat ceva neverosimil: desi supus unei temperaturi de minus 20°, trupul negresei traia, chiar se migca. Si-a tras piciorul cum ar fi facut-o un cine adormit pe care Lai fi apucat de laba. Va ingheta aici, mi-a trecut prin minte, Dar corpul femeii era linigtit si nici prea rece; imi staruia in varful degetelor senzatia atingerii moi. M-am intors cu spatele la draperic, am coborat-o gi m-arn inapoiat pe coridor. Mi se prea c4 acolo cra o cildurA nemaipomenita, Scdrile m-au dus in vecinatatea aeroportului. M-am agezat pe o paragut inelara stransa rulou si mi-am luat capul in maini, Ma simfeam ca batut. Nu pricepcam ce se i mine. Bram de-a dreptul distrus, gandurile mi se pravaleau intr-o prépastie amenintAtoare: pierderea cunostintei, pieirea mi se péreau un dar de nespus, un tel intangibil. N-aveam de ce s4 ma mai duc la Snaut sau la Sartorius... Nu-mi imaginam cA cineva a 21mai trait vreodaté atatea grozivii cate mA incercaser pe mine pana atunci, Singura solutie salvatoare, echivalenta unei evadari, era diagnosticul de nebunie. Da, trebuie si-mi fi iesit din minti $i inci imediat dupa descindere. lata cum actionase oceanul asupra creierului meu: treceam dintr-o halucinatie in alta. De vreme ce ins& lucrurile stau aga, nu mai trebuia sfi-mi irosesc fortele abatandu-ma inutil s rezolv problemele inexistente in realitate, cis caut asistenté medicala, s& chem prin mijlocirea radioului nava "Prometeu*, s& lansez semnalul SOS, Atunci s-a intamplat ceva cu totul surprinzdtor: gandul cd mi-am pierdut mintile ma linistit. Intelegeam prea bine cuvintele lui Snaut, dac& presupunem cA exista un Snaut si cA discutasem vreodata cu el, intrucat halucinatiile puteau s4 fi inceput cu mult mai devreme. ine stie daca, aflat inca la bordul lui “Prometeu”, nu eram atins de accesul acut al unei boli mintale, iar tot ce traisem nu era decat produsul creierului meu dezechilibrat? Daca eram totusi bolnav, puteam si ma insdndtogesc; accasté credin{ imi didea macar speranta izbavirli de toate incercarile de pana acum, izbvire pe care nu izbuteam in nici un fel s-0 Intrezdresc in noianul de cosmaruri traite doar in cateva ore pe Solaris. In primul rand, deci, trebuia s& efectuez o experienta logica asupra mea insumi — un experimentum erucis, care ar fi dovedit daca intr-adevar mi-am pierdut mintile, gi ca atare sunt victima fantasmagoriilor propriei mele imaginatii, sau daca, oricat de absurd gi de neverosimil ar parea, trairile mele au fost reale. Gandeam aga, ‘privind Ia pilonul de metal care sustinea constructia portanté a aeroportului; era un stalp reliefat pe fondul peretelui si acoperit cu placi de tabla concave, vopsite in verde; pe alocuri, la un metru indltime, lacul se cojise, ros probabil de carucioarele purtatoare de rachete ce treceau pe acolo, Am pipait ofclul, Lam incalzit timp de o clipa in palma. Am ciocdinit in marginea cilindricd a inveligului; oare halucinatiile pot fatinge un asemenea grad de realitate? Pot, mi-am dat singur rispunsul; in fond, era domeniul meu de cercetare. Dar imaginca acclei probe cruciale era posibilé? La inceput mi se parca c& nuz, deoarece creierul meu bolnay (daca intr-adevar este bolnay) va produce orice iluaii pe cate i le voi cere. Dar nu numai in cazuri de boala, ci chiar si in somnul cel mai normal ni se intampla 88 discutam cu persoane pe care nu le cunosteam In stare de veghe; s4 le punem intrebari si sa Ie auzim raspunsul; desi acei interlocutori nu sunt decat plasmuiri ale psihiculi nostru, entitati in mod temporar pseudo-independente, nu gtim totugi ce cuvinte vor rosti pana nu ni se adreseaza (in vis). De fapt insa acele cuvinte sunt produse de subconstientul nostri gi prin urmare ar trebui sé le cunoagtem inca in clipa in care le-am scornit noi ingine pentru a le pune in gura iluzoriului personaj. Indiferent de ce ag plasmui gi ag realiza, mi-ag putea oricand spune cd am procedat conform legilor care dirijeaz fenomenele onirice. Atat Snaut cat si Sartorius puteat 94 nu existe deloc in realitate, aga cA orice intrebare pusa lor cera inutil, Ce-ar fi, mi-am spus, s& iau vreun drog ce acjioneazd puternic, cum ¢ peyotlul, sau vreun alt preparat care creeaz’ halucinafii si viziuni colorate. Aparitia acestora ar fi probat c& cea ce miam autoadministrat exist aievea. Dar nici aceasta — imi continuam eu gandul — n-ar fi insemnat doritul experiment crucial, cdi gtiam in ce mod va trebui si Tucreze substanfa (pe care trebuia s-o aleg) si in consecinfa mu era exclus ca Iuarea medicamentului si efectele lui sa fle deopotriva produse de imaginatia mea ‘Mi se prea c nu mai reugeam s& ies din cercul vicios al nebuniei mele — doar nu poti gandi decat cu ereierul, mu te poti situa in afara propriei tale persoane ca si-{i verifici caracterul normal al proceselor desfagurate in organism -, cand m-a strafulgerat o idee pe cat de simpla pe atat de adevarata. ‘M-am ridicat precipitat de pe ruloul parasutei gi am fugit la cabina postului de radio, Era pustie. Am privit in treacat ceasul electric de pe perete: se apropia ora 4 dimineata, a diminetii conventionale de pe static. Afara domneau zorile rosii, Am pus in functiune aparatura de radio pentru comunicatii Ia distante mari si, asteptand s4 treack momentul inertial, am mai parcurs o data diferitele etape ale experimentului Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al stafiei automate, a satelitului, ce se rotea in jurul lui Solaris, dar I-am gasit in tabelul ce atarna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul in alfabetul Morse si, dup opt secunde, mi-a venit raspunsul. Sateloidul, sau mai curand creierul su electronic, a raspuns printr-un semnal repetat ritmic. 22Lam cerut atunci sa indice meridianele cupolei galactice pe care, In rotirea lui circumsolariseana, le intretaie la intervale de 22 de secunde, gi aceasta cu o precizie pana la a cincea zecimala ‘Apoi m-am agezat gi am agteptat. Raspunsul a venit dupa zece minute. Am rupt banda de hartie cu rezumatul imprimat si. ascunzand-o in sertar (am avut grija s4 nu-i arunc nici © privire), am luat din biblioteca multe har}i mari ale cerului, tabele de logaritmi, almanahul migcarit diurne a sateloidului gi cateva Iucrari auxiliare, dupa care m-am apucat $4 caut, solufia aceleiagi probleme. Punerea in ecuatie mi-a cerut mai bine de o ord, nu mai tin minte cand mai calculasem atat de mult, probabil doar pe vremea studiilor, la examenul de astronomie practicé. Calculele le-am efectuat cu ajutorul marelui ordinator al statici Rationamentul meu se desfigura in modul urmator: din hartile cerului trebuia s& obtin cife ce nu coincideau pe deplin cu datele furnizate de sateloid, Neconcordanta deriva din faptul 4 sateloidul era supus uner foarte complicate perturbatii provocate de fortele gravifice ale Tui Solaris, de cei doi sori ce se rotese unul in jurul celuilalt, precum si de modificdrile gravitationale locale, determinate de ocean. Dupi obtinerea a doud siruri de cifre — cele indicate de sateloid i cele calculate teoretic pe baza hartilor ceresti -, voi aduce corectii calculelor mele, Ambele grupe de rezultate vor trebui atunci sa coincida pana la a patra zecimala; abaterile vor interveni doar Ia zecimala a cincea, fiind determinate de actiunea incalculabila a oceanului Dacd si cifrele comunicate de sateloid erau ireale, constituind pur si simplu produsul gandirii mele bolnave, atunci era cu totul exclus ca ele 8 coincida cu cel de-al doilea gir de date ciftice. Creierul meu putea fi bolnav, dar in nici un fel de imprejurari nu era capabil s& efectueze calculul facut de marele ordinator al statiel, deoarece travaliul ar fi necesitat eforturi de cateva luni. Agadar, coincidenfa cifrelor avea s4 dovedeasca faptul c& marele ordinator exista intr-adevir, iar eu m-am folosit de el realmente si nu intr-o stare halucinatorie Mainile imi tremurau cand am scos din sertar banda teleimprimatorului si am intins-o alaturi de cealalta, mai lata, provenita din ordinator. Ambele giruri de cifre coincideau aga dupa cum previzusem, adicd pand la a patra zecimalai; abaterile apdreau abia la a cincea. ‘Am ascuns toate hértlile din sertar. Prin urmare, calculatorul exista independen ‘mine; faptul implica existenta reala a statiei gi tot ce exista in ea. Bram gata si inchid sertarul, cmd am observat in el un dosar plin de foi acoperite de calcule fugare. L-am scos afara; dintr-o singura privire mi-am dat seama ca gi altcineva intreprinsese 0 experienfA asemanatoare, cu deosebirea cd, in locul datelor privind cupola stelara, cl ceruse satcloidului sé masoare albedoul lui Solaris la intervale de 40 de secunde. Nu eram nebun! Ultima raza de speranta s-a sting. Am deconectat emifatorul, am batt restul de bulion din termos si m-am dus s4 ma cule. de HAREY Bfectuasem calculele manat de o indasjire mutd, care doar ea, ma finuse pe picioare. Eram atat de buimacit de oboseala incat, odata ajuns in cabina, nici nu mai eram in stare si-mi instalez patul; in loc s& desfac chingile de sus, am tras de méner pana cand intregul aglerut s-a rostogolit peste mine, Cénd, in sfargit, am coborat patul, am aruncat pe jos imbricdmintea de pe mine, apoi, pe jumatate adormit, am cézut pe pend; nici a-o uumflasem ca lumea. Am adormit pe nesimtite, fra si mai sting lampa. Deschizand ochii, fam avut impresia c atipisem doar de cateva minute. Lumina avea o misterioasd tent purpurie, Imi era racoare si bine. Stiteam intins gol. Vizavi de pat, sub fereastra cu jaluzele trase pe jumatate, cineva gedea pe scaun. Era Harey, intr-o rochie alba de plaja, picior peste picior, desculta, paru-i brun era dat pe spate, pénza subtire i se rotunjea in dreptul pieptului, isi ldsase in jos bratele bronzate pani lacoste si mi privea nemigeata, pe sub genele-i negre. Am contemplat-o indelung, cu toald seninatatea. Primul meu gand a fost Ce bine-i cand ai astfel de vise in care sti ce viseai". Si totusi doream ca ea sa dispar. Am inchis ochii si am inceput s& dorese foarte intens acest lucru, dar cdnd i-am redeschis ea gedea la fel ca adineaori. Buzele gi le tinea in felu-i obignuit, ca gi cum ar fi vrut sa fuiere, dar in ochi nu i se intrezarea nici urma de zimbet. Mi-am adus aminte de tot ce gandisem 23despre vise aseard, inainte s4 fi adormit, Arata ca atunci cand o vazusem vie pentru ultima ard. Avea 19 ani acum ar fi trebuit 84 aibé 29, dar fireste c& nu se schimbase cu nimic. Mortii aman tineri. Ma privea cu aceiasi ochi mirati, O voi lovi cut ceva, mi-a trecut prin minte, si, desi eram in vis, n-am Indrdznit s’-mi due la indeplinire gandul. — Biata micuté, am spus, ai venit s& mA vizitezi, nu-i aga? M-am speriat putin, céci glasul imi rasuna atat de real, jar intreage incapere si Harcy, i totul din jur pareau cat se poate de aievea Ce vis placut gi nu numai colorat... vad aici pe dugumea o serie de lucruri pe care aseari, la culeare, nici mu le observasem. Cand mé voi treai, am gandit, va trebui sf verific dacd ele se afla intr-adevir aici sau dack nu sunt un produs al visuhui, la fel ca gi Harey. = Oare mult ai s4 mai rimai aga...? am intrebat-o $1 am observat cA vorbese in goaptd de parca mi-ar fi fost team ca m-ar auzi cineva, ca si cum cineva ar fi putut trage cu urechea Ia cea ce se intampla in vis! Intre timp soarcle s-a ridicat putin. Da, m-am gandit, ¢ bine gi aga, Ma culeasem in timpul zilel rogii, a urmat cea albastra, iar apoi cea de-a doua zi rosie. Intrucat Ins era imposibil sa fi dormit 15 ore, ma aflam prada visului. Linistit, am inceput s-o cercetez cu atentie pe Harey. Lumina ti venea din spate; 0 raza strecuratd printr-o cripatura a perdelei ii aurea puful catifelat al obrazului stang, iar genele-i aruncau pe fatd o umbra prelunga. Era Incantatoare. Poftim, m-am gandit, ce scrupulos pot fi chiar si atunci cand nu sunt treaz; urmécesc gi migcarea soarelu, gi faptul 4 Harey are 0 gropita acolo unde n-o are nimeni, mai jos de arcul buzelor mirate; doream totusi ca toate astea sii ia sfarsit. Trebuia doar si ma apue de treaba, Si am strains tare pleoapele, incercand si mA trezesc, cand deodata am auzit un fagait. Mi-am deschis imediat ochii. Venise pe pat, alituri de mine, si ma privea cu seriozitate. I-am zimbit gi mi-a zambit ‘poi s-a aplecat deasupra mea; primul sdrut a fost ugor, de parc eram doi copii, Am sarutat-o indelung. Oare poti folosi astfel un vis? Dar nu-i tridam amintirea, cAci pe ea 0 visam, chiar pe ea. Niciodaté nu mi se mai intamplase... Tot mai taceam. Stateam intins pe spate; cand si-a ridicat fata, i-am putut vedea, in razcle soarclui ce patrundeau pe fereastra, urechiugele, barometru far greg al starilor ei sufletesti; cu varful degetelor am urmarit conturul micilor urechi, ai cdror lobi se inrosisera de sdrutdri. Nu stiu ce mi-a starnit deodaté nelinistea; imi spuneam intr-una c& e numai un vis, dar inima pornise a-mi bate cu putere, Mi-am adunat toate fortele ca sa sar din pat; eram pregatit de un egec, deoarece in vis imi este adesea cu neputinta sd-mi stApanesc propriul trap, care pare afi paralizat sau absent. Mai curand socoteam cA datorita acestei incereari ma voi trezi, Totugi nu m-am desteptat, ci doar m-am pomenit cu picioarele pe dugumea. Nu ¢ nici o iesire, m-am gandit trebuie si depan pana la capat, dar buna dispozitie nu-mi pierise fra urma. Mi se facuse teamé —Ce vrei? am intrebat. Glasul imi era gatuit gi a trebuit s& mi-l dreg. Am cdutat, din obignuinti, cu tlpile desculje pantofi, $i, inainte de a-mi aduce aminte cA n-am pantofi, m-am lovit atat de rau la deget incat am sarit de durere. Ei, acum se va farsi! mi-am spus cu satisfactie. ‘Dar nimic nu s-a intémplat nici acum. Cand m-am reagezat pe pat, Harey s-a dat putin la o parte, proptindu-se cu spatele de speteaza patului. Rochia ii palpita imperceptibil deasupra sénului stang, in ritmul bétdilor inimil. MA privea cu un interes calm, Cel mai bine ar fi s& fac un dug, mi-am spus, dar mi-am dat imediat seama e& un dug pe care-1 vvisezi nu te poate trezi — De unde ai venit? am intrebat-o. Mi-a luat mana i a inceput 84 mi-o salte cu un gest vechi si familiar prinzandu-mi in palma ei buricele degetelo: Nu stiu, mi-a rSspuns, dar am gregit cu ceva? Pana si glasul fi era acelasi, adanc si putin nehotarat, Intotdeauna vorbea fara sa acorde atentie deosebitd cuvintelor rostite, de parc ar fi fost preocupata de altceva; adescori ffcea impresia unci fiinte lipsite de ganduri sau de pudoare, fiinded pe toate le primea cu 0 senina mirare abia exteriorizata, in privire. —Oare... te-a vazut cineva? —Nu stiu. Am venit ca de obicei. Dar are vreo important Kris? Continua sA se joace cu mana mea, dar fafa ci mu mai participa la acest joc. Se incruntase. 24—Harey...2 —Cei, drags? — De unde stiai unde ma aftu? ‘A raimas pe ganduri, Si-a deavelit dintit albi intr-un zimbet. Avea buzele atat de intens de rosiiincat atunci cand mAnca visine culoarea lor n-o tréda. = Habar nam. E ridicol, nui aga? Cénd am intrat dormeai, dar nu te-am trezit, nu voiam si te trezesc, findcd egti un rautacios. Rautacios ¢i plictices..., #1 in ritmul acestor cuvinte imi sélta cu gi mai multé putere palma, — Ai fost jos? —Am fost. Am fugit de acolo..., era frig Mi-a dat drumul mainil, Culedndu-se ints-o rand, gi-a avarlit pe spate capul, aga incat parul sii cada intr-o parte, si m-a privit schitand acea jumatate de zAmbet care abia cand am indragit-o a incetat si ma mai irite. Dar... Harey... dar..., am baiguit M-am aplecat asupra ei, suflecand maneca scurta a rochiei. Putin mai sus de floarea taiata de vaccin am distins urma rosiatica a unel intepaturi. Desi o prevazusem (finded, in mod cu totul reflex, continuam s4 caut urme de logica in imposibil), mi s-a facut rau. Am atins cu degetul semnul lisat de acul unei seringi, semn pe care Lam visat apoi ani de-a randul; ma trezeam in gemete mai totdeauna in aceeasi atitudine, incovrigat, aga cum 0 gasisem atunci cu trupul nu departe de raceala mort, iindea in visele mele incercam $8 repel ceea ce facuse ea, ca $i cum as fi vrut astfel si cer iertare amintirii ei sau s-0 insotese in acele ultime minute, cdnd, simfind actiunea injectiei, trebuie si-i fi aparut fica. Ti era fricd de o simpla apdrictura, niciodatd mu putea sé indure durerea sau sé vada sdnge si iat cA pe neasteptate a savarsit acel lucru atat de ingrozitor, lisandu-mi cinci cuvinte pe 0 hartie adresata mie, Intotéeauna purtam cu mine acele rénduri, Hértia era roasé, rupté in dreptul indoiturilor, dar n-aveam curajul si ma despart de ea. De mii de ori m-am reintors Ia clipa in care le scrisese gi la tot ce va fi simtit atunci. Voiam a ma mangai cu gindul cd 0 fcuse pur gi simpli ca s4 ma speric, doar 4, fara voia ci, doza s-a dovedit a fi prea mare Cu tofil incercau si ma convingd de faptul cd lucrurile stiteau aga sau c& trebuie sa fi fost o hotirare de moment, determinata de o brusca depresiune. Bi insd nu stiu ce-i spusesem cu cinei zile in urma, cénd spre a o lovi edt mai tare, mi-am luat tot ce aveam la ea, iar dinsa, in timp ce-mi strngeam lucrurile, mea intrebat cua 0 suspecta fervoare: "Stit ce-nseamna asta...2, iar eu mam prefacut cé nu pricep, desi pricepeam perfect, dar 0 socoteam un om las, ba chiar i-o spusesem, iar acum statea intinsa de-a curmezigul patulwi $i ma privea de parca near fi gtiut e& cu 0 tcisesem, — Altceva au stii 88 spui? ma intrebat. Camera era inundata de lumina rosie a soarelui, iar parul ei devenise o vapaie. Si-a privit bratul intrigata de faptul ca il contemplasem atat de mult, iar cdnd mi-am lésat ména s& cada gi-a spriinit de ea obrazul rece gi neted = Harey, am strigat rigugit, Nu-i cu putin —Inceteazal Sttea cu ochii inchigi; le vedeam tremurul sub pleoapele stranse; genele negre atingeau obraji. = Unde suntem, Harey? La noi, —Dar unde-i asta? Si-a deschis pentru o clip& un ochi gi indata Lam reinchis. Genele au incepul si-mi gadile palma. = Kris! = cei? MA simt bine. Adastam neclintit alaturi de ea, Mi-am ridicat capul; in raza mea vizuala se deslugea 0 parte din pat, parul ci rasfirat si genunchii mei goi, reflectati in oglinda lavaboului, Am tras cu talpa unul dintre accle obiecte deformate parca de foc ce ziceau pe dugumea i kam ridicat cu mana. Avea un varf ascufit. L-am aplicat pe piele putin mai sus de locul unde se distingca 0 cicatrice simetrica, scmicirculara, si mi Lam infipt in carne. O durere pAtrunzAtoare. MA uitam Ia sAngele care curgea, se prelingea in stropi mari de-a lungul coapsei $i picura pe jos, Totul era inutil. Ganduri de spaima puneau tot mai mult stapanire pe mine; nu ma maiamageam cu ideea cd sunt prada unui vis; de mult nu mai credeam in el, acum imi spuneam doar ca trebuie s& mA apr. I-am privit spatele gol, ale cdrui linii dispareau sub fesatura alba, spre curbura goldului, Talpile desculfe ii atérnau peste podea. Am intins mana spre ele; i-am grit talpa trandafirie gi mi-am petrecut degetele de-a lungul ei; era frageda ca la un nou-nascut. ¢ c& mu este Harey, dar totodat aveam aproape certitudinea c& ca st lucru. Talpa desculfa mi s-a migcat in palma; peste buzele viginii ale lui Harey s-a infiripat un zAmbet mu —Inceteaza..., a goptit. ‘Mi-am desprins ugor mana gi m-am sculat. Eram inc gol. Imbrlicandu-ma in grab, am vazut-o ca se ageaza pe pat. Ma privea. = Unde-ti sunt lucrurile? am intrebat-o si mi-a si parut = Lucrurile mele...2 —Ce, ai doar aceasta rochie? De data asta era numai un joc. Dinadins incercam si mA port dezinvolt, in mod obisnuit, ca si cum ne-am fi despartit ieri, ca gi cum nici nu ne-am fi despartit. Harey s-a sculat §i, cu 0 migcare lind, dar ferm, si-a scuturat fusta ca s& si-o indrepte. Desi nu mia spus nimic, vedeam cA intrebarea mea o intrigase. Vadit uimita, si-a rotit cercetator privirea in jurul nostra. — Nu stiu... a rostit neajutorata, Probabil in dulap..., a adaugat gi a deschis usa, acestuia, Na, acolo sunt doar scafandre, am raspuns. Langa lavabou am gasit aparatul electric gi am inceput sa ma barbierese. Voiam sa mu stau cu spatele spre fat’, indiferent cine” era Se plimba prin cabina, scotocea in toate ungherele, a privit prin fereastra gi, in sfarsit, s-a apropiat de mine gi mi-a spus: = Kris, am impresia cA s-a intamplat cova... S-a introrapt. Agteptam cu aparatul deconectat in mand. Parca ag fi uitat ceva..., a continuat ea. Da, nu-mi aduc aminte de multe. Pe tine te stiu... de tine imi amintesc... gi... si nimic mai mult. Ascultam toate astea incereand sa-mi domin mimica. Oare am fost... bolnava? —Fi... s-ar putea spune. Da, cétava vreme ai fost putin bolnava. — Ahi Atunei desigur ca din pricina asta, Brusc s-a inseninat. Mi-e greu sA explic ce simteam. Iat-o umbland, agezindu-se, técand sau zambing; gi, in mod incxplicabil, convingerea cé o am in fata mea pe Harcy. devenea mult mai puternicé decat amefitoarea nelinigte care ma sugruma. Alteori, ca in faceste momente, mi se parea ca in fata mea este o Harey simplificata, limitata la eateva replici, gesturi gi migcari caracteristice. S-a apropiat de mine. $i-a lipit pieptul de al meu si m-a intrebat: = Cum ¢ eu noi. Bine sau ru? ft se poate de bine, am raspuns. A zambit ugor. = Cand vorbesti aga este mai curénd ru. — Da’ de unde Harey, iubito! Acum trebuie si plee, i-am spus grabit. MA vei agtepta, nu-i asa? Sau poate... esti amanda? am adaugat, caci mie insumi mi se facuse brusc 0 foame teribila. — Flamanda? Nu, Si-a scuturat capul, iar pérul a prins si i se migte in valuri. Trebuie sd te astept? Multa vreme? —Vreo orf... n-am apucat bine sii rispund, ca m-a intrerupt hotarata: = Merg cu tine! Aceasta era o Harey cu totul necunoseuta; cealalté nu incerea niciodata si-gi impund vointa. —Copilule, ¢ cu neputinta, MA privea de jos; deodaté m-a prins de mana. Am plimbat palma in sus, de-a lungul antebrajului ei; era rotund gi cald. Nu fusese deloc intentia mea, dar gestul era aproape ca 0 méngaicre. Trupul meu o recunostea, 0 dorca, tindea spre ca in pofida ratiunii, in pofida argumentelor gi a starii de team, incercdnd simi tin cu orice pret firea, am repetat —Harey, ¢ cu neputinta... trebuie 84 ramai aici =Nu, 26Ce rezonanta avusese cuvantul! = De ce? — Nu... nu gti, Si-a rotit ochii in jurul cabinei gi din nou gi-a ridieat privirile spre mine. — Nu pot..., a rostit aproape in goapta —Dar de cel? = Nu stiu, Nu pot. Mi se pare... mi se pare... In mod evident céuta in sinesi raspunsul, iar cand I-a glsit @ insemnat peniru ea ca o revelalie: Mi se pare cé trebuie 88 te vad Felul realist al intonatiei a rpit acestor cuvinte sensul unei mérturisiri sentimentale; era cu totul altcova Coloraté de aceasté,impresie, imbratigarea in care o tinusem s-a preschimbat brusc, desi in exterior toful parea normal. Continua sa stea in bratele mele; privind-o in ochi, am Inceput si-i risucesc mainile la spate, iar aceasta migcare, initial nu prea decisa, conducea spre un tel tot mai vadit: catutam eu privirea ceva cu care aj fi putut-o lega pe Harcy, Intoarse la spate, coatele ei s-au cioenit usor, dar totodata s-au incordat atat de taze incét mi-am zidarnicit tentativa de a 0 imobiliza. Am luptat poate timp de o secunda. Chiar si un atlet aplecat asa, pe spate, si abia atingand cu ealeaiele dugumeaua n-ar fi reusit sa se elibereze; ea insd, impasibila si zambind nedeslusit, s-a desprins din ineatugarea mea, s 2 sculat in picioare, iar bratele gi le-a lésat in jos. Ochii ei ma cercetau: aceeasi senind curiozitate ca la Inceput, cand ma trezisem, parca nedandu-si seama de gestul disperat la care, cu o clipa inainte, fusesem impins de un acces de panied. Acum stdtea inertd, ca intro agteptare, iar figura ii era detagat intrucatva surprinsa. Bratele mi-au cézut fra viaga, Am lasat-o in mijlocul camerei $i m-am indreptat spre policioara de ldngé lavabou. Ma simleam prins intr-o capcana inimaginabilé #i edutam 0 scdpare apeland la mijloacele cele mai lipsite de scrupule. Daca as fost intrebat de intelesul celor prin care am trecut, n-ag fi fost in stare 8A spun nimic, dar imi dddeam seama c& intamplarile de pe static constituie un intreg deopotriva de ingrozitor gi de neinteles. Dar nu la aceasta mA gindeam in acel moment; incercam mai degraba 88 gasesc un vielegug, un ‘mod care si-mi faci posibilé fuga. Fara s-o vad, i simfeam privirea afintitA pe mine Deasupra policioarei se afla, zidité in perete, mica farmacie. Cercetdnd-o in grabé, am gasit tubul cu pastile somnifere $1 am aruncat intr-un pahar patru tablete — doza maxima. Nu incercam 84 ma feresc de Harey. E greu de spus de ce, pur gi simplu nu ma preocupa acest lucru. Am turnat in pahar apé calda, asteptand ca tabletele sf se dizolve. M-am apropiat de Harcy, ramasi in mijlocul eamere nti suparat? m-a intrebat incet — Nu. Bea asta. Nu stiu de ce eram convins c& ma va asculta, Intr-adevar, fara s@ rosteascd vreun cuvant, a Iuat din mainile mele paharul i i-a baut dintr-o suflare continutul. Am pus paharul gol pe msutd gi m-am agezat in coltul dintre dulap i biblioteca. Harey s-a apropiat de mine lin si s-a intors pe dusumea Tinga fotoliu, aga cum o fcea adesea, adunanducsi sub ea picioarele si, cu acelasi gest familiar, si-a dat parul peste umeri. Desi nu mai credeam deloc oa este ea, de fecare data cind 0 recunosteam in aceste gesturi marunte ma simteam gatuit. Era ceva de neinfeles gi inspaiméntator, ou atat mai oribil cu cat trebuia 88 ma prefac mereu c@ o iau drept Harey. Ka in schimb, se simtea Harey gica atare mu putea fi invinuita de perfidie. Nu sti cum de am ajuns la aceasta idee $i in ce masura era adevarata, dar pe atunei eram sigur de temeiul ei, daca mai putea fi ceva sigur. Sedeam dus pe ginduri, iar fata gi-a sprijinit spatele de genunchii mei, plrul imi gadila mana incremenita, Stateam aga, aproape fara s suflu. De cate ori nu mi-am privit pe furig ceastll Trecuse 0 jumatate de or’, iar narcoticul trebuia si-gi fi facut efectul. Harey a murmurat ceva, —Ce spui? am intrebat-o, dar nu mi-a raspuns. Consideram toate astea ca semne ale somnolentei crescande, desi, sincer vorbind, in adincul sufletului ma indoiam dacd medicamentul va avea vreun ofeet. De ce? Nici la aceasta intrebare nu gsese Un raspuns; imi dadeam seama probabil c& procedeul meu era ‘mult prea simplu, Harey gist lsat incet eapul pe genunchii mei, pirul intunecat o acoperise in i respira ritmic, asemenea unui om adormit. M-am aplecat ca s-o due spre p: deschizandu-$i ochii, m-a prins usor de par gia izbucnit intr-un ras strident. . eravl, regime, Deodata, a7‘Am inmArmurit, iar ea hohotea vesela. Mijind ochii, ma privea cu o mutrisoara in acelagi timp naival si sagalnica, inlemmisem intr-o atitudine nefireasca, prostit. gi neputincios. Harey a chicotit din now, apoi si-a lipit obrazul de mana mea gia tacut. — De ce razi? am intrebat-o cu un las lipsit de timbru. ‘Aceeasi expresie de ingandurare putin nelinistita i-a trecut peste chip. Vedeam ca incerea sa fie sincera. Si-a lovit cu degetul nasucul si mi-a réspuns cu un oftat; — Nici eu nu tiv. In marturisirea ei risuna 0 neprefficuta uimire. Nu-i aga ¢& ma ca o idioata? a continuat. Nu gtiu... aga imi vine... dar gi tu esti caraghios: stai fudul de parca ai fi Pelvis. — Parca ag fi cine? am intrebat-o, avand impresia cA auzisem prost. = Pelvis, doar il sti, grasunul ala Orice indoiala era éxclusa. Harey n-ar fi putut si-1 cunoasca pe Pelvis si nici sa auda despre el de Ia mine din simplul motiv cA acest cosmonaut s-a intors din expeditia lui la mai bine de tei ani dupa moartea Iui Harey. Nici cu nu Lam cunoscut pang atunci si n-avearn deci de unde s stiu ca, prezidand adunatile institutului, Pelvis obignuia sa prelungeasca la nesfargit sedintele. De altfel se numea Pelle Villis, din care s- ndscut acea porecla prescurtata, de asemenea necunoscuta pana la intoarcerea Iti Fata isi sprijinea pe genunchii mei coatele si ma privea in fat. Punandu-i pe umeri mainile, mi le-am plimbat incet spre gatu-i dezvelit; Lam simtit cum palpita. Gestul putea fi de mangaiere, iar expresia ochilor ei ardta ca Harey nu-l intelegea altfel. M-am convins ca la atingerea trupului fi este intr-adevir un trup omenese, obignuit si cald, gi c& sub piele gi mugehi se ascund oase gi ligamente. Uitdndu-ma in ochii ei calmi, m-a cutremurat ingrozitoarca dorinta de a-mi strange cu putere degetele. Aproape mi se chircisera, cand, deodata mi-am adus aminte de mainile insangerate ale ui Snaut gi mi-am desfacut stransoarea. = Ce straniu ma privesti.. mica spus senind, Inima imi batea atat de tare incat eram incapabil s raspund. Am inchis o clipa ochii Fulgerator, intregul plan de actiune mi s-a deavaluit de la inceput gi pana la sférsit, cu toate amuinuntele. M-am sculat precipitat din fotoliu —Trebuie sa plec, Harey, am spus. Dar, dacd fii neaparat, vino cu mine. =Bine. S-a sculat bruse in picioare. = De ce esti desculja? am intrebat-o apropiindu-ma de dulap gi alegind intre scafandrele colorate dow — pentru mine si pentru ea. Nu stiu..., mia raspuns nesigur. Pesemne mi s-or fi raticit pe undeva pantofi. N-am dat raspunsului nici o atentie. = N-ai sa ti-l poti pune peste rochie. Trebuie 88 ti-o scoti. — Scafandrul...? Pentru ce? a intrebat, apucandu-se totusi sa se dezbrace; n-a izbutit insa, edci a survenit ceva bizar: rochia nu putea fi scoasa. Nasturii rosii de la mijloc erau doar decorativi lipsea orice fel de accesoriu de deschidere, fermoar, copci ori alteeva. Harey fa zimbit confz. Cu aerul ca fac cel mai obignuit lucru’din lume, am Iuat de pe jos un instrument ca un scalpel si am despicat panza acolo unde incepea decolteul spatelti In sfargit, Harey gi-a putut trage rochia peste cap. Seafandrul ii venea putin cam larg. —Zburim?... Si tu? mea intrebat in timp ce, gata imbracati, paraseam camera. Am dat doar din cap. Imi era o frica teribila cé-l vom intalni pe Snaut, dar coridorul ce ducea la seroport era pustit, iar uga cabinei de radio, pe langa care trebuia sa trecem, era inchisé. In statie domnea aceeagi linigte funebra, Harey nu ma scapa din ochi. Cu ajutorul unui crucior electric, am cos dintr-o box o racheta gi am adus-o pe pista liber, unde i-am verificat pe rand microreactorul comenzile gi duzele, apoi am transportat-o pand la discul de lansare, agezat sub palnia central a cupolei; dupa ce am tras deoparte un container gol, ‘am instalat pe disc racheta. Era o micronava destinata legaturii intre statie si sateloid, servea la cAratul marfurilor, pe oameni nu-i transporta decat in cazuri exceptionale, fiindea nu putea fi deschisa din interior. Tocmai acest amanunt imi convenea si constituia o parte a planului meu, Fireste 4 nu intentionam sa lansez racheta, dar fficeam toate de parca ag fi pregatit-o pentru un adevarat start: Harcy, care ma intovarasisc adesca in célatorii cosmice, avea oarccarc cunostinte in treburile astea, Am mai verificat 0 data starea instalatiei de aer conditionat gi de oxigen, am pus-o in functiune, am conectat circuitul principal, iar cand am vazut aprinzandu-se lampile de control am iesit din spatiul ingust al capsulei gi i-am facut semn 28Iui Harey, care statea la marginea scérii: = Voi intra in urma ta. Trebuie sf inchid dup noi trapa. Speram s& nu-gi dea prea curand seama de viclegugul meu, Dupa ce a coborat pe scérifa ingusta induntrul cabinei, mi-am bagat rapid capul in deschizatura gi am intrebat-o pe Harey daca se poate aranja comod; am auzit un "da" surd, m-am retras gi am Inchis vijelios rapa. Cu ambele maini am fixat iute zavoarele de sigurana, iar cu o cheie pe care o pusesem la indemana am inceput s& ingurubez cele cinci Piulife ce aderau etang in adanciturile chiurasei, Trabucul ascutit al rachetei parea ca trebuie si-gi ia zborul peste o clip’. Stiam cA intemnitatei nu i se putea intampla nici un rau, In micronava avea suficient oxigen, ba chiar si alimente, De altfel nu intentionam s-o tin acolo la nesfarsit. Doream insa cu orice pref 38 ‘obtin un rigaz de cel pufin cateva ore ca si-mi pun la punct planurile legate de viitoral mai indepartat si s4 iau contact cu Snaut, de data aceasta in condifille unor drepturi egale, In timp ce Ingurubam penultima piulita, am simtit cA piedestalul metalic de care se sprijineau cele trei picioare ale rachetei incepe sa trepideze usor, M-am gandit insa ca, din pricina zorului cu care lucram, eu insumi facusem placa de ofel s4 intre in rezonanta. Cand m-am Indepartat ins la o distanta de cativa pasi, am vazut ceva ce n-ag mai dori sa vad niciodata. Intreaga racheta trepida, scuturata de loviturile date dinauntru, dar ce fel de Tovituril Era ca gi cum in nav s-ar fi aflat nu o fata firava, ci un automat de ofel. Para Indoiala c& nici chiar el n-ar fi putut face o mas& de opt tone sa se zguduie atat de convulsiv! Pe suprafata lucie a rachetei, luminile reflectate ale aeroportului jucau, schimbandu-si culorile. De altfel nu se auzea nici un fel de izbituri. In interiorul navei domnea o tacere absoluta, dar stdlpii rampei ce sustineau racheta isi pierdusera precizia conturului, vibrand ca nigte corzi. Frecventa acestor vibratii era atat de mare incat mi s-a facut teama ca metalul chiurasci va ceda, Cu mainile tremurande am reugit totugi s@ strang la capat ultima piulijd, am aruncat eat colo cheia gi am sarit de pe scard, Fard SA mA intore, m-am retras incet; am vazut cum amortizoarele, calculate numai pentru o solicitare continua, incepuserd 8A avacneasca in locagurile lor. Mi se prea cA inveligul chiurasei igi pierde Iuciul uniform. ‘Am sérit ca un nebun la pupitrul de telecomand’, am tras cu ambele maini parghia de amorsare a reactorului gi a comunicatilor. Din difuzorul legat de interiorul rachetei s-a dezlntuit atunci un schelaldit sfredeliter, ca... guierul sirenei; desi n-avea nimic dintr-o voce omencasea, totusi am recunoscut in el sedncetul merew repetat: "Kris!Krisl!Krist!!" De fapt, totul se auzea confuz. Sangele mi se prelingea de pe degetele adrelite, atat de nebuneste pusesem in functiune racheta. O strdlucire albastré s-a proiectat pe pereti; de pe platforma de lansare, de sub duze, a tagnit un nor de praf, s-a preschimbat curand intr-un stalp de scéntei otrivitoare gi toate ecourile au fost acoperite de un uruit inalt, prelung. Racheta se india deasupra a trei Mlicdri care s-au contopit numaidecdt intr-o singuri coloana de foc, vibrand in urma ei straturi de dogoare, apoi a iesit prin deschiderea cupolei. Jaluzelele au coborat imediat, iar compresoarele actionate automat au inceput 84 vehiculeze ner proaspat in hala invadatd de fum caustic. Nu-mi ddeam prea bine seama ce se intamplase. Sprijinit cu mainile de pupitru, cu fafa ars, cu parul rasueit i parlit de gocul termic, respiram spasmodic aerul dubnind a gaze incandescente si a ozon. Desi in clipa startului imi inchisesem reflex ochii, totugi valvoarea izbucniti am simtit-o prin pleoape. Cativa vreme am vazut doar cereuri negre, rosii gi aurii. Treplat, fumul, praful gi ceata s-au imprastiat, fiind absorbite de conductele de ventilatie, ce gemeau continu. Primul lucru pe care am izbutit sa-l zAresc a fost ecranul radarului ce licdrea verzui, Manevrand reflectorul directional, am incercat sd gisese micronava, Cand am prins-o, in sfargit, se gi afla in afara atmosferei. In viata mea nu mai lansasem 0 rachetd atat de nebunegte, fara 8A gtiu ce acceleratie trebuia s4 imprim si nici incotro s-o indrept. M-am gandit ca lucrul cel mai simplu ar fi s-o plasez pe o orbita circulara in jurul lui Solaris, le o inaltime de circa 1 000 km; atunci as fi putut deconceta motoarele, deoarece eat vreme functionau nu eram sigur cd nu va surveni vreo catastrofé cu urmari incaleulabile. Examinand tabelele, m-am convins c& orbita de 1 000 km era stationara; la drept vorbind, aceasta nu reprezenta nici 0 garantie, dar era singura iegire pe care o intrevedeam, Nu mai aveam curajul si deschid difuzorul deconectat imediat dupa start. Ag fi facut orice ca sa nu mai aud din now acel urlet ingrozitor, in care nu se mai distingea nimic 29omenese, imi puteam spune acum cd aparentele s-au descoperit rand pe rand, iar dincolo de aparentul chip al Tui Harey incepea si i se stravada cel adevarat, in prezenta cdruia alternativa nebuniei devenea intr-adevar o eliberare, Era unui noaptea cand am pArdsit aeroportul. “MICUL APOCRIF" Piclea de pe fata si de pe mAini imi era ars. Mi-am adus aminte cd, pe cand cutam, narcoticul pentru Harey (acum ag rade de naivitatea mea, dac& ag fi In stare), remarcasem in farmacie gi un borcan cu unguent pentru arsuri. M-am indreptat deci spre cabina mea. Am deschis usa si, in lumina rosie a apusului, am vizut c& fotoliul in care stitea inainte Harey se afla cineva. M-a paralizat spaima. Apoi, cuprins de panied, m-am tras inapoi, ca fug. Toate acestea n-au durat decat o fractiune de secunda. Insul din fotoliu gi-a ridicat fruntea; era Snaut, Stand picior peste picior, intors cu spatele spre mine (purta aceiagi pantaloni de pana’, argi de reactivi), risfoia nigte hartii, Un morman de texte era agezat alaturi, pe masufa. Observandu-ma, ciberneticianul le-a dat cu un gest deaparte i m-a scrutat o clipa incruntat, deasupra ochelarilor lasati pe varful nasului, FSrd 84 rostesc vreun cuvant, m-am apropiat de chiuvetd, am scos din mica farmacie lunguentul vascos gi am inceput si-l intind pe locurile cele mai arse de pe frunte si obraji Din fericize nu mA tumefiasem prea ru. Datoritd faptului ci-mi stransesem tare pleoapele, ochii n-avusesera de suferit. Cateva bagici mai mari, pe tample gi pe obraz, le-am infepat cu tun ac steril gi am stors din ele serul, Apoi mi-am lipit pe faja dowd bucaili de tifon umezit, Snaut nu mA pierdea din ochi, dar eu ma faiceam cd nu vad. upd ce am terminat toate aceste operatii fafa ma ustura din ce in ce mai tare), m-am agezat in celalalt fotoltu. Mai inainte insa a trebuit s@ iau de pe cl rochia lésaté de Harey. Era o rochie cu totul obignuita, dacd nu punem la socoteali ca-i lipseau accesoriile de deschidere. Cu mainile agezate pe genunchil ascutit, Snaut imi urmarea cu priviri critice toate migecarile. Fi, fi tragem o uct? mi-a propus, in timp ce ma agezam, Nu iam raspuns. Apoi, vazandu-ma ca apas fagia de pansament care pirea si-mi alunece de pe obraz, m-a intrebat: Ai avut oaspeti, he? =Da, am replicat sec. N-aveam nici un chef sii cant in strana, —Deei ne-am descotorosit... Hm, hm, prea ne-am aruncat cu avant in aventura asta. Si-a frecat cu degetul piclea care i se cojea pe frunte, de se vedeau petele trandafirii ale noii epiderme; le-am privit consternat, De ce nu-mi daduse pana atunci de gandit pielea bronzata a lui Snaut gi a lui Sartorius? imi spusesem mereu ci ¢ din cauza soarelui: dar nimeni nu se bronzeaad pe Solaris. — Mi se pare ins c4 ai inceput-o cam modest... continua sa-ndruge fara revelatia care ma strafulgerase. Narcotice, otrvuri si mai cate altele — ha? —Ce tot vrei? Putem discuta in condiii de egalitate, Daca ins tii sa faci pe bufonul, ¢ preferabil s-o iei din loc. — Mai ajungi uneori bufon si fra voie, a spus. $i-a ridicat spre mine ochii mijiti. Nu vrei 8& ma convingi c& n-ai folosit nici streangul si nici cutitul? Sau nu cumva ai aruncat cu calimara, cum a facut Luther!,.. Nu? s-a strambat, Ei, atunci esti intr-adevar un om curajos! Chiar lavaboul e intreg..., vad cd n-ai incercat #4 spargi nimanui capul..., mobilierul nu-i distrus... numai ca aga, pe nepusa masa, ai ambalat-o, i-ai dat startul si gata?! S-a uitat la ceas. Vom avea, prin urmare, la dispozitie vreo doud sau poate chiar trei ore. a incheiat. M-a misurat, hlizindu-se intr-un fel antipatic, cénd, deodatd, a addugat: Prin urmare spui ca sunt un pore? — Un pore gi jumatate! am confirmat din toata inima. — Da? Dar mai fl crezut daca ti-ag fi spus? Ai fi crezut macar un cuvintel? Taceam, Gibarian a fost primul céruia j s-a intamplat, a continuat Snaut cu acelasi zmbet fortat. S- inchis in cabina lui si discuta doar prin usa, iar noi, iti inchipui cc diagnostic i-am pus?! (Stiam, dar preferam si tac.) E limpede. Am socotit c& si-a pierdut mintile. Ne-a spus cate ceva prin ug, dar nu totul. Poate chiar iti dai seama de ce a tainuit cine era la el? Ei, dar 30acum ai simfit-o pe pielea ta; suum quique* . Dar el era un adevarat luptator. Ne-a cerut s&-i dam o sansa. = Ce gansa? — Cum si spun... cred cd incerca si clarifice intr-un fel toatd taragenia asta, 8-0 puna intr-o anumita ordine, s-o rezolve. Lucra noptile. Stil ce faicea? Desigur c still —Calculele din sertarul cabinei de radio..., am spus. El le-a facut? —Da. Pe atunci inca nu tiam nimic —$i cat de mult a durat asta? — Vizita? Poate o saptamana, Discutii purtate prin usa... Dar ce se intampla acolo? Presupuneam c& are halucinatii din pricina unei agitatii psihomotorii. li dideam scopolamina. —Cum asta... lui? —Da. © lua, dar nu pentru el, experimenta. Aga stateau lucrurile. = lar voi...2 Noi? A treia zi am hotdrat s& patrundem la el, s& forfdm usa dacd nu ne va deschide. Voiam si-l tratdm... din devotament. —Ah... de aceeal am izbucnit. =Da. = Dar acolo... In dulap. — Da, draga baiete. Nu stia ca intre timp am fost si noi vizitati si cA din acest motiv mu ne mai puteam ocupa de el, Acum... toate s-au prefaicut in... rutina, Vorbise cu glasul sedzut, iar ultimul cuvant mai ....-am ghicit. = Stai.. nu-nteleg, am spus. Prin urmare, ca.....doar afi auzit totul. Singur ai mérturisit cf afi tras cu urechea, Trebuie deci si fl auzit dowd voci, = Nu, Doar vocea lui. Tar cénd auzeam vreo goapta neinteligibilé, atunci, ifi dai seama probabil. -o atribuiam tot lui —Numai lui...? Dar... de ce? = Nu sti, Am ce-i drept o anumitd teorie in aceasta chestitne. Dar socotese c& mi meritd si mA grébbese cu ea, cu atat mai mult cu cat explicarea unor aspecte particulare tot nu ajutd la nimie. Da. Tu ins& pare-se cal vazut ceva inca de ieri, altfel ne-ai fi considerat drept nebuni, —Credeam c& eu insumi am ianebunit =A, da? Si n-ai vazut pe nimeni? — Am vazut. = Pe cine?! Grimasa Tui nu mai era zambet. L-am privit indelung, pand sa-i fi raspuns, Pe aia... pe negresa N-a zis nimic, dar trupul sau chircit gi aplecat inainte s-a destins putin. —Puteai totusi si ma fi prevenit, am addugat pe un ton mai putin convins. —Te-ain prevenit doar! —Dar in ce fell —In singurul posibil. Intelege, nu gtiam cine are s& apard. Ast sti — Asculta, Snaut... cdteva intrebiiri, De cata vreme... ai aflat toate astea? Oare ea... ce se va intampla pana la urma cu ea? —Vrei sa stii daca se va intoarce? =Da. = Se va intoarce gi nu se va intoarce. —Ce inseamna asta? = Se va intoarce la fel ca la inceput... ca la prima ei vizitd. Pur gi simplu nu va sti nimic sau, pentru a fi exact, se va comporta ca gi cum tot ce-ai ficut ca sA seapi de ea nici nu cexistat vreodata, Daca situatia n-o va obliga, nu va fi agresiva. —Ce situatie? —Depinde de imprej —Snaut! —Ce doresti? mo stie nimeni, n-o poti * Fiecdruia ce e al su (ia 1. lat). 31— Nu putem sine permitem luxul tainelor! — Nusi un lux, m-a intrerupt sec. Kelvin, am impresia cA tot nu pricepi sau... agteaptat Ochi incepusera #a-i luceasea. Oare poti spune cine a fost aici?! ‘Mi-am inghitit eu greu saliva, Mi-am plecat fruntea. Nu voiam sa-1 privese. Ag fi dorit s& fi fost altcineva, dar nu Snaut. N-aveam insa de ales. Fasia de bandaj s-a dealipit si mi-a cazut pe mana, Am tresirit la atingerea umeda. —Femeia, care... sa sinucis. Sica fScut... gia injectat Astepta a sinucis?... a intrebat vazénd c& tac. =Da — Asta-itotul? Taceam. Nu poate fi totul ‘Am ridicat repede capul. Nu ma privea. —De unde sti? Nu mi-a réspuns = Bine, am zis. Mi-am umezit buzele cu varful limbil: Ne-am certat. De fapt, au... BU eram acela care i-am spus... sti, céte mai spune la supdrare omull Am strans tot ce aveam giam plecat. Mi-a dat de inteles, nu mi-a spus-o fatis, dar cand convietuiesti cu cineva ani de zile, nu mai este necesar... Eram sigur c& vorbeste doar aga, cd i-ar fi fost team s-0 facd = ée aitie...-om si spus-o. A doua zi mi-am adus aminte cdi am uitat in sertar acele... foe. Stia despre ele. Le adusesem din laborator. Imi fusesera necesare, Atunci ii explicasem in ce consti actiunea lor. M-am speriat gi am vrut si ma duc si le iau, Dar m-am gandit apoi ea in felul acesta ar putea si ereada ca i-am Iuat cuvintele in serios gi am lasat totul baltd. Dar atreia zi m-am dus, totusi, n-aveam liniste. Cand am sosit, nu mai traia ~ Ab, tu, copil nevinovat ‘Am tresirit. Dar cand l-am privit mi-am dat seama c& nu-si bate joc. Pentru prima oard fl vedeam astiel. Fata ii devenise paméntie, 0 oboseald de nedescris i se citea pe cutele adanci de pe obraji. Arata ca un om bolnav. = De ce spui asta? lam intrebat, picrzdindu-mi cumpatul, = Pentru ci intdmplarea este tragic. Nu, nu, a adéugat repede, vizdnd ci ma impresionase. Continui s& nu-nfelegi! Evident, poti retri totul cat se poate de intens, poti chiar 8 te consider un criminal, dar... inca nui huerul cel mai rau. — Ce tot indrugit i-am replicat batjocoriter. — Ma bucur ¢4 nu ma crezi. Sincer ma bucur. Ceea ce s-a-ntamplat poste fi ingrozitor, dar cel mai groaznic ¢ ce... nu s-a-ntamplat... niciodata, = Nu pricep... am baiguit. Intr-adevar nu pricepeam nimie. A dat din cap. = Omul normal... a continuat. Cine-i normal? Cel ce n-a faptuit niciodata ceva respingitor? Dar nici nu s-a gandit vreodata la aga ceva? $i chiar daca nu s-a gandit constient, poate ceva dintr-insul a gandit-o sau a apdrut spontan, cu zece, ori cu treizeci de fani in uri, Poate sa ¢i apirat de acel gind gi apoi a uitat si nu se mai temea de el, stiind ca nu va trece niciodata la infaptuirea lui. Da, iar acum imagineaza-fi cA ffrd de veste, in plina zi, printre alli oameni, imtalneste acel GAND — intrupat, mlinjuit de sine, indestructibil. Ce are atunci de facut? Ce se intémpla atunci? Taceam. Statia.... a goptit Snaut, Ai atunci de-a face cu statia Solaris ~ Dar... ce pot fi, in definitiv, toate astea? am intrebat eu sovditor. Doar nici tu nu esti criminal si nici Sartorius. — Tu insé, Kelvin, egti psiholog! m-a intrerupt nerabditor. Cine n-a avut céndva un astfel de vis? Halucinatii? Gandegte-te la fetigistul indragostt, s& zicem de o 2dreant mur- dara, gi care, ba amenintand, ba implorand, igi pune piclea la bataic ca s& dobandeasca ‘acea netrebnicd otreapa adorata, E distractiv, nu? Ca in acest timp este scarbit gi innebunit de obiectul pasiunii lui, find gata pentru el sa-gi primejduiasea insagi viata gi egalind in inbire chiar sentimentele lai Romeo fata de Julieta... Astfel de lucruri sc-ntampla. Dar Intelegi, probabil, c& trebuic sk existe gi situatii pe care nimeni n-a indréznit 9A le infiptuiascd in afara gandirii sale, situa ivite in anumite clipe de decddere, de nebunic sau de halucinatie, numeste-le cum vrei. Dupa aceea cuvantul devine trup. Asta este tot. — Asta este... totul, am repetat fara noima cu un glas dogit. Capu-mi vuia. Dar... dar statin? Ce are aici de-a face statin? — Probabil e& te prefaci, a murmurat Snaut. Ma privea iscoditor. Doar de Solaris vorbesc mereu, numai de Solaris si de nimic altceva. Nu-i vina mea, daca toate astea se 32deosebesc atat de flagrant de asteptarile tale. De altfel, ai trait destule ca sa ma asculfi pana la capa. Pornim in Cosmos pregatifi pentru orice, adicd pentru singuratate, pentru lupt, pentru chinuri si pentri moarte, Degi din modestie n-o spunem cu glas tare, totusi ne gandim adesea cd suntem mareti, Si inca nu-i totul, flinded spiritul nostra de sacrificiu se dovedeste a fi o pozd. Ceea ce ne mana nu este catusi de putin sa cucerim Cosmosul, ci doar s& extindem la limitele acestuia Pamantul. Uncle plancte sunt inghetate ca polii, altele pustii ca Sahara sau tropicale ca jungla braziliana. Suntem umanitari gi nobili, nu vrem 6a subjugim alte rase, vrem doar ef le transmitem valorile noastre gi s le preludm in schimb mostenirea. Ne consideram, cavalerii Sfantului Contact. Este o a doua minciuna, Nu cautam pe nimeni in afara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avern nevoie de oglinzi in care si ne rasfrangem. Nu stim ce am putea face cu alte lumi. Ne este indeajuns aceasta in care trim, dar fiindea incepem sf ne sufocdm in ea, vem sA descoperim in alte parti propria noastra imagine idealizata; intruchiparile ei le cautm uneori in civilizatii mai evoluate decat @ noastra, altcori le regdsim in viziunea trecutului nostru primitiv, Pe de alt parte insa, exist ceva ce nu acceptim, impotriva cdruia luptim; doar nu reprezentim chintesenja virtutii terestre, monumentul eroismului uman! Am venit aici aga cum suntem in realitate, iar cand ne dam arama pe fat, cand ni se dezvaluie latura pe care o tainuim, atunci nu mai vrem sa fim de acord! —Ce-nseamna deci cele intamplate? I-am intrebat, ascultandu-! cu rabdare. —Ceea ce singuri doream: contactul cu: 0 alta civilizatie. Am realizat acest contact, si ita c& monstruoasa noastra uratenie, bufoneria, ridicolul sunt marite ca sub microscop!! In glasul su tremura iritarea. —Crezi, agadar, c&-i... oceanul? CA el e? Dar de ce? Sa facem abstractie de procedeul la care a recurs, dar, pentru Dumnezeu, in ce scop?! Oare gandesti scrios cand spui c& vrea sa se joace cu noi? Sau s ne pedepseascd? Ar insemna si ne intoarcem la o demonologie primitival © planeta stapanita de un uriag diavol, care ca s@-si satisfaca gustul de umor satanic oferé membrilor unei expeditii stiintifice nigte aspecte. Sunt convins ca tu insuti mu crezi intr-o asemenea ineptic! — Acest diavol nu-i chiar atat de inept, a guierat Snaut printre dinti, Lam privit surprins. Mi-a trecut prin cap 4 In definitiv era posibil sa fle psihic prabusit, indiferent de faptul c& evenimentele petrecute in statie nu erau pricinuite de o nebunie. Psihozi reactiva? mi-a treeut prin minte, cand Iam vazut cum incepe s& rada indbusit. Bi, imi pui diagnosticul? mi-a ghicit el gandul. Mai asteapta putin. In fond tot ce-ai pajit pana acum s- 2 manifestat doar intr-o forma extrem de usoara aga incat habar n-ai de ce se va-ntampla mai departe, = Aha, diavolul ¢-a milostivit de mine, am spus. Discutia incepe 8 ma plictiseasca. — La urma urmei ce doresti? Sa spun ce planuri pregatesc impotriva noastré miliardele de tone de plasmé in continua metamorfo24? Poate nici un plan, — Cum nici unul? am intrebat uimit, Snaut continua 84 zimbeasca. = Ar fi trebuit 8 gtii cf stiinja se ocupa doar de modul in care se desfligoard ceva gi mu de ce anume se intampla aga, Cum a fost? Totul a inceput la opt sau zece zile de la acel experiment cu raze Roentgen. Poate c& oceanul a rispuns la radiafii cu alt radiatie, poate ne-a sondat creierii $i a descoperit in ei anumite ascunziguri psihice. — Ascunziguri? Lucrurile incepeau si ma intereseze. — Da, procese izolate, inchise in sine, inhibate, capsulate, ca niste focare de infectie ale memoriei, Oceanul le-a considerat drept un model, un plan de constructie al creierului nostru... gtii edt de asemandtoare sunt structurile asimetrice cromozomiale cu cele ale legiturilor nucleare ale cerebrozidelor care constituie substratul proceselor memoriei Plasma genetica este in definitiv o plasma de memorare. Iata de ce oceanul a detagat din creierul nostru tocmai aceste structuri, Ie-a descifrat, iar apoi... gtii doar ce-a fost apoi. De ce a facut ins toate astea? Nu, in nici un caz ca sA ne distruga. Daca ar fi intentionat-o, + ar fi fost mai ugor. Dealtminteri, dispunand de o nelimitata libertate tehnologica, putea s4 facd orice, de pilda 8A realizeze propriile noastre copii, —Va 88 zicd de accea te-ai speriat in aga hal cand m-ai viizut prima oart = Da... a recunoscut Snaut si a adaugat: De altfel poate a si flicut-o. De unde stil ca sunt intr-adevar batranul Sobolan de treaba, venit aici acum doi ani... Avnceput s& rada incetigor, de parc uimirea mea i-ar fi dat nu stiu ce teribilé satisfactie, dar a contenit bruse. Nu, nu, a murmurat, si aga ¢ prea destul... Poate ca exist multe deosebiri, dar nu cunose decat una: noi putem fi ucisi. 33,—Biinsa nu? —Nu te sfatuiese si-ncerci = Chiar cu nimie nu merge? —Nu stiu, In orice caz nu recurgand la otravd, la cutit sau la streang. —Dar un aruncator atomic? —Aiincerca? —Nu. Totusi, daca gtim c& nu-i vorba de oameni. — Int-un anumit sens, sunt. Din punct de vedere subiectiv acesti “caspeti" sunt ‘oameni, Numai c4 nu-si dau deloc seama de ... originea lor. Ai observat, probabil... —Desigur. Atunci ce se-ntampla cu ei? = Se regenereazd de-a dreptul sub ochii nostri, intr-un ritm imposibil. $i din nou ineep 8 se comporte. —Cum? = Aidoma reprezentarilor noastre despre ci... acele inregistrri ale memoriei prin care, — Asa e, am confirmat. Nu observasem cA unguentul de pe obrajii arsi imi picura pe maini. Oare Gibarian stia...? m-am pomenit intreband. Ochii lui Snaut mA scrutau. Oare stia cea ce cunoagtem noi? =Da, Aproape sigur. — Ce te face 8 crezi asta? Ti-a spus? —Nu. Am gasit insa la dansul o carte. = Micul Apocrif?! am strigat, sarind de pe loc. —Da. Dar de unde stii tu despre asta? s-a alarmat brusc Snaut, afintindu-gi privirea pe fata mea. Am facut cu capul un semn de negatie. = Fii Hinigtit! am spus. Veri cd sunt ars gi nu ma regenerez deloc? in cabina era 0 scrisoare adresata mie, —Ce spui?l 0 scrisoare? Ce continea? = Prea putin. De fapt era o notita, nu o scrisoare, Referiri bibliografice Ia anexa anukii solaristic si la Apocrif... Ce este el de fapt? ‘0 poveste veche. Posibil si aibd vreo legaturd cu toate acestea. Tine-I! Snaut a scos din buzunar si mi-a inmanat un volumag subjire, imbracat in piele gi ros pe la colturi. = Dar Sartorius...? am intrebat, varand in buzunar cartea — Ce-i cu el? intr-o astfel de situatie fiecare face ce... poate. Sartorius incearca sa fie normal, ceea ce la dansul inseamna: oficial —Bi, nu mai zi! — Chiar aga. Ne-am aflat odaté impreund intro anumitd situatie... nu conteaza amanuntele... e suficient s4-ti spun cA ne-au rimas pentru opt ingi 500 kilograme de oxigen, Rand pe rand, am pardsit indeletnicirile cotidiene. Spre sfarsit, umblam cu totii nebarbierifi... el singurul se barbierea, igi curaja incaltAmintea. Tata ce fel de om este. Fireste, orice ar face de acum incolo ar fi ipocrizie, teatru sau crima. —Crima? — Sa nu zicem crima, Trebuie s& inve ‘divort reactiv’. Suna mai bine? Ai un umor grozav, am spus. —Ai prefera sd plang? Propune ceva. —Ab, lasi-mé-n pace! —Crede-ma: vorbese serios. Ti-am impartagit cam tot ce cunose. Ai vreun plan? — Stil cd egti bine! N-am habar nici macar ce voi face cand... va reaparea... Trebuie si apard? = Mai curand, da = De fapt, pe unde patrund aici de vreme ce stafia este inchisé ermetic? Poate chiurasa, Snaut a dat din cap in semn cA nu, = Chiurasa e sigurd. Nu-mi pot imagina cum vin..., dar cel mai adesea primim “oaspe} dupa ce ne degteptam si, In definitiv, din cand In cand tot trebuie si maj dormim. — SA cdutim un mod de a-i imobiliza... —Eeficace doar pentru scurta vreme. Sa sculat. M-am ridicat si eu in picioare. = Asculta, Snaut... Tu doresti lichidarea statiei, numai cA vrei ca initiativa si fle a je un spectacol ingrozitor, aim pentru acest caz un nou cuvant, de pila, 34A tacut un gest cu capul = Nuci chiar aga de simpli. Fireste ca oricénd putem fugi, fie chiar pe sateloid, iar de acolo 8a lansim un 8.0.8, De buna seama, ne vor socoti nebuni, Va urma un sanatori pe Pamant pnd in momentul in care vom fi nevoiti sf retractam totul. Doar survin cazuri de isteric colectiva in asemenca baze izolate... $i poate cA nici n-ar fi cel mai rau demodamnt... Un pare, linigte, camere albe, plimbari in tovardgia infirmicrelor. Vorbea pe tonul cel mai serios, stand cu mainile in buzunare, cu priviile pierdute intr- tun colf al camerei. Soarcle rogu disparuse deja la orizont, iar valurile zimtuite se contopeau ca un pustiu ultramarin. Ceral ardea. Deasupra acestui peisaj bicolor, negrait de sumbru, pluteau noritivit in violet. ~ Asadar vrei s-o stergi? Sau nu, inca nu? Azambit. = Nedomolit cuceritor sideral... n-ai gustat ined din toate, Altminteri n-ai insista, Nici nue vorba de faptul daca as dori sau nu, ei doar daca este posibil ceva — Ce si fie posibil? —Tocmai asta n-o stiu — Prin urmare rimanem aici? Crezi cd se va gsi un mijloc? Mca privit indelung. Faja-i brdzdata de zbarcituri era tras, iar pielea i se cojea = Cine stie, poate merit, a spus, in sfarsit.Altfel nu vom afla nimic despre el si poate & nici despre not. S-a intors, sica adunet havtile gi a legit. Am. vrut sil oprese, dar, deschizind gura, n= am rostit nici un cuvant. Nu era nimic de facut; nu-mi rimanca decat si agtept. M-am apropiat de fereastrd, cdutand din ochi oceanul negru-singeriu... Mia trecut prin minte c& ‘m-ag putea inchide intr-o rachetA a stafiei, dar nu m-am gandit la asta in mod serios; prea era naiva ideea: mai devreme sau mai tarziu tot ar fi trebuit sé ies. M-am agezat linga fereastra gi am scos volumagul pe care mi-l daduse Snaut. Vapaile crepuscuhalui ce umplusora introaga incépere mi-aa impurpurat paginile, Era o culegere intocmita de un oarecare Otto Ravinzer, licenfiat in flozofie, gi cuprindea articole si lucrari de o valoare problematicd. Orice stint a fost intotdeauna intovirdgité de o pseudostiinta, ciudata deformare « unor minti sui-gencris: astronomia igi giseste o imagine stramba in astrologic, chimia @ dat cdndva alchimia. Bste de infeles ca nasterea solaristici a fost insotita de o adevarata explozie a unor bizare produse intelectuale; antologia lui Ravinzer era plina de 0 asemenea hrana spiritual, degi — trebuie si adaug in mod loial — autorul antologiei isi exprima in introducere rezerva fata de continutul cartii. In schimb, el considera pe buna dreptate cd 0 astfel de culegere poate constitui Un pretios document al timpului atat pentru istorici, eat gi pentru psihologii stintei Raportul Berton (alcatuit din edteva, pérti) ocupa in carte un Joc insemnat. Prima parte este 0 copie foarte laconied a jurnalului sau de bord Incepind de la ora 14 pind la 17,20, timpul local al expeditiei, propozitiile sunt succinte si negative. Altitudini de 1000, 1 200 sau 800 de metri, Nu se observa nimic. Oceanul pustiu (Asemenca notatii apireau de mai multe or) La ora 16,40: se ridied o ceafa rosie. Vizibilitatea 700 de metri. Oveanul pustiv La 17,00: cesta se indeseste, iniste, vizbilitatea 400 m, cu ferestre. Cobar la 200. La 17,20: ma aflu in ceata, Altitudines 200 m. Vizibilitatea 20-40 m. Ure la 400, La 17,54: altitudinea 500. Ceata se intinde pané la orizont, Ceala este sparta de nigte cratere in'forma de palnie prin care se stravede suprafata oceanului. In aceste palnii se intémpla cova. Incere sa patrund intr-una dintre ele. ‘La 17,52: vad un fel de vartej care arunca 0 spuma gelbend. Sunt inconjurat de peretele de ceata. Altitudinea 100, cobor ia 20. Cu aceasta se incheie notele afiate in jurnalul de bord. Continuarea aga-numitului raport constituie un extras din istoria bolli Iui Berton sau, mai exact vorbind, textul declaratici dictate de astronaut gi intrerupta de intrebacile membrilor comisiei. Berton: Cand am coborat 1a 30 metri, mentinerea inaltimil a devenit dificila, finde in acel Spatiu conic, lipsit de ceaté, domneau vanturi puternice. A trebuit sa trec la comanda rmanuald si de aceea un anumit timp — poate 10 sau 15 minute n-am privit in afara eabine’; ca urmare, am reintrat din gregeala in ceat. Am fost manat spre ea de o rafal puternica Nu era o ceata obignuita, mai curand 0 suspensie, pare-se coloidala, cAct mia acoperitparbrizul, Curatirea lui mi-a dat destula bataie de cap: suspensia era foarte lipicioasa. Intre imp, turatiile elicei mi s-au redus cu mai bine de 30% din cauza rezistentei pe care 0 provoca aga-zisa cea}a; astfel am inceput sa pierd din inaltime, intrucat ma aflam foarte jos simi era team cd voi capota, am apisat cu putere ambreiajul, Magina igi pastra altitudinea, dar nu urca. Mai aveam patru proiectile-racheta de accelerare. Nu le-am folosit, gandindu-ma sa le pastrez pentru eventu: a maxima a motorului a aparut o vibrafie intensa; mi-am dat seama ca elicea se impotmoleste in ciudata emulsie; indicatorul de solicitare continua #4 se menfind la zero. Soarele a rimas nevazut din clipa in care patrunsesem in ceata, dar in directia lui aceasta iriza rogu. Ma roteam mereu in n&dejdea ca pang la urma voi reusi s4 ies intr-un luminig, ceea ce intr- adevar am izbutit dupa vreo jumatate de ora, Am patruns intr-un spatiu liber, ca un cite, cu un diametru de céteva sute de metri. Marginile lui erau tivite de ceata care clocotea intens de parca ar fi fost agitatd de putemici curenti de convectie. De aceea, ma straduiam s& rman pe cat posibil in mijlocul "ferestrei", unde atmosfera era calma. Am constatat atunci © modilicare: valurile se potoliserd aproape cu totul, iar stratul superficial al lichidului din care este compus oceanul s-2 mai limpezit; pe alocuri era inca adumbrit, dar petele au disparut treptat, si in curand a devenit atat de clar incat puteam vedea Ia’ adancime de cativa metri, Am observat cum se strangea acolo un fel de zgura galbena, care urea in jerbe subtiri, verticale, iar cand ajungea la suprafata se facea lucioasa ca sticla, incepea si bolboroseasca, sA spumege, iar apoi se intarea, devenind asemanatoare cu un foarte dens sirop de zahar. Aceasté zgurA lichidé se aduna in noduri groase, se inalta deasupra oceanului, crea proeminenje asemandtoare conopidei si lua treptat diferite forme. Am fost impins cdtre peretele de ceatd. Mi-au trebuit, agadar, cateva minute ca s4 ma impotrivese derivei, accelerand rotafiile elicei gi manevrand profundorul, iar cand am reusit din now s& privesc in afard am 2arit sub avion ceva ce aducea cu o gradind. Da, o gradina, Vedeam copacii pitici si gardurile vii si chiar aleile iluzorii. Toate erau alcatuite din acea substanta care se gi intarise ca un ghips galben; cam aga arata. Suprafata li stralucea intens. Am coborat cat mi-a fost cu putin} ca sa observ amanuntit totul Intrebare: Copacii gi alte plante pe care le-ai observat aveau frunze? Raspunsul lui Berton: Nu. Vigiunea mea avea doar forma generald a unei gradini, era un ‘model al ei. Da! Model. Asa arata. Un model, dar cred c& de marime naturala. Dupa céteva clipe @ inceput sd crape i sa se franga, iar prin fisurile negre ca smoala a crupt o mazga care se inchega treptat. Totul a dat in clocot, s-a apropiat de spuma gi nimic n-am mai vazut In afara ei. M-am pomenit impresurat de ceata napadita de pretutindeni. Am marit deci turatia gi am urcat la 300 de metri Intrebare: sti pe deplin sigur c& cea ce ai vizut amintea 0 grading si nu altceva? Raspunsul lui Berton: Da. Deoarece am sesizat diverse amAnunte; imi amintese, de pilda, e4 intr-un loc stateau insirate nigte obiecte ciudate. Mai tarziu mi-a trecut prin cap ca ar fi putut si fie 0 stupina, Inrebare: Nu-i aga c& abia mai trziu ti-a treeut prin cap gi nu chiar fn acea clipa? Raspunsul lui Berton: Nu. Toate aceste obiecte erau ca din ghips si am remarcat gi alte lucruri. Intrebare: Ce lucruri? Raspunsul lui Berton: Nu pot preciza, deoarece n-am avut timpul A le privese eu atentie. Mi s-a parut cA In vecinatatea unor boschete se aflau cateva unelte, aidoma unor mici masini de gradinarit. Dar nu sunt sigur de asta! In schimb, de celalalt amanunt — da. Intrebare: Nu te-ai gandit c& poate fi o halucinatie? Raspunsul lui Berton: Nu. Ma gandeam la o fata morgana, dar nu la o halucinatie, fiindcd ma simteam bine gi fiindcd niciodata nu mai vazusem in viata mea ceva asemanator. Cand am urcat la 300 de metri, ceata de sub mine era destrimata din loc in loc, iar golurile ei aduceau cu acelea ale "schweizerului’; prin unele intrezdream oceanul onduland, iar in altele clocotea ceva. Am coborat Intr-un asemenea spatiu, iar la 40 de metri am vazut ca, sub nivelul oceanului, la. o adancime foarte mica, exist un meterez, ca zidul unei mari clidiri; stralucea intens printre talazuri gi avea o serie de deschideri ce aduceau a ferestre, ba chiar mi s-a parut c& in dreptul unora se migea ceva. De acest ultim amanunt nu sunt prea sigur. Peretele a inceput sa se ridice Incet si s4 se desprinda din valuri. De pe el se scurgea in cascade zgura lichida gi nigte mucilagii cu o structuré fibroasi. Deodata zidul sa despicat in doud si s-a surpat atat de repede in adanc moat mi-a disparut aproape instantaneu de sub ochi. Am urcat din nou si zburam acum deasupra cetii, atingand-o cu 36trenul de aterizaj. $-a ivit un alt crater pustiu, Era poate de céteva ori mai mare decat primul Inca de departe am observat un corp ce plutea; fiind deschis la culoare, aproape alb, m= 4 fficut 88 cred cd este scafandrul lui Fechner, mai ales si forma iui amintea de un om. Am cotit brusc aparatul, temandu-ma ca as putea depasi acel loc, iar apoi nu voi mai fi in stare sil reperez; trunchiul accla se ridica usor si parea cA pluteste sau ca sta in valuri, cufundat pana la inaltimea braului. Am accelerat gi m-am lsat atat de jos incat am simit cd aterizorul se izbeste de ceva moale... banuiesc c de creasta unui val. Omul acela, da, era ‘un om, n-avea pe el scafandra... gi totusi se migca. Intrebare: I-ni vazut fata? Raspunsul tui Berton: Da Intrebare: Cine era? ‘Raspunsul lui Berton: Un copil. Intrebare: Ce copil? L-ai mai vitzut vreodatit? ‘Raspunsul iui Berton: Nu, niciodata. In orice caz, nu-mi amintesc. De altfel, de indata ce m-am apropiat — ne mai desparteau cateva zeci de metri— mi-am dat seama ca se intampla cu el un lucru nefiresc. Intrebare: Ce vrei 88 spui? Raspunsul lui Berton: Am s& va rspund imediat. Mai intai n-am sesizat ce este, pe urmA ins m-am lamurit cd era mult prea mare; urias ar fi prea putin spus: avea aproape patru metri, imi aduc perfect de bine aminte ca, in momentul in care am lovit cu trenul de aterizaj valul, fata acelui copil venea putin mai sus de a mea; desi gedeam in cabin, tot trebuia si mé aflu la vreo trei metri deasupra oceamului Intrebare: Daca era atit de mare, de unde ai dedus c& este un copil? Raspunsul lui Berton: Fiinde& era un copil foarte mic. Intrebare: Berton, nu consideri c& raspunsul tu este nelogic? Raspunsul tui Berton: Nu, catusi de putin. Fiindea i vazusem chipul. De altfel, proportiile corpului erau de copil. Mi se parea cé este aproape... un sugar. Ba mu, exagerez, Avea poate doi sau trei ani. Parul fi era negru, iar ochii albastti, imengi. Si era gol golut, ca lun nou-ndscut. Era ud sau mai curand lunecos, cdci pielea ii Stralucea. Aceasta priveliste m-a impresionat din cale afara. Nu mai credeam in nici o fata morgana; prea amanuntit vazusem totul. Se inalta si cobora odata cu valul, dar avea si o migcare proprie. Fra de-a dreptul dezgustator! Intrebare: Dar de ce? Ce facea? Raspursul lui Berton: Aducea, cum sf spun... cu un exponat de muzeu, cu o papusa, dar cu o papuga vie; tot inchidea 5i deschidea gura gi faces diverse gesturi ce-ti produceau repulsie. Da, fiinded nu erau migcdrile luil Intrebare: Cum adica? ‘Raspunsul lui Berton: Nu m-am apropiat de el la mai mult de cativa met... mai exact poate pana la doudzeci. Dar v-am spus cat de uriag era; gratie acestui fapt I-am vazut cu toata claritatea. Ochi ii straluceau si ar fi dat impresia unui copil viu daca n-ar fi fost acele migcdri parca manuite de altcineva... parca altcineva le-ar fi exersat. Intrebare: Cauta si explici mai amanuntit ce inseamné aceasta Raspunsul lui Berton: Nu stiu daca voi reusi. Era o impresie... Nu stiu cum ag putea preciza..., dar migcarile lui mi se pareau nenaturale. Intrebare: Vrei s& afirmi, s& zicem, c& mainile i se migcau intr-un fel in care nu se pot migca mainile unui om din cauza limitelor de mobilitate a incheicturilor? Raspunsul lui Berton: Nu. Nu asta. Ci numai c& acele migcari n-aveau nici un rost. tn enere, orice migeare semnifica ceva, serveste la ceva, Intrebare: Aga crezi? Migcarile unui sugar nu trebuie s& insernne neaparat ceva Raspunsul lui Berton: tin asta, Dar migcdrile sugerului sunt dezordonate, necoordonate, vagi. Accla ins... ah, stiut acelea erau metodice. Se desfagurau pe rand, in grupuri si in serii, Ca si cum cineva ar fi vrut sa cerceteze ce poate face un copil cu mainile Iu, ce poate face cu torsul gi cu gura, Cel mai bizar ii era insa fata. Poate din eauza ca fata este cea mai expresiva, iar fata lui era... nu, nu gtiu sa redau in cuvinte cele vazute. Bra vie, intr-adevar de om si totusi nu era omeneasca. In ce priveste trasaturile gi ochii, era cat se , chiar gi tent, si restul, nu insa expresia, mimica, Intrebare: Se crispa? Sti cum rata figura unui om in momentele unci crize de epilepsie? 37Raspunsul tui Berton: Da, Am vazut... Infeleg. Era cu totul altceva. Epilepsia se ‘manifesta prin convulsii, pe cénd migcdrile iui erau fluente si continue, armonioase sau. Ca sa zic aga, melodice. Nu gisesc un alt termen. Fata, iata cA revin la ea..., 0 fata nui poate ardta astfel incdt o jumatate 84 fie veseli, iar cealalta trist, 0 parte a ei sa fie ameninfatoare sau infricogata, iar cealalta — victorioasa ori ceva in genul acesta; cu copilul insa lucrurile stateau astiel. In plus, atat gesture, cat si jocul mimicii lui se desfasurau cu o repeziciune extraordinara, Am rmas acolo un interval foarte scurt, vreo zece secunde, poate nici chiar ata. ‘Intrebare: $i sustii c& ai reusit s& vezi totul intr-un rastimp atat de scurt? De altfel, de unde sti cat a durat? Ai veriicat pe ceas? Raspunsul lui Berton: Nu. N-am verifieat, dar zbor de 16 ani. tn profesiunea mea trebuie sa pot aprecia timpul cu o precizie de secunda, ba chiar de fractiuni de secunda... Doar vorba de reflexe; sunt insusiri absolut necesare, mai ales la descindere. Un pilot care nu este capabil, indiferent de imprejurdri, si sesizeze dacd un fenomen dureazi cinei secunde sau zece nu va face niciodata prea multe parale. La fel stau lucrurile si cu capacitatea observatiei. Omul Invata ani de zile 68 surprinda totul Intr-un timp eat mai scurt. Intrebare: $i asta-i tot ce-ai vazut? Raspunsul lui Berton: Nu, De celelalte amanunte ins nu-mi mai adue aminte cu aceeasi precizie. Banuiesc ca impresiile erau prea numeroase. Aveam creierul pared blocat. Ceata incepuse sa se indeseasca si trebuia sa ure din nou; zic “trebuia’, dar nu tin minte cand am facut-o. Pentru prima oara in vial aproape cam capotat, Méinile imi tremurau atat de tare inet nu mai puteam fine ca lumea comenzile. Cred ci am inceput si strig, chemam Baza, desi stiam ca nu stabilisem legatura. Intrebare: Ai incercat sa te intorci? Raspursul lui Berton: Nu, deoarece cand am ajuns in sfarsit la altitudinea corespunzatoare m-am gandit c@ intr-unui dintre goluri il voi gasi poate pe Fechner. Imi dau seama cA asta sund absurd, totusi asa gindeam atunci. De vreme ce se intdmpla atatea ciudatenii, mi-am spus, n-ar fi exclus sa dau gi de Fechner. De accca am coborat ca 8A patrund in eate cratere voi reusi. Dar cand am iesit a treia oaré deasupra, m-am convins ¢& nu voi reusi. Imi era cu neputintd. Trebuie s4 adaug, lucru de altfel cunoscut, cA mi se facuse rau gi am vomitat in carling. Nu mai cunosteam o asemenea stare; niciodata n: avusesem senzatia de greata Intrebare: Bra cumva simptomul unei intoxicatii, Berton? Raspunsul lui Berton: Posibil, nu stiu. Dar ceea ce am vaaut a treia oard n-a fost 0 scornire a mea gi nici 0 consecinfa a intoxicatiei Intrebare: Cur poti sti asta? Raspunsul lui Berton: Nu era o halucinatie... halucinatia este doar creat de propriul Intrebare: E adevarat? Raspunsul lui Berton: Tata de ce n-a fost o inchipuire; niciodaté mu voi crede una ca asta. Intrebare: Mai bine spune ce a fost. Raspursul lui Berton: In prealabil trebuie s& aflu cum va fi considerat ceca ce am spus pana acum Intrebare: Ce insemnatate are? Raspursul lui Berton: Pentru mine, esentiala. Am relatat c& am fost martorul unor fenomene exiraordinare, Daca comisia va aémite ¢& spuscle mele sunt verosimile micar in proportie de unu la suta, astfel incat s4 fie initiate in acest sens cercetdri ale oceanului, atunei voi spune totul. Daed ins comisia va conchide ca tot ce-am afirmat reprezinté numai niste halucinatii, nu voi mai spune nimic. Intrebare: De ce? Raspunsul tui Berton: Deoarece fondul halucinatiilor mele, orieat de profanatoare ar fi le, ¢ doar o chestiune a mea personala, In schimb, fondul experientelor mele pe Solaris apartine tuturora, Intrebare: Va s& zicd refuzi si mai rispunzi cat timp organele competente ale expeditiei mu vor lua hotararea corespunzatoare? Caci intelegi, probabil, comisia n-are competenta sa in o hotarare imediata. Raspursul lui Berton: Aga este” Astfel se termina primul proces-verbal. Mai exista gi un fragment din al doilea, incheiat 38cu 11 aile mai tarziu -Presedintele: ..luénd in consideratie toate acestea, comisia, aleatuita din trei medici, trei biologi, un fizician, un inginer mecanie gi adjunctul conducétorulti expeditiei, a ajuns la concluzia ci intamplaile relatate de Berton constituie confinutul unui complex hhalucinatoriu, evoluata sub influenta intoxicatiei cauzate de atmosfera planetei halucinatiile lui Berton s-au manifestat cu fenomene de amefealA insotite de excitarea zonelor asociative ale scoartei cercbrale. Agadar, in realitate, acestor evenimente nu le-a corespuns nimic sau aproape nimic. Berton: lertati-ma. Ce inseamna snimic sau aproape nimic:? Ce este acel «aproape nnimice? Cat este el de mare? Progedintele: Inc n-am sfarsit. S-a incheiat un proces-verbal aparte pentru votul separat al doctorului in fizicd Archibald Messenger, care a declarat 4, dupa opinia sa, evenimentele prezentate de Berton puteau si se fi intimplat realmente si c& merit ccorcetare atenta., Asta-i totul ‘Berton: Repet intrebarea pe care am pus-o Presedintele: Problema este simpla, Berton. sAproape nimicr inseamn& ci anumite fenomene reale ti-ar fi putut declansa halucinatiile. Chiar omul cel mai normal poate in timpul unei nopti vijelioase sa ia un copac drept o silucté umana, cu atat mai mult se poate ingela pe o planeta straind un observator a cri minte se, gaseste sub influenta une! otra, ‘Toate astea nu-ti aduc nici un prejudiciu, Berton, Ce hotarare iei in consecinta? erton: Ag vrea, in primul rand, 84 allu care sunt urmarile votului separat al doctorului Messenger? Prosedintele: Practic, nici una. Cea ce inseamna c& nu vor fi initiate cercetai Berton: Dar discutia noastra este notata in procesul-verbal? Presedintele: Da Berton: Daca aga stau lucrurile, ag spune atunci cd, dupa convingerea mea, nu mie mi- a adus comisia un prejudiciu — eu'nu contez aici -, ci spiritului acestei expeditii. Conform cclor declarate prima oara, nu voi mai raspunde la aite intrebari Presedintele: Astaci tot ce ai de spus? ‘Berton: Da. Dar as vrea s& ma-nidlnesc cu doctorul Messenger. Bste posibil? Presedintele:Firest. Astiel se incheie si al doilea proces-verbal, In subsolul pagini era inserata cu litere mérunte 0 notd in care se ardta ci doctorul Messenger a avut a doua zi o diseutie intima de veo trei ore cu Berton, dupa care s-a adresat Consiliului expeditiei, cerdndu-i din nou 88 initieze cercetarile cerute de pilot. EI afirma c& in favoarea acestora pledeaza datele suplimentare pe care i lesa impartasit Berton, dar pe care le va putea face publice abia dup ce Consiliul va lua o decizie positiva, Consiliul, reprezentat de Shannahan, Timolis gi ‘Traber, a dat insd o rezolutie negativa, dupa care chestiunea a fost clasata. Cartea mai continea fotografia, paginii unci scrisori glsite in documentele postume ale lui Messenger. Era probabil 0 ciornd; Ravinzer n-a reugit si constate dacd acea serisoare fusese expediaté, nici dacd ea a avut vreo consecinta, ".prostia lui piramidala’, incepea textul. "De teama pentru autoritatea sa, consiliul, vorbind mai concret: Shanahan si Timolis (fiindea opinia lui Trahier nu este luata tn seama), mica respins cererea. Ma adresez acum direct institutului, dar infeleg ca nu e decat un protest neoperant. Deoarece mi-am dat cuvantul, nu-ti pot impartasi cele spuse de Berton, Hotdrérea consiliukui a fost influentata in mod evident de faptul ed autorul revelatoarelor dectaratii era un om fara nici un fel de grad stiintfic, desi nu putini sunt cercetatorii care Lar putea invidia pe acest pilot pentru luciditatea mintit tui $i pentre talentul sau de observator. Te 170g sa-mi transmiti cu prima posta urmdtoarele date: 1) biografia lui Fechner cu indicarea copilariei lui: 2} tot ce stii despre familia si problemele lui familial 3} topografia tocalitayii in care a crescut Fechner. As dori sd-fi mai spun ce cred despre toate astea. Precum stii, dupa un timp de Ia plecarea lui Fechner $i Carucci, tn centrul soarelui rogu a aparut 0 pata, care prin radiatia ei corpusculara a facut imposibila legatura radio; potrwvit datelor sateloidului, perturbatia s-a manifestat in special in emisfera sudicd, adica acolo unde se afla Raza noastra, Fechner si Carucei s-au indepartat cel mai mult de Baza, in comparatie cu toate celelalte grape de se pare cd a lasat ofan un copil 39cercetare, In plus, in tot decursul sederii pe planeta, n-am mai observat o ceaja atat de densa si atat de persistenta In conditille unui caim deplin cum a fost ceata din ziua catastrofei. Consider ca ceea ce a vdeut Berton facea parte din operatia omub, intreprinsa de monstrul gelatinos. Sursa reala a tuturor formatiilor observate de Berton era Fechner, creierul sau supus unei analize psihice, pentru noi ininteligibile: peserne, oceanul a reprodus experimental, a reconstituit unele urme ale memoriei (probabil cele mai persistente). ‘Stiu ca asta sund cam fantastic, stiu ca pot gresi Te rog, prin urmare, sa md ajuti; ma aflu in prezent pe Alaric si acolo tt voi astepta raspunsul. Al ta A. De-abia mai puteam citi, atét de mult se inserase, cartea din mana mea devenise fumurie, ca amurgul; in cele din urma, literele mi s-au sters din fafa ochilor; partea neimprimata @ paginii dovedea cé am ajuns la capatul acestei istorii pe care, in lumina proprillor mele experienfe, 0 consideram ca fiind foarte verosimila, M-am intors spre fereastra. Mai palpaia in ea un violet profund; deasupra orizontului mai straluceau cativa nori, asemanatori taciunilor ce se sting, Oceanul era invizibil: se cufundase in noapte. Auzeam fosnetul slab al fasiilor de hartie puse deasupra ventilatoarelor. Aerul, mirosind usor a ozon, era cald si nemigcat. O liniste absoluta umplea intreaga statie. M-am gandit ca hotérarea noastré de a raméne n-avea in ea nimic eroic. Perioada aventurilor planetare, a expeditiilor indrézneje, a disparitilor cumplite — cum @ fost aceea a Iui Fechner, prima Jertf @ oceanului — se sfargise de mult. Aproape ci nici nu ma mai interesa cine este oaspetele” Iui Snaut sau acela al lui Sartorius. Nu va trece multA vreme, mi-am spus, si vom inceta sii ne rugindm de noi gi s& ne izolam. Dac& nu vom putea sepa de ‘oaspeti", ne vor obignui si vom incepe sa conviefuim eu ei, iar daca Autorul lor le va modifica regulile de joc, ne vom adapta celor noi, desi un anumit timp ne vom zbate, ne vom impotrivi, sau poate cf unul sau altul dintre noi chiar se va sinucide, dar gi aceastA now stare va aju pana la sfargit la un cchilibra, Incaperea cra invaluité de un intuneric tot mai asemanator celui terestru. Numai contururile lavaboului si ale oglinzii se mai strivedeau albind. Sculandu-ma, am gasit pe pipaite pachetul cu vata de pe policioara, mi-am spalat cu un tampon umezit fata si m-am culcat in pat, intinzandu-ma pe spate. Undeva, deasupra mea, aidoma falféirii unui future de noapte, se auzca suflarea nedeslusita a ventilatorului. Nu mai vedeam nici fereastra, Totul era cuprins de bezna. O lucoare abia banuita, strecurata parca de nicaieri, atama deasupra-mi, proiectandu-se pe perete sau departe, in adancul degertului de dincolo de geam, Mi-am adus aminte cum ma speriase ca o scard inainte Intinderea pustie a spatiului solarisean $i aproape ca am zambit. Nu-mi mai era teama. Nu- ‘mi mai era teama de nimic. Mi-am dus bratul la indltimea ochilor. Cadranul ceasului era juminat de cununa fosforescenta a cifrelor. Dupa o ora trebuia sa rasara soarele albastru. Ma bucuram de intunericul in care eram scufundat, respiram adanc, golit si eliberat de orice gandur La un moment dat, miscandu-ma, am simtit langa sold carcasa magnetofonului. Ah, da, Gibarian, glasul siu inregistrat pe bobine... N-aveam cétusi de putin intentia sa-i mai resuscit trecutul, ascultandu-l, de altfel singurul Iucru pe care las mai fi putut face pentru el. ‘Am scos din buzunar magnetofonul ca sf-] ascund sub pat, Atunci am auzit un fosnet si scartaitul slab al usii care se deschidea. = Kris...? am distins_un glas stins, aproape de goapta. Esti aici, Kris? Ce intuneric e! —Nu-i nimic, am spus. Nu-ti fie team, Vino aici! CONSFATUIREA Stiteam culcat cu ochii in sus, cu fruntea ei pe umar, fara si mA gandese la nimic. Noaptea ce umplea incaperca s-a popula. Auzcam pasi. Perctii se faccau nevazuti, Ceva se indlla deasupra mea, tot mai sus, tot mai sus, ira limitA. Invaluit, patruns, (rd 8 fi fost atins, am rdmas nemigcat in beznd. 1i simteam cu acuitate transparenta de pared ar fi devenit un alt vizduh. Foarte departe se auzeau batdile inimii. Mi-am concentrat 1 40atentie, nimasitele de putere, In asteptarea agoniel; nu venea, Deveneam doar mic, iar cerul invizibil, zArile invizibile, spatiul amorf, lipsit de nor, de stele, dilatandu-se, Iuand dimensiuni enorme, faceau din mine centrul lor. Inceream si ma tardse pe ceea ce eram culeat, dar sub mine nu se mai afla nimic gi intunericul nu-mi mai ascundea nimic. Mi-am strns pumnii gi mi-am acoperit cu ei fafa. N-o mai aveam. Degetele-mi trecuserd prin ea, am vrut si strig, sit urlu.. Camera devenise sur-albastruie, Aparatura, rafturile, collurile peretilor pareau conturate prin intretdierea unor pete maii, mate, far culoare. In spatele ferestrei se intrevedea un alb lucios, opalescent. Trupul imi era leoarca de transpiratie’. Am privitintr-o parte, Harey se uita la mine. —Ti-a amortit umarul? = Ce spui? a ridicat capul. Ochi fi erau de aceeasi culoare ca si i intre genele negre. Am sim}it cadura goaptei ci, inainte de a intel Nu. Si totus am pus ména pe braj. Atingerea m& furnica, Am imbratigat-o ugurel gi cu cealalta — Ai avut un vis urat. —Vis? Da, am visat. Dar tu n-ai dormit? — Nu stiu” Poate ca nu. Nu mi-e som. Dar dormi mai departe! De ce ma privesti aga? Am inchis ochii, Simfeam bataia mArunta gi ritmie& a inimii ei, acolo unde batea mai lent inima mea. Ua manechin, m-am gandit. Dar nu ma mira nimic, nici chiar propria-mi indiferenta. Teama si disperarca ramasera in urma mea. Eram absent, o, atat de absent n am mai fost niciodata, Iam atins cu buzele gatul, apoi am coborat spre mica adancitura neteda ca launtrul unei scoiei, ce se nagte intre umar si gat. $i acolo ii zvaenea pulsul am inaltat intr-un cot. Nicdier eam vreun semn al zorilor, 0 dungé de un albastru electric incendia orizontal, cea dintai raza a izbuenit in camera, ca o salva; totul a prins a scéntcia de irizari, curcubeicle s-au frant in oglinda, pe clante, pe fevile nichclate; Iumina idea orice suprafaté intalnité, de pared ar fi vrut s& dezldnfuie, si arunce in aer strimta incdpere. Nu mai era chip si privesti, m-am intors. Pupilele lui Harey se Ingustasera, Irisurile ei cenusii s-au inaltat spre fata mea. ‘fi facut ziui? m-a intrebat cu glas vatuit Stare ei aducea pe jumatate a somn, pe jumatatea veghe = Iubito, aga este aici intotdeauna. Dar noi? = Ce-i cu noi? — Mult timp vom mai sta aici? Imi venea sa rad, dar vuietul vag ce mi-a ies din piept nu mai semana cu rast. — Cred c& ined destul. Nu vrei? Pleoapele-i era neclintite; mi privea cu atentie. Oare cipea? Nu eram sigur. A tras pledul, si pe umarul ei am distins micul semn, triunghiular, cu o nuanfa trandafirie —De ce te uiti aga la min — Fiinded esti frumoasa ‘A rAmbit; dar nu era decat o amabilitate, mmulfumirea pentru complimentul primit. — Aga sa fie? Privirea ta insa parca... parca. —Pareai ce? = Parea ai scormoni = Ce tot scornestil —Nu. Am impresia ca te-ntrebi ce se-ntampla cu mine sau ce ti-am = Da de unde! — Daca negi atat de hotarat, atunci e sigur. Dar fie cum vrei. Indaeatul geamutilor s-au aprins vapai albastre, livide. Acoperindu-mi cu mana ochii, mi-am cautat ochelari. Se aflau pe masa. [-am luat, apoi, ingenunchind pe pat langé Harey, iam pus Ia ochi si tam observat imaginea in oglinda. Agtepta ceva, Cand m-am culeat din nou alituri de ca mia zambit, — Dar mic? ‘Am inteles bruse. = Ochelasi? ‘Mam sculat si am inceput sa cotrobaiese prin sertare, pe masuta de sub fereastra. Am ‘Aperea, cenusii, luminogi ge cuvintele it... asisit doud perechi, dar ambele erau de un format prea mare; i le-am intins. [-a incercat si pe unii gi pe ceilalti; it cadeau pe varful nasult Jaluzelele au coborat cu un seragnet prelung. Timp de o elipa, inauntrul statiei, care aidoma unei broaste festoase s-a ascuns in carapacea ei, a domnit intunericul, I-am scos pe dibuite ochelari gi, impreund cu ai mei, Fam pus la picioarele patului —Ce vor face? a intrebat. — Ceea ce se face noaptea: vom dorm = kris! = cei? = Sk nucti fac un nou bandaj? Nu, nui nevoie. Nui nevoie... drags. Rostind acest ultim cuvant, eu insumi nu mi-am dat seama dacd' ma prefac, si deodata in intuneric iam cuprins orbeste spatele subtiratic gi, simfindu-i tremurul, am crezut in ea, De altfel, nu stiu cum s& spun... am avut bruse impresia ca cu sunt eel ce minte gi mu Harey, caci ea rimanea fidela siesi. Pe urma am mai atipit de céteva ori, dar meret ma trezea din somnolent& un spasm, dupa care inima imi batea si se spargi, pentru ca apoi, treptat, sii mi se knisteasca. Istovit de moarte, o strangeam pe Harey langa trupul meu, Ea: mi atingea obrazul, fruntea, cercetand ingrijorata daca n-am cumva febrd. Aceasta era Harey. Alta mai adevarata nici nu putea exista Dupa acest gand, ceva s-a schimbat in mine. Am incetat s4 mai lupt. Aproape ¢& m-am alit in somn ‘M-am Uezit la o mangaiere delicata. Fruntea imi era cuprinst de riicoare plicuta Stateam culeat, cu fata acoperita de ceva umed gi moale, care deodata s-a ridicat usor. Am vagut-o pe Harey aplecata asupra-mi. Cu ambele maini storcea un bandaj, ale carui picaturi se prelingeau intr-o vita de porfelan, Alaturi se alla o sticli cu un lichid impotriva arsurilor. Mi-a zambit. —Dar stii dormi... mi-a spus, aplicand pe cealalta fat bandajul. Te doare? na ‘Am cdutat sd-mi mige piclea frungii. Intradevar, arsurile nu mi mai supirau, Sezind pe marginea patului, Harey igi pusese pe umeri un halat de baie barbatese, alb, cu dungi portocalii; parul negru i se revarsase peste guler. [si suflecase manecile mai sus de coate, ca sa n-0 deranjeze. Simteam o foame de-a dreptul chinuitoare. De aproape doudzect de ore nu pusesem nimic in gura, Vazand ca Harey a terminat cu ingrijirea fejei mele, m-am sculat. Ochii mi-au cdzut deodata pe doud rochii albe, cu totul identice, cu nasturi rosii — pe cea dintai 0 dezbracase Harcy ca ajutoral meu; pe cea de-a dous, in care venise jeri, gi-0 scosese singura, largindu-i cu foarfecd decolteul. Spunea ca, probabil, i se blocase fermoarul Aceste doud rochii identice mi se pireau lucrul cel mai teribil din cate traisem pana atunci. Harey punea in ordine dulapiorul cu medicamente. M-am intors pe furig cu spatele spre dansa gi mi-am mugcat pénd la singe pumnul, Privind mereu la cele doud rochii sau mai curand Ja una si aceeasi, in doua exemplare, am inceput sa ma retrag spre usd. Apa curgea incontinuu din robinet, clipocind, am deschis incet uga, m-am furigat pe coridor gi fam inchis-o in urma, Upti. Auzear giroitul slab al apei gi zinginitul unor sticle. Deodata toate aceste zgomote au contenit. Pe coridor ardeau tuburile de sub tavan, 0 pata difuz de lumind cddea pe suprafata usii, inaintea careia agteptam cu dintiiinclestati. Tineam strans clanta, desi nui ma erezusem in’stare s-o fin. O smucitura puternic& aproape ca mi-a smuls- fo din maini, dar uga nu s-a deschis, doar s-a zguduit gi a prins 88 paraie ingrozitor, Inmarmurit, am dat drumul clantei gi m-am tras indardt. Cu uga aceea se petrecea ceva de necrezut. Placa ei de plastic se curbase ca si cum ar fi fost presata dinspre partea mea in ‘adancul eamerei. Lacul i se desprindea in solai marunti, dezgolind oelul canatului, care se indoia tot mai mult. Deodata am infeles: in loc si imping uga, care se deschidea spre coridor, Harey incerca s-o deschida, tragdnd-o spre ca. Reflexal luminii s-a arcuit pe plastictl alb ca intr-o oglinda concava, s-a auzit un scragnet intens, si placa monolit, solicitata la limits, a crapat. In acelagi timp clanta, rupta din monturg, a edzut iniuntral camerei. In orificit au aparut imediat doua maini insangerate, care, lasand dare rosii pe plastic, trageau mai departe. Usa s-a frant in dows, atarnand oblic in balamale, si o fiinta aproape stacojie, cu o figura cadaveric, mi s-a aruncat la piept, inecandu-se de plans, Dacd n-ag fi fost paralizat de aceasta priveiste, desigur cd ag fi incercat s-o iau la goand. Harey respira convulsiv, lovindu-si fruntea de umdrul meu, iar pérul ii flutura P 42zbuciumat. In clipa in care am cuprins-o, am simfit cd-mi lunecd din brafe. Am readus-o in cabina, strecurandu-ma pe langa aripa framté a ugii, $1 am intins-o pe pat, Unghiile i erau rrupte si sangerande. Cand si-a rasucit mana, iam vazut podul palmei sfasiat pana la carne Tam cercetat fata: ochii larg deschigi, lipsiti de orice expresie, aveau priviri ce treceau dincolo de mine = Harey! Miva raspuns cu un murmur nearticulat, Mi-am apropiat degetul de ochiul ei. Pleoapa i s-a inchis. M-am dus la dulépiorul cu medicamente, Deodata patul a fagait. Mcam intors. Harey se ridicase si-si privea ingrozita rmainile insangerate. — Kris, a gemut, eu... eu... ce mi s-a-ntamplat? = Te-ai ranit cand ai forfat uga, am rdspuns sec. Simfeam ceva pe buze, mai cu Seama la cea de jos; parci-mi umblau pe ea nigte furnict; am strans-o cu dint. Harey a privit 0 clipa franturile de plastic zimfuite ce atarnau de canat, apoi s-a uitat intrebétor la mine. Barbia a inceput si-i tremure. Vedeam efortul cu care incerca si-si stapaneasca spaima. ‘Am taiat fagii de bandaj, am scos din duldpior dezinfectantele gi am revenit lang pat. Luserurile din maini mi-au alunecat bruse pe jos. Boreanagul de sticla cu membrana gela- tinoasa s-a spart, dar nu m-am aplecat; nu mai era necesar. Iam ridicat mana. Un chenar subjire de sange inchegat ii mai imprejmuia unghiile, dar semnele traumatismului disparuserd; podul palmei era acoperit deo piele tani trandalirie —, mai deschisa la culoare decat cea invecinata. De altfel cicatricea devenca in ‘mod viaibil tot mai palida. ‘M-am agezat lang’ ea, mangaindu-i obrajii gi striduindu-ma s& ‘nu sunt sigur cd mi-a reugit —De ce ai facut asta, Harey? = Nu. Asta... cu? ‘Aaratat cu ochii spre usa. Da, Nu ti-aduci aminte? —Nu. Adic& am observat c4 nu esti aici, m-am speriat ingrozitor gi. = sice? — Am inceput sa te caut, m-am gandit 8 poate esti in baie Abia acum am observat ca dulapul era complet dat la o parte, iar draperia din fata intrari in baic era smulsa Dar pe urma? —Am alergat spre usa =32 —Nu mai tin minte. S-a-ntamplat ceva? Ce s-a-ntamplat? = Nu stiv, — Dar ce-fi amintesti? Ce s-a-ntamplat dupa aceea? = Sedeam pe pat. —Dar ed te-am adus aici nu-ti aduci aminte? Sovaia. Colfurile gurii i s-au lsat in jos, faja i era incordata. — Parca... Poate... Eu insiimi nu mai sti Si-a coborat picioarele pe dugumea gi s-a sculat, S-a apropiat de uga sparta ~ kris! ‘Am cuprins-o de umeri pe Ia spate, Tremura. Deodata s-a intors spre mine si mia cautat privirea — Kris! a goptit. Krist —Linisteste-te ~ kris... n-am cumva epilepsie? = Bpilepsic... 0, Doamne! Imi venea s& rad. Da’ de unde, dragi. E pur gi simplu usa, stii, aici sunt... hin! asemenea usi ‘Am parasit camera in momentul in care chiurasa exterioara a descoperit cu un scragnet prelung fereastra, iar discul solar s-a vzut coborand spre ocean. M-am indreptat spre chicineta-bucétarie aflaté la capAtul celélalt al coridorului ‘Trebaluiam. Impreuna cu Harey, cotrobaind prin dulapuri si frigidere. Curand mi-am dat smbese, ceea ce insdi 43seama cA nu se prea pricepea la gatit si cf altceva decat sa deschida cutiile de conserve nu stia, adic& exact ca gi mine. Am inghitit conjinutul a doud asemenea cutii si am baut mai multe cani de cafea. $i Harey a mancat, dar aga cum o fac uneori copii care nut vor sai supere pe cei varstnici, poate nu chiar in sili, dar mecanie gi indiferent. ‘Ne-am indreptat apoi spre o mica sala pentru interventii chirurgicale aflata langa cabine-radio. Aveam un anumit plan. Instalénd-o pe Harey intr-un fotoliu-pat §i scoyand din sterilizator o seringd gi acele necesare, i-am spus ed vreau s-o examines pentru orice eventualitate. Luam aproape orbeste lucrurile de care aveam nevoie, atat de bine fuseserdm antrenati in copia de pe Pamant a stafiei. I-am luat lui Harey din deget o picatura de sange pe care am intins-o pe lamela, am uscat-o in exhaustor gi am metalizat-o cu ioni de argint in vid avansat, Realitatea activitatii mele avea asupra-mi un efect linistitor. Agezata pe pernele fotoliului desfacut, Harey se uita cu atentie la multimea aparatelor ce intesau silita de operat Linigtea a fost intreruptd de semnalul de apel al telefonului interior. Am ridicat receptorul. — Kelvin, am spus. Nu-mi luam ochii de pe Harey, care de la 0 vreme devenise apatica, parca epuizaté de intamplarile ultimelor ore — Esti in sala de operatii? In sfarsit! s-a auzit glasul lui Snaut ca intr-un oftat de usurare, Agteptam cu receptorul strans lipit de ureche. Ai un 'musafir', nu? =Da esti ocupat? =Da, —Vreo analiza, hm? —Dar ce? Ai vrea s& joci o partida de gah? — Mai las-o, Kelvin. Sartorius vrea sa te vada, adicd vrea sfi ne vada. — Asta-i o noutate, am replicat surprins. Dar ce-i cu...m-am intrerupt si am adaugat: este singur? — Nu. M-am exprimat gresit, vrea si discute cu noi. Ne vom lega prin videofon, dar vom. acoperi ecranele. —Da? Atunei de ce nu mi-a telefonat el insusi? li e rusine? —Oarecum, a mormait nedeslugit Snaut. Agadar, cum rémane? —Bine. — SA stabilim deci cand? SA zicem, dupa o ord. Bine? Doar fata i-am vazut-o cerceténdu-ma curios pe ccran, pentru ca dupa o clipé sa gi fie perturbata de brumul usor al curentului electric. In sfarsit m-a intrebat dupa o oarecare sovaire: — Cum iti merge? —Destul de bine. Dar tie? — Mai putin bine, cred. N-ag putea curva si te...? — Vrei sé ma vizitezi, am ghicit. Am aruncat peste umér o privire catre Harey. Isi culcase capul pe perndi si stéitea aga, intins&, picior peste picior, avarlind cu un gest plictisit bila argintie, care atama la capitul lanfului fixat de speteaza fotoliului = Lasi ‘aia, auzi? Las-o! mi-a parvenit glasul ridicat al lui Snaut. I-am vazut pe ecran profilul. Altceva n-am mai reusit s4 aud, céci acoperise cu mana microfonul, dar i vedeam buzele care i se migcau. Nu, nu pot veni, a incheiat precipitat. Poate mai tarziu. Agadar, peste 0 ord, Ecranul -a stins. Am atarnat receptorul, —Cine era? m-a intrebat cu indiferenta Harey. —Unul, Snaut... cibernetician, Nu-] cunosti —Mult'o sa mai dureze asta? = De ce? Te plictisesti? am intrebat-o. ‘Am introdus primul proparat din serie in cascta microscopului neutrinic si am apasat pe rand butoanele colorate ale sistemului de conectare. Campurile de fort& au inceput 84 aumaaie surd, — Aici nu existd prea multe distractii, iar dacd modesta mea societate nu-fi este suficienta, nu-ti va fi deloc placut, am spus, prekungind anume pauzele dintre cuvinte; in acelasi timp, am potrivit ocularul microscopului gi mi-am afundat ochii in alveola moale de guma, Harey mi-a rispuns ceva, dar n-o mai ascultam, Vedeam de sus, intr-un racourci abrupt, un uria pustiu inundat de o stralucire 44argintie, Peisajul era injesat de mici bolovani ovali si netedi, pe alocuri crapati si erodati, parca invaluifi de un abur. Fara sé-mi ridic ochit de pe ocular, am mérit puterea de rezolutie a microscopului. In timp ce patrundeam si mai adane in campul vizuel ce palpaia argintiu, migedm cu mana stingd reglorul mesei; in momental in care 0 hematie izolatd, ca © piatra singuratica, s-a aflat la incrucigarea celor patru fire negre, am sporit gradul de marire, Am avut impresia c& obiectivul cade in picaj peste critrocitul ca un disc concav, care i luase forma unui cire de crater slancos, cu umbre negre gi asculite pe adancilurile ‘marginii inelare. Aceastd creasté, dintatd de depunerile cristalizate ale ionilor de argint, mi- 2 fugit dincolo de hotarele obiectivului. S-au ivit contururile difuze, parca topite sau privite printr-o apa opalizanta, ale incolacitelor languri de proteine; vizand una dintre verigile lantului, am continuat’ s& apas incet parghia de marire, agteptand sA para dintr-un moment in altul limita acestei cdlatorii in profunzime. Umbra turtitd a unei molecule ce ‘umplea intregul ocular s-a conturat tot mai clar. ‘Nu s-aentamplat insd nimie din ceca ce prevzusem. Ar f trebuit s& vid atom pulsind in norul lor electronic, dar nu-i ziream nicdieri, Beranul stralucea intr-un argintiu imaculat ‘Am impins parghia pana la capat. Zumzetul s-a intensificat ameninfator, dar nici acum am vazut nimic, Un semnal strident ce se repeta intr-una ma instiinta c@ aparatul este suprasolicitat. M-am mai uitat o data ia vidul argintiu si am deconectat microscopul ‘cam intors spre Harey. Tocmai atunci igi intredeschidea gura intr-un cdscat pe care 1- a preschimbat abil intr-un zambet — Cum stau lucrurile? m-a intrebat —Foarte bine, am rispuns. Cred ed... niei nu poate fi mai bine ‘MA uitam la ca si din nou am simtit acca furnicdturd la buza inferioard. Ce se-ntampla la urma urmei cu acest trup, aparent atat de fragil gi delicat, dar de fapt indestructibil? Cum de se putea ca, la limitele adancurilor lui, 88 nu fie aledcuit din nimic? Am lovit cu pumnul in corpul cilindric al microscopului. Poate se defectase ceva... Poate c& nu focalizau campurile.. Dar nu... stiam c& aparatura functiona perfect. Am coborat de-a hungul tuturor nivelelor: celule, conglomerate proteinice, molecule, ‘Toate arta exact la fel ca mille de preparate pe care le examinasem. Utimul pas in jos ins ducea spre nicaier ‘Am luat sange din vena ei gi l-am turnat intr-un mic eilindru gradat. L-am impastit in cateva eprubete al cror continut m-am apucat sé-l analizez. Accasta treaba mi-a luat mai multa vreme decat credeam, deoarece imi cam pierdusem obignuinta. Reactiile erau normale, Toate. Dar daca. ‘Am picurat putin acid peste margeaua rosie; ea a Inceput s& fumege, sia pierdut culoarca, s-a acoperit de 0 spuma murdara, Descompuncre, denaturare. Mai departe, mai departel Am luat 0 pipeta. Cand m-am intors spre eprubeta cu picatura de sange, pipeta a {ost cat pe-aci sé-mi scape din mana. Sub spuma murdara de pe fundul eprubetei reincepea sa creascé un strat de un rosu intens. Sangele, ars de acid, se regenera! Dar era un nonsens! 0 imposibiltate! Kris! am auzit ca de lao mare distant, Telefonul, Kris = Cee? A, da, multumese. ‘Telefonul suna de mult, dar abia acum il auzeam. = Kelvin, am spus, ridicand receptorul aut Am conectat linia, aga c& putem acum discuta toti trei in acelagi timp. = Te salut, doctore Kelvin, s-a auzit vocea Iui Sartorius, banuitoare, desi aparent st&panita; vorbea de parca ar fi umblat pe 0 punte ce se elatina periculos = Omagiile mele, doctore, am raspuns. Voiam s8 rad, dar nu eram sigur c& motivele acestei stari de veselie imi sunt suficient de clare ca s8-i pot da curs liber. In fond, de cine aveam 4 rad? ‘Tineam ceva in mand... eprubeta; am agitat-o; sangele din ea se gi coagulase... Ceea ce cexistase acolo eu 0 elipa mai inainte poate c& nu era decat o iluzie. — As fi vrut s& prezint colegilor anumite chestiuni legate deer... fantome, il auzcam i nu-mi venea si] ascult pe Sartorius. Imi facea impresia cA incearca sé-mi patrund& in congtiin|a. Ma aparam impotriva acestui glas privind necontenit la eprubeta cu “— Sa le numim corpuri F, a adaugat repede Snaut. — Perfect Mijlocul videofonului era taiat de o linie vertical ce indica receptionarea simultani a doua canale. fn cele doua jumatati ale ecranului ar fi trebuit 24 se afle fetele interlocutorilor ‘mei. Heranul era insd intunecat i doar un chenar incandescent, ce se contura in jurulcadrului, statea marturie ca aparatele functioneaza, dar ecranele celorialti sunt acoperite — Fiecare dintre noi a efectuat diferite cercetari, am perceput din nou acea precautie in vocea fonfaita a lui Sartorius. O clipa de linigte, Poate ne vorn impartaisi informatiile pe care le detinem, pentru ca apoi si va pot aduce la cunostinta concluzile mele... N-ai vrea si Incepi dumneata, doctore Kelvin...? — Bu? am baiguit. Deodata am observat ci sunt privit de Harey. Am pus pe masa eprubela, dar alat de distrat incat s-a rostogolil pand sub stelajele de sticld, am tras spre mine cu piciorul un trepied inalt gi m-am agezat pe el. Un moment am vrut sa ma eschivez, dar, in mod surprinzator chiar gi pentru mine, am raspuns: — De acord. Un mic colocviu? Bine! N-am facut aproape nimic, dar ag avea ce spune. Un preparat histologic si cateva microreactii. Am impresia cf... Pana in clipa aceea n-aveam habar cum voi continua, Deodata, ca si cum as fi avut o revelatie, am urmat: Totul pare normal, dar nu-i decat un camuflaj, 0 masca. Intr-un anumit sens ne aflim inaintea unei supercopii: a unei reproduceri... mai perfecte deat chiar originalul, Cu alte cuvinte, daca la om limita granularii, limita divisibilitafii structurale se opreste la atomi, aici survine un salt pana la nivelul unor earamizi subatomice. = Stai, stai! Cum infelegi asta? a intrebat Sartorius, Snaut ticea, Sau poate a lui era respirafia accelerata ce se auzea in receptor? Harey gi- a ridicat ochii spre mine. Mi-am dat seama de starea de surescitare in care ma aflam’ ultimele cuvinte aproape le strigasem. Calmandu-ma putin, m-am aplecat si mai tare pe scaunul meu incomod gi mi-am inchis ochii, Cum mi-ag putea exprima gandul? = Elementul final de constructie al organismului nostru il constituie atomii. In cea ce priveste corpurile F presupun ca sunt aleatuite din unitati mai mici decat atomii obignuiti, cu mult mai mici. = Din mezoni...? a sugerat Sartorius. Nu era deloc contrariat. — Nu, nu din mezoni... Ei ar putea fi vazuti. Puterea de revolutie a aparatului de aici tinge zece la puterea minus douazeci angstromi, nu-i aga? Dar nici chiar la aceasta limita, nu se vede nimic; agadar, nu-i vorba de mezoni, Mai curand de neutrini — Cum ffi poti inchipui una ca asta? Gruparile neutrinice sunt doar instabile. — Nu stiu. Nu sunt fizician, Poate cA le stabilizeaz4 un camp de forta. Nu ma pricep la chestiile astea. In orice caz, daca este aga cum spun, atunci materialul de constructie il constituie particule de zece mii de ori mai mici decat atomii gi ined nu-i totull Daca moleculele de proteine si celule ar fi facute direct din acegti microatomi, ele ar trebui sa fie corespunzator de mici. Si hematiile, si fermentii — totul, dar nu se-ntampla aga. De unde Teiese c& toate aceste protcine, celule, nucle sunt doar o mascdl Structura real, care raspunde de... fiziologia "oaspetelui” este ascunsa mai profund. = Dar, Kelvin...1 -am auzit pe Snaut aproape strigand. am Intrerupt speriat. Am spus “oaspetelui’?! Da, dar Harey nu parea atenta. De altfel, tot n-ar fi infeles. Privea pe fereastra, sprijinindu-si capul in méini, Profilul ei delicat si pur se contura pe fondul zorilor invapAiaji, Receptorul Uicea, auzearn doar respiratiile indepartate. —E-ceva in idea astal a mormait Snaut = Da, nu-i exclus, a addugat Sartorius. Exist totugi posibilitatea ca oceanul si nu fie aledtuit din ipoteticele particule ale lui Kelvin, ci din particule obignuite — Poate este totusi capabil sa le sintetizeze si pe celelalte, am remarcat, M-a cuprins 0 patie, Discutia noastré nu era nici macar ridicold; era inutila, — ‘Asta ar explica extrema lor rezislen{a, a murmurat Snaut, Si ritmul de regenerare, Chiar gi energia gi-o iau de acolo din adanc. N-au nevoie sd mdnance; le ajunge sd. — Cer cuvantul, a rostit Sartorius. Nu-! puteam suferi pe acest om. Macar de-ar fi consecvent rolului pe care i I-a impus. Vreau sa abordez problema motivarii, a continuat, Din ce cauzi au apdrut corpurile F? in primul rand insd trebuie si raspundem la intrebarea: ce sunt corpurile F? Ele mu sunt nici persoane si nici copii ale anumitor persoane, ci doar proiectii materializate a ccea ce contine creierul nostra. privitor la persoana respectiva, ‘Reusita definitiei m-a frapat. Desi antipatic, acest Sartorius nu era totusi prost. —E bine, am adaugat. Aga s-ar si explica de ce au aparut astfel de pers... astfel de corpuri gi nu altele. Au fost alese cele mai persistente urme ale memoriei, cele mai izolate dintre toate, desi, fireste, nici una dintre ele nu poate fl complet separat’; in cursul copierii" au fost sau puteau fi incluse si alte reminiscente aflate intamplator in apropiere 46De aceea, "Vizitatorul” stie cdteodatd mai multe chiar decat ar fi putut s& stie persoana autentica a c&rei copie este. = Kelvin! a replicat din now Snaut, M-a surprins faptul ca numai el riposta la cuvintele mele imprudente. Celilalt prea si nu se teamé de ele: oare indiferenta lui Sartorius trebuia sé-nsemne cA “oaspetele” sau era mai putin inteligent decat "oaspetele” lui Snaut? O clip mica fulgerat prin minte imaginca unui pitic cretin ce-l persecuta pe savantul doctor Sartorius. Intr-adevar, mia spus chiar Sartorius, gi eu am observat... In ceea ce priveste cauza aparitiei corpurilor F... prima si cea mai fireasc este ipoteza cA se efectueazé cu noi un experiment, de altfel unul destul de banal. Cand facem o experienta, noi invatam din rezultatele ‘obtinute, gi in primul rand din erori, astfel incat la repetarea ei introducem corecturi... Dimpotriva, in cazul de fata, nici pomeneala de aga ceva, Aceleagi corpuri F apar din nou... necorectate... neinarmate suplimentar impotriva... Incereérilor noastre de a scpa de cle, intr-un cuvant, am remareat eu, circuitul acfiunii lor nu este dotat cu o retroactiune corectivi, dupa cum s-ar exprima doctorul Snaut. Ce rezulta? = Doar faptul ca, in ipoteza unui experiment, este vorba de unul cam superficial, lucru destul de improbabil, cdci ne-am convins cat de precis Tucreazd oceanul fie chiar din modul dublu in care consiruieste obiectele F. Pand la o anumita limita, comportamentul lor seamana cu acela al unor... reale... reale... Nu putea iegi din cercul acestor cuvinte, = Originale, a goptit repede Snaut — Da, originale. Daca situatia depageste posibilitatile normale ale unui... 444... original obisnuit, ‘survine un fel de “deconectare a constiinte’” corpului F gi imediat urmeaza 0 reactie neumana, — E drept, am spus. Dar in felul acesta intocmim doar catalogul comportamentului acestor... obiecte... $i nimic mai mult. E 0 Indeletnicire cu totul infructuoasa — Nu sunt chiar atat de sigur, a protestat Sartorius, (Atunci am infcles bruse de ce ma irita Intotdeauna: nu vorbea, ci cuvanta, parcd ar fi fost mereu la sedintele institutului. Se pare c altfel nu stia sa se exprime). Aici intra in joc problema individualitatii. Oceanul este total lipsit de acest atribut. $i e normal s@ fie aga, De aceea mi se pare, dragi colegi, ca ffi... tocmai latura experimentului, care pentru noi este cea mai iritanta, cea mai gocanta, ii scapa total oceanului, depagindu-i limitele injelegeri —Consideri cd nu actioneaza intentionat? am soptit. ‘Accasta intrebare m-a cam tulburat, dar dupa o clipa de gandire mi-am dat sama ca hu putea fi cu nici un chip exclusa. — Da. Nu cred c procedeazd cu perfidie, cu rdutate sau cu sadism... Aga cum 0 crede colegul Snaut. — Nici eu nu-i atribui sentimente omenesti, a luat cuvantul Snaut. Cum ai putea ini. cexplica toate aceste neincetate reveniri? —E posibil sa fi fost programata vreo instalatie care functioneaza circular, ca un disc de patefon, am replicat, nu fara intentia de a-I necaji pe Sartorius, = Dragi colegi, si nu divagim, a declarat fonfait doctorul. N-am epuizat inci tot ce aveam de spus. In conditii normale ag fi considerat c& este prematur s& prezint chiar gi numai o comunicare provizorie despre lucrarile mele; tinand seama insa de situatia specific, voi face 0 exceptic. Am impresia, 0 repet, deocamdata n-am decat impresia, ca presupunerea colegului Kelvin conjine un sambure de adevar, MA refer la ipoteza lui privind structura neutrinicd... Asemenea sisteme le cunoastem doar teoretic, nu stim daca ele pot f1 stabilizate. Intrevad aici pentru noi o anumita sansa, caci prin anihilarea campului de fort, care confera sistemului stabilitate. De cateva clipe observasem cA obiectul negru ce acoperea ecranul lui Sartorius se da in laturi; in partea de sus se luminase 0 deschizatura si putea fi vaaut ceva trandafiriu deplasaindu-se incet. Deodata camuflajul intunecat a disparut. = Pleacd! Pleacdil!! s-a auzit in microfon strigitul exasperat al lui Sartorius, Pe ccranul devenit bruse uminos, intre mainile crispate ale doctorului, s-a ivit un mare obiect ascménator unui disc, apoi totul s-a stins, inainte de a fi avut timpul sa-nteleg c& acel dise auriu era o palarie de pai —Snaut! am ingaimat cu respiratia taiata. —Da, Kelvin, mi-a raspuns glasul obosit al ciberneticianului. In acea clipa am simtit cé- a7Liubese gi mi-a pierit orice dorinta s@ aflu cine-t intovarageste si pe el. Deocamdata ne este destul, ce zici? — Cred gi eu, am raspuns. Asculta... daca poti, coboara aici sau in cabina mea... vrei? ‘am adaugat in grab, inainte ca Snaut sa fi inchis legatura, = De acord, a spus. Dar nu stiu cand. Si astfel s-a incheiat discutia referitoare la problema noastra. PLASMUIRILE In tojul noptii, m-a trezit lumina, M-am ridicat intr-un cot, iar cu mana cealalta mi-am acoperit ochii, Infagurata intr-un cearyaf, Harey sedea la capatul patului, chireiti, cu fata napadita de paru-i lung. Umerii fi tresaltauy; plangea fara glas. Harey! S-a chircit si mai mult. Ce-i cu tine?... Harey... Inca nedezmeticit bine, m-am agezat pe marginea patului, descatugandu-ma treptat de cosmarul ce ma chinuise doar cu o clipa in urma. Fata tremura. Am imbritigat-o. M-a respins cu cotul. Fata si-o tinea ascunsd. —lubito... Nu vorbi asa. — Dar, Harey, ce se-ntampla? |-am vazut chipul zbueiumat, umed de lacrimi. Lacrimi mari, de copil i se prelingeau pe obraji, stralucind un moment in gropita barbiel si picurand apoi pe cearsaf —Tu nu ma mai vrei — Ceti trece prin cap! = Am auzit. — Ce-ai auzit, am intrebat-o, simtind cum imi amorteste obrazul. N-ai inteles, era doar, — Ba nu, spuneai cd nu sunt eu. Spuneai sé plec. Ag pleca. 0, Doamne! As pleca, dar ‘nu pot. Nu stiti ce-nseamna asta. Vreau gi nu pot. Sunt atat... atat de decdzutal = Copilulel!! ‘Am imbratigat-o, am stréns-o la pieptul meu cu toata puterea, parc universul se prabugea, ii sdrutam mainile, degetele ude si sirate, repetam nu gtiti ce juraminte, Ji ceream iertare, fi spuneam ca fusese numai un vis prostesc si oribil, incetul cu incetul s-a linigtit. A incetat s& mai plang. Ma privea cu ochi imengi, lunatiei, Lacrimile i se uscascri Si-a intors capul —Nu, a murmurat. Nu vorbi asa, nu trebuie. Nu mai esti pentru mine acelasi. —Nu'sunt! Cuvintele mi s-au smuls ca un geamat —Da, nu ma mai vrei. Am simfit-o mereu. MA prefiiceam ¢& nu vad. Gandeam ci mi se pare sau Ce altceva, dar nu. Te comport... altfel. Nu ma iei in serios. E adevarat cA a fost lun vis, dar pe mine mi-ai visat. Imi spuneai pe nume, Ti-era scarba. De ce? De ce? ‘Am ingenuncheat inaintes ei, cuprinzindu-i genunchii = Copilule. = Nu vreau si-mi vorbesti aga, Nu vreau, auzi? Nu sunt catusi de putin un copil, Sunt. A izbuenit in plans gi a cézut cu fala pe pat, Mam sculat. Dinspre gurile de ventilatie patrundea, cu un zumzet linistit, aerul rece. Mi s-a fficut racoare. Am tras pe mine halatul de baie, Agezandu-ma pe pat, am simtit c&-i ating fetei umarul — Harey, asculta. Iti voi spune ceva, Iti voi spune adevirul.,. S-a lésat langa mine, sprijinindu-se incet in maini. Vedeam cum pulsul fi izbegte puternic sub pielea subtire a gatului, Din nou mi-a amortit obrazul si am inceput s@ tremur ca si cum as fi stat in ger Capul imi era golit de orice génd. —Adevirul? spus. Iti dai cuvantul? Nu i-am raspuns imediat; a trebuit sa Inghit nodul zdravan care mi se pusese in gat Era vechiul nostra consemn; la auzul sau nici unul dintre noi nu numai cd mu cuteza sa mint&, dar nici m&car si ascunda ceva, Fusese o vreme in care ne chinuiam, exagerand sinceritatea, din naiva convingere c aga ne vom salva — Pe cuvant de onoare, am rostit cu toata seriozitatea. Harey... Agteaptd. Si tu te-ai 48schimbat: Noi toi ne schimbam. Dar nu asta am vrut s&-ti spun... Adevarul este urmatorul... Dintr-o cauzA pe care nici unul dintre noi n-o cunoaste precis.... nu ma poti pardsi, Lucrurile nu stau insa chiar atat de ru, fiindea nici eu nu te pot. Kris! ‘Am ridicat-o in brafe, aga inffsurata in ceargaf. Un colt umed de lacrimi mi s-a lipit de ‘umir, Umblam prin camera gi-o leglinam. Ea ma mangaie pe obraz. — Nu. Nu tu te-ai schimbat, ci eu, mica goptit la ureche. Ceva se-ntampla cu. mine Poate asta? Privea la dreptunghiul negru, vid, rimas din uga sparta, ale cArei resturi le dusesem ascard la magazic. Va trebui si montez una noua, m-am gandit —Tu nu dormi? am intrebat-o pe Harey dupa ce am pus-o pe pat. = Nu stiv, = Cum nu stii? Gandeste-te, dragi. = Probabil ci nuci un somn adevirat, Poste sunt bolnava, Stau aga, intinsa si mi gandese. Sti. Atresarit. — Ce? am intrebat-o in goapta, caci glasul ar fi putut si ma tradeze. — Sunt nigte ganduri foarte curioase. Nu gtiu de unde-mi vin. = De pilda: ‘Trebuic sé flu calm — m-am gindit — indiferent de ceea ce voi auzi, $i m-am pres pentru cuvintele ei ca pentru un soc puternic. ‘A dat neputincios din cap = Ble... pared... parca... de pretutindeni = Nu=anteleg. = De pared a-ar fi numai in mine, ei ar veni de mai departe. Intrun fel... nu gtiu cum fi spun. Pentru asta nu exist cuvinte = Cu siguranta cd sunt vise, am addugat, prefacandu-ma plictisit; de fapt o piatra imi ‘cazase de pe inima. Iar acum vom stinge lumina si pana dimineata nu vom mai avea nici un fel de griji, iar dimineata, daca vom avea chef, ne vom strdui sd ne facem altele. Bine? ns mana spre intrerupator; ne-a invaluit intunericul, m-am lungit pe agternutul am simfit apropiindu-se de mine caldura rasuilari ci ‘Am imbratigat-o = Mai tare, a goptit si, dupa o clipa: Kris! —cei? —Te iubese Imi venea sa url Dimineata era rosie. Discul tumefiat al soarelui zicea deasupra orizontului. Pe pragul ugii se afla o serisoare, Am desfacut plicul, Harey era in baie; auzeamn cum fredoneaai. Din cand in cand, igi vara in cabind capul, parul ud i se lipise de trap. M-am apropiat de fereastra gi am citit “Kelvin, ne-am impotmolit. Sartorius prefera actiuni energice. Este convins ed va reugi sa destabilzeze sistemele neutrinice. Pentru initierea experienfelor are nevoie de 0 mostra din materialul de constructie al corpurilor P. Iti propune s@ pleciintr-un zbor de recunoastere ca sa iei intrun recipient 0 anumita cantitate de plasma oceanicd. Actioneaza dupa cum crezi, dar Instiinfeaza-ma cu privire la hotararea luatd. Bu r-am nici o parere si de altfel mi se pare cain genere nu mai am nimic. ‘Sustin propunerea lui S. doar ca sa progresam cu ceva, fie chiar s1 iluzoriu, In caz contrar nu near rdmane decat sa.linvidiem pe G. Sobotanut PS. Nu intra tn cabina postului de radio. Pofi face asta pentru mine. Cel mai bine telefoneaza-mi' Parcurgand aceste randuti, simteam cum mi se strange inima, Am recitit cu atentic scrisoarea, apoi am rupt-o, iar bucatelele de hartie le-am aruncat. Pe urma m-am apucat sd 49caut un scafandru pentru Harey. Treaba asta mi se parea la fel de oribild ca si aceea dinainte. Dar Harey nu banuia nimic, sltminteri nu s-ar fi bucurat atat de mult cand Ham spus c& trebuie 84 plee intr-o actiune de recunoastere in afara statiei si cé 0 rog 88 ma intovarageasca. Am Iuat micul dejun in chicinetd (gi de data asta Harey abia daca a ciugulit de doud-trei ori) si ne-am dus la bibliotecd. Am vrut si revad literatura referitoare la problemele campului i ale sistemelor neutrinice inainte de a indeplini dorinta lui Sartorius, Inc nu stiam cum voi proceda, dar am hotarat s consult lucrarile lui, Mi-a venit idea ¢& anihilatorul neutrinic, deocamdata inexistent, iar putea elibera pe Snaut si Sartorius; in acest timp, undeva, in exterior, intr-un avion, de pilda, ag fi putut astepta impreuna cu Harey sfargitul "operatici'. Am ramas o vreme in fata marelui calculator electronic; ii puneam intrebari, iar el rispundea aruncand o figd ce purta inscriptia laconicé "lipseste din bibliografie", ba imi propunea sd ma pierd intr-o asemenea jungla de Iucrari de fizica foarte speciale, incat sfatul devenea cu totul ineficace. Nu-mi venea sf pardsesc aceasté mare incpere cu pereli netezi, téiafi de chenarcle sertarelor, cu noianul lor de microfilme si de inregistrari electronice. Agezata in chiar centrul statiei, biblioteca n-avea ferestre si era locul cel mai bine izolat din interiorul chiurasei de otel Cine stie daca nu tocmai de aceea ma simteam in ea atat de bine, in ciuda vaditului egec al cautarilor mele. Am ratdcit prin vasta sala; in cele din urmé, m-am oprit in fata unor rafturi uriase, infesate pana la tavan; acest munte de carti nu’ reprezentau un lux, ci intruchipa memoria legata de pionierii solaristici: rafturile, care numarau circa 600’ de volume, purtau intreaga literatura clasiea a obiectului, incepand cu cele dowd volume ale monumentalei monografii {in bund parte depasita) a’ lui Giese. Am luat pe rand acele tomuri, fiecare avea 0 greutate impresionanta si le-am rasfoit intr-o doar, asczat pe bratul fotoliului. Harey si-a gasit si ca o carte, Am citit cateva randuri peste umarul ci. Era Bucatarul sideral, una din putinele. cari provenite din patrimoniul primei expeditii, pare-se chiar c&-i apartinuse lui Giese. Vazand-o pe Harey cu ce atentie studia prescriptille culinare adaptate cerinfelor vitrege ale cosmonauticii, nu tam mai spus nimic gi m-am intors la respectabilul volum pe care-I aveam pe genunchi: Zece ani de cercetari ale lui Solaris, aparut in seria "Solarisiana’ de la numarul 4 pana la 13, pe cand actualele publicatii poarta numere cu patra cif, Giese nu fusese niciodata cu o prea mare inspiratic, dar inspiratia este o insusire care poate doar si-i diuneze unui cercetitor al lui Solaris. Niedieri imaginatia si capacitatea de a crea rapid ipoteze nu se dovedesc atat de pagubitoare. In realitate, pe aceasta planeta e posibil orice. Descrierile incredibile ale constelatiilor generate de plasma sunt mai mult decat probabil autentice, desi, in genere, neverificabile, deoarece doar rarcori igi repeta ‘oceanul evolutile. Cel care le observa pentru prima data este speriat indeosebi de caracterul lor straniu, de proportlle lor uriage. Observate la scara mica, intr-o baltoacd, A spunem, ar fi fost desigur considerate ca fiind un simplu ‘joc al naturii’, o manifestare a hazardului. Faptul c& un om mediocru gi un geniu stau la fel de neputinciosi in faja nesfargitei varietati a formelor solarisiene nu faciliteazd intru nimie conviejuirea cu fenomenele oceanului viu. Giese nu era nici genial, nici prost; pur si simplu apartinea tagmei acelor pedanti clasificatori, a céror aparenta linigte exterioard mascheazi 0 neobosita pasiune de munca pasiune care le devoreazi intreaga existenta. CatA vreme putea, se folosea exclusiv de limbajul descrierii, iar cand fi lipseau cuvintele se apuca $A creeze noi expresii, adeseori nereusite, neadecvate fenomenelor descrise. Dar, in fond, nici un fel de termeni nu sunt in stare S8 redea ceea ce se intampla pe Solaris. "Supracopacit’, "Iungonii", ‘ciupercarille’, ‘mimoizii, "simetriadele” "gi "asimetriadele’, "mataniile” gi "aricioizi" Iui Giese sund extrem de artificios; totusi aceste inventii verbale oferd o anumita reprezentare a lui Solaris chiar gi celor ce nu-l cunosc decat din uncle fotografii neclare gi filme imperfecte. Evident, chiar si acest clasificator constiineios s-a facut nu de putine ori vinovat de imprecizie. Omul produce ipoteze intotdeauna, atat in mod constient cat gi atunci cand habar n-are cd o face. Giese considera ca “lungonii” constituie 0 formatie fandamentala gi i-a asemuit cu valurile rovocate de fluxul mariiterestre, dar mult mai mari si mai inalte. De altfel, cel ce a cercetat prima editie a operei lui Giese ‘stie 4, initial influentat de geo-centrism, el le-a numit fluxuri'. Comparatia pare ridicola, dar trebuie s4 finem seama de lipsa de imaginatie a autorului ei, Daca tot am cautat paralele terestre, ar trebui sa observam ca aceste formatii, depagind ca dimensiuni marele canion Colorado, sunt modelate dintr-o substanta care, la suprafala, are o consistenta gelatino-spumoasa (accastii spuma se solidifica in festoane uriage, ugor friabile, in dantele cu ochiuri uriase, ba chiar pentru unii cercetatori ea seprezinta ca o "concrescenta scheletica’}, iar in adanc devine tot mai mladioasa, ca un mugchi incordat, dar ea un mugchi care, pastrandu-si elasticitatea dobandeste rapid, la 0 adancime de cateva sute de metri, duritatea stancii. Intre peretii tensionati ca o membrana pe spatele acestei plismuiri vertebrate se desfAgoara kilometri in gir "lungonul" propriu-zis, obiect aparent independent, asemanator unui piton colosal, care dupa ce a Inghitit munti intregi ii digeré in tacere; din cand in cand, trupul ii tremura si-i zvacneste. Dar numai de sus arata "lungonul aga, de pe bordul unui avion, Atunci cand te apropii de el la 0 distanta la care ambii "perefi ai canionului’ se ridicd la sute de metri deasupra aparatului, "corpul pitonului” se dovedeste a fi domeniul unei atat de vertiginoase migcari incat din pricina ei capita infajigarea unui cilindru gatuit din loc in loc, ce se intinde pana dincolo de orizont. Prima impresie tico da vartejul unei paste vascoase de un verde-sur, in ale crei valuriti se rasfring razele soarelui, dar cAnd ai ajuns in zbor deasupra "lungomului (iar peretii canionului" care-| tainuiese devin atunci aidoma unor culmi de munti), poti vedea ca migcarea este cu mult mai complicata, In ca se incrucigcaz guvoaie mai intunecate care apoi se rAsfird coaxial; in unele clipe, "mantaua" superioara, devenind lucie ca oglinda, reflect cerul gi norii si este strapunsé cu larma unor salve de eruptiile epicentrelor semilichide. Treptat, devine evident faptul ca imediat sub tine se aflé nucleul de actiune al fortelor care mentin masele gelatinoase, rAsfrante pe flancuri, si le inalta pana la cer, dar ceea ce esie evident pentru ochi, stiinta nu accepta chiar att de lesne. De-a lungul anilor, céte discutii aprinse n-au avut loc cu privire la procesele desffsurate in cadrul acestor structuri care brizzdeaza cu milioanele nesfarsitele intinderi ale oceanului viu. Se credea ca in aceste actiuni se manifest unele organe ale monstrului, in functille lor metabolice, respiratorii, nutritive... Fiecare ipoteza a fost pana la sfarsit infirmata de mii de experiente, de cele mai multe ori primejdioase. Si toate acestea se referd doar la "Iungoni’, formatiile in fond, ecle mai simple, cele mai persistente, fiinded existenja lor numdrd saptiméni, fapt care aici este cu totul exceptional. © forma mult mai complicat& si mai capricioasd si care stameste poate cea mai vehement impotrivire (evident, una reflex) 0 constituic "mimoiaii". Se poate spunc, fra exagerare, cA indrigostit de aceste plsmuiti, Giese gi-a consacrat intreaga viaf ca sd le cerceteze, 8 le descrie si si le descifreze esenta. Denumindu-i "mimoiai’, el a incercat $3 cexprime trasatura lor cea mai specifica din punct de vedere uman; o anumita inclinatie de a imita formele inconjuratoare mai mult sau mai putin indepartate Inte-o bund zi, in adancurile oceanului, un imens disc cu marginile sfagiate prinde s8 se intunece ca o suprafata pe care s-a turnat smoala. Dupa cateva ore, restracturandu-se in nigte lobi tot mai evidenti, discul urea spre suprafata. Un observator ar jura ci asista la 0 lupta naprasnica, deoarece din intreaga regiune giruri nesfarsite de valuri sferice se reped aici ca niste buze crispate, ca niste cratere vii, musculoase, ce se inchid si se deschid mereu; ele converg spre o neagra inimA pendulara, se inalta ca o coloand, pentru ca sa se pravileasca in abis. Fiecare dintre aceste pribugiri de sute de mii de tone starneste un plescdit, ca un tunet prelung fiinded totul se desfagoard aici in proportii monstruoase Discul cel sumbru este impins spre adancuri, fiecare lovitura parand sa-! turteascé tot mai mult, s&-1 fragmenteze intr-un fel de lobi, cézuti ca niste aripi ude, apoi prefficuti i ciorchini, la randul lor subjiati in lungi giraguri care se contopese intre ele gi ured, pared tarand dupa sine discul matern faramitat, in timp ce de sus urmétoarele inele ale valurilor cad neincetat in golul tot mai adanc. lar acest joc dureazi uncori o zi, alteori o luna. Cateodata totul se sfargeste aici, Constiinciosul Giese a denumit aceasta varianta "mimoid avorlat", ca gi cum, nu se gtie de unde, ar fi aflat cu exactitate c& scopul final al catastrofei {i constituie “mimoidul matur" (adica acea colonie polipoidala, de obicei mai mare decat un orag terestru), a carui menire este si maimutareasca formele exterioare... Evident, n-a lipsit un alt solaristician, pe nume Uyvens, care, dimpotrivi, a socotit aceasta faz ca fiind ‘degenerativa", agonica, iar padurea de forme himerice a considerat-o drept 0 evident cliberare a structurilor derivate de sub dominatia materna, Totusi Giese, care, in descrierile tuturor plasmuirilor solarisienc, se comporté cao furnied hoindrind pe o cascada inghejata, nu s-a lasat catusi de pufin abatut din cadenta frazei iui uscate gi, cu o certitudine absolut, a clasificat diferite faze ale desfagurarii mimoidului in ordinca unei perfectiuni ascendente. Privit de sus, un mimoid pare asemandtor unui orag. E numai o iluzie, produsa de cdutarea unei analogii cu lucrurile pe care le cunoastem. Gand cerul este senin, toate acele excrescente multietajate si palisadele de pe creasta lor sunt invaluite de un strat de aer