Comentariu literar al poeziei „Ars poetica” de Grigore

Vieru
Titlul „Ars poetica” format din 2 termeni accentuează arta prin care sunt exprimate
trăsăturile poeziei și în același timp arta în sine.

În această poezie cu strofe de 6 versuri și vers alb e prezentă o evoluție și

continuitate a vieții sugerează fragmentele „Merg eu... Mergi tu... Vine moartea... toți
sîntem luminați”. Viața e formată din momente plăcute și mai puțin favorabile, iar omul
cade pentru a se ridica, pentru a atinge noi limite.

Metafora „Cu spicele albe în brațe/ Ale părului mamei. ” sugerează că mama este o
ființă sfîntă, firavă și însuși începutul tuturor începuturilor, fără ea totul ar părea atît de
singuratic.

Motivul iubirii e prezent în metafora „spicul fierbinte la piept/ Al lacrimii tale” ce

sugerează ca aceste relații sunt ceva presus ce nu aduc nici un dar mai generos decît
aripile sale.

Un alt simbol, cel al morții nu cruță pe nimeni, nu îțî oferă nici o minută în plus,
deaceea nu pierde timpul, acționează, ne dăm seama din versurile „Vine moartea din
urmă... Ea care nimic niciodată/ Nu înapoiază.”

Fragmentul „Și toți sîntem luminați/ De-o bucurie neînțeleasă” accentuează ideea că
putem fi fericiți din simplele mărunțișuri, important e să fim conștienți de aceasta.

După părerea mea, mesajul acestei poezii este că evoluția vieții depinde însuși de
noi, deaceea trebuie sa învățăm la tinerețe pentru a fi oameni de succes spre bătrînețe.