2 er ae | MINISTERUL EDOCATIEIS! INVATAMINTULUL VALERIA GUTU ROMALO SINTAXA LIMBII ROMANE PROBLEME $I INTERPRETARI 1 EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA BUCURESTI~1973Redactor: Tehnoredacter: Copertst: ARETIA DICU V. BIRIS. V. WEGEMAN PREFATA Tn orice domeniu stinie, ecotufia presupune confraniarea, resaluarea cunotnfeler, are conde uncor la conierta teorilor rot eu ele ec, altor, la ebolrea fr intoarcee @ unor opt, a unor creinge. Un mod nou de abordare a faptlor pure tatdecuna in lain aspect ale fonomender neatserote, necunoscue pint aun, deal care completed sf profundeata cunasterea intr-n anuiit domeniu sou elemente care rdsoarnd tniregu mod de inelegere a fapttr. Tn anit din urmé, share, care prea sd fie 2a mai consredoare dire deptnee tne iste, partieipind oo mai pun ta Intensafréminare eos care earcterzead ingests secolaled naira, ajunge sd reprezinte unl din domenile ele mat fertile sub aspect teretic H metodtogc. Diverle modal de abordare « fenomenaiul state snd opuse adeseort tn ala, uneori cu vehomenja. De cele mai mule or infruntdie sn proprtperfoadtor de incepud. Dupa ce sau maturizt, de ober, diverse concept galt dein mat conct- ante, copaile 5 accepte aportul lnc ol ceretarit cw ald fandamentare toric, recuncasot 0 enumilécontnaltate in decolterea discipline. Lucrarea de fa nu is propune sd fie odescriere a sintae mbit rama contempocine, fn cadrul sf cu matodologia unei anunite concep. Obiectul ett reprint conn fru nt a= rea concepllor grematii clase, tradianale', cu procedete tng f daxet struct re. Prezentaea snlasei ramdnest pe care 0 propunem are caracer anal, prin aceasta 1 sueazd altri de gramatia clasts de een sructuata laxonamiel), dar recurge uncort 1 proce sugerate de gramati generated trasformajonad ‘Schema genera, clasict, care serceste ca punctdeplecareo reprint, ca find cea mat cuprinatoare, cea oferta de Gramatica limbii romane a Aeademict R. S. Romina (ed. @ 1-a, 1968), abordatt inst forma, din perspectva partculartator de expres, Tn ce pri texte metodclogia, expunerea ee tribwlerd, in primul rind, ructalicmulul de oventare snattic, tngustet taxonomic, fara a-t propine Insts conduct la 0 descrire de acet ‘ip tnglobarea sf facicarea unor sugeti metodtogce datorate tansfermalonliul compleeazd cost cara. Situinduse in ace larg coordonate, dscufa« putut cuprinde in perspectioa propusd rezattle unor crcl, recente sau mai ec, forte dirt ca oraare. Lucrarea acid o desinajic. in primal rind didacticd, tn maura te care se adrseaea in special profesorior si studenfilr, a fot neces 0 prezenare a drectilor principale de Aezstiare a sintaxelcontemporanc, care permit intoducerea unr soncepte gt expliclarea procedeelor la cares recurge tn expuneePREFATA Preraes settee 1a opt a sno rm care se organ (rin raf hgedeep) tm ered verbal uh, eipind pode, aie set fput decompile ale components ce comunci n dre trera pedonnd ttmentadomante, de confit Nae tet bl ond Sitti In dere cre Stent oral hr a infest an modded adinentr up de ali, orien a roo te gam Ox proce formate eter sintacoe contin un gos promi cs oil de inf modern Lares de ai ft Gnd en nfo eat cle na epi eket ae vt omat grt pore ABREVIERI Cahiers : Cahiers de linguistique théorique et appliquée, Bucuresti, 1962 urm. CL: — Cercetdri de lingvistici, Academia Republicii Socialiste Romania, Filiala Cluj, 1956 urm. Elemente de analizi: S. Stati, Elemente de analist sintacticd, Bucu- regti, 1972. E.LS.: Elemente de lingoistio structurald, Redactor _responsabil I. Coteanu, Bucuresti, 1967. Gramatica (1954): Academia Republicii Populare Romane, Gramatica Uimbii romaine, vol. 1, TI, Bucuresti, 1954. Gramatica (1963): Academia Republicii Socialiste Romania, Gramatica Timbii romdne, vol. 1, 11, Bucuresti, 1963 (ed. a Il-a). Grupul verbal: G. Pana-Dindelegan, Sintaxa transformational @ grupului verbal in limba roménd (su> tipar). | Limba roménd contemporanit: Lorgu lordan, Limba romdnd cohtem- porand, Bucuresti, 1956 (ed. a I-a). Limba si literaturdé, Societatea de stiinfe filologice din Republica Socialist’ Romania, Bucuresti, 1955 5. u. Limba roménd. Bucuresti, 1952 urm. Reoue roumaine de linguistique, Bucarest, 1956 urm. Studii si cercetdri lingoistice, Bucuresti 1950 urm. Studi de gramaticd. Redactoti responsabili: Al. Graur, J. Byck, Bucuresti, 1956 (1), 1957 (11), 1961 (III). | Sintaxa transformafionalé: Em. Vasiliu, S. Golopentia Eretescu, Sintaxa transformafionali a limbit roméne, Bucuresti, 1968. Structura morfologicd: Torgu lordan, V. Gutu Romalo, Al. Niculesen, Structura morfologicd a limbii roméne contemporane, Bucuresti, 1967. Teorie si meloda: S. Stati, Teorie i metodd tn siniaxd, Bucuresti, 1967.8 ABREVIERL 1. INTRODUCERE eee cuz acuzativ 1 cad adjectiv GN grup nominal ov grup verbal | N nume (substantiv si pronume) SINTAXA, OBIECT $1 METODA pron pronume rel reflexiv \ ‘S (subst) substantiv 1, Sintaxa. Acceptiunea care se acorda termenului sintaxd si obiectul Vv verb de cercetare al acestei discipline variaza in cursul istoriel gramaticii Variatiile, dependente in mare masuri si de concepfille lingvistice, nt depagesc ins anumite limite, in centrul cercetarii sinta i, SEMNE CONVENTIONALE totdeauna, modul de orgenizare a comunicarii, imbinarile de cuvinte (cf. ,Sintaxa este ansamblul regulilor privitoare'la inbinarea cuvintelor > otescrie" in propozitii*, Limba romdna contemporand, p. 494, sau ,Sintaxa este = sdevine (se transforma) * partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la imbinarea cuvintelos identic* | im propozifii si fraze“, Gramatica (1963), Il, p. 7). Domeniul sintaxel oie | Poate fi extins uneori prin includerea in preocuparile sale a unor probleme | care depagese acest cadru: i se atribui, de pild3, ea obiect, si Mudicres »8e concateneazi cu (GNGV) | sensurilor presupuse de modifiedrle morfologice,'punerea in evidents a “provine din* | Hallo extegoilor gramatcale, care se elev met ales tt Bi) saccent supli | participarea lor la anumite tipuri de constructi, de combinafil de caret, Se oe | Rotel pita, in Grama mht romane 1548 tear a eect. gi J.’ By-ck,’ partes de sintaxa cuprinde, alaturi de sintaxs propesi lict si sintaxa’frazei, un capitol intitulat ,Sintaxa parlor verter 1 AK in care se discuta valoarea si intrebuintarea ,formelor" de numir, 'caz, persoani ete. | La o largire, in alt sens, a domeniului conduce cuprinderea in sintaxi a tuturor grup arilor de morfeme, inclusty a gruparilor care Feprezinta cuvinte. Cuvintul, considerat pina la un moment dat unitate de baci atit pentru morfologie, eft si pentru sintaxé, se dovedeste un concept dificil de defintt in conditiilé de exigenta als 5 Largirea orizontului lingvistic, Iuarea in considerare si a faptelor unor limbi de alt tip decit cel indo-european, la care s-a linitat mult vreme experienta si cercetarea lingvisticd, a facut problema si mai complexd. Pentru a evita aceste dificultai, se propun in locul conceptului cuvint, ca unitéti fundamentale: morfemul, unitate minimala dotala eu sens (de obicei obiect al morfologiei), i sint gma, orice combin: | de morfeme (obiect al sintagmaticii sau al sintaxei). Evitarea unitiii seuvint* conduce uneori 1a abolirea granite’ dintre morfologie si sintaxa0 INTRODUCERE Aga, de pilda, an imediati porneste de 1a enunturi Ge verse taiindert i procedeacd prin segmentirbinare (In cele mal multe situatii), care, din etapa tn etapé, conduc pina la morfeme. Si pro- cedura propusi de’Z. Harris (Structural Linguistics, Chicago, 1960, ed. a IV-a), care are in vedere morfemele, secvenjele de morfeme, construc: fille, urmeazd deci, fntr-un fel, directia inversi celei presupuse de grama- ticile, CI_(=constituenti imediati), neglijeaza distinctia *morfologie’si taxi", (,Rezultatele sintactice si morfologice se obin prin aceeasi procedur: aga incit nu se face nici o distineie intre ele", p. 262.) Nici teoria gramati calé a lui A. Martinet (Eléments de linguistique générale, Paris, 1960), in care uniti{ile fundamentale sint reprezentate prin mone me (‘unitati semnificative succesive minimale", p. 97), care se organizeazi intr-o “ierarhie* (p. 105 gi urm.) si se grupeazi in sintagme (sintagma este definit’ ca “orice combinatie de moneme", p. 109) de diverse tipuri (inclusiv cuvintul: ,sintagma autonoma aleéiuit’ din moneme nesepa- rabile reprezinta ceea ce, in mod curent, se numeste cuvint", p. 112) nu. presupune diviziunea'“morfologie/sintaxa. Cu toate rezervele cu care este privit, cuvintul este Iuat, totusi, de cele mai multe ori, in consideratie in descrierile limbilor flexionare. Exa- minarea organiza ilor se opreste in general la cuvint, aju gindu-se, cel putin implicit, 1a distincfia intre dowd nivele de organi- zare — morfologic si sintactic. Intr-o perspectiva diferitd apare sintaxa tn cadrul gramaticii transfor- mationale (si generative, in general), care comport un component. de bazi — cel Sintactic— si dot componenti interpretativi — cel fono- logic si cel semantic (cf. N. Cho msk y, Aspects of the Theory of Syntax, Cambridge, Massachusetts, 1965, p. 16). Cea ce se atribuie in mod obignuit morfologiel se include in componentul fundamental sub forma unor simboluri “categoriale” ca N_(nume), V (verb), Aj (adjectiv) etc., care reprezinté “categorit lexicale" si corespund fn mare p&rfilor de vorbire Gt. Sintaxa transjormafionala, p. 29), dar si sub forma “formativelor gramaticale* ~ Part (participiu), Ger (gerunziu), Int (interogativ), de exemplu — care corespund afixelor din gramatica tradifionala uneori asa-numitelor particule interogative, adverbe negativeete." (lc. cit, Simbolurile categoriale fac parte din vocabularul auxiliar al gramaticli, iar formativele gramaticale, ca si cele lexicale sint cuprinse in lexiconwl gramaticii. Componentul sintactic al gramaticii trans- 1 Pentru o prezentare detallati a diverselor modalitati de a dlimita obiectul st dome- nil de cercetare a morflogiel gi sintaxel, vezi Teorie $ melodd, p. 27-37, SINTAXA, OBIECT $1 METODA 1" ynale cuprinde, pe lingé vocabularul gramaticii, regulile de structura a frazei, regulile de subcategorizare gi regulile de transformare. 2.0. Sintaxi traditional, sintaxai modern. Deosebiri importante imprima cercetatilor gramaticale concep tia lingvistic’, modul de a {nfelege limba si de ao situa fafa de alte fenomene, precum si'me to dele ulilizate de gramatician, In deavoltarea lingvisticii din ultimele decenii, tin loc important ocupa sintaxa, efortul de revizuire si innoire teoreticd si metodologica din acest domeniut. Modalitati noi de intelegere a limbii impun alta abordare, pe alte cai si cu alte procedee, a fenomenului sintactic, Cum se intimplé, de obicei, in perioadele de evolufie rapida a une disci pline stiinfifice, un loc deosebit de important ocupa discutiile teoretice cu caracter polemic. Un nou mod de abordare, 0 now’ metoda, o definitie diferita sint prezentate de cele mai multe ori pentru a le justifica pentru a li se demonstra utilitatea sau avantajele, in opoziie cu alte pro- cedee gi definitii, de obicei, anterioare. In disputele de acest fel au aparut frecvent (si mai apar Inc) referrile la sintaxa si, tn general, la lingvistica tradifionald, opusi sintaxei (lingvisticii) moderne, intelegindu-se, cel putin pind la un moment dat, prin sintaxd moderna, sintaxa struc- tural. 2.1, Termeni! sintaxd tradifionald desemneazi de obicei, in discutiile de acest fel, un anume tip de cercetare si de descriere sintacticd tributar, tm mare misura, modelelor gramatiel casice greceyi sau latinesti I se reprogeazii_sintaxei traditionale, in primul rind, logicismul si semanticismul, insuficienta delimitare dintre sintaxa si logicd, apelul abuziv 1a elementul semantic in dauna (ji impotriva) elementului “expresie”, “formé", precum si servilitatea feti de model ul limbilor clasice, apiicarea necriticd a unor scheme gramaticale, proprit imbii Iatine sau grecesti, 1a limbi mai mult sau mai putin diferite ca structura, indiferent de gradul de adecvare al acestor scheme la: materia- Jul lingvistic cuprins fn descriere. ‘Asa, de exemplu, Ch. C. Fries (An Introduction to the Cons- ‘traction of English Sentences, Londra, 1957, p. 8) subliniaza ca defini- tea proporitiel ca, grup decuvinte care exprima o gindie completa", curenté in manuale si tratatele de sintaxa care se ocupd de diverse 4 Sintaxa urmeaza, In acest proces de modernizare, cu oarecare intiriere, drumul parcurs de fonologie st morfologe.2 INTRODUCERE ee limbi, dateazé ined dinainte de Priscian si se pistreaza, desi, cum au aratat numeroase cercetari, nu este nici clara, nici cuprin: zaloare (cunoscuta lucrare a lui J. Ries, Wasisl ein Sai2?, Praga, 1931, enumera peste 300 de definitii propuse pentru conceptul “propozitie"). Ineficienta este, eleva Ch. C. Fries (op. cil. p. 32), 31 clasificarea tradifionala a propozitiilor: Nici un profit teal na deriva din simpla atasare a unor termeni tehnici la sensuri ca «for muleaza o intrebares, «da un ordin», cenunfa cevay.« E. Nida (A Synopsis of English Syntax, Londra, Haga, Paris, 1960, p. 50) reproseaza Iuerarilor traditionale preluarea nectitied a terminologiei gramaticilor clasice : aceasta terminologie precintd un mai mare grad de adecvare, cind este aplicata limbilor latina 41 greaci, unde clasele stabilite fa nivel morfologic se suprapun in mare Cu clasele nivelului sintactie, decft cind este aplicata limbif engleze. LH jel msel v, in Principesde grammairegénérale (Kobenhavn, 1928), considera delimitarea faa de logic cao conditie necesard Pentru construitea gramaticii ca stiina. 2.2. Prin opozitie, sintaxa moderna (netransformationalist se caracter. zeazai prin abolirea’ modelului,clasic" si prin efortul de a delimita cit mai strict rolul elementului semantic $i al aprecierii subiective, dea opera distincfiile si de a formula definitile necesare in termeni “formali", avind in vedere diferentele, particularitatile de expresie, Pentru Ch. C. Fries (op. cit, p. 32) rolul gramaticii const nw in a denumi prin termeni tehnici anumite sensuri, ci in a descoperi ,e um stim cd o anumita propozitie «exprima o intrebare...». Ca alte cuvinie cum sint indicate aceste sensuri particulare in englezii* Gramatica trebuie sii stabileasca particularitafile formale care pun in evident’, intr-o limbs data, “sensurile structurale’, sensurile determinate nu de infelesul com= Ponentelor, ci de organizarea in care sint cuprinse aceste compo. nente. Reacfia fafa de logicismul gramaticii tradifionale are ca manifestare extremista si negativa climinarea sensului, a con{inutulul din preocupa: tile gramaticii (si ale lingvisticii), In forma sa constructivé, aceasta reactic conduce la cautarea unor modalitati formale, capabile si dea seama de liferenfele de confinut, apte sé surprind’, si defineased si si descrie confinutul, sensu, Depiisirea acestei faze de opoziie fat’ de gramatica tradifionala este ilustrata de sintaxa transformafionalé (ef. N. Chomsky, Aspects of the Theory of Syntax, 1965, p. 5 si urm. si, mai ales, Cartesian linguistice, New York, 1966), care se reclamé ca filiatie din gramaticile rationale, SINTAXA, OBIECT $1 METODA 13 i ipostaze ale cercetirii sintactice nu exist’ ins’, cum Inte inal, scat lorce genetics. Aproplerea dintre ele rezulta din faptul 8. ,gramalicile generative ga inspirat din logic, iar gramaticie rajionale ale scoeor al XVIl-Lea al KVilI-les reprints un moment te seam stra relation dint Hist i loxea", Aceast tsa turd se manifesta dient in cle dou tpuri de gramaiiel— in gramaticile ralionale, descrera structurilingvstice se face porrind de a categorie Kindirii logice, exist o intrepdtrundere intre categoriile logice gic eramaticale, pe cind gramatica transformational este tribularé logic moderne sub aspect mietodologic, in calitate de sistem formal construit deductiv, si nu se intereseazé de raportul dintre formele logice si cele lingvistice”™ : ar : i 2.3, Sintaxa moderna si cea traditional nu se separé, cum ar putea parea Ta prima vedere, cronologic, prin apartenenta Ia’0 anunitd elap’. Modul tradifional de abordare si de tratare persist’ si coexist cu cercetirile de orientare moderna, care ins’, in epoca actual, capatd o dere evident mai mare. : : P De esemeni nu. trebule tneles ch termenii “sintaxd traditional’ si “sintaxd moderné se aplicd unor entitati omog ene: aceti ferment ‘au in vedere cercetiri si teorii diverse, deosebite sub multe aspecte, dar prezentind anumite traséturi comune care permit gruparea lor laolalta. Chiar aceste trisituri comune se pot manifesta in ,grade™ diferite in diverse luerari. mnaliticd si sintaxa generativa, Termenul “sintaxd mo- mal iabitoare a sintaxei moderne o reprezintdpreocuparen de a pune de acord cereelarea, din acest domenix cu nile concep despre limba, de elabora pentru studierea acestul spect a limbli 0 metodolo adecvatd, compara bila cucea ulilizata de alte discipline lingvistice, penira alte nivele ale Timbi, Procesul de modernizate a sintaxel nu are Tod un aspect unfiar, mu ce devvoltd Intro unied directie, Cautarile de innoire metodologic’ se manifesta in diverse ipostaze, iat forma unor teorii, curente sau scoli deosebite. a] In aceasta diversitate se disting doua direc analiticd si cea generativista, aceasta din ur opuse, intr-un fel,’ cea Hind mult mai recenta. 3CLS, Stati, In jurul incercivilor de recuperare a gramaicitor rafionale, in Sis ‘mele Tinbit, Bucuresti, 1970, p. 59. Y Art city p. 63.“ InTRODUCERE 3.1, Directia analiticd (sau taxonomic’, cum o numeste N. Ch o-m’s k y) a sintaxel moderne are o istorie mai indelungata si se manifesta printr-o mai mare varietate de doctrine, care, utilizind concepte si metode mai mult sau mai putin diferite, au particularitatea comuna de a-si propune ca pornind de la un tot (un text, un corpus) si ajunga la stabilirea unor clase cuprinzind elementele constitutive ale textului, elementele identificate prin operatia de anali Analiza aplicaté mul{imii de fraze corecte care reprezinta textul permite degajarea unitafilor lingvistice si punerea in evident a relajiilor dintre cle; tipurle de relat ta care parlicipa reprezinti prineipiul elacticaton, jar 'clasificarea, deci alcatuirea unor inventare organizate, constituie obiectivul principal, chiar dacé nu unicul, al cercetarilor de acest fel, Aspectul analitic si clasificator grupeaza sintaxa moderna structurald si distribufionald, cu cercetarile de sintaxa fradifionald, céreia i se opune leoretic si de care se deosebeste, in mod esential si evident, sub aspect metodologie. Prin aceleasi caracteristici, cercetirile taxonomice moderne se opun gramaticli generative transjormafionale pentru care textul reprezinta scopul si nu punctul de plecare: pornind de la unele aspecte paradigmatice, pe care Ie accept ca date si care sint cuprinse in vocabularul auxiliar, si aplicind un sistem, ett mai restrins, de reguli, acest tip de gramaticd Irebuie si asigure sintetizarea, producerea frazelor corecte ale unei anu- mite limbi. Modul de obtinere a frazelor, “istoria lor derivativa", reprezinta in acelasi timp deserierea si explicarea lor. Categoriile gramaticale, care {in gramaticile analitice primese o descriere interna, structurali, in modelul generativ apar sub forma operational’: sint descrise prin comportarea lor tn procesul de generare a propozitilor Cele dou modele gramaticale reprezinta dou concep{ii despre 1a gi despre scopul cercetarii stiintifice. Gramatica analitica corespunde conceptiei conform cireia cerce- tarea stiinfifica trebuie si conduc, avind in vedere un material de fapte eit mai bogat, la clasificarea datelor acumulate prin observatie. In con- ceptia moderna, cercetarea stiintificd are rolul de a construi, pornind de la un numér limitat de fapte, modele ipotetice, teorii capabile si explice datele cunoscute gi sé le prevada pe cele necunoscute. Cele doua concepfii opun stiina taxonomica, teoretice. Gramatica generativa, model deductiv, ‘corespunde acestui al doilea mod sti Ac. S. Marcus, Aspecte matematice In studiul lmbajului, in Limba}. togied, fitozofe, Bucuresti, 1968, p. 74, I | I SINTAXA, OBIECT St METODA 1s ea sliinfel. Cele doua conceptii reprezinté dowd faze in de ne ft St race de acumulae, care i furnizeaza observaile, fatele presupuse in’ mo hecesar de orice teorie explicativl. Intre cele doua faze insi trecerea implica un salt, o ruptura” (cf. N. R uw et, Inirodution ata grammaire générative, Paris 1967, p. 12). Acest moment de discontinuitate a fos fnsistent subliniat de'N. Chomsky, fondatorul gramaticii transfor- mationale, prin opozifia trangant% a gramaticii teoretice, a modelului generatv, fata de intreaga ings taxonomic’ medernd (ef. Syntactic fructures, Haga, 1957 § 5. : | : Gael. preigutéi me lingvisticii teoretice se inregistreazd nu numai la W. Humboldt si in gramatica de la Port Royal, menionate de N.Chomsky, ci chiar si printre structuraligti~R. Jakobson, M. Halle, E, Benveniste — gi printre’ lingvistii_prestructura- listi- E. Sapir, O. Jespersen etc, (fi, N. Ruwet, op. cit, p. 15~16). 3.3. Teoria lingvistic presupusti de gramatica transformafionali se bazeaz’ pe distincfia fundamentala dintre competer{a si performanta. Conceptul competent{a are in vedere cunostinfele, presupuse de activitatea lingvistic’, ,sistemul de reguli care reprezinté cunoasterea limbii de eatre vorbitor— auditor" (N. Cho ms ky, Aspects of the Theory of Syntax, Cambridge, Massachusetts, 1965, p. 4); performanta eprezinté actualizarea, manifestarea acestul sistem’ in diverse acte con- crete de vorbire, Un paralelism evident exist intre distinctia ,competenta/perfor- man{a* din teoria transformationala si distinctia saussuriana ,limba! vorbire“. Deosebirea principal deriva din faptul ed in concepfia lui N. Chomsky competenta reprezinti un element activ, capabil si asigure si si explice caracterul creator al limbi. Periormanta este direct accesibild cercetarii, competenta nu poate fi determinatd decit mediat, din datele oferite de performanta. Gramatica tune) limbi reprezinta “descrierea competentel” vorbitorulul. Daca ygra- matica este ... perfect explicit ~ adie’ daca nu se bizuie pe inteligenta unui lector perspicace, ci ofer’ o analiza explicita a contributiei sale — pu; tem si o numim’ (Garecum redundant) 0 «gramaticd generativas (N. Chomsky: op. ily p. 4) Necamatiee transformalfonalé include un component principal, funda- mental — cel sint ac tic ~ si dowd componente interpretative — fono- logic si semantic. Sintaxa are in vedere, in primul rind, condifille formale16 !NTRODUCERE pe care trebuie si le indeplineasea o fraza, un enunt, pentru a fi suscep ibil de a primi o interpretare semanticd si. fonetic’, Gramatica transformationala presupine un aparat alcatuit din simbo- Juri a caror totalitate reprezinta vocabularul gramaticii si un numar de reguli—reguli de constituenti si reguli de transformare. Aplicarea regulilor de constituenti asigurd generarea structurii profunde, pe cind structura de suprafata rezulta din transforma (ef. Sintaxa transformafionala, p. 38-39), 3.4. Teza fundamentalé pe care se sprijini constructia gramaticilor analitice structurale 0 reprezinta caracterul siste matic. al limbii: limba este un sistem ale cdrui componente exista gi functioneaza pe baza relafiilor dintre ele. Diversele elemente componente se repartizeazi pe mai multe nivele ~ nivelul fonologic, nivelul morfologic, nivelul sintag- matic ~, fiecare dintre aceste nivele fiind caracterizat prin unitafi speci fice si printr-o organizare proprie. Nivelele lingvistice se organizeazé intr-o ierarhie prin faptul c& unitatile nivelelor supetioare sint reprezen- tate prin grupari de unitati ale nivelului inferior: o sintagma reprezinta 9 grupare de morfeme, un morfem e aleituit de obicci din mat multe joneme. Unitatile diverselor nivele se caracterizeaza prin rela {iile pe care Ie contracteazé. Ca urmare, identificarea si ordonarea acestor unititi fn clase se poate realiza prin punerea in evident’ a raporturilor la care participa. Orice element al unui nivel se situeaz’ fata de celelalte prin Taporturile de opozitie (raporturi paradigmatice) sau de combinare (ra- porturi sintagmatice) pe care le poate realiza. Relajiile reprezentind structura, modul de organizare a_nivelelor, unitatile oricérui nivel pot fi caracterizate si clasificate finind seama de particularititile lor relationale. Caracteristicile pe care trebuie si le releve cercelarea lingvistica fiind de aceeasi natura la toate nivelele, este firese ca procedurile utilizate si fie aceleasi; e posibil deci transferul metodologic de la un nivel la altul, dela o disciplina lingvistica la alta, condueind la un ,omomorfism al procedurilor" (cf. J. Dubois, Grammaire structurale du [ranguis: ta phrase et tes transformations, Patls 1969, p. 9) ‘Metodologia structural a aparut si s-a dezvoltat in cercetarile consa crate fonologiel si a fost apoi aplicaté cu unele adaosuri si modificar ccercetirii morfologiei, a sintaxei si chiar sia lexicului Ta substitutie, comutare, dstribufie fac apel, in egal misur’, fono- logia morfologia’ si sintaxa,, Avind in vedere particularitiile relationale, gramaticile analitice sta- bilese, pentru diversele nivele, inventare ordonate de elemente. SINTAXA, OBIECT $1 METODA 7 4.0. O caracteristicd comuna sintaxei moderne in ansamblul su, deci atit variantei analitice, cit i celei sintetice, generative, 0 constituie dezideratul unei descrieti eliberate de psihologismul si logicismul sintaxei ale, a unei descrieri for male, caresé evite continutul in analiza si ih defini{ii_ sau si-1 euprinda acordindu-i insi un statut formal, cum procedeazi N. Chomsky, in Aspects of the Theory of Sintax, 1965 (vezi p. 68 urm., de exemplu). tui deziderat este de obicei sprijinité de o examinare a delinitilor si descrietilor tradifionale. Persisten{a ,modelului" sintactic tradiional, datoraté in mare ‘misura practicli didactice si manualelor gcolare, face ca gi in epoca actual si mai fie considerate necesare studiile care releva ineficacitatea definifiilor semantice. Ch. C. Fries demonstra (op. cit, p. 173 urm.) inconsistenja definirit subiectului ca find scuvintul sau grupul de cuvinte despre care se spune satt se afirm ceva" sau ca reprezentind pe ,autorul actiunii“, cai, pe de-o parte, fntr-un enun{ ca: Omul a dat bitiatului banit (The man gave the boy the money), e greu de afirmat c& omul (gi nu beliatul sau banii) repre- zinta cuvintul despre ,care se spune ceva’, iar, pe de alt’ parte, poate indica nu numai pe autor, dar si pe cel ce suporta o acfiune saul ceca ce e identificat sau descris etc. (op. ci, p. 178), civersele sensuri ale subiectului depinzind de sensu verbului cu eare se com : ‘Aceeagi problemi este discutata in termeni analogi peste un sfert de secol de R. Lagane in Probleme de definition. Le sujet (in Langue frangaise. La syntaxe", 1969, nr. 1, p. 58-62). Dupa Sublinierea neajunsurilor diverselor definiii semantice $i sugerarea citorva modaliti{i formale (acord, substitutie cu pronumele personale saut interogative etc.), autorul incheie: In orice caz pare indis- pensabil si se puna capit unei rutine care constituie un exemplu foarte prost de metoda pentru elevi, in maisura in care permite si se accepte cu calm di i" rdantele dintre definitii si clasificari", In aceeasi publieatie si in acelagi numar (Remarques sur la. notion objet direct en jrancais, p. 63-73), M. Gross examineaza critic definijia complementului direct 4.1, Modul de a infelege formatizarea, ca si atitudinea fata de continut, fat de sens, variaza de la un lingvist la altul, de la 0 lucrare la alta, Abor- darea formali a fenomenului sintactic, infeleasi inifial intr-un mod concret si destul de rudimentar ca punere in evidenta a particularitatilor 3 = Sintaxa init rome18 INTRODUCERE. de constructie, de intonafie etc., se rafineazi treptat prin introducerea unor concepte ca substitufie, clasd de echivalenté, transformare etc. Acest proces de rafinare este rezultatul efortului de prelucrare i precizare a tehnicii ‘cercetarii lingvistice (elaborarea nei tehnici cit mai evoluate devine, la un moment dat, scopul principal al lingvisticii descrip- tiviste americane), dar si al sugestiilor oferite de logica modemné, de matematicd ete. Gramatica transformational’, care incearca sA formuleze principii pe baza carora propoziille (sentences) unel limbi pot fi construite in acelasi mod in care o teorie matematici formalizat poate fi folosita pentru a construi teoreme" (E. Bach, An Introduction to Transforma- tional Grammars, New York, Chicago, San Francisco, 1964, p. 10), este tocmai rezultatul acestei convergente. 4.2, Istoria _lingvisticii americane (de la L. Bloomfield la N. Chomsky) ilustreaz cu deosebita claritate acest proces. Astiel, Ch. C. Fries (An Introduction to the Construction of English Sentences, Londra 1957) pornind de la presupunerea ci ,semnalele oricarui Sens structural in engleza ... pot fi descrise prin referire la forma, la corelatiile dintre forme si la topic (arrangements of order)* (p. 59), care au ins o semnificatie structural numai in masura in care apar in anumite tipare (p. 60), stabileste pentru englez mai multe ,tipare structurale tinind seama de selectia parfilor de vorbire, de forma termeni- lor, aranjamentul pozitiilor si intonafie. In acest model de descriere sin- tacticd un loc important se acorda procedeului de grupare a termenilor in cadrul tiparelor propozitionale, analizei constituentilor imediati E, Nida in A Synopsis of English Syntax, Londra-Haga-P: 1966 (lucrarea a fost prezentati ca tezd de doctorat in 1943) propune un model in care toate constructiile (agmemes) sint definite strict in ter- meni acelor taxeme care indica relafiile functionale" (p. 170), si in care »taxemele" sint reprezentate prin topic, ,selectie" (acord si regim) etc. Un loc deosebit se acorda tipurilor de relafii care se stabilese intre com- ponentele comunicérii. Ambele descrieri disting, in cadrul diverselor structuri sau tipare, parti de propozitie sau pozitii sintactice (subiect, predicat etc.), pe care incearca si le defineasea formal. E. Nida caracterizeazd destul de detaliat aceste componente in termenii. taxemelor. 4.3. Operatia de izolare a componentelor, de segmentare a textului, implicata de orice descriere sintactici de tip’ taxonomic, devine, printr-o detaliata elaborare, ,procedura“ analizei in constituenti imediati (IC=im- mediate constituents). SINTAXA, OBIECT $1 METODA 19 ————————————————— ma modalitatilor de segmentare a textului este pusii deja de 1 ieoimfield. in Language (1933). K. Pike o reia cu uncle detaliert gi teclificdri in 1943 (Taxemes and Immediate Constituents, in Language", 1943 (19), p. 66~82). La Fries, a carui descriere are fn vedere enunturi scurte apartinind dialogului telefonic si care considera inventarul de cuvinte cunoscut, problema determinarii si delimit constituenflor, mu apare dec, spre sfirstul Iuerér, cind principale fipare™ era deja descrise. Nida procedeara diferit, in sensul 4 analiza $n constituenti imediali impreuna cu stabilirea tipurilor de relatii dintre ciconstituie preliminarile descrierii al cétei scop fl reprezinta inventarul de structuri ale limbii engleze. Problema analizei IC, ca procedur& obiectiva st formalé, valabila pentru orice nivel si aplicabild unor secvente oricit de largi esle pusi de R. S. Wells in /mmediate constituents (,Language", 1947 (23), p. 81~ 117). Expunerea procedutii de analiza este precedata de defiairea unor concepte, dinire care fundamentalestecel de expansiune: ,Cind una din secvente (le de morfeme) este cel putin tot atit de lungé ca alta (contine cel putin tot atitea morfeme) si e diferita structural de aceasta (nut apartine la aceleasi Clase de secvente ca cealalti), o numim expansiune a celelalte, pe care o numim model“. De pild’, pe baza compzratiei a dowd enun- furi ca (a) Baiatul fratelui tau citeste si (b) Ionel citeste, putem consi- dera secventa Baiatul fratelui tau expansiunea a modelului Baiaful sau ‘Tonel. Pe baza raportului ,model — expansiune “enuntul (2) poate fi supus tunel segmentiri dihotomice de tipul : | Bdiatul fraletui tau || citeste |. Intreaga teorie are ca scop si ofere o procedura care si permitd opfi- uunea intre analizele dihotomice posibile in cadrul unui enunf, Optit- nea se bazeazi pe anumite principii: se alege segmentarea care conduce 1a IC cft mai independenti unul de altul, analiza care respect diviziunea ‘in cuvinte (orice cuvint la nivelul analizei sintactice este un constituent si, in acelasi timp, un constitut : 0 grupare de doi IC). Orice segmentare este o ipoteza a care justele trebuie testata tinind seama de argu- ‘mentul economiei (sau al simplititi, al armonizarii cu alte analize ete. ‘Modelul sintactic pe care se bazeazi analiza IC consider’ enun{ul ca 0 seeven{a de pozitii sintactice (,compartimente*, Nida, op. cit.), care pot fi reprezentate prin diverse forme lingvistice’, diverse ,clase de cuvinte'. Tehnica descrierii in termenii IC este completati de R. S. Pittman (Nuclear Structures in Linguistics, in ,Language", 1948 (24), p. 287-292), printr-o procedura care si permit’ distinctia intre constituen{i nucleari20 INTRODUGERE gi laterali, Deoarece un constitut se reduce de obicei la doi IC, unul dintre ate fi considerat ,nucieu (sau ,centru”), iar celalalt ,satelit* (sau vadjunct"). Pittman enumera zece criterii (,premise") care pot fi avute in vedere in operatia de atribuire a constituentilor Ia una din cole dou claset Problema expansiunii este detaliati de S. Chatman in Immediate Constituents and Expansion Analysis (tn ,Word", 1955 (11), nr. 3, p. 377-385). Tn cadrul gramaticii de constituenfi analiza poate pleca de la un text oricit de larg®. De obicei, se porneste de la enunt (engl. utterance). Si poate merge din etap'n etapd pn Ia nivel onemulul, Ceretiie Sintactice se opresc de cele mai multe orila morfem, mai rarla cu- vint, acesta fiind considerat un concept insuficient de precis definit © procedura unitaré cuprinzind toate nivelele limbii, tn care diversele uunita{i lingvistice fundamentale sint izolate si clasificate in urma unei segmenttiri de acest tip, pe baza particularitatilor contextuale, distributive, oferi Z. Harris in'Structural Linguistics (Chicago, 1960). Procedura distributionala® propusé de Z. Harris peniru studierea si descrierea limbii se caracterizeaza printe-o formalizare superioari obtinuld si prin includerea simbolicii_ matematice 4.4, Influenfa matematicit, in primul rind?, a logicii moderne, a ciber- neticii asupra cercetirii lingvistice se accentueaza continu in cursul ultimului sfert de secol. Procesul este pregatit prin lucrdri mult anteri- are, ca cele ale lui L. Bloomfield (A Set of Postulates for the Science of Language, in Language", 1926 (2), p. 26~31) sau B. Bloch (A Set of Postulates for Phonemic Analysis, in Language", 1948 (24), p. 3~46), + Pentru o expunere detalist a tehnielianalizel IG ef. S. Sta i, Aspect ale anaizt sintatce tn lingusia sractrald, tn E. LS. p. 6713 Be ZS. Harris, Discourse Anayss, In Language’, 1982 (28), p. 1—90. in BGS Wg ata constr usa. nearing petnnt tn surat cate nal in pinepitesegmentari In constituent reprint pastcarea untae cui. ee ‘Prima editie, Mehads in Structural Lingusics, a aparut tn 1951 Pentru metoda distributional cf. V. Gufu Romalo, Disribujie, tn B.L.S. eee i ‘ t . fof. 0.5 Ahmanova, G. B. Mikelian, Souemennie sintatsiesie tort, Moskva, 1963, p. 13 Pentru problema caporturlor dintre linguistic sf matematicd, veri, de pilda, S. Maral dsp matemaie In saudi Hrbajult, in volun coletiv. nto) legit He, Bact 1988 p18 wm. 9°. Sa, Ferran ling, Bucur, ees SINTAXA, OBIECT $1 METODA 2 care incearca o axiomatizare in cercetirile lingvistice, ca si de Iuerdrile lui 1. Hjel msel v (Prolegomenato a Theory of Language, Baltimore, 1953). O raportare explicité la modele matematice se face la Ch. F, Hockett fn Feo Modéls of Grammatical Description (in Word", 1954 (10) P_ 210-231), care, definind modelul de descriere gramaticalaca find Fin sistem [frame] de referiné in cadrul caruia un analist jeubl. noastra}, abordeaz faza gramaticald a limbil si formuleazd rezul- fatele cercetarii sale“, distinge dowd asemenea modele : (a) IA (item and arrangement “unitate (obiect) si aranjament (orgeni- are)" si (b) IP (item and process) “unitate si proces". ‘Analogul modelului gramatical IA este reprezentat, afirma Hockett, prin sistemele matematice ,caracterizabile ca set-uri de elemente pentra Pare se definese anumite relatii, pe cind pentru IP analogul {1 reprezint& Sistemele matematice care pot {i caracterizate ca fiind alcatuite din mul- {imi de elemente, pentru care se definese anumite oper a {ii, Dintre aces- fea mai adecvat ‘este din punct de vedere psihologic sistemul operational, caci -Relatiile par [subl. noastra] statice, pe cind operatille par dina- mice’ par a genera ceva ce poate nu stim cd existi*. Ca atare st modelul gramatical IP i se pare mai potrivit si mai economic. Ch. Hockett fn consideratie in mod explicit aspectul creator al gramaticii din perspectiva lingvistului taxonomist, al analistulwi* (ef, citatul precedent). In general, fie si numai im plicit, orice cercetare gramatical’, traditional sau ‘modern’, are in vedere nu numai analiza unui text, a unui corpus, ci si posibilitatea de a ,recrea* pe baza descrierié propuse a (frazelor) textulni si, in acelas! timp, de a produce noi enunfuri, inexistente in'corpusul initial. 4.5. Aspectul creator al modelului gramatical (si al limbii) este avut in vedere, in aceleasi limite analitice, side Z. S. Harris (cf. Structural linguistic, 1961, dar si, Co-occurence\ and Transformation in Linguistic Structure, in Language", 1957(33), p. 283-340). ‘Modelul gramatical ic, transformational, introdus de N. Chomsky in cercetarea lingvisticd, pune in prim plan creativi- tatea gramatici — rolul gramaticti este de a asigura posibilitatea generarii cu ajutorul unui sistem finit de reguli a unei mulfimi in fi- nite de fraze corecte. In formularea lui N. Chomsky, cercetarea lingvist atinge un inalt grad de formalizare, dat fiind cd sintaxa transformationala ,a pornit2 eTRoDUCERE | SINTAXA, OBIECT St METODA 2 de la forma suprema a rigorii matematice ..., care isi are originea in | ticales fondamentales, Nancy, 1969). O abordare moderna ofera si studiul fundamentelor matematice! | JL Ch. Corbeil, Les structures syntaxiques du frangais moderne. Les Gramatica generativa este apreciata ca reprezentind ,una din direcfiile _——_gléments fonctionnels dans la phrase, Paris, 1971 de mare amploare ale lingvisticii matematice™, | Tn ultimil ani este net dominanta sintaxa generativista, cf M. Gross, | Analyse transjormationnelle du frangais, syntaxe du verbe, Paris, 1968; Sst. Structuralismul european se caracterizeazi printr-o abordare | -N. Ruwet, Infroduction a la grammaire générale, Paris, 1968; functionala a fenomenului sintactic, insistind asupra relatiilor care i J. Dubois, Grammaire structurale du frangais : la phrase et les transforma- se stabilesc intre componentele enunfului si preocupindu-se mult mai tions, Paris, 1969. putin de problema analizei lui. O atentie deosebita acorda sintaxei scoala oe . : . praghezi®, Prozelifi gaseste printre lingvistit cebi si teoria generativista | 5,3, In lingvistica roméneascé, sintaxa moderna este reprezentata prin a lui N. Chomsky. Volumul colectiv A Functional Approach to Syntax lucrarile lui S. Stati, Teorie si metoda in sintaxd (Bucuresti, 1967) in Generative Description of Language, New Work, 1969 (autori P. Sgall, _|-—_—si Elemente do analied sintactcd (Bucuresti, 1972), precum si de Sintaxa L. Nebeski, A. Goraléikova, E. Hajitova) schiteazi o Transformagionala a limbii romane (Bucuresti, 1969) de E. Vasiliu versiune a gramaticii generative ,care foloseste idei dezvoltate de tra- si S. GolopentiaEretescu, a ditia lingvisticd europeani, ca cele de sintax a dependentelor si a relatiei _Prezentarea de ansamblu reprezentata prin Sintaxa transformafionalis graduale dintre forma si functie (p. 2) | citata (versiunea engleza cu uncle modificari si addugiri a aparut in 1972) Tn lingvistica sovieticd, orientarile moderne tn sintaxd constituie obiectul | -—_—@ fost pregatta i, ulterior, completata de numeroase studii privind unele unot auple prezentiri 31 discufii teoretice (ci. 0. S. Ah manova, aspecte particulare ale gramaticii romanesti. Dintre acestea, un domeniu SB Mikeelian, Sooremenntie sinlaksiceskie teorii, Moscova, 1963, larg acoperd, aducind solutit teoretice noi si o mai aprofundata rafinare I. A. Sizova, Cifo takoe sintaksis, Moskova, 1966) ; abordarea funclio- de detalii, Grupal verbal in sintaza transformafionald @ limbit romfne de (Functionainii analiz sintaksiceskih elementov, Moskova-Leningrad, 1964). | sue: SER Fare sins opus ge aa ‘ a . io perspective de ansaiblu a evolufiei cercetarii in aces: domeniu, un model aint os stn copter gE actin ca ah ro npr oe eco ou de putin diferita de schema traditionala oferd L. Tes miére (Elémenis ema eee Oe er ands dia vant: Seat a cate Bari, 1S ter ih Funciloed olew of Language Tizare la nivel sintactic etc.). Avind ca punct de plecare en unt ul, Oxtord University Press, 1962, A. Martinet propune o descriere Eee ree EEO a ne eal Caen {in care unitafile obtinute prin analiza sint grupate in clase (mone me 0 clasd-de varlante fonetice, mottologics «1 semantice ale unul lexem autonome, dependente si funcfionale) definile sintactic, functional (p. 59), analiza punind in eviden{a posibilitafile (valentele) combina- Problema relatiilor este supusé unei ample discutii de B. Pottier torii_ ale ure {fanet le), at functor se organizeazd| tn micro (Coban lon, Be de phos Sracurae aimacras ing t uel Eusmeaet ante sp goer matter romane, Patis 1962, dar si Introduction d étude des structures gramma- Tel S Marcus. Aspeete matematice in sudial limbajula, tn Limba}, logic, filo- of, Bucuresti, 1968, p. "Idem, p. 66. In Prague Studies in Structural Grammar Today, Ft. Danes gi J. Vachek (in ,Traveatx linguistique de Progue", 1, 1964, p. 21—31) oferd o preveniare a contri net lingntlor comsdovact; ct ive Vaet cia The Lingus Stl of Prag, Thing Envoy ress 1966p 7995. = 1 | \ | in perspectiva acestui model, Elemente de analiza sintactica’ propune 0 modalitate de analiza la nivel didactic, prin care, pornind de la conceptele traditionale, s4 se scoati in relief clementele formale, de organizare a textului, Numeroase sint, de asemeni, in lingvistica romaaeascd din ultimele decenii, cercetirile de sintaxd analiticd traditioneli — dintre care, 0 atenfie’ special trebuie acordata Gramaticii limbii romaine a Academiei RS. Romania, Bucuresti, 1963, care detaliaz’ si precizeacd descrieri mai4 INTRODUCERE vechi, precum si studiile care abordeazi diversele probleme ale acestui domenin dintr-o perspectiva critica, adeseori de pe pozitii moderne. In dezvoltarea cercetirit sintactice roménegti un rol important au avut Limba romanéi contemporand de acad. 1. ‘Lor dan (1954, 1956) si Gra- ‘matica limbii romdne a Academiei R. S. Romania, 1954. 6. Intre cele dous ipostaze, opuse, ale lingvisticit moderne, cea analitica structuralist’ gi cea sinteticd transformationalista, desi N.. Chomsky subliniazd cu vehementa diferentele dintre ele, nu exist un raport con- tradictoriu: cele dou’ directii nu se exclud, ci, am indrizni s& spunem, se completeazi: gramatica generativist apare in momentul in care, gramalicile analitice adunasera destul material si destule observatii capa” bile sa asigure o baza solid’ pentru construclia unui model deductiv. Dar, abordind fenomenul lingvistic dintr-o alt perspectiva, care impune exigente diferite, gramatica transformationala conduce, in fond, la inglo- barea — intr-un' mod sau altul, eventual cu unele rectificati ~'a datelor obtinute de gramatica taxonomicd, obligi, de asemeni, la 0 reexaminare a partilillor, chiar la o rafinare a clasificirilor taxonomice. Totodats, rezultatele dbtinute de cercetarile generativiste pun in evident’ aspecte pe care gramaticile analitice nu le observasera. Gramatica sinteticd trans- formationali sugereazi cercetirilor analitice modalitati noi de abordare a fapielor, ficind posibila includerea in descriere a unor aspecte care altadati nu puteau ff cuprinse. 7.0. O caracteristic’ comuna gramaticii sintetice i celei analitiee structurale o constitule formalizarea, incerearea de a pune in evident, altfel decit prin raportare Ia sens, deosebirile de organizare dintre enun{uri, de a gsi o modalitate .nonsemantica pentru a Aistinge divereele component ale enunulul, pentru a da seam de ambi- guitafile sau diferentele de sens dintre enunturile care, la nivelul comuni- irilor accesibile observatiel directe (al “structurii de suprafatit), se redue la tipare cu aceeasi organizare de constituent Ipoteza c& toate diferentele de orgonizare intern, ca si deoscbirile de confinut care decurg din ele, pot fi descrise formal, prin mijloace non- semantice, deriva din ideea c& existen{a unei relatii nemarcate prin nimic este ,ineompatibila cu postulatul semnificat—semnificant (cf. H. Frei, L’Unité linguistique complexe, in Lingua", 1962 (11), p. 134). Modalititile formale de a pune in eviden{a deosebirile de structurd sint destul de variate. Observarea direct 2 enunturilor a condus la recu- noasterea importanfei rolului pe care fl au in organizarea comunicatii SINTAXA, OBIECT gt METODA 25 particularitatile de constructie, de topicd, de pauzi gl intonatie ete. (ef. 4.2). Multe diferente nu pot fi ins surprinse si mai ales circumscrise in termenii pe care fi oferé observafia direct; explicarea si diferentierea lor esupun mijloace mai evoluate, procedee mai tafinate, cum sint substi- tufia si transformarea, 7.1. Substitufia pune in evidenta similaritatile de distributie a diverse- Jor componente prin capacitatea acestora de a aparea (sau de a nu aparea) intr-o anumiti vecinatate, intr-un anumit context Aceasta operatic conduce la cuprinderea in clase de echivalenta a diversilor termeni care sint compatibili in acelagi context sau in aceleasi tipuri de contexte. Diversele clase de substitulie inglobeaz’ realizari ‘diferite ca intindere si ca structura. Aceste clase pot reprezenta (a) mulfimi care se exclud, care nu prezint nici o realizare comund, (b) mulfimi in care nu apar decit realizari nespecifice, comune tuturor (sau mai multor clase), i () mulfimi care se intersecteaz4, care cuprind termeni comuni si t meni specifici. Realizitile specifice reprezinta “termeni diagnosti este de presupus ci pot fi considerate definitorii pentru o anumitd cla sintactic’, ca si contextele diagnostice Substitutia ca procedeu al cercetarii lingvistice a cipatat in lingvisti descriptivista infafigarea unei tebnici foarte elaborate sub aspectul condi- fillor in care se poate efectua, cu rezultate concludente, aceasta probé. Una dintre condifiile adeseori subliniate este aceea a to p ici: testarea posibilitatii de substitutie trebuie sa se facd avind in vedere acelagi punct dintr-un anumit lant. La nivel sintactic, unde ordinea de succe- siune a componentelor unui enunt pune alte probleme decit la nivel fone- fig sau morfologic, se impun unele amendamente in ce priveste conditia referitoare la pozitia in lant a termenilor in raport de substitute. La nivelul unititilor fonemice, ordinea in care se suxced in cadrul unui cuvint este fix, obligatorie: in limba romana unitatile a, ¢ sir, de ‘exemplu, grupate in ordinea arc, sint asociate altui sens decfl tn succesi- uunea car sau rac, pozitia lor este deci strict relevaata la acest nivel. La nivelul unitatilor morfemice constatim, de asemeni, o ordine fix, in cadrul cuvintului, a gruparilor care asociaz& o realizare a unui morfem independent cu realizarea (sau reatizarile) unui (sau unor) morfem(e) dependent(e): in cas=e=le, de exemplu, aceastd ordine de succesiune a componentelor este fix si obligatorie, dar nerelevant a intrucit este unica posibild: nu putem spune *cas=le=e, nici *le— altfel26 vrRODUCERE La nivel sintactic restrictia privind 1o cul in care se realizeaza substi- tufia poate conduce la rezultate evident false. Astiel, daci avem in vedere enunfuri ca: (1) Deseneazit flori(le). (2) Le deseneazd. (3) Ce deseneazti ? (8) Deseneazé-le! fin care un termen comun, deseneazi (T), este asociat cu un termen care variazi — jlori(le), le, ce (T’), respectarea acestei restrictii conduce la urmatoarea grupate in clase de echivalenfa a termenilor T’: (@) flori(le) (1) sib) Be) —le (a) ce (3) desi toate cuvintele care apar ca T’ in combinalia cu deseneazd se situeaz’ fata de acesta in acelasi mod. Or -T lorile, poate aparea atit dupa 1 (I) Deseneaza flori(le). "cit si tnaintea tui, comp. : si (1') Flori deseneazit, sau (1") Florile te deseneazt., diferent de informatie reducindu-se la prezenta— (I’) si (I) — sau lipsa (1) emfazei; . 2 preceda obligatoriu pe T; fe urmeaz obligatoriu pe T, daci acesta este la imperativ — cf. (4) ~sau la gerunziu (desenindu-le), dar il preceda obligatoriu in cele- laite cazuri, cf. (2). Positia fati de T apare astfel ca nerelevanta, : Indiferent de pozitia fata de T, termenii T’ din enunturile (1), (2), (3) si (4) pot fi considerati ca aparfinind aceleiagi clase de substitufie, ca Teprezentind aceeasi pozitie sintactic La aceeasi concluzie conduce existenfa omonimiilor morfologice. Con- derarea.grupurilor : (1) omul acesta gi (2) acest om SINTAXA, OBIECT $1 METODA a7 ca avind o structuri diferita : “substantiv-+pronume demonstrativ™ in (1), “adjectiy demonstrativ+substantiv" in @), obliga la_o refor- mulere a definijiel_pronumelui pentru situalit ca'(I), Aceasta_dificul- tate se rezolva daci acceptim cd : (a) adjectivul demonstrativ are dowd variante, determinate de pozitia fata de substantiv, deci in distri- butie complementar’, si (b) adjectivul postpus est2 omonim cu pronumele demonstrativ. 7.2., Transformarea poate fi, de asement, utilizatii ca modalitate formal de punere in evidenta a unor deosebiri de organizare interna a enun- jurilor. WISH concept apare cu acceptiun! diferte la Z Harris gf le N. Chomsky. In conceptia lui Z. Harris, transformarea este definitd ca o rela- fie intre dowd constructii (Co-occurrence and Transformation in Linguis- tic Structure, in Language", 1957 (33), p. 159-160), ca o modalitate de a le reduce 1a aceeasiclasii de echivalenta . Relatia dintre cele dowd constructii este reversibila: oricare constructie poate fi dedusa din, cealalta. La N. Chomsky, conceptul de transformare are un caracter opera- fional. In cadrul gramaticit transformationale, care opereaza cu reguli de rescriere si reguli de transformare, acestea ‘din urma asigura conver- tirea structurilor profunde in structuri de suprafata. Regulile de rescriere sint definite ca fiind ,reguli de tipul X-Y/A~ in care X reprezinta un simbol unic diferit "de zero,-rinseamna erescrie pe X ca Yo, Y detaliaza simbolul X printr-un_ simbol sau o succesiune de simboluri totdeauna diferit(&) de zero, iar AZ corespunde contextului fn care acfioneaza regula respectivi (Sintaxa transformafionald, p. 30). Regulile de rescriere care se aplicd aceluiasi simbol constituie o derivatie. Spre deosebire de regulile de rescriere (sau de constituenti), regulile de transiormare, totdeauna posterioare regulilor de rescriere,” ,permit efectuarea unor operafii mai nuantate si mai complicate" (op. cit., p. 34) Prin regulile de transformare se pat omite, inlocsi san repovitiona, anumite simboluri Transformérile au un caracter particular, limitat contextual, in sensul ca o anumit’ transformare poate fi aplicat numai unui 1a n't de sim- boluri care satisface anumite condifii, deci a cirui istorie derivata este ccunoscuti (op. cit., p. 34, 35). Aol. P, Diaconescu, Structurd si eolufie tn morfologia substanivulut romans, Bucuresti, 1970, p. 7328 INTRODUCERE. Regulile de transformare au caracter ordonat si nu_sint reversibile. Prin aplicarea regulilor de transformare se poate obtine 0 constructie din alta sau din reunirea a dow’ (sau mai multe) constructii (Ian{uri) Prin aplicarea regulilor de transformare, conform conceptiel Iui N. Chomsky expuse in Aspects of the Theory of Syntax, Cambridge, Mas- sachusetts, 196, p. 132, nu se pot introduce" elemente purtatoare de sens, nici nu pot fi lasate deoparte (delete)* unitati lexicale nerecuperabile". 7.3. Diversele procedee se organizeazii inlr-o ierarhie de la cele simple, empirice, la cele presupunind o elaborare mai complex cum este transior- marea. E de asteptat ca ponderea diverselor procedee si varieze de la 6 limba la alta in functie de structura specificd a limbii respective. In tunele limbi, mumeroase distinetii se pot face la nivelul observatiei directe, pe’ cind in cazul altora, punerea in eviden{é a deosebirilor face necesar apelul la procedee mai complexe. Prezenta intr-o limba dati a unui sistem flexionar dezvoltat sau a topicii fixe (si relevante) constituie conditii iavorabile pentru o descriere in termeni formali_ a componentei interne a enun{urilor, descriere care si facd apel mi ales la particularitati accestbile observatiei directe gi numai intr-un numar restrins de situafii 1a procedeele mai complexe. ENUNTUL 1. In ipostaza analiticd, cercetarea sintactied are ea punct de plecare textul de diverse dimensiuni, reprezentind 0 comunicare lingvistica tunica sau un corpus de acte de comunicare, intre care nu existd alta legatura decit faptul ci realizeaz’acelasi_ sistem lingvistic, c& apar- fin. aceleiagi limbi. Scopul cercetarii fl reprezinta descoperirea modului specific de organizare a comunicéii intr-o limba data. Punerea in evident a structurii comunicarii se bazeaza, in general, pe cxaminarea unor unitati lingvistice care nu depésesc anumite limite Ge extensiune. Corpusul sau textul initial reprezinté;o mulfime de asemenea unital. Tn lingvistica actualy ypitaten de bari asupra cicla se efectueart operatia de analiza este, de obicei, enuntul; descoperirea modului de organizare a enun{urilor posibile intr-o limba data, descrierea structurii acestor enun{uri reprezinta obiectivul principal al eercetairii sintactice. 2.1, Prin se infelege 0 secvenfii fonica (un flux sonor), limitati pritpauze si caracterizaté printr-un contur intonati onal sicare poarté o anumita informatie semantic’, reprezinti deci'o ‘comunicare. ‘Aceasta definifie a enunfului, care invocd ca particularitati caracteristice pauza si-intonafia, are in vedere comunicarea or é1& considerala ca Teprezentind forma principala si primordial& a activitati lingvistice. Comu- icarea scris a (asupra careia se opresc, de obicei, cercetarile lingvistice si tncare continutul comunicat este asociat cu simboluri grafice, redind cu oarecare aproximatie realitatea vorbita) constituie un fenomen secun- dar, o transpunere mai mult sau mai pufin fidela a realizar orale, In cercetarea textului seris, defimitarea enun{urilor in interiorul textului este ,o operatie aproape mecanicd ... gratie punctuafiel (ci. Elemente de analiza, p. 11), ,enuntul incepe cu un cuvint cu iniiald majuscula ; la sfirsitul enuntului se pune un semn principal de punetuatie™ (ibidem)30 INTRODUCERE Seimnele de punctuatie redau cu aproximatie pauzele si particularitaile intonationale ale fluxului sonor care reprezint’ comunicarea oral. Tran- serierea unei asemenea comunicéi presupune o operatie de segmentare a textului in enun{uri. Textul scris oferd deci un material lingvistic oarecum prelucrat, in care o prim’ faz a operatiei de analiza este depisita. Aceasta parlicularitate si faptul ci textul scris are o stabilitate, care lipseste comunicatii orale si care face posibilai revenirea asupra_materialulut reflectia asupra datelor, condifie esentiala a cercetarii, explica preferinta cercetitorilor pentru aspectul seris al limbii. Varianta serisi a constituit secole de-a rindul singurul obiect al cerce- tarii lingvistice. Abia geografia lingvistica igi indreapta alenfia asupra realizarii orale in varianta sa regional’, “Structuralismul subliniazd teoretic importan{a variantel vorbite a limbii si caracterul secundar, derivat, al aspectului seris. $i in epoca actualé, insd, cind tehnica permite surprinderea si fixarea actului coneret al vorbirii, ‘cercetarea lingvistic’ prefer’ adeseori textul seris, mai ales atunci cind’se ocupa de sintaxd. Astfel, asupra unor texte literare se opreste din pricina traditiei didactice si lucrarea Elemente de analiza (ef. p. 13) 2.2. Prin conturul intonational si pauzele care il delimiteazd, enuntul capita o anumita autono mie, are, deobicei, caracterul unei comuni- sde-sine-statatoare’, exprima'o informatie care poate fi inteleas’, alte preciziri, de receptor. Autonomia de con{inut a enunfului nu este ins obligatotie. Prezenta unor componente ca pronuumele (ef, acesia, acela) sau ca unele adverbe (acolo, aici, da) face ca infelegerea unui enunt si depind’ de co n- textul in care apare; de obicei un enunt anterior poarta informatia capabila si expliciteze comunicirile de acest fel. Un enun{ ca: Atunct el a reluat explicatia, devine mai clar in contextul : Profesorul a explicat lecfia, dar eleoii nu au infeles. (Atunci el a retuat explicafia). Coniextul lingvistic are un rol foarte important, de obicei, in dialog, tip de comunicare in care, din cauza economiei de’ efort, entintucile sint adeseori scurtate prin omisiunea unor componente care’ ar trebui si se repete de la o replic’ Ia alta ~ cf. : = Ce sa intimplat 2 ~ Nimic, ENUNTUL 3 In al doitea enunt, este ,elidat componentul nu s-a intimplat, pe care fl deducem insi fara dificultate: s-a intimplat este cuprins in enuntul anterior, iar _nu este cerut obligatoriu, ca termen totdeauna coocurent intr-un enunt complet, de nimic (nu spunem *S-a intimplat nimic.) O situate speciala in care continutul unui enunt este strict dependent in dialog de enunful anterior constituie comunicarile care se reduc la adverbul da: — Vit miine? = A ajuns acasii? - Da ~ Da In cele dowd exemple, da are sens diferit — este echivalent cu Vin miine, in ptimul exempli, cu A ajuns acasd, in cel ce al doilea In interpretarea enunturilor in structura cirora apar pronumele eu, ta, formele verbale de persoana I si a Il-a, adverbele aici, acum etc., un rol important are, adeseori, situa{ia, contextul exiralingvisti¢ in care se realizeaza si la care se refer’ comtinicarea Continutul enunturilor implicd si informatit neexplicitate nici prin contextul lingvistic, nict prin situafie. O tntrebare ca 0 fi venit profesorul ? presupune faptul c& vorbitorul gtie ci ,profesorul trebuie si vin’, © afirmatie simpla ca Acesta este un tablow’ de Picasso. implicd presupo- zitia c& ,autorul tabloulut ar putea si nu fie Picasso’ Confinutul unui enunt este determinat de sensulcomponentelor sale, de contextul lingvistic si extralingvistic si de organi- zatea sa interns, Astfel enunturile: (1) Luput atacié omut. Q) Omut ataed tuput sint formate din exact aceleasi componente, plasate insé in mod diferit fn organizarea enunturilor. Aceasti situare structurali diferiti' explic& diferenta de informatie dintre cele doug enunturi Prin raportarea la o anumita situatie individual, enuntul realizat are caracter nerepetabil. Modul de organizare, 0 anumita struclur’, se repeti, insi, poate fi realizati prin componente diverse (comp. Luput atacit omul., Vutturul atact mietul., Soarele incdlzeste aerul, de exemplu), prin_aceleasi ‘componente cuprinse’ in mod diferit in acelagi tip de structura (cf. enunfurile (1) si (2), prin componente diferite, Ia fel plasate gi referindu-se la situa ii diferite. 2.3, Enuntul, ca unitate sintactica, implica posibilitatea de diviztume, calitatea de intreg analizabil, Putem vorbi de2 INTRODUCERE, organizarea interna a unui enunt in masura in care enunful este alcdtuit prin articularea a cel putin dowd componente, a cel pufin doi constituent In calitatea sa de “seeventa fonicd cuprinsé intre pauze", enunful reprezinta din punct de vedere fonic si acustic un flux sonor contin wu sa cu discontinuitafi care nu separi decit partial componentele. O secvenfii sonora fara discontinuitati poate reprezenta enuntul Casa renovatii pare mult mai mare. Acelagi enunt poate fi pronuntat cu dowd pauze interioare Casa + renovatdi% pare mult mai mare. (Casa, renovati, pare mult mai mare.) Din cele trei segmente care se decupeaza in acest caz, dowd (casa gi renovald) reprezinta constituenti indivizibili, daca limita ultima a analizei 6 reprezinta cuvintul ; ultimul este ins’ o grupare de cuvinte. ici abordat din punctul de vedere al confinutului enun{ul nu poate fi cu usurinfa divizat in. ,parcele* semnificative, in componente, cacti sensul unei comunicari este un tot in care contributia diverselor com- ponente se ,amalgameazi, in care semmnificafia unui component este jiniluentata, modificaté, precizata gratie prezentel celorlalti componenti. Tn enunturile: (1) Bunica face baie. (2) Bunica face mincare. mentinindu-se aceeasi structura intern’, inlocuitea termenului baie prin ‘mincare anireneazi 0 modificare 2 confinutului comunicarii, care nu rezulté numai din inlocuirea semnificatici *baie* prin semnificatia “min- care“, ci gi din sensurile diferite pe care le are componentul face in cele doud’ enunturi, sensuri conditionate de combinatia cu baie, respectiv smincare. Segmentarea fluxulul sonor care repiezinté un enunt in elementele sale componente nu se impune deci observatiei directe, ci presupune un proces mai complicat, o abstractizare. Operatia pe care se bazeazdi recu- noasterea unui enunt ca o atticulatie a unor elemente discrete este © operatie de substitutie. Faptul c& stim pe baza experientei si a compe- ten{ei noastre lingvistice ci, alituri de enunful : (1) Copilut siindtos nu plinge. ENUNTUL 3 sint posibile si enunturile (2) Copilul nu plinge. (3) Copitul sandtos plinge. (4) Copitul botnaw plinge. (8) Copilul plinge. explica capacitatea noastra, ca vorbitori, de a interpreta fluxul sonor continuu si informatia global cu care este asociat ca o secventa de patru unitati discrete: copilul, siindtas, nu si plinge. Competenta lingvisticd a vorbitorulul sau a cunoscatorului unei_timbi implica prezenfa in memoria sa a unel anumite cantitafi de asemenea {Gi allfel de) elemente discrete, pe care le poate identifica si recunoaste fntr-un mesaj, pe care il descifreazii ca receptor sau (i) pe care le poate utiliza, in calitate de emitator, in construirea unui enun; prin cate comu- nied o anumita situatie, o anumita realitate, o anumita idee. Descompunerea de célre cercelitor a enun{ului (continuu) in unitati liscrete este necesara pentru infelegerea mecanismului vorbirii, a comuni: carii prin limba, gi pentru descrierea limbii, care presupune obligatoriu cunoasterea elementelor discrete si a raporturilor care e caracterizeaz’, a compatibilitatilor si incompatibilitatilor specifice. Rolul organizator al formei lingvistice, care éecupeaz uni discrete in substanta fonica si semantic’, a fost pus in evidenta de glossematica (cf. L. Hjelmslev, Prolegomena to a Theory. of Language, Baltimore, 1953). In interiorul aceluiasi flux sonor continuu, distingem diverse elemente gomponente tn func de nivelol Ungvstic pe care lavem tn vedere mun: (1) Cinté cintece populare reprezinti o secventa format din trei cuvinte (2) |Cintit| | etntece | | populare| © secventa de gase unitati morfemice : si 0 seeventé de doudzeci de unititi fonice: @) [kI, It], Im], ft], [a[s tk, [t]. In], tpl lol, tpl Jul, Ill, Jal, [rls lel. It], lel, 1&1. lel; 5 ~ Sintoxa timbilromtne4 Iw7RODI Mai multe unitiifi fonice din secventa (4) se grupeazi formind uni- le morfemice din sirul (3), iar acestea, la rindul for, se grupeazi pentru a alcdtui cele trei componente din (2); din combinarea acestora rezultd fluxul sonor care reprezinta enuntul (1). 8, In capitolele care urmeazi, discutia va avea in vedere totdeauna rele care nu coboara sub nivelul de analiza reprezentat in (©). Analiza se opreste deci la cuvinte (pe care le consideram Oy Gate) In ealitale de constituen{t ai enunfului, deci constituenti ta nivel sintactic, pot aparea si grupuri de cuvinte reprezentate, de pilda, prin construcfii. prepozitionale (cf. enuntul Bate vint de primivard., pe fare la nivel sintactic il consideram ca fiind format din tret componente : bate, vint si de primdvard) sau componente propozitionale in alcituirea clrora participé si conectivele, dintre care pe cele conjunctionale, ca si prepozifiile, nu le consideram componenti ai nivelului sintactic (cf, EU lie cd ploud enunt cu trei componenti el, sie si cd ploud). Sint incluse Ynsd intre constituenti conectivele relative: un enunf ca Vine cine vrea., de exemple, se organizeazi sintactic ca o siructura complex, care inglo- beazi componentele Vine si cine orea, acesta din urmé find alcdtuit, 1a rindul siu, din doud unitati sintactice : cine si orea. (De altfel, si primul component Vine, sub forma catalizata EY (copilul...) wine reprezinti 0 grupare de dou’ unitafi ‘sintactice.) Considerarea prepozifillor si conjunctiilor, a adverbelor nu, focmai etc. ca elemente sintactice auxiliare, ,cuvinte care nu sint parti de propozitie* (cf. Gramatica (1963), II, p. 86—87),reprezinta in lucrérile de sintaxa un loc comun, Calitate de constituenti la nivel sintactic (de functori) li se acord’ in Teorie si metodd (vezi p. 129~130). RELATIL 1.0, Realizarea oricirei comuniciri presupune in mod necesar existenta unor rela tii. 1.1, Orice enun{ care reprezinta o comunicare, oricit de scurt si de simplu, este conditionat de realizarea relatiei care fi conferd valoarea comunicativa — relatia referential’: in victutea acestela se conjugé comunicarea, enimful, ca Tapt af vorbirii, gi faptul comunicat, fealitatea pe care o are in vedere, la care se refera, Relafia referen- fiala este obligatorie. Un enunt care nu se refer la nimic, nu spune nimic, deci nu comunicd, nu exisla in calitate de comunicare. Relafia referenfiala se realizeaza prin orice enunt indiferent de extinderea lui: AAs, ca si Toamna ploioast face anevoioasd stringerea recolte, pe care a pregétit-o munca a mii de oameni., se raporteazi 1a un fapt pe cat il comunicd: un sentiment, 0 senzatie’ in primul cez, 0 situajie mai detaliat prezentata in cel 'de al doilea. - Relafia referentiald este, in acelagi timp, intr-un anumit sens, ex te- rioar4 enuntului (ca si faptului relatat prin enunt de altel) in. masura in care mu priveste otganizarea, structura enuntului. Secvente sonore de felul Casele ferestrelor imbobecese _prijpastios sau Sacele streferelor bombocesc plavies nu realizeaza relatia referentiala si mu Feprezinti. comunicari ale limbii romane, desi pot fi purtatoarele ‘unei anumite informalii: In prima secven{& recunoastem anumite cuvinte ale limbii romane, in cea de a doua, sacele si streferelor sint simtite ca substantive, Bombocesc ca verb etc. ‘(ef. exemple de acest tip in Teorie 41 metoddi, p. 21 urm.) fara si trimitd la cuvinte ale limbii romane, _ 2.0. Enun{urile decompozabile, alcituite din mai multe componente, implica si un alt tip de relatii, relafille care se stabilesc in tr e componente fn cadrul_enuntubui E vorba, de aceasta dat, de relatii interne, intrinsece enun{ului. Relafii de’acest tip leagi unul de celatalt componentele unui enunf. In Vintul bate tare., de exemplu, componentul vint se leagi de bate; bate este in relatie si cu. componentul tare.36 INTRODUCER Realizarea relafillor interne caracterizeaz4 anumite tipuri de enun{uri ‘Aceste relafii nu apar cind enuntul este neanalizabil, nedecompozabil : Al, de exemplu, reprezinti un asemenea enunf. Relatiile interne sint deci relatii_condi{ionate de componenta enunfului: ele caracterizeazi numai enunfuri formate din doi sau mai mulfi termeni. Toamna plowé., ca si Toamna ploioasa face anevoioasd stringerea recolei, pe care a pregatit-o munca a mii de oameni., reprezinta astiel de enunfuri, relatiile care se dezvolta fiind mai simple in primul ‘nun, mai complexe, in cel de al doilea. 2.1. Caracterul liniar al vorbirii, al comunicérit lingvistice in general, fapiul ca diferitele unititi componente ale unui enunf nu se pot reali concomitent, ci se ingiruie una dupa cealalta, determina relafille de s u.c.¢ e- siune, de vecinatate: orice component al unui erun{ contrac- teazi 0 asemenea relatie. Relafia de vecinatate se poate realiza la dreapta (Risare soarele), la stinga (Soarele risare) sau bilateral (Soarele rasare tirziu) Putem include in structura organiza important in realizarea comunicdrii, considerind-o un’ component de tip special al enunfului, un component negatiy. In aceste condifit, rice component al ‘unui enunt este incadrat intre alti doi_compo- nenfi — intre doi componenti realizali pozitiv (Soarele risare firziu) sau intre un component pozitiv si o pauz (#). Componentul negativ urmeaaii (# Soarele riisare#) sau precede (# Rasare soarele #) termenul cu care intra in relatie de vecinatate. Intercalarea unui termen intre dowi pauze caracterizeaz’ enuntul neanalizabil, cf. #Da#, Ah! +, #Liniste# ete rr lertt 2.2. Un alt tip de relatii, a caror realizare este conditionati de prezenta a cel putin doi componenti pozitivi, in enunt, reprezinta relatile de struc- turare, de organizare a enuntului, Telafiile structurale sau, pentru a simplifica terminologia, selatiile. sintactice. Relatiile sintactice asigur’ enun{ului caracterul unui tot organizal « ele plaseazi in moduri diferite componentele enun{ului unele fafa de altele. Reprezentind elementul de structurare a enunfului, relatiile de acest tip sint purtatoare de informatie, Aceleasi cuvinte incadrate in relalii diferite conduc 1a comuniciri diferite. In enunturile (Acum) incepe foamna. si (Scoala) incepe toamna., intre substantivul foamna si verbul incepe se dezvolta relatii structurale diferite, cea ce antreneaza (0 parte din) diferentele de sens dinire comunicitile reprezentate prin aceste enunturi RELATII 37 2.3, Relatiile structurale, relatille de organizare a_enuntului, pot coincide cu cele de vecinitate; cuvintele intre care se stabileste o relatie Sintacticd (gi semantica) direct sint agezate adeseori, ca in exemplele anterioare, unul ling celalalt (foamna este plasat lings incepe). Coincidenta relafillor structurale cu cele de vecinatate nu este obliga- torie gi generalé, deoarece relafiile structurale sint mult mai complexe decit velelalte: pe cind un termen nu realizeazd dectt doua relaii de yecinitate, el poate contracta una sau mai multe relafii structurale. Jn enuntul Incepe curind, toamna., sub aspecttl organizarii, raportul dinire componentele incepe si toamna e identic cu cel realizat de aceleasi componente in Incepe toamna curind, (sau Curind incepe toamna., Toamna incepe curind,). Relatia de vecinatate dintre cele doud componente, care dubleaza rela{ia de structura in al doilea enunt, nu se realizeaza in primul din cauza intercalérii unui component suplimentar — curind (0 relatie structural raporteaz§ pe curind la incepe), Relatia structural este deci compatibil’ cu relatia de vecinatate, fra si o presupuna insd in mod necesar. Cele dowa tipuri de relafii interne se stiprapun adeseori in entunt : un anumit component se afli, de obicei, in relatie de vecinatate cu cel putin unul din termerii cu care realizeaz’ 6 relatie structurald : in exemplele anterioare incepe e plasat in vecini- tate directa fie cu foamna, fie cu termenul curind. Totodata, relatia de vecinatate nu presupune, implicit, o relafie struc- turali: in exemplul anterior (Incepe curind toamna.), curind sitoamna sint in succesiune directa, fara ca intre ele s& existe vreo relatie structuralé, ‘Amindowa se leagi de incepe (incepe toamna, incepe curind), inglobarea for in enunt se face prin intermediul lui incepe. Pertiviparea la acelasi enunt, inglobarea intr-o comunicare unic’, permite sa vorbim in, asemenea cazuri deo relatie indirecta, mediatd, intre cele dou’ com- ponente, relafie care nu modificd orga a comunicarii. Tot aga, in Toamna tirzie anunfd o iarnd grea., tireie si anunja sint in raport de vecinatate fara ca intre ele si se stabileascd un raport structural : firzie realizeazi o relatie structural cu toamna ; acest termen realizeaz’ © relatie structurald si cu componentul anunta Tnér-un enun{ mai extins ca: Atunci, de supdrare cmul a plecat repede., 4 plecat realizeazi relalii directe cu tofi ceilalti componenti ai comunicarii (omul a plecat, a plecat atunci, a plecat de supdrare, a plecat repede). Tot ‘aga, in Examinarea atenta cu micrascopul a fesutului ese necesard., termenul examinarea este, de asemeni, legat prin relafit structurale cu fiecare din componentele coocurente in enun{ (examinarea atentdé, examinarea cu microscopul etc.); relatia de vecinatate se stabilegte insii intr-un singur caz (examinarea atentd),38 INTRODUCERE Fata de relatiile de vecinitate, care nu cunose dectt dowd ipostaze : “vecinitate" si (sau) “nonvecinatate", relafiile structurale se releva a fi mult mai complexe, acelasi component putind participa concomitent la un numar mai larg sau mai restrins de asemenea relatii. 2.4, Organizarea intern’, structura unui enunt, este determinaté de relatiile structurale care s¢ stabilesc intre componentele sale. Relatiile de vecinatate configureazi modul de prezentare, de realizare a enun{ului, Intre Toamna incepe curind. $i Curind incepe toamna, nu e nici o diferent de organizare interna. Componentele, aceleasi, realizeazi aceleasi relafii structurale. Ca prezentare insé, prin stccesiunea deosebit a termenilor, cele dou’ enunfuri difer’. Relaliile diferite de succesiune, in cazul enunfurilor cu aceeast structurd i aceiasi componenti, corespund deseori la doud structuri intonafionale Giferite : o anuume ordine de. succesiune poate fi rezultatul e mfazei, al punerii in reliel a unui anumit termen al comunicirii, In anumité situatii, diferite de la olimba laalta, oanumitd succesiunea componentelor poate exprima prezenta anumitor tipuri de relatit structurale (cf. Moda- tag...) 1.8, 1.9), 3. Relafille structurale, care organizeaz’ componentele in cadrul enuntu- lui, Sint de mai multe tipuri, Diferentele dintre aceste tipuri pot fi puse in evident cu ajutorul procedeului de o misiune (substitutie cu zero). Acest procedeu formal permite distingerea in cadrul enuntului a unet fintregi game din care fundamentale sint urmatoarele tipuri de relatii: relatii de dependent, de coordonare, de echivalenti si de repetare. 4.0. Deosebit de frecvente si de importante in organizarea comuniciiii sint relafiile de dependen{a, caracterizate prin faptul eX macar unul din termenii inclusi mu poate fi omis % 4.1. Forma de dependenti maxima o reprezinta relatia de i dependenta sau de dependenta bilateral’, ai car terment = fie A si B — se presupun obligatoriu : ambii termeni réspund negativ testului omisiuni Acest tip de relatie caracterizeazi grupul_subiect ~ predicat. Intr-o combinatie de tipul copitul alearga, nici unul din cei doi termeni nu poate 4 Trimiterile tn interiorul nerd se fac indictnd primol cuvint (sau primele ewvints) din tial copitotul sh numa paragrafululs - 2 | i RELATE 30 fi omis :oricare dintre et poate fi inlocuit cu tn alt termer: pozitiv ~ copilul, fomul, minzul, gindul etc. ; alearg’, vine, oreste etc, ~,dar nici unul nu poate fi subsiituit cu zero (AB). carga, citeste etc. nu pol fi interpretate ca reprezentind construcfii in care subiectul este inexistent ; el este intotdeauna presupus de predicat, dar, in asemenea neexprimat (de aceea se vorbeste de subiect subinfeles sau Caracterul bilateral al relatiei de interdependent se manifesta prin faptul c& fiecare din cei dot termeni impuune anumite particularitati de expresie celuilalt : predicatul se acorda cu subiectul, deci subiectul impune particularitati de numar si persoana, iar predicatul impune subiec- tului caracteristica de caz: nominativul. Grupul caracterizat prin relajia de interdependen{a reprezinta nucleul structural al enuntului minim organizat. In jurul lui se gru- peazi toate celelalte componente, 4.2, Cind din cei doi termeni ai unei relafii binare uaul raspunde pozi- tiv, iar celdlalt negativ la testul omisiunii, raportul care se stabileste fintre ci este un raport de subordonare sau de?dependenta unilaterala, Intr-un enunt de tipul: Sportioul antrenet alearga repede., 6 —astfel-de felatie formeazd grupurile sportiou! antrenat si aleargd repede. Unul dinire termeni — respectiv antrenat, tn primul grup, si repede; tn al doilea ~ poate fi omis, comunicarea’ pistrindu-s. caracteristica de ‘enunt organizat : Sportioul aleargd. este o comunicare eare poate fi conce- puta caun tot de-sine-statator, susceptibil de completiri, preciziri, dez~ voltiri, care rimin insi facultative, neobligatorit din punctul de vedere al organizirii comunicérii clatia de subordonare cuprinde deci un termen cae nu poate fi omis, eT ea lesogenian comunearen (opre deosebire dc. Sporto caleargé., *Sportioul antrenat repede.,* Antrenat aleargé. sau*Sportioul repede. ‘nu constituie enunfuri si nici nu reprezint& comunicéri din punctul de vedere al limbii romzine). Cei doi terment sint deci inegali ca importanta pentru organizarea comunicarii: unul este mai important, cel care nu poate fi omis si este numit termen regent (sau determinat), cel de al doilea, a cérui ocurenta in comunicare presupune in mod necesat prezenta termenului regent, are un rol secundar din punct de vedere sinfactic, din punctul de vedere al organizarii structurale a enun{ului si reprezinté termenul subordonat, determinantul. Din punetul de vedere al orga- nizarii structurale, B presupune in mod necesar pe A, nu si invers (A<-B)-0 INTRODUCERE. Termenul «determinants, care implica ca un pandant pe cel de adeterminats, are in vedere faptul ca elementete subordonate introduc in comunicare precizari privind elementul regent. Sensul unilateral al relafiei de subordonare (A+B : B subordonat fat de A) se manifesta prin faptul c& termenul regent (A) imp une anumite caracteristici de expresie termenului subordonat (B). In casa alba, regentul cas impune determinantului alba particularitati de gen, numar $i caz (determinantul se acord& cu regentul). Tot astfel, in’ Spune tuturor, cazul dativ al termenului subordonat tuturor este cerut de regentul spune. 4.3. O varianta a relati nare (sau dependenfa) dublé, raport complicat, in care un terien este subordonat altora dor: C-este subordonat atit Tata de A, cit si fata de B. Daca intr-o secventa de trei termeni ABC, C este substituibil cu zero, der wei A, nici B nu pot fi omise in prezenta Tui C, putem spune ci prezenta lui C presupune in mod necesar atit pe A, cit si pe B. Constructia Luna strdluceste alba. oferd o ilustrare pentru acest tip de telatie: albié poate fi omis, comunicarea pistrindu-si caracterul de enunt organizat (Luna strafuceste) ; ocurenta termenului subordonat (alba) presupune prezenta celorlalfi doi’ componenti ai comunicaiii, carora li se subordoneaza. Subordonarea lui numai fai de verb conduce la o comunicare diferit’: Luna stréluceste alo. Dependenta numai fata de luna ~ Luna alba stréduceste. — modificé de asemeni comunicarea. Omi terea termenului luna (A) dezorganizeazd comunicarea: nu exista nici un component capabil si impuna forma alba, iar omiterea restului conduce Jao grupare cu alt structura: ‘una albd,’grupare care nu are de obicei statut de enunt. In cazul constructiei citate, dependenfa lui C fatd de A tsi giseste expresia in acord, iar dependenta fata de B se manifesta prin agezare (dovadi faptul ci ordinea ACB — Luna alba strdluceste. in loc de ABC, corespunde unei schimbiri de semnificatie). Realizarea telatiei de dependent dubl’ implici deci o structura de tret termeni (caracterizeazd o“structura ternard", cf. Elemente de analiza, p. 50 si 51). de dependenta o constituie cea de_subordo- 44, O variant a acestei relatii, care presupune tot o organizare de trei termeni, reprezinti structurile’ de tipul A cumpdrat (A), cdrfi (B), pe ling caiete (C), tn care dowd componente (B si) sintsubordonate fat de acelagi termen (A). Atit B, cit si C pot fi substituite cu zero, sec- RELATH a venta sonor’ astfel obfinuta pistrindu-si caracterul de enunt, cu parti- cularitatea cd, pe cind in cazul unuia dintre termenii subordonati (C) inea nut implied nici o restrictie si conduce la un rou enunt organizat (A cumpérat (A) ecifi (B), omiterea celuilalt ( a lui B) presupune substitui- ea obligatorie cu zero si a termenului C, gruparea AC (A. cumpérat pe lingd caiete) nemaiindeplinind condifia unui enunt reperat ; omisiunea termenului A conduce, de asemeni, la 0 grupare de termeni intre care nu. se realizeazi o relatie structurald (Cairfi pe linga cate) si care nu apare ca enunt, Otnisiunea componentului B este condition ceea ce dovedeste solidaritatea dintre C si B. Spre deosebire de relatia de subordonare dubla discutata la 4.8., in care C este subordonat atit fata de A, cit si fat’ de B, calitatea de termen dublu dependent maniiestindu-se prin acord si prin agezare, in acest al doilea tip de structurd cu tre ferment nu sintem tndreptlil si vorbim de un raport de subordonare a lui C fat de B. Termenul C este legat de B prin- ‘r-un raport de coocurenfa necesar’, analog cu cel de coordonar Analogia cu coordonarea poate fi pus in evidenfa si prin posibilitatea de a inlocui elementul relational pe fingd prin si: A cumparat cérfi si caiete, In urma inlocuirii se modified sensul comunicérii si relafiile sin- tactice, dar se obtine totusi un enunt reperat. (In cazul unui enunt ca: Luna strdtuceste alba. sau A vvizut-o veseld., relatia de dubla subordonare ru poate fi inlocuita prin coordonare: o constructie ca A vdizut-o si veseld. pastreazd aceeasi strucluri relational’, cu deosebirea c& se adaugi 0 relafie suplimentara de dependenfa intre si adverbial si adjectiv.) Putem numi acest tip de dependent dependenfa complexd, tinind seama de faptul c& realizarea relatiei de subordonare a termemului C fafa de A presupune, ca o conditie obligatorie, prezenta in enunt a unui al treilea termen, B, dependent de asemeni fat de A (a cArui ocurenta in comuni- care nu cere inst prezenta Ini C) Relatiile de dependenta care presupun obligatoriu eoocurenta a tr ei termeni sint proprii structurilor derivate (veri Predicatiou! supli- mentar si Atte pozifit sintactice..., 12-14.) '4 deci de omiterea lui C, 5.0. O alt categorie de relafii reprezinta, in cadrul enuntului, cele in care o ricare dintre componenti poate fi substituit cu zero si pe care Je-am putea desemna ca relatii. de nondependentet.2 INTRODUGERE RELATH 3 Antonimul firese al termenului dependent este independent, care ne-am obignuit, ins, sé denumeasci li psa oricatei relatil. De aceea propunem, ca termen tehnic, pentru denumirea relafillor cu caracteristica mai sus enuntata, termenul mai putin obignuit, non- dependen{é. 5.1. O relatie de acest tip se stabileste intre termenii B si C facind parte din construcfii de forma Vorbeste (A) copiilor (B), tinerilor (C) : oricare din cei doi termeni (B sau C) poate fi substituit cu zero fara ca enuntul sa se dezorganizeze — Vorbeste (A) copiilor (B)., Vorbeste (A) finerilor (C). In relatia cu A fiecare din cei doi termeni in discutie se situeazd in acel mod. In cazul exemplului dat, atit Bett giCsint subordomati fala de A, in virtutea aceleiasi posibilitati combinative a lui A. Identitatea de ral igi gaseste expresia, cel putin in unele cazuri, ca in enuntul de mai ‘sus, prin identitatea de constructie: ambi termeni subordonafi sint la . dativ. Relatia de coordonare B si C (B+C) o putem desemna, datoritd identitiii de pozifie fat’ de A, ca relajie de repetare au pozitii sintactice. Relatia de coordonare poate grupa si mai mult de doi termeni (BC ED... +n): Vorbeste (A) copiilor (B), tinerilor (C), adulfilor (D), baitri nilor (E) . Este decio Felatie plurimembra, numiul termenilor fiind teoretic nelimitai, (In fapt insd, din nevoia de claritate a comunicarii sint evitate sirurile prea lungi de acest fel.) Oricare dintre componentele intre care Se realizeazai relafia de repetare poate fi omis, A intra in relafie cu oricare dintre ele. Ordinea termenilor inclusi in relafia de coordonare poate fi modificati : Vorbeste (A) copiilor (B), tinerilor (C), adulfitor (D). sau Vorbeste (A) adul- filor (D), tinerilor (C), copiilor (B)., de exemplu. Cind relafia de coordonare nu cuprinde dectt doi termeni, substituirea prin zero a unuia dintre ei simplific structura enunfului prin disparitia acestei relafii : structura AC-B-+C (Vorbeste cw copii, ct tinerit) se reduce, prin omisiunea lui C, la A+B, prin omisiunea lui B, la AC. (Omiterea lui A ar desfiinfa entunful ca atare: gruparea cu copiti, cu tinerii nu poate funetiona ca enunt.) Cind relatia inglobeazi mai mulfi termeni, omiterea unuia sau" mai multora (aga inett si r mind cel putin doi th relatie de coordonare) nu modifica structura enuntului, cate e realizat prin aceleasi tipuri de relat cu diferenta ci relatia de coordona re prezinta o realizare mai putin ampli, @ 5A. O relatie de alt tip reprezint’i Raportul de coordonare poate fi explicitat prin introducerea unui element de relatie : Vorbesle (A) copiilor (B) si tinerifor (C). In aceste conditii, pen- érw a obfine un enunf corect, substitufia cu zero trebuie si includai $i ele- mentul de relatie (Vorbeste copiilor, nu'* Vorbegte copiilor si) Aceasta particularitate se explicd prin natura elementului de relatie (si) acérui ocurenta presupune, in mod necesar, prezenta in comunicare a dowd componente (plasate la dreapta gi la stinga lui) intre care se stabileste relatia respectiva. Schimbarea ordinii de succesiune a termenilor nu implic& modificarea pozitiel conectivului, care ramine precedat si urmat de tna din componen- tele raportului : Vorbeste tineritor si coptilor., Vorbeste copiilor, tinerilor si aduilfilor ete. poate implica cumulul, ca in exemplul dis- 5.2,_Relatia de.coordor cutat,"Sau alegerea, opfitinea : Vorbeste coptilor sau adultilor sau batrinitor. In acest al doilea eaz, elementul conectiv este obligatoriu. Numai repetarea cumlativa poate fi exprimata prin simpla jalaturare qi pauzi. precedata deo linie infonationala ascendents. si pauzi precedata 5.8, Relafia de coordonare se reduce, de fi ; ice, la dei termeni in eazul tunor conective ca dar, ot (expresie a opor ), deci, asadar. 5A. 0: : iaalenfa, relatie tn care ‘oricare din cei doi termeni (fie B,C) este susceptibil de omisiune. Intr-un enunt de tipul A cumparat (A) un roman (B), La Medeleni (C)., putem substitui cu zero fie termenul B: (1) A cumparat la Medeleat., fie termienul C: Q)A cumpeirat un roman. ; cele dou enunturi obtimute ~ (1) si 2) — rea- lizeaza aceeasi structuri :atit B, cit siC realizeaza cu A un raport de subor- donare, In situafifle in care enuntul are forma ABC (A cumparat un roman, La Medeleni.), dependenta termenului C fata de A trece pe planul al doilea, predominanta find relajia de echivalen{a cu B; enunful este organizat deci prin relatiile (a) de subordouare — ACB: a cumparat un roman — ,(b) de echivalen{a — B= C: un roman, La Medeleni si (©) de interdependenta (implicita) ~ Dev: (ED a cumpitral. 4 Termenii relafiei de echivalenfa sint nu numai susceptibili de omisiune, de substitufie cu zero, dar si de intervertire: putem spune A cumpairat un roman, La Medeleni. sau A cumpérat La Medeleni, un roman, In exprimarea relafiei de echivalenfi poate interveri un clement de ‘explicitare a relatiei — adicd, (gf) anume ete, In aceste condifii, substi-| “ iNTRODUCERE tutia cu zero se aplicé, in cazul termenului precedat de elementul conectiv, intregului grup —A venif fiul siiu adic& lon: A venit fiul iu, Intervertirea termenilor nu afecteazi ins dectt componentii propriu-zisi ai relatiel, nu si conectivele (adica etc.) Relatia de echivalenti poate afecta diversi termeni ai enuntului : deter- minan{ii unui ver b — Se intoarce (A) in satul natal (B), 1a Izooarele (C)., Se intoarce (A) aici (B), in sat (C). —relatia de echivalen{a se stabileste in Aambele exemple intre termenii B si C ~; determinan{ii unui nume Copilul (A) timid (B), sfios (C) ete. Relatia de echivalentai poate privi fermenul dependent dinir-o relafie de dependenté, ca in exemplele anterioare, sau termenul regent: Scriiforul lucreazd, scrie toaté ziua. Relatia de echivalent se realizeaz’, de cele mai, multe ori, intr-un grup de doi termeni, ca in exemplele mai sus discutate, desi, spre deose- bire de relatiile de dependent, nu reprezinta o relatie binara: raportul de echivalenta poate cuprinde’o serie teoretic nelimitata de termeni (ch, de exemplu, A venit in oras, in capitald, in Bucuresti (A<-B=C=D) ; Fotografia pamintului, a Terrei, a planetei noastre, a locului de origine a umanitafii (A«-B=C=D=E). Realizarea relatiei de echivalenta presupune, in cele mai multe cazuri, ocurenta tnei relafii de dependent, aceasta reprezentind in enun{ forma principala de organizare a comunicarii; relafia de echivalenta, ca si cea de coordonare, are un rol secundar. Prin particularitafile constatate pina acum relatia de echivalen{& nu se diferentiaza de relatia de coordonare. Deosebirea nu se poate realiza decit prin apel la funcfia referenfiala : termenii ingloba(i in relatia de echivalen{a Indica acelagi referent, Intr-un exemplu ca: Scriitorul, Marin Preda, fa venit., sriiforul si Marin Preda trimit la acelagi referent, la aceeast per- Soani. Dimpotriva, in Vorbestetinerilor si batrinilor., cei doi termeni ai rela- ici de coordonare au in vedere dou’ categorii distincte de referenti, ca gi fn cazul Vorbeste cu Ton (si) cu Gheorghe. Constructii, de obicei glumete, de tipul Am vorbit cu fratele meu si unchiul vociru., in care, desi referentul este unic, se utilizeazd constructia pro- prie relafiel de coordonare, exploateazé aseménarile si deosebirea din- fre cele dou tipuri de relafit de nondependenta. Identitatea de referent specifica relatiei de echivalent’, faptul c& un singur referent este implicat in relatia de (inter)dependen{a care condi- -fioneazi in mod necesar realizarea relatiei de echivalenta, explica de ce fin limba romana numai primul termen al relatiei este obligatoriu purté- tor al indicilor de dependent: Vorbeste (A) fratefui (B) dau, colegul (C) sau, Vorbeste (A) cw fralele (B) tau, colegul (C) sau. RELATH 7 2 55. cu un caz special al relatiei de ec avem a face in construc- tile oy gt vi exprimafe a complementulii : A vdzut(A)-o(B) pe aria (C). Ca $i in caaul constructillor discutate in paragraful anterior, unui obiect tunic de referinfa fi corespund in structura enun{ului dot termeni. Dar constructile cu dubla exprimare a complementului nu admit in general explicitarea raportului printr-un conectiv si in anumite situafii, substitu rea cit zero nue posibila deeft in cazul unuia din termeni-* A vdeut pe ea., sau *Carfea a cumpérat. nu reprezint& constructti corecte pentru limba romana. In schimb, in Et W! asteapta pe Jon., e posibila omisiunea oricaruia Gintre cei doi termeni : £1 1 asteapia., sau Ei asteapta pe Ton. Aceste parti ccularitati indied o modificare a raportului dintre termenii care participa fa dubla exprimare a unui unic referent. Faplul cd la origine e vorba de un raport de echivelenta este indicat de rolul emfatic pe care fl are adeseori reluarea, mai ales cind e insofitd de o accentuare speciala a celui de al doilea termen: Te-a Idéudat pe tine. In constructii de tipul Va nedreptajeste pe tine si pe copii ti., termenul al doilea (pe tine si pe copii tai) are, fata de od, o valoare explicativa clara (perfect analoga cu cea din Voi, fu si copiit tai, sintefi nedreptafiti., unde raportul de echivalen{ intre voi si grupul urmator este netndoielnic)..MODALITATI DE MANIFESTARE. A RELATIILOR IN COMUNICARE 1.0, Prezenta diverselor relatii determina organizarea, structura interna a comunicarii, Aceasta organizare este purtitoare de informatie. ,Sensu- rile“ care deriva din participarea unor termeni la anumite tipuri de relatie, {in anumite pozitii, se suprapun sensurilor lexicale, proprii diverselor com- ponente ale comunicérii, find incluse tntr-o informatie globala — cea a comuni Structura intern a comunicirii se relevi in cadrul secventel fonice care reprezinté comunicarea printr-o serie de particularitati. Orice limba dispune de diverse ,repere" pentru a indica modul de organizare a unt comuniciri. Mijloac’ diverse particip’, in masura variabila de la o limba la alta, la punerea in evidenta a structurii interne a comunicérii. 1.1, Unul dintre repere il_reprezint topica, agezarea componentetor, situarea unui component fafa de altul Topica ca mijloc de organizare a enuntului deriva din relatile de succes une, inerente unui enun{ analizabil (i structural), considerate sub asp: tul relevantei lor din punctul de vedere al organizarii comunicarii, Anumite particularitaiti de topic’, de situare a componentelor in interiorul comu cirii, pot servi ca indici relationali, pot indica faptul cd un component satisface o anumit’ pozifie in organizarea ierarhicd a enun{ului, ci are o anumiti functie sintactica, sau ca indici modali, indicind o ierarhie afectiv sau emfaticd a termenilor: un component cu 0 pozitie se- cundari in structura enun{ului poate constitui, intr-un anumit context, in anumite condifii de realizare a comunic&rii, elementul now satt important al informatiei purtate de comunicare, calitate pusti in evident prin plasarea Tui intr-un anumit punct al secventei care reprezinta enuntul. De obicei, importanfa unui termen este pusii in evidenta prin plasarea lui la inceput. Topica are in vedere situarea in comunicare a unitatilor intre care se stabilesc relafii directe : situarea termenului dependent fata de cel regent, asezarea diversilor determinanti, subordonati aceluiagi regent ete. MODALITATI DE MANIFESTARE A RELATHLOR IN COMUNICARE 7 1.2. Gramaticile disting cazurile de topicd liberd side topica fixa. Prin termenul fopicd liberd se desemneazi posibilitatea de a modifica pozitia termenilor cuprinsi intr-o relatie fra ca schimbarea ordinii sa antreneze modificari in organizarea sintactica a grupului. In combinatii de tipul Cocori sasese. sau Sosesc covori. ; Izbucneslejurtuna. sau Furtuna izbucneste., ccei doi termeni ai telatiei de interdependenta isi pastreaza fiecare rolul, indiferent de situare. O situafie analoga reprezinta: (un) poet talentat, (un) talentat poet, ft orasul, orasul tot. In ambele ex2mple, indiferent dé topica componentelor, grupul este organizat printr-un raport de depen- dent, in care adjectivul reprezinti termenul subordonat. 1.8, In general, libertatea de topicd a unui tip de constructie este supus’ unor Timitéri. Asifel, de exemplu, pozitia substant.vului fat de verb este nerelevanti daci acesta este intranzitiv ca in exemplele de mai st. Plasarea unui substantiv du pi un verb tranzitiy poate conduce la o construcfie ambigua sub aspectul organizarii: fata de Lupul atacd., in care substantivul realizeazi o relatie de interdependenté cu verbul, avind in mod evident pozitie de subiect, in succesunea Atacd lupul., organizarea devine ambigud, substantivul putind reprezenta, prin pozifia si forma lui, subjectul (exprimtnd valoarea de , agent") sau obiectul, com- plementul direct (exprimind valoarea de ,patiens"), Echivocul este, in acest caz, rezultatul caracterului nerelevant al topicii, al compatibilitatii pozitiei postverbale, cind verbul este tranzitiv, cu ocurenta unor termeni tealizind relafii diferite cu verbul, dar ¢i al unei particularitati morfologice ‘omonimia, generala in flexiunea substantivalé roméneasca, dintre nomi- nativ si acuzativ. In latina, de exemplu, substantivul putea avea forma lupus sau lupum in functie de relatia pe care o realiza cu verbul. Organizarea interna a constructiilor in care apar /upus sau lupum (Oppugnat lupus si Oppugnat lupurn, de exemplu) este clar indicat prin forma de caz a substantivului, Nu orice combinatie everb tranzitiv-+substantivs genereaz’ asemenea ambiguitafi de organizare. Constructia Bea oaia. nu poate fi interpretata, in conditii obignuite!, decit ca realizind o relatie de interdependent’, a si in Oaia bea (apd). sau Bea oaia apd., Bea apa oaia. Lipsa de ambiguitate se datoreste raportului dintre sensurile lexicale ale celor doi componenti : @ bea implica consumare a ceva lichid, iar oaie, indicind ,un animal", *Tntrun context ca Ben oola tn rund, raporturile devin ambigue, deorece Bea aia. poate insemna “Bea (vin) in contul prefulut oii. ™48 inTRODUCERE ‘nu e compatibil cu semnificatia ,patiens" cu care e compatibil a bea, nu poate reprezenta in aceasta combinalie dectt ,agentul*. (In schimb, tn Combinatia Atacd lupul., semantica substantivului admite situarea lui fie ca ,agent", Tie ca ,patiens* [afi de verbul a ataca, comp. Ataci lupul oaia. si Vindtorul atacd lupul.) Tot astiel organizarea interna a grupului Deschide poarta, e clara, raportul semantic dintre cele dowd componente ‘ituind substantivul ca’ ypatiens* fat de verb. Ca urmare a unel selec- ‘ari semantice analoge, gruparea Alege fabloul, realizeazi indubitabll un raport de dependenta, pe cind Alege decanul. este sintactic ambigua. Semantica termenilor poate anula deci efectul omonimiei cazurilor nominativ-acuzativ sal caracterului nerelevant al topicii, asigurind dezam- biguizarea unor constructil, Foarte frecvent ins precizarea structurti interne 2 grupirilor «verb tranzitiv-+substantiv> presupune interventia Clarificatoare a contextului (cf. Examineazd studentul., Urea preful., Muscit sarpele, etc.) Omonimia la nivel morfologic determin’ si caracterul ambiguu al unor constructii cu verbe intranzitive, grupate cu elemente lexicale c: arna, vara, ziua, noaptea etc. Vine iarna poate reprezenta realizarea une! relatii de interdependent (comp, Curind vine si iarna ! sau Jar vine iarna.) Sau a unei relatit de dependenfa (El vine iarna., de exemplu). In aceeast Situafie sint Incepe ziua., Soseste noaptea. etc. in alte cazuri, semantica cuvintelor iarna, ziva etc. este incompatibili cu situalia de subiect fafa de verb: Lucreazd noaptea., de exemplu, reprezinta 0 constructie in care ‘sensul lexical al termenilor fi situeaza intr-un raport de dependent in are verbul reprezinta termenul regent. Sursa ambiguitatti in cazul exemplelor de mai sus o constituie omont- mia dintre substantivul si ,adverbialul* farna, ziua etc. 1.4, Dimpotriva, in grupari de forma acest om, modificarea topicii com- porientelor este posibila, neafectind structura’ interna a gruparii — se tonservi caracterul relafiei si sensul ei: relatie de dependen{a avind ca cceniru substantivul —. dar presupune unele schimbari de expresie : articu- farea substantivului, Fealizarea altei vatiante a demonstrativului (omul ‘avesta). O situatie de acelasi fel ilustreaz’i gruparile esubstantiv-+posesiv> jara noastrd, dar a noastrd fard. In acest caz intervine si un alt tip de limi- tare a libertatii topicit: intervertirea ordinii eregent-+determinant» nu ¢ posibild decit la nominativ si acuzativ', La genitiv sau dativ, posesivul este totdeauna postpus: al farii noastre, deexemplu, si nu: al noastre(t) {ari Ae, Teor sf meta p. 123 MODALITATI DE MANIFESTARE A RELATIILOR IN COMUNICARE 0 1,5. In Imi iau péiléria., raportul de dependent dintre substantiv $i dativul pronominal este compatibil cu aceasté topiza (determinantul pronominal precedi verbul) sau cu siluarea dupa substantivul regent ‘Tau paliria-mi. (Nu poate fi insi plasat intre verb si substanti unea *Jau (imi pélléria, nu reprezinti o frazi reperati pentru limba romana.) Constructiile Imi iau pdiléria. si lau peiléria-mi., condifiile sintactice si informafia semantic’ pistrindu-se nealterate, se deosebese stilistic : ea dintii aparfine vorbirii curente actuale, cea de a doua are un caracter attificios, arhaic si poeti Deosebiri, nerelevante din punctul de vedere al organizarii sintactice, de natura stilisticd (floare albéi — colocvial ~ : alba jloare — poetic —), sau de naturd semantick emeia sdract : sdraca femele, copia) sirman : stirman(ul) copitt) deriva si in alte cazuri din modificarea topic 1.6. Topica fixit presupune o otdine obligatorie a termenilor ii i sn Tepe wrap obligatorie a te:menilor inglobati In cele mai multe situaffi, tocmai din pricina ordinii unice de succesiune pe, cate 0 implica, topiea find este nerelevanta sub aspectul organiza In limba romana cazurile de topicéi fix stat destul de numeroase. In cadrul relafiet de dependenfa avind un substantiv ca centru sint obligatoriu antepusi o serie de determinanti pronominali: fiecare om, orice (un, alt) om, nici un om. Cind mai multi determinanti adjectivali ai aceluiasi regent il precedi, adjectivele pronominale stau inaintea celor- lalfi determinanti:: orice bun romén, de exemplu, sau acest talentat poet etc.). O ordine fix’ de succesiune caracterizeaz si compinatille de deter- ‘minanfi adjectivali pronominali: orice alt om, de exemplu, nu *alt orice o _ In gruparile avind un centru verbal varietatea determ:nanjilor cu topicd fix este mai mare. Determinantii cu topica fixa sint reprezentafi prin : (i) adverbele nu, mai, si, cam, prea si (2) pronumele atone, lor fiind conditionata de’ forma (mod, timp) ia eare apare verbal regent Verbul este precedat de adverbele enumerate (na vine, mai venise, sam chiudea tc) side dete minanft prououinall alon! (el spring Mt aduce, © udzuse, igi aminti), cu excepfia situatiilor in care verbul este: (a) la conjunctiv’ sau infinitiv, cind ambele categorii de determinanfi cu topi obligatorie se intercalear’ intre si, a si radicalul verbal sau fi (sd nu vind, sii mai ji mers, a nu veni, a mai fi venit ; sd-ti spun, sd-l fi vitzut, a 0 aduce, 2a aad eee aha Sintaxe mbit romine50 INTRODUCERE ai fi spus; (b) la perfect compus, conditional si viitorul de tip (o)oi-tinfi- nitiv, cind adverbul nu preced& verbul (nu at venif, nu ar vent, nu von ten), ar celelalte.adverbe se intercaleava intre afixul mobil si radical sau fi (ai mai venif, ar cam chiuli, vom $i afla) ; in aceleasi condiii pronu- mele atone precedi verbul (I-a vdzut, iar spune, le va spune), in alaréde forma de feminin singular acuzativ care sta dupa verb (a vdzul-o, ar ‘aduce-o, dat o va aduce); (c) la viitor (formele in componenta céroraintra con- junctival), cind adverbul nu preced’ verbul, ar celelalte adverbe si formele pronominale atone se intercaleazii dup’ st (nu o suing, are sd mai vind, osd-1 faduci, am si-fi spun etc.) ; (d) la gerunciy si imperativ afirmativ, cind fadverbele preceda verbul (mai venind, cam chiulind, mai vino), iar pro- humele il urmeazé (odzind-o, spunindi, adu-l); (e)'la imperativ negativ toli determinan{ii cu ordine fixa precedi verbul (nu veni!, nul aduce ). Cind aceluiagi verb i se subordoneazd, in acclasi enun{, mai multe ele- mente din categoria celor care presupun’topica fix, se constata o ordine de succesiune obligatorie : (a) pronumele atone se ordoneaza intr-o suit& in care dativul preced acuzativul (ni-l dé, si fi- dea, dindu-mi-o), regula nu priveste situafiile cu acuzativul o postspts (fi-ar spune-o) ; (b) adverbele, grupate mai multe la un loc se succeda in ordinea : nu, maiy; si, prea, cam, (au mai gi ride, nu mai prea vine etc.), mai ireevente sint gruparile de Goud adverbe! nu mai, nu prea’; (c) in gruparile de adverbe si pronume atone care preceda verbul, nu se plaseaz’ pe primul loc, urmat de pronu- mele atone pe locul al doflea, de celelalte adverbe cu topicd fix’ in pozitia 3. Combinatiile de acest fel preceda unele forme verbale (nu, ti-ly, mai, da), se intercaleazi intre si si radical sau fi in cazul conjunctivului (sd nu fied mai dea). In construcliile cu conditional, perfect compus, viitor si gerunziu, diversii determinan{i cu topica fix’ se Teparlizeaz’, grupati sau cite unul, finind seam de regulile enunlate in paragrafele precedente, tn ainte, Gup 4 forma verbala sau in tre componentele ei: cf. nu fi lar mai da, nu {ica mai dat-o, n-o si ne-o mai dea, nu ne va mai da-o, nemaiamindin- du-si-l etc Topica fixi nerelevanta sub aspectul manifestirii organizarii interne 2 enun{uluiare in fiecare limb 0 anumitd importan{a: nerespectarea regulilor ei duce la constructii neacceptate de normele limbii respective. In limba actual’, destul de freevente sint gregelile care deriva din situ- area adverbului mai, des folosit: mulfi vorbitori il plaseazé in imediata Veeinatate a lui nu; nu mai md duc (in loc de nu md mai duc), nu mal ji-1 dau (pentru nu fi-l mai dau), il utilizeazd antepus fat de formele com- 1 Frecven{a acestor grupéri adverbiale explich extirile normel.privind topics in combinafile formate din nit, mai $1 prea, comp. nu mal prea cred si nu prea mat crede MODALITATI DE MANIFESTARE A RELATIILOR IN CCMUNICARE Bt puse: mai a venit (in loc de a mai cenit), mai o sd vind ete. Aceste schim- bari de topicd corespund, pe deo parte, tendinjei de a separa net cele dows categorii de determinan{i cu pozitie ‘obligatorie — adverbe si pronume =, jar pe de alta parte, unei mai strinse fuziuni a componentelor for- mélor verbale cut alix mobil, 1.7, Situafiile in care topica fi x 3 este in limba romana relevanta pentru organizarea sintactici sint putin numeroase. Rol distinctiv are, de exemplu, pozitia substantivelor fafa de verb in constructii de tipul Masina (1) fabricd (2) uneltele (3). unde substantivul care precedi verbul realizeazd o relatie de interdependent, iar substanti- vul plasat dupa verb este in raport de subordonare fat de’ acesta. Inter- vertirea pozifiei celor doua substantive antreneaz schimbarea relatiilor lor cu. verbul : in Unettele jabricd masina., substantivul uneltele este in relatie de interdependent cu verbul, iar’ masina este subordonat fala de verb. Construciile de acest fel sint putin frecvente in romani. Adeseori, rolul distinetiy al topicii este anulat de semnatica termerilor : in constructii ca Omul citeste 0 carte., modificarea poritiei substantivelor (O carte citeste ‘omul.) nu antreneaza’ schimbarea reporturilor celor dow substantive fata de verb. Topica are valoare relevanta sintactic numai in situatiile in care substantivele au continut semnatic foarte apropiat, oferind premise egale de combinare semanticd cu verbul. De altfel, limba romana dispu si de alte mijloace care limiteazd rolul de diferentiator sintactic al topic Pornind de la’ enuntul Masina fabricd wnetete,_putem inversa ordines substantivelor, fiir ca raporturile lor si se modifice, daci recurgem la constructia pufin diferitd : Uneltele le fabricii masina., in care complementul este dublu exprimat : realizarea pronominalé, cu forma specifica de acu- zativ, clarified poritia sintactici a celor dou’ substantive, indieind prin acord complementul, 1.8. Relevant este topica termenilor care realizeax’ relatia de echi- valenja. Tn construcfii ca: Citesle Emil Botta, actorul. sau Priveste wn pon, un eucalipt., primul {ermen face parte dinir-o relatie de dependenta (de interdependenfa in primul caz, de subordonare in cel de al doilea) si dintr- relatie de echivalen{’, pe cind termenul urmétor (sau termenii urmatori, ‘cael relafia de echivalenta se poate stabili gi intre mai ult de doi termeni) participa numai la relatia de echivalent’. Aceasta deosebire explica fap- ‘ul c& primul termen inclus intr-o relatie de echivalentai prezinta, de cele mai multe ori, particularitati de constructie impuse de relajia de Gnter) dependenta, pe cind la al doilea termen, particularititile devexpresié“de2 PvTRODUCERE acest fel sint, in limba romana, facultative, comp. S-aadresat Marie, colega sa, dar si, mai pufin obignuit, S-a adresat Mariei, coleget sale., A ajuns Ta Venefia, orasul mérii., dar gi A ajuns la Venetia, in orasul mari Rolul cuvintelor in organizarea interna a comunicatii se schimba in functie de pozitia lor si in constructii de tipul (X esle) un poet jifosof. sau (X este) un filosof poet., in care al doilea termen este intotdeauna depen- dent de cet dintti Topica, ca gi relatiile de vecinatate a céror particularizare o reprezinta, contribuie foarte limitat la punerea in evidenta a structurii ierarhice a cenuntulu 2.1. La organizarea comunicitii participa, de asemeni, pauza — fintreruperea, de durate diferite, a fluxului sonor care reprezinta comu area, actul de comunicare prin vorbire ~ si intonafia ~ linia melo proprie unei comunicari, rezultat al variatiel ca indltime gi inlensitale a seeventei fonice, a diferitelor transe, delimitate prin pauze, ale fluxului sonor!, Aceste componente ale comunicarii caracterizeaza secventa fonicd care reprezinta enunful, dar nu se identifica cu ea, Intre ele se stabileste un raport de interdependent (si coocurenta). Un enunt reprezinta 0 sec- ventii fonici cuprinsi intre pauze si caracterizata printr-un contur into- national. Intonatia si pauza sint fn raport de dependenta (selectie) : orice pauza impune o anumita caracteristica a liniei melodice a comunicarii, dar nu orice variatie a intonatiei, nu orice modulatie in linia melodi unui enunt presupune pauza. Asa, de exemplu, punerea in eviden unui cuvint, a unui element al comunicérii, prin ,realizarea unei silabe proeminente“!, nu presupune pauwzi. Conturul intonational al enuntu- tilor : Azi a venit tatdl eleoului. si Azi a venit tata eleoului. difera din cauza situarii deosebite a silabei proeminente (a silabei care se articuleazé mai intens si pe un ton mai ridicat dectt celelatte silabe). Deosebirea de contur intonajional nu priveste insi organizarea sintacticd : structura interna a enun{ului ramine neschimbat3, prezenta silabei proeminente introduce emfaza. Prin detagarea unui cuvint cu ajutorul unei accentudri mai in- tense se realizeazi un efect de insistent, de subliniere a importantet lui din punctul de vedere al vorbitorului (sau al realitatii pe care o repre- zint& in comunicare), modificarea intonafiei fiind sintactic nerelevanta. 1 Pentru o prezentare mai competi a problemel intonatiei, cf. Em. Vasiliuy Fonologia limbit romdne, 1965, p. 67 urm Heke op. cit, p. 10. MODALITATI DE MANIFESTARE A RELATIILOR IN COMUNICARE 58 In sare cazuri, intonatia caracterizata printr-o anumit& pozitie a silabei proeminente poate indica un anumit mod de structurere interna a comu- nicarii, Aceasti situatie este ilustrata de obicei prin constructii cu. carac~ ter nominal de tipul Tara e poporul. In conditii intoxationale obisnuite, primul component substantival este cel care realizeazd relafia de inter- dependent cu verbul. Daca insa cel de al doilea substantiv este accen- {uat emfatic (Tara e popérul.), el poate reprezenta termenul interdependent cut verbul, accentuarea emfatic’ fiind echivalenta ca efect cu. modificarea topicii (in Poporul ¢ fara., poporu reprezint’, de obizei, unul din cei doi termeni ai raportului de interdependenta). In constructii de tipul celei discutate, nici flexiunea cazuald (atit su- bieciul cit si numele predicativ stau la nominativ), nici acordul (oricare din cele doud substantive ar impune verbului prin ‘acord aceleast parti- cularitati — de persoana a Ill-a singular) nu indicd cu claritate organi- zarea interna. In deducerea relatiilor sintactice, unicele indicii sint cele de topica gi de accent, Acestea nu reprezinta ins’ indici suficient de clare: vorbim, de exemplu, despreo preferint pentru asezarea subiectului fnaintea verbului intr-un enunt nominal ca cel in discutie si nu despre obligatia dea plasa subiectul inaintea verbult. 2.2, Pauza are multiple roluri in organizarea comunicérii, Una dintre functiile importante este aceea de a delimita enunfurile fn cadrul unui text (a unui act de comunicare) de mai mare amploare. Definitia si carac- terizarea enunului indicd (ef. Enunful, 2.1.) printre particularitafile fundamentale pe aceea de a reprezenta «secvente sonore cuprinse intre pauizer. Pauza se realizeaz insi nu numai intre enunturi, ci poate apirea si fn interiorul unui enunt, pe care 11 segmenteaza in fragmente, mai mi sau mai extinse, si care reprezint de obicei comporente ale enuntului, grupuri de elemente corelate. Pauza constituie tn asemenea situatii un reper in descoperirea legiturilor dintre componentele unui enunf. Un enunt ca # Are un copil ager la minte # poate fi spus sub forma unui flux sonor continu sau poate fi intrerupt prin pauze in difsrite punete : + Are tun copil # ager la minte + sau Are * un copil ager la minte + sau * Are + tun copil + ager la minte *. In condi(ii normale nu se separ un de ter- menul urmator, nici ager gi la minte, nici la si minte. In afara pauzelor “gramaticale", a pauzelor care contribuie la punerea in evidenta a organizarii comunicitli, aceasta poate fi intrerupta din diverse cauze: pentru reglarea suflului respirator (pauzele pe care le facem vorbind dupa ce am urcat o scara, de exemplu, sau dupa ce am4 PvTRODUCERE alergat, sint pauze fiziologice, de respiratie), pentru a gisi termenul cel mai potrivit, dintr-o necesitate de gindire 5.2. Avem a face in asemenea cazuti cu cauze fiziologice, psihice etc., nerelevante pentru transmiterea informatie! care face obiectul comunicirii. Ele pot avea ins’, cel pufin uneori, efecte negative, diminuind claritatea comunic: Desi, de obicei, pauza nu reprezinta singurul indici, nu lipsesc nici situafitle in care prezen{a sau lipsa pauzei intr-un anumit punet al comu- frii poate corespunde unei organizari diferite (si deci si unui continut, informatii diferite), Aga, de exemplu, in gruparea un volum (A) de succes (B) formidabil (C), ultimul component, jormidabil, poate fi rapor- tat, avind in vedere particularitafile sale gramaticale si semantice, atit la volum, ett si la succes. Daca gruparea nu e intrerupt de pauza, formi- dabil este subordonat lui succes ; daca, insd, este segmentat in dowd trange sonore prin introducerea unei pauze inainte de jormidabil: un oolum de succestformidabil {in scris prezenta pauzei este notata prin virgula: un volum de succes, formidabil), adjectivul este situat_ca determinant al lui volum. Organizarea ierarhici are forma A«-B<-C, in primul caz, B c ca efect o modificare in sensul comunicirit si in constructii de tipul Co- pilul bolnav delira.,a c&ror transformare in Copilul, bolnav, delira, face ca adjectivul (bolnav} si inceteze de a mai avea valoare ‘determinativa, La o organizare diferita conduce prezenta sau lipsa pauzei in enunturi de forma Maria pleacdi azi. Lipsa pauzei intre primele dou’ componente indic& o relatie de interdependenta ; despartirea lor prin pauzé (Maria + pleacd azi.) poate sa scindeze enuntul in dowd unitaji nedependente — un vocativ si un imperativ. (Reprezentind un vocativ, in acest al doilea enunt, secventa fonicd Maria poate fi pronuntatii cu o intonatie diferita de cea cu care apare tn primul enunt.) Importanta pauzei-este, in ase menea situafii, o consecin{’ a omonimiilor flexionare, a faptului c& voca- tivul este identic cu nominativul, c& forma de persoan’ a Il-a impe- rativ este identicd cu cea de persoana a Ill-a a indicativului prezent. In constructii ca Unul colecfioneazd carfi, celdilalt* tablouri., pauza dintre celilalt si tablouri semnaleazd pozitia unui element constituent al comu- nicarii neexprimat — verbul colecfioneazd, care at putea fi reluat si care ¢ presupus de sensul comunicatii, Aceeasi situafie ilustreazi propozitiile eliptice de tipul Perigorul lui + spicul griului. AX, in cel deal doilea, ctnd intervine pauza, Introducerea pauzel are MODALITATI DE MANIFESTARE A RELATUILOR IN COMUNICARE TE —————— 2.3, Pauzele care segmenteazi comunicarea delimitind diversele ei ‘componente si indicind anumite relafii sint de lungimi diferite: in gene- al, limitele enuntului sint marcate de pauze mai lungi dectt cele care jntervin in interiorul enunfului. Diferenfa de lungime a pauzelor are un caracter relativ : o anumiti pauzi e mai lunga sau mai scurté in raport cu alt pauza din acee asi comunicare, din aceeasi parte a unei comu- hiciri (ungimea pauzelor variazi de a un vorbitor la altul, tn funcfie de ritmul vorbirii fiecdruia, de condifille comunicarii ~ pauzele pot fi, la sfirsitul unui discurs, al’ unei conferinte, mai fungi dectt la inceput, din cauza oboselit ete). Pauza este precedat, de obicei, de o coborire sau urcaré a liniei melo- dice a comunicarii, In general, conturul melodic descendent al unei sec- ‘Vente fonice indica sfirsitul unui enunt. Linia melodie a unui enunf poate avea un caracter montoton si descendent ca in [eto o's) Intonatia caracterizata prin mici variatii datorate alternantei silabe- lor accentuate gi neaccentuate prezinté 0 coborire ¢ iniftimii tonului fn partea final a enun{ului. Intercalarea unei pauze intre componentele acestei secvente fohice modified conturul intonaf‘onal prin introducerea unei intonalit urcitoare inainte de aceasta pauza : Cele dou enunturi (1) sif(2) diferd ca organizare sin‘acticd. Pauza mar- cheaza in (2) lipsa dependentei idintre Maria si restul enun{ului, (© variatie a liniei melodiceJantreneaza gi accentuarea emfatic’ a unuia dintre componengi : | Cifrele cu semnul — (7, 2 ete) noteazi silabele, linia continua de deasupra re preziniéintonatia. (1) Maria pleactt azi. (2) Maria, pleaca azi (8) Maria pleacet azt56 INTRODUCER. MODALITATL DE MANIFESTARE A RELATIILOR IN COMUNIGARE 37 © accentuare mai intens’ (pronun{area cu mai mare intensitate a silabei accentuate) caracterizeazé in general imperativul si vocativul. Prezenta acestor forme face ca linia melodic s& capete un aspect mai neregulat Indiferent de modificdrile de pauza si accentuare introduse fa de (1), toate cele patru linii intonalionale discutate au o caracteristica comun: prezenta conturului terminal descendent. Pauza care marcheazd sfir tul unui enunf este precedatsi de cele mai multe ori de o coborire a lini melodice, Pauizele din interiorul enunfului sint precedate de o ridicare @ tonului, cf. exemplele (2) si (4) Prezen{a unui contur terminal ascendent modifica esenfial sensu! enun- {ului (fara ca structura sa intern sé fie alterata) : (4) Maria, pledod azi. (6) Maria pleaca azi ? Conturul terminal ascendent opune un anumit tip de enunf interogativ ‘enun{uluf eu caracter de enuntare, céruia fie propriu conturul terminal descendent (comp. exemplele (6) si (1)). Conturul interogativ ascendent caracterizeaza interogativele totale. Proporitile interogative parfiale (Cine pleacd azt?, Cind pleacd Maria?) au o intonatie terminala descendenta. In majoritatea cazurilor, sfirsitul unui enunt este marcat_printr-un contur terminal descendent, pe cind pauzele din interiorul enun| precedate de o urcare a liniet melodice. Diversele intreruperi, delimitarea enunturilor si a fragmentelor de enun{, sint diferentiate mai putin prin lungimea patizelor, mai greu de distins, decit prin faptul ca sint prece- date de o ridicare sau coborire a tonului. Variajia de inlfime este mai usor de perceput decit diferenta de lungime a pauzelor. Detasarea diferitelor parti ale comunicarii ~ a enun{urilor, a parfilor de enun{ — se realizeazd deci prin.particularitati de paued si intonajie. 2.4, Textul seris reproduce, cu mijloace proprii, vorbirea, Pauzele gi iferitele tipuri de intonatie sint redate prin semnele de punctuatie. Pauzele lungi precedate de un contur terminal descendent sint notate in punct, semn de exclamare, semn de intrebare — in cazul interogative- for partisle —, mai rar, prin punct si vinguld: Maria pleact azi. ‘Maria pleacd azi! Cind pleacé Maria? Conturul terminal ascendent este marcat prin semn de intrebare : ‘Maria pleact azi ? Pleci azi? ” Pauzele din interiorul enun{ului, precedate de ridicarea tonului, sint notate de obicei prin virguld sau, in condifii speciale, prin linie de pauza: ‘Maria, pleacd azi ! Noaptea, senind, a fost rece. A adus cri, ziare, reviste. Afar ~ toamnd si vint. Pauza scurti, precedatd de coborirea tonului, car2 intervine tn inte- riorul unui enunt, este notata prin punct si virgula sau prin dou’ punct Bine; st stea gidea si st nu-si ascudd sabia (M. Sadoveanu). Atit orea si stie: ce avefi de gind. A adus ce a gasit : crf, reviste, ziare. Semnele de puncluatie nu noteazd decit cu totul aproximativ. varia- fille de intonatie si pauzele. In general sint mai aten: redate prin pune- {uafie pauzele si intonatia relevante sub aspect gramatical. Puncluaia are insé gi reguli proprii, care nu concord cu_modul de frazare tn exprimarea oral. Asa, de exemplu, in vorkire se face frecvent © pauza intre grupul subiectului si grupul predicatului, mai ales dacd sint reprezentate prin combinatii. mai complicate: in enun{ul Copilul ‘ager la minte invafa usor. e posibila si adeseori se realizeazi o pauza inainte de predicat (nvafa); aceast pauzi nu este niciodati notata pentru ci una din regulile categorice de punctuatie spune ca nu se pune virgula intre subiect i predicat. Dimpotrivé, intre regenta si propozitia cauzala se pune de obicei virguld, chiar daca intre ele nu se lace pauza (A lipsit, pentru ca a fost bolnao.). Punctuafia urmireste in mare particularititile de pauz’ gi into- natie ale vorbirii orale, dar cuprinde si un numar de reguli conventio- nale — variabile de la 0 limba la alta* —, care respect, ins, toate Tn enunjuri de acest fel, pauza interloarl poate toare sll uredtoare. Pentru o prezentare detaliata a regullor de punctuatie, veri Indreptar ortgrafic, orlecpe si de punctuate, ed. a Illa, 1871 * Punctuatla romfnessca interzice'virgula tntre regent i conpletiva directa care ti lurmeeza; in ortogralia rusi, in aceasté situatie virgula este obligetorie. Tot aslfel orto- eralia franceza permite virgula tnainte de ef coordonator, 1n anumite condi{i. srevedati de Intonatie cobort58 nTRODUCERE. principiul delimitarii grupuritor sintactice: membrii relatiei mai ,strinse" (relatia subiect-predicat~de exemplu) nu trebuie despar- {ili, termenit relajilor mat ,Jaxe" (dintre regent’ si cauzal’, de pilda) pot si se cere s& fie despartifi, mai ales ca, adeseori, reprezint grupari mai largi, in cadrul cSrora’apar grupuri mai pufin extinse, caracterizate prin relafii mai_,strinse". 2.5. Desi intonafia si pauza au un rol important in organizarea comu- nicdrii, numai unele, putine, realizari din larga varietate a celor care apar fn vorbire sint relevante sub aspectul siructurii interne. Celelalte vari- ante — intonafia emiatic’, pauza fiziologic’, determinaté de oboseali, de un defect al respirafiei sau de vorbire efe., pauza psihologic’, provocaté de alegerea termenului adecvat, de o anumita desfagurare a gindirii etc. — sint si ele purtitoare de informatie referitoare insé la fenomene e: rioare, intr-un fel, comunicarii: la conditiile de realizare a comunicat a cel care vorbeste etc. Variantele de acest fel sint considerate ca depag domeniul lingvistic propriu-zis si sint atribuite “paralimbajului*. 3.0. In limbile cu sistem flexionar bogat, o pondere deosebita are, tn exprimarea relatiilor sintactice, flexiunea. Anumile particularititi’ de expresie, asocierea unui radical, in cadrul unui context cu un anumit afix si nu cu altul, pot indica prezen{a unei relafii, termenii relatiei, tipul si sensul ci. Manifestarea prin flexiune a raporturilor sintactice imbraca dou forme : acordul si re pS Acordul a manifestare a une real consti tn, prezenla ace: lorasi Tnformatii gramaticale la ambii termeni ai relatiei. Reluarea printr-un termen a informajiel care caracterizeaz’ celdlalt component al grupului indeplineste functia de indice al relatiel Th unele cazuri, acordul se reatizeazi prin prezenta la fiecare din ter- menii relatiei a unor afixe flexionare care trimit la aceleasi unitafi de continut, in aceleasi morieme, Acest tip de acord exprima dependenta dinive un substantiy si un adjectiv: casa frumoasé, case jramoase, afixul care caracterizeaz adjectivul reia valorile de numar, caz, gen imp de forma substantivului. Afixele pot s& fie identice ca expresie, ca i exemplul precedent, sau pot avea realiziti diferite : easi mare, case mari, ‘Acordul indicd totdeauna relatia dintre substantiv gi adjectiv, sub- ordonarea acestuia. In plus, in unele cazuri, acordul poate contribui la evitarea unor ambiguitati: cind un adjectiv este plasat dupa o succesiune de dowi sau mai multe substantive, forma adjectivului poate indica dependenja lui fata de unul dintre substantivele din serie, Grupari | MODALITATL DE MANIFESTARE A RELATIILOR IN COMUNICARE 50 de pul (1) stl (A) eu dung (B) albastre(C) x) soja) cu dung (B) albastrii(C) difera sub aspectul organizarii sin tactice: in(1) Beste sub- ordonat lui A, iar C depinde de B, pe cind in (2), atit B eit si C sint sub- ordonate lui A, dar si semantic: in (I) stoja poate fi gri, albd etc, in (2) e vorba de o ,stofa albastra%, cu dungi, care pot fi aibe, gri ete. In alte cazuri, cain palton de stofa alb, diferenta de organizare sintacticd nu an- treneazi o deosebire semanticd aga de neta: dependenta adjectivului (aib) de substantivul patton (si nu'stofa) este fara echivoc exprimata de forma adjectivului ; semantic, intre (1) patton de stofa alb gi (2) palton de stofié alba, deosebirea priveste mai mult o ierarhizare a calitafilor — in ptimul caz, calitatea alb se atribuie direct" paltonului; in cel de al doilea, aceasta caracteristici i se atribuie ,indirect™: deducem ci “pal- tonul e alb*, cici e de ,stof’ alba. Rolul acordului de a dezambiguiza gruparea sub aspectul relafiilor sintactice (gi al confinutului) se anuleaza cind (a) substantivele care pre- ceda adjectivul nu difer sub aspectul caracteristicilor gramaticale cf. Casti(A) de cairdimidé (B) veche(C), constructie ambigna atit sintactic, cit B ‘si ca informatie: e vorba de ,o casi veche de carmida* ag ) sau de yo c casi (eventual noua) construit’ din cirimidi veche" (ACB<-C), din cauzi ci ambele substantive sint la singular feminin, la acelagi caz (acu- zativ) sau la cazuri omonime—nominativ si acuzativ. Ambiguitatea poate fi gi rezultatul unor particularitati flexionare ale adjectivului, cf. om de ‘dei vechi (vechi poate fi plural, si in acest caz elementul regent este idei, sau singular maseulin, si in acest caz se subordoneaz substantivului om), ziduri de piatrd gri (adjectivul invariabil gri poate fi interpretat ca de- pendent de oticare din cele dou substantive). Importanta acordului in exprimarea relatiilor structurale este deci limitata de sincretismele mai restrinse sau mai extinse ale sistemului flexionar. Pentru a evita ambiguititile de acest fel se recomanda ca atunci cind un substantiv are mai mulfi determinanti — adjectivali si substantivali cel (cel) adjectival Gi) sa fie plasafi inaintea celui (celor) sub- stantival(i): ordinea cast veche de cdrdmida evit’ ambiguitatea (topica poate interveni ca clement clarificator in situafiile in care flexiunea nu exprima eu evidenta termenii relatiei de dependenta).60 IvTRODUCERE 8.2. Acelasi tip de acord caracterizeazi ad jec ti vul inclus intr-un raport de dubla dependenta (vezi Relafit,§4.3. urm,): Mulfimeaasteaptarab- ditoare., ctr deosebirea ca, in aceasta situatie, termenul dependent mie reia informatia de caz a'regentului, determinantul fiind in nominativ, indiferent de cazul substantivului sau al pronumelui cu care se acord Ea a venit veseld., S-a intors aceeagi., Am regdsit-o aceeasi, Am vézut-o vesela Cind in aceasta relatie apare un substantiv, coincidenfa de nu- mar gi gen este deferminata numai de identitatea referentului : un anumit, referent poate fi reprezentat in comunicare, mai ales cind este o flint’, prin diverse substantive avind aceleasi caracteristici morfologice. Aga, de exemplu, Maria, fiicd, cintéreafdé, actrifa, eleva, profesoard, doctorifa etc., se incadreazi in categoria femininelor si pot indica acelasi referent caracterizat ca “persoani de sex femeiesc: Maria sa intors doctorifé., Fiica lui a venit profesoard. Cele doui nume implicate intr-o astiel de re- latie pot fi insa si de gen diferit: Ea (Maria) s-a intors ministru. Coinci- denja de gen si de numar nu constituie in constructiile de acest fel rezul- tatul fenomenului de acord. situatie analog are numele predicativ care, exprimat prin adjectiv, seacord & cu subiectul : Copilul este vesel, Fata este vesel@. Dac acordui fn gen si numar nu pune probleme, coincidenta de caz dintre numele pre- icatiy sf sublect poate 11 pusi pe seama acordului sau a rectum (vezi 3.5.). Exprimat prin substantiv, numele predicativ poate avea caracteris- tich gramaticalediferite de afe sublectulu,comp.:\Eaaeste profesoard, dar si Maria este ministru., Poporul este puterea., Munecitorii sint forfa conduca- ioare. Spte deosebire de substantivul in raport de dublé dependenta ele- ment predicativ suplimentar, care este totdeauna nearticulat.: Fata s-a intors directoare (a scolti),, substantivul nume predicativ poate pre- zenta aceleasi valori de delerminare : Fiul (su) este profesorul (nostru)., dar gi Fiul (sti) este profesor (la noi). Coincidenta dintre subiect si numele predicativ sub aspectul valorii de determinare este determinata de fac- fori striini fenomenului de acord. 3.3. Coincidenta de informatie gramaticala este compatibila si cu re- Tafia de echivalenta. In J-a spus copilului, lui Mihai., cele dowd substan- tive in raport de echivalenta prezinti aceleasi caracteristici de gen, nu- mar gi caz (masculin, singular, dativ). Dar nici in aceasta situatie nu avem a face cu un fenomen de acord, dovada posibilitatea ca cele dowd substan- MODALITATI DE MANIPESTARE A RELATIILOR IN COMUNICARF oT tive sa aiba particularitati gramaticale distincte: A dat ordin santinelet, lui Stefan. (substantivele diferé ca gen), I-au adus cadouri lui Tonel, odrasia lor, (cele dow substantive diferd ca gen gi caz), A mulfumit copit= dor, lui Tonel, Mariei, lui Matei. (substantivele in raport de echivalenta diferd ca numir), A’ incheiat inventarierea averit : haine, cirfi, tablouri, casi. (toate substantivele difera sub aspectul cazului, iar coincidenta unora in gen sau (si) numar este intimplitoare).. De cele mai multe ori raportul de echivalenfa se slabileste intre sub- stantive la acelasi numa si gen. Coincidenta de caz se realizeazi_mai ales cind termenul al doilea al relafiei de echivalenta este un nume pro- priu: /-a spus fiului sdu, lui Fonel. Cind numele propriu reprezinti pri- mul iermen, coincidenta de caz nu ¢ obligatorie : f-a sus lui fonel, fiul(ui) siu. Cind relatia de echivalenta se realizeaz intre substantive comune, cazul difer’, de obieei, in limba actuala : Au adus un cmagiu colegului lor, profesorul. 3.4, Coincidenta de caz, straina fenomenului de acord, apare si in rela- tia de repetare (coordonare) : A cumpérat crf, caiete, un creion. ~ toate substantivele sint in acuzativ, Identitatea de caz se datoreste, in ase- menea situatii, identititii de relatii sintactice, pozitiei in enun| a substan- tivelor. 3.5. Probleme speciale ridici acordul dintre subiect si predicat, sau, mai bine-zis, acordul predicatului cu subiectul, céci, tn cadrul relat de interdependenté, subiectul impune predicatului caracteristicile sale de numar si de persoani : Copilul soseste., Copiit sosesc. Forma de plural a verbului se realizeaza etnd subiectul este 1a plural ca in exemplul precedent, dar si fn situatiile in care verbul realizeazd relatia de interdependenta cu mai multe substantive la singular (subiect multiply): Mama, ftica, nepoata sosesc. Acordul predicatului poate dis, Ainge constructiile cu subiect multiplu de cele in care subiectul realizes tun raport de echivalen{ cu un alt substantiv : in enunful Scriitoru, poe- tul, descrie natura., forma de singular a verbului indict faptul ci cele doua substantive sint in raport de echivalenfa si trimit la acelagi refe- rent. Dimpotrivl, in Sertitorul, poetul deseriu naturs., verbul 1a plural presupune un subiect multiplu, deci includerea ambslor substantive in raportul de interdependenta.2 HvrRODUCERE. Problema acordului in per soan a se pune diferit in funcfie de cali- tatea morfologica a subiectului : formele de persoana a Ill-a ale verbu- lui sint compatibile cu o larg clasi de subiecte : pronume — El(aceasta, cine) vine., substantiv— Elevul vine., infinitiv ~ A gisi solufia cea mat potrivitdé nu e totdeauna usor. In afara de pronumele personal, toate celelalte tipuri de subiect : sub- stantiv, pronume demonstrativ, negativ ete., verb, nu implicé o infor- mafie releritoare la categoria persoanei, caci'nu au flexiune determinal’ de aceasta categorie, ,Acordul" in persoana nu reprezint deci o reluare de informatie (cf. 3.1.) decit in cazul subiectului pronume personal, in celelalte situatii prezenfa relatiei de interdependenta este indicaté’ de coocurenfa unui subject oarecare si persoana a Ill-a a verbului. Per- soana I si a Il-a se realizeazé numai cind subiectul e pronume per- sonal : Eu asfept., Tu alergi. Formele de persoana I si a Il-a plural admit fie subiect simpli: Noi asteptaim., fie subject _multiplu : Tu si el asteptafi, Subiectul multiplu poate include, in acest caz, numai pronume sau, pe ling pronume, s substantive : Eu si colegii met venim mine, ind subiectul ‘este un pronume personal, prin acordul cu subiectul forma verbali reia informatia de persoani purtati de pronume (gi exprimata nu prin afixe flexionare, cf prin radicale diferite, ca si cate- goria de numar, de altfel, Forma de gen a adjectivului nume_predicativ, in cazul subiectului pronume personal: Tu esfi inalt (a)., de exemplu, aduce o informatie suplimentara, 0 informatie care lipseste pronumelui subiect, indiferent fafa de categoria de gen (dar este presupusi de ,referent*). 3.6. Problema reluarii unei informatfi de la un element al comunicai Ja altul se pune si in cazul dublei exprimari a complementului 4 cumparat-o., forma de feminin a pronumelui este determinat de genul Substantivulul, uliizarea pronumelui de_persoana a Ill-a se datoreste apartenentei substantivului la aceeasi cla personal de persoana a Ill-a. Tn situalille in care referirea Ia 0 realitate se realizeazit printr-un sub- stantiv si un pronume, participind la relatii diferite, intre care nu exist’ o legatura sintacticd direct’, “acordul* indica identitatea referential’ a substantivului si pronumelui : in Copilul cdruia ii cdzuse un dinte, vorbea sist, coincidenta de gen si numir dintre copil si cdruia arata c& sub- stantivul subiect si pronumele complement indirect — se refera la una si aceeasi persoana ; intre ele nu se realizeaza ins nici un fel de raport Sintaetic, nacordul™ nu serveste in acest caz ca mijloc de realizare a unei intactice, de distribufie cu pronumele relatii MODALITATI DE MANIFESTARE A RELATIILOR IN COMUNICARE 6 3.7. O situatie specialti au sub aspectul acordului, af si cel, pronumele semiindependente’, care (a) pot inlocui un substantiv, comportindu-se deci ca pronume :"Aw adus oaietele, Al tau (Cel albastru) este deasupra., sau (b) pot aparea in structura unui grup nominal reluind (ultima roman al serttrul, casa de plat cea oehe) sau anticipind?substantivul (al scritforului roman, a ta poezie ete). In constructiie de tip (b), sub- tantivul regent al grupului determina formele de gen si numar ale terme- niilor al, cel. 4h. mea (sau regimul) reprezinti modalitatea de expresie a ‘elajiel dintre doua cuvinte constind in prezen{a la unul din ele a unei (unor) caracteristici imp use de celdlalt, care are rol de regent. Fenomenul de rectiune se manifest in grupurile alcituite din verb si substantiv (pronume), verbul impunind substantivului (pronumelui) anumite caracteristici de’caz. Verbul regent poate cere: acuzativul: A odeut marea,, A vdzut-o. dativul: A multumit colegutui., Ta’ mulfumit. nominativul: Copilul alearga., El aleargé. El este profesor., Copilul este elev. Acuzatiyul si dativul indici totdeauna o relatie de subordonare, in care numele purtitor al acestor cazuri reprezint’ elementul subordonat. Nominativul este impus de verb substantivului (pronumelui) cu care realizeazi o relatie de interdependent (si cu care se acorda), dar si nume- lui predicativ : Limba e un fenomen social. Tn acest caz, verbul cere dou nominative. Forma de nominativ a numelui predicativ poate fi considerata un feno- men de ,acord” al numelui predicativ cu subiectul sau de rectiune a verbului, "Aceasta ultima solufie are avantajul de a oferi o modalitate mai putin discutabila de distinefie intre verhele predicative si cele ne- predicative (sau copulative). Nominativul-subiect are 0 pozitie special intre cazurile de rectiune® prin faptul c& impune, la rindul sau, verbului cu care realizeaza relatia de interdependen{a anumite particularitati (cf. 3.5.). \Pentru acest termench.M. Manoliu-Manea, Sisemalioa subsltutlor tn nba romana standard, 1968, p. 91~92. 2V."Guju Romalo, Arlicolul gf categoria determina in limba romind actual, In Elemente de lingotstidstructurald, 1967, p. 230—231. Bcf. V. Gulu Romalo. In problema clasiicdrit verbelor: Incercare de clasficare sinagmatica, x SCL, 1963 or. 1, pe 40.a IvTRODUCERE Includerea nominativului-subiect in rectiune deriva din considerarea verbului ca element principal in cadrul acestel relafii si in enunt. Acor- dul verbului cu subiectul, mai evident din cauza prezentet la ambii ter- meni a aceloragi caracteristici de numar (si persoana) a facut ca dependenta subiectului sa nu fie mult vreme recunoseuta, Dintre cazuri, genitivul nu apare niciodata ca regim al verbului. ne ofera un criteriu de clasificare a ver- iverbele tranzitive sint cele care pot cere acuzativul, ive, cele care nu pot cere acest caz ; verbele care impun un nominativ-subiect pot fi numite verbe personale, in opozitie cu cele impersonale, care nu realizeazd relatia exprimata prin acest caz; verbele care cer dowd nominative in cadrul unei ystructuri primare" reprezint clasa verbelor copulative sau nepredicative, in opozitie cu cele care nu pot impune un al doilea nominatiy si pe care gramaticile le numesc verbe predicative ete, De obicei, acelasi verb poate reatiza, concomitent, relafii cu mai multe substantive (pronume) impunind diverse cazuri, prezinti deci mai multe valente combinative—cf. El le citeste cartea., unde verbul realizeaza trei relatii impunind trei cazuri diferite: nominativul (El), acuzativul (cartea) i dativul (le) — sau Noi i! intilnim (des)., Omul ié mulfumeste., unde verbul participa la cite dowd relat eu numele, impunind nominatival st acuza- tivul in primul exemplu, nominativul si dativul, tn cel de al doilea. ‘Mai putin freevente sint verbele care prezinta o singurd valenta combi- natorie: El vine., Te plow. 2. In cazul anumitor verbe realizarea unei relatii caracterizate prin rectiune poate fi obligatorie, prezenta verbului respectiv intr-o comu- nicare find totdeauna coocurenté cu un determinant de un anumit tip, Ocurenta verbului tranzitiv a intilni’ cere cu necesitate prezenta unui determinant in acuzativ : El tl iniilneste., de exemplu; nu spunem nici- odata *ET intineste (spunem insd El citesie., desi a cifi este si el un verb tranzitiv), Tot asttel, a insemna nu poate aparea singur sau numai cu un nominativ subiect : * El (aceasta) inseamnd nu reprezint’ un enunt marcat al limbit roméne; enun{ul trebuie completat: EV (aceasta) insearand te. CE. Bazell, On the Neutralisation of Syntactic Oppasiions, in Travaux da cerce finguistique de Copenhague', V, 1969, p. 84; S. Stati, Sinfagma 3! sivemul Sita al tint, in SCL, VET, 967, w4, . 497: V. Gulu Romalo, ar. at, p. 20-20, e Tel. V. Gutu Romalo, art. at, p. 39-40. MODALITAT! DE MANIFESTARE A RELATIILOR IN COMUNICARE 65, ‘ceva., de exemplu. Se detaseaza astfel o clasi a verbelor cu. determinanfi obligatorti, clasé care cuptinde verbe care cer obligatoriu prezenta unui nume la acuzativ ete. Caracter obligatoriu pot avea si unii determinanti prepozitionali, Asa, de pilda, yerbele a deriva si a data cer in mod neceser un deter. minant eu din (Concluzia derivd din cele discutate.), a consta presupune {in mod necesar, un determinant cu in (din): In ceconstd dificultatea ? 4.3, Fenomenul de regim nu este propriu numai verbului. Se poate vorbi side un regim al adjectivelor si al adverbelor. Cazul impus de aceste pir{i de vorbire este dativul : teren propice agriculturti, a raspuns favorabil cererii noastre, de exemplu, Catego-ia adjectivelor’ si adverbelor care impun determinantului lor dativul este destul de restrins (favorabil, propri, propice, recunaseditor etc.) Mai des adjectivul si adverbul sint determinate prin grupiri formate din propozitie si nume, acelasi adjectiv regent admifind diverse pre- pozilit: bun de gurd, bun la inimd, bun pentru tuse, bun contra tusei etc, Unele ‘adjective accepté numai determinanti introcust prin anumite prepozifii : ager, de exemplu, se construieste cut la (ager la minte). Adjectivele cu regim in dativ admit de obicei si determinan{i prepo- titioal, comp. Vreme favorabild culesuut si Vreme favorabitt pentru cules. 4. De regim se poate vorbi si in cazul citorva interjectii : vai, bravo cer dativul (Bravo voud!), iata impune acuzativul (Laté-l!). Alte interjectii admit determinanti prepozitionali : Halal de voi! san prepozitionali si fn dativ (Vai de not, Vai noua). 4.5. Si preporifiile impun un anumit caz substantivului (pronumetui) pe care il preceda. Cazurile cerule de prepozifii sint acuzativul — de, la, pe, cu ... (de tine, pe masdete.), genitival contra, tmpolrica ... (Impotriva epidemiet) $1 dativul ~ datorita, mulfumita ... (datorité fie, mulfumita muncit ete.) ‘ Prepozitiile cer in limbai romana intotdeauna un singur eaz. Regimul prepoziillor ofera un criteriu de clasificare a lor. 4.6. Flexiunea reprezint un important mijloc de punere in evidenta a structurli enuntului. Relatiile de dependenta si cele ce interdependen{a 8 — Sintaxa limbi romine6 INTRODUCERE gisesc expresia in flexiune, care intervine atit in acord cit gi in rectiune. Flexiunea verbalii nu intervine decit in cadrul relatiilor de interdependent, cea nominal este relevant’ pentru organizarea interna a unei largi cate: gorii de constructii 5.0. Repere importante in configurarea organizérii interne a comunicarii reprezinta si elementele de relatie: prepoziliile, conjunetiile, pronumete si adverbele relative. Caracteristica comuni a acestor elemente o con- Stituie faptul c& prezenta lor in comunicare implica obligatoriu ocurenta a inci cel pufin doi termeni, care pot fi reprezentati prin cuvinte sau prin propozit 5.1. Prepozifia intervine in realizarea relafiilor de dependenta la nivelul propozitiel. Cei doi termeni a cAror relatie este pusi in evidenla de prepo- zifie pot apartine diverselor parti de vorbire (cf. casi de lemn, vine deo siptamind, vine de departe, departe de casé, cet de aici, plin de infetepeiune etc.), Desi prezenta prepozitiei este necesar coocurentaicu doi termeni — sta in casi, de exemplu—, ea se atageazi la cel pe care fl preceda: (a) intre ei nu se intercaleaz decit determinanti adjectivali ai numelui — in aceastit asd, in aceastié mare casd, intr-o mare casi ete. —, nu si *o de Tenn casd, %o a vecinului casd—, (b)inversiunea ordinii nue posibila in cadrul acestui grup, (¢), proba omisiunii nu se poate aplica decit intregii combinatii “prepozitie-+substantiv (pronume)", si nu fiecdrui component in parte — Sti in.casi poate fi redus prin omisiune la Std, nu la *Std in sau la "Sta asd. In schimb, intre grupul prepozifional si termenul regent posibili- tatile de intercalare sint foarte largi, cf. : Sta singur in casd., Std el singur in casd., Siti de mult el singur in casd. etc. ; grupul prepozifional poate plasat inainte sau dupa termenul regent : ‘Tn cast (de multd oreme) std. Combinatia cu o prepoziie asigura termenului dependent 0 mare liber- fate de agezare! Grupurile prepozitionale admit o clas foarte larga de termeni regenti Orice parte de vorbire, cu exceptia prepozitillor si a conjunctiilor, poate fi doterminala printr un grup prepositional. De obieei, euvintele apar- {inind diverselor pir{i de vorbire int susceptibile de a accepta determi- nanti introdusi prin diverse prepozitii—cf. Vine de acasd., Vine de la sooald., Vine eu trenul., Vine pe doud tuni., Vine din oras., Vine pentru cumpératuri., Vine fari copii. ete. In pufine cazuri, un cuvint sau 0 structie nu 2dmit decit determinani introdusi prin anumite prepoz 3a 3 adverbu, grupul prepositional poate plasataprospe tn orie punct al comuni- casi dA Mar tines E iments de linguisique générale, 1960, p- 106107. MODALITATI DE MANIFESTARE A RELATIILOR IN CCMUNICARE or adecurge cere pe din (sau de: De aici decurge urmétocrea concluzie.), con- Structiile cu sens pasiv cer determinanfi cu de sau de caitre (Tara a fost viaitatd de turisti.) ‘In cadrul gruparii prepoziionale, substantivul (pronamele) se comport flexionar ca in situafiile in care depinde de un verb: forma de caz e impusi de prepozitie Relatiile de dependenta avind ca element regent verbul se manifesta prin rectiune si prin prepozitii. In enuntul In toamnd parinfii aw adus Copitul la scoalié cu trenul., toate substantivele realizeara relafii de depen- denfi (sau interdependent’) cu verbul. Uneori, aceeasi relatie poate fi exprimata prin caz sau printr-o grupare prepozitionala. O asemenea echivalen{a se stabileste in limba romani, in anumite conditii, intre constructia cu dativul si constructia cu fa, comp. : (Le-la mulfumit tuturor. si (Le-a) mulfumit la tofi., sau intre acuzativ (complement direct) si con- Sirucfia cu pe, comp. : A adus copitul. si (L-Ja adus pe copil 5.2. Elementele de relatie grupate tn clasa conjunctiei au un caracter mai putin omogen atit sub aspectul raporturilor pe care le exprimé, cit si din punctul de vedere al rangului unitafilor intre care servesc ca’ mani- festare a relafiilor. Unele conjunefii pun in evidenta prezenta relatif‘or de coordonare, de repetare : si, dar, iar etc., altele semnaleaza prezenta relatiilor de sub- ordonare in structura enunfului : ed, daca, desi sa Sub aspectul structurii unitatilor inctuse in relate indicate prin con- junctii, distingem conjunetiile care apar in enunturi cu un singur verb ‘sau cu mai multe verbe: si, dar... (A adus cdrfi si caiete., A venit aplecat., A adus caiete multe, dar proaste., A venit, dar r-a stat), conjunc! a caror coocurent presupune obligatoritl un enunt orgenizat prin prezenta a cel putin dou’ nuclee verbale: cil, dacd, fiinded et2. (A spus ca totul este bine.) 3. Pronumele si adverbele relative indici prin prezenfa lor enunturi cu o Struetura interna incluzind cel putin doua nuciee verbale. La acest nivel pronumele (adjectivele) si adverbele relative semnaleazd prezenta relatiilor de dependent sau interdependent’. Spre deosebire de conjunetii si de prepozitii, ele participa cu statut de constituent la structura uneia dintre unitafile a caro relatie in enunt © pun in eviden{a. Pronumele (adjectivele) si adverbele relative functi- ef. Siructura morfologict, 1967, p. 289-290.68 INTRODUCERE oneaza la dow a nivele diferite ale structurii interne a enuntului in la un nivel superior, cu o structur’ mai complex’, reprezinta simpli indici ai relatiei de dependent, iar la alt nivel participa in calitate de constituent al uneia dintre structuiile incluse in structura inifial&, cf. : A anunfat a] |.care| |a went Calitatea de constituent 1a acest al doilea nivel impune anumite parti- ‘cularitati de constructie (cazul pronumelui, o anumita constructie pre- poritionala) in functie de relatile in care se incadreaza relativul. 6.0. La punerea in eviden{a a diferentelor de organizare intern’ a enun- turilor contribuie, in situatii precise, si alte elemente. 6.1. Un rol destul de important in diferentierea structurilor sintac- tice joact in limba roman contemporan’ articolul, care, ca morfem de determinare, priveste flexiunea, dar a cirui utilizare ca indice de relatie sintacticd nu se poate tncadra nici in fenomenul de acord, nici in cel de reefiune. In situafii strict determinate, in structuri de tipul “substantiv-+verb+ -+substantiv", prezenta sau lipsa articolului marcheaza participarea unui substantiv Ia'o relafie de interdependent sau de dependent. Intr-un enun{ ca: Unelte fabrieit masina., lipsa articolului in cazul primului sub- stantiv, prezenta articolului la cel de al doilea le situeazd, faté de verb, pe primnul ca termen subordonat, pe cel deal doilea in relafie de inter” dependent. (In condifille arlicularii ambelor substantive ~ Uneliele Jabrica masina, — caporturile se inverseaza, cf. 1. 7.) In construct de tipul (a) S-a intors profesor. si (b) S-a intors profesorul., articolul are de asemeni functie relevant pentru structura enuntului; articularea substantivului in (b) indied incadrarea lui intr-o relafie de interdependenti cu verbul, lipsa articolului in (a) situeaz’ substanti- vul ca element participind Ia 0 relafie de dubla subordonare (cf. Predi- catioul suplimeniar), intr-o constructie care implica si o relatie de inter- dependenfa: (E1)A's-a intors B profesor C (A~-B~-C). Enunjul (b) este organizat numai prin relafia de interdependent’ Participarea substantivului la o relafie de dublii sau simpla dependent este indicata de articol in constructii ca: (a) Vorbeste ca deputat. $i (b) Vorbeste ca deputatul. Inacestcaz, structura intern’ a celor dow enunjuri este reprezentata printr-o relajie de interdependent si o relatie de dependenta (marcata prin prezenta lui ca): (El) vorbeste ca deputat(ul). Cipsa articolului in (a) precizeaza caracterul de dubla dependenta a rela- ae ta MODALITATI DE MANIFESTARE A RELATHILOR IN COMUNICARE 69 {iei pe care 0 contracieaz substantivul, iar prezenta articolului situeaz’i substantivul ca dependent numai fat de verb ; articclnl reprezinta singu- ful indice al diferentelor de organizare sintacticd, (Daca in pozitia terme- nului dependent apare un substantiv indiferent faji de categoria deter- nindrii, un substantiy propriu, de exemplu, ca in El vorbeste ca lon., con- structia este ambigu’, desi, numele proprii fiind asimilate sub aspectul con{imutului substantivelor’ determinate (implicd un anumit referent), Structura normal a enun{ului presupune sftuarea numelui propriu ed subordonat numai verbului.) Cu excepfia ultimului tip de constructii discutat, unde articolul are rot distinctiv in condifii de topicd normale, in celelalte cazuri, articolul intervine in precizarea structurii sintactice a unor enunturi care contravin regulilor ,canonice“ de stccesiune a componentelor: pozitia obignuita a substaniivului in raport de interdependenta fiind inaintea verbului, atit Unelfe fabric masina,, cit $i S-a infors profesorul. prezinti 0 suece- siune inversati. clarificarea ambiguitafilor de organizare care pot _rezulta 4 topica obisnuit nu are in limba romand caracter de topica fix’, i lublei exprimairi* 2 unor_pozifii sintactic romane si de articulare a sub- stantivelor, enunful Un poet (A) infelege (B) fara (C) (sau chiar Poetul (A) injelege (B) fara (C)),e compatibil cu dows modalitati de structurare (gi doua interpretiri) diferite : (1) A«+ B<—C sau (2) AB «+. Repetarea complementului : Poetul if injelege fara., Poetul o infelege fara. dezambi- guizeazé constructia. In situafii de acest fel, reluarea complementului se revel util 3 functional. Dubla repetare tinde ins s se generalizeze in limba actualZ, cf. (L-jam vizut pe copil , 0 exceptie (0) reprezindd acordul dupa injeles etc. Procedeul dublei exprimari caracterizeazi si complementul indirect’: (Le) mulfumeste tuturor., (Le) mulfumeste la tofi. Exprimarea prin pronume aton poate fi utili, in cazul constructiei cu ta, care nu este specifica pentru aceasti pozitie sintactica (cf. Le mulfumeste la tofi ta serbare., tunde le reia pe fa tofi, nu si pe la serbare). In cazul complementului in dativ, exprimarea si prin pronume per- sonal aton mai este utili si in condifiile de inversare a topicii : Frafilor ‘mulfumesc. poate fi ambiguu in misura in care frafilor poate repre- zenta un dativ sau un vocativ (reprezentind vocativul, este, de obicei, des-n INTRODUCERE parfit de verb prin pauza ; in formularea Pratilor le mulfumesc., echivocul este evitat (in acest caz, introducerea unei pauze dup’ substantiv—Fra- filor, le mulfumesc—devine sursa unet not ambiguitati 6.3. In dezambiguizarea relafiilor sintactice in_cadrul grupului nomi- nal intervin si pronumele semiindependente (cf. 3.7.): in peretele de piatra ‘al casei, prin forma de masculin, af raporteaz genitivul ca dependent fata de perete, si nu fata de casd ; in casa de pialrd cea veche, prezenta lui cea subordoneaz adjectivul substantivului casa, ocurenfa'Iui cel find condifionata de coocuren{a unui substantiv deter minat, 7. Tn_majoritatea cazurilor, structura sintactic’ a enunfului, modul in care diferitele componente particip’ la organizarea comunicdrii sint elevate printr-un cumul de elemente. Astfel, in Masina fabricd unelte., topica, flexiunea, articolul converg in situarea substantivului masina ca termen al relatiei de interdependent; in Ea il vede., topica si flexiunea itueaza clar cele dowd pronume in relatiile lor cu verbul; in Petalele albe ale trandafirului, to forma flexionara a adjectivului tl subordoneaza substantivului.petalle Cumulul redundant al modalitatilor de a pune in evident relatiile care structureazi enunful are rolul de a evita, intr-un numar cit mai mare de cazuri, constructiile ambigue ORGANIZAREA ENUNTURILOR 1, Diferitele tipuri de relatii structurale se realizeazi in enunt, Organizarea reprezinté una dintre particularitifile importante ale acestei unitafi sintactice definité ca fiind o secventa fonica, cuprinsi tntre pauze si caracterizatd printr-un anumit contur intonational, si care — datoriti prezen|ei relafiei referentiale—constituie o comunicare (ef. Enunful, § 2.1. Desi structurarea interna nu este o caracteristics definitorie enunjulwi, vorbirea oferind numeroase exemple de enunturi care nu admit descompunerea in componente (ef. enun{uri ca: Vail, Alo!, Aici!, Repede! elc.., ea reprezintd totusi o particularitate deosebit ‘de importanta, care face, de altfel, util si necesar acest concept : dae comunicarea s-ar realiza numai prin uniti{i reprezentate printr-un singur cuvint, de felul cefor de mai inafnte, notiunea cuvint ar fi suficienta. Dar somunicarile repre- zinté de obicei grup ri decuvinte, ceca ce impure necesitatea unui alt concept, corespunzind unei_unitati de alt rang, eparfintnd unui alt nivel de organizare a limbii, Comunicarile de acest al doilea tip. fac necesar conceptul enunf. Cuvintul poate constitui un enunt — secventa fonici Repede! reprezinta un cuvint si, in acelagi timp, este un emun{ sau poate par ti- cipa ca parte component, aldturi de alte cuvinte, la structura unui enunt — ef. Vino repede acasé!, de exemplu. Limba ofera variate exemple de situafii analoge. Ast'el, un morfem poate fiformat din mai multe unitati fonemice, dar poate fi reprezentat si printr-o singura unitate de acest fel : in cuvintul casa, primul morfem, eds-, repre- zint o grupare de unitati fonemice, cel de al doilea. -d, se reduce la 0 singura unitate fonemics. Tot asa, cuvintul poate fi alcatuit dintr-o gru- pare de morfeme (ca in eazul ui casd, de exemplu) sau poate reprezenta tun_morfem (cf. ieri, asa, lingd etc.). Enun{ul presupune, de cele mai multe ori, 0 organizare relational, relatiile sint, cel putin in unele cazuri, exprimate fir’ echivoe prin parti- cularitati de constructie specifice. Prezenta acestor particularita{i de constructie indicind relatiile dintre componentele unei comunicari permite rectificarile de delimitare a enun- urilor in situafille in care pauzele si conturul intonafional nu constituie2 IvTRODUCERE repere sulicient de clare pentru segmentarea comunicarii in enunturi, Mai_ales variafiile de Iungime a pauzelor pot conduce la neclarititi © pauzii din interiorul unui enunt, o pauzi determinata de cauze negrama- ticale — de respiratie, de gindire — pot fi mai lungi decit pauzele care separ doud enunfuri in cadrul comunicarii, Cercetiri experimentale efectuate asupra limbii vorbite au scos in evident frecventa distorsiunilor de acest fel, iar dificultatile care decurg de aici pentru delimitarea enun- {urilor au facut ca textul scris, care, prin punctuatie, oferd de la inceput © segmentare in enunfuri, sa fie preferat uneori ca punct de plecare a deserierilor si cercetarilor’sintactice!, Pauza poate fi utilizata si in mod voit ca mijloc de detasare, de punere in evident a unor elemente fata de altele, procedeul find deosebit de eficace cind intreruperea se face intre elemente legate prin relaii de depen- den{a. Tntr-o comunicare ca: Urechea mea insti nu se acordase cu idcerea aadincului si cu sunetele lui. Céici acele sunete ciudate sporese tacerea in loc 50 sparie. (M. Sadoveanu), introducerea unei pauze precedate de un contur terminal descedent inainte de caci scindeaza textul in dowd uni- {ili Jonice cu caracteristici de enunt, ceea ce are ca efect reliefarea compo. nentului final al constructiei, sublinietea importanfei pe care vorbitorul o acord’ cauzei in cadrul relatarii pe care o face, a informafiei pe care o transmite. Prezenta relatiei de dependen{a intre cele doua par{i ale comunicarii, prezenta care isi guseste expresia in elementul de relatie cdci, impune insa, in pofida patzei (avind rol emfatic in acest caz), coi siderarea comunicarii ca reprezentind din punctul de vedere al orgar irii un singur enunt. 2.1. Gradul de complexitate al organizarii enun{urilor depinde de numa- rul componentelor lor si de tipurile de relatii existente intre aceste compo. nente. Tn funetie de relatiile care le organizeaza, putem considera ca funda- ‘mentale urmitoarele tipuri de enun{uri (@) Enunturi a céror structura implica o relafie de interdependenta : Eleoul (A) inoafé (B). Relatia de interdependent’ (A e+ B) esle. compa: tibilS cu coocurenta tn enun{ a unor rela(it de dependents — Elevul (A) invafa (B) bine (C): ABeC, Eleoul (A) harnic (C) tnvati(B): A+B — ac sau ($i) relat de coordonare si echivalentii — ef. Elevul (A) tnvafé (B) bine (© $l uyor (D): AsBHC+D, Elevul (A), Lonel (D), tnvafat (B) bine (C) Vek. Elemente de analizd, p. 11, de exempt, (ORGANIZAREA ENUNTURILOR B DesB B), Ce (A) oreme (B) minunatd (C)| (A--B+-C), dar si (2) Ninge (A) inislit (B)! (A-<— B), Ma (A) ploud (B). (A —» B). Enun= jurile de acest tip se grupeaza in doua categorit in functie de centrul constructiei, care poate fi substantiv—cf, exemplele din grupul (1) =sauverb—cf, exemplele din grupul (2). Cu acest ultim tip de enun- {uri pot fi asimilate pe baza analogiilor de constructie si enunturile, putin numeroase, in care centrul este reprezentat printr-ojinterjectie— Vai de noi!, Lati-i! etc Cele dou categorii de enunfuri organizate prin relafii de dependenta prezinta importante deosebiri. In cazul enunturilor de tipul (1), raportarea a realitate a mesajului se realizeazd numai prin intonafie, structura, rudimentard, se reduce, in mod obignuit, la relafii de dependent a celor- lal{i componenti fafa de centru, iar in informatia pe care o poarta enun- ul este inglobat si un anumit continut afectiv. In cazul enunturilor de tip (2), realizarea Tunctiei referentiale, raportarea Ia -ealitate, tsi gaseste berc, care reprezinta termenul sub- ordonat B in enunful (3), In enunfurile (1) si 2), termenul B poate fi redus lao unitate indivi- zibila (prin omiterea termenilor subordonafi sau coordonati lui (a)) : obfi- nem prin omiterea componentelor (b) si (c) din (1) sau a termenulut (b) din 2) (A) A deseris natura, Particularitatea grupului natura din fara sa, de a avea aceeagi pozifie in enuntul (1) ca si unul din componentele sale (a), il situeazs ca expansiune (cf, Sinaxa...§ 4.3) a lui (a). In enuntul (2) este susceptibil de omisiune si termenul (a) — dar numai impreuna cu conectivul si—obfinindu-se enunful (4): A descris omul. In enun{ul (1), ins, componentul (a) nu poate fi omis, omiterea sa dezorga- id (sal reorganizind) sintactic enuntul : A descris din fara sa. poate reprezenta un enunt, insd, cu alt sens. In enuntul (9), in care termenul B are o structuraiidentica cu structura, superioard, care reprezinté enuntul din care face parle, o asemenea redu cere prin omisiune nu este posibila ; poate fi redus, insi, de obicei, la un ‘enun} in care termenul B nu este exprimat : (5) (Scriitorul) a descris (bine) de mutt, si care, ca in acest exemplu, poate necesita completiri: avem a face cut tn enun{ in care apare un verb cu determinant obligatoriu (cf. Modali- 4aft... §3.). Inte-un cnunt cu organizare identici ca Elevul (C) a tucrat (A) ce i-a pléicut (B). iloare omisiunea lui B e mai putin supa Elecul a tucrat (bine, mult). 4,2, Faptul cd diferitele unitati sintactice care apar in calitate de termen B intr-o structura de forma (C)+A<-B se situeazii in acelasi mod fafa80 NTRODUCERE de A permite si le considerim ca substituindu-se una alteia din punet de vedere sintactic: ele reprezinti, deci, la nivel sintactic, 0 “clasi de substitutie" Ceea ce am numit pocifie sintacticd reprezint& deci o clast de substitute, cuprinzind unitati indivizibile la nivel sintaetic, cuvinte apartinind unor parti de vorbire diferite, sau (si) grupari diferite ca structurg, care repre- Zintd toate realizari ale acestei pozifii sintactice. 4.3, Dar, daca aceeasi pozitie poate fi realizaté prin diverse unitifi sintactice, aceeagi unitate poate satisiace diverse pozifii sintactice, Acelasi component, cd fotul a reintrat in normal, de exemplu, se situeaza diferit In: (1) A aflat (A) cet tofu a reintrat in normal (B), 2) S-a aflat (A) ca totul a reintrat in normal (B). In structura enun{ului (1) termenul B se incadreazi intr-o relatie de dependen{a fafa de A (AB), pe cind in enun{ul (2), B e in relatie de interdependent’ cu A (A+B). Termenul B din enuntul (1) realizeazi aceeasi porifie sintactica ca si termenul B din enunturile (3) si (4): (3) A aflat (A) stirea (B). > ACB (4) A oflat (A)-0(B). : AZ B Termeni B din (1), (3) si (4) se tncadreazi in aceea si clasi de sub- stitufie, reprezint’ aceeasi pozitie sintactic’ Componentul B din enuntul (3), ca si componentul B din enuntul (1), sint compatibile gi cu clasa de substitutie care corespunde pozitiei B din enunful (2), diferita de cea din (1), cAci reprezint’ termentl unei relatii de interdependent (si nu dedependenta unilateral’, ca in (1)). Enuntul S-a aflat stirea. este reperat Componentul B din enunful (4) nu este ins compalibil cu pozitia B din (1), Enunful *S-a aflat-o, nu are caracter de enunt reperat in limba romana Clasele de substitutie se revel deci ca fiind neo mogene, in sensul ci includ, alituri de realizari specifice pentru pozifia sintacties pe ORGANIZAREA ENUNTURILOR 81 care o reprezintii 0 clas de substitutie, si realizari nes pecifice: in cazul exemplelor precedente, realizarea -o din clasa de substitutie care reprezinta pozifia sintactica B din structura AB are caracter specific : nu se incadreazi in nici o alta clas de substitutie reprezentind alte pouitii sintactice (nu e compatibilé, de exemplu, en pozitia B in cadrul relafiei dei nterdependentai A++B), dar si realizari nespecifice, comu- ne la doua (sau mai multe) clase de substitufie (cf. componentele cit totul a reintrat in normal si stirea din exemplele precedente). 5.0. Participarea la un anumit tip de relafie si locul pe care tl are in cadrul relatiei reprezinti caracteristici importante ale pozitiei sintactice, 5.1. Relafia’de interdependent presupune doi termeni, egali intr-un fel, ca importan{a, impunindu-sireciproc anumite particularitati de expre- sie, Fiecare din acesti termeni reprezinta 0 pozifie sintactica, o clasi de substitutie. 5.2, In cadrul relatiet de dependenta unilaterala, termenul regent im- pune anumite caracteristici de constructie clementului dependent. Aceste caracteristici variaz in functie de calitatea morfologica a clementului dependent: regentul sfie, de exemplu, impune forma ds acuzativ pronu= melui (0 stie) sau. substantivului, nu si infinitivului (ie cinta), o& infinitivul este indiferent fafa de categoria de caz. Constructia relafiei de subordonare depinde de calitatea elementulul regent si de calitatea elementului de pendent. 5.3. Termenul regent este reprezentat totdeauna printr-o unitate in- Sivizibila, care poate fi ~ substantiv : casa albdi, — pronume: aceasta albi, ~ verb: vine repede, — adjectiv: dornic de progres, — adverb : departe de cas, ~ interjectie: vai noud, 6 — Sintaxe mbit romaine2 INTRODUCERE Unitafile considerate de obiceit ca aparfinind clasei numeralului au un statut sintactic (gi morfologic)® special. Unele dintre ele pot aparea ca : ~ regent: cl. o sutt intreaga, osuti de le (calitatea de termen depen- dent a adjectivului din primul exemplu este pusi in evidenfi prin acord, a substantivului lei, din cel de al doilea, prin prezenta conectivului de’) ; ~ ca termen regent, der si dependent: doi albe, dar si dowii case (substantivul regent case impune genul numeralului. dependent), © suid (0 este numeral dependent, nu articol, ca gi dowd in dowd sute), al ilea din promofie, al treilea din'stinga, dar si a doua incercare ; — numai ca termeni dependen{i: ,numeralele* adverbiale, mul tiplicative: citeste de dow ori, Jucreazd intreit. In unele situatii este greu de precizat daci numeralul reprezinta ter- menul regent sau termentl dependent: in gruparea celelaite dowd, oricare dinize componente poate fi omis — comp. au venit celelalte doud si au venit doud, au venit celelatte, (In Elemente de analizd, p. 86, numeralul dowa este considerat in aceasta grupare termenul regent.) O situatie neclara ca organizare sintactica au si grupirile de tipul cei 0 mie de elevi, unde cei, dest asezat obligatoriu inainte de numeral, se acorda cu substantivul eleoi, “precedat de prepozifia de. Constructia este analoga cu cet doi (cinci ete.) eleoi, grupari in care alft cei cit sf numeralul se subordoneaza substantivului, menfiune speciala meriti al si cel, care apar ca regente, comportindu-se pronominalt in grupari ca: al eleoului, al lui (s-a pierdut), cel de aici, cel de al doilea (nu funcfioneazé), cel bun (I-am ediutat) etc. Spre deosebire de celelalte pronume, cel nu poate apirea f ar a termenul dependent — comp. acesta de aici a venit, eel de aici a venit si acesta a venif, nu si cel a venit, care nu reprezint’ 0 constructie reperata, Cind lipseste termenul dependent, se foloseste acela—acela a venit. (Ace- Ja poate aparea si cu determinant'in construc{ii care implicd.sublinierea emiaticd a pronumelui~acela de aici, unde este ins folosit, in mod obignuit, cei.) Dacii cel apare ca regent in constructii care admit in aceasta calitate atit pronume, cit si substantive (comp. cea din dreapta, aceasta din 2k Gama (95,1, p18 us BEL Stracare mofo ps6 158 Sef. Grantee (eye pte Se ee a * Aca Gels in aport de itu noncontratvd, cee ce permite consid. Tarea lui cel ca variant a pronumelui acela, a ‘ORGANIZAREA ENUNTURILOR 83 dreapta, fereastra din dreapta), al apare in contexte care admit numai regente’ substantive (cf. al meu, creionul mew ; ale casei, ferestrele casei). fn grupiri mal lang de tial Fererele mari ale casi prezena tl ll) este obligatorie: el nu poate fi omis, nici inlocuit cu altceva, In acest fel de constructii, al nu inlocuieste, cf reia substantivul (are un rol asemanator cu cel pe care il joaca formele atone ale pronumelui personal in cazul dublei exprimari a complementului). In grupari cu centru sub- stantival, desi are tot rolul unui reper al organizarii sintactice, cel are o situatie oarecum diferita, comporlindu-se mai curind ca un adjectiv de- pendent, cf. poarta de lemin cea veche 5.4, Pozitiile sintactice reprezentind termenul dependent tn cadrut relatiei de subordonare se pot grupa deci, in functie de calitatea morfo- logica a regentului, in determinanti ai substantivului, pronumelui, ver- bului ete. Calitatea morfologicd a regentului_constituie criteriul gruparit pirfilor secundare de propozitie in atribute, determinanti ai substan tivelor si pronumelor, si complemende, determinanti ai verbului, ai adjectivului, ai adverbului si ai interjectiei!, cf. Gramatica (1963 Il, p. 75 passim. In Elemente de analiza? (p.’108) se precizeaz’ ci »Prin sensul lor, unele interjectii se apropie de verbe, de aceea li se pot Substitui ... si’au un determinant tipie verbal (complement cireum- stantial de foe..." ‘Acest criteriti este fi eglijat in favoarea altor conside- rente (privind semantica determinantilor sau unele particularitati de constructie), ceea ce face posibile formulairi de felul : ,Complemen- tul circumstantial de relatie poate determina : a) un verb ..., b) un adjectiv, ©) un substantiv cu prepozitie ... (Gramatica (1963), 11, p. 142); ,Genitivul obiectiv ... exprima complementul unui sub stantiv de origine verbala, cu sens verbal sau facind parte dintr-o locutiune verbald ....* (idem p. 87) sau ,Sint numeroase substantivele insotite de circumstantiale ... Se poate spune ci, facind abstractie de uneltele gramaticale (arlicol, prepozitie, conjunctie) nu. exist’ parte de vorbire impreuni cu care si nu poati aparea un complement circumstantial" (Limba roménd contemporand, p. 648). Interferen{ele de acest fel se explic’ gi prin caracterul semanticist al definifiilor dife- 3 Multe lucr dde gramaticd, chiar dacé tnregistreszd la diverse categorit de comple~ mente dependenta fata de interjecje, nu menfioneaza aceasta parte de vorbire in definitia omplementelor. In aceasti Iucrare, in eategoria regentilorstnt cuprinse gl prepoziile $i conjunetille.au InTRODUCERE, _ telor tipuri de complement, cf., deexemplu: ,Comple mentelese clasified dupa confinut, si anume dupa ceea ce exprima ele fafa de termenul determinat .-."In cadrul fiecérui complement se urmarese mijloacele de exprimare, dupa parfile de vorbire folosite si dupa felul de constructie a acestor parli de propozitie ..., dar aceste elemente nu constituie criteriile unei clasificiri propriu-zise" (Gramatica (1963), Hi, p. 78). Atributele sint clasificate insi, in primul rind, dupa form’, si abia dupa aceea si dup’ confinut (idem, p. 77). lerarhizarea diferita a criteriilor conduce la parti doud grupuri de parti de propozitie. aa eterogene a celor 5.5. In functie de calitatea termenului regent, clasa de substitutie care reprezinta pozitia sintactica a termenulul dependent variaza ca extindere. Asa. de exemplu, poditia sintacticd corespunzitoare unui regent inter- Jectie este mai restrinsi decit cea care are ca regent un verb. Difer’, de asemeni, sub aspectul realizarilor : unele constructii sint compatibile. cu un anumit regent si nu eu altul. Substantivul sau pronumele in genitiv mu apar deett in classe de subsitiufe care rerezintatermenul dependent {ntr-o relatie de subordonare al cirei regent este un substantiv ‘sau un pronume ; sint incompatibile cu construcfiile in care regentul este un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjectie (in clasele de" substitufie repre: zentind termenul dependent al unui regent verb, adjectiv, adverb, substan tivul sau pronumele in genitiv nu apare decit in grupiri prepozifionale fn care prepozitia impune cazul : Luptet impotriva epidemiei, de exemplu). Descrierea unei pozitii sintactice presupune deci stabilirea clasei de substitutie care o reprezinta si ierarhizarea componentelor in functie de specitficitate. 5.6. Anumite limitari intervin gi in cazul claselor de substitufie tntre care se stabilesc relafii de echivalenta gi de coordonare. Calitatea tetme- nului care participa concomitent la o relatie de echivalen{é (coordonare) sila relatia de (inter)dependentd si pozitia Iui in aceasta ultima relatie impun anumite resttictii clasei de substitutie care prezinté celdalt (cei lalti) termen@ 5.7, Incadrat intr-un enunf, un termen poate participa la 0 singura relafie ca termen regent sau (inter)dependent (comp. Vine (A) furtund (B) AesB, Citeste (A) ziarul (B): AB) sau la mai multe relafii concomitente ORGANIZAREA ENUNTURILOR % —ca element interdependent si regent (Vin (A) paisyile(B) migratoare (C) : Ac+B+C), ca element regent si dependent (Citeste (A) ziarul (B) de azi (C) : ‘Aropozitie subiectud aratd pe autorul acfiunii sau pe posesorul unei cal tati, iar predicatul exprima actiuinea sau starea subiectului"), iar comentind exemplul Soldafit s-au-oprit, se adaug’: Gindirea’porneste de la notiunea soldajii, care constituie elementul cunoscut al judeciii, sublectul, despre care se spune ceva cut ajutorul elementului nou, predicatul Pentru cd judecata nu poate lua nastere fara vreuna din aceste parti, le sint considerate piri principale ... Prin analogie, si gramatica8 INTRODUCERE. a numit aceste doud parti ale propozitici — subiectul si’pre- dicatul — principale”. (Se adaugi ins: In unele gramatici se spune ca sint principale, pentru ci faird ele im se poate formula o Propozifie, nu pot deci sa lipseasci*.) Considerentele logice trec pe planul al doilea cind autorul se opreste asupra parfilor secundare de propozifie: ,Celelalte parti de propozitie (atributul si complementele) nu sint toldeauna necesare. Ele apat ca determinante ale altor pir de propozitie (fie principale, fie secundare). De aceea sint numite parfi secundare de propozitie". Lucrarile eu caracter mai accentuat practic, manuale de diverse grade, inregistreaz’, de obicel, terminologic aceasta distinctie dintre parfile principale si secundare de propozifie, cele doua categori fiind delimitate enumerativ, fara a se explica criteriul deosebirii (cf. de exemplu, $t. Popescu, Culegere de exercifii gramaticale cu nofiuni de morfologie si sintaxdi, Bucuresti, 1968, p. 298: ,Parfile de propozitie sint de doua feluri : ~ pari principale: subiectul gi pre~ dicatul, — parfi secundare : atributul ‘si. complementul"). 6.3. Poziille sintactice se caracterizeaza deci prin participarea Ia o Telatie de interdependent sau de dependentai, in calitate de termen sub- ordonat altui Coordonarea nu condifioneaz’ 0 pozitie sintactica distincté tn mésura in care, cumam vazut (cf, Relafii, §5.1.,5.4.), reprezinta, cel pufin la nivelul propozifiei, realizarea muilipla a aceleiasi pozitii, caracterizate prin partic parea lao relafie de (inter)dependenta. La nivelul frazei, limitarea raportu- lui de coordonare prin participarea unuia dintre termeni la o relafie de de- penden{a uni- sau bilaterala nu este obligatorie (cf. Da si nu., Lucreaztise plimbé, face sport., de exemplu, sau Se informeazd, dar nu-si fractifica ‘eunostinjele). DEFINIREA FORMALA A COMPONENTELOR ENUNTULUL 1.1. Un enunt organizat implicd un numr de componente reprezen- tind diverse pozitii sintactice. Definirea formal a a acestor compo- nente presupune descoperirea unor particularitafi specifice de constructie, comporta gasirea unor modalitz{i de identificare si de diferenfiere a pozi- {illor sintactice care si nu invoce confinutul. Abordarea formal nu-neaga existenta unei valori proprii unei pozifii sintactice, nici nu 0 evita, recunoaste insé dificultatea de ao surprinde si preconizeaza pentru descrierea acestor valori, ca si in definirea pozifiilor sintactice cirora le sint proprii utilizaref tnor modalitati care sa nu apeleze la sens. 1.2 Cu conditia de a fi strict specifice se pot utiliza in definirea pozi- fillor sintactice: participarea la un anumit tip de relatie sintacticd, calitatea regentului, unele particularitati de constructie, prezen{a unot realizari strict speeifice in clasa de substitutie. In unele cazuri, punerea in eviden{a a deosebirilor dintre dow’ pozifii sintactice presuptine utili- zarea unor procedee mai complexe dectt observatia directa, decit stabil rea dependenfelor si a realizarilor specifice. Definirea formala reprezint’, uneori, cum vom vedea, recunoasterea explicita a unor particularitati pe care de fapt, subcongtient, le avem in vedere atunci cind atribuim o constructie une! parti de propozitie™ sau altela, particularitati pe care definitiile semantice traditionale (care,, de altiel nu acopera decit partial situafille atribuite unei parfi de propo Zitie) le mascheaza, ca in cazul complementului direct, de exemplu. Alteori definirea formal ne permite si diferentiem mai clar deosebiri de continut, de care sintem constienti ca vorbitori ai unei limbi, dar care nu pot fi ct claritate distinse in termenii definifiilor traditionale, in eare precumpanese elementele semantice. In definirea gi clasificarea partilor de propozitie (care presupune 0 definire a subspeciilor in cadrul unet specii : clasificarea complemen- telor in direct, indirect etc. implied definirea complementului direct, indirect etc.) intervin criterii foarte diferita, criterii formale% INTRODUCERE. ponderea care li se acorda variind de la un caz ia altul. Aceasta situafie este comuna tuturor gramaticilor curente, iar Gramatica (1963), II, p. 77-78, subliniazd explicit caracterul eterogen al ctiteriilor in capitolul : Parfile propozifei. Nofiunt gene- rale, unde, intre altele, se arata ci in clasificarea atributelor se are jin vedere in primul rind ,forma" si abia dupa aceea ,continutul", pecind ,Complementele seclasificd dupa continut, si anume dupa ceea ce exprimé ele fata de termenul determinat ; asa se deose- bese speciile principale de complemente : direct, indirect, de agent ... si tot aga se deosebesc, mai departe, unele subdiviziuni ale acestor complemente (de exemplu, subdiviziunile complementului circum- stantial de mod — de mod propriu-zis, comparativ, consecutiv — sau valorile complementului |. Mijloacele de exprimare sint urmérite in detaliu si in cazul complementelor, ,dar aceste elemente nu constituie criteriile unei clasificari propriu'zise" (op. cit., p. 78). Lipsa de consecventa in tratarea atributului si complementului, cele doud mari categorii de “pari secundare de’ propozitie', a fost discutata in articolul Despre clasificarea péittilor secundare de propo- zifie (LR, 1963, nr. 1, p. 25~35), unde se sugereaza o ierarhizare a criteriilor, uniei pentru cele doua categorii de determinanti, ierarhi- zare in care “forma*, “expresia" s& treacd pe primul plan,’ comple- mentele fiind supuse, in primul rind, unei clasificari pe baza calitati morfologice a cuvintului prin care sint exprimate, deci complemente “substantivale adverbial” etc., complemente substantivale in acuza- tiv, tn dativ, urmind deci schema de tratare a atributului. Deserierea gi Clasificarea sub aspectul confinutului in aceastd nepretentioas poteza de Iucru, care avea in vedere nu “formalizarea", ci coerenta cescrierii sintactice, sint vazute ca reprezentind etapa secundard, a doua. Elementului semantic acordindu-i-se rolul primordial in definirea (si recunoasterea) complementelor, este de asteptat ca abordarea formala a pozifillor sintactice si introducd corective mai importante in cadrul acestel categorit de determinant}. 2. Pozitiile sintactice coincid in linii generale cu ceea ce gramaticile curente numesc ,parti de propozitie". Apropierea devine cu atit mai accen- tuata prin sublinierea analogiilor dintre propozifie si fraza, dintre partile de propozitie si propozitille subordonate, céci pozitia sintactica repre- Zinta o clasd de substitutie care include unitati diferite ca structurd, cuvinte, grupuri de cuvinte, propozitii. Gramaticile limbii romane, in special cea DEFINIREA FORMALA A COMPONENTELOR ENUNTULUT o de a Il-a editie a Gramaticii limbii romdne a Academiei_ R.S.Roménia (Bucuresti, 1963), stabilesc inventare bogate si cuprinzitoare de con- structii ilustrind posibilitatile de exprimare a diverselor parti de propo- zitie. Aceste inventare ofer’ un material pretios gi suficient atit pentru identificarea modalitatilor de constructie specifice, si ca atare defini- torii, pentru anumite pozifii sintactice, eit si pentru stabilirea componentei claselor de substitutie proprii diferitelor pozitii sintactice. 3.1, Examinarea posibilitatilor de exprimare a diferitelor par{i de propo- zitie inventariate in gramatici conduce la constatarea repetirii acelorasi tipuri de constructii, daci nu la toate parile de propocitie, cel putin Ia un mare numar dintre ele. Printre posibilitijile de exprimare cu caracter foarte general se numar, de exemplu, substentivul (sau pronu- mele) mai ales precedat de prepozitie, adverbul, formele verbale neper- sonale —gerunziu, in primul rind —ete, In unele cazuri, specificitatea se poate manifesta abia la nivelul unitiilor lexicale —al’ prepozifiilor sau conjunctiilor, de exemplu, considerate nu ca clasa, ci ca unitate indivi- dual’ In definirea formala a pozitiilor sintactice pot interveni deci criterii cu grade diferite de generalitate, Ca si in alte cazuri— in definirea contextuala 2 pirfilor de vorbire, deexemplu, —estede preferat definirea la nivel cate- gorial, atunci cind e posibild, celei care recurge la contexte concrete. Nu areori insa specificitatea nu’ se manifest decit la acest nivel 8.2, Varietatea si complexitatea elementelor si p:ocedeelor formale utilizabile in definitea pozifillor sintactice variazd de la limba Ia limba in functie de modul propriu de organizare a fiecarei limbi. Un rolimportant revine flexiunii, mai ales in condifiile unui sistem morfologic complex. Intr-o limba cu sistem flexionar mai redus, ereste, in organizarea sin- tactic’ a enunturilor, in caracterizarea diferitelor pozifii sintactice, gradul de relevanta al altor modalitati de exprimare a relayiilor sintactice, al topicii, de exemplu (cf. Ch. C. Fries, An Introduction to the Con- struction of English Sentences, Londra, 1957). 4.0. Cazul ca modalitate de definire. Printre mijloccele de exprimare a relatiilor in cadrul unui enun{ organizat, flexiunea, mai ales cea nomi nal, joacd un rol deosebit de important.’ Vorbind de flexiune nominal: avem’in vedere In general flexiunea substantivului si a adjectivului eventual si_a pronumelui (trataté uneori separat din ¢auza unor parti- cularitati ‘diferentiatoare destul de importante). Elementele comune in flexiunea acestor trei par{i de vorbire sint reprezentate prin prezenta@ itRoDUCERE categoriilor de numar si de caz. Diferentele se datorese categoriei deter- mindrii, proprii substantivului, gradelor de comparatie, care caracteri- zeazai adjectivul, categoriei de persoand, carese manifesta tn paradigma anu- mitor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de intérire). 4.1. Flexiunea adjectivului, rezultat al acordului, pune in eviden{a dependenta adjectivului fafa de un substantiv sau un pronume ; forma de gen, numar si caz a adjectivului reia, repeté informatia grama- tical a elementului regent si indicd ,directia de dependenta a adjecti- vului, arala fata de care dintre substantivele (pronumele) ocurente in comunicare este subordonat adjectivul. 4.2, Categoriile comune flexiunii substantivutui si pronumelui sint cele de numir si caz. Numarul intervine in realizarea fenomenului de acord, substan- tivul sau pronumele impunind anumite caracteristici fie adjectivului dependent, fie verbului in cadrul relatiei de interdependenta. 5.0. O important’ deosebiti in organizarea intern a enuntului are categoria de caz, manifestata in formele substantivului si ale pro- numelui, Cazul adjectivului, cum spuneam inainte, e rezultatul acordului si are, sintactic, aceeasi semnificatie ca si genul sau numarul, Bogata flexiune a adjectivului conduce la o exprimare redundanta a dependenei sale; reducerea indicitor de subordonare prin aparitia unor structuri in care nu se face acordul fn caz (de tipul reculfatele muncii desfigurata de-a lungul unui deceniu), frecvente in limba actual’, nu impieteazi decit in situafii excep ionale asupra clarita{ii direcfief raportului de subordonare a adjectivului. Gramaticile limbii roméne fnregistreaza cinci valori cazuale : nomina~ tivul, genitivul, dativul, acuzativul si vocativul. Examinarea utilizirii lor, a contextelor cu care sint compatibile si a raporturilor care se stabilese intre substantivele (pronumele) la diverse cazuri, conduce Ia constatarea unor importante deosebiri, 5.1. O situafie cu totul special are vocativul, care, raportat la comunicare, poate reprezenta, singur, un enunt: /oane/ (un enunt nestructurat) sau poate face parfe dintr-un enunt cu mai multe compo- nente: Joane, vino repede! (sau Vino repede, Ioane! sau Cun faci, Ioane, cd intireti toldeauna 2), de exemplu. Apartenenta vocativului 1a enun- DEFINIREA FORMALA A COMPONENTELOR ENUNTULUI 93 {uri de acest fel este strict fonic’, daci se poate spune asa, ci vocativul rémine in afara organizérii interne a enunjului, nu se ‘,arti- culeazi intr-o structura unica, Aceasta lipsa specified de participare a vocativului la rel: organizeazi o comunicare a Tacut chiar sa fie contestatii calitatea de scaz* a vocativului, includerea lui ca valoare a categoriei de caz, alaturi de nominativ, acuzativ etc. Vocativul este totusi compatibil cu anumite tipuri de relafii. El poate participa la o relatie de echivalenta—Oras iubit, Bucuresti! —sau de coordo- are — Colegisi prieteni ! —, poate fi de asemeni regentul unui determinant, cf. Prieteni dragi !, Copil al niméinui ! Vocativul nu apare niciodat’ ins ca termen dependent intr-o relatie de subordonare, nici ca participant la relatia de interdependenta, iar fn cadrul relatiei de coordonare se combin’ numai cu vocative : Mamd, tatis, frafi si surori 1, Tovardsi si tovardse! (relatia de coordonare dintre vocative este de acelasi tip cu cea care se stabileste in enunturi ca Da si nu 1, de exemplu.) Vocativul a fost interpretat si ca participant la relafia de interde- pendenta. Aga, de pilda, M. Zdrenghea sustine cd vocativul constituie subiectul unui imperativ sau al unui conjunctiv, sau indicativ cu ,valoare de imperativ’, cf. : In legdturd cu vocatibul (LR, 1956, nr.'6, p. 55-59) si Este vocatioul un eaz ? (SCL, 1960, ne. 3, p. 797-801). Aceeasi pozitie adopti S. Stati cind comenteaza (Elemente de analizd, p. 106) exemplul Ascultafi, frotilor f, afirmind c& »Relatia dinire cele dou’ cuvinte ... € de tip precicativ, caci verbul Gere la substentiv eazul (vocativ), iar substantivul cere de la verb ‘modal (imperativ) si numdrut (cind verbul este la pasiv ... fifi binecuotntafi, dragi prieteni 1)" 5.2. Genitivul se situeaza in sistemul de cazuri prin apartenenta 1a grupul nominal : substantivul sau pronumele in geniiiv nu apare decit ca termen dependent al une relatii de subordonare al carei centru este tot un nume~un substantiy sau un pronume: cartea colegului, de exemplu. 5.3. Utilizarea substantivului in da tiv in pozitia de termen depen- dent faté de un centru nominal (cf. Vestitul Ochili...nepot de sord lui Pindila) reprezint’ ,0 categorie specifica limbii vechi §. populare folosit rar in limba literara contemporana (Gramatica (1963), II, p. 124). In9 ENTRODUCERE DEFINIREA FORMALA A COMPONENTELOR ENUNFULUE 9% toate situatiile de acest fel limba actual recurge la genitiv. Dativul prono- minal adjunct al unui nume este o categorie mai bine pistrata in limba actualé : se utilizeaza destul de mult in limbajul poeziet (cf. Cinta lumina-n parwfi ca si atunci, Al, Philip pide ~ Monolog in Babiton, Bucuresti, E.P.L., 1967, p. 9), dar neasteptat de mult si in publicistica (La rindu-i el vorbeste cu stimd despre realizirite unitafit., .Munca", 1969, nr, 6825, p. 3). In toate aceste situafii, limbajul standard recurge la genitiv sau posesi peniru fapta ei, pentru fapta sa, sau deplaseaz’ pronumele aton in dativ ‘naintea verbului: Ti-ai luat edrfile., de exemplu (in loc de Ai luatcdirfile i), cea ve are ca urmare, adescori, 0 modificare a structurii, dativul gravi tind cdtre centrul verbal (cf. Gramatica (1963), 1, 133: ,é poate fi echi- valent (subl. nostra.) cu un atribut..., desi in general éste complement indirect) Un caz special de subordonare a dativului fata de un substantiv con- stituie constructiile, curente in limba actual, de tipul acordare de aju- tor regiunilor sinistrate, in care insi avema face cu un raport. de depen- dena mai complicat, dovad’ coocurenta obligatorie a dativului cu de- terminantul prepozitional : in acest tip de grup nominal, substituirea neconditionata cu zero se aplicd numai componentului in dativ ~ acor- darea de ajutor e 0 constructie posibilii —, componentul prepozitional nu poate fi omis: avordarearegiunilorssinistrate capata alt sens (si alta struc- turd) prin faptul cd dativul este inlocuit prin genitiv. In combinatiile in care centrul este un verb, genitivul nu apare decit precedat de o preporitie, care cere acest caz (Luptim impotriva incorec- titudinil., de exemplu), neavind a face cu regimul verbului. In ace- leagi conditii, deci cerut de un element prepozitional, genitivul apare si fn grupul nominal (cf. Lupta impotrioa epidemiei a fost eroicd) 5.4. Nominativul participa la relafii de interdependenta si de dependenta, combinindu-se cu verbul 1a mod personal — Trenul intirzie., Pomii acestia sint meri. — sauinepersonal — Find doctor. i ingrijeste pe tof. Tn afara relatiilor cu verbul, nominativul apare si in cadrul relatiei de echivalenja : Poezia, un sonet de Shakespeare, a aout mult succes. 6. Dativul, acuzativul si nominativul au particularitatea comund de a fi compatibile, toate trei, cu combinarea cu verbul ; in numeroase cazuri, Ack. M. Avram, 0 specie modernd a alributulul in dato st alte probleme dle deter- iminarié atriutive, in LR, XIV, 1964, n5. 4, p. 405—428, acelagi_ verb, in cadrul aceleiasi comuniciii, participa la trei relafii dis- tincte in care termenul dependent este marcat prin cele trei cazuri—cf., de pild’, Universitatea (nominativ) acord& burse (acuzativ) studentilor (dativ).. Dativul si acuzativul pot fi dependente si fat’ de o interjectie—ct. Vai coud! sau Latif Cea mai largé disponibilitate combinatorie o manifest dativul, care poate contracta o relatie de dependenta si cu un adjectiv (condifii favo- rabile muncii, de exemplu) sau cu un adverb (a acfionat javorabil nowil) sicu un substantiv (vezi 5.3.). Dativul, propriu relatiei de dependent unilaterala sau de subordonare, fn care reprezinta termenul subordonat, admite deci ca regent orice parte de vorbire capabild de a reprezenta’ un component de-sine-statator al enuntului. Acuzativul este compatibil cu pozifia de termen dependent faf’i de verb gi fala de interjectie, iar ocurenta nominativului implica o relafie de (inter}dependents cut verbul sau relatia de echivalent’i cu un substantiv saul pronume. 7.0. Cazul_ in interiorul grupului verbal. Verbul poate realiza diverse relatii cu substantivul si pronumele, impunindu-le un anumit caz (nomi- nativ, acuzativ sau dativ). 7.1. Dativul este menfionat in inventarele pe care le oferdi grama- ticile limbii roméne in dowd situatii, tn dou’ tipurt de constructii (a) Mulfumim participantilor (Le mulfumim). Se acordd burse studentilor. (b) Se asterne drumului. Dativul este atribuit pirfii de propozifie complement indirect in situ- afiile de tip (a), iar in constructii ca cele din (b) este inventariat prin- ‘re posibilitale’ de exprimare_a complementului de loc (cf. de exem- plu, Gramatica (1963), II, p. 171). Cole dowd tipuri de constructii cu dativul au in limba romana contem- porana situafii net diferite. 7.2. ,Dativul locativ® nu apare decit intr-un numér limitat de con- strucfit Tixe — asta (pironif) locului, a pironé locului (derivaté din cea prece- denta), ase asferne drumului — , intilnite mai ales in textele cu caracter po-96 INTRODUCERE pular (si arhaic) sau pretuate de ti mului ; cea mai freeventi este, fi dracului. Gramatica (1963), 11, p. 171, care calificd procedeul exprimarii prin dativ a cireumstanfialului de'loc ca yrar si invechit*, noteazé dowd exemple: Ar fi voit sii plece, dar pared tl pironise cineva locului (P. Ispirescu), Fug cali dusi de spaima si vintului s-astern. (M. Emi- nescu) ; amindoud exemplele sint preluate din Gramatica (1954), 11, p. 123. Toate au caracter de combinafii fixate, in cadrul cérora relatiile interne sintactice si semantice nu mai sint clare. Caracterul rigid, tmpiet al expresiilor de acest fel se manifesta in imposibilitatea de ‘a substit componentele lor prin alte unitati lexicale. Chiar tn a se duce dracului (cea mai_,vie* dintre constructiile enumerate, prin frecventa sa) nu e posibila tnlocuirea substantivului dracului nici macar printr-un alt substantiv : *a se duce prietenulut (profesorului, scolii etc.) sint impo- sibile in limba actuala (eind spunem a se duce la’'(un) prieten, (la profesor, {a scoalt, etc.). Cu atit mai putin e posibilé, in asemenea constructii, in: locuirea Substantivului prin pronume. Nici o gramaticd nu inregistreaza posibilitatea exprimarii complementului circumstantial de toc prin pro- nume in dativ. ura culta pentru savoarea arhais- indoiala, expresia triviala a se duce 7.8. Dimpotriva, constructiile de tip (a) reprezinta combinafii 1i bere, in care componentele admit serii lexicale foarte largi. Putem spune! Mulfumin. participantilor (colegilor, studentilor, profesorilor, péirinflor) partidului (guvernului, frit, universiteyii ete.). sau ‘Mulfumim (amintim, acordém ...) participangilor ... Lista verbelor si a substantivelor care pot contracta acest tip de relatie caracterizat prin’ prezen{a dativului nu este limitata dectt de carac- teristicile sintagmatice ale verbelor i de compatibilitafile semantice dintre termeni Termenul dependent in dativ poate fi reprezentat si printr-un pronume : Multumim tuturor (acefora, oricui ..) Le mulfumim. Dac constructiile de tip (b) reprezinta combinatii fixate, neactive’ in sistem, decurge 4 in organizarea interna a limbli actuale, ca dependent al unui verb, datiow! nu apare decit intr-o unica pozitie, il putem DEFINI FORMALA,A, COMPONENTELOR ENUNTULUL 7 deci considera ca reprezentind 0 tealizare strict specific’ si ca alase letinitoric pentru opacitiesinfaefic’, ackeaca comple meniului indirect’ “i Constructille fixe inregistrate sub (b), cel putin unele diptre ele, |potyfl explicate printreo fara, veche, fn caré-dativil feprevnta un complentent indirect. In a se duce draculii, a& pjlta, & suficient'sa Tnlocuimn reflexivul print-un ‘prone petsonil if duce draculul pentru ca raporturile ,dintre ,terment .si capete 0 valoare clara. 8.0. In deserierea modalitafilor de constructie a diversilor determi- nanti ai verbului, cazil acuzativ este‘inregistrat de gramatic (i. de exemplu, Gramatica (1963), 11) in.wrmatgarele tipuri de constructii : (2) Gitestecartea, (b) Lucreaad iarna, 1 Doarme golac. incadrate: la complementul de timp si de mod. O.examinare. mai indeaproape pun in evidenta deosebirile de statut dinire ‘substantivele’ din cofstructille de’ agest fe : rect sila complementele circummstantiale 8.1. Difeten{ele privese, in. primul _rind,.posi tale flexionare .ale substantivulil. ntului direct, substantivul -jorice substantiv nate de compalipilitatile senjantice ale verbe- rerse forine'Tlexionare : (a), Giteste cartea,(0,carte,.cirf,.niste iri, cfile) articolul:(unartcol, nite, articole) .. In constsucfile cireumnstant si difera dela 0 situale Ta alla Spunem: (b’) Lucreazd iarna (0 iarnd, iernile, mai. rat sdar nu spunemsdectt : 1 (b") Daarae golac. Sint pxcluse,cqmstgucfile.de, tigul *Doarwe yn, enlac, eons nastguati i me Hn. le, vatictatea flexionard este mai limitata ni), "Dearie {ised 7 = Sintaxa Umbitromine98 INTRODUGERE In schimb, intr-o combinatie ca Pune cdrfile grimada. (sau Cairfile stau grimadi), substantivul poate aparea si la plural: Pune cdrfile grimezi (nu gi grdmezite, niste grdmezt etc.). Constructiile circumstantiale constituie o categorie neomogend si sub aspectul determindrilor pe care le accept substantivul : in constructiile de tip (b’), acesta accept determiniri, mai ales cu sens cantitativ, expri- mate prin adjective sau numerale Lucreazi iarna intreagi. Allucrat patra ierni, dar si determiniri.substantivale prepozitionale : A lucrat ani de zile. In construcfille de tip (b"), substantivul mu accept dectt uneori deter- minanfi. Putem spune, eventual : A aruncat cérfile griimezi dezordonate. liza un determinant in Doarme colac. (*Doarme colac dar nu putem ui sirins., de pild’). 8.2. Proba substitutiei cu pronumele face mai clara deosebirea dintre substantivele din constructiile discutate. Posibilitatea inlocuirii substantivului prin pronumele personal in acuzativ in cazul complementului direct — 0 cites. (pentru Citeste cartea.) — si imposibilitatea acestei substitu{ii in construcfille cu circumstantial — nussint reperate enun{urile *o lucreaadi (pentru Lucreazé tarna.), nici *A aruncat -0 carfile. (pentru A aruncat cdrfile grimada.) sau *1l doarme (pentru Doarme colac.)—separa net complementul direct de circum- stanfiale (pe care le situeazd ca o categorie mai unitara decit apiirea din perspectiva. compatibilitiilor flexionare). Aceste deosebiri sub aspectul posibilitatilor de substitutie justificd indubitabil considerarea in ac uz a- tiv a substantivului complement direct, dar face dubioas’ caracteri zarea ca ,acuzativ" a substantivelor din Lucreazd iarna., Doarme colac. etc. ea substantivala gi adjectivala se caracterizeazd prin extinse cazuale, Punerea in evident’ a valorilor distincte de nominativ pe de o parte, genitiv si dativ, pe de alt parte, se bazeaz’ pe flexiunea pronumelui personal, care prezinta forme distincte pentru fiecare caz. Numai inlocuirea intr-o pozitie data a unei forme substan- DEFINIREA FORMALA A COMPONENTELOR ENUNTULUI 99 tivale, sincretice, printr-o forma pronominala specific?, proprie unui caz, permite considerarea substantivului ca reprezentind un caz sau altul {nominativ sau acuzativ, de exemplu). Substantivele circumstantiale care nu admit substitutia prin pronume pot fi ins& inlocuite prin adverbe, comp. : Lucreazd iarna, — Cind luereazit> Doarme colac. Cum doarme ? Existen{a situafiilor in care substantivul nu admite decit substituti cu adverbe a fost semnalata deS. Pugcari, Limba romana, I. Privire generaldé, Bucuresti, 1940, p. 143, passim. VI. Horejsi (Cazul direct $i sintaxa lui in limba romand, SCL, XI, 1960, p. 496), efectuind comu- farea substantivului prin pronume, considera cd in situatille in care nu apare decit substantivul, avem a face cu. un caz direct ,care sta dea- supra categoriilor de nominativ si acuzativ ca o unitate comund $i suprapusé, un fel de form zero sau neutrd, care nu participa la opozi- fia dintre cazuri". P. Diaconescu (Structurd si evolufie in morfo- logia substantioului roménesc, Bucuresti, 1970, p. 198) considera c& in constructiile de acest fel apat forme» ‘nominale “n2utre* care “nu participa la opozitia dintre cazuri", Aceste particularitiiti derivind din posibilitiile de substitufie le situeaza intr-un mod special fafa de sistemul cazual, apropiindv-le clar de adverbe. Gramatica (1963), II, p. 174, inregistreaz’, ca dou modalitafi distinete de exprimare a circumstanfialului de timp, constructiile : (a) Teimdidaienti ... aw dat roata ore, ile si luni intregi, imprejurul falnicilor dropioi. Trei ani de-a rindul iesise premiant. (b) Am asfeptat toamna pe Eminescu, Duminicile biziiau in strand, Exemplele din grupul (a) sint inregistrate la constructia circumstantia- lului de timp prin ,substantive in acuzativ fara prepozitie’, iar cele din grupul (b), la exprimarea acestui tip de circumstantial prin adver be, cu specificarea ci: ,Printre adverbele de timp care indepli- nese functiunea de circumstantial de timp figureaz si substantivele cu rol de adverb care denumese zilele, o parte a zilei sau anotimpurile : Zunea, marfea, dimineaja, seara, primivara, toamna", la care se adaugi mai jo In acéeasi categorie intra si unele substantive cu pluralul articulat ca lunite, joile, serife, noptile etc. Considerentele pentru care cele din prima