UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE RELATII INTERNATIONALE SI

STUDII EUROPENE
ISTORIA EUROPEI CONTEMPORANE
Titular : Conf.univ.dr. Ludmila Rotari
CUPRINS
1. Consecintele primului razboi mondial si noua ordine internationala
2. Rusia: de la revolutia din februarie 1917 la Republica sovietica.
3. U.R.S.S. - constituirea, viata politica si dezvoltarea social-economica in pe
rioada
interbelica.
4. tarile Europei de Vest in perioada interbelica (1918-1939)
5. tarile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939.
6. Al doilea razboi mondial (1939-1945).
7. Organizarea postbelica a lumii si evolutia relatiilor internationale dupa cel
de-al doilea
razboi mondial.
8. Evolutia economica si politica a tarilor Europei de Vest in perioada postbeli
ca.
9. Evolutia tarile din Europa Centrala si de Sud-Est in perioada postbelica (194
5-1989).
10. Evolutia U.R.S.S. in perioada 1945-1985.
11. Dezintegrarea U.R.S.S.
12. Schimbarea regimurilor politice si transformarile economice din statele Euro
pei de Rasarit
(1989-1991).
13. Sfarsitul "razboiului rece". Formarea unei lumi multipolare.
1. Consecintele primului razboi mondial si noua ordine internationala.
Obiectivele capitolului
- Evocarea obiectivelor urmarite de marile puteri angajate in primul razboi mond
ial.
- De a urmari modul in care un "conflict" regional s-a transformat intr-un razbo
i mondial si
razboi total
- De a reliefa impactul razboiului asupra organizarii ordinii politice mondiale
postbelice
Pana in anul 1914 nu au existat nici un fel de razboaie mondiale, iar continentu
l european,
incepand cu anul 1871, a cunoscut o perioada de "pace relativa". Echilibrul poli
tic era mentinut de
cei sase jucatori principali din partida internationala din Europa, cunoscuti su
b numele de "Mari
Puteri" (Anglia, Franta, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia - din 1871 Germania mare,
si dupa unificare
Italia) la care se mai adaugau SUA si Japonia. Razboaiele in care au fost implic
ate Marile Puteri dea
lungul secolului al XIX-lea au fost relativ scurte si cu o participare redusa erau implicate doua
sau trei state - cum a fost in cazul Razboiului Crimeii (1853-1856).
in vara anului 1914, "undeva in Balcani", un conflict dintre Serbia si Austro-Un
garia va
genera un adevarat lant al confruntarilor si declaratiilor de razboi. El va capa
ta dimensiuni
apocaliptice, in urma escaladarii iresponsabile a loviturilor reciproce, a ambit
iilor si provocarilor
nemasurate ale celor mai mari puteri industriale ale lumii, inaugurand un secol
de "violenta" la

scara planetara. in viziunea lui John Barber, un conflict de asemenea proportii

- soldat cu 9 milioane
de morti pe campurile de lupta si un bilant al costurilor militare de 961 miliar
de franci aur - "a fost
generat, in principiu, de un ardent nationalism si de influenta celor doua siste
me potrivnice de
aliante".
Razboiul a inceput la 28 iulie 1914, avand drept pretext asasinarea arhiducelui
Franz
Ferdinand, savarsit la Sarajevo la 28 iunie. "Conflictul" dintre Austro-Ungaria
si Serbia a
generalizat iar marile puteri europene au intrat, rand pe rand, in razboi. La 1
august Germania a
declarat razboi Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei; apoi la 3 august Frante
i, iar la 4 august a
declarat razboi Belgiei. intr-un interval de doua saptamani razboiul a primit o
dimensiune
europeana. in august 1916, Romania a aderat la tabara Antantei pentru eliberarea
Transilvaniei de
sub stapanirea Austro-Ungariei. in sprijinul Angliei si Frantei in anul 1917 vin
Statele Unite ale
Americii si Grecia. Angajarea treptata in conflict a unor state din afara contin
entului european,
animate de aceleasi proiecte imperialiste si colonialiste sau de sentimente nati
onale a transformat
razboiul intr-un razboi mondial.
Nici una dintre marile puteri implicate nu banuiau urmarile gestului lor. German
ia si Rusia
tarilor nu avea nevoie de acest conflict care le va deturna de pe traiectoria un
ei evolutii economice
promitatoare si le va expune unor pericole de moarte. Nici Franta si Marea Brita
nie nu intuiau ca
lupta lor impotriva ascensiunii germane pe continent va duce la "inceputul sfars
itului" primatului
europenilor si "avanpremiera" hegemoniei SUA.
Ignorand aceste aspecte, fiecare dintre marile puteri implicate in razboi urmare
a realizarea
unui anumit scop. Austro-Ungaria si-a directionat expansiunea politica si milita
ra in Balcani, spre
Dalmatia, Albania, Bosnia-Hertegovina. Reichul german, urmarea crearea unei Mitt
eleurope prin
inglobarea unor teritorii din Europa si Asia si crearea unui imperiu colonial, d
esfiintarea Frantei ca
mare putere.
Celor doua mari puteri - Austro-Ungaria si Germania lui Wilhelm al II-lea le-a r
evenit
raspunderea directa si imediata pentru declansarea primului razboi mondial.
Obiectivele si planurile celor doua mari puteri le situau automat pe pozitii adv
erse fata de
Italia, Serbia si mai ales fata de Rusia tarista, "protectoarea" slavilor din re
giune, prima "putere
ortodoxa" a lumii si a continentului si principala competitoare, alaturi de Fran
ta si Marea Britanie,
in lupta pentru stapanirea stramtorilor Bosfor si Dardanele.
Primul razboi mondial a implicat toate marile puteri si toate tarile europene, c
u exceptia
Spaniei, Olandei, a celor trei tari scandinave si a Elvetiei. S-au confruntat do
ua coalitii politicomilitare
- Antanta si Tripla Alianta; treptat, in orbita razboiului au fost cuprinse 28 d
e state cu o

populatie de 1,5 mlrd. de locuitori. Forta militara angajata a fost impresionant

a. Principalele state
beligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de soldati la care se a
dauga si tehnica
militara cu o mare capacitate de a actiona si de distrugere. Utilizarea avionulu
i si submarinului a
oferit noi dimensiuni luptelor de pe uscat si pe apa, fiind sterse deosebirile d
intre front si spatele
frontului. Tancul si armele chimice au transformat razboiul de transee intr-unul
de uzura.
Intrarea in razboi a Statelor Unite de partea Aliatilor, in 1917, a permis acest
ora sa il castige
in anul 1918. Prabusirea puterilor centrale s-a produs in toamna anului 1918: Bu
lgaria a semnat
armistitiul la 29 septembrie, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 4 noiemb
rie iar Germania
cedeaza dupa abdicarea imparatului Wilhelm al II-lea, armistitiul fiind semnat l
a Rethondes, langa
Compiegne, la 11 noiembrie 1918.
in viziunea istoricului Camil Muresanu acest razboi, in prima sau ultima instant
a, a stat la
originea tuturor "evenimentelor de cosmar" ce au marcat atat de adanc si de trag
ic secolul al XXlea.
A fost intaiul razboi total: in actiuni fiind implicate nu numai efectivele arma
te ale tarilor
beligerante ci si intreaga populatie, antrenata in organizarea unei uriase indus
trii militare; urmarile
lui au fost resimtite pe intreg teritoriul statelor beligerante (chiar si pe al
celor neutre), nu numai in
zonele de operatiuni; a fost purtat in toate mediile fizice posibile: pe uscat,
in aer, pe apa si sub apa.
O alta fateta a razboiului a fost razboiul economic; blocada economica instituit
a de Antanta
contribuind din plin la infrangerea blocului austro-german.
Urmarile sale au fost de o complexitate extraordinara: au fost inlaturate patru
dinastii
domnitoare - Romanovii din Rusia, Hohenzollernii din Germania, Habsburgii din Au
stro-Ungaria si
Sultanii din Imperiul otoman; a crescut numarul republicilor in comparatie cu ce
l al monarhiilor;
mai multe state au adoptat constitutii sau au realizat reforme democratice. Razb
oiul a slabit Europa,
in primul rand in beneficiul Statelor Unite. Din situatia de debitori inainte de
razboi, la sfarsitul
acestuia, Statele Unite au devenit creditorii continentului european. Puterile e
uropene au iesit din
razboi decimate dupa care a urmat falimentul lor moral.
Conferinta de pace de la Paris
Tratatele de pace au fost pregatite la Conferinta de pace ce s-a reunit la Paris
, incepand cu
18 ianuarie 1919. Dezbaterile au fost dominate initial de Consiliul celor zece,
din care faceau parte
cate doi reprezentanti ai Frantei, Statelor Unite, Marii Britanii, Italiei si Ja
poniei, apoi de Consiliul
celor patru, care-i reunea pe presedintele guvernului francez, Georges Clemencea
u, primul ministru
britanic, Lloyd George, presedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson si presedint
ele guvernului
italian Vittorio Orlando. Un rol determinant l-au jucat doua persoane, Clemencea
u si Wilson,

Conferinta de pace semanand adesea "datorita conceptiilor lor opuse cu un duel.

Multi au
evidentiat, comparativ, realismul, chiar cinismul lui Clemenceau si idealismul l
ui Wilson".
Principala preocupare a lui Clemenceau era obtinerea de garantii pentru securita
tea Frantei in timp
ce Wilson voia sa instaureze pacea universala. in acest scop, presedintele ameri
can considera ca
doua elemente sunt decesive: dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, ce a
r determina
disparitia principalei cauze a conflictelor si crearea unei "ligi a natiunilor",
care sa reglementeze
dreptul international prin impunerea autoritatii sale morale asupra tuturor stat
elor. Textul ce a servit
baza pentru discutii a fost mesajul presedintelui american din 8 ianuarie 1918,
Cele 14 puncte, in
care pleda pentru dreptul popoarelor la autodeterminare si aplicarea principiulu
i nationalitatilor.
Presedintele american promova si ideea constituirii unei organizatii a natiunilo
r ce trebuia sa
garanteze pacea mondiala. in anii razboiului problema organizarii ordinii mondia
le a generat
numeroase dezbateri care s-au materializat in diverse proiecte, planuri, propune
ri de organizare
interstatala. Toate aceste cautari urmareau crearea unui sistem prin care pacea
sa poata fi aparata, sa
fie folosite doar mijloacele pasnice pentru rezolvarea conflictelor si eliminare
a pe aceasta cale a
razboiului. in proiectele elaborate se preconiza practic crearea unei Europe noi
, organizata pe baza
principiului nationalitatilor. Diverse documente adoptate in anii razboiului, ca
re demonstrau
preocuparea pentru organizarea postbelica, contineau principii care se vor regas
i in viitorul Pact al
Societatii Natiunilor: egalitatea intre state, dreptul de suveranitate asupra te
ritoriului national,
inviolabilitatea acestui teritoriu, blamarea razboiului de agresiune si nerecuno
asterea posesiunilor
obtinute prin forta, neamestecul in treburile interne, acceptarea razboiului de
aparare, asistenta
reciproca a statelor, rezolvarea conflictelor de orice natura pe cale pasnica et
c.
Au fost semnate tratate intre Aliati si tarile invinse, precedate de un preambul
ce marca
crearea Societatii Natiunilor. Tratatul de la Versailles, semnat cu Germania la
28 iunie 1919, era
foarte dur pentru aceasta: Germania era declarata principala responsabila de dec
lansarea razboiului,
impreuna cu aliatii sai; a pierdut o parte din teritoriu si cele cateva colonii.
Tratatul de la Saint Germain-en Laye, semnat cu Austria (10 septembrie 1919), si
cel de la
Trianon, cu Ungaria (4 iunie 1920) au consfintit dezmembrarea Imperiului austroungar in noi
state: Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria, Ungaria si Polonia si au redat anumite
regiuni statelor deja
existente: Transilvania Romaniei, Triestul si o parte din Istria Italiei. Tratat
ul de la Neuilly cu
Bulgaria (27 noiembrie 1919) i-a amputat acesteia teritoriul in favoarea statelo
r vecine. Tratatul de
la Sevres cu Turcia (10 august 1920), a demilitarizat stramtorile si a dezmembra

t Imperiul otoman.
Harta Europei a fost schimbata prin crearea unor state nationale sau unificarea
altora. Franta
recapata Alsacia si Lorena, Germania pierdea o septime din teritoriu si era desp
artita de Prusia
Orientala prin coridorul Danzig, destinat sa permita Poloniei accesul la mare pr
in portul cu acelasi
nume, declarat oras liber. Pe harta politica a Europei a reaparut ca stat Polona
care cuprindea in
granitele sale teritorii anexate de Austro-Ungaria, Germania si Rusia tarista. i
n urma destramarii
imperiului dualist Boemia, Moravia si Slovacia s-au unit in 1918 si au format Ce
hoslovacia. in sud,
Croatia, Bosnia si Dalmatia au format in jurul Serbiei si Muntenegru un alt stat
, Regatul sarbilor,
croatilor si slovenilor (din 1928 Iugoslavia). Austria si Ungaria au fost separa
te definitiv si reduse
teritorial; Austriei i-a fost interzisa unirea cu Germania.
Turcia, mostenitoarea Imperiului otoman, a fost redusa la litoralul european al
Constantinopolului si la Asia Mica iar stramtorile Bosfor si Dardanele erau desc
hise comertului
liber. Bulgaria in calitate de stat invins a fost nevoita sa accepte cedarea uno
r teritorii in favoarea
Greciei si Iugoslaviei. Au loc modificari pe harta politica si in estul Europei,
unde in urma
dezintegrarii fostului Imperiu tarist au obtinut independenta Letonia, Lituania,
Estonia si Finlanda,
recunoscute oficial de sovietici in 1920.
La Conferinta de la Paris dintre marile puteri care decideau anterior soarta con
tinentului a
lipsit Rusia, din cauza nerecunoasterii regimului instaurat de Lenin in octombri
e 1917. A fost
prezenta insa o delegatie de rusi care pretindeau ca reprezinta interesele viito
arei Rusiei Mari,
pentru care luptau armatele albe pe fronturile razboiului civil din Rusia.
Noua configuratie a frontierelor europene, fondata pe principiul nationalitatilo
r, era departe
de a fi perfecta. Noua ordine nu a reusit sa rezolve toate pretentiile teritoria
le ale invingatorilor iar
dupa incheierea tratatelor au ramas multe nelamuriri: anumite regiuni vor fi obl
igate sa decida prin
referendum carei tari vor sa ii apartina, in timp ce anumite orase sunt declarat
e libere. O alta
problema cu care se vor confrunta noile state este cea a minoritatilor nationale
, care au acceptat cu
greu sa se integreze. Nemultumirile celor invinsi precum si cele aparute in rand
ul unor minoritati au
contribuit la aparitia revizionismului.
Tratatele, laborios si dificil elaborate, desi au rezolvat o serie de probleme,
au generat si
altele noi. Ele au fost semnate intr-o atmosfera incordata, dominata mai mult de
insatisfactie decat
de multumire, toata lumea fiind constienta de faptul ca "desi nu fusese posibil
sa se realizeze ceva
mai bun, aceste tratate creau numeroase tensiuni, nu multumeau pe nimeni, revolt
au pe multi".
Principala consecinta a razboiului pentru Europa a fost semnalul propriului ei d
eclin. in
viziunea unor autori razboiul a contribuit la aparitia unei Europe "si mai fragi
la decat era dinainte

de razboi, o Europa la fel de invrajbita, discreditata - si saracita pe deasupra

".
2. Rusia: de la revolutia din februarie 1917 la republica sovietica.
Obiective:
- De a urmari evolutia evenimentelor din februarie 1917
- Elucidarea cauzelor ce au dus la lovitura de stat din octombrie 1917: incapaci
tatea
Guvernului Provizoriu si rolul liderului bolsevicilor V.I.Lenin in organizarea i
nsurectiei.
- Activitatea noului regim bolsevic si lupta pentru mentinerea puterii in anii 1
918-1921.
La inceputul secolului al XX-lea Rusia era o tara a contrastelor, fapt ce se ref
lecta in
structura sociala a populatiei: clasa conducatoare - 0,5 %; clasa dominanta - 12
%; clasa
comerciantilor, proprietarii de fabrici si bancherii - 1,5%; clasa muncitoare 4,0 %; taranimea 82,0%.
Imperiul rus era guvernat in mod autocratic de catre tarul Nicolae al II-lea (18
94-1917),
ultimul reprezentant al dinasiei Romanov. in anul 1906 a fost creata o adunare r
eprezentativa,
Duma de Stat care avea functii legislativ-consultative, dar in plan politic avea
un rol limitat.
Opozitia urmarea transformarea regimului autocratic intr-unul constitutional, ia
r Duma trebuia sa
aiba rolul de parlament, dar n-a reusit, Rusia ramanand in continuare o monarhie
autocratica.
Manifestul din 17 octombrie 1906 a legalizat activitatea partidelor politice for
mate in ultimul
deceniu al secolului al XIX-lea care s-au implicat in viata politica a tarii.
in Rusia a existat o puternica opozitie politica, divizata in partide care pleda
u pentru
reforme - Partidul Constitutional democrat (cadetii) din randul carora se vor de
sprinde dupa 17
octombrie 1906 octombristii care urmareau instaurarea unui regim constitutional,
si opozitia
radicala alcatuita din Partidul social-revolutionar (eserii), ce optau pentru un
socialism, bazat pe
economia rurala; Partidul social-democrat, care s-a scindat in anul 1903 in doua
fractiuni mensevicii ce pledau pentru un partid de masa si bolsevicii, condusi de Lenin, a
deptul unui partid
centralizat si disciplinat, mai putin numeros dar eficient. Pe eschierul politic
care s-a mentinut pana
in octombrie 1917 cadetii vor detine pozitia centrala, octombristii se vor situa
in dreapta lor iar
radicalii vor domina polul de stanga. Unele partide vor ocupa pozitiile extreme
si vor lupta prin
diverse mijloace pentru cucerirea puterii, fiind sprijiniti in demersurile lor s
i de forte din afara tarii.
Rusia in ajunul revolutiei din februarie 1917
Primul razboi mondial care a izbucnit la 28 iulie 1914 va avea urmari profunde a
supra
Imperiului rus. Conducatorii Rusiei n-au retinut din lectia oferita de razboiul
ruso-japonez impactul
pe care il poate avea o noua conflagratie pentru monarhie. in acel razboi infran
gerea a fost urmata
de o revolutie. Un nou razboi insemna pentru Rusia caderea imperiului iar impara
tul Nicolai era

constient de acest lucru. Pentru monarh si pentru viitorul imperiului cel mai bi
ne ar fi fost sa evite
participarea la primul razboi mondial. Conditiile politice si economice create d
e razboi accelereaza
caderea tarismului.
Inertia si incompetenta puterii i-a determinat pe rusi sa se organizeze si sa an
ticipeze, de fapt
revolutia. Cauza directa a declansarii revolutiei a fost prabusirea structurilor
politice fragile sub
loviturile razboiului. in 1905 guvernul si monarhul au fost aliati si au reusit
sa restabileasca vechea
ordine, chiar daca au fost nevoiti sa accepte promovarea unor reforme si crearea
Dumei. Pe timp de
pace si cu o armata prezenta si pregatita sa puna capat dezordinilor o revolutie
putea fi mult mai
putin violenta, iar fortele moderate, reformatoare, aveau mai multe sanse sa pre
ia puterea. in anul
1914, pentru Rusia aceasta optiune nu figura in planurile sale, chiar daca unii
politicieni erau
constienti de planurile Germaniei wilhelmiene privitoare la Europa si Rusia. Pe
de alta parte, Rusia
nu era pregatita de a duce un razboi de durata in care avea sa se transforme con
flictul dintre Serbia
si Austro-Ungaria. Planurile militare aveau in vedere un razboi scurt, dupa mode
lele celor din
secolul precedent, in care deciziile erau luate cu rapiditate, mizandu-se pe ara
njamente intre cei care
vizau mentinerea echilibrului de putere pe continentul european. Razboiul va sco
ate la suprafata o
serie de probleme, nu numai cele privind pregatirea armatei, dar si cele de ordi
n economic, care
demonstreaza incapacitatea Rusiei in acea perioada de a face fata unui razboi in
delungat.
Au existat insa unele spirite clarvazatoare ce au realizat care erau riscurile c
e le presupunea
un razboi pentru stabilitatea tarii. Printre cei ce au pledat pentru pastrarea n
eutralitatii intr-un posibil
conflict european s-au aflat persoane devotate tarului, cum ar fi Witte si Stoli
pin, sprijiniti, de altfel,
in alte proiecte. Cel mai bine a reusit sa surprinda impactul unui razboi pentru
Rusia fostul ministru
de interne si seful Departamentului Politiei, Piotr Durnov, care intr-un memoriu
adresat tarului in
februarie 1914 mentiona ca in eventualitatea unor infrangeri militare << o revol
utie sociala, in
formele ei cele mai teribile, va deveni de neevitat in Rusia >>. Experienta sa i
n calitate de ministru si
sef al politiei i-a permis conturarea imaginii viitoarei revolutii, care va ince
pe cu blamarea
guvernului de catre toate categoriile societatii pentru esecurile de pe campuril
e de lupta; cei care vor
incita masele vor fi chiar politicienii din Duma. Razboiul va duce la slabirea p
otentialului armatei si
a fortelor de ordine care nu vor reusi sa sprijine guvernul sa restabileasca ord
inea si sa impiedice
exaltarea maselor, in special pe tarani. in aceasta agitatie partidele de opozit
ie nu vor reusi sa
restabileasca autoritatea puterii, deoarece nu se bucurau de sprijinul popular,
iar Rusia << se va
prabusi intr-o anarhie absoluta, ale carui consecinte nici macar nu pot fi imagi

nate >>. Cele

mentionate mai sus demonstreaza perspicacitatea fostului ministru de interne car
e a reusit sa
surprinda in acest document principalele amenintari care planau deasupra puterii
in cazul unui
razboi si in special in cazul unei infrangeri, in Rusia existand deja un precede
nt in anul 1905.
Revolutia din februarie 1917
Revolutia din februarie din Rusia a fost precedata de unele modificari ce s-au p
rodus la
nivelul mentalitatilor colective ale populatiei din tarile beligerante. Dupa doi
ani si jumatate de
razboi tot mai multe forte politice incep sa-si puna intrebari in legatura cu se
nsul sau eficienta
efortului depus in conditiile in care nimeni nu putea anticipa care va fi deznod
amantul conflagratiei.
in randul opiniei publice se manifesta doua curente care vor influenta evolutia
ulterioara a
evenimentelor. Pe de o parte se aflau cei care pledau pentru continuarea luptei
pana la castigarea
victoriei, indiferent prin ce mijloace, iar pe de alta parte existau forte care
isi exprimau indoiala
asupra necesitatii acestui efort, contestand insusi ratiunea lui de a fi si pled
au pentru incetarea
ostilitatilor si restabilirea pacii. Curentul pacifist se bucura in special de s
prijinul partidelor
socialiste, care luptau pentru << pacea fara anexiuni si despagubiri >>.
in cazul Rusiei criticile la adresa politicii de razboi se alatura celor referit
oare la formele de
guvernare. in Duma, incepand cu 1915, opozitia liberala critica deschis incapaci
tatea serviciilor de
administrare a razboiului, anarhia birocratiei ministeriale, carentele guvernari
i. incepand din
septembrie se va forma un Bloc progresit care va fi alcatuit din trei partide: c
onstitutionaldemocratii,
progresistii si octombristii, care grupeaza doua treimi din deputati. Opozitia s
e pronunta
pentru un guvern care sa fie responsabil in fata Dumei si sa fie capabil sa << c
onduca >> razboiul.
Aceste demersuri denota intentia opozitiei de a reforma regimul autocratic si er
au o amenintare
directa la adresa puterii. in randul opozitiei unii s-au pronuntat chiar pentru
o << lovitura de stat >> daca
tarul nu va accepta propunerile lor. Criza puterii a izbucnit in ultimile luni a
le anului 1916, iar tarul,
lipsit de sprijin si de aliati de nadejde a fost nevoit sa asiste la acest spect
acol in calitate de
spectator si nu de actor principal. El va reveni pe scena politica prea tarziu,
cand nu se mai putea
salva prea mult, si fortat de imprejurari se va dezice de principala sa preocupa
re - mentierea
autocratiei.
Greva muncitorilor de la Uzina Putilov din Petrograd din 28 februarie 1917 a ser
vit drept
semnal pentru declansarea actiunilor de protest, iar in fruntea manifestantilor
se situeaza unii
militanti socialisti care, insa, nu erau pregatiti sa-si asume responsabilitatea
pentru soarta tarii. in
acelati timp conducatorii Dumei au reactionat prompt, formand un birou executiv,
alcatuit din 12

membri, intitulat Comitetul Provizoriu al Membrilor Dumei pentru Restaurarea Ord

inii in Capitala
si Stabilirea legaturii cu Persoane individuale si Institutii, in frunte cu Rodz
ianko, presedintele
Dumei. Acest organ era alcatuit din 10 reprezentanti ai Blocului Progresist si d
oi reprezentanti ai
socialistilor revolutionari, printre care se afla si A. Kerenski.
in paralel, in Petrograd in cursul zile de 28 februarie se formeaza Sovietele, d
upa exemplu
celor din 1905, care reprezentau interesele muncitorilor si soldatilor. Aceste i
nstitutii erau
constituite la initiativa mensevicilor. Autoritatea decizionala a Sovietelor a t
recut in seama
Comitetului Executiv (Ispolkom).
Comitetul Provizoriu al Dumei, ce avea sa devina in curand Guvern Provizoriu, si
-a asumat
teoretic intreaga raspundere a guvernarii, in timp ce Ispolkom-ul ramane un soi
de curte suprema a
constiintei revolutionare. Astfel, in Rusia a luat nastere un sistem de guvernar
e neobisnuit, numit
"dvoevalstie" - puterea dualista sau "diarhie" ce a durat pana in octombrie 1917
. tarul Nicolai al
II-lea a fost obligat sa abdice, fapt ce s-a produs la 3/17 martie 1917, cand se
sfarseste perioada de
domnie a dinastiei Romanov (1613-1917) si a Imperiului rus, iar Rusia se va tran
sforma in perioada
urmatoare intr-o republica.
Guvernul Provizoriu, constituit la 27 februarie/12 martie1917, in frunte cu prin
tul Gheorghe
Lvov, a preluat conducerea tarii, acordand libertati fundamentale de opinie, de
expresie si de
intrunire si promitea alegerea democratica a unei Adunari Constituante. Dezmembr
area structurii
militare ierarhice a fost declansata de Ordinul nr. 1 al Sovietului, prin care s
e infiintau sovietele
soldatilor. Astfel, cele mai multe dintre previziunile lui Durnov aveau sa se in
deplineasca.
Dupa revolutia din februarie 1917, in spatiul fostului Imperiu rus s-a pus in mo
d acut
chestiunea realizarii dreptului la autodeterminare, ca o modalitate de rezolvare
a problemei
nationale. in aceasta perioada au aparut un sir de state care s-au declarat auto
nome sau chiar
independente ca Emiratul Buhara, Guvernul militar al cazacilor de pe Don, Republ
ica Populara
Ucraineana, Autonomia Cocand, Republica Democratica Moldoveneasca, Republica Fed
erativa
Transcaucaziana etc. Finlanda, tarile baltice isi vor proclama independenta in t
oamna anului 1917.
Polonia isi va redobandi independenta la 18 noiembrie 1918.
in faza initiala a revolutiei influenta fractiunii bolsevice asupra muncitorilor
si soldatilor era
redusa. V.I. Lenin, liderul bolsevicilor, se afla in momentul declansarii revolu
tiei in Elvetia. Fiind
ajutat de guvernul german, vazand in el un pacifist, in aprilie 1917 a revenit i
n tara. in Tezele din
aprilie el isi enunta principiile: condamnarea guvernului provizoriu, pacea imed
iata si
neconditionata, nationalizarea pamanturilor, controlul muncitoresc in uzine.
Prabusirea monarhiei in Rusia, in primul moment, a linistit guvernele aliate ce

se temeau ca
tarul va incerca sa semneze o pace separata pentru a scapa de amenintarile crize
i interne si pentru asi
salva coroana. in aprilie la Petrograd au loc demonstratii antirazboinice, prime
le semne ale
nemultumirii populare fata de Guvernul Provizoriu. in paralel, la 24 martie Sovi
etul din Petrograd
cerea inceperea negocierilor de pace si abandonarea politicii de anexiuni. Guver
nul Provizoriu se
afla intr-o situatie de criza.
La 1 mai s-a format o coalitie guvernamentala din cadeti, mensevici, social-revo
lutionari,
sub conducerea lui Alexandru Kerenski. infrangerea militara, suferita in urma of
ensivei in Galitia,
inflatia galopanta si lipsurile de tot felul, ca si dorinta Guvernului Provizori
u de a duce pe front
garnizoana din Petrograd, au provocat mobilizarile de masa din iulie 1917. in re
presiunea ce a
urmat bolsevicii au fost nevoiti sa se ascunda, Lenin este obligat sa plece din
nou in exil in
Finlanda. Kerenski, presat de aliati, a inceput discutii cu Comandamentul Suprem
. Socialrevolutionarii
dominau acum coalitia guvernamentala (ministrii cadeti o parasisera in iulie), i
ar
mensevicii dominau Sovietul.
Lovitira de stat din octombrie 1917
Lenin considera ca in octombrie situatia era favorabila pentru a trece la al doi
lea stadiu al
revolutiei, adica preluarea puterii de catre bolsevici, in pofida unor rezerve d
in partea unor membri
ai conducerii partidului bolsevic. Garzile Rosii au ocupat punctele strategice gari, poduri, centrale
electrice - fiind in asteptarea semnalului pentru a inlatura Guvernul Provizoriu
. La 25 octombrie/7
noiembrie 1917, la Petrograd are loc o lovitura de stat, odata cu asaltul Palatu
lui de Iarna si
capitularea Guvernului Provizoriu, fapt ce a decurs practic, fara varsare de san
ge, dar la Moscova
lupta s-a prelungit. La 26 octombrie, Lenin anunta crearea guvernului sovietic Consiliul
Comisarilor Poporului - si emitea primele decrete: Decretul asupra pamantului si
Decretul asupra
pacii. Bolsevicii erau insa, un partid minoritar in octombrie (la alegerile din
noiembrie pentru
Adunarea Constituanta ei au obtinut 25%, in comparatie cu 38% pentru socialistii
revolutionari).
Noua conducere bolsevica a Rusiei a respins principiile democratiei parlamentare
, dizolvand
la 5 ianuarie 1918 Adunarea Constituanta. in decembrie 1917 bolsevicii au semnat
armistitiul cu
Puterile Centrale iar la 3 martie 1918 la Brest-Litovsk a fost semnata pacea car
e incheie participarea
Rusiei la primul razboi mondial. Pentru mentinerea puterii, Lenin si Guvernul de
la Petrograd au
fost nevoiti totusi, sa faca unele compromisuri.
Decizia bolsevicilor a fost contestata de unii conducatori ai armatei ruse sau "
albe", fideli
obligatiilor asumate in anul 1914. Bolsevicii, prin actiunile lor antidemocratic
e au declansat, de
fapt, un razboi civil in Rusia. Primii s-au ridicat impotriva uzurpatorilor caza

cii de pe Don, afectati

profund de efectele politicii de nationalizare, promovate de bolsevici. in april
ie 1918 a fost creata o
Armata a Voluntarilor, alcatuita in fond din ofiteri, condusa de generalul A. De
nikin. Armate de
acest gen sunt constituite si in alte regiuni ale Rusiei, conduse de generalii K
ornilov, Vranghel,
amiralul Kolceak. in sprijinul lor intervin tarile Antantei, ostile noii puteri
instaurate la Petrograd,
considerand ca au fost tradate de fostul aliat.
Situatia dificila in care se afla noua putere ii accentueaza tendintele dictator
iale. Fortele
nebolsevice sunt eliminate treptat, functiile represive ale aparatului de stat s
unt intarite. A fost
creata o politie secreta - Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolut
iei - C.E.K.A.
(ulterior N.K.V.D., K.G.B.) la 20 decembrie 1917, condusa de Feliks Dzerjinski,
omiprezenta si
omnipotenta. Instaurarea de jure a dictaturii proletariatului in Rusia a fost co
nsfintita prin
promulgarea primei Constitutiei sovietice la 10 iulie 1918.
in iulie 1918, la Ekaterinburg (mai tarziu Sverdlovsk) bolsevicii l-au omorat pe
fostul
imparat al Rusiei, Nicolae al II-lea, impreuna cu intreaga familie. Scopul acest
ui masacru sangeros
a fost lichidarea simbolului fortelor restauratoare din Rusia.
in anii razboiului civil puterea sovietica a supus intreaga activitate interna i
ntereselor
victoriei. in ianuarie 1919 guvernul a lansat politica comunismului de razboi: c
olectarea de la
tarani, in mod obligatoriu, a surplusurilor de paine, apoi si de celelalte produ
se alimentare.
Pentru a depasi criza alimentara si a inviora economia dupa victoria puterii sov
ietice in
razboiul civil V.I.Lenin a propus sa fie inlocuit sistemul de rechizitionare obl
igatorie - comunismul
de razboi - printr-o politica liberala numita Noua Politica Economica - NEP-ul.
Rechizitionarea era
inlocuita prin plata unui impozit in produse catre stat, stabilit din timp, iar
surplusul taranul avea
dreptul de al vinde liber pe piata. Pentru a depasi criza din industrie bolsevic
ii au apelat la investitii
straine, dezicandu-se temporar de unele principii ce vizau proprietatea privata.
Noua Politica
Economica a fost o decizie curajoasa a noii conduceri bolsevice ce s-a mentinut
pana in anul 1927.
Concluzii: in 1917 in Rusia au avut loc transformari radicale care au avut un im
pact
deosebit asupra noii ordini mondiale : s-a prabusit dinastia Romanov si dispare
de pe harta politica
Imperiul rus, primul dintre cele patru care s-au prabusit in urma razboiului; a
fost instaurat o noua
forma de guvernare, cea republicana, chiar daca a avut o scurta perioada de exis
tenta; printr-o
lovitura de stat, fiind sprijiniti de guvernul german, bolsevicii au preluat put
erea si au reusit sa
instaureze o noua forma de guvernare, republica sovietica; noua conducere a Rusi
ei nu a fost
recunoscuta de aliati dar si de forte din interiorul tarii, fapt ce va duce la u
n razboi civil in urmatorii

ani din care bolsevicii vor iesi invingatori.

3. U.R.S.S. - constituirea, viata politica si dezvoltarea social-economica in pe
rioada
interbelica.
Obiective:
- Elucidarea unor aspecte ale procesului de constiture a Uniunii Sovietice, a pr
oiectelor
care au existat initial;
- De a urmari lupta pentru putere dupa moartea primului lider al statului soviet
ic
V.I.Lenin.
- De a prezenta modul in care noul lider de la Kremlin, I.V.Stalin, a instaurat
in
Uniunea Sovietica un regim totalitar; Marea Teroare - cauze si consecinte.
- Elucidarea rolulului Internationale Comuniste in realizarea obiectivelor polit
icii
externe sovietice.
Spre sfarsitul razboiului civil, bolsevicii si-au instaurat puterea aproape pe i
ntreg teritoriul
fostului Imperiu rus. Afara de Rusia care era o republica sovietica federativa s
-au constituit si alte
formatiuni statale dupa acealasi model: Ucraina, Bielorusia, trei republici cauc
aziene:
Azerbaidjanul, Armenia, Georgia. in Asia Centrala s-au constituit republicile po
pulare Buhara si
Horesm. in martie 1922, regimul bolsevic a format o uniune, pe baze federative,
a celor trei
republici caucaziene - Republica Sovietica Federativa Socialista Transcaucaziana
(R.S.F.S.T.).
Constituirea U.R.S.S.
Conducerea centrala de la Moscova discuta tot mai des problema formarii unui sta
t care sa
cuprinda toate formatiunile existente. I.V.Stalin, comisar pe probleme nationale
in cadrul
Consiliului Comisarilor Poporului, era adeptul autonomiei in cadrul Federatiei R
use. Lenin s-a
opus acestui proiect, vazand in varianta lui Stalin expresia ascunsa a "sovinism
ului velicorus",
propunand un alt proiect, cel al uniunii de state, creata pe principii federale
dar in care, teoretic,
fiecare subiect al uniunii adera binevol si avea dreptul de a o parasi, aplicand
principiul
autodeterminarii. Toate republicile, inclusiv Federatia Rusa, urmau sa formeze o
uniune de state,
dispunand de drepturi egale, iar conducerea era exercitata de popor prin interme
diul sovietelor, in
urma unui sufragiu universal.
La 30 decembrie 1922 a fost convocat Congresul I Unional al Sovietelor, unde a f
ost adoptat
Tratatul unional, semnat de reprezentantii Federatiei Ruse, Ucrainei, Bielorusie
i si
R.S.F.S.Transcaucaziana. Noul stat s-a numit Uniunea Republicilor Sovietice Soci
aliste. Pentru a
stabiliza politic noua formatiune, in ianuarie 1924 a fost adoptata Constitutia
U.R.S.S. Organul
suprem al puterii de stat era Congresul Unional al Sovietelor, intre congrese Comitetul Executiv
Central (C.E.C.).
La 21 ianuarie 1924 a incetat din viata primul conducator al statului sovietic,
V.I. Lenin.

Deoarece nu a existat un sucesor unic, desemnat in timpul vietii, dupa moarte sa declansat o
adevarata lupta pentru putere. Conducerea se afla in acel moment in mainile secr
etarului general al
partidului comunist, I.V.Stalin. Profitand de absenta lui Trotki in momentul fun
erariililor lui Lenin,
unul dintre potentialii succesori ai lui Lenin, Stalin a reusit sa se impuna in
fata conducerii
partidului, prezentandu-se ca exegetul autorizat al gandirii leniniste.
I.V. Stalin- succesor al lui V.I.Lenin si politica noii conduceri sovietice
in fruntea Secretariatului Stalin si-a dezvaluit talentele sale de manipulator a
l oamenilor si
mandatelor. El a inlaturat pe membrii opozitiei dar a promovat in Biroul Politic
pe aliatii sai fideli Molotov, Vorosilov, Kalinin. Dupa Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 dece
mbrie 1925)
incepe de facto ceea ce avea sa devina mai tarziu "marea teroare"- eliminarea in
itial de pe scena
politica apoi si fizica a adversarilor. Trotkii si Zinoviev au fost exclusi din
Comitetul Central in
octombrie 1926, iar in ianuarie 1927 Trotki a fost exilat la Alma-Ata. in 1929 e
l va fi exilat din
U.R.S.S., stabilindu-se in Mexic unde va fi asasinat de un agent al lui Stalin l
a 20 august 1940. Prin
aceste actiuni Stalin a reusit sa-si impuna controlul asupra aparatului de stat,
fiind secondat de
persoane loiale si devotate pe care i-a promovat in functii de conducere dupa el
iminarea a celor care
faceau parte din vechea generatie, care au lucrat cu Lenin, cum a fost de exempl
u cazul lui Mihail
Frunze, comandant al Armatei Rosii in razboiul civil si Comisarul apararii in 19
25, unul dintre
victimele asasinatelor politice.
Dupa eliminarea treptata a adversarilor, Stalin devine stapan absolut pe putere
si va trece la
actiuni concrete pentru consolidarea regimului, declarandu-se adeptul principiul
ui << constructiei
socialismului intr-o singura tara >> spre deosebire de predesesorul sau, V.I.Len
in care era adeptul
revolutiei mondiale si a exportului de revolutiei.
Primele actiuni concrete in aceasta directie vizau socializarea integrala a URSS
si, in primul
rand, a economiei acesteia. La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasata
linia politica
generala in domeniul industrializarii tarii. Conducerea sovietica se va dezice t
reptat de Noua
Politica Economica, care in viziunea lor nu a reusit sa contribuie la progresul
economic al tarii si va
relansa ideea planurilor cincinale. De altfel, inca in februarie 1922 a fost cre
ata Comisia de Stat
pentru Planificarea Generala (Gosplan) care trebuia sa elaboreze planuri cincina
le prin care se
impuneau in mod imperativ fiecarei republici, fiecarei regiuni si intreprinderi
sarcini ce prevedeau
un nivel anumit al productiei ce trebuia atins in perioada planificata.
Astfel, prin condamnarea si eliminare NEP-ului se instituia planificarea central
izata a economiei
si eliminarea definitiva a economiei private. Prin planurile cincinale se introd
ucea controlul din
partea statului in toate ramurile industriei. in domeniul industrial a fost acor

data prioritate
industriile grele in dauna industriilor usoare producatoare de bunuri de larg co
nsum, iar cererile
considerabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate in mod artificial pri
n importuri si printr-o
rationalizare extrem de severa.
in domeniul agriculturii colectivizarea generala a zonelor rurale era asigurata
prin organizarea
sovhozurilor, gospodarii de stat in care membrii erau redusi la conditia de sala
riati agricoli, si
colhozuri, gospodarii colective ai caror membri erau repartizati in grupuri si e
rau retribuiti pe baza
beneficiilor realizate prin vanzarea catre stat a produselor la preturi stabilit
e de acesta. Scopul
colectivizarii era de a impune controlul statului asupra pamantului si de a elim
ina initiativa privata
din perioada NEP-ului. in paralel, bolsevicii doreau sa lichideze clasa taranilo
r instariti ce a aparut
la sate - asa-numiti "culaci"- care in viziunea lor era o clasa burgheza, ei dev
enind tinta
propagandei staliniste, fiind supusi persecutiilor, deposedati de pamant, repres
ati si dislocati in alte
zone.
in pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semiesec atat
in industrie cat si
in domeniul agricol. Obectivele sale au fost atinse doar in unele domenii cum a
fost de exemplu
domeniul constructiei de masini, pe cand in celelalte productia nu a atins limit
ele stabilite. Un
adevarat esec a fost inregistrat in sectorul agricol. Au fost luate masuri concr
ete pentru realizarea
obiectivelor propuse, Stalin insusi numind anul 1929 "anul marii cotituri", adic
a anul cand taranii
au fost obligati sa intre masiv in colhozuri. in 1930 au fost luate unele decizi
i importante la nivelul
conducerii centrale: lichidarea "culacimii" si promovarea colectivizarii fortate
. Colectivizarea a
avut urmari tragice pentru taranime: rechizitionarea fortata a produsele agricol
e a generat foametea
ce a avut consecinte dramatice, in deosebi in anii urmatori, 1932 si 1933. Confo
rm unor surse
numarul celor ce au murit ca rezultat direct al foamei variaza intre 10 si 15 mi
lioane de oameni.
Stalin a fost nevoit sa intervina pentru a redresa situatia, fiind obligat sa re
cunoasca unele greseli
comise in procesul colectivizarii public intr-un articol intitulat << Ameteala d
e pe urma succeselor >>.
Prin acest demers Stalin urmarea pe de o parte linistirea spiritelor deoarece in
unele regiuni ale tarii
au fost inregistrate valuri de nemultimiri care puteau evolua dar pe de alta par
te era o actiune tipica
de manipulare a maselor carora li se inducea ideea unui conducator infailibil, p
reocupat de soarta lor.
In U.R.S.S., in anii `30 s-a instaurat un sistem totalitar ce se sprijinea pe un
puternic aparat
represiv. "Represiunile" din randul partidului, incepute la sfarsitul anilor `20
, au fost extinse la
nivelul intregii tari, fiind vizati toti cetatenii sovietici. Cei represati erau
deportati in lagare de
reeducare prin munca, infiintate pentru prima oara in 1919, destinate adversaril

or politici ai
bolsevicilor. in anii `30 a fost creat "Gulag"-ul- Directia generala a lagarelor
(Glavnoe Upravlenie
Lagerei)-, termen folosit pentru a denumi sistemul represiv.
Stalin a creat in partid si in stat o atmosfera de incertitudine si nesiguranta.
La 1 decembrie 1934
a fost asasinat liderul organizatiei de partid din Leningrad, Serghei Kirov. Sta
lin s-a folosit de
aceasta crima, de altfel, organizata chiar de el, dupa cum demonstreaza document
ele, pentru a
declansa un val de represiuni. Dupa masacrele din 1934-1935 Stalin devenine stap
anul absolut
asupra partidului. in anii urmatori Uniunea Sovietica a fost cuprinsa de ceea ce
se va numi "marea
teroare", ce a afectat intreaga populatie si a carui dramatism a culminat cu pro
cesele publice din
anii 1937-1939. in 1937 a fost executat maresalul Tuhacevski, impreuna cu alti s
apte generali, eroi
ai razboiului civil, invinuiti ca au creat in armata o "conspiratie gigantica".
Conform unor estimari, in U.R.S.S. pana in 1937 au fost represati peste 17 milio
ane de oameni,
dintre care peste 10 milioane au murit in lagare. Pana in 1939 au mai fost repre
sati alte 5-10
milioane, peste un million au fost impuscati, alte doua milioane au murit in lag
are.
Politica externa a Rusiei sovietice (U.R.S.S.) in anii 1921-1939.
in domeniul politicii externe guvernul sovietic urmarea iesirea din izolarea pol
itica si
economica. Au fost trimise note guvernelor S.U.A., Marii Britanii, Frantei, Ital
iei, Japoniei prin care
isi exprimau dorinta de a colabora in domeniul economic. in aprilie 1922 Rusia s
ovietica a fost
invitata sa participe la Conferinta internationala de la Geneva, care, insa, s-a
soldat cu esec pentru
ea, datorita pretentiilor expuse si refuzului de a-si asuma obligatia de a achit
a datoriile guvernului
tarist.
Prima realizare in domeniul diplomatic a fost semnarea tratatului cu Germania, l
a 16 aprilie
1922, la Rapallo, prin care ambele parti au renuntat la pretentiile reciproce. i
n acest fel, sovieticii au
iesit din izolare iar germanii au incalcat prevederile Tratatului de la Versaill
es.
in 1924, guvernul sovietic a fost recunoscut de Marea Britanie, Franta, Italia,
Norvegia, Suedia,
Austria, Danemarca, Grecia, Mexic, China, in 1925 de Japonia,
Raporturile cu Germania au fost deosebit de stranse, guvernul sovietic contribui
nd la refacerea
si intarirea fortelor armate germane. Desi dupa 1933 ele s-au deteriorat, in aug
ust 1939 Stalin a
raspuns la solicitarea lui Hitler de a semna un tratat de neagresiune. Tratatul
a fost semnat la 23
august 1939, fiind insotit de un Protocol aditional secret, prin care au imparti
t sferele de influenta
in Europa Rasariteana.
in 1934 Uniunea Sovietica a fost admisa in Societatea Natiunilor, unde s-a impus
activ prin
diverse propuneri privind organizarea unui sistem de securitate colectiva in Eur
opa, promotor fiind
Mixim Litvinov, ministrul al afacerilor straine.

Uniunea Sovietica a semnat in 1935 tratate de ajutor mutual cu Franta si Cehoslo

vacia. in 1938,
cand Cehoslovacia a fost sacrificata prin Acordul de la Munchen, Uniunea Sovieti
ca nu si-a
respectat obligatiile asumate privind sprijinul militar in cazul unei agresiuni.
Politica externa sovietica a avut un caracter duplicitar: pe de o parte urmarea
stabilirea unor
relatii diplomatice cu statele europene si respectarea obligatiilor inscrise in
tratate, pe de alta parte
nu s-a dezis de tactica exportului de revolutie, organizand si intretinand o amp
la miscare subversiva
in aceste tari.
Internationala Comunista - stat major al revolutiei mondiale
in organizarea miscarii subversive rolul primordial il detinea Internationala II
I-a Comunista
(Kominternul) ce trebuia sa devina, in opinia organizatorilor, stat major al rev
olutiei mondiale.
Creata la Moscova, la 2 martie 1919, din initiativa lui Lenin, avea scopul de a
organiza si coordona
grupurile si partidele comuniste la nivel mondial, intretinerea lor prin mijloac
e financiare. Toate
aceste formatiuni trebuiau sa lupte pentru instaurarea dictaturii proletariatulu
i in intreaga lume.
Internationala Comunista a actionat in paralel cu diplomatia sovietica dar pe al
te cai: propaganda,
organizarea actiunilor subversive, destabilizarea ordinii in tarile europene, ac
te teroriste si
declansarea insurectiilor etc. A fost desfiintata in 1943, drept dovada a faptul
ui ca Uniunea
Sovietica s-a dezis de aceste servicii si va practica numai diplomatia oficiala.
Pe de alta parte era o
tactica de a insela fostul inamic, pentru ai castiga increderea si sprijinul nec
esar pentru a duce pana
la sfarsit razboiul.
4. Tarile Europei de Vest in perioada interbelica (1918-1939):
Obiective
- Prezentarea principalelor transformari ce s-au produs in tarile Europei de Ves
t dupa primul
razboi mondial.
- Elucidarea cauzelor ce au dus la instaurarea regimului fascist in Italia si a
celui nazist in
Germania.
- De a unrmari unele aspecte ale politicii de conciliere promovate de Marea Brit
anie si
Franta in ajunul celui de-al doilea razboi mondial.
Odata cu incheirea razboiului tarile europene descopera cu groaza consecintele l
ui: pierderi
umane considerabile, orase ruinate ce vor marca peisajul timp de peste un deceni
u, o prabusire
financiara care a transformat zona ce fusese cea mai bogata din lume. Europa a i
ncetat sa mai fie
centrul de gravitatie al planetei. Razboiul a tulburat echilibrele sociale pentr
u un timp iar
democratia liberala, aparent triumfatoare in 1918, va fi repusa in curand in dis
cutie intr-un sir de
state. in continuare vom urmari principalele transformari inregistrate in evolut
ia tarilor Europei de
Vest in perioada interbelica. Expunerea a fost realizata pe tari pentru a scoate
in evidenta aceste
modificari si a contura o imagine cat mai completa a statelor occidentale in ace

asta perioada.
Marea Britanie
La terminarea razboiului Marea Britanie era condusa de un guvern de coalitie. in
decembrie
1918 s-au desfasurat alegeri parlamentare, victoria obtinand-o conservatorii si
liberalii. A fost creat
un guvern din reprezentantii acestor doua partide, prim-ministru fiind numit Dav
id Lloyd George.
in structura politica interna a Imperiului Britanic a aparut un element nou -"te
ritorii sub mandat".
O alta problema cu care se confrunta Marea Britanie este cea a Irlandei. La 21 i
anuarie 1919,
27 de deputati irlandezi, membri ai partidului Sinn Fein ("Noi insine") au const
ituit la Dublin un
Parlament si au proclamat Republica Irlanda, iar pe irlandezi - "natiune suveran
a si independenta".
Presedinte al Republicii Irlanda a devenit Eamon de Valera (1919-1922) care insa
, nu a fost
recunoscut de catre britanici. Englezii au incercat sa inabuse prin forta armelo
r noua Republica dar
nu au reusit. in decembrie 1921 a fost semnat un Acord anglo-irlandez, conform c
aruia partea de
sud a Irlandei (26 comitate) au fost recunoscute drept Stat Irlandez Liber cu dr
epturi de dominion
iar partea de nord a Irlandei (6 comitate) numita Ulster a ramas in componenta R
egatului Unit.
in alegerile parlamentare din anul 1923 Partidul Conservator n-a obtinut majorit
atea voturilor.
Conform traditiei parlamentare engleze cei care au primit sarcina de a crea guve
rnul au fost
laburistii. La 23 ianuarie 1924 a fost alcatuit primul guvern laburist din istor
ia Marii Britanii,
condus de liderul Partidului Laburist, James Ramsay MacDonald. in octombrie 1924
Parlamentul a
acordat vot de neincredere guvernului lui MacDonald, fiind organizate noi aleger
i parlamentare.
Alegerile au adus victorie Partidului Conservator, care au constituit un nou guv
ern, condus de
Stanley Baldwin, ce a guvernat tara pana in iunie 1929.
in perioada stabilizarii economice (1926-1929) tarile occidentale, luate in ansa
mblu, au iesit din
criza de productie, financiara, comerciala in care s-au pomenit dupa primul razb
oi mondial,
economia britanica insa, nu a reusit sa-si reia ritmul de dezvoltare de dinainte
de razboi.
Partidul Laburist in anii 1924-1929 s-a aflat in opozitie. Ei au adoptat un nou
program electoral
care continea teze redactate in maniera liberala. Astfel, in timpul alegerilor d
in mai 1929 ei au reusit
sa obtina cele mai multe voturi in comparatie cu liberalii si conservatorii si a
u constituit guvernul in
frunte cu R.MacDonald.
Guvernarea laburista a coincis cu declansarea crizei economice mondiale, fapt ce
a schimbat
programul propus electoratului. in anul 1931 a fost creata o Comisie regala meni
ta sa elaboreze
recomandari pentru a scoate tara din criza. Ele prevedeau reducerea cheltuielilo
r sociale ale
guvernului si au fost acceptate de MacDonald si unii membri ai guvernului dar al
tii s-au opus.

Aceasta situatie a provocat o criza in Partidul Laburist. Unii ministrii laburis

ti si-au dat demisia iar
in locul lor MacDonald a chemat reprezentanti ai conservatorilor si liberalilor,
constituind un
guvern numit "national" care a condus tara pana in 1935. Guvernul "national" a c
ontribuit la
scoaterea Marii Britanii din criza economica, promovand o politica protectionist
a.
La 14 noiembrie 1935 in Marea Britanie s-au desfasurat alegeri parlamentare. Par
tidul
Conservator a iesit invingator: el a obtinut 387 de locuri in Parlament, iar lab
uristii -154. Noul
guvern conservator a fost alcatuit de S.Baldwin, inlocuit la 28 mai 1937 de Arth
ur Neville
Chamberlain.
Politica externa a Marii Britanii in perioada interbelica
in domeniul politicii externe dupa primul razboi mondial Marea Britanie s-a conf
runtat cu mai
multe probleme legate de reorganizarea Imperiului colonial. in 1921 in cadrul Co
nferintei
Imperiale au fost ascultate opiniile reprezentantilor dominioanelor referitoare
la modificarea
statutului acestora. O noua Conferinta, care are loc in 1926, a pus bazele trans
formarilor structurii
constitutional-juridice a Imperiului, incepand de la suprimarea termenului propr
iu-zis si inlocuirea
lui cu cel de Commonwelth.
Guvernul britanic a promovat in anii `30 o politica duplicitara fata de agresori
. Astfel, desi in
cadrul Societatii Natiunilor agresiunea italiana asupra Etiopiei a fost acuzata,
blocada economica nu
prevedea un embargou asupra unor marfuri de natura strategica: petrol, carbune,
minereu de fier etc.
Marea Britanie a promovat o politica de neamestec in razboiul civil din Spania,
in conditiile cand
Hitler si Mussolini l-au sustinit masiv pe generalul F. Franco. La inceputul anu
lui 1937 Marea
Britanie a semnat cu Italia un acord prin care ambele parti s-au obligat sa-si r
especte interesele in
Marea Mediterana. Politica de conciliere a Marii Britanii a fost demonstrata in
mod convingator in
septembtrie 1938 la Mnchen, cand Cehoslovacia a fost lasata la discretia Germanie
i naziste. in
ajunul celui de-al doilea razboi mondial relatiile cu Germania s-au inrautatit.
Marea Britanie a
semnat tratate de ajutor mutual cu Polonia, Romania, Grecia, Turcia care, insa,
au fost respectate
doar partial.
Franta
Franta a iesit invingatoarea din primul razboi mondial dar a simtit din plin oro
rile conflagratiei.
Franta a devenit dependenta financiar de Marea Britanie si SUA. Restituirea Alas
aciei si Lorenei a
marit considerabil potentialul industrial al Frantei. Franta era condusa de o un
iune de partide,
numita Blocul National. in 1919, au avut loc alegeri parlamentare in care Blocul
National a iesit
invingator.
in 1921 Franta a fost cuprinsa de o profunda criza economica. Guvernul a cautat
iesirea din

situatia creata prin actiuni externe, contestate atat in interior cat si de cerc
urile conducatoare ale
Marii Britanii si S.U.A. in anii stabilizarii economice (1926-1929) in Franta sa dezvoltat rapid
unele ramuri ca metalurgia, industria constructoare de masini, industria chimica
.
in 1924, socialistii si radicalii au constituit un nou bloc electoral numit "Blo
cul celor de stanga".
Alegerile parlamentare din mai 1924 au fost castigate de acest Bloc, care a form
at guvernul, condus
de Edouard Herriot.
in iulie 1926, partidele au format guvernul numit al Unitatii Nationale, in frun
te cu Raymond
Poincare. Guvernul a reusit sa stabilizeze francul pe contul majorarii impozitel
or directe si
indirecte, reducerii salariilor, pensiilor etc. Politica promovata de guvernul P
oincare a dus la
inviorarea economiei, la cresterea rezervelor de aur ale tarii, au fost acordate
credite unui sir de state
- Italia, Polonia, Cehoslovacia etc.
Franta a fost afectata ceva mai tarziu de criza economica decat alte state: scad
erea productiei
industriale a fost resimtita abia la sfarsitul anului 1930. Aceasta intarziere s
e datora faptului ca ea
primise teritorii industrializate, beneficia de reparatii din partea Germaniei.
Criza economica ce
afectase Franta nu a fost atat de profunda ca cea din S.U.A. si Germania dar a f
ost mai indelungata,
fiind inregistrate doua caderi economice: in 1932 si in 1935. Criza economica a
dus la slabirea
pozitiilor internationale ale Parisului.
Viata politica in perioada crizei economice s-a caracterizat prin desele schimba
ri de guvern: din
noiembrie 1929 pana in mai 1932 Franta a fost guvernata de 6 cabinete de ministr
i. in mai 1932 sau
desfasurat alegeri parlamentare, victoria revenind radicalilor si socialistilor
care au constituit din
nou "Blocul celor de stanga", iar prim-ministru a fost numit Edouard Herriot. Gu
vernul a depus un
efort considerabil pentru a lichida deficitul bugetului de stat dar s-a confrunt
at cu numeroase
probleme ce au dus la demiterea lui in decembrie 1932. in anul 1933 s-au succeda
t inca 7 cabinete
de ministri.
in situatia instabilitatii politice in tara s-au activizat fortele de extrema dr
eapta. in februarie
1934 ei au incercat sa puna maina pe putere, organizand o lovitura de stat ce sa scondat cu o
nereusita. in aceste conditii liderii comunisti si-au revizuit si ei tactica si
s-au apropiat de socialisti
si radicali. Astfel, in Franta a aparut ideea Frontului Popular. Alegerile parla
mentare din mai 1936
au fost dominate de candidatii Frontului Popular, cu 57 %, obtinand si dreptul d
e a forma
Guvernul. La 4 iunie 1936, Leon Blum a preluat functia de prim-ministru. Guvernu
l era alcatuit din
socialisti si radicali. Divergentele aparute in cadrul Frontului Popular au dus
la caderea guvernului.
Presedintele Frantei, A.Lebrun, i-a incredintat radicalului, Camille Chautemps,
misiunea de a crea

un nou guvern, ce va conduce Franta timp de noua luni de zile. in aprilie 1938,
a fost constituit un
nou guvern in frunte cu radicalul, Edouard Daladier, care s-a pronuntat impotriv
a programului
Frontului Popular.
Politica externa a Frantei in perioada interbelica
Politica externa s-a caracterizat prin promovarea unor tendinte hegmoniste. in 1
920-1921 a
sprijinit ideea crearii Micii intelegeri, a semnat un tratat de asistenta mutual
a cu Polonia. incercarea
Frantei de a pune sub control, pe cale militara zona Rhurului a esuat datorita a
titudinei SUA si
Marii Britanii, fiind obligata sa accepte Planul Dawes de acordare a creditelor
Germaniei. in
problema coloniilor a promovat o politica de neutralizare a miscarilor de eliber
are nationala. A
promovat o politica de conciliere fata de statele agresoare, tolerand cotropirea
Austriei si
dezmembrarea Cehoslovaciei in 1938.
Italia
La sfarsitul primului razboi mondial Italia se afla in grupul tarilor invingatoa
re. in anul 1920 se
confrunta cu o acuta criza economica: a scazut volumul productiei industriale, a
crescut numarul
somerilor, a sporit inflatia.
Viata politica era dominata de Partidul Liberal, care detinea majoritatea locuri
lor in parlament si
forma guverne. in ianuarie 1919 s-a constituit Partidul Popular Catolic, creat l
a initiativa
Vaticanului si urmarea scopul de a contracara influenta fortelor de stanga.
In primavara anului 1919 fostii veterani ai primului razboi mondial au creat pri
mele bande de
fascisti. Unul dintre ideologii miscarii era poetul Gabiel d`Annunzio, iar lider
Benito Mussolini.
Viitorul dictator al Italiei, Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat in fruntea
detasamentelor "Fasci
di combatimento", care atacau cu violenta organizatiile muncitoresti, devastau s
ediile Partidului
Socialist. La prima intrunire a fascistilor, ce a avut in martie 1919 la Milano,
a fost adoptat un
program de activitate care prevedea instituirea unei puteri de stat-forte, propa
garea nationalismului.
in 1920, Italia a fost cuprinsa de mari greve nationale. Guvernul Italian in fru
nte cu Giovanni
Giolitti a reusit sa canalizeze revolta maselor pe calea tratativelor cu sindica
tele. Odata cu
activizarea fortelor de stanga s-au inviorat si cele de extrema dreapta. La 28 o
ctombrie 1922,
Mussolini a organizat un mars spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel al III-l
ea il insarcineaza
pe Mussolini sa formeze guvernul. Initial, a fost un guvern de coalitie, dar tre
ptat s-a impus
caracterul dictatorial. Mussolini a modificat legea electorala pentru a invinge
la viitoarele
alegeri :partidul care obtinea mai mult de 1 din voturi primea 2/3 din mandate i
n parlament. La
alegerile parlamentare din aprilie 1924 partidul fascist, in bloc cu alte forte
de dreapta, a castigat
mai mult de jumatate din voturile alegatorilor. incepand din 1925, facsistii au
trecut la ofensiva.

Mussolini, printr-o lege speciala, a obtinut imputerniciri suplimentare. Partide

le politice au fost
interzise, uniunile profesionale au fost dizolvate, fiind permisa doar activitat
ea sindicatelor fasciste.
Astfel, in Italia s-a instaurat dictatura fascista.
Fascizmul a fost o reactie la miscarea de extrema stanga, dar si o reactie la id
eile liberale. in
centrul sistemului a fost plasat conducatorul partidului, numit "Il Duce", consi
derat de propaganda
oficiala drept infailibil. Legea electorala, adoptata in 1928, prevedea ca alege
rile parlamentare sa se
desfasoare pe baza unei singure liste pe care figurau doar membrii Partidului Na
tional Fascist.
Fascistii au promovat o politica de creare a unei economii nationale inchise, nu
mita autarhie, ce va
putea asigura independenta economica a tarii.
Economia Italiei a suferit deosebit de mult in anii crizei economice mondiale: g
uvernul a
promovat corporatismul - sindicatele patronatului impreuna cu sindicatele salari
atilor din economie
alcatuiau corporatii. in 1934 au fost decretate prin lege 22 de corporatii care
cuprindeau diferite
ramuri ale industriei. Corporatiile erau prezentate drept un model de depasire a
disensiunilor dintre
salariati si patroni ce s-au unit in vederea servirii "intereselor generale ale
natiunii".
Acordurile de la Lateran.
Papa de la Roma se afla intr-un conflict mai vechi (din 1870) cu reprezentantii
statului italian.
B.Mussolini era interesat in obtinerea unui sprijin permanent, acordat de Vatica
n regimului fascist.
in 1929, la Palatul Lateran au fost semnate cateva acorduri prin care s-a consfi
ntit "impacarea".
Italia a recunoscut oficial puterea Papei asupra Vaticanului, iar Sfantul Scaun,
la randul sau, a
recunoscut Italia in frunte cu dinastia de Savoia. Concordatul stabilea drepturi
le Vaticanului in
statul italian: casatoria religioasa, predarea religiei in scoala, neamestecul s
tatului si a partidului
fascist in afacerile interne ale organizatiei "Actiunea catolica", menita sa pro
page principiile
catolicismului.
Politica externa a Italiei in perioada interbelica
In anii `30 politica externa italiana a suferit unele modificari, fiind dominata
de tendinte
expansioniste. La 3 octombrie 1935, fara a declara razboi, Italia a inceput oper
atiunile militare
impotriva Etiopiei. Societatea Natiunilor a declarat Italia stat agresor si a in
stituit un embargou
economic si financiar. in mai 1936, printr-un decret al regelui Italiei, Etiopia
a incetat sa existe ca
stat independent, impreuna cu Eriteria si Somalia, formand "Africa de Est Italia
na". Regele Italiei a
fost investit cu titlul de imparat.
Razboiul etiopian a dus la o apropiere intre Roma si Berlin. in octombrie 1936 a
u semnat un
acord politic, numit de Mussolini axa, prin care au stabilit formele de comporta
ment in cadrul
relatiilor internationale; au impartit sferele de influenta in Balcani. in noiem
brie 1937, Roma a

aderat la Pactul Anticomintern, iar o luna mai tarziu a parasit Societatea Natiu
nilor. in anii
razboiului civil din Spania Mussolini l-a sustinut activ pe F. Franco. Mussolini
nu s-a opus
Anschluss-ului din martie 1938, spre deosebire de pozitia adoptata in anul 1934.
Italia a sustinut
deschis pretentiile Germaniei fata de regiunea Sudeta din Cehoslovacia si a part
icipat la Acordul de
la Mnchen. in aprilie 1939, fortele armate italiene au atacat Albania, care a fos
t ocupata si anexata
la Italia. La 22 mai 1939, a fost semnat "Pactul de otel" dintre Germania si Ita
lia, conform caruia
daca una dintre parti va intra in razboi urma sa fie sustinuta imediat de cealal
ta.
Germania in perioada interbelica.
La sfarsitul primului razboi mondial Germania, prin semnarea armistitiului cu de
legatii Puterilor
Antantei, a recunoscut infrangerea sa. Sub presiunea valului revolutionar, decla
nsat de rascoala
marinarilor din portul Kiel, la 3 noiembrie 1918, imparatul Wilhelm al II-lea a
abdicat si a fugit in
Olanda. Social-democratii germani au constituit la 10 noiembrie un nou guvern Consiliul
imputernicitilor Poporului, in frunte cu Fredrich Ebert si Hugo Haase. Noul guve
rn a proclamat
Reich-ul german Republica libera.
La sfarsitul lunii decembrie 1918 la Berlin s-a constituit partidul comunist ger
man, nucleul fiind
alcatuit de grupul "Spartacus"- social-democratii de stanga in frunte cu Karl Li
ebknecht si Roza
Luxemburg, care s-a situat pe pozitii sectariste - au boicotat alegerile in Adun
area Constituanta, au
refuzat sa colaboreze cu sindicatele.
in vederea consolidarii pozitiilor sale, Consiliul imputernicitilor Poporului a
trecut la actiuni
ferme. Au fost arestati si omorati liderii miscarii comuniste Karl Liebknecht si
Roza Luxemburg, iar
comunistii au trecut in ilegalitate. in aprilie 1919, o alta tentativa de a decl
ansa o revolutie se
produce in Bavaria.
in ianuarie 1919, au loc alegeri pentru Adunarea Nationala. La sedinta din 11 fe
bruarie 1919,
F.Ebert a fost ales in functia de presedinte al Germaniei iar conducerea guvernu
lui a fost
incredintata lui Philipp Scheidemann.
in orasul Weimar, ulterior in capitala, Adunarea nationala a Germaniei a adoptat
Constitutia,
document cunoscut drept "Constitutia de la Weimar", iar suprastructura politica
instituita - regimul
de la Weimar sau republica de la Weimar - sistem republican federal de guvernama
nt, bazat pe
noua Constitutie. Conform Constitutiei Germania era o republica parlamentara. Pa
rlamentul Reichstag-ul - a devenit organul legislativ suprem. Constitutia consfintea drept
urile si libertatile
democratice ale cetatenilor.
in Germania s-au constituit sute de societati militare si civile, organizatii, p
artide ce exprimau
opinii extremiste, revansarde. in 1919 s-a constituit Partidul Muncitoresc Natio
nal-Socialist

German, in fruntea caruia ceva mai tarziu se va situa Adolf Hitler. Nazistii pro
povaduiau teoria
pseudo-stiintifica a inegalitatii raselor umane si a superioritatii rasei ariene
, rolul deosebit al
germanilor in Europa si in lume. in viziunea lor, Germania trebuia sa lupte pent
ru a-si ocupa un loc
sub soare, sa reuneasca toti germanii intr-un singur stat, bazat pe principii ra
siale. Statul urma sa fie
condus de Fuhrer iar in plan extern, germanii trebuiau sa se razbune pe Franta a
poi sa-si largeasca
spatiul vital din contul Europei de Est si Sud-Est.
Din 1921, Germania a inceput sa plateasca reparatiile de razboi. La sfarsitul an
ului 1922, a cerut
sa i se ofere un moratoriu in privinta achitarii reparatiilor. Actiunile francez
ilor si belgienilor in
bazinul Rhur si regiunea Rinului au agravat situatia economica si financiara. in
noiembrie 1923, la
Munchen, Adolf Hitler si generalul Ludendorff au incercat sa realizeze o lovitur
a de stat. Ei
intentionau sa organizeze in mars spre Berlin, dar fortele de ordine au respins
aceasta tentatva.
"Puciul de bere" a esuat.
Stabilizarea economica s-a datorat ajutorului financiar acordat de S.U.A. si alt
e state
occidentale. Un rol important l-a avut Planul Dawes care prevedea acordarea de c
redite,
imprumuturi, investitii de capital, in scopul restabilirii potentialului industr
ial al Germaniei, precum
si esalonarea platii reparatiilor. La renasterea potentialului economic al Germa
niei si-a adus
contributia si U.R.S.S. La 16 aprilie 1922, la Rapallo, a fost semnat tratatul d
e colaborare
economica sovieto-german ce a marcat iesirea din izolare a celor doua tari.
Criza economica mondiala a avut urmari deosebit de grave asupra economiei german
e, care
depindea de investitiile straine. Guvernul cancelarului H.Muller si-a dat demisi
a, sef fiind numit
Heinrich Bruning, care a propus un program de iesire din criza pe contul angajat
ilor salariati.
in martie 1932, au loc alegeri prezidentiale unde este ales pentru un al doilea
mandat
feldmaresalul von Hindenburg. in toamna aceluiasi an au loc alegeri pentru Reich
stag. Cele mai
multe voturi au fost obtinute de partidul nazist (11,7 mil.), pentru social-demo
crati au votat 7,2
mln., iar pentru comunisti - 5,9 mln. Comunistii nu au dorit sa se coalizeze cu
social-democratii,
fapt ce a permis ascensiunea nazistilor.
Dupa anul 1930, Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar in
unul
prezidential, presedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parl
amentara. in cele
din urma aceasta a netezit calea pentru ascensiunea national-socialismului, numi
rea liderului
partidului Adolf Hitler pe postul de cancelar la 30 ianuarie 1933 si suspendarea
constitutiei de la
Weimar. Astfel, pe cale legala, la putere in Germania au venit fortele dictatori
ale de extrema
dreapta.
Ajunsi la putere fara prea mare efort, nazistii au luat masuri pentru a-si conso

lida pozitiile. in
februarie 1933, a fost incendiata cladirea Reichstag-ului, fiind invinuiti comun
istii, pentru a-i
inlatura de la putere. A urmat interzicerea activitatii Partidului Comunist, Par
tidului SocialDemocrat, a fost suspendata activitatea sindicatelor.
Au fost curatate si randurile Partidului Muncitoresc National-Socialist, fiind i
nlaturati cei care
nu impartaseau politica promovata de A.Hitler. La 1 august 1934, dupa moartea pr
esedintelui von
Hindenburg, functia de cancelar si presedinte au fost unificate; prin decretul d
in 2 august 1934,
Hitler si-a asigurat puteri depline numindu-se Fuhrer si cancelar al Reichului.
Venirea nazistilor la putere a coincis cu depasirea momentului culminant al criz
ei economice.
Economia a fost trecut pe picior de razboi. in anii 1933-1939 cheltuielile milit
are au sporit de 10
ori. in 1935 a fost introdus serviciul militar obligatoriu, ceea ce era o incalc
are a prevederilor
Tratatului de la Versailles.
Politica externa a Germaniei naziste
in domeniul politicii externe au fost elaborate planuri strategice de cucerire a
lumii. O atentie
deosebita se acorda ciceririi "spatiului vital" in Est. in 1935 a fost prin pleb
iscit alipita regiunea
Saar, iar in 1936 au ocupat zona demilitarizata Rehnana. Tot atunci a fost semna
t Pactul
Anticomintern cu Japonia la care a aderat in 1937 si Italia.
Germania s-a implicat activ in razboiul civil din Spania (1936-1939) de partea l
ui Franco. in
martie 1938 a fost anexata Austria in urma Anschluss-ului. in urma acordului de
la Mnchen, din
septembrie 1938, dintre Franta, Marea Britanie, Italia si Germania, Cehoslovacia
a fost
dezmembrata si a incetat sa existe ca stat. Ultima achizitie a Germaniei inainte
de declansarea
razboiului a fost orasul-port Memel (Klaipeda) care a apartinut Lituaniei. Urmat
oarea victima ale
intentiilor agresive ale nazistilor va fi Polonia. Pentru realizarea scopului pr
opus Germania a
incheiat un tratat de neagresiune cu U.R.S.S., cunoscut ca Pactul Ribbentrop- Mo
lotov, semnat la
23 august 1939.
Concluzii
tarile Europei de Vest au cunoscut transformari radicale in perioada interbelica
. in Franta si
Marea Britanie fortele politice pentru a depasi situatiile de criza au apelat to
t mai des la guverne de
coalitie, alcatuite din repezentantii mai multor partide, fapt ce a permis bloca
rea accesului fortelor
extremiste la guvernare, astfel traditiile democratice fiind salvate, chiar daca
au existat si momente
dificile. in alte tari precum Italia, Germania, Spania urmarim ascensiunea forte
lor extremiste de
dreapta care reusesc sa cucereasca puterea si sa impuna regimuri dictatoriale: r
egimul fascist in
Italia, nazistii in Germania si regimul lui Franco in Spania. Toate aceste regim
uri au aparut in urma
unor profunde crize politice si incapacitatii guvernelor de a le solutiona. Poli
tica de conciliere

promovata de state precum Franta si Marea Britanie sau cea de neinterventie a SU

A a permis pe de
o parte consolidarea acestor regimuri, iar pe de alta parte la transformarea ace
stora in focare de
razboi care ameninta securitatea europeana.
5. tarile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939.
Obiective:
- De a prezenta principalele transformari produse in spatiul Europei Centrale si
de Sud-Est
in perioada interbelica
- Elucidarea cauzelor instabilitatii politice si formelor de guvernare in statel
e noi formate,
precum si in cele care si-au reunit teritoriile dupa razboi.
- De a evoca unele trasaturile specifice pentru fiecare stat si de a stabili ce
impact au avut
ele asupra evolutiei interbelice si asupra relatiilor internationale.
in urma disparitiei celor patru mari imperii pe harta politica a Europei Central
e si de Sud-Est
au aparut noi state care au fost create in urma aplicarii principiului nationali
tatilor iar altele au reusit
sa-si reintregeasca teritoriile sale. in perioada urmatoare noile state se vor i
mplica activ in crearea
unor sisteme politice democratice, dupa modelul francez. Antrenandu-se in aceast
a misiune dificila
aceste state vor urma un parcurs plin de obstacole, care a scos la suprafata si
unele trasaturi care
reprezentau fragilitatea sistemului democratic, astfel permitand altor forte sa
obtina controlul si
instaurarea unor regimuri dictatoriale. in continuare vom evoca unele dintre ace
ste transformari ce
s-au produs in aceasta zona a Europei care si-au lasat amprenta asupra evolutiei
ulterioare a acestor
state. Prezentarea a fost structurata pe tari, in ordine alfabetica.
Albania
Albania era stat independent din 1912, iar dupa primul razboi mondial continua s
a fie ocupata de
Italia. La 21 ianuarie 1920, Congresul National de la Lushvija a adoptat textul
unei noi Constitutii,
ce prevedea mentinerea monarhiei, dar cu conditia inlaturarii printului Weid si
constituirea unei
Regente. in august 1920, italienii au fost obligati sa-si retraga trupele de pe
teritoriul Albaniei, cu
exceptia insulei Sazan. Conferinta reprezentantilor Marii Britanii, Frantei, Ita
liei si Japoniei de la
Paris, la 9 octombrie 1921 a recunoscut independenta statului albanez si a fixat
granitele lui (au
ramas cele din 1913).
Primul ministru, Ahmed Zogu, la 22 decembrie 1922, a instaurat in tara un regim
dictatorial. in
urma unei insurectii din perioada 25 mai-10 iunie 1924, ce urmarea rasturnarea d
ictaturii, Zogu a
fugit in Regatul sarbo-croato-sloven. S-a constituit un guvern democrat, condus
de Fan S. Noli.
Spijinit de anumite cercuri din tara, Ahmed Zogu s-a intors la Tirana la 21 ianu
arie 1925 si a
proclamat Albania republica, fiind ales in calitate de presedinte. in noua sa ca
litate el s-a orientat
spre Italia lui Mussolini, fapt ce a dus la cresterea influentei economice si po
litice a acestei tari in
Albania.

Pe plan intern Ahmed Zogu era preocupat de consolidarea puterii pe care o detine
. El a convocat
la 14 iunie 1928 o a doua Adunare Constituanta in cadrul careia s-a adoptat deci
zia ca Albania sa
devina monarhie, dar in calitate de rege a fost proclamat Ahmed Zogu, sub numel
de Zogu I, iar
tronul trebuia sa fie un drept ereditar al familiei Zogu.
La 1 decembrie 1928 a fost adopatata o noua Constitutie conform careia Albania d
evenea o
Monarhie democratica, parlamentara si ereditara, cu un Parlament unicameral. Zog
u I a condus
Albania pana in 1939, mentinand un regim dictatorial ce apara interesele unei el
ite nu prea
numeroasa.
Bulgaria.
Bulgaria dupa primul razboi mondial facea parte din randul tarilor invinse. taru
l Ferdinad a fost
obligat sa abdice in favoarea fiului sau Boris a III-lea, la 4 octombrie 1918.
Bulgaria era o monarhie constitutionala, in care puterea legislativa revenea Adu
narii Nationale,
puterea executiva - tarului si Consiliului de Ministri iar puterea judecatoreasc
a - tribunalelor.
Constitutia adoptata in 1879, a fost completata cu unele amendamente in 1893, 19
11 si 1920 si a
functionat in Bulgaria pana in 1934.
in august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea nationala, castigate de Uniunea Po
pulara
Agrariana Bulgara (B.Z.N.S.). Formarea guvernului a fost incerdintata lui Alexan
dar Stamboliiski,
unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politi
ca cabinetului agrarian
a avut intr-o mare masura, consecinte nefavorabile, atat asupra economiei cat si
asupra partidului.
Politica externa a lui Alexandar Stamboliiski era orientata spre mentinerea de b
une relatii cu Marea
Britanie, SUA, Franta si Italia. O idee originala a guvernului a fost crearea un
or trupe de munca, o
modalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limi
ta mentinerea unei
armate regulate in Bulgaria.
La 9 iunie 1923, Alianta Militara, formata in 1919 din ofiteri, organizeaza o lo
vitura de stat.
Guvernul Stamboliiski este inlaturat iar premierul omorat. Este format un nou gu
vern din
reprezentanti ai intelegerii Populare, in frunte cu profesorul Alexandar tankov.
Principala sarcina a
noii puteri era normalizarea vietii politice si economice a tarii. Puterea se bu
cura de un larg sprijin
social, ce a contribuit la crearea intelegerii Democratice, formatiune in care s
-au contopit unele
partide traditionale - intelegerea Populara si Alianta Militara. Scimbarea forta
ta a puterii de la 9
iunie 1923 si rascoala ce a urmat si-a pus amprenta asupra vietii sociale din Bu
lgaria. in 1924 a fost
adoptata o lege privind protectia statului, ce a ramas in vigoare pana la 9 sept
embrie 1944, care
limita libertatile civice.
Dupa guvernarea lui tankov, urmeaza un al doilea cabinet al partidului inteleger
ea
Democratica (1926-1931), condus de Andrei Liapcev si alte doua guverne ale Blocu

lui Popular
(1931-1934) in frunte cu Alexandar Malinov si Nikola Musanov, asigurand o linist
e relativa in tara.
in domeniul politicii externe diplomatia bulgara urmarea revizuirea Tratatului d
e la Neuilly- surSeine.
Criza economica mondiala de la sfarsitul anilor `20 a lasat urme adanci in viata
economica si
politica a Bulgariei. Depresiunea economica a polarizat societatea bulgara. Se m
anifesta Miscarea
Social-Populara, de extrema dreapta, a profesorului Alexandar tankov si cercul p
olitic "Zveno"
(Veriga). Adeptii schimbarilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvern
ari autoritare.
inceputul a fost dat de lovitura de stat din 19 mai 1934, realizata de Alianta M
ilitara si "Zveno".
Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politica de apro
piere de Franta
si Marea Britanie.
Teama de a-si pierde coroana intensifica activitatea politica a lui Boris al III
-lea. Capatand o
experienta considerabila ca monarh si dorind sa guverneze, el reuseste sa-i inde
parteze pe miltari de
la putere, dupa un an si jumatate. Regele incepe sa desemneze guverne si sa inst
aureze un regim
personal in tara. Puterea autoritara, militara evolueaza, transformandu-se intro forma de monarhie
autoritara. Noul premier desemnat, Gheorghi Kioseivanov, in noiembrie 1935, guve
rneaza Bulgaria
pana la inceputul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor, actele guverne
lor anterioare suspendarea Constitutiei, dizolvarea Adunarii Nationale, interzicerea activitati
i partidelor politice,
care mai sunt reprezentate doar de liderii lor si de cei mai cunoscuti membri, l
ichidarea activitatii
sindicale independente, ce au dus la distrugerea regimului parlamentar-constitut
ional din tara - n-au
fost abrogate.
Bulgaria incepe sa intretina intense relatii economice cu al Treilea Reich. in a
junul celui de al
Doilea Razboi Mondial, Bulgaria se orienteaza spre Germania, avand un interes co
mun - revizuirea
statu-quo-ului si a tratatelor din 1919, considerand ca au fost dezavantajate si
urmareau modificarea
granitelor.
Cehoslovacia
Cehii si slovacii se inscriu in randul popoarelor care in timpul primul razboi m
ondial au
luptat pentru eliberare nationala si crearea unui stat independent. in viziunea
unor autori
"Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului razboi mondial". Consil
iul National
Cehoslovac, infiintat la Paris in anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Benes si
Milan Stefanik,
pleda pentru independenta fata de Imperiul Habsburgic. in iulie 1918, pe fondul
tulburarilor sociale
tot mai pronuntate, gruparile politice cehe de la Praga s-au reunit, formand un
Consiliu National
intern, sub conducerea lui Kramar.
in octombrie 1918, Consiliul National s-a proclamat guvern provizoriu al Republi

cii
Cenoslovace, in numele careia Comitetul National Praghez a preluat puterea la 28
octombrie. in
conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar, la finele primului razboi mondia
l, la 28 octombrie
1918, este proclamata la Praga Republica Ceha Independenta, care se uneste la 30
octombrie 1918
cu Slovacia.
Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu.
La mijlocul lunii
noiembrie 1918 a fost reunit un organism legislativ national, care s-a declarat
drept Adunare
Constituanta. Thomas Masaryk a fost ales presedinte iar Kramar - prim-ministru,
a fost elaborata o
Constitutie provizorie. Viteza si eficienta cu care se miscau cehii inca din ace
asta perioada se datora
in mare masura experientii si subtilitatii lor politice pe plan intern, ca si ab
ilitatii diplomatice in
relatiile cu aliatii in exterior. Centrul de greutate a noului stat era asigurat
de asocierea dintre cehi si
slovaci, intr-o singura unitate.
Cu exceptia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabila. Criza eco
nomica
mondiala a afectat si economia Cehoslovaciei, fiind inregistrati peste un milion
de someri. in anii
crizei s-au activizat elementele extremei drepte, in deosebi in regiunea muntilo
r Sudeti, care
sustineau unirea Sudetilor cu Germania.
Politica externa a Cehoslovaciei in perioada interbelica era orientata spre alia
nte cu statele
vecine, Franta si Marea Britanie. impreuna cu Romania si Iugoslavia Cehoslovacia
creaza in 1921
Mica intelegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, Frant
a si Marea
Britanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexeaza regiunea Sudeta. La 1 octomb
rie 1938,
Polonia ocupa regiunea Teschin, iar in urma "primului arbitraj de la Viena" (2 n
oiembrie 1938),
Ungaria anexeaza Slovacia meridionala si Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia i
si proclama la 14
martie 1939 independenta, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria
anexeaza intreaga
Ucraina Subcarpatica, iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupata de trupele german
e, (Protectoratul
Boemiei si Moraviei). in 1940 se constituie la Londra un guvern cehoslovac in ex
il.
Grecia in perioada interbelica.
Grecia, la sfarsitul razboiului, facea parte din tabara Antantei. in perioada 19
19-1922 este
antrenata intr-un razboi cu Turcia, care se incheie cu un esec dramatic pentru g
reci: circa 1,5
milioane de greci fiind nevoiti sa se refugieze din Asia Mica.
Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constitutionala la republi
ca, apoi iarasi
monarhie, care in cele din urma se transforma in regim autoritar. Pana in anul 1
924, Grecia era o
monarhie constitutionala. La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost s
ilit sa abdice,
Grecia proclamandu-se republica, la 25 mai 1924. Urmeaza o perioada de instabili
tate politica,

instaurarea unor guverne de coalitie, este promulgata o noua Constitutie la 2 iu

lie 1927.
in octombrie 1935, regimul republican a fost inlaturat in urma unei lovituri de
stat, noul premier
Georgios Kondylis asumandu-si si titlul de regent. A fost organizat un referendu
m, unde 97,8 % din
populatie s-a pronuntat pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, rege
le Georgios al IIlea
si-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o noua lovitura de stat, general
ul monarhist
Ioannis Metaxas instituind un regim dictatorial, care se mentine pana in 1941. A
fost introdusa
starea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiintate partidele politice, suspenda
te unele articole din
Constitutie, introdus un control strict asupra cetatenilor.
in domeniul politicii externe a fost adepta securitatii colective si regionale;
ea urmarea
mentinerea integritatii teritoriale, fiind amenintata de politica revizionista a
statelor vecine - Turcia,
Bulgaria. in anul 1934 a fost printre statele care au infiintat intelegerea Balc
anica. La inceputul
celui de-al doilea razboi mondial si-a declarat neutralitatea, dar a fost atacta
ta de trupele italiene, la
28 octombrie 1940, pe care a reusit sa le respinga, fiind insa obligata sa capit
uleze in fata trupelor
germane la 23 aprilie 1941.
Iugoslavia.
Popoarele slave din Balcani, in anii primului razboi mondial, si-au intensificat
lupta pentru
independenta. La Londra a fost creat un Comitet al Slavilor de Sud, in frunte cu
A.Trumbic, care
pleda pentru emancipartea slavilor din Imperiul austro-ungar si unirea lor cu Se
rbia si Muntenegru.
in iulie 1917, pe insula Corfu, a fost semnata o declaratie de catre A. Trumbic
si premierul sarb,
Nicolas Pasic, prin care se recunostea unitatea nationala a sarbilor, croatilor
si slovenilor.
La 1 decembrie 1918, a fost proclamat Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor,
in frunte cu
reprezentantul dinastiei sarbe Karagheorghevici, printul Alexandru I. Regatul cu
prindea Serbia,
Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croatia, Dalmatia, Vojvodina si Bosnia-Hertegov
ina. Nivelul de
dezvoltare a acestor regiuni era foarte diferit, fapt se s-a rasfrant negativ as
upra situatiei interne a
tarii. in viata politica a tarii rolul principal pana in ianuarie 1929 l-a avut
Partidul Radical promotor al nationalismului sarb. Au existat forte care au criticat caracterul c
entralzat al regimului
si dominatia politica a sarbilor in timpul domniei lui Alexandru I. in calitate
de lider s-a afirmat
Ante Pavelic, membru al Parlalmentului, care a condus miscarea terorista a ustas
ilor dupa ce s-a
refugiat in Italia in 1929.
La 6 ianuarie 1929, regele Alexandru I anuleaza Constitutia, dizolva parlamentul
(Scupstina
Populara), interzice activitatea partidelor si organizatiilor politice. El conce
ntreaza in mainile sale
puterea legislativa si executiva iar guvernul condus de Petor Zivkovici era subo
rdonat direct regelui.

in septembrie 1931, a fost promulgata o noua Constitutie ce prevedea instituirea

unui parlament
bicameral. La fel ca si alte state din zona, Iugoslavia a fost afectata puternic
de criza economica
mondiala, fiind o tara cu o economie preponderent agrara.
in perioada interbelica politica externa a Iugoslaviei era axata pe mentinerea s
tatu-quo-ului
teritorial, consolidarea sistemului bazat pe securitatea colectiva. tara era ade
pta politicii securitatii
regionale. Iugoslavia a fost una dintre statele care au constituit Mica intelege
re in 1921, alaturi de
Romania si Cehoslovacia. in 1934 participa la crearea intelegerii Balcanice, ala
turi de Turcia,
Grecia si Romania. in octombrie 1934, la Marsilia a fost asasinat regele Iugosla
viei, Alexandru I,
impreuna cu ministrul francez al afacerilor externe, Louis Barthou de membrii ai
miscarii teroriste a
ustasilor. Rege a devenit fiul minor, Petru al II, instituindu-se astfel un Cons
iliu de Regenta in
frunte cu printul Paul.
Intervin unele schimbari si in domeniul politicii externe, noul guvern condus de
Milan
Stojadinovic (1935-1939) orientandu-se spre colaborare cu Germania si Italia. in
1937 a fost semnat
la Roma un tratat de prietenie cu Italia, fapt ce a contribuit la slabirea intel
egerii Balcanice.
Polonia in perioada interbelica.
Statul polonez disparuse ca entitate organizatorica din 1795. Polonezii erau div
izati in cadrul
Imperiului austro-ungar, rus si cel german. in secolul al XIX-lea si la inceputu
l secolului al XX-lea,
propaganda poloneza pentru emancipare nationala era deosebit de activa. De altfe
l, punctul 13
dintre Cele 14 din Declaratia presedintelui american stipula necesitatea infiint
arii unui stat polonez
cu iesire la mare. Astfel erau recunoscute drepturile polonezilor de a-si crea u
n stat national
independent. Primii au reusit sa se elibereze polonezii din componenta fostului
Imperiu rus, dupa
disparitia lui. La 15 octombrie 1918, deputatii polonezi din Parlamentul de la V
iena au declarat ca
polonezii inceteaza sa se mai considere cetateni ai Imperiului habsburgic.
La 6 noiembrie 1918, a fost constituit un Guvern provizoriu, iar la 18 noiembrie
a fost
proclamata Republica Polona independenta, in frunte cu generalui Jsef Pilsudski.
La 20 februarie
1919, a fost adoptat primul act al Poloniei independente, asa-numita Mica Consti
tutie. La 17 martie
1921 a fost votata noua Constitutie a Poloniei, care garanta noua forma de stat
- republica
prezidentiala, presedintele fiind ales pe un termen de sapte ani. Puterea legisl
ativa apartinea
Seimului si Senatului, cea executiva presedintelui si ministrilor. Constitutia o
ferea largi drepturi si
libertati democratice cetatenilor tarii.
Primul presedinte al tarii, Jsef Pilsudski, in 1922 s-a retras de la putere ca sa
revina in mai
1926, instaurand un regim autoritar, pe care il mentine pana in 1935, cand a inc
etat din viata. Noul
regim politic, intitulat Sanacja, urmarea scopul de "redresare" a tarii (asanare

morala). Dupa
preluarea puterii, Pilsudski a afirmat ca nu doreste introducerea in Polonia a u
nei dictaturi. El
intentiona sa tina armata departe de mainile politicienilor, sa stabilizeze econ
omia, sa puna capat
nedreptatilor sociale, sa-i uneasca pe toti cetatenii polonezi sub semnul respec
tului fata de stat si sa
faca din Polonia o mare putere europeana. La 2 august 1926, a fost aprobata o no
ua Constitutie, ce
consacra regimul autoritar, presedintele fiind investit cu drepturi sporite.
Politica externa a Poloniei, in perioada interbelica, era orientata spre alianta
cu Franta ; intre
cele doua tari au fost semnate doua acorduri militare in 1921 si 1925. La 3 mart
ie 1921, a semnat un
Tratat cu Romania, dar a refuzat sa faca parte din Mica intelegere. Polonia s-a
apropiat de tarile
nordice, statele baltice, urmarind crearea unor aliante regionale in care sa joa
ce un rol predominant
dar din cauza disputelor pe care le avea cu Lituania nu si-a atins scopul propus
. Pilsudski a
participat activ la elaborarea politicii externe poloneze, alaturi de Jsef Beck,
ministrul de externe.
Fata de Germania si U.R.S.S., cei "doi dusmani " ai Poloniei, Pilsudski era adep
tul unor relatii
bune, dar nu aliante cu ele. Doctrina nu excludea, insa, pacte de neagresiune, p
rimul fiind incheiat
cu U.R.S.S. in 1932, iar cu Germania dupa venirea lui Hitler la putere, in ianua
rie 1934. Pactul cu
Hitler a avut consecinte pozitive pe termen scurt, permitand rezolvarea catorva
dintre disensiunile
existente intre cele doua state, reducerea temporara a presiunilor germane asupr
a Danzigului si
coridorului polonez. Dezavantajele aveau sa se vada ceva mai tarziu.
in noiembrie 1938, Polonia a ocupat regiunea Teschin a Cehoslovaciei, fiind spri
jinita de
Germania si Ungaria. Presiunile sporite ale Germaniei au determinat Polonia sa s
e reorienteze iarasi
spre Franta si Marea Britanie. La 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacata de G
ermania nazista, iar
la 17 septembrie de catre U.R.S.S., teritoriul ei fiind impartit pentru a patra
oara intre cele doua
state.
Ungaria
Dupa infrangerea si destramarea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918, est
e proclamata
Republica Ungara. Puterea politica a fost preluata de un Consiliul National, alc
atuit din liberali si
conservatori, in frunte cu Mihly Kroly. A fost introdus dreptul de vot universal,
s-a proclamat
libertatea adunarilor, au fost luate unele masuri de improprietarire a taranilor
.
La inceputul anului 1919, noua conducere a Ungariei a cunoscut o criza politica.
Socialdemocratii
au apelat la ajutorul comunistilor unguri, partid creat in noiembrie 1918, in fr
unte cu
Bla Kun, pentru a forma un guvern de coalitie. La 21 martie 1919, a fost proclama
ta Republica
Ungara a Sfaturilor, in frunte cu Sndor Garbai, iar liderul comunist, Bela Kun, a
fost numit
ministru de externe. Treptat, comunistii si-au extins autoritatea si au proclama

t Republica Sovietica
Ungara, mizand pe sprijinul promis de Lenin. in iunie 1919, Ungaria a fost procl
amata Republica
Sovietica Unionala, unita cu Rusia sovietica. Republica Ungara a Sfaturilor a ex
istat timp de 133 de
zile. Existenta ei a fost curmata de interventia externa, dar si a fortelor inte
rne. Un rol important in
inlaturarea comunistilor de la putere si infrangerea Republicii Sfaturilor l-au
jucat trupele romane.
La 16 noiembrie 1919, Budapesta a fost ocupata de trupele conduse de amiralul Mi
klos Horthy,
care a restaurat regimul monarhic. Parlamentul a lichidat republica in ianuarie
1920, iar Miklos
Horthy a fost ales regent. El a instaurat un regim autoritar in Ungaria ce s-a m
entinut in perioada
1920-1944. Conducerea Ungariei in perioada interbelica a depus eforturi diplomat
ice considerabile
in vederea revizuirii Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, s-a apropiat d
e statele care contestau
sistemul de la Versailles - Germania nazista si Italia fascista. Ungaria a fost
admisa in Societatea
Natiunilor in 1923. in anii 1929-1933, a depus unele eforturi in vedera scindari
i Micii intelegeri. A
incercat sa atraga de partea sa Romania si Iugoslavia, oferindu-le sprijin in ca
zul unui conflict, mai
ales Romaniei in caz de atac din partea U.R.S.S..
Dupa venirea lui Hitler la putere, Ungaria a intarit relatiile cu Germania, semn
and la Roma un
Protocol intre Ungaria, Italia si Austria, indereptat impotriva Micii intelegeri
si intelegerii
Balcanice. Ungaria a sustinut planurile anexioniste germane, felicitand-o pentru
anexarea Austriei
in martie 1938. in urma Acordului de la Munchen, Ungaria a participat la dezinte
grarea
Cehoslovaciei, obtinand unele teritorii din Sudul Slovaciei. in vara anului 1940
, a obtinut un alt
succes in politica revizionista cand prin Dictatul de la Viena a reusit sa reane
xeze Nord-Vestul
Transilvaniei, teritoriu romanesc. La inceputul celui de-al doilea razboi mondia
l Ungaria facea
partea din tabara aliatilor Germaniei naziste. A participat alaturi de armata ge
rmana la invadarea
Jugoslaviei, anexand Vojvodina de Vest.
6. Al doilea razboi mondial (1939-1945).
Obiective
- Elucidarea cauzelor ce au dus la declansarea celui de-al doilea razboi mondial
si la esecul
politicii de securitate colectiva promovata de Societatea Natiunilor.
- Evocarea obiectivelor urmarite de statele agresoare si planurile ce le insotea
u.
- De a prezenta conditiile in care s-a creat Coalitia Antihitlerista si rolul do
cumentelor
programatice elaborate de Aliati.
- Formarea deprinderilor de analiza comparata a evenimentelor din perioada celui
de-al doilea
razboi mondial.
- De a urmari rolul conferintelor interaliate din perioada razboiului in organiz
area postbelica a
ordinii mondiale, aplicand metoda analizei si sintezei.
Prin sistemul de tratate de la Versailles, comunitatea mondiala a intentionat sa

evite pe cat era

posibil o noua conflagratie mondiala. Evolutia evenimentelor in primul deceniu p
ostbelic a
demonstrat existenta unor forte politice care doreau modificarea statu-quo-ului
stabilit prin tratate,
revizuirea lor. in anii `30 pe arena mondiala tot mai multe state isi manifesta
tendintele revizioniste
si revansarde. Continentul european nu a reusit sa evite pericolul unei conflagr
atii, debutul fiind
razboiul civil din Spania. Atitudinea marilor puteri a fost diferita: Marea Brit
anie si Franta au
ocupat o pozitie de neamestec in afacerile interne ale Spaniei, pe cand alte sta
te, Germania, Italia,
Uniunea Sovietica au intervenit destul de active. in perioada urmatoare tendinte
le revizioniste s-au
intentit, Germania nazista a incalcat deschis clauzele militare ale Tratatului d
e la Versailles.
Un loc deosebit in geneza celui de-al doilea razboi mondial ii revine Acordului
de la Munchen,
semnat la 29-30 septembrie 1938 de guvernele Marii Britanii, Frantei, Germaniei
si Italiei, conform
caruia Cehoslovacia a fost cedata agresorilor si in curand ea a incetat sa mai e
xiste ca stat. Acordul
de la Munchen a devenit apogeul politicii de conciliere promovata de statele occ
identale fata de
Germania.
Polonia a fost urmatoarea tara fata de care Germania avea pretentii teritoriale.
Reprezentantii
Reichului au cerut polonezilor << returnarea >> orasului-port Danzig si a corido
rului care ar fi unit acest
oras cu Germania si Prusia Orientala. Aceste cereri au fost respinse de guvernul
polonez, care miza
pe sprijinul Marii Britanii si Frantei in cazul unui atac din partea Germaniei,
sperand ca Polonia nu
va fi sacrificata dupa modelul Cehoslovaciei. in cazul Poloniei, Germania nazist
a a reusit sa ajunga
la o noua impartire cu Uniunea Sovietica, care a fost absenta la Munchen. Astfel
, ambitiile
revizioniste germane au contribuit la declansarea unui razboi care se va transfo
rma in anii urmatori
intr-unul mondial.
Declansarea razboiului si primele operatiuni militare
La 1 septembrie 1939, invadarea de catre trupele germane a teritoriului polonez
a declansat cel
de-al doilea razboi mondial (1939-1945). Ordinea politica mondiala, consacrata j
uridic prin
tratatele semnate la Conferinta de pace de la Paris (1919-1920), a fost incalcat
a.
Care au fost cauzele ce au dus la declansarea razboiului? Istoricul Eric Hobsbaw
m mentionaza
ca secolul al XX-lea a fost marcat de razboi, a trait si a gandit in termenii ra
zboiului chiar si atunci
cand tunurile si bombele nu exploadau. Istoricul A.J.P.Taylor, la randul sau, co
nsidera ca originele
celui de-al doilea mondial sunt controversate. Printre sursele conflictului se r
egasesc esecurile
organizarii postbelice a lumii: lipsa de coeziune a Marilor puteri la Conferinta
de la Paris;
neimplicarea SUA in aplicarea si respectarea propriilor principii; politica prom
ovata de noua putere

a Rusiei sovietice precum si politica revizionista si revansarda promovata de Ge

rmania, careia i s-a
alaturat Italia, Japonia si alte state mai mici.
Printre autorii morali se inscrie Adolf Hitler, creatia Versailles-ului si, pe d
e alta parte, creatia
ideilor comune ale Europei contemporane. Mai mult decat atat, el a fost creatia
istoriei germane si a
prezentului german. "Hitler a fost - mentioneaza istoricul A.J.P.Taylor - placa
de rezonanta pentru
natiunea germana". Conducatorul U.R.S.S., I.V.Stalin, este si el, la randul sau,
unul dintre autorii
morali ai conflictului, prin semnarea pactului din 23 august 1939.
Prin atacarea Poloniei a fost pus in aplicare Planul alb, avizat de Hitler inca
la 11 aprilie 1939.
Initial, Italia si-a proclamat neutralitate, urmata de Japonia, apoi SUA. La 6 s
eptembrie 1939
aceeasi pozitie a fost adoptata si de Consiliul de Coroana al Romaniei. in schim
b, Franta si Marea
Britanie au pus in aplicare garantiile acordate Poloniei in primavara si au decl
arat razboi Germaniei.
Atacul asupra Poloniei punea in aplicarea razboiul fulger - blitzkrieg-ul, armat
a poloneza fiind
scoasa practic din lupta dupa primele zece zile. La 17 septembrie 1939, Stalin,
punand in practica
prevederile protocolului secret din 23 august, ordona atacarea Poloniei dinspre
Est. Dupa ocuparea
unei parti din teritoriul polonez, Uniunea Sovietica se indreapta in directia No
rd-Vest, respectiv spre
vecinii din zona baltica si Finlanda. Tratatele incheiate intre 29 septembrie si
10 octombrie cu
Estonia, Letonia si Lituania, au creat cadrul propice pentru ocuparea lor de cat
re Armata Rosie,
pentru stabilirea unui "cap de pod" in vederea ofensivei in directia Finlandei,
atacata la 30
noiembrie 1939. Liga Natiunilor a declarat Uniunea Sovietica stat agresor si la
14 decembrie
aceasta a fost exclusa din Liga.
Pe Frontul din Vest, atat trupele Wermachtul-lui, cat si cele ale francezilor si
englezilor nu s-au
antrenat in miscari consistente, situatia mentinandu-se pana la 9 mai 1940. Acea
sta liniste relativa a
fost catalogata drept "razboi ciudat", ceea ce inseamna de fapt lipsa unor actiu
ni militare ale
partilor implicate in conflict.
Dupa blitzkrig-ul purtat in directia Vest, urmatoarea tinta va fi Franta, care v
a capitula la 22
iunie 1940. Germanii au tinut sa semneze armistitiul in acelasi vagon unde ei ca
pitulasera in 1918,
la Compiegne.
Urma un alt obiectiv - ocuparea Angliei, operatiune dificila ce implica resurse
militare
importante. Ofensiva, inceputa la 8 august 1940 printr-un atac al flotei aeriene
germane Luftwaffe, a
declansat o riposta engleza. Dupa atacul masiv asupra Londrei din 10 mai 1941, H
itler a abandonat
ideea debarcarii in Marea Britanie.
O alta zona care dupa capitularea Frantei a atras atentia dictatorilor de la Ber
lin si Moscova a
fost cea a Balcanilor si Sud-Estul Europei.
in 1940, Romania a fost prima victima fiind "silita" sa cedeze Basarabia si Nord

ul Bucovinei si
partea de Nord-Vest a Transilvaniei. in aceste conditii, odata cu disparitia Rom
aniei Mari, noua
conducere de la Bucuresti - maresalul Ion Antonescu - se va ralia la puterile Ax
ei.
Turcia si-a declarat neutralitatea, statut pe care a reusit sa-l mentina pe parc
ursului conflagratiei
mondiale. Soarta Greciei a fost hotarata de armata italiana, care a atacat-o la
28 octombrie 1940,
sprijinita apoi de cea germana, desi Grecia isi proclamase anterior neutralitate
a. La 25 martie 1941,
Iugoslavia a aderat la Pactul Tripartit. La Belgrad se produce o lovitura de sta
t, iar noua conducere
proclama neutralitatea Iugoslaviei. Germania declanseaza un atac in directia Bel
gradului, fiind
sprijinita de trupele bulgare si ungare. Dupa capitularea Iugoslaviei la 17 apri
lie, statul iugoslav este
dezmembrat, iar Croatia isi proclama independenta, la 13 aprilie, sub domnia duc
elui de Spoleto.
intregul teritoriu al tarii a fost cuprins de o ampla miscare de partizani, dar
rezistenta era divizata: o
parte era condusa de comunistul Tito, alta de colonelul Mihailovici, liderul cet
nicilor.
Planul Barbarossa
La 18 decembrie 1940, Hitler a semnat directiva nr. 21, cunoscuta sub numele Pla
nul
Barbarossa, ce avea drept obiectiv invadarea U.R.S.S.. Conform acestui plan, tru
pele germane,
prin metoda blitzkrig-ului, trebuiau sa lichideze fortele principale ale trupelo
r sovietice din Rusia
Occidentala.
Hitler a declansat la 22 iunie 1941 cea mai mare operatiune militara a epocii co
ntemporane,
mobilizand circa trei milioane de soldati germani, sprijiniti de aliati din Roma
nia, Italia, Finlanda si
Ungaria. Documentele publicate de istoricii rusi dupa 1992 demonstreaza ca a exi
stat si un Plan
operativ de razboi al U.R.S.S., elaborat in mai 1941, conform caruia Moscova la
randul sau,
pregatea un atac in directia Germaniei, pentru a elibera tarile europene de nazi
sm. Termenul-limita
de incepere a actiunilor era iulie 1941.
in primele luni, << razboiul fulger >> a permis trupelor naziste sa cucereasca
un intins teritoriu
sovietic. Armata Rosie a inregistrat o serie de esecuri ce se datorau mai multor
cause: consecintele
sistemului politico-ideologic, instaurat de bolsevici; faptul ca U.R.S.S. se pre
gatea de un razboi de
ofensiva si nu de defensiva, Armata Rosie nu era pregatita sa reziste in fata un
ui asemenea atac.
Prima infrangere, armata germana o inregistreaza langa Moscova la inceputul luni
i decembrie 1941,
cand trupele sovietice au reusit sa treaca la contraofensiva.
Inceputul razboiului germano-sovietic a creat conditii pentru constituirea coali
tiei antihitleriste.
Premierul britanic, Winston Churchill, a anuntat imediat sprijinul Angliei pentr
u Uniunea Sovietica,
iar la 13 iulie era semnat un tratat intre cele doua puteri. Carta Atlanticului,
semnata de Churchill si
Roosevelt la 14 august, va prefigura Marea Alianta. Uniunea Sovietica a aderat l

a Carta
Atlanticului la 24 septembrie 1941.Sprijinul aliatilor s-a materializat in toamn
a anului 1941, cand la
Moscova a fost semnat un protocol prin care Marea Britanie si SUA se angajau sa
aprovizioneze cu
material de razboi Uniunea Sovietica in urmatoarele noua luni. La 1 ianuarie 194
2, la Washington,
26 de state au semnat "Declaratia Natiunilor Unite".
intre 10 ianuarie-2 februarie 1943 Armata Rosie a reusit sa invinga armata germa
na in
zona orasului Stalingrad, cea mai mare infrangere suferita pana in acel moment d
e Hitler.
Conferinta interaliata de la Teheran
Prima Conferinta a sefilor de guverne a U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanie a avu
t loc intre 28
noiembrie si 2 decembrie 1943 la Teheran. Conferinta avea scopul de a examina: c
oordonarea
eforturilor aliatilor in lupta impotriva Germaniei si satelitilor ei; colaborare
a postbelica si asigurarea
unei paci trainice. A fost adoptata "Hotararea militara a Conferintei de la Tehe
ran", conform careia
operatia Overlord urma sa inceapa in mai 1944. La Conferinta s-a discutat proble
ma viitorului
Germaniei, Roosevelt propunand dezmembrarea ei in cinci state autonome, Churchil
l a sustinut
planul sau de constituire a Confederatiei dunarene din care sa faca parte Austri
a, Ungaria si
teritoriile de Sud ale Germaniei. Stalin a respins planurile celor doi, consider
and ca Austria si
Ungaria trebuie sa fie state independente.
Cel de-al doilea front a fost dechis de anglo-americani la 6 iunie 1944, in Norm
andia (Franta de
Nord). Dupa debarcarea in Normandia trupele anglo-americane au realizat un sir d
e operatiuni
reusite. La sfarsitul lunii septembrie anglo-americanii au eliberat aproape in i
ntregime Franta si
Belgia. In paralel, operatiunile aliatilor in Vest erau sustinute de ample opera
tiuni militare ale
Armatei Rosii in Estul continentului. Operatia Iasi-Chisinau a avut drept rezult
at lichidarea grupului
de armate "Ucraina de Sud", reocuparea teritoriului romanesc dintre Nistru si Pr
ut si inaintarea
Armatei Rosii peste Prut. La 23 august 1944, Romania a iesit din randurile Axei
si a luat decizia de
a se alatura Natiunilor Unite. Decizia regelui Mihai I a contribuit la prabusire
a frontului german din
Balcani, fiind deschis drumul spre Sofia, Belgrad, Viena, Budapesta, iar trupele
romane au
completat efectivul Natiunilor Unite cu jumatate de milion de ostasi, cu petrol
si produse
alimentare.
Bulgaria n-a trimis trupe pe Frontul de Est, dar a fost una dintre aliatele Germ
aniei. La 5
septembrie 1944, U.R.S.S. a declarat razboi Bulgariei, iar la 6 septembrie, trup
ele Armatei Rosii au
intrat pe teritoriul ei. La 9 septembrie, guvernul a fost inlaturat, fiind impus
un guvern comunist,
care a anuntat aderarea Bulgariei la Coalitia antihitlerista.
Guvernul finlandez a declarat ca este de acord sa semneze armistitiul la 4 septe
mbrie 1944, rupe

relatiile cu Germania si inceteaza razboiul cu U.R.S.S.

Dupa Finlanda singurul aliat al Germaniei ramasese Ungaria. Luptele de pe terito
riul ei au fot
crancene si au durat pana in aprilie 1945.
Iugoslavia a fost eliberata de Armata Populara de Eliberare, sprijinita de Armat
a Rosie. in
aceste conditii germanii au fost siliti sa-si retraga trupele din Grecia si Alba
nia.
in octombrie 1944, premierul britanic Winston Churchill a intreprins o vizita la
Moscova pentru
a discuta problema Poloniei si situatia din Balcani. Pentru a reglementa situati
a din aceasta zona,
Churchill a propus delimitarea sferelor de influenta a Uniunii Sovietice si a Al
iatilor, propuneri care
se regaseau in asa-numitul "acord de procentaj": "Romania - Rusia-90 %; altii 10%; Grecia:
Marea Britanie in acord cu SUA- 90 %, Rusia - 10 %; Iugoslavia: 50 % - 50 %; Ung
aria: 50 %- 50
%; Bulgaria: Rusia - 75%, altii 25 %".
Conferinta de la Ialta - 4-11 februarie 1945
La inceputul anului 1945, razboiul intra deja in faza finala. Existau o serie de
probleme ce
trebuiau rezolvate in cadrul unei noi intalniri ale celor "trei mari". Conferint
a a avut loc in perioada
4-11 februarie 1945 la Ialta (U.R.S.S.). Printre probleme majore abordate in cad
rul Conferintei se
afla : statutul postbelic al Germaniei, zonele de ocupatie si participarea Frant
ei cu propria zona,
problema Poloniei, care era una << de onoare >> pentru Churchill si alta de "s
ecuritate" pentru Stalin;
aprobarea documentelor Conferintei de la Dumbarton Oaks din august-septembrie 19
44, ce au dus
la infiintarea Organizatiei Natiunilor Unite. La Conferinta a fost adoptat un do
cument important
"Declaratia cu privire la Europa eliberata".
La 30 aprilie 1945, Hitler s-a sinucis. Succesorul lui, amiralul Karl Donitz, se
pronunta
pentru iesirea din razboi. in orasul Reims, unde se afla Cartierul General al lu
i D. Eisenhower, la 7
mai 1945 a fost semnat actul de capitulare neconditionata a Germaniei. Stalin, i
ndignat de faptul ca
actul de capitulare a Germaniei nu s-a semnat la Berlin, a insistat pe langa W.C
hurchill si
H.Truman sa considere actul de la Reims drept unul prealabil si a cerut germanil
or sa semneze altul,
la Berlin, la 8 mai, ora 2400 (ora locala) sau 9 mai ora 200 (ora Moscovei).
Conferinta de la Potsdam - 17 iulie-2 august 1945
Dupa capitularea Germaniei era nevoie de coordonarea actiunilor politico-diploma
tice si
militare ale Aliatilor. Conferinta si-a inceput lucrarile la 17 iulie 1945, la P
otsdam. La ea au
participat reprezentantii "Celor Trei Mari": delegatia sovietica, condusa de I.V
.Stalin, cea
americana, condusa de H.Truman, succesorul lui Roosevelt, si cea britanica, cond
usa initial de W.
Churchill, iar din 28 iulie de Clement R. Atlee, noul prim-ministru al Marii Bri
tanii. Problemele
discutate: crearea Consiliului Ministrilor de Externe, care trebuiau sa elaborez
e tratatele de pace cu
fostele aliate ale Germaniei; problema Germaniei - cea mai intens dezbatuta; che

stiunea reparatiilor,
soarta Austriei, Poloniei etc.
in privinta Germaniei au decis ca ea sa fie impartita in patru zone de ocupatie,
supuse unui
control din partea Comisiei centrale. Principiile politice si economice, cu unel
e completari si
precizari, au fost aprobate in unanimitate de catre sefii delegatiilor. Ele insa
nu erau lipsite de
anumite carente: daca unul dintre cei patru conducatori nu era, de exemplu, de a
cord cu o hotarare
adoptata in comun, el lua decizia de unul singur in zona sa de ocupatie, ceea ce
conducea la
dezmembrarea Germaniei.
La Potsdam, dupa ce a fost informat ca testarea bombei atomice se defasurase cu
succes,
presedintele american, H.Truman i-a spus lui Stalin ca Statele Unite au o arma n
oua "de-o forta
distructiva neobisnuita". Stalin a primit cu calm vestea, spunand numai ca spera
ca americanii "vor
folosi asa cum trebuie aceasta arma impotriva japonezilor". La vremea respectiva
, retelele
spionajului sovietic il tinusera pe Stalin la curent cu desfasurarea lucrarilor
legate de bomba
atomica, desi stirea despre experimentul reusit nu-i parvenise prin aceste canal
e.
Presedintele american, adoptand recomandarea unui grup politico-stiintific, numi
t Comitetul
Interimar, creat pentru al consilia in legatura cu folosirea bombei atomice, a a
probat operatiunea de
aruncare a bombei asupra unor tinte civilo-militare din Japonia. Bombardamentul
s-a produs in
zilele de 6, si respectiv, 9 august 1945, cand au fost lansate primele bombe ato
mice asupra oraselor
Hiroshima si Nagasaki. Aceasta decizie a dus la controverse nesfarsite, dar Trum
an a ramas mereu
cu convingerea ferma ca a actionat corect. Cele doua bombe au fost singurele arm
e nucleare folosite
vreodata in razboi. Astfel, Statele Unite au demarat practic procesul inarmarii
nucleare, detinand
initial monopolul in aceasta directie. "Monopolul nuclear" s-a dovedit a avea un
efect neinsemnat
asupra desfasurarii evenimentelor internationale de la mijlocul anilor `40 si in
ceputul "razboiului
rece". in acel moment, nimeni nu a prezis o viata lunga monopolului american, el
fiind inlaturat la
scurt timp de catre U.R.S.S..
7. Organizarea postbelica a lumii si evolutia relatiilor internationale dupa cel
de-al
doilea razboi mondial.
Obiective :
- Elucidarea cauzelor ce au dus la confruntarea dintre fostii Aliati.
- De a analiza impactul neintelegerilor dintre Marile Puteri asupra tratatelor d
e pace.
- De a evidentia cauzele ce au dus la o confruntare atipica - razboi rece - intr
e Marile Puteri,
originile si evolutia noului tip de razboi.
- De a evoca etapele procesului de constituire a blocurilor militare- NATO si Tr
atatul de la
Varsovia si rolul atribuit lor in cadrul relatiilor internationale.

- De a urmari evolutia relatiilor internationale- de la colaborare la confruntar

e, destindere,
incordare iar destindere. Rolul Conferintei de la Helsinki in perioada destinder
ii relatiilor
internationale in sustinerea si promovarea valorilor democratice.
La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial Europa era devastata si ruinata.
Printre
invingatori se afla doua state ce vor dicta de pe pozitii de forta redesenarea h
artii politice a Europei
si vor impune regulile pentru organizarea pacii: Uniunea Sovietica si Statele Un
ite ale Americii.
Pacea a fost obiectul unor negocieri inca inainte de terminarea razboiului. La I
alta, in februarie
1945, Churchill, Roosevelt si Stalin s-au intalnit pentru a discuta situatia de
dupa razboi. in pofida
unui climat cordial, intre Aliatii au aparut si o serie de neintelegeri: Stalin
dorea sa-si maresca
teritoriul si sa isi consolideze pozitia in Estul Europei; Churchill, neincrezat
or, incerca sa tempereze
avantul sovietic si era preocupat de mentinerea coloniilor in Imperiul britanic;
Roosevelt, care
incerca sa-i impace cele doua puncte de vedere, era de acord cu o decolonizare a
ccelerata si
preconiza crearea unei Organizatii a Natiunilor Unite pentru a inlocui Societate
a Natiunilor, care s-a
dovedit a fi ineficienta. La Potsdam, neintelegerile s-au agravat, iar semnarea
tratatelor de pace a
amanata pentru mai tarziu, din cauza absentei unui acord imediat. A fost infiint
at Consiliul
Ministrilor Afacerilor Externe al marilor puteri, care avea misiunea de a elabor
a proiectele tratatelor
de pace cu statele foste aliate ale Germaniei naziste.
Conferinta de pace de la Paris din 1946.
intre 29 iulie si 5 octombrie 1946, la Paris si-a desfasurat lucrarile Conferint
a de pace, care avea
scopul de a discuta si de a definitiva proiectele tratatelor de pace dintre pute
rile invingatoare si
satelitii Germaniei, respectiv Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. L
a Conferinta au
participat delegatiile a 32 de state. La fel ca si in 1919-1920, rolul conducato
r a revenit marilor
puteri: Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Uniunea Sovietica si China. Deleg
atiile a 16 tari aveau
statutul de invitat, iar altele aveau titlu consultativ. Din ultima categorie fa
ceau parte si cele cinci
puteri invinse. Proiectele tratatelor de pace au fost facute public odata cu pub
licarea lor simultana la
Londra, Paris, Moscova si Washington, la 30 iulie 1946.
Tratatele de pace dintre puterile aliate si asociate si "satelitii" Germaniei na
ziste au fost
semnate la 10 februarie 1947, in prezenta delegatiilor celor cinci state invinse
: Italia, Finlanda,
Bulgaria, Romania si Ungaria. Tratatele erau alcatuite dintr-o parte introductiv
a si din clauze
teritoriale, politice, militare, economice, precum si unele prevederi privind re
paratiile si restituirile.
Clauzele teritoriale au fost in centrul atentiei, prilejuind dezbateri si confru
ntari. Ele prevedeau
modificari ale frontierii in favoarea Frantei din contul Italiei; Grecia primea
Dedocanezul; orasul

Trieste era declarat oras liber; Bulgaria pastra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uni
unii Sovietice
localitatea Petsamo; Ungaria era readusa la granitele din 1938. in privinta Roma
niei era legalizata
pierderea Basarabiei si Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul sau asupra
Nord-Vestului
Transilvaniei.
Clauzele militare stipulau retragerea trupelor militare din Europa in termen de
noua luni, cu
exceptia celor sovietice din Romania si Ungaria. Tratatul de pace cu Romania rec
unostea
participarea activa la coalitia antihitlerista dar nu-i recunostea statutul de t
ara cobeligeranta, care,
insa, i-a fost recunoscut Italiei. Tratatele au intrat in vigoare la 15 septembr
ie 1947.
inceputul razboiului rece
Razboiul, aducand Europa in situatia de a fi vlaguita si impartita intre invinga
tori si invinsi, a
permis consolidarea pozitiei celor doua mari puteri: Statele Unite si Uniunea So
vietica. Statele
Unite beneficiaza de pozitia de forta dobandita dupa primul razboi mondial: supe
rioritatea
economica, postura de creditor pentru restul lumii, prestigiul moral pe care i l
-a conferit interventia
hotaratoare in favoarea victoriei, precum si faptul ca se aflau in posesia bombe
i atomice. Toate
acestea i-au permis sa detina un rol important in stabilirea conditiilor de inch
eiere a pacii.
Uniunea Sovietica, spre deosebire de perioada interbelica, a reusit sa se reabil
iteze dupa razboi
prin rolul sau in obtinerea victoriei; se bucura de simpatia a milioane de victi
me ale nazismului, iar
Armata Rosie, care a reusit sa obtina prima victorie asupra nazistilor la Stalin
grad si a eliberat trei
sferturi din teritoriul Europei si care continua sa stationeze in tarile Europei
de Est, ii confera o
pozitie dominanta in Europa.
Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial consfinteste impartirea lumii i
ntre Statele
Unite si URSS, singurele tari posesoare ale armei atomice (in 1945 si respectiv
1949), in defavoarea
fostelor puteri europene. Aliatii din timpul razboiului devin adversari si alcat
uiesc doua blocuri
ostile care vor domina relatiile internationale in urmatorii patruzeci de ani. R
iscul unei conflagratii
nucleare le-a determinat pe cele doua Mari Puteri sa renunte la o confruntare di
recta, insa, opozitia
indirecta va degenera intr-un conflict atipic, denumit << razboi rece >>.
<< Razboiul rece >> este termenul folosit pentru conflictul politic, ideologic
, strategic si militar de
dupa 1945 dintre aliatii occidentali, condusi de Statele Unite, pe de o parte, s
i Uniunea Sovietica si
alte tari comuniste, pe de alta parte. Ca perioada de desfasurare, razboiul rece
este plasat de analisti
dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, pana catre sfarsitul anilor `
80. Divergentele
dintre aliati au inceput sa se manifeste inca din timpul razboiului, in deosebi
dupa Conferinta de la
Ialta, cand Uniunea Sovietica a impus in tarile din Est guverne-satelite Moscove
i. Stalin fusese in

stare sa impuna frontierile Europei de Est fara sa-si asume un risc iesit din co
mun, deoarece
armatele sale ocupau deja zonele respective. De altfel, dupa cum mentioneaza Hen
ry Kissinger,
controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei de Est a fost disputat doar
retoric de democrati
si niciodata intr-o maniera care sa fi implicat riscuri pe care Stalin sa le fi
luat in serios.
Dupa Conferinta de la Paris, Uniunea Sovietica putea actiona fara echivoc pentru
instaurarea
unor regimuri comuniste similare celor de la Kremlin, fiind incalcate astfel pre
vederile Declaratiei
de la Ialta. in toate tarile unde stationa Armata Rosie - Romania, Bulgaria, Pol
onia, Cehoslovacia,
Ungaria - echipa conducatoare era instalata de Moscova fiind devotata acesteia.
in Albania si
Iugoslavia, state ce s-au eliberat fara ajutorul Armatei Sovietice, puterea a fo
st preluata de
comunistii sprijiniti de Kremlin.
Statele Unite si ceilalti aliati au fost nevoite sa ia masuri pentru a stopa exp
ansiunea sovietica.
Winston Churchill, fostul premier britanic, la 5 martie 1946, in prezenta presed
intelui SUA,
H.Truman, la Fulton, Missouri, a tras semnalul de alarma in legatura cu expansio
nismul sovietic,
descriind o "Cortina de fier" care se lasa din "Stettin, in Baltica,, pana in Tr
ieste, in Andriatic".
Solutia pe termen lung propusa de el era unitatea europeana, "din cadrul careia
sa nu fie exclusa
nici o natiune".
La 12 martie 1947, a fost expusa Doctrina Truman, un program de politica externa
a SUA, care
prevedea sustinerea guvernelor Greciei si Turciei, amenintate de comunism, si ca
re era prezentat ca
un program la nivel global a luptei dintre democratie si dictatura. in viziunea
lui Henry Kissinger,
Doctrina Truman a marcat "o cumpana a apelor" deoarece, o data ce America arunca
se << manusa
morala >>, avea sa termine pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Sta
lin il intelegea cel
mai bine, si negocierea de concesii reciproce avea sa fie scoasa din discutie.
La mai putin de trei luni dupa anuntarea Doctrinei Truman, a fost expus planul M
arshall, prin
care Statele Unite se angajau sa ajute la refacerea economica si sociala a Europ
ei. Planul urmarea
refacerea Europei pentru a evita "tulburarile politice" si "disperarea", pentru
a reface economia
mondiala si pentru a forma institutii libere. Participarea la Planul Marshall er
a deschisa si
guvernelor aflate pe orbita sovietica - o indicatie receptionata la Varsovia si
Praga, dar redusa la
tacere de Stalin.
Uniunea Sovietica a respins Planul Marshall, considerat drept un amestec in afac
erile interne
ale statelor comuniste. La baza conceptiilor sale si ale satelitilor sai despre
lume si despre relatiile
internationale a fost pusa teza elaborata in septembrie 1947 de A. Jdanov, confo
rm careia lumea s-a
scindat in << doua lagare >>, cel << socialist >>, in frunte cu U.R.S.S., si
cel << imperialist >>,

in frunte cu SUA.
La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alianta
in
componenta careia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda,
Luxemburg,
Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, in 1952, au aderat Gr
ecia si Turcia, iar in
1955, R.F.Germana, in 1982, Spania. Prabusirea comunismului, insotita de o noua
realitate
geopolitica si strategica, a determinat Alianta sa-si extinda portile catre fost
ele state comuniste. La
12 martie 1999, Republica Ceha, Ungaria si Polonia au fost primite in Alianta, i
ar la 2 aprilie 2004
au fost primite inca sapte state, printre care si Romania. in urma celor doua va
luri de aderare
numarul membrilor N.A.T.O. se ridica la 26. Scopul primordial al Aliantei este d
e a asigura
libertatea si securitatea membrilor sai prin mijloace politice si militare, conf
orm principiilor Cartei
Natiunilor Unite.
S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice in 1949, cand agentia T.A.S.S.
a
anuntat oficial ca, la 25 septembrie, Uniunea Sovietica a detonat prima bomba at
omica de productie
proprie. Drept raspuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. in anii `50,
U.R.S.S., a depus
eforturi considerabile in vederea producerii armei termonucleare si a rachetelor
balistice
intercontinentale.
Crearea Tratatului de la Varsovia
in 1955, a fost creat Tratatul de la Varsovia, sub egida U.R.S.S., drept raspuns
la intrarea
R.F.G. in N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varsovia de catre Al
bania, Bulgaria,
Cehoslovacia, R.D.Germana, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Partile semnata
re pledau
pentru asigurarea securitatii si mentinerea pacii in Europa. in 1968, Albania a
parasit oficial alianta.
in acelasi an, conceptul de << ajutor reciproc >> din Tratat a fost folosit de
Leonid Brejnev ca baza
oficiala pentru interventia fortelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia i
n scopul de a inabusi
<< Primavara de la Praga >>. Schimbarile intervenite in viata politica din Uni
unea Sovietica dupa
1985 si, ca o consecinta, sfarsitul razboiului rece au dus la sfarsitul aliantei
Tratatului de la
Varsovia, fiind dizolvata oficial in mai 1991.
La 1 august 1975, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa care s-a d
esfasurat
la Helsinki, unde au participat reprezentantii a 35 de tari - incluzand majorita
tea puterilor
occidentale importante si Uniunea Sovietica - au convenit sa recunoasca frontier
ile nationale EstEuropene postbelice ca permanente (propunand astfel un un fel de tratat de pace
care punea capat
celui de-al doilea razboi mondial) si sa respecte si sa protejeze drepturile omu
lui din aceasta
regiune. in anii urmatori, acordurile de la Helsinki au dat nastere unor grupuri
de "supraveghere
Helsinki", care monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au aparut "C

arta 77" din

Cehoslovacia si sindicatul "Solidaritatea" in Polonia. Acordurile de la Helsinki
au contribuit la
lichidarea hegemoniei sovietice in Europa de Rasarit si chiar la lichidarea impe
riului sovietic.
Concluzii
Tratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activitati
i Consiliului
Ministrilor de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura relatiilor dintre
aliatii, in conditiile in
care fiecare urmarea scopuri diferite. Neintelegerile au inceput sa se manifeste
din timpul
razboiului, iar in perioada urmatoare ele vor duce la destramarea fostei Coaliti
i. Un rol important in
organizarea postbelica a lumii il vor avea cele doua Mari Puteri - Statele Unite
si Uniunea Sovietica.
Divergentele si neintelegerile dintre aceste state se vor transforma intr-o conf
runtare atipica, numita
<< razboi rece >>. Cele doua state, detinatoare de arma atomica, nu vor recurg
e la o confruntare
directa, insa, prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor
mentine o stare
conflictuala, tensionata intre state, divizate dupa criterii ideologice. << Cor
tina de fier >> va juca un
rol important in divizarea Europei in doua tabere, una << socialista >>, sub c
onducerea Uniunii
Sovietice si alta << capitalista >> sub tutela Statelor Unite. Relatiile inter
nationale in aceasta perioada
sunt dominate de relatile dintre cele doua tabere. Destinderea sau incordarea re
latiilor sunt
inflentate de evolutia politicii externe a celor doua state.
8. Evolutia economica si politica a tarilor Europei de Vest in perioada postbeli
ca
Obiective
- De a urmari principalele transformari ce s-au produs in tarile Europei de Vest
dupa cel de-al
doilea razboi mondial.
- De a reliefa rolul Planului Marshall in redresarea economica a tarilor occiden
tale.
- Elucidarea primelor proiecte de integrare europeana - in ce conditii au fost e
laborate si care
a fost impactul lor.
- Formarea deprinderilor de analiza si sinteza a unui eveniment sau stare de fap
t pe baza unui
studiu de caz.
- De a vedea care sunt trasaturile generale si particularitatile evolutiei postb
elice a Frantei si
rolul jucat de aceasta tara in procesul integrari economice.
Cuvinte-cheie : Planul Marshall, reconstructia economica, integrarea economica;
Consiliul
Europei; Jean Monnet; Robert Shuman; CECO; EURATOM; CEE; Republica a IV-a; Charl
es de
Gaulle; Republica a V-a; Constitutia Frantei.
Introducere
Dupa cel de-a doilea razboi mondial continentul european se afla in pragul unui
declin. Europa
Occidentala a fost deposedata de puterea ei de alta data si de influenta pe care
o exercitase anterior
asupra intregii lumi. Printre consecintele imediate ale razboiului se inscrie si

divizarea continentului
care se afla in pragul unui colaps : pierderile umane, distrugerile materiale, s
caderea masiva a
productiei, prabusirea financiara, criza morala cauzata de masacrele razboiului
au zdruncinat din
temelii valorile findamentale pe care isi sprijinea puterea. inceputul razboiulu
i rece va genera o
prapastie intre cele doua Europe. tarile Europei Occidentale si-au indreptat pri
virea spre statele
Unite care le oferea un ajutor economic prin Planul Marshall si o protectie mili
tara prin semnarea
Pactului Atlanticului. in continuare vom urmari care au fost consecintele razboi
ului pentru tirile
Europei occidentale si evolutia lor postbelica.
Consecintele razboiului
Continentul european a platit cel mai mare tribut celui de-al doilea razboi mond
ial.
Consecintele au fost tragice in plan uman : peste 35 de miloane de morti si disp
aruti, de patru ori
mai mult decat in 1914-1918. tarile Europei de Vest au suferit pierderi relativ
mai scazute decat
cele din Est: 600 000 in Franta, dintre care civili 400 000, 500 000 in Italia,
400 000 in Marea
Britanie, cateva zeci de mii Belgia, Olanda, Norvegia. Grecia a fost una dintre
tarile cel mai grav
afectate de razboi.
Productia industriala, precum si cea agricola in tarile Europei Occidentale au f
ost redusa
aproape in jumatate. Efectele financiare au fost catastrofale, razboiul a costat
sute de milioane de
dolari. La fel ca si in anii 1914-1918, a fost necesar sa se recurga la imprumut
uri, la cresterea
impozitelor. Prabusirea economica a dus la scaderea nivelului de trai, dar cu di
ferente foarte mari in
diverse zone ale continentului.
Simbolul dezvoltarii Europei Occidentale este constituit din trei mari state : F
ranta, Republica
Federala a Germaniei si Italia. intr-o prima perioada, reconstructia a fost fran
ata de dollar gap,
deficitul de dolari care erau indispensabili pentru cumpararea din Statele Unite
a materialelor si
materiei prime necesare.
Un rol important in reconstructia postbelica a statelor occidentale l-a jucat Ba
nca Internationala
pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), rezultat al Conferintei Monetare
si Financiare din
iulie 1944 a Natiunilor Unite, tinuta la Bretton Woods (New Hamshire).
Rolul planului Marshall in reconstructia Europei occidentale
O alta masura, la fel de importanta ca si constituirea B.I.R.D., pentru dezvolta
rea economica a
tarilor ce au suferit in urma razboiului a fost Planul Marshall. Planul expus de
secretarul de stat la
S.U.A., G.Marshall, urmarea refacerea Germaniei, dar si a intregii Europe. in co
nformitate cu acest
plan, in zona americana si engleza de ocupatie a Germaniei au fost distribuite c
antitati importante
de materie prima si alimente, ajutor financiar; a fost modernizata industria. Pr
opunerea generalului
Marshall din 5 iunie 1947 a fost cea care a dus la crearea Organizatiei Europene
de Cooperare

Economica (OECE), prin Conventia de la Paris din 16 aprilie 1948. Prin Conventia
din 14
decembrie 1960, OECE se va transforma in Organizatia de Cooperare si Dezvoltare
Economica (OCDE).
Dupa constituirea R.F.G., primul cancelar, K.Adenauer, a semnat acordul de adera
re la Planul
Marshall la 15 decembrie 1949. De ajutorul american acordat prin Planul Marshall
au beneficiat
16 state europene, suma totala a ajutoarelor ajungand la 17 mlrd. dolari, dintre
care 60 % au fost
folositi de R.F.G., Franta, Marea Britanie si Italia. Productia industriala a ta
rilor din OECE,
calculata in raport cu indicele 100 in 1938, a fost de 87 % in 1947, 98 % in 194
8, 110 in 1949, 122
in 1950, 134 in 1951, repartizata inegal de la o tara la alta, mai pronuntata in
Franta, Italia si
Germania decat in Marea Britanie. Planul a fost respins de Uniunea Sovietica si
tarile satelite,
precum si de Finlanda.
Ajutorul acordat a contribuit la asa-numitele << miracole >> care s-au inregistr
at in tarile
occidentale, in primul rand << miracolul german >>. Rapiditatea revirimentului G
ermaniei Occidentale
a uimit continentul european. Sub conducerea cancelarului crestin-democrat Konar
d Adenauer
(1949-1963) si a ministrului sau al economiei, Ludwig Erhard, incepand cu anul 1
956 Germania
intra in era prosperitatii. Gratie unei cresteri foarte pronuntate si prelungite
(o criza de recensiune
afecteaza economia germana doar in 1966-1967), economia ei, sprijinita pe o mone
da puternica,
deutsche Mark, si un puternic curs ascendent al exportului, devine una dintre pr
imele din lume. in
urmatorii douazeci de ani imaginea unei Germanii in ruine i-a luat locul imagine
a unei Germanii
dezvoltate si prospere.
<< Miracolul italian >> a fost de alta natura. Fara sa atinga cotele economiei g
ermane, economia
acestei tari sarace si lipsite de materii cunoaste o crestere rapida si continua
, care, in aproximativ
douazeci de ani, face din nordul si centrul tarii - sudul si insulele raman in p
arte izolate de aceasta
ascensiune economica - regiuni industriale moderne. in sectoare precum industria
de automobile si
electrocasnice Italia isi asigura pozitii puternice pe plan international.
Franta a cunoscut un parcurs deosebit, desi nu se vorbeste de un << miracol fran
cez >>, prefrandu-se
expresia << cei treizeci de ani gloriosi >>. Perioada de crestere neintrerupta
si accentuata a economiei
inceputa in 1945 a durat pana in preajma crizei petroliere din 1973 si a declans
arii marii crize
mondiale. Aceasta performanta a fost unica in istoria tarii, fapt ce a contribui
t la ocuparea primelor
pozitii la nivel european dar si mondial.
Dintre tarile occidentale Marea Britanie nu a reusit sa se integreze in curentul
de dezvoltare
europeana. Cifrele inregistrate in urma scaderii exportului demonstreaza stagnar
ea economiei
britanice, care pierde teren in raport cu celelalte tari europene. insa, excepta
nd aceasta

contraperformanta, toate tarile Europei Occidentale cunosc o dezvoltare spectacu

loasa, pasind in era
consumului de masa. Chiar si Spania, care era socotita la sfarsitul razboiului o
tara subdezvoltata,
era pe calea de a deveni o tara indstriala moderna datorita unei cresteri econom
ice dintre cele mai
puternice din lume in anii `60.
incepand din 1974, Europa Occidentala a fost greu incercata de << dezechilibrul
>> mondial
declansat de prima criza a petrolului, apoi relansata de cea de-a doua, in 1979.
Caracteristicile
acestei crize au fost neobisnuite, deoarece pe langa un procentaj sporit al soma
jului au fost
inregistrate puseuri inflationiste dintre cele mai puternice, spre deosebire de
criza din 1929, cand
acest fenomen a fost exact invers. in ceea ce priveste productia ea a continuat
sa creasca dar intr-un
ritm mai lent iar criza apare ca mai degraba drept o adaptare dificila la transf
ormarile provocate de o
crestere foarte indelungata. incepand cu 1983 tarile occidentale ies din aceasta
stare de criza desi
consecintele ei au fost simtite si in continuare, in special in tari ca Franta s
i Marea Britanie unde sau
inregistrat un numar mare de someri.
in perioada postbelica in economia statelor occidentale s-a manifestat un curent
legat de
implicarea statului in procesul de dirijare a ei. Experienta interbelica, in deo
sebi criza economica
mondiala (1929), a demonstrat necesitatea unui control al economiei, dar nu dupa
modelul sovietic,
care a dus la lichidarea democratiei si instaurarea unui regim totalitar. Guvern
ele occidentale au
acceptat alte principii ale reglementarii de catre stat a economiei, stabilizare
a relatiilor sociale in
economie, conform teoriei elaborate de economistul englez, J.M.Keynes. in anii `
50-`60 in statele
occidentale au fost inregistrate rezultate importante in domeniul social, creand
u-se o societate a
bunastarii generale. Asigurarile sociale oferite de stat au contribuit la creste
rea nivelului de trai a
tuturor categoriilor de populatie. Desigur, dezvoltarea economica, in pofida mas
urilor luate de catre
guvernele statelor occidentale, n-a fost scutita si de situatii de criza. in 197
4 s-a declansat o criza
economica care a cuprins Europa Occidentala, SUA, Japonia, alte tari, dar ea a f
ost depasita prin
masurile eficace ale guvernantilor. Consecintele n-au fost la fel de dezastruoas
e ca cele din perioada
interbelica. Dupa o perioada de invigorare si dezvoltare in anii 1980-1982 econo
mia occidentala a
cunoscut o noua situatie de criza, depasita prin aplicarea noilor realizari tehn
ico-stiintifice.
Demararea procesului integrarii europene
Un fenomen nou pentru statele occidentale a fost intergrarea economica. Dar, ina
inte de a se
ajunge la cooperarea economica, unele state europene au decis sa se uneasca pe p
lan militar in
cadrul Uniunii Europei Occidentale (UEO), creata prin tratatul de la Bruxelles d
in 17 martie 1948,
si in cadrul NATO. Pe de alta parte, Statele Unite si-au manifestat dorinta ca a

jutorul Marshall sa fie

distribuit in cadrul unei cooperari europene, din care s-a nascut OECE. De altfe
l, dupa cel de-al
doilea razboi mondial, ideea unitatii europene a fost relansata de Winston Churc
hill, intr-un discurs
tinut la Zurich (Elvetia), in 1946, a vorbit despre "Statele Unite ale Europei".
in mai 1948, s-a
desfasurat la Haga un Congres al Europei, care a avut ca rezultat crearea Consil
iului Europei,
compus din doua organisme, un Comitet al Ministrilor si o Adunare Consultativa E
uropeana cu
sediul la Strasbourg, care reunea reprezentantii celor 17 membri ai OECE. Activi
tatea acestui
Consiliu s-a limitat insa la discursuri interesante deoarece Marea Britanie se o
punea categoric
renuntarii la suveranitatea national, spre deosebire de Franta care avea in acel
moment o alta
atitudine.
in aceste conditii, Jean Monnet, unul dintre promotorii ideii constructiei europ
ene, dupa acest
debut dezamagitor, va propune un alt proiect care viza colaborarea in sectoare b
ine delimitatea.
Declaratia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman sta la
baza actului de
nastere a Comunitatilor Europene. Declaratia era de fapt un plan pus la punct im
preuna cu Jean
Monnet. Diplomatia franceza se confrunta in acel moment cu o dilema serioasa: or
i trebuia sa
cedeze in fata presiunii americane si accepta renasterea puterii germane, in ciu
da opozitiei opiniei
publice franceze, ori isi mentinea o pozitie rigida ce ar fi dus in impas relati
ile cu Bonnul. Acestor
dificultati politice li s-au alaturat o serie de blocaje de natura economica. In
dustria otelului era
amenintata de o criza de supraproductie iar economiile vest-europene, aflate in
plina faza de
reconstructie, nu-si puteau permite sa ignore un sector de baza a industriei. In
aceste conditii, era
necesar gasirea unor solutii, care au fost propuse de Jean Monnet. El considera
ca era iluzoriu sa se
incerce crearea dintr-o data a unui edificiu institutional supranational complet
fara a intampina o
rezistenta puternica din partea statelor. in opinia lui, pentru a reusi trebuia
ca obiectivele sa fie
limitate la domenii precise.
"Planul Schuman" a fost practice rodul unui complot. Propunerea lui Jean Monnet
si a
colaboratorilor sai a fost redactata in ultimele zile ale lunii aprilie 1950, in
tr-o discretie totala,
pentru a pastra avantajul surprizei. Robert Schuman si-a insusit propunerea, in
calitate de ministru
de externe; astfel initiativa a intrat in campul responsabilitatii politice. Pro
punerea se referea la
plasarea intregii productii de carbune si otel a Frantei si Germaniei sub respon
sabilitatea unei
autoritati comune, in cadrul unei organizatii deschise participarii si altor sta
te europene.
Planul a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de catre s
ase state fondatoare
- Franta, R.F.Germana, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg a Tratatului prin car

e se constituia
Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului(CECO), care a intrat in vigoare l
a 23 iulie 1952.
in viziunea fondatorilor saii, iesirea economiei europene din situatia de criza
nu se putea realiza
decat printr-o organizatie supranationala, apta sa creeze si o modalitate de a i
ntegra potentialul
economic al statelor.
Un alt proiect propus de Franta a avut o soarta mai putin fericita : este vorba
de Comunitatea
Europeana de Aparare (CEA), care urma sa permita participarea trupelor germane l
a apararea
Europei in cadrul unei armate europene. Avantajul sperat era realizarea reinarma
rii Germaniei,
ideea sprijinita de Statele Unite; se dorea, astfel, crearea unei noi institutii
europene care trebuia sa
tempereze spiritele care planau in jurul unei imagini negative a fortei militare
germane. La Paris, la
27 mai 1952, a fost semnat un Tratat de catre cei sase parteneri, care nu va fi
ratificat de Adunarea
Nationala Franceza din cauza opozitiei hotarate a comunistilor si gaullistilor.
Dupa mai multe
dispute politice de o violenta extrema, Tratatul a fost respins fara dezbateri l
a 30 august 1954. in
continuare a fost gasita o alta solutie, crearea unei armate germane in cadrul U
niunii Europei
Occidentale, o alianta militara incheiata pe o perioada de cincizeci de ani intr
e cei sase membri ai
CECO si Regatul Unit.
Primele succese ale CECO precum si avantajele pe care le-ar fi presupus continua
rea operei de
unificare europeana au determinat ministrii de externe ai celor sase tari fondat
oare sa opteze pentru
pentru continuarea procesului in domeniul economic. Conferinta de la Messina, di
n 1955, a
incredintat unei comisii prezidate de ministrul belgian de externe, Paul Henry S
paak, sarcina
studierii posibilitstii unei intergrari progresive in acest domeniu. Raportul pr
ezentat de acesta in
1956 a servit drept baza de negociere a Tratatului Comunitatii Europene a Energi
ei Atomice
(EURATOM) si a Tratatului Comunitatatii Economice Europeane (Piata Comuna). Trat
atele au
fost semnate la Roma la 25 martie 1957 si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 195
8. Scopul noii
organizatii era crearea unei piete comune pentru armonizarea politicilor economi
ce si eliminarea
obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor si a capitalurilor acesto
r state. Dupa mai multe
dezbateri interne, Marea Britanie a cerut in 1961 sa fie admisa ca membru, la fe
l si Danemarca,
Irlanda, Norvegia, dar au fost respinse prin veto-ul presedintelui francez, gene
ralul de Gaulle. Un
deceniu mai tarziu, la 1 ianuarie 1973, Europa celor sase va deveni Europa celor
noua prin
admiterea Marii Britanii, Danemarcii si Irlandei in aceasta organizatie, elector
atul norvegian
respingand propunerea de aderare. Aceste acorduri internationale, la care au ade
rat pe parcurs si alte
state, au avut un impact deosebit pentru dezvoltarea economica a statelor membre

, fiind lichidate
barierile vamale si creandu-se o importanta piata de desfacere. in 1981 devine E
uropa celor zece,
prin aderarea Greciei, si in 1986, Europa celor douasprezece, dupa aderarea Span
iei si Portugaliei.
incepand cu 1979, Parlamentul european este ales prin sufragiu universal.
Incetineala cu care se realizeaza constructia europeana se explica prin foarte p
uternica
impregnare nationala a unor popoare, carora le este dificil sa se dezica de unel
e elemente ale
suveranitatii statele in favoarea unei autoritati politice comunitare. Astfel, e
le sunt reticiente atunci
cand se pune problema transformari comunitatii economice intr-o comunitatea poli
tica. in pofida
acestor piedici, institutiile europene au reusit sa ocupe un loc important in vi
ata Europei, fapt
demonstrat prin Actul unic european, urmat de alte decizii importante adoptate l
a Maastricht in
1992, un alt pas considerabil in constructia europeana.
Studiu de caz- Situatia Frantei dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Perioada 1945-1947 este cea a reconstructiei Frantei. Guvernul de Gaulle, inspir
andu-se din
programul elaborat de Consiliul National al Rezistentei din martie 1944, a pus b
azele redresarii. A
fost lansat un program de nationalizari, fara precedent in tarile occidentale, c
u scopul de a permite
statului de a se ocupa de reconstructie. Acest program viza domenii ca cel a ene
rgiei, industriei de
automobile, aeronautica, acordarea creditelor si companiile de asigurari. Cel in
sarcinat sa se ocupe
de un Comisariat al Planului a fost Jean Monnet. A fost elaborat si un important
program social:
revenirea la libertatea sindicala, crearea unor comitete de intreprinderi (febru
arie 1945), infiintarea
asigurarilor sociale (octombrie 1945).
La 21 octombrie 1945, are loc un referendum si alegeri pentru Adunarea Constitua
nta.
Pentru prima oara la alegeri participa si femeile. Sef al guvernului a fost ales
generalul Charles de
Gaulle, dar el demisioneaza la 20 ianuarie 1946, in semn de protest ca nu a fost
consultat in privinta
Constitutiei si ministrii sai au fost obstructionati. Noua Constitutie a fost ac
ceptata prin
referendumul din 13 octombrie 1946, fapt ce consemneaza instituirea a celei de-a
IV-a Republici.
Au fost organizate alegeri pentru Adunarea Nationala la 10 noiembrie 1946. Rezul
tatele
consemnau preponderenta "tripartidismului": comunistii, reprezentantii Miscarii
Republicane
Populare si socialistii. Socialistul Vincent Auriol, devine primul presedinte al
celei de-a IV-a
Republici in ianuarie 1947, iar Paul Ramadier este ales presedinte al Consiliulu
i de Ministri.
Guvernul se confrunta cu o noua opozitie politica in aprilie 1947 - este vorba d
e Adunarea
Poporului Francez, grupare politica infiintata de generalul de Gaulle cu scopul
de a combate
"regimul partidelor". Partidele aflate la putere, alcatuiesc intre cele doua for
te: comunistii si
gaullistii, majoritatea celei de-a treia forte, care va dura pana in 1951. Urmea

za o perioada a
instabilitatii guvernamentale (10 guverne intre anii 1948-1952), dar portofoliil
e cele mai importante
revin de fiecare data acelorasi persoane, fapt ce permite continuarea procesului
de redresare
economica precum si cel de constructie europeana. Franta cunoaste o perioada de
puternica
dezvoltare, care mai tarziu va fi numita "cei treizeci de ani gloriosi" ai econo
miei franceze.
Disputa legata de ratificarea tratatului prin care se creaza Comunitatea Europea
na de Aparare
(C.E.D.) divizeaza Adunarea Nationala din 1952 pana in 1954. La 18 iunie 1954, A
dunarea
Nationala il investeste pe radicalul Pierre Mendes France cu scopul de a rezolva
problema
Indochinei. El se angajeaza sa negocieze pacea in interval de o luna: acordurile
semnate la Geneva,
la 21 iulie 1954, ilustreaza reusita sa.
incepand din iarna 1954-1955, viata politica franceza este macinata de problema
algeriana.
Alegerile din 2 ianuarie 1955 sunt marcate de victoria relativa a Frontului repu
blican, socialistul
Guy Molet devinind Presedinte al Consiliului de Ministri. Bilantul celui mai ind
elungat guvern din
timpul celei de-a IV-a Republici (februarie 1956 - mai 1957) il constituie: trei
saptamani de
concediu platit, Fondul national de solidaritate, independenta Tunisiei si Maroc
ului (martie si mai
1956), lege-cadru asupra Africii negre (iunie 1956); semnarea tratatelor de la R
oma prin care s-a
infiintat Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) si Euratom (martie 1957).
Presedintele Coty il invita la 29 mai 1958 pe de Gaulle sa ocupe functia de pres
edinte al
Consiliului de Ministri, iar la 1 iunie acesta este investit de Adunarea nationa
la, care-i acorda puteri
depline timp de sase luni si-l insarcineaza cu pregatirea unei noi Constitutii.
Cea de-a IV-a
Republica, instaurata in 1946, nu a rezistat problemelor ridicate de decolonizar
e, totusi, ea a reusit
sa modernizeze profund structurile sociale ale Frantei si sa gestioneze o dezvol
tare economica fara
precedent.
Noul proiect constitutional, inspirat de ideile generalului de Gaulle, este apro
bat la referendumul
din 28 septembrie 1958, intrand in vigoare la 4 octombrie 1958, fiind primul act
juridic al
Republicii a V-a. Constitutia a limitat drepturile parlamentului dar a extins si
drepturile puterii
executive, in special cele ale presedintelui. De Gaulle va concentra in mainile
sale atat politica
interna, cat si politica externa.
in domeniul extern, el a recunoscut dreptul algerienilor la independenta, Alegri
a declarandu-se
stat independent in martie. Dupa alegerea sa a doua oara, in 1965, de Gaulle a p
us problema iesirii
Frantei din organizatia militara a blocului NATO, luand aceasta decizie in febru
arie 1966. in
conceptia lui de Gaulle, Europa nu se limita numai la partea vestica, ci se inti
ndea "de la Atlantic
pana la Urali", pledand astfel pentru revizuirea atitudinii fata de U.R.S.S. si

alte state socialiste. in

privinta Comunitatii Economice Europene, de Gaulle s-a opus extinderii si admite
rii Marii Britanii,
Irlandei, Danemarcei si Norvegiei. in aprilie 1969, de Gaulle si-a dat demisia.
S-a stins din viata la
9 noiembrie 1970, la varsta de 80 de ani.
Alegerile prezidentiale din iunie 1969 au fost castigate de fostul priemier, Geo
rges Pompidou,
care a afirmat ca va promova o politica de edificare a unei societati moderne. i
n domeniul extern a
urmat in linii mari cursul elaborat de de Gaulle. in relatiile cu S.U.A. a promo
vat o politica de
apropiere si imbunatatire a relatiilor, dar a refuzat de a intra in NATO.
Dupa decesul subit a lui Pompidou in aprilie 1974, noul presedinte a devenit Val
ery Giscard
d`Estaing. Programul lui prevedea reforme sociale in spiritul liberalismului. in
domeniul extern s-a
mentinut pe pozitiile lui de Gaulle, promovand o politica de sine statatoare. Si
-a asumat rolul de
aparator al intereselor europene, Valery Giscard d`Estaing, renovand ideile "eur
openismului" si a
"corectand" politica de integrare a Frantei in Comunitatea Europeana.
Alegerile prezidentiale din primavara anului 1981 au fost castigate de liderul P
artidului Socialist
Francez, Francois Mitterand, care a reusit sa fie ales in calitate de presedinte
si, la urmatorul scrutin, din mai
1988. Alegerile pentru Adunarea Nationala din 1986 au fost castigate de fortele
de dreapta - Adunarea
pentru Republica, condusa de Jacques Chirac si Uniunea Franceza pentru Democrati
e, liderul careia era
Valery Giscard d`Estaing. Noul guvern a fost format de Jacques Chirac. Francois
Mitterand dizolva in
1988 Adunarea Nationala si convoaca alegeri, soldate cu victoria socialistilor.
Acestia si-au propus un
program guvernamental menit sa amelioreze situatia financiara, dar rezultatele a
u fost modeste.
Pe plan european, Franta a dat dovada de mai multa initiativa. in 1990 Mitterand
s-a pronuntat
pentru crearea unei Confederatii a tuturor statelor europene. in ianuarie 1992,
Franta a propus
partenerilor din C.E.E. elaborarea unui program comun al doctrinei europene nucl
eare. Presedintele
francez s-a pronuntat pentru ratificarea Tratatului de la Maastricht, referendum
ul fiind organizat in
Franta la 20 septembrie 1992.
9. Evolutia tarile din Europa Centrala si de Sud-Est in perioada postbelica (194
5-1989)
Obiective
- De a elucida cauzele ce au dus la instaurarea regimurilor "democratiei popular
e" in tarile
Europei Centrale si de Sud-Est dupa cel de-al doilea razboi mondial.
- De a urmari rolul Armate Sovietice in extinderea sferei de influente sovietice
si impunerea
unor guverne loiale Moscovei.
- Formarea deprinderilor de analiza comparata a unui eveniment sau stare de fapt
in tarile
"democratiei populare"
- De a urmari trasaturile generale si particularitatile evolutiei postbelice a t
arilor din Centrul si
Estul Europei si impactul schimbarilor la nivelul conducerii sovietice asupra ac

estor
regimuri.
Introducere
tarile Europei rasaritene au urmat un traiect deosebit, marcat de prezenta pe te
ritoriul lor a
trupelor Armatei Sovietice care au contribuit substantial la impunerea regimuril
or << democratiei
populare >>. Uniunea Sovietica a urmarit exportul modelului sovietic in tarile c
are au intrat in sfera sa
de influenta, utilizand in acest proiect potentialul fortelor de stanga, in spec
ial marionetele sale partidele comuniste, finantate substantial in perioada anterioara prin intermedi
ul Kominternului.
tarile rasaritene au fost izolate de restul continentului european prin << Cort
ina de fier >>, anuntata de
Churchill in 1946, fara a fi consultate in prealabil. Democratiile occidentale a
u manifestat fata de
Uniunea Sovietica si tarile din sfera sa de influenta o politica de conciliere,
similara cu atitudinea
din perioada interbelica fata de Germania. Astfel, popoarele din aceasta zona au
fost obligate sa
accepte modele de export, iar orice revolta sau disidenta era aspru inabusita cu
ajutorul trupelor
Armatei Sovietice (cazul Ungariei) sau ale fortelor Tratatului de la Varsovia (
Primavara de la
Praga).
Impunerea modelului socialist-stalinist in statele din Europa.
Evolutia politica a tarilor din Eiropa Centrala si de Sud-Est dupa terminarea ra
zboiului a fost
marcata de impartirea sferelor de influenta intre Marile Puteri in perioada razb
oiului si in timpul
conferintelor interaliate. "Acordul de procentaj", pe de o parte, precum si imag
inea deformata a
U.R.S.S. in calitate de stat invingator, pe de alta parte, au creat o atmosfera
defavorabila tarilor
eliberate de Armata Rosie. Alexander Dubcek mentiona ca "in 1945, impresia ce do
mina asupra
generatiei mele era aceasta: spectacolul unei puteri sovietice strivitoare. Capa
citatea de a se ridica
dupa dezastrele initiale si de a riposta cu forta era o dovada evidenta si de ne
tagaduit".
U.R.S.S. era preocupata de "recuperarea" teritoriilor sale mai vechi. in acest s
ens, a urmarit
respectarea prevederilor protocolului aditional secret din 23 august 1939, ce sa regasit in textele
Tratatelor de pace, care confirmau frontiera din 1 ianuarie 1941. De asemenea, S
talin urmarea
crearea unei zone de securitate pentru a proteja hotarele U.R.S.S.
in momentul expansiunii sale de dupa razboi Stalin cu siguranta nu a uitat ca oc
cidentalii nu au
incercat niciodata sa se opuna cu adevarat oportunitatilor sale de cucerire. El
a reusit sa foloseasca
cu succes diplomatia, forta si viclenia pentru realizarea obiectivelor sale prio
ritare. incepand cu anul
1940 opinia publica a asistat la aplicarea celor mai aprige tehnici de manipular
e si dezinformare
care, cinci ani mai tarziu, au impins tarile Europei de Est in zona sovietica: c
rearea de guverne de
coalitie; preponderenta impusa a partidului comunist; alegeri in diete si parlam
ente a candidaturilor

impuse de comunisti.
Primele contacte diplomatice au loc in timpul razboiului: in decembrie 1943 a fo
st semnat un
tratat de prietenie si alianta cu Cehoslovacia, astfel aceasta tara este prima c
are cade in viitoarea
zona de influenta sovietica. La 11 aprilie 1945 un tratat similar a fost semnat
cu Iugoslavia iar la 21
aprilie cu Polonia. Tratativele diplomatice erau insotie in paralel de tot felul
de actiuni: pregatirea
cadrelor din randul "kominternistilor" la Moscova, unde se aflau o multime de ce
tateni straini,
originari din aceste tari.
Un rol important in realizarea obiectivelor propuse trebuia sa-l joace Armata Ro
sie, care, prin
inaintarea in Europa Centrala si in Balcani, devenise omniprezenta. Astfel, prin
dreptul de cuceritor
Uniunea Sovietica detinea controlul asupra Romaniei, Bulgariei, Ungariei, ca si
asupra unor parti
ale Austriei si Germaniei, Poloniei, Cehoslovaciei. Armata Rosie a avut un compo
rtament totalitar
in aceasta zona, intervenind direct in treburile interne: cazul lui A.Vasinski i
n Romania, a lui
K.Vorosilov in Ungaria.
Impunerea modelului socialist-stalinist in statele din Europa Centrala si de Sud
-Est s-a facut in
cateva etape, dupa cum urmeaza: etapa precomunizarii, 1944-1945, cand au fost cr
eate "guverne de
uniune nationala", provenite din "fronturi" : in Romania - Frontul democratic, f
ormat din
comunisti, social-democrati si taranisti ; in Ungaria -Szeged - Frontul national
de independenta,
alcatuit din micii proprietari, national-taranistii, socialisti si comunisti ; i
n Bulgaria - Frontul
patriei, format din taranisti, comunisti si socialisti ; in Cehoslovacia - Front
ul national, format din
membrii partidului popular, social-democrat, social-nationalist, si partidul com
unist ceh si slovac. in
Polonia se impune guvernul format din 21 de membri, dintre care 17 erau de la Co
mitetul din
Lublin. in zona de ocupatie sovietica din Germania, la 14 iunie 1945, se creaza
un Front unit al
organizatiilor antifasciste. Comunistii reusesc astfel sa patrunda in toate sfer
ele importante,
controland sectoarele cheie - armata, justitia, afacerile interne. Armata in ace
ste tari era organizata
dupa modelul sovietic. Dominand fara probleme administratia, armata si justitia,
comunistii au
continuat procesul de "curatare" a acestor domenii de asa-numitii "dusmani de cl
asa", inceput de
Armata Rosie. in Bulgaria, in timpul acestui proces, au fost arestati in jur de
12 000 de oameni,
dintre care 4 000 au fost executati; in Ungaria, Romania, de semenea, are loc o
epurare masiva a
celor declarati "dusmani" de catre comunisti.
Dupa precomunizare urmeaza etapa desavarsirii ocupatiei sovietice-comuniste si i
nstaurarea
regimurilor "democratiei populare", 1946-1948. in acesti ani, continua eliminare
a elitei societatii
civile, sunt interzise partidele politice si eliminati conducatorii lor. Partide
le comuniste au jucat

rolul de "cal troian" in procesul de comunizare, indeplinidu-si cu succes misiun

ea: comunistii,
sprijiniti de Moscova, s-au straduit sa "castige" alegerile prin orice mijloace:
au creat o atmosfera
apasatoare, au destabilizat opozitia prin presiuni etc. in 1947 pentru a coordon
a activitatea
partidelor comuniste a fost creata o noua organizatie internationala, Kominform.
in anul 1947, in
urma alegerilor din ianuarie in Polonia au fost alesi un presedinte si prim-mini
stru comunist; in
Bulgaria a fost desfiintata opozitia politica; in Romania, lichidata monarhia; i
n Cehoslovacia, dupa
o perioada de democratie relativa, in urma loviturii de la Praga din 1947, a fos
t adoptata o
Constitutie de tip sovietic. Blocada Berlinului in perioada iunie 1948-mai 1949
va duce la crearea in
zona de ocupatie sovietica a Republici Democrate Germane, condusa de comunisti.
Urmeaza o serie de experimente sociale: nationalizarea mijloacelor de productie;
colectivizarea agriculturii; "revolutia culturala" dupa modelul sovietic. in dom
eniul economic
incepe procesul industrializarii fortate, pe prim plan situandu-se industria gre
a: sunt construite uzine
care nu-si justificau capacitatea si nu dispuneau de materiile prime pentru a fu
nctiona. in sectorul
agrar, dupa modelul sovietic, incepe din anul colectivizarea fortata.
in ianuarie 1949 a fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.),
alcatuit din
Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria, U.R.S.S.. in aprilie 1949 in
CAER a intrat
Albania, in 1951 R.D.G. Scopul acestei organizatii era de a tine sub controlul s
ovietic economia
tarilor est-europene.
Evenimentele din Ungaria -1956
Comunizarea a generat in tarile Europei de Est diverse acte de rezistenta, in un
ele tari chiar de
rezistenta armata, cum a fost cazul Ungariei in 1956. in contextul procesului de
destalinizare,
declansat de discursul lui Nichita Hrusciov in februarie 1956, pozitia dictatoru
lui comunist-stalinist
al Ungariei, Matyas Rakosi, unul dintre cei mai detestati lideri ai blocului ras
aritean - a devenit din
ce in ce mai precara. in iulie 1956, presat de conducerea de la Kremlin, el a de
misionat. Succesorul
lui a fost Erno Gero, care avea conceptii asemanatoare, dar a permis unele liber
alizari ale societatii.
Imre Nagy, fost premier si dusman a lui Rakosi, a fost reprimit in randurile par
tidului. Noile
schimbari au generat un val de sperante de libertate. Printre cererile expuse in
cadrul unui miting
erau si unele referitoare la retragerea trupelor sovietice din Ungaria. Actiunil
e maselor se intetesc,
participantii pledau pentru libertate si democratizarea societatii. Nagy, numit
premier, avea sarcina
de a stopa valul protestelor. Gero a cerut ajutor Uniunii Sovietice pentru a rei
nstaura ordinea in tara.
Societatea civila a solicitat sprijin Consiliului de Securitate a ONU dar a fost
refuzata. Liderul
jugoslav, Tito, la randul sau, ii indemna pe unguri sa puna capat revoltelor, sa
nu compromita
socialismul. Toate acestea demonstreaza lipsa solidaritatatii si a sprijinului d

in exterior pentru
"revolutionarii" unguri.
La Budapesta, in seara zilei de 22 octombrie 1956, a inceput rascoala anticomuni
sta, declansata
de studenti, care au cerut schimbarea conducerii partidului, alegeri pe baza de
pluripartidism, relatii
de egalitate cu U.R.S.S. etc. Liderii comunisti au cerut ajutor U.R.S.S.. Au int
ervinit fortele Armatei
Sovietice, care inabusa in sange revolutia anticomunista (circa 20 000 de victim
e). La 4 noiembrie
au inceput negocieri sovieto-ungare, sovieticii urmarind reprimarea "contrarevol
utiei". Janos
Kadar, refugiat pe teritoriul sovietic, a declarat ca a alcatuit un nou guvern.
Imre Nagy a fost nevoit
sa se refugieze la ambasada iugoslava din Budapesta, apoi in Romania. La insiste
nta sovieticilor, a
fost extradat noii conduceri de la Budapesta, unde a fost executat in 1958. Pest
e 200 000 de unguri
reusesc sa paraseasca tara.
Noua conducere a Ungariei dupa o perioada dogmatica, coordonata de Moscova, a re
usit la
inceputul anilor `60 sa promoveze o politica liberala in economie. Astfel, Janos
Kadar a reusit sa
transforme Ungaria in anii `70-`80 in cel mai liberal stat al sistemului sociali
st. La mijlocul anilor
`80 el incepe sa se opuna procesului reformator, fapt ce a dus la demiterea si i
nlocuirea lui din
functia de conducere a partidului in mai 1988.
Primavara de la Praga -1968
in ianuarie 1968, in fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia ajunge Alexand
er Dubcec,
reprezentant al aripei reformatoare. El declara ca va promova reforme in societa
te si ca construi un
"socialism cu fata uman". in cursul procesului reformator, declansat de Dubcek,
cunoscut drept
"Primavara de la Praga", a fost anulata cenzura, sau aparut noi formatiuni polit
ice si obstesti, si-au
reluat activitatea Partidul Social-Democrat. in aprilie 1968, conducerea partidu
lui a aprobat un
"Program de activitate" ce prevedea trecerea Cehoslovaciei la un nou model de so
cialism. A fost
respinsa teza referitoare la rolul conducator al partidului, se preconiza schimb
area rolului organelor
securitatii de stat.
Toate aceste initiative au deranjat conducerea de la Kremlin, precum si a unor l
ideri
comunisti din tarile est-europene, care si-au exprimat dezacordul fata de noile
tendinte ale
Cehoslovaciei. Trupele armate a cinci state membre a Tratatului de la Varsovia Bulgaria, Ungaria,
R.D.G., Polonia si U.R.S.S.- au intrat pe teritoriul cehoslovac la 21 august 196
8. A.Dubcek a fost
arestat impreuna cu alti lideri reformatori. Presedintele Cehoslovaciei, L. Svob
oda, a condamnat
acest act de incalcarea flagranta a dreptului international, refuzand sa formeze
un nou guvern.
Interventia sovieticilor si a tarilor satelite a fost condamnata de comunitatea
internationala, fapt ce a
contribuit la initierea unor convorbiri cu A.Dubcek, fiind semnat un acord cu pr
ivire la

reglementarea situatiei din tara. Trupele sovietice au ramas in continuarea pe t

eritoriul
Cehoslovaciei, dar cele ale satelitilor s-au retras. Adversarii reformelor au tr
ecut la ofensiva.
Aceasta interventie a fost justificata mai tarziu de catre Leonid Brejnev, care
a declarat ca
"Uniunea Sovietica are datoria sa intervina, fara sa tina cont de fortele nation
ale, oriunde
socialismul este amenintat de o miscare de restaurare a capitalismului". Doctrin
a expusa a fost
catalogata in Vest drept Doctrina Brejnev. in Cehoslovacia, chiar daca "Primavar
a de la Praga" a
fost reprimata de trupele sovietice, s-a manifestat in anii 70 o opozitie grupat
a in jurul "Cartei 77",
care va juca un rol important in timpul "revolutiei de catifea" din 1989.
Manifestatii de protest, deseori soldate cu ciocniri sangeroase cu fortele de or
dine, au avut loc si
in Polonia (1956, 1970, 1980). Miscarea protestatara a contribuit la formarea un
ui Sindicat liber in
Polonia in 1980, Solidaritatea, care s-a situat in fruntea luptei anticomuniste
din aceasta tara.
10. Evolutia U.R.S.S. in perioda 1945-1985
Obiective
- De a prezenta consecintele celui de-al doilea razboi mondial pentru Uniunea So
vietica.
- De a elicida cauzele ce a dus la inceputul dezghetului ideologic in Uniunea So
vietica dupa
moartea lui Stalin
- Analiza principalelor transformari ce s-au produs in URSS in perioada lui Hrus
ciov si
Brejnev
- De a urmari impactul politicii interne promovate de liderii sovietici asupra p
oliticii externe
sovietice
Cuvinte-cheie: cultul lui Stalin; Dosarul Leningrad; Dosarul medicilor, N.Hrusci
ov; raportul
secret; destindere; criza Berlinului; L.Brejnev ; nomenclatura; stagnare; invazi
a Afganistanului;
Introducere
Consecintele celui de-al doilea razboi mondial au fost dramatice pentru Uniunea
Sovietica. tara
era devastata, mii de localitati distruse. Economia a avut de suferit enorm, fii
nd scoase din functiune
mii de intreprinderi si distruse caile de cale ferata. Pierderile materiale sufe
rite de Uniunea Sovietica
s-au ridicat la 679 mlrd. de ruble. Dar, odata cu terminarea conflagratiei, sunt
luate masuri pentru a
trece economia la productie pasnica. inca din timpul razboiului, Uniunea Sovieti
ca a practicat o
politica de jaf in teritoriile ocupate, urmarind sa-si ia revansa pentru pierder
ile suferite. Astfel,
statele ce au intrat in sfera de influenta sovietica au platit un tribut importa
nt "eliberatorilor".
Aceasta "contributie" a ajutat la refacerea economiei sovietice. De altfel, cond
ucerea de la Kremlin
era mai mult preocupata de consolidarea pozitiei internationale decat de satisfa
cerea nevoilor
populatiei.
in timpul razboiului s-a consolidat cultul lui Stalin, care era de cele mai mult
e ori identificat cu

victoriile Armatei Rosii. Astfel, treptat, s-a impus linia partidului bolsevic,
conform careia U.R.S.S.
a obtinut victoria datorita << geniului militar si conducerii eroice a tovarasu
lui Stalin >>. Astfel,
aceasta politica contribuie la consolidarea regimului puterii personale ale lui
I.V. Stalin dupa razboi.
Victime ale aparatului represiv devin fostii prizonieri de razboi, considerati d
rept << tradatori >>,
unele minoritati nationale, acuzate de << colaborationism >> cu germanii. Toti
cei suspectati de
tradare, colaborationism erau arestati si trimisi in lagare. Unele popoare din C
aucazul de Nord,
tatarii din Crimeia au fost deportati in Siberia si Asia Mijlocie din acelasi mo
tiv.
Revenirea la practicile anterioare. Dosarul "Leningrad".
Regimul stalinist viza si alte categorii, de exemplu intelectualii. in anul 1946
a inceput ofensiva
asupra scriitorilor, acuzati in dosarul "Leningrad". Liderul bolsevic, Andrei Jd
anov, unul dintre
posibilii succesori ai lui Stalin in acel moment, a fost initiatorul si animator
ul acestei campanii. in
viziunea lui, literatii din Leningrad s-au abatut de la cerintele realismului so
cialist, si, a supus
criticii mai multe opere literare. Astfel, scriitorul Mihail Zoscenko, poetesa A
na Ahmatova au fost
exclusi din Uniunea Scriitorilor. Scopul ofensivei lui Jdanov era de a supune in
telectualitatea, de a o
pune in serviciul statului totalitar. Au fost atacati apoi regizorii, compozitor
ii care nu "respectau"
politica partidului.
Urmatoarea campanie a aparatului represiv a fost indreptata impotriva evreilor.
in timpul
razboiului, Stalin s-a folosit de serviciile Comitetului Evreesc Antifascist, ca
re asigura sustinerea
internationala a U.R.S.S. din partea SUA. Dupa razboi, insa, evreii devin tinta
atacurilor, fiind
invinuiti de "activitate daunatoare". Campania antisemita a contribuit la dizolv
area Comitetului susamintit,
iar presedintele lui, Solomon Losovski, a fost arestat si impuscat. Printre cei
arestati a fost
si sotia lui V.Molotov, unul dintre apropiatii lui Stalin, care era evreica, fii
nd trimisa in lagar. in
anul 1948 a murit A. Jdanov, fiind inventat complotul medicilor-evrei, banuiti d
e tradare.
Campania a atins apogeul in ultimul an de viata a lui Stalin, 1952, cand mai mul
ti medici au fost
arestati, torturati si condamnati. Stalin aprobase chiar un plan de deportare in
masa a evreilor in
Birobidjan, la inceputul anului 1953, dar moartea sa, la 5 martie 1953, a pus ca
pat acestor intentii si
a multor altor care existau in planurile "despotului" de la Kremlin.
Ascensiunea la putere a lui Nichita Nrusciov. inceputul "Dezghetului". Destinder
ea
Dupa moartea lui Stalin, la fel ca si dupa moartea lui Lenin, incepe o adevarata
lupta pentru
putere, nefiind desemnat un candidat oficial. Dintre cei care sperau sa ajunga i
n fruntea statului
sovietic cel mai abil s-a dovedit a fi Nichita Hrusciov, care este ales prim-sec
retar al P.C.U.S. in
septembrie 1953. Represiunile inceteaza, incepe o perioada de liberalizare a reg

imului totalitar. Un
rol important l-a avut Congresul al XX-lea al partidului comunist din februarie
1956, in cadrul
caruia, Nichita Hrusciov a prezentat, intr-un cadru inchis, un raport in care cr
itica "cultul
personalitatii lui Stalin". Raportul prezenta in linii mari dimensiunile atrocit
atilor comise de Stalin
si de echipa sa.
Noul lider comunist, impreuna cu echipa sa, a promovat unele reforme in domeniul
administratiei, economiei, culturii. Perioada hrusciovista este cunoscuta drept
"perioada de
dezghet" in viata spirituala. Desi sistemul administrativ nu a cedat definitiv,
au fost inregistrate
importante realizari in mai multe domenii ale culturii: au aparut noi publicatii
, lucrari care incercau
sa spuna adevarul despre societatea sovietica.
Nichita Hrusciov a fost un personaj controversat. Pe de o parte, a contribuit la
declansarea
criticii regimului stalinist, a scos la iveala unele fapte din acea perioada, pe
de alta parte, a ramas
produsul sistemului, el insusi fiind de multe ori autorul unor decizii specifice
regimului. A comis o
serie de greseli atat in politica interna cat si cea externa, cum a fost si cazu
l crizei rachetelor din
Cuba. Perioada de dezghet s-a caracterizat si printr-un progres impresionant al
stiintei: lansarea
primului satelit artificial (1957), a primei nave spatiale cu un cosmonaut la bo
rd, Iurii Gagarin (12
aprilie 1961).
inlaturarea lui Hrusciov si ascensiunea lui Leonid Brejnev. Epoca stagnarii
in octombrie 1964, Hrusciov a fost inlaturat din functie de o echipa in frunte c
u Leonid Brejnev,
alcatuita dintre cei care se nu erau de acord cu ritmul reformelor, unui chiar e
rau impotriva lor.
Astfel, epoca reformelor economice initiate de Hrusciov, a fost urmata de asa-nu
mita epoca
stagnarii, termen atribuit de Mihail Gorbaciov, perioadei brejneviste. Aceasta p
erioada, care a durat
aproape 20 de ani, a inregistrat rezultate dezastruoase in diverse domenii: econ
omie
supracentralizata, neeficace, costisitoare, intarirea sistemului administrativ d
e comanda, cresterea
aparatului birocratic (la mijlocul anilor 80 era alcatuit din 18,5 mln de oameni
).
in perioada lui Brejnev se creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea crimei
organizate, de
multe ori tolerata si sprijinita de nomenclatura, casta privilegiata a societati
i sovietice. Au fost
ignorate nevoile sociale ale cetatenilor, fapt ce a contribuit la scaderea nivel
ului de trai al populatiei,
indoctrinata cu lozinci si sloganuri enuntate de conducerea comunista, promisiun
i de cele mai multe
ori irealizabile. Au fost interzise orice manifestare de nesupunere, pe de o par
te, se dezvolta
fenomenul disidentilor, pe de alta parte, se practica pe larg asa-numitul "proce
s de reeducare" a
celor ce se opuneau regimului.
in domeniul politicii externe, incepand din anul 1968, se manifesta asa-numita D
octrina Brejnev
- << dreptul >> URSS de a interveni in orice moment acolo unde era << amenint

at >> socialismul, ceea

ce s-a produs in cazul Cehoslovaciei in 1968, in Afganistan in 1979. Politica ex
terna sovietica in
anii `70, inceputul anilor `80 s-a dovedit a fi de multe ori ineficienta, necomp
etenta, ea devenise
sfera de activitate a nomenclaturii, promovarea ei se facea in interesele castei
nu a statului.
Interventia trupelor sovietice in Afganistan a contribuit si mai mult la reducer
ea prestigiului
Uniunii Sovieice in plan international. Pe de alta parte, Uniunea Sovietica s-a
lasat antrenata intr-o
cursa a inarmarilor fara precedent in istorie, care si-a pus amprenta asupra pol
iticii interne, ceea mai
mare parte a economiei fiind subordonata domeniului militar. Cu o economie care
stagna era dificil
sa faci fata ritmurilor impuse de statele occidentale, mai ales din cauza nivelu
lui scazut al
tehnologiei, caracterului extensiv al industriei. De asemenea, in Uniunea Soviet
ica in perioada
stagnarii, existau numeroase probleme nationale, tinute intr-o stare latenta car
e vor exploada in
viitorul apropiat. La inceputul anilor `80, economia, intreaga societate sovieti
ca se afla in pragul
unui colaps, care mai tarziu va contribui la destramarea statului sovietic.
Dupa decesul lui Leonid Brejnev, survenit la 10 noiembrie 1982, in functia de se
cretar general
al P.C.U.S. a fost ales Iurii Andropov, fost sef al K.G.B.-ului. Constient de ne
cesitatea reformarii
sistemului, el a incercat sa realizeze unele reforme, dar n-a reusit sa le duca
pana la capat, decedand
la 9 februarie 1984. Andropov a fost cel ce a sprijinit ascensiunea lui Mihail G
orbaciov, ce avea sa
devina, la 11 martie 1985, secretar general al P.C.U.S., dupa decesul altui repr
ezentant al
gerontocratiei, Konstantin Cernenko.
11. Dezintegrarea U.R.S.S.
Obiective
- Examinarea cauzelor ce au dus la lansarea politicii reformatoare de catre M.Go
rbaciov.
- De a urmari impactul procesului reformator asupra politicii externe si a relat
iilor
internationale
- Elucidarea aspectelor negative care au influentat procesul reformator.
- De a cerceta cauzele ce au dus la dezintegrarea URSS.
Cuvinte-cheie : Mihail Gorbaciov, perestroika, glasnosti ; problema nationala ;
Eduard
Sevarnadze ; politica externa, fortele conservatoare ; puciul din august ; dezin
tegrarea URSS, CSI.
URSS in anii 1985-1991. Politica reformatoare a lui M.S.Gorbaciov - "perestroika
" si
"glasnosti"
La 11 martie 1985, la Moscova se instaleaza o noua conducere, animata de idei re
formatoare,
sub egida lui Mihail Gorbaciov. La plenara din aprilie 1985 a Comitetului Centra
l a P.C.U.S.,
Mihail Gorbaciov a prezentat principiile politicii pe care intentiona sa o reali
zeze in Uniunea
Sovietica. Politica promovata de noua conducere s-a numit restructurare sau pere
stroika. in
viziunea lui Gorbaciov, sistemul sovietic deviase de la "teoria leninista" si av

ea nevoie de o o
restructurare pe baza reformelor ce trebuiau realizate in domeniul politic, econ
omic si social.
Obiectivul restructurarii era demolarea consecintelor epocii "stagnarii"- epoca
brejnevista -, pe care
le mostenise, la randul sau din perioada stalinista. O componenta importanta a p
oliticii de
restructurare a fost transparenta sau libertatea presei si lichidarea cenzurii (
glasnosti-ul) care au
permis elucidarea problemelor blocate sau nerezolvate timp de decenii (in deoseb
i cele nationale).
Mihail Gorbaciov, impreuna cu echipa sa, a realizat unele reforme menite sa revi
goreze
economia si societatea. La Congresul al XXVII-lea al P.C.U.S., desfasurat intre
25 februarie si 6
martie 1986, Mihail Gorbaciov a prezentat principale teze ale pozitiei sale, ata
cand << epoca
Brejnev", denumita "era stagnarii", condamnand razboiul din Afganistan, care era
o "rana
sangerinda" a U.R.S.S., propunand restructurarea sistemului pe calea reformelor,
ce trebuiau
realizate de sus in jos. Cadrul institutional s-a dovedit insa incapabil sa rezi
ste frustrarilor
acumulate ale diferitelor grupuri, mai ales datorita costurilor reformei insesi.
Deosebit de virulente
au fost problemele nationale - problema enclavei armene din Karabahul de munte d
in Azerbaidjan,
cea a tatarilor din Crimeea, relatiile dintre populatia majoritara a republicilo
r unionale si minoritati,
esecurile politicii de rusificare. Statele Baltice au fost primele care si-au re
vendicat independenta. in
1989-1991 Uniunea Sovietica a fost cuprinsa de o criza profunda.
Remarcabile au fost rezultatele perestroikaii in domeniul politicii externe. La
2 iulie 1985, in
postul de ministru de externe a fost numit Eduard Sevarnadze, in locul lui Andre
i Gromiko.
impreuna cu Mihail Gorbaciov au reusit sa revolutioneze practic politica externa
sovietica,
beneficiind de un imens capital de simpatie in intreaga lume. Gorbaciov a initia
t o noua gandire
politica, bazata pe cateva componente: politica externa nu mai trebuia gandita s
i condusa prin
prisma factorului ideologic; confruntarea dintre cele doua puteri, URSS si SUA e
ra neproductiva iar
puterea militara nu garanta automat securitatea; statul sovietic trebuia sa-si r
evizuiasca obiectivele
in domeniul politicii externe.
intre 19 si 21 noiembrie 1985 avea loc prima intalnire a lui Gorbaciov cu Ronald
Reagan,
presedintele SUA. in perioada 7-10 decembrie 1987, se desfasoara prima vizita a
lui Gorbaciov in
Statele Unite, ce s-a transformat intr-un imens succes personal al liderului ref
ormist. Asumandu-si
cele convenite in discutiile cu Reagan, Gorbaciov va semna la 14 aprilie 1989 do
cumentele ce
puneau capat razboiului din Afganistan, iar la 15 februarie 1989, ultimele trupe
sovietice parasesc
aceasta tara. Gorbaciov a contribuit la normalizarea relatiilor cu China, dupa v
izita efectuata la
Beijing intre 15 si 19 mai 1989. La 6 iulie 1989, Gorbaciov intr-un discurs tinu

t la Consiliul Europei
de la Strasbourg, afirma ca Uniunea Sovietica nu se va opune reformelor din Euro
pa de Est.
Semnalul dat la Strasbourg a fost receptat si in statele estice, nu numai in med
iile apusene. in
toamna anului `89, intreg << lagarul socialist >> a fost afectat de un val de
schimbari. La 7 octombrie
1989, in timpul vizitei in Germania, la Berlin, Gorbaciov avea sa declare "viata
ii pedepseste pe cei
care raman in urma". Efectul a fost schimbarea lui Erich Honecher cu Egon Krenz,
la 18 octombrie.
La 9 noiembrie 1989, a fost daramat Zidul Berlinului, moment care a fost percepu
t ca un preludiu al
inlaturarii comunismului in Europa.
La 2-3 decembrie 1989, pe insula Malta, a avut loc intalnirea dintre Mihail Gorb
aciov si George
Bush, la care liderul sovietic a declarat ca nu va folosi forta pentru mentinere
a regimurilor
comuniste din Europa estica. O semnificatie aparte a avut caderea regimului lui
Nicolae Ceausescu,
la 22 decembrie 1989 si executarea dictatorului.
Problema unificarii Germaniei a fost un test decesiv al noului raport de forte s
i al faptului ca
razboiul rece se sfarsise. La 8 februarie 1990 secretarul de stat, James Baker,
vizita Moscova si
propunea negocieri pentru unificarea Germaniei in formula "doi plus patru", adic
a cele doua
Germanii, Statele Unite, Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Franta. La 12 sept
embrie, la Moscova
a fost semnat tratatul care consfintea reunificarea pe cale pasnica a Germaniei.
Ceremonia oficiala
s-a desfasurat la 3 octombrie la Berlin. La 31 martie 1991, a fost dizolvat ofic
ial Tratatul de la
Varsovia.
Puciul din august 1991 si dezintegrarea U.R.S.S.
Valul schimbarilor a afectat intregul spatiu sovietic. Sfarsitul Uniunii Sovieti
ce va fi unul
dramatic. La 21 august 1991, la Moscova, un grup de conservatori ce se opuneau p
rocesului
reformelor, au realizat un "puci" pentru al inlatura pe Gorbaciov, care insa a e
suat. "Puciul" a intarit
pozitia lui Boris Eltin, presedintele Republicii Sovietice Federative Ruse, in c
alitate de lider al
fortelor reformatoare, si a subrezit pozitia lui Gorbaciov.
Demersurile disperate ale lui Gorbaciov de a transforma Uniunea Sovietica in Uni
unea Statelor
Suverane, de a organiza noi alegeri, pentru a salva puterea centrului s-au solda
t cu un esec.
Republicile unionale si-au declarat independenta dupa august 1991. La 8 decembri
e 1991, langa
Minsk, presedintii Rusiei, Ucrainei si Bielorusiei au declarat dizolvarea Uniuni
i Sovietice si
formarea Comunitatii Statelor Independente (C.S.I.). Ulterior, la 21-22 decembri
e, la Alma-Ata, 11
reprezentanti ai fostelor republici unionale sovietice aderau la C.S.I. La intal
nire n-au participat
reprezentantii Estoniei, Letoniei, Lituaniei si Georgiei, care pledau pentru ind
ependenta. in aceste
conditii, la 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov va demisiona din postul de pres
edinte al unui stat

care de facto nu mai exista. Uniunea Sovietica si-a incetat oficial existenta la
31 decembrie 1991, la
69 de ani de la constituire.
12. Schimbarea regimurilor politice si transformarile economice din statele Euro
pei de
Rasarit (1989-1991)
Declansarea, dupa 1987, de catre Mihail Gorbaciov a unui proces complex de restr
ucturare a
regimului comunist din U.R.S.S. a marcat inceputul unor transformari radicale in
interiorul
societatilor din acest spatiu.
Polonia
Polonia a fost prima tara unde s-a infaptuit o revolutie anticomunista. in anii
`80, tara este
cuprinsa de o lunga criza sociala care era de fapt un conflict intre putere si c
lasa muncitoare. in vara
anului 1980, santierile navale din Gdansk sunt cuprinse de un val de greve. A fo
st infiintat primul
sindicat liber Solidaritatea (Solidarnosti) in frunte cu liderul Lech Walesa.
Guvernul, pentru a mentine controlul asupra situatiei din tara, a introdus in de
cembrie 1981
starea exceptionala. in functia de prim-ministru a fost numit generalul Woljceic
h Jaruzelski. Sunt
realizate o serie de reforme economice care prevedeau trecerea intreprinderilor
la autonomie,
autoconducere si autofinantare. SUA si alte state occidentale declanseza o bloca
da economica
Poloniei. Perioada 1986-1989 este caracterizata de stagnarea economiei, crestere
a deficitului
bugetar, cresterea inflatiei.
Alegerile parlamentare din iunie 1989 au demonstrat slabirea pozitiei partidului
comunist. in
august 1989 a fost format guvernul in frunte cu Tadeusz Mazowiecki, membru al si
ndicatului
Solidaritatea. Astfel, dominarea de peste 40 de ani a vietii poltice de partidul
comunist a incetat.
Guvernul a propus un program de restructurare a economiei, orientat spre economi
a de piata, numit
"terapia de soc". A fost inlaturat controlul asupra preturilor, a inceput privat
izarea proprietatii
statului, au fost premise investitiile straine. Treptat s-a stabilizat piata. in
anii 1991-1992 SUA au
renuntat la 70 % din datoria externa a Poloniei iar Clubul de la Paris la 50 % s
i R.F.G. la 50 %.
in decembrie 1990, W. Jaruzelsky a demisionat, presedinte fiind ales Lech Walesa
. in
urmatorii ani, in Polonia este promovata o politica de modernizare a agriculturi
i, continua
privatizarea sectorului de stat, sunt luate unele masuri pentru a limita influen
ta straina in domeniul
economic. in paralel, apar si unele dificultati: scaderea nivelului de trai; cre
ste numarul somerilor
(1992 - 2 milioane), se resimte lipsa programelor sociale.
Ungaria
Ungaria a fost cuprinsa la sfarsitul anilor `80 de o profunda criza economica. C
onducerea
tarii era preocupata de cautarea cailor de iesire din criza. in aceste conditii
s-a consolidat poztia
opozitiei care isi intensifica critica la adresa conducerii tarii. Opozitia se p
ronunta pentru revizuirea

aprecierii evenimentelor din anul 1956 din Ungaria. Unii membri ai Partidului Mu
ncitoresc
Socialist Ungar (P.M.S.U.), de sorginte marxist-leninista, au inceput sa parasea
sca partidul. in
februarie 1989, P.M.S.U. a renuntat la monopolul asupra puterii, iar in octombri
e are loc ultimul
Congres. Pentru a ramane in viata politica, partidul si-a schimbat denumirea in
Partidul Socialist
Ungar. in ianuarie 1990 in Ungaria existau deja circa 20 de partide politice.
La 23 octombrie 1989 a fost schimbata denumirea tarii in Republica Ungaria. intr
e 23
martie si 4 aprilie 1990 au loc primele alegeri libere dupa anul 1945. Au invins
reprezentantii a trei
formatiuni politice - Alianta Democratilor Liberi, Forumul Democratic si P.S.U..
Cele mai multe
voturi au fost obtinute de Forumul Democratic, care se pronunta pentru constitui
rea statului de
drept, pentru autoconducere democratica, privatizare, trecerea la economia de pi
ata. Liderul
Forumului Democratic, Josef Antall, a fost numit in functia de prim-ministru. A
fost constituit un
guvern de coalitie. in august 1991 Arpad Gonsz a fots ales presedinte al Ungarie
i.
Cehoslovacia
In Cehoslovacia in anii 1988-1989 fortele anticomuniste au intetit critica la ad
resa regimului
comunist. Opozitia era organizata in jurul grupului "Carta 77", care cerea comun
istilor sa cedeze
monopolul asupra puterii ;i sa permita alegeri democratice. in noiembrie 1989, l
a Praga are loc o
demonstratie a studentilor. La initiativa membrilor "Cartei 77" a fost constitui
t Forumul studentesc.
Data de 17 noiembrie 1989 a marcat inceputul "revolutiei de catifea", declansata
de catre studenti,
la care s-au alaturat si muncitorii. La sfarsitul lunii noiembrie 1989, Parlamen
tul Federal a inlaturat
articolul din Constitutie ce consacra rolul conducator al partidului comunist. L
a 29 decembrie 1989
a fost ales in mod democratic in calitate de presedinte cunoscutul dizident, Vas
lav Havel, autorul
"Cartei 77".
La 20 aprilie 1990 a fost adoptata noua denumire a tarii Republica Federala Ceha
si
Slovaca. in continuare va lua amploare curentul de separare a celor doua republi
ci. in Slovacia, care
era mai slab dezvoltata din punct de vedere economic, in timpul alegerilor din i
unie 1992 se creaza
o Miscare pentru o Slovacie independenta. in iulie 1992 Consiliul National Slova
c (Parlamentul) a
adoptat o decizie cu privire la suveranitatea republicii. Decizia de separare a
intrat in vigoare la 1
ianuarie 1993.
Bulgaria
In Bulgaria din 1954 pana in 1989 la conducerea tarii s-a aflat Todor Jivkov, pr
imul secretar
la C.C. al PCB. Criza economica si tensiunile entice au intensificat nemultumire
a fata de regimul
Jivkov, nu doar in cadrul societatii, ci si in cel al conducerii partidului comu
nist. in Bulgaria, la fel
ca si in celelate tari ale blocului socialist, dupa 1987 s-a infiripat o miscare

dizidenta. Mocova i-a

sprijinit pe reformatorii din cadrul Partidului Comunist Bulgar, care au decis c
a era necesara o
schimbare si ca Todor Jivkov, care de 35 de ani se afla in fruntea partidului, t
rebuia sa renunte la
prerogativele sale. La 10 noiembrie 1989, acesta a fost nevoit sa-si prezinte de
misia din functia de
secretar general al P.C.B.
Initial, noul lider comunist bulgar, Petar Maldenov, s-a orientat spre o politic
a de
restructurare de tip gorbaciovist, fara a repune in discutie soarta socialismulu
i. Sub presiunea
maselor, comunistii au fost obligati sa-si reformuleze pozitiile. La sfarsitul l
ui ianuarie 1990
Congresul extraordinar al P.C.B. a decis schimbarea denumirii partidului, care d
evine Socialist,
precum si separarea functiilor de stat si de partid. Petar Mladenov a devenit se
f de stat, iar Andrei
Lukanov, premier.
In iunie 1990 au fost organizate alegeri parlamentare care au demonstrat polariz
area
electoratului. Opozitia era raliata in jurul Uniunii Fortelor Democratice (U.F.D
.), o organizatie
cadru constituita din miscari si asociatii fidele pluralismului si democratiei.
Alegerile parlamentare
au fost castigate de Partidul Socialist, care obtine 52,7 % din voturi, fata de
36,2 % ale opozitiei.
Reprezentantii U.F.D. si o parte din populatie au respins rezultatele alegerilor
(desi erau
recunoscute de observatorii straini), declansand o greva generala in Sofia. Pres
edintele Petar
Maladenov este obligat sa-si prezinte demisia. Noul presedinte este desemnat in
persoana liderului
opozitiei, Jelio Jelev, primul sef de stat necomunist al Bulgariei, dupa abdicar
ea regelui Simeon al
II-lea in 1946. La sfarsitul lunii decembrie 1990 a fost format primul guvern de
coalitie, in frunte
cu independentul Dimitar Popov. in componenta guvernului au intrat reprezentanti
ai P.S.B.,
U.F.D., Uniunii Populare Agrariene, precum si cativa independenti. in vara anulu
i 1991 are loc
scindarea U.F.D. Speculatiile, greva parlamentara, scandalurile politice au izbu
tit, in plan secundar,
sa curete si sa consolideze randurile U.F.D., care a reusit sa castige alegerile
parlamentare din
octombrie 1991. Acest scrutin a schimbat harta politica a Bulgariei postcomunist
a. Victoria la limita
a opozitiei la alegerile parlamentare din octombrie 1991 reprezinta un punct de
rascruce in istoria
contemporana a Bulgariei. Fostii comunisti pierd majoritatea absoluta pe care au
avut-o in Marea
Adunare Nationala.
in parlament U.F.D. dispunea de 110 locuri, din 240, de aceia s-a impus gasirea
unei forme
de colaborare cu reprezentantii partidului minoritatii turce - Miscarea pentru D
repturi si Libertate.
Noul Guvern va fi condus de presedintele U.F.D., Filip Dimitrov. Au fost operate
schimbari de
personal in principalele institutii ale statului, precum Ministerul de Interne s
i cel de Externe. De

asemenea, au fost adoptate o serie de legi prin care fostilor nomenclaturisti li

se unterzicea, pe o
anumita perioada, anumite drepturi civile. La trei luni dupa alegerile parlament
are au urmat cele
prezidentiale, unde reprezentantul U.F.D., Jelio Jelev, a reusit sa castige prin
balotaj, scrutinul
prezidential si sa devina primul presedinte ales din istoria tarii.
Iugoslavia
Destramarea statului iugoslav are loc in perioada 1989-1992. in Iugoslavia schim
barea
regimului politic s-a produs intr-un mod deosebit: dupa moartea lui Tito (1980),
edificul construit
de acesta s-a praubusit incetul cu incetul. S-au intensificat tensiunile intre n
ationalitati, iar
conducerea centrala de la Belgrad nu a reusit sa gasesca solutii viabile pentru
lichidarea crizei in
care se afla societatea iugoslava. Deosebirile dintre republici s-au mentinut in
continuare, fapt ce a
contribuit la amplificarea nemultumirilor. Constitutia din 1974, pe care se inte
meia sistemul politic
iugoslav, ce presupunea solutionarea tuturor problemelor pe calea intelegerilor
reciproce, nu reusea
sa rezolve probleme cu care se confrunta federatia. Armistitiul a inceput sa se
destrame in Kosovo,
unde albanezii au reusit sa transforme regiunea intr-o republica autonoma in cad
rul federatiei in
1980. Nemultumiri sunt inregistrate si in alte republici, populatia exprimandu-s
i dezacordul in
privinta dominatiei sarbe in structurile puterii centrale si in armata.
in februarie 1989, in regiunea Kosovo sunt aduse trupe pentru a suprima miscarea
albanezilor, care pledau pentru respectarea drepturilor consfintite in Constitut
ie. Conducerea de la
Belgrad a anunta preluarea responsabilitatilor referitoare la securitatea provin
ciei, iar la 26 iunie
este suspendata adunarea din Kosovo, puterea fiind preluata de catre cea din Ser
bia. La 5 iulie 1989
este votata dizolvarea adunarii, noua constitutie sarba din septembrie 1989 conf
irmand incorporarea
celor doua regiuni autonome - Kosovo si Vojvodina - in cadrul Serbiei. Albanezii
au refuzat sa
accepte legitimitatea acestei Constitutii. Amestecul Serbiei a declansat, pe de
o parte, un val de
nemultumiri fata de hegemonia sarba, pe de alta parte, a creat permizele unei co
nfruntari dintre
subiectele federatiei.
in septembrie 1989, la Ljubljana, Adunarea Slovena a declarat suveranitatea repu
blicii,
proclamandu-si dreptul de a se separa de federatie, fapt ce implica un razboi ec
onomic intre Serbia
si Slovenia.
Anul 1990 este anul decesiv pentru destramarea unitatii statale a Iugoslaviei. D
elegatia
slovena se retrage de la Congresul Ligii comunistilor iugoslavi, nefiind accepta
ta propunerea lor
privind independenta partidelor membre ale Ligii. Alegerile din decembrie 1990 d
in republicile
componente ale Iugoslaviei reflecta intr-un fel situatia din tara. La Belgrad, a
legerile au fost
castigate de Slobodan Milosevici, un adept declarat al Serbiei Mari, lider al Pa
rtidului Socialist. El

se opune accesului croatului Stipe Mesic la presedintia colectiva a Iugoslaviei

in iunie 1991, fapt ce
a contribuit la retragerea Sloveniei si Croatiei din componenta federatiei.
La 25 iunie 1991, adunarile Croatiei si Sloveniei si-au declarat independenta de
plina.
Armata federala, singura forta care mai era capabila sa mentina unitatea federat
iei, a intrat in
actiune. Este atacata initial Slovenia, apoi Croatia, unde au loc lupte crancene
, in jurul orasului
Vukovar. Operatiunea se incheie prin semnarea unui armistitiu, care prevedea ret
ragerea tuturor
unitatilor armatei federale iugoslave din Slovenia pana la 26 octombrie 1991. La
15 ianuarie 1992,
independenta Sloveniei si Croatiei este recunoscuta de statele Uniunii Europene,
la 22 mai cele
doua tari sunt admise in ONU. Slovenia la 14 mai 1993 a fost admisa in Consiliul
Europei.
Croatia se confrunta, la randul ei, cu populatia sarba care pleda pentru indepen
denta, fapt
ce a dus la trimiterea de catre ONU a fortelor de mentinere a pacii. Problema re
fugiatilor din Bosnia
si Hertegovina (croati si musulmani) si situatia creata de sarbi prin ocuparea u
nei treimi din
teritoriul croat raman in continuare in centrul vietii politice. La referendumul
din 19-20 iunie 1993,
din autoproclamata "Republica Sarba a Crainei", populatia se pronunta pentru uni
rea acestei
regiuni cu alte regiuni populate de sarbi din Bosnia si Hertegovina si din celel
alte state sarbesti.
Teritoriile administrate de sarbi sunt separate de 14 000 de militari ONU de res
tul Croatiei.
Integrarea acestor teritorii se va realiza abia in 1998, in urma medierii negoci
ate de ONU.
in Bosnia si Hertegovina comunitatea musulmana se pronunta pentru o republica
independenta, cea sarba pentru unirea teritoriilor cu Serbia, iar cea croata pen
tru alipirea la Croatia a
regiunii cu populatie majoritara croata. Participantii la referendumul din 29 fe
bruarie si 1 martie
1992, boicotat de sarbi, se pronunta in favoarea unei Bosnii si Hertegovine inde
pendente (99,4 %).
Parlamentul de la Sarajevo proclama la 3 martie 1992, in absenta reprezentantilo
r sarbi,
independenta Republicii Bosnia si Hertegovina, recunoscuta la 6 aprilie 1992 de
catre Uniunea
Europeana si admisa la 22 mai 1992 in ONU. La randul lor, sarbii din Bosnia si H
ertegovina
proclama la 7 aprilie o republica independenta, iar populatia croata anunta, la
3 iulie 1992, crearea
unui stat croat independent in Sud-Vest. in aprilie 1992, izbucneste un razboi c
ivil ce va face in
decurs de un an peste 50 000 morti, iar peste doua milioane de bosniaci sunt nev
oiti sa parasesca
vechile locuinte. Dintre fostele republici iugoslave, Bosnia si Hertegovina cuno
aste dupa
proclamarea independentei in 1992, cel mai dureros si mai tragic destin. Razboiu
l civil, care opune
cele trei etnii, pustieste tara, determina masive deplasari de populatie si sute
de mii de victime.
incercarile ONU si ale Uniunii Europene de a prezenta un plan de pace general ac
ceptat,

crearea unui stat federal compus din trei republici autonome: sarba, musulmana,
croata, esueaza.
Acordul de pace negociat la Dayton, SUA, si parafat la 14 decembrie 1995 la Pari
s, incheie patru
ani de sangeros razboi civil si pune bazele Republicii Bosnia si Hertegovina ca
stat federal format
din Federatia Bosniaco (Musulmana)-Croata (51 % din terit) si Republica Sarba (4
9 %).
Macedonia, o alta republica din componenta statului federal, si-a proclamat suve
ranitatea la
25 ianuarie 1991. La 8 septembrie 1991 a fost organizat un referendum, boicotat
de comunitatea
sarba si albaneza, prin care populatia se pronunta pentru o Macedonie independen
ta. Republica
Independenta Macedonia a fost proclamata oficial la 15 septembrie 1991, dar a in
tampinat greutati
in calea recunoasterii noului statut, datorita opozitiei Greciei, care considera
inadmisibil
"uzurparea" numelui de Macedonia, ce ar apartine istoriei sale. La 8 aprilie 199
3, Macedonia a
fost admisa in ONU, sub numele de "Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei", iar
la 17 octombrie
1995 devine membru al Consiliului Europei.
Republica Muntenegru in 1990 a fost alaturi de Serbia, pronuntandu-se pentru men
tinerea
structurii federale. La 12 februarie 1992 a fost semnat un acord intre Serbia si
Muntenegru, aprobat
de parlamentele lor, prin care se proclama o noua etnitate statala Republica Fed
erala Iugoslava la 27
aprilie 1992. Aceasta cuprindea Serbia, cu regiunea Kosovo si Vojevodina, si Rep
ublica
Muntenegru.
13. Sfarsitul "razboiului rece". Formarea unei lumi multipolare.
Sfarsitul razboiului rece
<< Razboiul rece >> s-a incheiat prin disparitia unuia dintre cele doua centre d
e putere, si
anume a Uniunii Sovietice si a blocului est-european. Confruntarea Est-Vest a fo
st una globala, fapt
ce a dus la extinderea ei asupra tuturor raporturilor dintre cele doua tabere, i
ar diparitia Estului ca
centru de putere semnifica si prabusirea sistemului reprezentat de acesta in toa
te domeniile in care
el se aflase in competitie cu blocul vestic. De altfel, inca la sfarsitul anilor
50, renumitii savanti
fizicieni Albert Einstein, S.Rasel, Fr.Joliot-Curie, in conditiile cand arma nuc
leara isi dovedise deja
forta distructiva, au adresat un apel catre popoarelor lumii referitor la acest
pericol, insistand asupra
necesitatii unor noi tratari a problemelor internationale. Aceasta preocupare a
fost perceputa drept
debutul unei noi mentalitati politice in raporturile internationale. in urmatori
i treizeci de ani, ea a
fost ignorata, dar actualitatea ei a fost dovedita la inceputul anilor `80, cand
s-a agravat brusc
situatia internationala din Europa si in lume. Promovarea unei politici axate pe
o asemenea
mentalitate a devenit un imperativ al momentului. Au inceput sa creasca randul a
deptilor noii
mentalitati atat in Vest, cat si in Est. Numirea lui M.S.Gorbaciov, in fruntea P
.C.U.S, in aprilie

1985, a dus la schimbarea conceptiilor sovietice referitoare la tratatarea probl

emelor internationale:
tezele fundamentale ale noii mentalitati au fost puse la baza politicii externe
sovietice. Astfel s-a
produs o cotitura spre o noua reprezentare a relatiilor internationale. Constien
ta de pericolul pe care
il comporta cursa inarmarilor nucleare, conducerea gorbaciovista a inaintat un p
rogram concret de
lichidare a armelor nucleare. Noua mentalitate politica in domeniul relatiilor i
nternationale se
referea la "flexibilitate tactica", inclinarea spre compromisuri reciproc accept
abile, orientarea nu
spre confruntare, ci spre dialog si intelegere reciproca. Un produs al "noii men
talitati politice a fost
conceptia "Casei europene comune", elaborata de conducerea sovietica.
"Noua mentalitate politica" in domeniul politicii externe a contribuit la demara
rea
proceselor democratice din tarile Europei de Est de la sfarsitul anilor `80, inc
eputul anilor `90. Un
loc aparte il ocupa in acest sens distrugerea zidului Berlinului, ridicat in aug
ust 1961, in timpul
razboiului rece , fiind un simbol al separarii lagarului comunist de lumea democ
ratica. Demolarea
Zidului Berlinului in noiembrie 1989, apoi unirea celor doua Germanii au fost mo
mentele majore
ce au consemnat incetarea confruntarii intre cele doua tabere si, de facto, ince
tarea << razboiului
rece >>. Evenimentele ce au urmat se incadreaza in acest context si trebuie perc
epute drept rezultate
al sfarsitului confruntarii. Astfel, la 28 iunie 1991 a fost dizolvat CAER-ul, i
ar la 1 iulie a urmat
dizolvarea Tratatului de la Varsovia. U.R.S.S. inceta sa mai existe la 25 decemb
rie 1991, cand
Mihail Gorbaciov, ultimul ei presedinte, a demisionat. Succesoarea si mostenitoa
rea de facto a ei in
relatiile internationale va fi din acel moment Federatia Rusa.
in perioada << razboiului rece >> tarile occidentale au fost sprijinite in pro
cesul de statornicire
si consolidare a regimurilor democratice de catre Statele Unite ale Americii. De
si se confruntau si
ele cu unele probleme referitoare la asigurarea drepturilor economice si sociale
, in ansamblu,
sistemele din statele occidentale s-au dovedit a fi viabile si eficiente in orga
nizarea societatii pe
principii democratice. in contrast, regimul politic din U.R.S.S. a fost unul tot
alitar, iar tarile esteuropene
au cunoscut regimuri similare sub presiunea Moscovei.
Dupa depasirea << razboiului rece >>, lumea a devenit unipolara, evoluand insa c
atre
multipolarism. Pe de o parte, pentru moment este o lume unipolara, deoarece exis
ta o singura
supraputere - Statele Unite ale Americii si o singura alianta politico-militara
- Alianta NordAtlantica (NATO). Dar, in acelas timp, lumea se indreapta spre multipolarism. Ex
ista in prezent trei
centre de putere pe plan mondial, in mod concret - America de Nord (Statele Unit
e si Canada),
Uniunea Europeana si Japonia. Pe de alta parte, sunt si alte state care aspira l
a statutul de puteri
globale - Federatia Rusa si Republica Populara Chineza.

Rusia, in perioada post-<< razboi rece >>, strabate un traseu plin de dificulta
ti, dar dispune de
imense resurse materiale si sunt sanse ca, sub rezerva infaptuirii reformelor af
late in curs, peste 1015 ani sa constituie una dintre economiile puternice pe plan mondial. Ea ramane
o putere militara,
in primul rand nucleara, desi starea economiei sale afecteaza sistemul militar,
dar, virtual, dispune
de capacitati de creatie tehnico-militare de prim-ordin. in plus, Federatia Rusa
este membru
permanent al Consiliului de Securitate al ONU, pozitie ce ii permite sa se pronu
nte in toate marile
probleme ale pacii si securitatii internationale. Aceasta pozitie a fost intarit
a prin admiterea Rusiei
in "Grupul celor 7" tari puternic industrializate (SUA, Japonia, Marea Britanie,
Franta, Germania,
Italia, Canada), devenit astfel "G. 8".
Depasirea << razboiului rece >> a echivalat cu trecerea lumii de la o stare de e
chilibru bipolar la
alta, dominata de un dezechilibru unipolar, fapt ce a dus la o asimetrie structu
rala in raporturile de
forte pe plan mondial. in zone intinse a aparut un vid de putere, care poate fi
considerat si un vid de
securitate. in aceste conditii, s-au produs inevitabile realinieri de pozitii al
e statelor, redistribuiri de
roluri si sfere de influente, in functie de noile raporturi de forte. Astfel, st
atele din Europa Centrala,
de Est si Sud-Est, care la inceputul << razboiului rece >> au intrat in orbita
sovietica, au ajuns dupa
incheierea acestuia in sferele de influenta a puterilor occidentale, in primul r
and ale Statelor Unite,
dar si al statelor din cadrul Uniunii Europene.
Actualele raporturi de forte consacra rolul unic (leadership) al Statelor Unite
in afacerile
mondiale. De altfel, acest obiectiv a fost urmarit de Washington de foarte mult
timp. Semnificative
sunt concluziile autorului american, Samuel Huntington: "De aproape 200 de ani S
tatele Unite au
incercat sa previna nasterea unei puteri dominante in Europa. De aproape 100 de
ani incepand cu
politica "usilor deschise" fata de China, au incercat sa faca acelasi lucru in A
sia. Pentru a realiza
aceste scopuri, Statele Unite au luptat in doua razboaie mondiale si intr-un raz
boi rece impotriva
Germaniei imperiale si a celei naziste, a Japoniei imperiale, Uniunii Sovietice
si Chinei comuniste.
Acest interes american ramane si a fost reafirmat de presedintii Reagan si Bush"
.
Integrarea europeana
Un parcurs deosebit a urmat in perioada post-"razboi rece" si procesul integrari
i europene.
Prin semnarea la Luxemburg si Haga, la 17 si 28 februarie 1986, a Actului Unic E
uropean, s-au
adus unele modificari ale Tratatului de la Roma, care prevedea realizarea unei P
iete unice interne la
data de 1 ianuarie 1993. A urmat semnarea Conventiei Schenghen intre Franta, Ger
mania si
Benelux, care prevedea libera circulatie a persoanelor. Un eveniment de o semnif
icatie deosebita s-a
produs la reuniunea la nivel inalt de la Maastricht din 9-10 decembrie 1991, und

e a fost discutata
problema uniunii politice a statelor Uniunii Europene, noua titulatura a Comunit
atii Economice
incepand din acel moment. La 7 februarie 1993 a fost semnat Tratatul Uniunii Eur
opene de la
Maastricht, care a intrat in vigoare incepand din 1 noiembrie 1993. Tratatul ave
a la baza trei piloni:
Comunitatile Europene, care permit institutiilor Uniunii sa coordoneze politici
comune in diverse
domenii, avand drept obiectiv principal coeziunea economica si sociala; politica
externa si de
securitate comuna; cooperare politieneasca si judiciara in materie penala. in an
ii urmatori sunt luate
masuri importante pentru extinderea Uniunii Europene, fiind vizate in special ta
rile din fostul bloc
socialist si sovietic.
La 2 octombrie 1997 a fost semnat Tratatul de la Amsterdam, care avea patru obie
ctive
principale: sa plaseze ocuparea fortei de munca si drepturile cetatenilor in cen
trul atentiei Uniunii
Europene; sa suprime ultimile obstacole pentru libera circulatie a persoanelor s
i sa consolideze
securitatea; sa permita Europei sa-si consolideze pozitia pe plan mondial; sa ef
icientizeze
arhitectura institutionala a Uniunii in vederea viitoarei extinderi.
in cadrul Consiliului European de la Luxemburg din 12-13 decembrie 1997 a fost l
ansat
procesul de aderare a 10 state candidate din Europa Centrala si de Est si a Cipr
ului. A urmat
aprobarea listei celor 11 tari participante la zona Euro de catre Consiliul Euro
pean de la Bruxelles,
incepand din 1 ianuarie 1999.
Tratatul de la Nisa a fost semnat de catre Ministrii Afacerilor Externe ai state
lor membre ale
Uniunii Europene la 26 februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2003
, dupa ce a fost
ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot in parlamentul national, fie prin
referendum. Tratatul de
la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, contine prevederi pentru
a asigura o buna
activitate institutionala in momentul cand Uniunea va avea aproape 30 de membri,
inscriindu-se in
viziunea unei reforme institutionale ale carei trei axe principale sunt: compone
nta si modul de
functionare al institutiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliul
ui de Ministri si
consolidarea cooperarii intre institutii. La 16 aprilie 2003, zece state au semn
at Tratatul de Aderare:
Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slo
venia si Ungaria iar
un an mai tarziu aceste tari au devenit membre ale Uniunii Europene.
Bibliografie obligatorie
Berstein, Serge, Milza, Istoria Europei, Vol. V, Iasi, Institutul European, 1998
.
Pierre,
Barber, John, Istoria Europei moderne, Bucuresti, Editura Lider, 1997
Lebrun, Franois,
Charpentier, Jean,
Istoria Europei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997

Gaillard Jean-Michel,
Rowley Anthony
Istoria continentului European. De la 1850 pana la sfarsitul
secolului al XX-lea, Ed. Cartier, Chisinau, 2001.
Onisoru Gheorghe Istorie contemporana universala din 1917 pana la 1945, Editura
Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005.
Onisoru Gheorghe Istoria contemporana universala dupa 1945, Editura Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti, 2004.
BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA
Calvocoressi, Peter, Europa de la Bismark la Gorbaciov, Iasi, Editura Polirom, 2
003
Duverger, Maurice Europa de la Atlantic la delta Dunarii, Editura Omega pres,
Bucuresti, 1991.
Fontaine Andre, Istoria razboiului rece, Editura Lider, Bucuresti, 1997.
Graciov, Andrei,
Naufragiul lui Gorbaciov, Adevarata istorie a destramarii
U.R.S.S., Editura Nemira, Bucuresti, 1995.
Hobsbawm, Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucuresti, 1994.
Le Breton, Jean-Marie, Europa Centrala si Orientala intre 1917 si 1990, Editura
Cavallioti, Bucuresti, 1996.
Mougel, Francois-Charles, Europa de Nord in secolul al XX-lea, Editura Corint, B
ucuresti,2004.
Mougel, Francois-Charles, Marea Britanie in secolul al XX-lea, Editura Corint, B
ucuresti,2003.
Pipes, Richard, Scurta istorie a revolutiei ruse, Editura Humanitas, Bucuresti,1
998.
Rothschild, Josep, intoarcerea la diversitate. Istoria politica a Europei Centra
le si
de Est dupa al doilea razboi mondial, Editura Antet, Bucuresti,1997.
Scurtu, Ioan (coord.), Structuri politice in Europa Centrala si de Sud-Est (1918
-2001),
Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2003.
Soulet, Jean-Francois Istoria comparata a statelor comuniste din 1945 pina in zi
lele
noastre, Editura Polirom, Iasi, 1998.