PSALMUL 50 intru sfarsit. Psalm al lui David. in vremea cfnd a intrat la dansul Natan Proorocul, dupa ce intrase el la Batseba, femeia lui Urie. ntru sfarsit adicad se suprascrie psalmul acesta, deoarece cuprinde proorocii care trimit mintea celor ce le citesc intru sfarsit, de vreme ce dumnezeiescul David cu psalmul acesta a alcatuit 0 doctorie, prin marturisire, potrivité ranii cu care s-a ales, atét pentru preacurvia Virsaviei, cat si pentru uciderea lui Urie, barbatul ei. Dar prin psalmul acesta prooroceste si pentru alte 5 Yar dumnezeiescul Chiril zice: ,M4ntuirea lui Dumnezeu este Hristos, si legiuirile Acestuia si poruncile, precum zice Isaia: $i va fi acolo cale curatd, si cale sfantd se va chema (Is. 35: 8). $i leremia: Stafi in caile Domnului, si intrebati de cararile Domnului cele vesnice, si vedeti care este calea cea bund, si umblati intr-insa, si veti afla curdtire sufletelor voastre (ler. 6: 16)". lar Isihie: ,,Care este aceasta si ce fel [este] calea? impartasirea de Stapanescul Trup si Sange, pe care El intai incep&nd-o in Sion o a aratat noua; ci de vreme ce izbavire de picate le-a dat celor ce le iau, potrivit se zice mantuirea lui Dumnezeu”. Zice insa si Atanasie: ,,Dup% multa prihinire, a aratat doctoria picatului, adici dobandirea Tainelor, c& aceea este adevarata jertfi de laud care sliveste pe Dumnezeu, fiinded cu ingerii impreund Miudandu-L, atunci stim si cu zidirea (La Nichita)”. $i Teodorit: De jertfa laudei, zice, Ma bucur si pe aceasta o socotesc slava potrivita, si prin aceasta voi ardta calea Mea celui ce o aduce pe aceasta, al cdrei s [scop| este mantuirea cea de la Dumnezeu”, 595lucruri, adicd pentru a doua zidire a lerusalimului, care s-a facut in urma, dupa ce s-au intors iudeii din sclavia (robia) Babilonului. Pentru ca [chiar] si dupa pacat, nu a lipsit cu totul de la David darul cel proorocese, fiindc&’ Dumnezeu cunostex ci David in graba va spala intinaciunea pacatului sau gi se va face mai stralucit decat intéi [era mai-nainte], pentru aceasta nu a ridicat nici cu totul darul proorociei de la dansul. Si aceasta este aratata din insesi cuvintele lui David, pentru ca el nu a cerul de la Dumnezeu sa ia din nou Duhul cel Sfant ce [de ca si cum] L-ar fi pierdut, ci se roagd numai sa nu-! lipseasca de Acela, ca asa a zis: $i Duhul Tau Cel Sfant nu-L lua de la mine. Se potriveste insi marturisirea ce este in psalmul acesta si tuturor oamenilor care au pacatuit”’, care atunci s-a scris si s-a ispravit de David, cfind a mers Proorocul Natan si |-a mustrat, deoarece atunci a venit David intru simtirea pacatului sau, iar in trecuta vreme [ce a urmat pacatului] se afla fara ingrijire. Iar zicerea dupa ce intrase el la Batseba se intelege nu ca atunci cand a preacurvit David cu ea a mers Natan c&tre dansul - fiindca a trecut destula vreme in mijloc [intre timp, dupa aceea], precum istoriseste Cartea a II-a a imparatilor -. ci zicerea dupd ce arata aici in mod nehotarat aie din urma, adicd dupa ce a intrat David la Batseba si 0 a ingreuiat pe ea”” '° Zice ins Sfantul Grigorie al Nyssei: David arata tuturor oamenilor (prin psalmul acesta) cale de m4ntuire pocdinta, ca un oarecare mestegug de neincetaté biruint’ impotriva vrajmagului, cA cel ce cugeté mestesugul acesta de-a pururea, si-l ispriveste, totdeauna se face biruitor al necontenitului sau luptator”. A zis insi si dumnezeiescul Ambrozic marelui Teodosie imparatul - atunci cand el a facut stricdciunea aceea in ionic - acestea: ,,Cel ce a urmat celui ce s-a amagit urmeaza gi celui ce s-a pocait (adied lui David)”. ’ Zive Grigorie al Nyssei: ,Nu numai dupa ce o a ingreunat, ci si dupa ce I-a nascut pe copilul cel din preacurvie, atunci a mers Proorocul Natan gi I-a mustrat pe el; c& zice dumnezeiasca Scriptura: $i s-a facut (Batseba lui David) intru femeie, si s-a ndscut lui fi si réut sa aratat in ochii Domnului ceea ce a féicut David (I imparati 11: 27). Drept aceea, dupa preacurvia lui David, au trecut cei putin zece luni pana I-a mustrat pe c! Natan Proorocul”. lar Eusebie zice cd dupa un an a mers, fiinded nu se cuvenea imusire in vremea cand era beat de patima si sufletul lui era tulburat, si [de altfel] nu ar fi primit mustrarea, ca poate ar fi facut rau gi Proorocului, ca gi cei ce patimesc de vreu boald covargitoare si stau impotriva doctorilor gi a nascatorilor lor. Ca se vede insa ca de o diavoleascd putere s-a rapit David si a facut aceste doua rele, precum zice acelasi Husebie, dupa pilda ce a adus Proorocul Natan, zicdnd cA: «A mers la un bogat un oaspete striin (ca strain era diavolul) tia s-a ingaduit a se da David», pentru ca a fost acel cuvant mandru: Nu md voi cldtina in veac (Ps, 29: 6). S-au scris insa pacatele sfintilor ca precum ni s-au Bicut ei noua invatitori si pilda de fapti buna, aga si ni se {acd si pilda de dupa Hrisostom. Al S0-lea insti se numara psalmul acesta, care este despre 3 pacatelor fiindea, dupa Euscbie, nunvirul $0 are potrivire yi aseman: ot Auul Jubileu (pe eare il pazean |fineau] evreii in lepea veche) se numara dupa cincizeei jecani, cand se Bleean curmuiri de datorii gi sloboviti de robi, si Misari de cdgti. Adaupa ecu mila, ea Sub1. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta. »Miluieste-md, zice, dupa vrednicia milei Tale celei mari, fiindca tare foarte am gresit™ Si precum eu am facut foarte mari pacate, asa si Tu, cu mare mila, miluieste-ma.” 2. Sidup4 multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Ceea ce a zis mai sus - mare mild - Insisi aceea o zice aici [ca] multime de indurdri, indoind cererea cu potrivite ziceri, pentru ca acesta este obicei al celor ce se roaga: a indelunga rugaciunea Jor cu multe potrivite cuvinte, ca prin acestea mai mult sa-I indemne pe cel pe care il roagi spre a plini cererea lor. lar farddelege zice calcare de lege a preacurviei si a uciderii, flindcé amandoud acestea le opreste legea lui Dumnezeu, zicand: Sd nu ucizi, sa nu preacurvesti (les. 20: 15). Farddelege insa, calcarea de lege o a numit David, fiindca gi el, ca unul de alta semintie ce nu are lege, a pacatuit”. ins& Hrisostom zicdnd cA psalmul acesta este trebnic i celui drept si celui pacatos, celui drept adicd pentru ca sé nu fie lenevos, iar picdtosului pentru a nu se deznadajdui de mantuirea sa. Si Isihie a zis: ,David, la mantuire privind, a scris psalmul acesta, nerusinandu-se a-si vadi de obste ranile sale [tocmai] ca s& arate pacatosilor doctoria pocaint i ' : Zice insi si Marele Atanasie: Pentru pacat mare, mila cea mare a lui Dumnezeu se roaga sa o dobandeasca, cA de mare iubire de oameni au trebuinta pacatele cele mari (La Nichita)”. lar altii, prin mare mila, infeleg pe Hristos, precum si Biserica la sfarsitul a multor tropare obisnuieste a-L numi pe El; deci mila cea mare a lui Hristos 0 cere David, ca printr-insa marit s4 se miluiasca, precum si marit a pacatuit. Zice insd si Sfintitul Augustin: ,,Cel ce cere mare mild, mare nenorocire marturiseste”. $i iarasi: ,,Cati au ‘Atuit intru nestiintd, s4 cear& si mila mic4”. Cu luare-aminte ins a talcuit un dascal, zicand ca: ,,David n-a cutezat a numi Dumnezeu al sau pe Dumnezeu in psalmul acesta, precum in alti parte prin alti psalmi fl numeste, pentru ci, piciituind, s-a lipsit de Dumnezeu, de ca si cum ar zice: «Eu nu cutez a Te numi Dumnezeu al meu, pentru ca, pacituind, Te-am picrdut; numeascd-Te Dumnezeu al lor nevinovatii si dreptii, iar eu, pacaitosul, aceasta zic numai: 0 Dumnezeule, miluieste-ma»”. lar Teodorit zice: ,,RAnile cele mari au trebuint& de 0 doctorie de aceeasi masurA [pe miasura ranilor]: cel ce a facut pacate mari, de mare iubire de oameni are trebuinta”. lar altul zice: ,,Cei care cer mare mild, pentru mare pacat marturisesc cf cer aceasta, si nimic nu trage aga de mult pe nul spre milostivire ca marturisirea pacatului; pentru aceasta si David, toati mila se roaga si toarne asupra sa, tot izvorul indulcirilor, cA precum la mili, pe cea mare oa cerut, aga si la indulciri, multimea [indulcirilor] a cerut, precum si nw Limare este, iar amintirea nu se poate sterge de nu va dobandi potrivita iubire de oament”, lar dumnezeieseul Chirll zice: .Poate ch mai-nainte cunosedind Da vrene va strilueé peste cet de pe paniint Uristos, stergand tot pacatul lumii, darul ¢ 5973. Mai vartos ma spala de faridelegea mea, Si macar ca s-a iertat David prin Proorocul Natan, cénd a zis lui: Donmul a inléturat pacatul tau (I imparati 12: 12). Cu toate acestea, David, din multa fierbinteala ce avea pentru pocainta, roaga pe Dumnezeu inca mai mult sa se spele si s& se curateascd. Ori mai vdrtos este in loc de ,,foarte”, adicé roaga pe Dumnezeu mult gi cu covarsire s4-] curdteasca de faridelegea lui. si de pacatul meu ma curateste. Ceea ce a zis mai sus David farddelege, aceasta aici o numeste pacat, fiindcd chiar pacat este calcarea dumnezeiestii legi; insa David intrebuinteaz& de mai multe ori cu neosebire gi din alaturare numele farddelegii, si a cdlcérii de lege, $i a pacatului’, si [sau] pe unul il zice in loc de altul®®. de stralucit il numeste mare mild, ca scris este ca toutd farddelegea igi va astupa gura sa (W's. 106: 42), iar dupa Apostolul: Dumnezeu este cel ce indrepteazd, cine poate a ne osdadi? (Rom. 8: 34)”. lar Isihie: ,,A se sterge faradelegea se roaga, incat nu numai a se vindeca rana, ci voieste ca nici semn de rand sa ramana; pentru aceasta adauga cerdnd multimea indulcirilor, ca nici de o singura indurare, adica de iertarea cea pentru un pacat, poate pdcatosul a se mantui, ci avem trebuinta si de multe indurari pentru multele pacate ca si scipim de ingrozire si de munca”. $i Didim zice: ,,Precum vopselele cele ce cu unevoie se spala nu cu o spalare, ci cu multe se sterg, asa si pacatele cele mari cu multe idurairi ale lui Dumnezeu se gterg (La Nichita)”. Zice ins si Sfintitul Augustin: ,,De la tila cea mare, multe sunt indurarile”. $i dumnezeiescul Icronim talcuieste: ,,.De vreme ce pacatul lui David a fost un nod impletit cu multe alte pacate, pentru aceasta, precum erau multe pacatele lui, aga ruga pe Dumnezeu sa le steargd cu multimea indurarilor Sale, adica cu osebite chipuri ale milei Sale. $i, fiindcd pacatul, de indata ce se face, se scrie in carte lui Dumnezeu gi in cartea Diavolului, si in cartea constiintei noastre, pentru aceasta st roagd s@ se stearga acestea din cele trei, pentru ca desavrsit si se uite si sa nu se mai pomencasca (La télcuirea aceluiasi psalm)” Le foloseste fie Ricdnd un paralelism sinonimic (,,din alaturare”), fie echivaland termenii {,,cu neosebire”), sau, cum zice mai apoi, folosind un termen in locul celuilalt (...). ™ Zice Marcle Vasile: ,lar firidelegea cea pentru preacurvie zice cA are trebuinta de spalare, iar pdcatul cel pentru ucidere are trebuinté de curatire. Si se stie ci pacatelor celor pe deasupra [obignuite, superficiale] asemanandu-se cu oarecare intindciune, si care strica faa sufletului, spalare le trebuie, iar cele ce intru adane se pieituiesc din agezarea cea cilre rautate a celor ce le fac. cu sangele potrivindu-se, de curatire au trebuinté” fo. dati ce s-au imprimat addne in sfngele (sau fiinga, sufletul) omului, au nevoie de euratire??. Lar dumnezeiescul Chiril zie: .Zicdnd tnsii mai vdrfos uid spat fut Hristos dupa cuviings priveste, pulerea cea prin Botez - covargind curd{irea care se Been in lenea veehe spre singurk curdqies trapulud - mai cu desavargire spalii, yi nnai eurseamnl si cu totul Eiee curatirea sia insuyi sutletului”. Zive insa si Teadorits Dect gi qaniyi spaldema, Slapane, ca pe toatd infindciumea pacatului sao razi de liming, a, dupa SOx4. CA fairidelegea mea eu o cunosce, si pacatul meu inaintea mea este pururea. »Miluieste-ma, zice, Doamne, si spala-mia, si curateste-ma, pentru ci nu am uitat, nici am defaimat pacatul meu din pricina greutatii si grijilor celor multe ale imparatiei mele, cAci pacatul meu n-a fost vrednic de uitare si de nebagare de seama’, ci, desi de oameni I-am ascuns si n-au aflat relele ce am facut, eu insd cunose cat de mare este pacatul meu si vad inaintea mea ziua si noaptea cu ochii constiintei mele care-mi loveste si-mi raneste sufletul”. Care aceasta [lucru] - adica a-si aduce aminte omul totdeauna de pacatul sau - este semn de adevarata si curaté pocdinfa gi pricinuitor de iertarea pacatelor. Drept aceea, aceasta o porunceste Dumnezeu si prin Isaia: Ew sunt Cel ce sterg farddelegile tale, si pacatele tale, si nu le voi pomeni (Is. 43: 25)". Proorocul: Va spdla Domnul intindciunea fiilor si a fiicelor Sionului cu Duh de judecaté si cu Duh de ardere (\s. 4: 4)”. $i Isihie: ,Precum haina cea putin intinata cu lesnire se spala si se curdateste, iar cea mult si de multe intinati are trebuinta de o spalare mai sarguitoare si mai ostenicioasa, asa si sufletul: cel ce o data a si masurat [judecat], [sau] a pacatuit, cu masurata pocdinta se curatd, iar cand pacatele lui se fac multe si cumplite, nu oricum trebuie a se face pocainta, ci cu mult& osteneala si cu fapte bune. $i bine a numit pacatul faridelege, vrand sa arate cum cé nici lui nu-i era cu neputinta a calca legea, cu toate ca era imparat, ci a gresit Imparatului Celui mai inalt decat toate (La Nichita)”. Iar Sfintitul Augustin, in loc de mai vartos ma spald, a zis ,.mai mult si mai mult [TAéov ka miéov] ma spal&”. lar Origen zice ca: ,,Cel ce se va curata de pacat, de nevoie [musai] trebuie a se curata si de urmele pacatului; iar urme si ramasite ale pacatului sunt obisnuirea, deprinderea si lesnirea in pacat [inclinatia, usuratatea prin care se face pacatul]. Pentru aceasta si David ruga pe Dumnezeu sa-| spele de ramasitele pacatului iertat”. * A fost atat de covarsitor si m-a strapuns atat de mult, incat uitarea a fost cu neputinta.” are cine ar trebui s& ne vesteasca $i noua covarsirea (gravitatea) pacatelor noastre? Dar poate cd multi o cunosc, dar nu ii doare, nu sunt strapunsi de ea, drept care si uiti de ele. De ce? Pentru ca simt placere fata ele. Constientizarea acestei placeri inselatoare nu se face decat prin intalnirea cu focul curatitor al iubirii lui Dumnezeu, pe care-l vom gisi fie prin mijlocirea unor oameni sfinti, fie prin pocdinta si rugaciune cu fierbinteala, cum zice David mai sus. *' Isihie zice: ,,Fericit e cineva atunci cand stie pacatul [il constientizeaza], si totdeauna igi are in vederea sa gresealele; ca cel ce le stie, le si pomeneste, si cu ochii sufletului priveste rinile gresealelor sale; se rusineazi de aducerea-aminte si sufletul i se strapunge, si de rusine find silit, vine in cainta; iar cel ce patimeste de uitare, se aduce iarasi la alte pacate, de ca si cum n-ar fi facut nici un rau (La Nichita)”. $i Hrisostom: ,,Pacatul, daca di peste om, nimeni parandu-l, nimeni prihdnindu-l, face pe pacitos fricos”. [Pacatosul devine fricos, nu mai nici o siguranta a zilei de maine sau de azi, nu mai crede cd lucrurile vor fi bune, deoarece nu mai simte acoperimantul de har protector al lui Dumnezeu. Prin urmare, va ciuta prin toate mijloacele degarte ale acestei lumi si-si alunge frica prin dobdndirea de ct mai multe avufii ce bear putea asigura niscai siguran{a in viata] 4005. Tie Unuia am gresit, Tie, zice, numai lui Dumnezeu am gresit, pentru c4 si numai Tie, Domnului si Stapanului a toate, sunt supus, caci eu, imparat fiind pe pamant, pe Tine numai ‘Te am judecator al faptelor mele, iar al oamenilor celor supusi mie, eu sunt domn yi stapanitor. Drept aceea, si dupa stapanirea mea fac cele ce voiesc, fara sa fiu oprit de altul.” Ori si intr-alt fel se intelege: ,,Ca eu, de vreme ce am calcat legile os peeinesen 5 982 Fale, Doamne, pentru aceasta numai Tie, Datatorului de lege, am gresit”®”, rau inaintea Ta am facut, s,inaintea Ta, zice, Doamne, am ficut pacatul, pentru ci Tu vezi toate, si nu ind se fac, ci si mai-nainte de a se face.” ins acest cuvant I-a zis David, pe sine rusinandu-se, ca de. Dumnezeu nu s-a rusinat atunci cand facea pacatul gi il vedea. Vezi insd, o cititorule, ci David, macar ci a facut douad pacate, insd pretutindeni se vede zicdnd nu ca a facut pacate, si nelegiuiri, si rele la plural, ci cu nume [la] singular: pacat, nelegiuire si rau; iar pricina este aceea c& uciderea ce 1 licut lui Urie atérna de preacurvia Virsaviei [Batsebei], femeia lui, ca preacurvia acesteia a pricinuit uciderea barbatului ei si, dupa chipul acesta, ambele acestea se arati ca unul, c&ci unul s-a facut pricina celuilalt. numai " Altul insd zice c& Tie unuia am gresit se intelege in loc de ,numai Tie s-a facut cunoscut pacatul meu”, De ochii tuturor fiind ascuns, de ai lui Dumnezeu nu s-a ascuns, cr sat mustrat prin Proorocul, c&ci de vreme ce nu era cunoscut de multi ceea s-a facut de ali Natan, zicdndu-i c: |cunoscul| inaintea a tot Israilul, si inaintea insusi soarelui (11 imparati 12: 12). Zice i Shintul Chiril: ,Necinstitor este cel ce zice impératului: faci cdlcare de lege, zice oareunde dumnezeiasca Scriptura (lov 34: 18). Deci, fiindc& nu era nimeni care si mi 4 mustra pentru c& am gresit, Tu insd singur vazandu-ma, Tie Unuia am gresit”; si hing a addugat yf rau inaintea Ta am facut, ci aceasta Natan 0 a zis lui David: Pentru cv ui dispre(uit cuvantul Domnului, ca sé faci rau in ochii Lui? (Ul imparati 12: 99". lar Hrisostom zice [parafrazdnd]: ,,«imparat cram, numai de Tine m4 temeam, imparat eram, [dar] de cel nedreptatit nu ma temeam; ostas al meu era, a ma pedepsi nu putea; dar de ie ma ingrijesc, ca nu cumva si-mi i¢i dare de seam; multe si mari faceri de bine de la choa : Tu ai féicut intr-ascuns, iar eu voi face graiul acesta poa Vine ludnd, cu cele dimpotriva am rasplitit darurile, indraznind a face cele lepadate de even, CA mm ice aceasta: «pe Uric nu l-am nedreptafivy, ci |-a nedreptatit si pe acela si ve femeia lui, ci rea de lege cea mare este cA oa cutezat cdtre Insusi Dumnezeu, Cel © Laales. st imparat |-a Sicut". Aceleagi le zice si Teodorit, ca Hrisostom. lar Isihie zice: wie Unig am greyit, zice, finde’ singur lui Dumnezeu a nu pdeadtui noi ii place, ca “Acatorulud a toate, Cel ce Tyi crupa Riptura, Poate insa ed zice gi erautatea inaintea Ta an Acubs, caer fof, ca anu imparat ii iertiu pacatul, cu ticerea acoperindued pacatul Jumnezen isa pe Nata batrimis, sirea finduci fapta tai, bacmustrat dha Nichitay’, 600ca si Te indreptezi intru cuvintele Tale si s4 biruiesti cand Te vei judeca Tu. »Am facut, Doamne, zice, raul inaintea Ta, impotriva capului meu, ca atunci cand Tu ma vei judeca, si vei arata faptele de bine cate mi-ai facut - c4 Tu adica m-ai facut imparat, si atét de mult m-ai slavit, iar eu, ca un nemultumitor, am calcat legile Tale, si atata Te-am amiarat, incat zic ca atunci cand Te vei judeca cu mine pentru acestea, Tu adica sa Te indreptezi, iar eu, ticdlosul, sa ma osandesc, pentru ci m-am ariitat nemultumitor catre ficdtorul meu de bine. Ca acestea au fost scopul si socoteala vicleanului Diavol, care m-a silit oarecum gi m-a biruit cu caderea in pacat. Care scop? Ca adic& eu insumi sa ma fac pricinuitor osandiri mele.*?” Si cum c& acesta este intelesul zicerii acesteia, marturiseste si dumnezeiasca Scriptura, ci se vede intr-insa ca S-a indreptat Dumnezeu catre David, oarecum judecandu-Se cu dansul prin Proorocul Natan, si l-a mustrat, pentru ci Dumnezeu, cioban si pastor de oi luand pe David, I-a facut imparat, si l-a izbavit de nenumiarate primejdii, iar David, prin fapta aceasta a pacatului, a rasplatit Facatorului sau de bine: Eu sunt Cel ce te-am uns imparat peste Israil, si Eu sunt Cel ce te-am izbdndit din mana lui Saul. (...) Pentru ce dispretuiesti cuvantul Domnului, ca sa faci rau in ochii Lui? ( imparati 12: 7, 9). Dupa urmare dar adaugé Dumnezeu osdndire asupra lui, zicdnd: Jatd, Eu ridic rau asupra casei tale...(M Tmparati 12: 11). Si iarasi: Nu se va depdrta sabia din casa ta pana in veac (II Imparati 12: 10) si celelalte. 6. Ca iata, intru faradelegi m-am zamislit, si intru pacate m-a nascut maica mea. Vrand David a trage pe Dumnezeu spre indurare si mild, se suie cu cugetarea la nasterea oamenilor cea afara de fire, cd de n-ar fi pacdtuit Adam, nu s-ar fi amestecat trupeste cu Eva, drept care, pacatul a nascut amestecarea cea trupeasca, iar amestecarea aceea a nascut pe stranepotii lui Adam gi ai Evei, iar stranepotii * Hrisostom si Teodorit si Origen zic: ,,Zicerea aceasta - ca - nu este arititoare de pricin’ [cauzala], ci de isprava [de scop], cd nu pentru aceasta a pacdtuit David, ca si se indrepteze Dumnezeu, ci dimpotriva, pentru ca nu a fost cunoscator de facerile de bine ale lui Dumnezeu, avea dreptatea a-I invinovati pe el: «Ca cercetindu-se, zice, cele din parte: si cele din partea mea, biruirea se face de la Tine»”. Zice insd si Marele Vasile: «Nu trebuic cu adevarat a socoti ci urmeazi a se cheltui vreme spre a sti fiecare dupa pe Judecatorul, si pe cele ce urmeaza la dumnezeiasca Judecata. Caci cu 0 ptele sale, § putere nepraila, into lips a mini, cei ce-gi nailucese [imagine i toate le inchipuie Infru sine ca inl oplind’ in mintea cea slapanitoare privese inchipuirile [rbmovg = Intparinie, imaginite, copie] color Heute oulacelora au nascut pe cei din urmé, si aceia pe altii, pana la David". Ca desi nunta s-a facut pentru nasterea de fii, dar ins& [cu toate acestea], dupa fire, din pacat isi “ Altii ins zic, precum se vede la Meletie Pigas [patriarh al Constantinopolului si cunoscut istoric bisericesc din secolul XVI], cd oamenii s-ar fi nascut fara de patimi {adica fri placerea patimasi, strict trupeasca, si suferintele pe care le implica apropierea harbatului de femeie si urmarile acesteia]. Dar scrie si Marele Atanasie la intrebarea 50) eatre Antioh aga: ,Oarecari insa zic ci: «Dumnezeu, dupa ce a facut parte barbateasci si parte femeiasca, aratat este cd prin nasterea cea semanata a voit Dumnezeu a se alcatii ucamul oamenilor, ins& nu voia prin neascultare, ci cu cinste sa se facd aceasta». Aceasti socotin{a se vede ajutind-o si [e sprijinita si de] domnul Evghenicos [Evghenie Voulgaris (1716-1804), cleric monah $i mare carturar contemporan Sfantului Nicodim Aghioritul| in (iparita sa carte teologhiceasc’ [e vorba de un compendiu de teologie numit Theologikon, publicat postum, Venetia, 1872], aducdnd [vorba de] ceea ce mai-nainte de scultare s-a zis de Dumnezeu catre stramosgi, adicd aceasta - crestefi yi vd inmultiti, yi cuvantul acela al lui Adam - pentru aceasta va ldsa omul pe tatdl sétu si pe mama sa $i se va alipi de femeia sa (Fac. 2: 24)...°. lar dumnezeiescul Maxim zice asa: ,,...Fiindea scopul cel mai dintai si cu dinadinsul al lui Dumnezeu era a nu ne cunoaste noi prin umestecare trupeasca gi stricdciune, iar aceasta o a introdus calcarea de porunc, si toti cei mtru Adam intru faridelege se zimislesc, cizind in stramoseasca osandire; ori finde; Iva cea dintai a zimislit pacatul de ca si cum ar fi starnit indulcirea, pentru aceasta si noi, iru a maicii osandire cizand, ne zicem ca ne-am zamislit intru pacate”. lar Hrisostom vive ca: De nu ar fi pacdtuit aceia si nu ar fi primit pedeapsa mortii, si nefiind |ncdevenind}] muritori, ar fi fost mai buni decat striciciunea, si impreund cu sricdciunea negresit ar fi fost si nepatimirea; si de s-ar fi urmat nepatimirea, incdpere [loc] nu ar fi avut pacatul. lar prin toate acestea invatam ca lucrarea pacatului nu este fucasea (cd de ar fi fost aga, am fi fost slobozi de pedeapsa), ci c& se pleaca firea spre rresi, de patimi ingreuindu-se. Biruieste ins4 socotinta [yvmyn], intrebuintand ostenclt ajutatoare™. Foarte frumoase sunt si acelea ce dumnezeiescul Chiril al Alexandriei zice la aceasta: Obicei este sfintilor insé si prin alte glasuri a atrage spre milostivire pe Dumnezeu, dar si prin graba de a prihani neputinta lorusi. Deci se pot auzi oameni care striga: Adu-1i aminte ca farand suntem (Ps. 102: 14), si adu-Ti aminte care este ipostasul mu (Ps, 88: 46). Mai puternic insi mult patimitorul lov a strigat catre Dumnezeu: Au 10 ca pe un lapte nai scos, $i ca pe un cas m-ai inchegat? (lov 10: 10). Una ca aceasta in. si David arati acum, ca si insugsi inceputul nagterii noastre nu fara de spurcdciunea iubin de trup zice ea se face; [dar] cd cinstité cu adevarat este nunta (Eve. 13:4), $i departe de puhanive intrebuintarea ci inaintea lui Dumnezeu. Inside ar lua cineva aminte bine bt Jirnii] indeamné spre a ML opreste lepea, paeat este ceva ce se Lice. Insd impreunarea ¢ pedepsit dia vedere} lezea care rispliteste si dorinta ficerii de copii ca adevarati pricina a fuerulu Devi, dupa ceca ce este numai pentru pofte si pentru migcare trupease’ [Lit ear farddelepi este zimislirea noastra, si in pieate ne nase maicile; iar daca nagte are ca adacind iubires de trup fearne], bolese oarcunde eu adevarat de ac tle. (2) Deer prea spares’ firea stris wr dest im puianivea insotieii, alard e& potta trupului [lit wuld], intra pruncilor sta gi cele ¢e seonase dinte ins ynen ceca ce ne adsl, 3 pe} [respectiv] moartea ceea ce stdpfneste din pricina diavolestii pizme, iar aceasta o cant David: Ca iatd, intru farddelegi m-am zamislit..., cA necurata este firea, ca una ce suferd stricdciunea din cAlcare de porunca gi din blestem, fird de a voi Dumnezcu”. $i Isihie zice: ,Maica a pacatului a obismuit Scriptura cea insuflaté de Dumnezeu a numi pottele; gi iarasi, nagtere a amindurora: moartea. $i marturiseste Iacov zicand: Pofia, zdmislind, aaste pacatul, ier pacatul, stivarsindu-se, naste moartea (lacov 1: 15). Drept aceea, cind p4catuim, intru pacate ne zimislim”. [Se face aici o distinctie subtila intre carne (adpé) si trup (oGpa), in sens de persoand, desi termenul nu e pomenit. in Antichitate, dar i la Apostolul Pavel, carnea este purtatoarea simtmintelor si dorintelor pacatoase, precum si mijloc al desfatarilor senzuale de diferite tipuri. in schimb, trupul — care se intemeiaz pe carne si pe suflet — este forma organizaté a acesteia, expresia, ansamblul ei, personalitatea. Cand ne gandim la trup, avem in vedere mai mult persoana umand, cu minte, ratiune, afectivitate, vointa etc; lipsa ocarmuirii lui Dumnezeu, sau a viefii noastre in El, duce la 0 slabire a partii carnale, ce nu-si mai trage astfel viata din izvorul vietii, manifestata in principal prin mintea cea conducatoare prin ratiune, automat omul cautind 0 sustinere din afara, o placere revitalizanta, ce nu se poate compara cu placerea plinatatii de viata pe care ne-o da Dumnezeu. in privinta aspectului pac&tos al impreunarii, unii teologi spun ca nu acest act e cel care mijloceste transmiterea pacatului stramosesc, mai ales atunci cand sotii sunt crestini. Acest pacat vine deosebit de vointa parintilor, venind de la primii oamenii, fiind curatit prin Botez. Problema poate fi pusa si altfel: in ce masura ne putem (sau nu) identifica — fie ca nou-nascuti, fie ca parinti — cu primii oameni, cu alegerea lor? Aspectul juridic (vinovatia ce atrage pedeapsa) nu ne spune prea multe. Relatia dintre Dumnezeu si primii oameni se dorea una de iubire, dar fiindca omul a refuzat, s-a alaturat gandirii dobitoacelor, pentru revenirea lui in sine fiind necesar un fel de ,,dresaj” intemeiat pe legea veche, pentru ca omul s4 se miste cat de cat rational. Dupa Apostolul Pavel (Rom. 8), asa-numitul pacat stramogesc pare a fi legat de /egea (sau deprinderea) pacatului si a morfii, introdusi de om prin neascultare, adic, dupa Sfantul Maxim, prin abaterea constientd de cdtre om a puterilor firii (fizice si intelectuale) de la viata cu Dumnezeu la viata de sine si pentru sine. Legea pacatului ¢ modul gresit de raportare al omului fata de Dumnezeu gi lume, respectiv neascultarea de El, mod prin care omul igi creeaz& - din indemnul Satanei si prin propriile inchipuiri - o lege proprie de existenta, legea pacatului. Pacatul e in primul rand departarea de Dumnezeu, poruncile Lui, dreptatea Lui etc., celelalte intelesuri ale lui fiind strict legate de acest sens de baza. Legea picatului inchipuita de el duce la toate nenorocirile ce se pot inchipui, sfargind in moarte. Fara Dumnezeu, care si semene viata dumnezeiasca in suflet, omul seamana numai moarte. Ce sunt exact aceste doua legi pomenite mai sus, 0 poate afla numai cel ce a prins gandul Apostolului, care la randul lui a prins gandul lui Hristos. Prin urmare, asa judecind, impreunarea cea din pacat de care se zice mai sus e binecuvantata in masura in resimte de legile mai sus-zise; dar aceasta nu se va putea face desivargit care nu se niciodati. Ce stim din notele Parintilor de mai sus e ca slabiciunea, inclinatia spre pacat hu ii este fireased omului, nue stapinit in mod necesar de ea, altminteri el n-ar mai fi fost liber, ci controlit cao marioncii de ceva sau cineva din afara lui (Diavolul); totugi, ea constittie o ler de care, pan kr anvicrea cea de obste, eu prea se pot lepada desivarsi vane | ertwre inceputul pentru patimasa indulcire. Drept aceea, bine zice ci din pacat s-a sAmislit gi s-a nascut. 7. Ca iath, adevarul ai iubit, Aceasta s-a zis de David pentru adevarata marturisire ce a facut, a pacatului, nd ca: ,.De vreme ce Tu iubesti adevarul, pentru aceasta si eu am miarturisit devarul acesta, si am spus ca am pacatuit”. lar zicerea cd iatd este de prisos, atat la stihul acesta, cat si la stihul de mai sus, dupa obiceiul limbii evreiesti, care uitrebuinteazi multe ca acestea. cele neardtate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Cuvantul acesta l-a zis David spre a sa rusinare gi infruntare, de ca $i cum ar zice ca: ,,Tu, Doamne, atat de mult m-ai iubit, incét mi-ai descoperit tainele unse ale purtarii Tale de grija si ale intelepciunii Tale prin Sfantul Tau Duh, iar cul m-am aratat nemultumitor fata de atata dar; si nu am gresit intru nestiinta, ci avind cunostinta legii Tale, si stiinta tainelor Tale”. 8. Stropi-ma-vei cu isop, si m4 voi curati Multi au zis multe cuvinte despre graiul acesta, nici unul insa nu a zis ceva wit gi ncimpotrivit. Jar eu zic c& David, prin cuvintele acestea, prooroceyte pentru sine, cum ¢& se va ierta pacatul lui mai desavarsit, si ca pentru iertarci wecustt i se va umple inima de bucurie, deoarece legea curata, prin stropirea cu isop, pe unii care se spurcau care este un fel de plantd (buruiana) foarte vuri{itoare: ,,Pentru. aceasta, dupa asemanarea buruienii acesteia curatitoare, idajduiese cA mA vei stropi cu curatitoare stropire”. Iar aceasta este [una cu] un cuvdnt de iertare de la Dumnezeu, ori $i lacrima pocaintei, fiindea si lacrima, de la )umnezeu se daruieste, gi mai ales ceea ce iese fara osteneala®’. “tar dumnezeiescul Chiril zice: ,Laturis dar [indirect] (prin fierbinteala si curatirea sopulut) arata lucrarea Sfantului Duh ceea ce se face intru noi, al Carui dar ne face pe nor ierbin{i cu duhul, gi toati spurciciunea cea dintru noi o sterge, ca un foc nevazut intrand nite noi, Pentru aceasta dar zie purtitorii de Duh ci ne botezim de Hristos cu Duhul sliint yi cu foe (cf Mt 3: 11). C2 al lui Hristos nu numai de sti ie izbiveste, ci gi de toati necu ascunsa, si de ane ragi cdtre lenevire me ie lasi”. Zice insti gi Teodorit de alle lucruri, amintind ein {pl au stropit pe pray, i cinstitul sins icine tia cea ingunte vapul este o ghicitur wi cu sanpele oii cu manunchi de isop, seaipand de mainte dierzlorului [ef les, 12; 26, 27; atunci s-a agezat Sirbatoarea Pagtilor]. lar « mantuitoarelor patimi, Tema mantuttor este, ghniintiuie are se daruiegte eelor ce vin etre Domnul cu eredingi”, inca yi dumnezeiescul Atanaaes nchipuire i aici, siny odspala-mi-vei, si mai vartos decat zapada ma voi albi. Ceea ce a zis mai sus - mai vdrtos md spald de farddelegea mea - aceasta 0 zice si aici, indoind [repetand] cuvintele pentru indulcirea sufletului sau*®. 9, Auzului meu vei da bucurie si veselie’, »Doamne, zice, Tu vei rasuna in urechile sufletului meu bucurie si veselie, cum ca s-au iertat desavargit pacatele mele.” bucura-se-vor oasele mele cele smerite. »Oasele mele, zice, cele ce s-au smerit gsi s-au ticdlosit de greutatea pacatului, se vor bucura, usurandu-se prin iertarea lui.” lar [pornind] de la oase, se arata David in intregime. Hrisostom inca si Chiril zic cum ca aceasta 0 a zis David pentru inomenirea Domnului, adic& cum ca: ,,imi vei vesti, Doamne, bucuria cea a toata Jumea ce se va face tuturor pentru negraita tnomenire a Fiului Tau, si cd smeritele mele oase, indat& cu vestirea aceasta, vor sari oarecum si vor salta de multa dulceati”®”. «Tu, Doamne, zice, Cel ce esti adevarul si iubesti adevarul, vrand si petrecem noi intru adevar, ne vei curita de pacatul cel din inceput». Cu isopul insa aseamana lucrarea Sfantului Duh, ca una ce infierbanta [incdlzeste] si toaté spurcéiciunea cea dintru noi o curateste”. Si Isihie: ,,.Precum si noi, intru darul Botezului, cu apa ne spalam, iar cu Duhul ne luminam (La Nichita)”. ®° Tar Marele Vasile zice: ,,Pentru ce, intru cele albe, zipada s-a luat pentru inchipuirea albetii? Caci zpada, apa fiind cu lucrul [de fapt], prin adaugirea vazduhului [prin trecerea prin aer, prin amestecarea cu el] se face alba, tot asa si sufletul, pricinuirile [prilejurile, temeiurile] cele firesti, cu ajutorul Duhului impreuna crescénd el, se face vrednic de luminarea ceea ce se da sfintilor”. Zice insi $i Teodorit: ,Singur darului Botezului poate si lucreze aceasta curatire; si aceasta si prin Isaia Proorocul fagaduia a o da Domnul a toate: De vor fi, zice, pdcatele voastre ca finicul, ca zdpada le voi abi (Is. 1: 18). Acesta si insusi Marele David le pre-vesteste, zicand: Cand Impératul Cel cerese va aduna pe imparati in tara Sa, ei vor fi albi ca zdpada in Selmon (Ps. 67: 15). Deci aceasta 0 zice si aici: «De darul acesta ce se va da tuturor oamenilor am trebuintd, cA singur acela cu scumpatate [cu de-amanuntul] poate a ma curati si a-mi da albirea zapezii [si a ma face alb ca zipadap»”. "Lil Ancité imi vei face mie bucuria yi veselia. Sau Bucurie gi veselie md vei face sé aud. “7 oe Os : 4 rea lar dummezciescul Chiril zice: Si care ar fi aceasti bucurie, Miri de cAt cunostinta cea despre hiviere? Dar edind altedndva se vor bucura oascle neastre, daci mu in vremea lavierii, cand, preeumi sive proorocia: Oasele noastre ca jarha vor rasari (Is. 61: Lay? Cu caviinga insa dupa ziccrea steopi md vei cu isep a adadupat ace: adejdea Invierii10. intoarce fata Ta de citre picatele mele, »Aritate, zice, se aflé inaintea atotvazatoarei Tale cercetiri, Doamne, Picatele mele, intoarce dar cercetarea Ta aceasta de catre p atele mele si, trecdndu-le cu vederea, sterge-le toate din cartea faptelor mele.” urmeaza cu harului Sfantului Duh, aducdnd pe cei ce au crezut in Hristos la inceputurile viclii nesfarsite si de trei ori fericite. Drept aceea, curiitirea cea prin Sfantul Botez se face & darul Sfantului Duh Celui ce sfinteste si uneste inimile credinciosilor se da indata; iar mtru Hristos si se aude este o nadejde nemincinoasa, [adica] bucuria si veselia cea pentru hunatatile ce vor sd fie”. Tar altul zice cA prin oase se inteleg aici puterile sufletului, pe care le innoieste Hristos dupa ce au patimit zdrobire. lar mai simplu: ,,Voi auzi, zice, plasul bucuriei, cd mi se iarté pacatul cel indoit”. A zis insa gi Isihie: ,,Se smerese cu adevarat oasele sufletului, adica puterile, si se zdrobesc de pacat, gi, cu pocainta schimbindu-se dinduntru, inflorese si se intore la bucuria cea din inceput (La Nichita)”. “* Isihie ins& zice: ,«Sterge nu unul, ci toate p&catele mele, c& indestul e gi unul a trimite im Gheena». Deci noi si nu ne lenevim dinspre ingrijirea vreunui pacat in care s-ar intampla sa cidem, ca de s-ar afla haina noastra intinata prin orice fel de intinaciune, in camara cea de nunt& a Imparatului a intra, sau in cartea Lui a ciilca nu putem. Si Pavel, adeverind-o, zice: Nu vd uméigiti, nici curvarii, nici malachienii, nici lacomii de averi. nici ovardtorii, nici rdpitorii Imparatia lui Dumnezeu mu o vor mosteni (1 Cor. 6: 9). Se 1uani insa Proorocul, zicdnd: intoarce fata Ta de catre pacatele mele; ci de nu va trece cu vederca Dumnezeu gresealele noastre, nu putem a ne mantui. Dar cum se ispravesic ? CAnd noi ne vom iscusi in fapte bune gi in virtuti, c&ci cdtre acestea s& tragem ochiul Domnului, cA asa vom putea a-L departa si de la privirea pacatclor noastre (1. Nichilay”. lar Augustin zice: ,,De voiesti si te asculte Dumnezeu si s4 intoarca fata Sa de la pacatele tale, si sd nu le vada, trebuie ca tu si le ai totdeauna inaintea ta si sa le plangi. pentru ci daca tu vei arunca inapoia ta pacatele tale si le vei uita, Dumnezeu le vede inaintea ta si igi aduce aminte ca si te munceasca (in talcuirea aceluiasi psalm)”. Si Hrisostom zice: ,,Aduna toate pacatele tale, si ca intru o carte serie-le, ci, de le vei se iu, Dumnezeu le sterge, gi de nu le vei scrie tu, Dumnezeu Si le va scrie, si seama iti va cere [si-{i va cere socoteala]. Deci mult mai bine este de catre noi a se scrie, si de sus ase aceast sterpe decal, dimpotriva, noi uitandu-le, Dumnezeu inaintea ochilor nostri a le aduce in ziua aceea”. [Hrisostom pare a propune si ne ,,scriem” pe tablele min{ii pacatele noastre, este 0 chemare la constientizarea amariciunii si rdnilor pricinuite de picat; cine nu cuget bing la picate pnd in momentul marturisitii sau nu le vede in gravitatea lor, pe acela nu il doare pentru ele, inseamna ca inca se indulceste sau se foloseste de ,.teacurile” patimilor i ale placcrilor, care i se par mai la indemand, prin care isi inchipuie ca-gi poate oblojr rinile si indulet amaraciunea pricinuita de pacat. Dar la aceast’i conglientizare ajunpe prin cunoagterea a ceca ce am pierdut si lace am ajuns. Mark o ciliuzire puterniva, duhovniceasea din partea andi dubovnie este putin probabil ca eredineiosul saw onmil an pencral sa ajunpa ke ascmenes congliontizare; totuyi, o simpli aseultare a pacatelor din partes uni dubovate gi acordarea iertaci lui Dumnezeu printe-o secur raps rune yt