LECT

IA 2
Interpolare Hermite.
Formule de cuadratur
a

1. Punerea problemei
Fie f : [a, b] R, xi [a, b], i = 0, n puncte distincte si k0 , k1 , . . . , kn
numere naturale date. Presupunem ca functia f are derivate n punctul
xi de ordin ki , i = 0, n. Presupunem cunoscute
f (x0 ) f 0 (x0 ) . . .

f (k0 ) (x0 )

f (x1 ) f 0 (x1 ) . . .

f (k1 ) (x1 )

...

...

...

...

f (xn ) f (xn ) . . .

f (kn ) (xn )

Se pune problema sa gasim un polinom de grad minim P , care sa

verifice urmatoarele conditii:
P (x0 ) = f (x0 ), P 0 (x0 ) = f 0 (x0 ), . . . , P (k0 ) (x0 ) = f (k0 ) (x0 )
P (x1 ) = f (x1 ), P 0 (x1 ) = f 0 (x1 ), . . . , P (k1 ) (x1 ) = f (k1 ) (x1 )
.........
P (xn ) = f (xn ), P 0 (xn ) = f 0 (xn ), . . . , P (kn ) (xn ) = f (kn ) (xn )
Numarul conditiilor impuse asupra polinomului P este
k0 + k1 + + kn + n + 1.
Este natural ca polinomul cautat sa aiba gradul
k0 + k1 + + k n + n = m n .
In cele ce urmeaza vom gasi polinomul n cazul n care nodurile de
interpolare sunt duble, adica k0 = k1 = = kn = 1.

2. Polinomul lui Hermite cu noduri duble

Daca k0 = k1 = = kn = 1 atunci gradul minim al polinomului este
2n + 1.
2

Teorem
a. Exista un unic polinom de grad 2n + 1, H2n+1 (f ), care
interpoleaza functia si derivatele functiei n punctele xi , i = 0, n.
Demonstratie. Demonstram mai ntai unicitatea. Fie P2n+1 si Q2n+1
doua polinoame care verifica conditiile:
P2n+1 (xi ) = Q2n+1 (xi )

(1)

0
(xi ) = Q02n+1 (xi ), i = 0, n.
P2n+1

Polinomul
R(x) = P2n+1 (x) Q2n+1 (x)
are gradul cel mult 2n + 1.
Din (1) avem:
(2)

R(xi ) = 0
R0 (xi ) = 0, i = 0, n.
Din (2) deducem ca polinomul R are 2n + 2 radacini si prin urmare
R=0

sau
P2n+1 = Q2n+1 .
Ultima egalitate ne arata ca exista cel mult un polinom care verifica
conditiile de interpolare cerute.
Sa cautam polinomul H2n+1 (f ) sub forma:
(3)

H2n+1 (f )(x) =

n
X

li (x)f (xi ) +

i=0

n
X

hi (x)f 0 (xi )

i=0

unde li , hi 2n+1 si satisfac conditiile:

li (xk ) = i,k , i, k = 0, n
(4)
l0 (x ) = 0,
i, k = 0, n
i k
3


hi (xk ) = 0,

(5)

i, k = 0, n

h0 (x ) = , i, k = 0, n
i,k
i k
Sa construim polinoamele li care verifica conditiile (4). Din (4) rezulta
ca li are ca radacini duble numerele
x0 , x1 , . . . , xi1 , xi+1 , . . . , xn .
Prin urmare li poate fi scris sub forma
li (x) = (x x0 )2 (x x1 )2 . . . (x xi1 )2 (x xi+1 )2 . . . (x xn )2 (x + )
sau
(6)

li (x) =

l2 (x)
(x + ).
(x xi )2

Conditia li (xi ) = 1 ne conduce la relatia

(7)

xi + =

1
l02 (x

i)

Din (6) obtinem

(8)

li0 (x)

l(x) l0 (x)(x xi ) l(x)

=2
(x + ) +

x xi
(x xi )2

l(x)
x xi

Din (8) obtinem

li0 (xi ) = lim li0 (x)

(9)

xxi

= 2l0 (xi )(xi + ) lim

xxi

l0 (x)(x xi ) l(x)
+ l02 (xi ).
(x xi )2

Din (7) si (9) obtinem

li0 (xi ) =

2
l00 (x)(x xi )
lim
+ l02 (xi )
l0 (xi ) xxi 2(x xi )
4

2
.

sau

l00 (xi )
+ l02 (xi ).
l0 (xi )

0=
Obtinem

(10)

l00 (xi )
.
[l0 (xi )]3

Din (10) si (7) obtinem

(11)

xi l00 (xi )
1
+
.
l02 (xi ) [l0 (xi )]3

Din (6), (10) si (11) avem:

(12)



l2 (x)
xi l00 (xi )
l00 (xi )
1
li (x) =
+
x 0
,
(x xi )2 l02 (xi ) [l0 (xi )]3
[l (xi )]3

i = 0, n.

Sa determinam polinoamele hi . Din (5) rezulta ca numerele x0 , x1 , . . . ,

xi1 , xi+1 , . . . , xn sunt radacini duble pentru hi iar xi este radacina
simpla. Polinomul hi fiind de grad 2n + 1 poate fi scris sub forma:
hi (x) = A(x x0 )2 . . . (x xi1 )2 (x xi )(x xi+1 )2 . . . (x xn )2
sau
(13)

hi (x) = A

l2 (x)
.
x xi

Constanta A o determinam din conditia

h0i (xi ) = 1.

(14)
Din (13) obtinem:
(15)

h0i (x)

2l(x)l0 (x)
l2 (x)

=A
x xi
(x xi )2


Din (14) si (15) obtinem

1 = A[2l02 (xi ) l02 (xi )].
Din ultima relatie avem
A=

1
l02 (x

i)

si prin urmare
(16)

hi (x) =

l2 (x)
1

,
02
l (xi ) x xi

i = 0, n

Din (12) si (16) obtinem:

H2n+1 (f )(x) =
(17)
+

n
X
i=0
n
X
i=0



l2 (x)
1
l00 (xi )
+ (xi x) 03
f (xi )
(x xi )2 l02 (xi )
l (xi )
1
l2 (x)

f 0 (xi )
02
l (xi ) x xi

Polinomul (17) este polinomul de interpolare al lui Hermite cu noduri

duble.
Observatia 1. Fie x0 , x1 , . . . , xn noduri distincte avand ordinul de
multiplicitate k0 , k1 , . . . , kn si fie Hm (f ), m = k0 + k1 + + kn + n
polinomul de interpolare al lui Hermite atasat functiei f si punctelor
x0 , x1 , . . . , xn . Coeficientul lui xm al acestui polinom se numeste diferenta
divizata pe nodurile multiple x0 , . . . , xn si se noteaza prin
[x0 , . . . , x0 , x1 , . . . , x1 , . . . , xn , . . . , xn ; f ]
| {z } | {z }
| {z }
k0

k1

kn

sau
(k )

(k )

n)
[x0 0 , x1 1 , . . . , x(k
n ; f ].

In cazul nodurilor duble, din (17), avem:

(18)

n
n
X
f 0 (xi ) X l00 (xi )
[x0 , x0 , x1 , x1 , . . . , xn , xn ; f ] =

f (xi )
l02 (xi ) i=0 l03 (xi )
i=0

Observatia 2. Procedand ca si n cazul polinomului de interpolare

al lui Lagrange putem exprima restul n interpolarea Hermite cu ajutorul
diferentelor divizate.
Fie x = xn+1 [a, b] un punct diferit de x0 , x1 , . . . , xn si sa notam cu
P2n+2 (t) polinomul care verifica urmatoarele conditii de interpolare
P2n+2 (xi ) = f (xi ),

(19)

i = 0, n + 1

0
P2n+2
(xi ) = f 0 (xi ), i = 0, n

Din (19) avem:

(20)

P2n+2 (t) H2n+1 (f )(t) = l2 (t)[x0 , x0 , x1 , x1 , . . . , xn , xn , xn+1 ; f ].

Daca n (20) punem t = xn+1 obtinem

(20)

f (x) H2n+1 (f )(x) = l2 (x)[x0 , x0 , x1 , x1 , . . . , xn , xn , xn+1 ; f ]

Ultima formula rezolva problema restului n aproximarea functiei f

prin polinomul lui Hermite cu noduri duble.
Formula de medie a lui Cauchy pentru diferente divizate cu noduri
simple ramane adevarata si pentru diferente divizate cu noduri multiple.
Mai precis are loc urmatorul rezultat:
Fie f C m [a, b] unde m = k0 + k1 + + kn + n si fie x0 , x1 , . . . , xn
puncte distincte din [a, b], avand ordinele de multiplicitate k0 , k1 , . . . , kn .
Atunci exista c (min xi , max xi ) astfel ncat sa avem
i=0,n

(k )

i=0,n

(k )

[x0 0 , x1 1 , . . . , xn(kn ) ; f ] =
7

f (m) (c)
.
m!

3. Formule de cuadratur
a cu noduri simple
Fie I = [a, b] un interval marginit sau nu al axei reale si fie w :
(a, b) R+ o functie avand proprietatea ca are momente finite de orice
ordin, adica pentru orice k N exista si este finita
Z b
w(x)xk dx.
a

Definitie. Fie xi [a, b], i = 0, n puncte distincte din intervalul

[a, b]. Se numeste formula de cuadratura cu nodurile simple xi , i = 0, n
o formula de forma
Z b
n
X
Ak f (xk ) + R(f ),
w(x)f (x)dx =
(21)
a

f C[a, b],

k=0

unde Ak , k = 0, n sunt numere independente de functia f .

Functionala liniara R definita pe C[a, b]
Z b
n
X
w(x)f (x)dx
Ak f (xk )
R(f ) =
(22)
a

k=0

se numeste restul formulei de cuadratura.

Formula de cuadratura se numeste exacta pentru o functie f daca
R(f ) = 0 sau echivalent
Z b
w(x)f (x)dx =
a

n
X

Ak f (xk ).

k=0

Fiind date punctele xk , k = 0, n putem construi o formula de cuadratura de grad de exactitate cel putin n n felul urmator:
n
X
Fie Ln (f ; x0 , x1 , . . . , xn ) =
li (x)f (xi ). Daca luam numerele Ak ,
i=0

k = 0, n ca fiind
Z
(23)

Ak =

w(x)lk (x)dx
a

atunci formula de cuadratura obtinuta are gradul de exactitate cel

putin n.
In adevar, n acest caz avem:
"
Z
b

(24)

w(x) f (x)

R(f ) =
a

n
X

#
lk (x)f (xk ) dx

k=0

w(x)[f (x) Ln (f ; x0 , x1 , . . . , xn )(x)]dx.

=
a

Cum
Ln (P, x0 , . . . , xn )(x) = P (x)
pentru orice P n , din (24) obtinem
R(xi ) = 0,

i = 0, 1, . . . , n.

Ultimele egalitati arata ca formula de cuadratura construita are gradul de exactitate cel putin n.
Definitie. Formula de cuadratura (21) n care coeficientii Ak , k = 0, n
sunt dati de (22) se numeste formula de cuadratura de tip interpolator.
Teorem
a. Daca formula de cuadratur
a (21) are gradul de exactitate
m cu m n atunci ea este de tip interpolator.
Demonstratie. Daca formula de cuadratura (21) are gradul de exactitate m atunci
Z b
n
X
(25)
w(x)f (x)dx =
Ak f (xk ), f m .
a

k=0

Deoarece coeficientii Ak nu depind de functia f si lk este un polinom

de grad m, din (25) obtinem
Z b
w(x)lk (x)dx = Ak ,

k = 0, n

si prin urmare formula este de tip interpolator.

9

Exemple. Fie w = 1 si n = 0. Daca x0 este un punct fixat din

intervalul [a, b], atunci formula de cuadratura de tip interpolator cu un
singur nod este:
b

f (x)dx = (b a)f (x0 ) + R(f ).

(26)
a

Formula de cuadratura (26) are gradul de exactitate cel putin 0. Sa

observam ca putem determina x0 astfel ca formula de cuadratura (26) sa
aiba gradul de exactitate 1. Pentru aceasta trebuie sa avem
(27)

R(x) = 0.

Din (27) si (26) obtinem

b+a
.
2
Pentru x0 astfel determinat formula obtinuta poarta numele de forx0 =

mula dreptunghiului. Denumirea este justificata prin faptul ca formula

aproximativa
b


a+b
f (x)dx ' (b a)f
2
a
poate fi interpretata n felul urmator: aria marginita de graficul functiei
Z

f (f 0), dreptele x = a, x = b si axa Ox este aproximat


a prin aria
a+b
dreptunghiului avand lungimile laturilor (b a) si f
.
2
Sa presupunem acum ca f C 2 [a, b] si dorim sa obtinem o evaluare
a restului folosind norma lui f 00 .
Din formula lui Taylor, cu restul scris sub forma integrala avem:
Z b
0
(28)
f (t) = f (a) + (t a)f (a) +
(t u)(t u)f 00 (u)du.
a

Aplicand functionala R ambilor membri ai egalitatii (28) si tinand

seama ca R(P ) = 0 pentru P 1 , obtinem:
Z b
(29)
R(f ) =
Rt ((t u)(t u))f 00 (u)du.
a

10

Indicele t din Rt indica faptul ca functionala R actioneaza asupra

variabilei t.
Avem
Z

(t u)(t u)dt



a+b
a+b

u
u (b a)
2
2



Z b
a+b
a+b
=
(t u)dt
u
u (b a)
2
2
u



(b u)2
a+b
a+b
=

u
u (b a)
2
2
2



(b u)2
a+b
a+b

(b a)
u , a u

2
2
2
=
2

(b u) , a + b < u b.
2
2

Rt [(t u)(t u)] =

Din relatia de mai sus se constata ca Rt [(t u)(t u)] 0

pentru orice u [a, b]. Aplicand formula de medie pentru integrala
Z b
Z b
g(x)dx, daca g 0 si f este continua) din
g(x)f (x)dx = f (c)
(
a

(29) obtinem ca exista c [a, b] astfel ca:

Z b
00
Rt ((u t)(t u))du.
(30)
R(f ) = f (c)
a

Z
Cum

Rt [(ut)(tu)]du este o cantitate independenta de functia

a

f , luand n (30) f = e2 (ek (x) = xk , k N) obtinem

Z b
(31)
R(e2 ) = 2
Rt [(u t)(t u)]du.
a

Cum
b 3 a3
R(e2 ) =
(b a)
3
11

a+b
2

2
=

(b a)3
,
12

obtinem pentru rest expresia

(32)

R(f ) =

f 00 (c)
(b a)3 ,
24

c = c(f ) [a, b]

Am obtinut astfel urmatorul rezultat:

Daca f C (2) [a, b] formula dreptunghiului este de forma:
b


f (x)dx = (b a)f

(33)
a

a+b
2


+

f 00 (c)
(b a)3
24

Pentru rest avem urmatoarea estimare:

|R(f )|

(34)

kf 00 k(b a)3
.
24

Estimarea (34) este satisfacatoare daca lungimea intervalului [a, b]

este suficient de mica. Pentru a nlatura acest inconvenient, n cazul n
care lungimea intervalului nu este suficient de mica se foloseste asa numita
formula iterata a dreptunghiurilor.
Pentru aceasta sa notam cu xk = a + k
Z
(35)

f (x)dx =
a

n1 Z
X
k=0

ba
, k = 0, n. Avem
n

xk+1

f (x)dx.

xk

Daca f C 2 [a, b] din (33) avem:



Z xk+1
ba
2k + 1
f 00 (ck ) (b a)3
(36)
f (x)dx =
f a+
(b a) +

.
n
2n
24
n3
xk
Din (36) si (35) obtinem
Z
(37)
a

n1

baX
f (x)dx =
f
n k=0


2k + 1
a+
(b a)
2n

n1

(b a)3 1 X 00

f (ck )
+
24n2
n k=0
12

Sa observam ca
n1

1 X 00
m2
f (ck ) M2
n k=0

(38)

unde m2 = min f 00 (x), M2 = max f 00 (x).

x[a,b]

x[a,b]

Derivata f 00 are proprietatea lui Darboux. Din (38) rezulta ca exista

cn [a, b] astfel ca
n1

1 X 00
f (ck ) = f 00 (cn ).
n k=0

(39)

Din (37) si (39) obtinem formula:

Z
(40)
a

n1

baX
f (x)dx =
f
n k=0

Daca notam cu Rn (f ) =


2k + 1
(b a)3 00
a+
(b a) +
f (cn )
2n
24n2

(b a)3 00
f (cn ) obtinem:
24n2

|Rn (f )|

(41)

(b a)3 00
kf k
24n2

Inegalitatea (41) permite controlul erorii n formula de aproximare

Z
a

n1

baX
f (x)dx '
f
n k=0


2k + 1
a+
(b a) .
2n

Probleme propuse
1. Sa se scrie polinomul de interpolare al lui Hermite daca nodurile
sunt radacinile polinomului
Tn+1 (x) = cos[(n + 1) arccos x].
13

2. Sa se calculeze:
[x0 , x0 , x1 , x1 , . . . , xn , xn ; x2n+2 ].
3. Sa se afle formula de cuadratura de grad de exactitate maxim de
forma
Z

f (x)dx = Af (1) + Bf (x0 ) + Cf (1) + R(f ).

1

14