BIOSTRUCTURI SI BIOCIMP ELECTROMAGNETIC. EFECTUL INTERACTIUNILOR DINTRE BIOCIMP SI CIMPURILE ELECTROMAGNETICE APLICATE DIN EXTERIOR P. JITARTU membru titular al Academiei Republicit Socialiste Romania Comunteare prezentald in gedinfa Seefiei de sliinfe biologice, din 7 marlie 1078 S1OSTRUCTURES AND ELECTROMAGNETIC BIOFTELD. EFFECT OF THE INTERACTION BETWEEN THE BIOFIGLD AND THE ELECTROMAGNETIC FIELDS APPLIED ROM THE OUTSIDE. Int order to give an explanation of the mechanisms by which the electromagnetic fields, acting ‘on animal organisms, produce different effects in accordance wilh the type of field used, the moment and duration of its application, — the hypothests was put forward that the proteic molecules have a major role in the genesis of an electromagnetic field, that is a “hlofield’”. In the first place, It was considered that the blostructures, starting with simple organic components, up to complex structures of proteic molecules are asymmetrical. The asymmetrical molecules are in general polarized, that 1s, they have both electric and magnetic asymmetry. ‘The first depends on the charge distribution within the molecule, whereas the latter is due to the distribution of J currents that define the magnetic moment M. ‘The electric and magnetic asymmetry could be considered as a condition and a way of getting molecular reactivity. Depending on its structure, the living molecule has an elcetr: magnetic biofield and sometimes a bio-radiation; therefore an energy generated by the bio- structures is capable to influence, In its turn, the biostructures, If an electromagnetic field or radiation met other ficlds or radiations these would be either annihilated or amplified by interference, ‘Taking into account all these aspects, one could explain the effects produced in organism subjected to electromagnetic treatment. Experimental data about the effects produced by the electromagnetic tlelds of low fre- quency (50 ar 100 Hz) and 300 Ov intensity are also presented. in literatura de specialitate exist’ o serie de date experimentale care atest’ existenta unei influente a cimpului electromagnetic asupra organismelor, nu numai sub aspect functional, ci si sub aspect morfologic [35]. Ble constituie un dublu argument in favoarea existenjei unor efecte produse de asifel de cimpuri. Cu toate acestea, in momentul de fata exist’, ined in Inmea. stiintified un oareeare scepticism, ce se sprijina pe faptul ci pind in prezent nu s-a putut identifica existenta unor organe receptoare a energiei electromagnetice, care 8% constituie punctul de plecare al declan- srii mecanismului de réspuns, asa cum se intimpla in mod obisnuit cu celelalte forme de energie. Din acest motiv, ea nu este considerat% ca un, agent excitant si, in consecinfa, nu poate fi considerata ci poate si deter- mine efecte. Sintem, prin urmare, in situajia de a considera, cel putin in stadiul actual, cA aceste iradiatii ar interveni asupra substanfei vii, pe alte chi decit cele folosite de ceilalti excitanti si ci deci ne gisim in fata unei excepfii, nu mai putin importanté si nu cu mai putine consecinte din punct de vedere fundamental si aplicativ. Studinl influentei pe care o exereit&é cimpurile electromagnetice create de om a inceput, mai ales in ultimele dowi decenii, sii preocupe in202 P. SIPARIU 2 misura din ce In ce mai mare pe mul{i biologi de pe toate meridianele globului [18]. Poate cif la aceasta a contribuit, in primul rind, explozia tebnico-stiintitie’ la care asisttim gi care modifici necontenit fondul eco- logie in care vietuim, il polueazit cu doze mari de radiatii electromagnetice. Tocmai din acest motiv, studiul efectelor a devenit actual si preoeup’ aten- tia cereetiitorilor din punct de vedere al consecinjelor pe care le poate avea asupra vietii, in general, si asupra omului, in special. Dupi evalusrile Conferintei mondiale de energie, ce a avut loc in Bucuresti, in iulie 1971, la sfirsitul anului 1970, puterea total’ instalatt a tuturor centralelor energetice de pe glob depigex 5 trilioane Kwh, Prog- noza prevede eX in anul 2000, productia total de energie va atinge 30— trilioane Kwh, [48], [68]. Din aceasta, 0 parte deosebit de mare se pierde sub formit de iradiatic in atmosferi. Prin urmare, nm exist nici o indoiali ci aceasta forma de energie devine un factor ecologic in continwi cres iere, care trebuie studiat din timp, intrucit organismele vegetale si ani- male nu suportii astfel de schimbiri fir si reactioneze. Ipoteze referitoare la modul cum acfioneaz’ cimpurile electromag- netice aplicate din exterior asupra organismelor an fost formulate de diversi oameni de stint, in marea lormajoritate fizicieni, Fi au evidentiat, in principal, numai posibilitatea inducerii unor fenomene fizice la nivel mic, cum ar fi: orientarea momentelor magnetice, reduceres osciln- tillor atomului si moleculelor etc. Ele nu se referi la faptul c& in orga- nism exist macromolecule de mare specificitate, integrate in structuri de o complexitate uriasi. Din aceste considerente, cimpurile electromagne- tice nu vor produce in organismele vii numai efecte primare, ci si efecte mult mai complexe [16]. Efectele primare nu sint suticiente pentru a ne explica diversitatea rispunsurilor organismului la actiunea energiei clectromagnetice. De aceea, impreun’ cu. colaboratorul nostru ©. Pave- lesen [43], [44], pornind de la formularea teoriei cimpurilor electromag- netice de ciitre Maxwel, teorie care a deschis vaste orizonturi privind inter- pretarea si cercetarea nu numai in fizict, ei si in biologie, am elaborat © teorie nou’ asupra modului de actiune a cimpurilor electromagnetice asupta fiintelor vii. Se stie ci electronul in migcare produce un cimp electromagnetic si ci metabolismul este un proces de oxido-reducere, cu inkinfuire precisa, in care electronii purtafi de enzimele respiratovii spe- cifice genereazii potentiale electrice de oxido-reducere, deci cimpuri elec- tromagnetice care stau la baza procesului biochimic. Am denumit. ,,bio- cimpuri” aceste cimpuri electromagnetice generate de organismele vii. Notitmea de ,,biocimp electromagnetic (C.B.M.) a fost impus% deci de necesitatea de a interpreta rezultatele experimentale obtinute in labo- rator cu privire la efectele apirute in organismele vii in urma aplicir‘i, din exterior, a unor tratamente cu cimpuri electromagnetice de mica intensitate si joasi frecventi. Am considerat necesard introducerea acestei notiuni yi pentru cla- rificarea multor fenomene biologice inci neelucidate, care au loc la scara celular’. i subcelulari. injelegem prin ,,biocimp” cimpul electromagnetic generat de bio- structuri, atit in cursul activit&pii lor fiziologice normale, cit si in stiri patologice. Elementul generator de bazi, care are rolul cel mai important3 BIOSTRUCTURI $I BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 228 in geneza cimpului, este macromolecula proteic’, desi nu putem exclude participarea gia altor molecule, ioni si sarcini care fac parte din bio- structuri Noi considerim ci structura biocimpului electromagnetic nu diferi de aceea a C.E.M. nebiologice. Este un C.E.M. cu cele dowd componente perpendiculare intre ele si amindoud perpendiculare pedirectia lui de propagare. Intre biocimp si biostrnetur’ exist’ o strinsi interdependenti pentru c& o anumit’ biostructuri creeaz’ un anumit biocimp si un anumit Diocimp influenjeazi in mod specific biostructurile. Spre deosebire de C.E.M, naturale sau create de om, biocimpul trebuie sa fie mult mai di torsionat, deoarece este generat de structuri cu asimetrie inalt’i si cu variajii funetionale foarte importante si permanente. Aceast’ interdependent este in concordant& cu notiunea primar a teoriei cimpului lui Maxwell-Faraday, in care fenomenele electromag- netice se redue la variatiile cimpului. Aceste variatii au putut fi exprimate intr-un sistem coerent de ecuatii diferentiale, care leagi vectorii cimpului din diverse puncte ale spatiului, in momente vecine de timp. De aceea, orice variatie (perturbatie) a cimpului, intr-un punet ,,P”, influenteazii direct numai punctele vecine ale lui ,.P” si se transmite treptat din aproape in aproape, deci de la un punct la altul, in intervale finite de timp. Cimpul electromagnetic se propag& sub formi de unde, transportind o cantitate de energie ce se poate transforma in alte forme, cum ar fi: mecanicé, termic’, chimici ete. Viteza cu care se propagii aceste perturbatii electro- magnetice a fost calculata de Maxwell. Aceast& vitez este egal cu viteza de propagare a Inminii in vid, adicX : 3.10! em-s4 In cazul radiatiei, energia electromagnetici este independent de densitatea sarcinilor (¢) gi a curentilor (J). Cimpul electromagnetic emite in spatiu o anumiti cantitate de energie si exercit&, prin urmare, o for{% asupra sarcinilor care se afl in cimp. Ea poarti mumele de ,,forta Ini Lorenz”, exprimat& in formule ; F=qE+qvxB Se constatd deci ci forta Ini Lorenz se compune din: 1) componente electri e qE si 2) componente magnetice qv + B, considerate ca o consecinf& rela- tivisti a componentei electrice. Se mai constaté c& prima parte din aceast& ecuatie, ce reprezint’ forta cu care cimpul electromagnetic, deci si biocimpul, actioneazi asupra unei sarcini, nu depinde de viteza sarcinii gieste orientati asupra direcfiei hui EB”. A doua parte, considerat’ urmarea relativist% a Ini ,,.6", este per- pendicular’ pe directia sarcinii si pe directia lui ,,.B”. In mod conventional, cind E #0 si B = 0, considerim cimpul electric gi cind B = 0 gi B # 0, consider’m cimpul magnetic. Deci legile biocimpului electromagnetic sint cuprinse in ecuatiile Jui Maxwel, care deseriu complet aspectul dinamie al eimpului, in general. Daca in aceste ecuafii, termenii ce conjin diferenfialele in raport cu ,t” sint considerafi constanfi, ei se anuleazi (derivata unei constante este224 P. SETARIO 4 aceste condilii conventionale, sint considerate cimpurile electro- statice si magnetostatice [14], [15]. In organismele vii nu poate fi vorba de existenta unor cimpuri elec- trostatice si magnetostatice, deoarece in ele exist 0 activitate intensi a, biostructurilor. Reactiile biochimice care au ritmuri si Viteze mari impun aproape de Ja sine caracterul electrodinamic al cimpului biologic, ceea ce ar corespunde si cu stabilitatea moleculei proteice care nu poate fi expli- cath decit tot. pe cale dinamich. ‘Termeni inci mult utilizati, de electrostatic sau magnetostatic, sint conven{ionali. Ei aduc ugurin{a in calcule, dar nu_vor reprezenta adevirul, mai ales in biologie, unde elementul dinamie este atit de evident. BIOCIMPUL $I RADIATIA ELECTROMAGNETICA Dup% cum am mai atirmat, biocimpul are aceeasi structuri ca orice alt cimp electromagnetic nebiologic. El este sub dependenja ecuatiei lui Maxwell. Examinarea sistemului de ecuatii al lui Maxwell a dus repede la constatarea ci acest cimp poate exista si independent de sarcinile si curenfii care fl genereazii. In aceste condifii, ecuafiile cimpului nu mai con- tin factorii p si J, iar cimpul devine o radiatie, adick independent de sur- sele care lau generat. Electronica cuantici foloseste notiunea de ,,cimp” considerind c% numai astfel se poate intreprinde studiul forjelor care actioneaz’ asupra sarcinilor [50]; in acest caz, este vorba de o interactiune. Am amintit c% in acest mod, ccuatiile Ini Maxwell, completate eu factorii » si J sint foarte utile in cazul microcimpurilor, intr-un medin_oarecare, in cazul nostru mediul biologic, in care se vor introduce p si J. In acest caz, pot fi studiate biocimpurile locale, care, dup% enm am spus, sint generate de pai J. Dar problema radiatiei biologice nu poate fi exclusi gi sint_dovezi multiple ci ea existd sub forma radiatiilor ce se propaga independent de sursele generatoare ¢ gi J. Propagarea acestei radiatii se face in conformi- tate eu relatiile date de Maxwell pentru mediile mobile : 6 /¢, j S | rad. B= s ‘ oe | VxE=——— si VXH=—— san | ot Hat ot i Se poate spune ci radiatia em. se deplaseaz in spati zarea acestor unde, produse de oscilatori, poate fi absorbiti in regiuniw BIOSTRUCTURI $1 BIOCIMP ELECTROMAGNETIC unde existi sareini sau alte cimpuri care le pot anihila prin interferent’ distructiva, dupi cum pot fi si amplificate, prin interferenta construc- tiv’, fenomene ce depind de amplitudinea oscilatiilor. Molecula proteici, prin distributia dipolmomentelor oscilante si a momentelor magnetice, dispune de mijloace proprii de stingere sau amp|i- ve, dup’ eaz, a radiatiei propriu-zise, dup cum, prin variajia parame- trilor cimpului, are posibilitatea si-] faci si tind’ spre omogenitate, dar {ara a ajunge vreodatd la omogenitate puri. Considerind ca biocimpul macromoleculei proteice reflect’ foarte bine structura sa, sintem de parere cd el reprezint’ modalitatea prin care se face transferal energiei din aproape in aproape, de Ja un element la altul al biostructurilor, sub forma de radiatie inalt eodificaté. Aceasta: codificare are un rol foarte important in procesele de la nivelul macro- moleculei proteice si in cel celular. Inaltul continut informational al mole- culei proteice, rezultat direct al structurii sale, st& la baza imensei varietiiti de aetiuni functionale, cum ar fi reactiile biochimice in lant, care se produe automat si fart gresealit. Dup& pirerea noastri, impulsul venit pe cale nervoasi are rol numai in amorsarea acestor procese, structura macromoleculei proteice, eu marele siiu bagaj informational, asigurind executarea programului inscris. Problema biocimpului generat de structurile biologice, in modul in care a fost abordata anterior, pune si problema stabilititii acestora. Aceasti problema foarte important este legati de aceea a absorbjiei i emisiei de radiatie de céitre molecula proteici. Dar, in acelasi timp, se pune si problema asiguririi unei reactivititi biologice care se opune unei stabilititi mari ce ar diminua mult aceasta reactivitate [7]. Ambele probleme, stabilitatea necesar’ pentru asigurarea specifi- citéitii functiei, precum si un anumit grad de instabilitate, sint legate de reactivitatea biologic’ si de modalitatea transferului de energie. ‘Transferul de energie este strins legat de biocimp ; prin intermediul acestuia, macromolecula ya primi sau ceda energie; desigur ci cedarea sau primirea de energie de e%itre macromolecula proteied se va realiza im conditii euantice, pentru ca macromolecula si pistreze energia necesar’i stabilit&tii si, in acelasi timp, si eapete cnergia utili pentru activitate. ASIMETRIA BIOSTRUCTURILOR $I GENEZA BIOCIMPULUI Se cunoaste de mult timp ci biostructurile, incepind de la compo- nente chimice simple si pind la complexa structuri a macromolectlei proteice, sint asimetrice [57]. Aceast’ asimetrie nu este deloc intimpli- toare, ci areo profund’ semiificalie biologics. Vom incerea si descifrim originea si sensul ei. Dup& cum se stie, in materia organic’ care se giseste la baza bio- structurilor, atemul de carbon este elementul de bazii. El este tetravalent si aceste valente reprezinté cea mai uniforma distributie spatialii: se formeezi un tetraedon avind la mijloe atomul de ©. In cazul cind valentele sint ocupate de patru radicali identici, tetra- edonul este regulat. De exemplu: CHy, CCl. 15 — c. 1953226 P. JUTARIU 6 Atomul de © are si tendinfa si-si satureze valen{ele eu patru radi- cali diferiti. In acest caz, tetraedonul care se formeazii este cu totul nere- gulat si deci atomul de © este asimetric In categoria corpurilor cu carbon asimetric se includ si aminoacizii, care an mare importanta in biochimie si care formeazi, prin polimerizare, marea moleculi proteic’. In acest fapt se giiseste baza asimetriei biologice. In afard de aceasta,atomii de carbon au tendinja de a forma lanjuri, legindu-se covalent, iar prin aminoacizi in lanfuri, fibre sau helixuri, este posibild formarea proteinelor ; sint proteine care pot contine 200—300 si chiar mai multi aminoacizi. Datorit® acestei asimetrii a atomului de C, aminoacizii posed’ activitate optic’ care depinde de pozitia grupirit aminice fati de carbonul asimetric, Aminoacizii naturali fae parte din seria L (levogir’). Molecula proteies find un polimer inalt al aminoacizilor, fiecare find asimetric, va poseda si ea o asimetrie inalti. Aximetria moleculei biologice nu este in nici un fel asem&nitoare cu alte asimetrii, de exemplu din cristalografie. Asimetria moleculei biologice ar fi mai usor de inteles dacd am adopta termenii de ,,simetrie” si ,,asimetrie electric’, precum si aceia de ,,simetrie” si ,asimetrie magnetied”. Dup& cum se stie, fiecare moleculi posed& dipolmomentul care se calculeazt, dup’ expresia : p=el in care p = dipolmomentul sareina (--e si —e) 1 = distan{a dintre sarcini Daci 1 este mic fati de R, si R,, ansamblul sareinilor se numeste dipol (pol dublu). De aici urmeazi : R,R, = R? R, — R, = 1cos e= O substant’ chimica in molecula cireia atomii sint aranjati simetric are dipolmomentul 0 (ero). De exemplu : CO, sau CH,. Aminoacizii avind carbonul asimetrie si sarcini electrice de sens contrar, in centre diferite ale moleculei, au dipolmomente electr prin aceasta, mérese constanta dielectric® a apei in care sint : Pe haz de calcul termodinamic, s-a constatat ¢4 in solufia amino- aciziloy nu pot fi molecule neutre decit tranzitorin si in cantit&ti foarte mici (7). Totodata, dizolvarea aminoacizilor in ap provoac’ aparijia unor puternice for(e in molecula solventului si a dizolvantului (forte ioni- dipoli). De exemplu, dizolvarea unei molecule de glicocol (75 g cu vol. 47 cm?) produce sc&derea volumului solutiei la 43 em? (fenomen numit electrostrictie). Moleculele asimetrice sint in general polarizate; se considers ei cenirul de greutate al sarcinilor ,,--" nu corespunde cu acela al sarcinilor7 BIOSTRUCTURI $I BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 227 Polarizarea moleculei asimetrice este dependent de T° (Kelvin). In afar de asimetria electrici, mai poate exista si-simetria mag- netici. Dac& simetria electried depinde de distributia sarcinilor din mole- cuki, momentul magnetic depinde de distributia curentilor J, care definese momentul magnetic M. Considerind ¢& fiecare sarcin’ in miscare determini un curent dependent de 8, atunci curentul are momentul magnetic M = JS (in atom, momentul este dat de eurentul provocat de electroni). In atomi si molecule, momentul magnetic total depinde de modul cum se compenseazi momentele magnetic orbital si de spin. In cazul cind se compenseazii, molecula sau atomul nu au moment magnetic (adict el este zero). Se consider’ ci atunci cind molecula are un numir par de clectroni are M = 0, dar regula nu este lipsit& de exceptii. Din punctul nostru de vedere, asimetria are important’, pentru c& este una dintre fetele asimetriei elecirice si magnetice, care constituie © conditie si o modalitate a reactivititii moleculei. In general, substantele introduse in cimpul electric pot suferi doud procese opuse : a) conductibilitate si b) polarizabilitate. In cazul conductibilitatii, daci substanta are sarcini libere (e-, p*, ioni*), acestea se pun in miscare. Tn cazul polarizabilit&tii, sarcinile se vor deplasa in jurul unei pozi- tii de echilibru, molecula putind fi orientatd intr-um anumit mod sau chiar si fac& mici deplasiri. Dac o moleculé sau un atom cu simetrie sfericd sint introduse in circuitul electric, norul electronic se deplaseaz’ fat de nucleu gi se pro- duce asimetria. De variabilitatea momentelor electrice si magnetice depinde posibilitatea transferuiui de energie. Moleculele proteice, prin extrema lor varietate si asimetrie, prin extrema lor mobilitate functional, sint —credem noi — generatoare de microcimpuri electromagnetice tot atit de variabile si tot atit de nume- roase ca, si proteinele care le genereazi, Asimetria structural’ a molecu- lelor proteice asigur’i un anumit grad de polaritate electrici, datorit& fap- tului c& centrul de greutate al sarcinilor pozitive din molecule nu cores- punde cu cel al sarcinilor negative.Dar, concomitent si in afar’ de asime- tria electric, exist i o asimetrie magnetic, dependent& de distributia curentilor care definesc momentul magnetic. De aceea, noi considerim c& aceasta asimetrie electromagnetica asigurii un anumit grad de reacti vitate a moleculei si, in special, a transferului de energie. Este imposibil si nu admitem a priori eX aceste biocimpuri interactioneazii si ch au un rol fundamental in transferul de energie de la un element structural la altul, de la o molecula Ja alta, de la un organ la altul. Nu-i exelus ca pe aceasti cale sii se realizeze 0 comunicare de informatie codificat’, care st& la baza automatismului functional atit de complex al organismului animal. Deci, aceste microcimpuri biologice, asa cum remarea si Pressman {59}, [60], [61], pot constitui factori de legatura functional’ intre pArji- le constituente ale organismului, dar, in acelasi timp, pot fi §i iradiate ac- tiv de structurile vii si si constituie astfel o modalitate de legituri intre indivizi.298 P. START 8 Deoarece am amintit despre transferul de energie, considerdim nece- sare eiteva completiri pentru a Limuri spinoasa problema a interactiunii hiocimpului. cu cimpul electromagnetic nebiologic. Fizica aciuali intelege prin cimp o proprietate vectorialii a spatiului prin care fiectirui punet al acestuia i se poate ataga un vector de actiune. Nofiunea ¢ clasied si asupra ei nu insistim. Daci este admis’ reprezentarea vectorial’ a cimpului este de la sine infeles c& acest cimp reptezint% o insumare de actiuni, cu alte cuvinte, o energie, sau, mai bine zis, 0 capacitate de lucru in diferite forme. Tot in prezent, in fizicd, ,,cuanta de actiune” este consideratii ca jparticnli” a cimpului si pe seama acesteia sint puse interactiunile ce au Joc in interiorul cimpului sau intre cimpurile care se intersecteazi. Aceste particule pun in evident cimpul electromagnetic, fie biologic, fie generat de substantele inerte. Relatia dintre masa si energie, a Ini Hinstein, ne spune eX produce- rea unei energii este legati, in mod absolut, de existenta unei mase mate- viale, iar prezenta unei mase presupune, invariabil, posibilitatea degajitrii energiei acesteia primtr-un mijloc oarecare, Cimpul electromagnetic care, dupa cum am mai spus, reprezint& o energie, posed, dupii cum s-n dove- dit, si calitipile materiei: mas, impuls, inerfie etc. ‘Trecind la structurile vii, coustatiim c& ele produc energii acest caz intervin doi factori caracteristici materiei vii, si anume energia degajat depinde de structura tesutului respectiv si are loc intr-un ritm lent, dar eu respec legilor de conservare cunoscute ; by energia este eliberati de aceste structuri, in portiuni caracteris tice lan{ului biochimie enzimatie, compus dintr-un numiir de etape spe- cifice fiecdrui proces fizico-biochimic. ‘Ar fi poate necesar si adoptim, pentra primul eaz, termenul de jenergia structurii”, deoarece energia eliberati variaz% in raport cu tipul Siructurii respective, iar, pentru al doilea caz, termenul de ,,structura energiei”, deoarece de o anumité structuri depind mirimea si distributia energiei ¢liberate. Rezwlti deci ci molecula vie posed, dependent de structura sa, un Dioeimp si uncori 0 bioradiatie, deci o energie si c& bio- cimpul generat de biostructuri va influenta la rindul stu biostructurile. Pini acum am considerat biocimpul generat de biostructuri, de activitate specific a substantei vii si am afirmat cfi el este produsul con- figuratiei sarcinilor si al deplasarii lor in cursul activitAtii biologice. Vom incerea, in continuare, si completim aceast4 ipotezi eu con- sideratii care se vor referi, mai ales, la moleculele helicoidale ale protei- nelor, care, dupii cum se stie, sint si ele formate dintr-o ingiruire bine preci- zati de aminoacizi, in care radicalii sint euplati prin legituri peptidice. De-a Iungul acestor catene sau intre lanfurile peptidice se pot forma si alte legituri, de exemplu, cea disulfidicd, prin care se compenseazi exce- sul electronic al atomului de azot. Legatura de hidrogen din molecula pep- tidick este mai puternic% decit cea a puntilor de hidrogen dintre molecu- lele de ap’. Mai sint apoi legituri ionice intre legiturile carboxilice si atinice, intre care exist fort de atractic, precum gi legituri apolare intre care se exercif% forfa Van der Waals. dar in9 BIOSTRUCTURT $1 BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 299 Rezult% deci ci aminoacizii care contin in molecula lor sareini elec- trice de sens contrar au dipolmomente electrice mari, prin. care mares constanta dielectric a apei. ‘Cum molecula proteici este format dintr-o ingiruire de aminoacizi, consideriim c% distributia dipolmomentelor electrice ale acestora formeazit in jurul moleculelor proteice o retea, prin variatia céireia se produce un piocimp. Transferul de energie intr-un sistem molecular nu este posibil daci dipolmomentele variaz’ foarte putin sau deloc. Aceasti ipotezit impaci foarte bine conditia de stabilitate cu una de reactivitate ceruta de molecula proteica si care este necesari schimbului de energie in cadrul sistemului in care se giseste: Hxaminind cele aiirmate anterior, considerim important& urmiitoa- rea observatie : energia biologict este degajatd trepiat, pas eu pas, in portiuni determinate, pe treptele lantului enzimatic, oricare ar fi acesta Reflectind la acest mod de degajare a energiei, este aproape imposibil si nu facem comparatic cu modul de cuantificare al energiei, introdus pentru prima oar’ de Planck si utilizat azi in fizicd. In mod inerent s pune intrebarea daci nu exist o ,,biocuanta”, o cantitate de energic indivizibili, cu caracter de unitate, care ar constitui un minimum absolut necesar pentru obtinerea energiei de activare si deci de amortizare a reac- tiei enzimatice in lan}. Aceste reactii au loe in cadrul biocimpului in care fotonul (cuanta) are rolul important in actiune si interactiune. Astfel, bioenergetica, admi- find aceast% noui notiune de ,,biocuanti”, ar putea trece la studiul ener- giilor la nivel molecular, adic’ la energia biologic’, care ar putea fi eva- Tuata prin numere intregi de biocuante. In legitura cu aceasta, nu trebuie si uitiim ed proteinele posed’ un bagaj informational inscris intr-o engram’ transmis’ din depirtatele ere geologice, 0 experienji care se pierde in profunzimile timpului. Datorit% acestei engrame, organismele Vii dau un mare randament energetic. Studii riguros efectuate pe organisme inferioare indict: randamente ce ating 85—90%, ceea ce constituie o dovadi a marii perfectionari a structurilor Vii in utilizarea si distribuirea energiei. Parametrii acestor biocimpuri clementare nu pot fi ined cunoscuti, din motive tehnice. Structurile biologice cu o inalta organizare sint intr-o continu activitate si ca atare modelul de calcul ar trebui considerat. in dinamica sa, ceea ce pare a fi extrem de dificil. Dac& parametrii biocim- purilor nu pot fi ined caleulati, in schimb rezultanta biocimpurilor celu- lelor ce formeazi. un organ ar putea fi calculata micar cu aproximatie si, folosind o aparaturi adeevatd, ar putea fi verificatk experimental. Deja cercetitorii americani an obfinut unele rezultate incurajatoare in ceea ce priveste biocimpul magnetic al inimii si al creierului, iar recent I. Fl. Dumitreseu [13] a izbutit si confectioneze o aparaturd, care a pus in eviden{i existenja unor astfel de biocimpuri. DISTRIBUTIA BIOCIMPULUI IN ORGANISM. RELATILE SALE CU APA $I SINGELE Biocimpul este distribuit in organism neomogen. Parametrii vor varia dupi activitatea biofiziochimica a biostructurilor.230 P. JITARIU 10 Rolul cel mai important al biocimpului se manifesta in transferul de energie intre elementele constitutive ale celulei si, in primul rind, intre macromoleculele proteice. Organismul confine o mare cantitate de api. Numai acest fapt este suficient pentru a admite ec apa posed’ wn rol important in organismul viu. Studiile din ultimul timp au arStat ci structurile apei sint mult mai variate gi complexe decit cele cunoscute pind acum [14], [49], [65]. Apa este dealtfel un lichid exceptional : posedi cel mai mare interval dintre punctul de topire al ghetii si cel de fierbere, 100°C, are densitatea, maxim’ la 4°C, la 0°C avind volum mai mare cu 10%, deci o densitate mai mick. Molecula de api are dipolmoment egal eu 1,64 uD. Apa are cildu- va specitiew foarte ridicat& (1 calorie), cildura de evaporare inalti (37 ca- lori), conductibilitate termici mai mare decit 2 altor lichide. Tn aceste conditii apa este un foarte bun reglator, poate ceda sau primi cantititi mari de cildura, cu mici modificiri de temperaturi. La 27,5°C, apa are pH neutru. Lichidul intracelular reprezinti dublul cantititii de api care se giseste eatracelular, adick 50% din grentatea corporali. Natura asociatiei moleculelor de api este cunoscuti, si anume : formarea legiturilor de H, care formeazi un tetraedru. In formula lui Pauling, asociatia aceasta are numir de coordinatie 4, in raport en ase- zarea compact care are numirul 1: Odat’ cu cresterea temperaturii, numarul de punti de hidrogen scade, la 40°C, la cea 1/2 (temperatura la homeoterme este cuprinst intre 37—41,5°O). Im aceastii zon’ termic’, in care puntile de hidrogen ale gtructurilor apei oscileazii intre forma de agregare lichidian’ si starea de agregare a ghetii, apa este cel mai important solvent. Experienfa efectuati de Minenko si Pressman arat: cimpurilor magnetice apa are o mai mica duritate si totodath tg si proprietatea de absorbjie a Iuminii. In spatiile microcapilare care acoperi diferitele structuri membra- noase ale celulei, apa capt’ caracterul de corp semicristalin. Dupa cum a avlitat Szent-Gyorgyi [64] si apoi Tait si Francis [65], proprietatile diferite ale apei joacé un rol important in refacerea si desf%isurarea dife- ritelor procese biochimice din celule. Dac& schimbarea proprietétilor zico-chimice ale apei, sub influenta cimpurilor magnetice, asa cum au ‘tat experientele amintite anterior, poate fi adevarati si pentru siste- mele biologice, atunei efectele electromagnetice observate pot fi atribuite si schimbiirilor pe care le suferi apa in wrma tratamentului. In biostructuri apa are tendinta si se organizeze in straturi, iar uetura fibrilo-helicoidala favorizeaz’ structurile ce pot forma gheata (spre deosebire de cea globulara). in aceste conditii, rolul apei este foarte important, find unicul solyent biologic eunoscut. Pentru elucidarea rolului apei in organism este insi absolut necesar siise ia in considerajie raporturile dintre moleculele proteice si interferenta lor, pe de o parte, si biocimpurile acestor structuri, pe de alti parte. sub influenta schimbict BIOSTRUCTURI §I BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 231 Astfel, sistemul ,,biostructuri, biocimp si apX” formeazi un sistem legat si cu un important rol functional. Singele, atit de important, are aici un rol deosebit, deoarece el transporté, pe lingi multe alte elemente, si apa, cu toate substantele ce sint solvate in ea. Hl joacd un rol important in mentinerea constantelor chimice gi fizice, in limitele homeostaziei fiziologice. Dacii fenomenele se petrec astfel, atunci microcimpul biologic ar putea sit fie considerat ca un adevarat mediu intern care participi la toate procesele biologice. lati de ce noi am ciutat si influentim conditiile in care molecula proteicd creeazii biocimpul, prin aplicarea unor cimpuri clectromagnetice exterioare pulsante gi de intensitate i freeventi mic. Tn aceste condifii, noi am incereat: deci si supunem biocimpul unei actiuni perturbatoare si si urmirim efectele care se produc. Motivul pentru care am folosit asifel de cimpuri a fost acela ca inten- sitatea cimpului electromagnetic se diminueazi la puterea intii, in raport cu sursa, iar energia Ini seade in raport cu pitratul distanfei. Faptul prezint& wn avantaj fati de cimpurile statice, la care intensitatea scade in raport cu distanta la cub, iar energia, en puterea a gasea. Cimpurile folosite de noi au deci avantajul e& persist’ mai multi vreme gi isi pais- treazii nivelul energetic la valori mai ridicate, deoarece cele dou compo- nente, electric si magnetied, perpendiculare una pe alta in propagarea lor in spafiu, se intretin reciproc. tn acest fel, cimpurile electromagnetice aplicate de noi pitrund in intregul organism animal cu o vitez’ care se modifici in raport cu proprictatile magnetice ale mediilor pe care le siribat. Din aceasti cauzi, cimpurile electromagnetice igi vor modifica, unii parametri pentru ca, in final, si interaetioneze cu microbiocimpurile produse de molecula proteici. S-a dovedit deja, pe cale experimental, ci molecula proteic’ are proprietiiti paramagnetice, adic are un moment magnetic diferit la zero, deoarece la numirul foarte mare de electroni care fae parte din aceast®, moleculii, sansa ca spinii sii se compenseze este foarte mie. Un rol impor- tant in plitrunderea cimpurilor electromagnetice in corpul vietuitoarelor il joack apa. Totodati, trebuie si mentionim cA studiile de radioliz’ a apei au arvitat ci in timpul descompunerii ei in ioni apare si un element twanzitoriu, numit electron hidratat, faji de care moleculele cu azot sint deosebit de reactive. In acest mod, apa devine din unieul solvent al mediu- Ini intern un factor activ al reactiilor biochimice. Noi am utilizat cimpuri electromagnetice yariabile si de intensitate mica, in raport cu cele utilizate de alti cereetittori. Am procedat astfel, deoarece am tinut cont de faptul ci biocimpurile electromagnetice au o mare variabilitate si au parametri redngi. Daci am fi folosit cimpuri clectromagnetice variabile si puternice, s-ar fi putut crea stiri incompa- tibile cu fenomenele hiologice. Nu am folosit nici cimpuri statiee puternice de zeci de mii de gaussi, deoarece ele ar fi putut fixa moleculele proteice in anumite pozifii, ceea ce ar fi avut ca rezultat, datorité interactimnii lor cu biocimpurile existente, anihilarea acestora din urmi. Am ciutat deci ca perturbiirile pe care le provocim sii nu altereze prea accentuat relatiile functionale normale, pistrindu-ne pe cit posibil in limitele unei homeo- stazii cit mai putin alterate. Mentinindu-ne in limita acestor parametri ai cimpului, am ciutat si inregistriim rispunsuri la diferite niveluri de232, , JITARIU 2 organizare a tiintelor vii si st surprindem cit mai multe aspecte functionale care se modifici in conditiile noastre experimentale. Am efiutat, deci, sii inl&turim in general crearea unor efecte ireversibile, care, evident, nu sint compatibile cu funetionarea normal a organismului si, in consecinti, nu am folosit cimpuri de intensitate foarte mare. Totusi, in uncle experienje s-an folosit si cimpuri magnetice statice neomogene, de intensititi mijlo pind la maximum 6 000 Oerstezi. Expunerea materialului biologic s-a ficut in mai multe yariante, determinindu-se actiunea lor atit in regim de aplicare continuu, cit si in regim intrerupt, ritmic si aritmic. Tn funetie de frecventa si forma impul- sulni cnrentului electri¢ cu care au fost alimentati si orientati solenoizii au variat si caracteristicile cimpului produs. 0 problema esential care a intervenit in cursul experientelor noastre a fost aceea de a stabili daca exist’ vreo corelafie intre doza electromag- netic cu care s-a iradiat preparatul biologie si efectele obtinute si daca se poate stabili un prag eficace al intensititii cimpului utilizat. Barnothy [1], [2], [3], [4] afirm& c& efectul biologic obtinut, dupi expunerea animalului in cimp, este un proces complex, deoarece energia de cimp excitanta trebuie si actioncze un anumit timp pind si ating’ pragul biologic de reactie. Aceasta presupune ci efectele biologice depind de mirimea dozei transmise probei biologice, intr-un anumit inter- val de timp. Daca efectul ar fi intr-adevir dependent numai de dozi, atunci ar urma ca dozele mari, adici intensititile mari ale cimpului, si proveace efecte biologice intr-un timp proportional mai seurt. Ar insemna, dupi aceste consideratii, ci fenomenele ar trebui si se petreaca intr-un mod similar cu consecintele efectelor hiologice provocate prin intermedin! excitantilor electrici. Pentru verificarea acestor consideratii, colabora- tori nostri Hefco,Birei si Haba [17] au efectuat o serie de experiente pe sobolani, determinind yariatiile acizilor piruvic, lactic si ale glucozei, dupa iradieri cu cimpuri electromagnetice variabile, generate de curenti aliernativi de 50 Hz ori de curenti continui, filrii intreruperi. Tratamentul faeut cu dou bobine legate in serie sau cu polii inversati, pentru a In aceste conditii experimental putut stabili ci existd, o relatie cvidenta intre diverse intensititi ale gimpului, adie% intre doza de energie si amploarea efectelor biologice. Tusii cfecicle sint dependente si de durata de timp in care animalul primeste aceastit dozii. Daci aceeasi doz’ magnetici este dati animalului esalonat, in 5 zile, cite 5 minute pe zi, se obtin efecte biologice semnificativ mai mari decit atunci ind aceeasi dozi este aplicata intr-o singurd sedinta de 30 minute. Dar nu numai doza de energie are importanti, ci si felul cum este ea aplicata. Cind cimpul pulsatorin se aplici eu intreruperi, feno- menul biologic la aceeasi dozii se accentueazii fati de efectele provocate de un cimp continun, firi intreruperi. Aceste rezultate ne aratd clar cd atunei cind cimpurile se apliei in ritmuri, are loc o sensibilizare treptata a organismului; fiecare suecesiune de impulsuri actioneazi asupra unui substrat modificat, cu un prag de excitare mai mic, provoeat de trenul aritmie de impulsuri, ceea ce aceen- tueazi efectul biologic. Fenomenul apare ca si in cazul excitirilor subli- minare electrice, dar cind ne referim la efectul de dozii de energie, compa- ratia nu mai poate fi ficuti.13 BIOSTRUCTURI §I BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 233, Un alt fapt important care a rezultat din aceste experiente este cl daci doza electromagnetic’ a atins wn prag, prin aplicarea ei fractio- nat, cite 5 minute zilnic, timp de 15 zile, cresterea ei in limite de pind Ja 9 ori nu determin o amplificare eu efecte corespunzitoare. Deci ris- punsul organismului rimine, de la un timp, la o valoare constantii, desi cimpul ereste ea intensitate. Un al doilea factor care se degaji in cercetiirile noastre este acela cli fesuturile care posed’ o activitate intensi au sensibilitate mai mare fata de iradiatii. In accast% categorie intri miduva hematopoeticd [43], [45], [46], [47], in care celula-susi este transformatii, printr-o acti enzimatici in lan{, intro celul& adulta ce este eliminat’ prin citodiabezi in torentul sanguin si se integreazs in structura mielogramei periferice. Din cercetirile intreprinse rezult& e% mielograma de iepure, ca urmare hiocimpului cn cimpul electromagnetic produs de noi, prezint’ dou’ tipuri principale de modificari : in primul rind, se modifici dinamica de maturafie atit a granulocitelor neutrofile, cit si cea a eritro- Dlastelor; in al doilearind, apar modifieiri si in ceea ce priveste ritmul maturatici, iar cele doug seri de celule au comportiri diferite in functie de durata interactiunii cimpurilor. Ritmul leucocitelor neutrofile scade putin dup% 5 sedinje de tratament si creste foarte semnificativ dupa 10 sedinte, cind timpul de maturatie se prelungeste cu 225% fata de valorile- martor. fn aceleasi conditii experimentale, ritmul de maturatie al eritro- citelor prezinti un tablou diferit, deoarece dupa tratament se scurteazii semnificativ. Aceste date ne arati ed actiunea cimpului are wn caracter selectiv, fapt pe care noi l-am observat si mentionat gi in alte modele experimentale si cd in urma interactiunii biocimpului cu cimpul electromag- netic creat de noi, se zdruncina interdependenta seriilor citologice ale mie- logramei, care, din solidare, devin independente, m&duva osoasii nemai- comportindu-se ca wn organ unitar, Dacd considerim interdependenta seriilor-martor egal cu unitatea, dup% 5 sedinte ea scade la 0,93, iar dup 10 yedinte — la 0,19. Paralel cu aceste modifieari si, poate, ca o consecint’ a lor, are loc sio variatie in permeabilitatea membranelor de care depinde citodia- beza, care asigurA pitrunderea in singe a elementelor mature gi care se reflect si in mielograma periferici. Tabloul morfologic sanguin arati © crestere a numirului de leucocite cirenlante cu 12,1 si 21,8%, dupa gi respectiv 10 zile de tratament, paralel cu modificarea formulei leucoc tare in care se constati o nou distributie a elementelor. Redistribufia elementelor din formula leucocitara se realizeazii prin sciiderea neutrofilelor, concomitent cu o erestere, diferentiali pe un numir de yedin{e, a eozinofilelor, bazofilelor, limfocitelor 5i monocitelor. fn acelasi timp, hematiile sufer’ o ugoari reducere*numeriel de la 4,3 la 3,8 milioane pe mm?, dar cu o crestere a valorii globulare de la 0,87 la 1,05, probabil ca o compensare eapabili. si asigure 0 oxigenare normal. © redistribuire a formulei leucocitare a fost semnalaté gi la puii de giin’, de citre Neaga [55] care constat& ci dupa tratamentul oualor cu cimp pulsatoriu apare o crestere semnificativa a heterofilelor si o seit- dere corespunziitoare a limfocitelor, la 15 zile dup: ecloziune, eare se men- fine pink in a 45-a zi,234 P. SPARIU u tiiri efectuate in laboratorul nostru aduc date concordante cu privire la stimularea organelor proteinoformatoare, la iepuri si la eiini [22], [36], ca urmare a efectelor interactiunii biocimpului cu cimpuri electromagnetice aplicate la animale adulte sau in timpul proceselor ontogenetice. Cercetiirile efectuate dovedese ei dup’ tratament, la iepurii adulfi [39] are loc 0 crestere a proteinclor totale plasmatice cu 7,5 2/s. Aceastii crestere este insofiti de modificiri procentuale ale fractiunilor proteice, in functie de felul cimpului aplicat si de timpul lui de actiune. Cresterea are loc pe seama albuminelor si mai putin pe cea a gamma. globulinelor. Este important si semnalim, cu aceasti ocazie, faptul ch odati eu aceste modificari cantitative au loc si schimbiri in ceea ce pri- veste proprietiifile lor reactionale. Aceasta se deduce, pe de o parte, din faptul eh zahiirul vehiculat de albumine scade en 10,7%, cel vehiculat: de ? si y globuline creste cu 1,9 si respectiv cu 8,8%, iar pe dealt parte, din comportarea factorilor proteici care participa la procesul de coagulare, Intr-adevar, in aceste conditii de xperimentare, timpul de coagulare se miiresie, desi dup’ tratament crese numérul’trombocitelor, timpul Howell si Quick, timpul de proaccelerina si scade numai timpul de procon- vertini. Normal ar trebui ca timpul de coagulare si se scurteze, nu si creascil. Daca totusi el creste, aceasta nu poate fi atribuit decit faptului c% a avut loc o diminuare a reactivitaitii moleculare a proteinelor interesate in acest proces. Totodat’ investigatiile noastre ne-au ariitat cd Immgimea timpului de coagulare este mai mare sub acfiunea cimpurilor electromag- uetice pulsatorii sau continui, aplicate separat, decit sub actiunea lor combinat’. Lazir $i colab. [53] giisese la puii de giini c& si afinitatea proteinelor peutru lipide se modifict in functie de felul cimpului utilizat. Bi [52], [54] constati la puii de gainii iradiati o crestere constanti a proteinemiei, wrmériti o perioad’i de 150 de zile, cu o evident& accentuare intre 25 si 100 de zile, mai ales pe seama globulinelor. O stimulare a albuminoge- nezei Ja pmii de giiinii constat& si Staviir si colab. [62]. In directa legitura cu stimularea gamma-proteinogenezei, am efec- that un studiu eu privire la efectul acestor cimpuri asupra functiei de apirare, prin formare de anticorpi. S-a constatat ci titrul toxinei anti- tetanice la cobai creste pind la 160% fajX de martori [26], [29], [30], [38], [40], [58], [59], [66], [67]. O crestere @ concentratici anticorpilor hemolitici la puii de gaink a fost evidenjiat& si de Stavar si colab. [63], care atribuie acest fapt unei actiuni de stimulare a cimpului electromagnetic asupra celulelor produci- toare de anticorpi din sistemul reticulo-histiocitar. Imunoclectroforegra- mele obfinnte evidentiazi o erestere a numirului de fractiuni gamma- globulinice interesate in dobindirea imunitatii. In perfectd concordant cu cresterea proteinemiei totale [52] sint si datele colaboratorului nostra Laziir [53], [54] cu privire la modificiirile in metabolismul ADN si ARN, constatate in muschii si fieatul trate sint semnificative pentru ambii acizi nucleici, atit in fesutul hepatic, cit si in cel muscular. ‘Toate modificarile semnalate pind acum no arati clar ci sub intlu- en{a cimpurilor electromagnetice se modified amploarea proceselor meta-15 BIOSTRUCTURI $I BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 235 police si, odat& cu ele, si mecanismele de reglare neuro-endoerine eviden- fiate de M. Zirra, G. Dimitrin si M. Comnoiu. Din aceste considerente, au fost studiate modificarile survenite in intensitatea proceselor oxida- tive in diferite {esuturi, precum si raporturile functionale dintre hipotizé si suprarenale [8], [9], [10], [11], [12], (231, [34], [56], [68], [69], [70]. Folosind omogenate de jesut hepatic de la cobaii supusi 9 zile unui cimp pulsant cu intreruperi, am urmirit fosforilirile oxidative in corelatie cu respiratia omogenatului [28], [32]. Rezultatele obtinute araté o cres- tere a raportului P/O cu 20,8%. O crestere a acestui raport a fost gisi de M. Isac gi in omogenatul de creier integral, la sobolani albi, cu sensil tate audiogen’ manifestat& prin crize epileptiforme, la excitiri auditive. © intensificare a proceselor respiratorii tisulare in mugchi si ficat a fost gilsit [33] sila uni pesti marini @obivs), dup’ tratamente similare. Cresterile ating valori de pina la 29% si ele prezint’ unele variatii in func- tie de anotimp. Dar, modificdrile metabolice nu se reflect numai sub aspect respirator, ci si sub cel al metabolismului gluecidic gi al cantitatii de vitamina C. Accasta din urmi a fost gisit& creseutd in musehii de Gobius si scizuti in creier si ficat. Modificarile metabolismului glucidic se deosebese dup’ treapta meta- bolick considerata, dup’ felul cimpului aplicat, dupa intensitatea si_du- rata lui de aplicare, ca si dup& specia si organul cercetat [31], [37], [41], [42]. In laboratorul nostru au fost urmiirite aceste efecte pe pesti, pasiri, cobai, sobolani gi clini. La pesti apare o crestere a glicogenulni hepatic. Aceeasi crestere 0 gisese Hefeo si colab, la cobai, in paralel cu sedderea glieogenului_ museula ‘Urmirind variatiile cantitafii de glucozi, in primele zile de incubatie, la owile de giin’ tratate, am constatat, dupa 3 zile, o scidere a acesteia in albug gio crestere Ja lotul de control, pentru ca treptat, pint la a 10-2 zi de incubatie, valorile si se egaleze. Aceleasi doziri, efectuate Ja aceleasi date pe gilbenus, demonstreazi ch dupa 3 zile glucoza creste la lotul tratat, in urmitoarele 6 zile seade, iar dupa alte 4 zile se egaleazii cu cea de la lotul martor. Reultatele ne arat& ei sub influenta iradiatii- lor electromaguetice apare un decalaj de 3 zile in favoarea oudlor expuse, mai intii in albus, apoi in gilbenug. In ultimii 10 ani, impreuni cu colaboratorii nostri, am urmdrit modificdrile metabolismului glucidie, sub diferite aspecte, pe animale expuse acestor radiatii, cu impulsuri de forme diferite si timpi diferiti de aplicare si am obfinut intotdeauna, pe pesti, cobai, ciini, o scidere a glicemiei, care varia de la 10 la 23%. Durata acestei hipoglicemii la cine era de 5—6 zile dup’ intreruperea tratamentului. Hefco si colab. [17], reluind acest studiu pe sobolan, gasese o gam’ variat& de raspunsuri, in funetie de parametrii cimpului, care evolueaz’ de la seAderea glicemiei, de 25,8%, pind la cresteri de 10%. Determinarea, paralelii 2 acidului piruvic si lactic, in singele acelorasi sobolani, arati inst numai se&derea lor, cu valori pind la 19,6% si respectiv 22%. Sci- derea acidului piruvie si lactic a fost gisit& si in singele cobailor [19], (20], precwm gi in ficatul si mugchiul acestor animale. Pe baza acestor rezultate, noi am ajuns Ja concluzia. c& influenta radiatiilor electromagne- tice afecteazi ansamblul sistemelor de reglare care intervin la nivelul diferitelor verigi ale metabolismului glueidic. Este posibil ca diminuarea236 P. STARIU 16 cantita{ii de acid piruvie si lactic st se datoreze accentwirii altor cai de degradare a piruvatului, cum ar fi transformarea acestuia in acizi aminici sau degradarea prin ciclul pentozofosiat, contribuind astfel la sinteza acizilor nucleici, care, in conditii experimentale identice, s-a dovedit a fi accentuat’. Blucidarea deplin’ a mecanismelor implicate in aceste aspecte va necesita inci o serie de cercetiri. Un prim pas in aceasti directie a fost facut de colaboratorii nostri [9], [10], [11], [12], [24], [25], care au efectuat un studiu amplu pri- vind efectele interactiunii biocimpurilor cu cimpurile electromagactice aplicate la cobai de diferite virste, asupra relatiilor hipofizi-suprarenali. Hi constat, pe cobai, aparitia umor modificiri in activitatea sistemului hipofiz4-suprarenali, in functie de virsta animalului si numfral gedin- telor de tratament. Considerind nivelul desedrcarii ACTH-ului hipofizar ca factor responsabil de modificare a rispunsului suprarenal, influenta cimpului electromagnetic se traduce printr-o stimulare a sistemului hipo- fizi-ruprarenali la pui, o stimulare mai slaba la adulfi si o inhibare la animalele bitrine. Aceasta concluzie a fost trasi pe baza modificirilor ce apar in cantitatea acidului ascorbie si a colesterolului suprarenalelor. Th acelasi timp, se constaté ci odata eu eresterea numarului de trata- mente zilnice, pins la 15, are loc o crestere a colesterolului la pui dere la animalele tratate cu ACTH-oxigen, timp de 5 pin’ la 15 zile, cind se observa o stimulare a activitapii suprarenalelor la toate virstele. Blo- carea desc&reirii hipofizei de ACTH prin prednisolon duce la o sciidere a productici de corticosteroizi. Aplicarea concomitent’ a prednisolonului sia cimpului determin’ o amendare aproape totali a blocajului produs de prednisolon si o crestere a corticosteroizilor. Deci cimpul influenfeaz’ nivelul de desciireare de ACTH, probabil printr-un fenomen de permea- bilizare a membranclor. Studiile histologice arata ci ceea ce este stimulat din corticala suprarenali este zona faseiculat& si apoi cea reticulata, adic& zonele care fabrica glicocorticoizii si corticoizii sexuali. Fabricarea glicocorticoizilor in surplus nu concord’ insti ou datele anterioare referi- toare la metabolismul glucidie, deoarece in aceste condifii ar trebui si apard o crestere a glicemiei si nu o scddere a ei. Probabil e& aceastii neconcordanta se datoreste faptului ci iradiatiile electromagnetice influ- enteazi si activitatea pancreasului endoerin, pe ling’ cea a tiroidei si a medulei suprarenale si astfel se ereeaz un nou echilibru glicoregulator, cu predominarea efectelor anabolizante. In sprijinul celor afirmate vin si rezultatele obtinute de Margareta Comnoin [8], care, urméirind dinamica morfofunctionalé a suprarenalei, dupa iradierea cu cimp electromagnetic, constat% ¢4 atit corticala, cit si n- dej isi piistreaz’ integritatea morfofunctionali, ceea ce duce la concluzia ci acest agent fizie este bine tolerat de organism. Totodata, s-au putut surprinde si identifiea rispunsurile specifice de cele nespecifice si, pri easta, interrelatiile dintre cle in elaborarea, hormonilor din corticali si din medulara suprarenal%, fara si piard din vedere ch raspunsal lor esto diferentiat si, in acclasi timp, unitar. In ceea ce priveste medulara, ca nispunde printr-o modificare a raportului noradrenalini — adrenalinii, care, faji de martori, ereste de la 0,56 la 1,1. medulara rispund acestui tip de excitdri si c& celulele epiteliale ale gl7 BIOSTRUCTURT $ BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 237 Pxperienfele efectuate in laboratorul nostru adue dovezi ck, sub influenta cimpurilor electromagnetice pulsante, permeabilitatea membr: nelor se schimb% [27]. Noi nu am. putut urmiri modificirile in membra- nele celulare, dar le-am determinat pe structuri celulare membranoase, reprezentate prin epiteliul de broasca. Ussing arata ca epiteliul de broasea reprezinti un material care se preteazi la determinarea transportului activ al sodiului. Bazat pe aceste date, am studiat modificarile transpor- tului activ al sodiului, prin piclea broastelor, tinute timp de 3 ore sub influenta cimpului electromagnetic pulsant. Fragments de picle au fost apoi montate in aparatul conceput de Ussing si Zerahn si, en ajutorul electrozilor de calomel, au fost. misnrate variatiile potentialelor de mem- brand. Datelo inregistrate ne araté cA, dup& tratament, are loc o inten- sificare a difuziunii sodiului, care — statistic —este foarte xemnificativa, doyedind c& iradiafiile folosite de noi pot determina modificarea unor procese biologice, influentind permeabilitatea tegumentului fie indirect, fie prin intermediul sistemului nervos si hormonal. Ins datele obfinute nu ne permit ined sk tragem o coneluzie in legi- turk cu stabilirea factorului edruia i se poate atribui o schimbare de permeabilitate. Daed permeabilitatea membranelor se modifici, aceasta trebuie si aibi repereusiuni si asupra metabolismului mineral. Dovezi in acest sens au fost aduse de Lazar si colab. [51], [53]. Bi au observat ed meta- Dolismul mineral suferd devieri in wma tratamentelor in cimp yi c& aceste devieri persist un timp indelungat dupa incetarea tratamentului. In: urma experientelor efeciuata pe 1260 pui de giini din rasa Rock provenifi din ouk tratate in timpul incubatiei, rezulti modificiri semnifi- cative in cantitatea ionilor de Na, K, Ca din plasma, in raport cu virsta puilor. Aceste modificdri sint fazice. Toni scad la virsta de 55 de zile si erese apoi la virsta de 80 de zile, riminind la aceste valori inet o perioad’ indelungati. Determinind ionii de Na si K in diverse organe, Lazar constaté varia~ tii importante numai in mugchii pectoral gi cardiac si o inversare a rapor- tuhi Na/K intre plasma si hematii, cu cresterea sodiului plasmatic. Este interesant de remareat faptul ci dup iradiere cu cimp omogen de 6 300 Ocrstezi, in majoritatea tesnturilor apare o erestere a ionilor de Na ji o seidere a celor de K, deci efecte inverse en cele obfinute dup’ aplicarea cimpurilor pulsante. Stimularea proceselor anabolice constatate, ca si modificarile ce apar in activitatea unor diastaze sia unor glande endocrine, au reper- cnsiuni si se reflecti si_in ritmul diviziunilor celulare. Cercetirile efe: tuate impreund eu R. Brandsch araté ci, dupa influenja cimpurilor cu regim intrerupt, apare o erestere semnificativi a numérului de mitoze a celulelor din stratul generator al epiteliului intestinal de broased. Aceste rezultate confirma pe cele obtinute de Perakis, care a folosit cimpuri neomogene de 440 Oerstezi, dar contravin celor obtinute de Barnothy cu cimpuri statice omogene puternice, pe celule de tumoare ascitici sarcoma @ 37. Intrucit Pressman consider’ cd influen{a cimpurilor s-ar putea exercita atit prin afectarea mecanismelor de regiare central a proceselor metabolice, cit si printr-o actiune direct. asupra structurilor periferice, ne-am gindit ci un material adecvat pentru urmirirea238 P. JITART 18. efectelor asupra diviziunii celulare este oul de Tubifew. Lehman a aritat 4, acesta isi modified succesiv si intr-un ritm determinat starea de sol si gel a protoplasmei si apoi aceea a membranei [5], [6]. Avantajul oferit de aceste experiente, in care se urmireste diviziu- nea unei celule-ou, il constituie faptul ed fenomenul nu este influenfat de mecanismele de reglare neurohumorale ale unui organism. Urmirirea diviziunii se face usor si in detaliu, deoarece este permis’ de dimensiunile relativ mari ale oului. Studiul conduce la coneluzii importante, deoarece diviziunea celulara este un proces fundamental. Segmentarea oului de Tubifex este un exemplu tipic de segmentare spiralati. Primul plan de clivare are o pozitie asimetricé, incit separ’ un blastomer mic si unul mare. Pozitia asimetried a planului de clivare reprezint& o posibilitate sensibili de misurare a unor modificéri spontane sau induse im mod experimental in timpul diferentierii citoplasmatice- Din aceste considerente, el este un material foarte util pentru a trage unele concluzii directe eu privire la modificarile ce apar la nivel celular, in urma tratamentului cu cimp magnetic. Acest material experimental a fost supus actiunii unor cimpuri magnetice omogene si neomogene, la intensititi si gradienti diferiti. Cimpul a fost generat de niste electromagneti adaptati mérimii materia- lului experimental (0,2—0,3 mm). S-an folosit cimpuri omogene de 5 200 Gauss gi cimpuri neomogene de 3 600 Gauss. Gu acest model experimental s-a constatat ed un efect asupra seg- mentirii este evident numai in condifiile unui cimp neomogen. Trata- mentul cu cimp neomogen, aplicat in decursul celei de-a doua diviziuni de maturare gi al primei diviziuni de segmentare, duce, in 15% din cazuri, la blocarea ireversibila a segmentirii. Cu toate ck dupa iradiere se piistreazi © activitate exagerat de puternic’ a cortexului celular, ea nu este totusi capabili si formeze un inel contractil functional care si duck la separarea in doui a citoplastului. In acelasi timp, sectinnile histologice prin celulele- ou tratate, ce se giseau in faza mitotic’ a celui de-al doilea ciclu celular, araté lipsa aparatului mitotic. Aceasta dovedeste ¢& sub actiunea cimpului neomogen a fost blocatd asamblarea microtuburilor aparatului mitotic. ‘Are loc deci o disociere a tunetiilor legate de structurile microtubulare in decursul citochinezei, a celor legate de initierea activitatii corticale ca- racteristice pentru perioada mitotic’. In timp ce segmentarea este blocati au loc reinifieri ale activitatii corticale, corespunzitoare intervalului de timp in care, in mod normal, au loc dows diviziuni de segmentare. Acest fapt arata ca pentru initierea activitatii corticale nu este necesar& prezenta aparatului mitotic, insi prezenta lui este absolut necesari pentru formarea inelului contractil. Majoritatea outlor de Zubifex, tratate timp de dou’ cicluri celu- lare, care dureazi 5 ore, nu au segmentarea blocaté in mod ireversibil. ‘Dupa incetarea tratamentului, ele isi reiau activitatea de segmentare,insi diviziunile nu semai fac dup& un plan asimetric, caracteristie cazului normal, ci dup& un plan simetrie. Cele dou celule formate in urma divi- ziunii vor fi deci de mirime egal. Modificarea pozifiei planului de seg- mentare din asimetric in simetric este suficient’ pentru a impiedica dife- rentierea normal a celulelor si blocarea embriogenezei in taza de gastru- Jare.19 BIOSTRUCTURI $I BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 239) Daci se wmirese efectele produse de cimp de-a lungul ciclutui celular, atunci se constat’ cd acjiunea acestui agent fizie prezinti 0 pi rioada critic, un asa-numit ,,punct de tranzitie”, de sensibilitate maxima. Dack se depigeste acest punct de tranzijie, actiunea cimpulni mu mai duce Ia perturbarea diviziunii. In cazul celulei-ou de T'ubifer, ce core: punde inceputului profazei, activitatea Diochimici este crescuti modificarile survenite in urma interactiunii cimpului aplicat din exterior cu biocimpul sint persistente. Totodati, experientele noastre au aritat c& timpul dintre terminarea celei de-a doua diviziuni si inceputul primei citochineze se scurteaz’. Modificarile observate de noi, in urma tratamen- tului aplieat,, se pot explica prin schimbirile survenite in structura spatiald a proteinelor, prin alterari ale diferitelor leg’turi importante ale structurii stereochimice a macromoleculelor proteice. Aceasbi schimbare structural, se accentueazi in decursul mai multor cicluri celulare gi poate avea drept cousccingi, blocarea. partial sau completa a diviziunii celulare, O dovad’ indirect’ in acest sens a fost adusi, urmarind efectul citostaticelor, colchicini, teofilini, pe oui de Tubifer — martor si pe oud tratate cu cimp. Rezultatele objinute ne arath cA la tratament com- Dinat, citostatie + cimp, procentajul de inhibifie a diviziunii, produs de citostatic, se reduce, ceea ce denota cd sub influenta cimpului se instaleaza o modificare a permeabilita{ii_ membranei. Acesta ar fi tabloul suceint si, intr-o oarecare masuri, incomplet al rezultatelor cercetirilor intreprinse intr-un domeniu now de investi- gatie, ce prezint’ inci multe necunoseute, dar care, tocmai din aceasta cauzi, meritia fi abordat cu pasiunea necesara, pentru a se ajunge la infelegerea deplin& a mecanismelor de actiune care stau la baza efectelor constatate. In aceasta faz a cercetirilor, noi am claborat ipoteza pe care am expus-o pe scurt la inceputul acestui articol. Astfel, noi credem ei actiu- nea cimpurilor clectromagnetice si magnetice ar putea fi explicata prin modificarea prin inductie a parametrilor unor biocimpuri, ce ar duce la activarea sau inactivarea reactivititii structurilor care le genereaz’, Ar putea deci fi vorba de o actiune direct asupra unor enzime sav proteine care sint in permanent’ in stare potential’ de activitate, prin deplasarea unor sarcini electrice periferice mai putin stabile ce fac parte din structura lor, determinind ionizarea moleculelor, prin crearea de bio- curenti de diverse densitAti, in biostructuri active si prin modifiearea permeabilitatii unor membrane celulare sau a organitelor celulare. Din intregul material se desprind citeva concluzii 1) Akituri de biostruecturi, trebuie sa admitem existen{a unui cimp electromagnetic. 2) Biostructurile si biocimpurile sint legate indisolubil, ca si masele de energie. 3) Aceste nofiuni, pe care Je considerim fundamentale, ne daw posibilitatea si interpretiim procesele vitale sub aspecte noi si, in ace- lagi timp, si Ie legim morfofunctional. 4) Structurile vii posed caracteristicile necesare desfiiguririi ne- intrerupte a proceselor vitale si ele sint reprezentate prin asimetria210 P. SITAR 20 moleculara, care se reduce in fond la simetria electromagnetic’. Aceasta, Ja. rindul ei, asigura reactivitatea, strneturilor si, prin procese termodina- mice ireversibile, asigura fluxul permanent de energie necesar proceselor vitale, BIBLIOGRAFIE |. Baxxorny M, P., Nature, 1963, 200, 279, . Basxorny M. P., Blolagleal effects of magnette fields, Plenum Press, New York, 1964. Basxorny M. P., Theoretical considerations of an effect of magnetic fields on spontaneus mutation, Third International Siomagnetism Symposium, Ulinois, 1960. 4. Banworay M. P., Nature, 1968, 198, 1 243. 5. Branpscu R., Jrramiu P.. Rev. roum. biol, Zoologie, 1970, 15, 4, 6, Buaxpsou R., Actiunea wnor etmpurt magnetice statice asupra divi (lez de doctorat), Tasi, 1973, 7, Bray H. G., Wire K., Kinedies and hermodynaiies in biochemistry, J. A. Churchill Ltd. Londra, 1957. 8. Comore M., St. si cere, embr. si cil., 1970, 7, 1, 8. Dnmrare G., Aual. st. Univ, Lagi, 1908, 14, 1, 18. 10. Donmuiv G., Comunteari de fiziologie animal, 1989, 2, 147. 11. Dinrriuy G., Anal, st. Univ. Iasi, 1970, 16, 1, 1 12. Duarte G., Cereelari cut privire la acftunea etimpuritor eldetromagnetiee asupra raporturilor funefionale dintre: hipoft-d yi suprarenala (te2& cle doctorat), Iasi, 1971 13, Dumrmescu I, FL., Omul si mediul electric, Fenomene bioelectrice de suprafata, Edit. stiin- ified si enciclopedica, Bucuresti, 1976. 14, Eisennenc D., Kavzaan W,, The structure and properties of waler, Oxtord Univer 431, nti oulut de Tubifer ty Press, Eleclromagnelisnul), Edit. vehn Cuxcanu L., St. si cere. balneol. fiziolerapie, 1964, Hrrco V., Bixck G., Haga M., Rey. rum, biol., Zoolouie, 1069, 14, Horopov A. I., Magnetismut in biologie, Edit,. stintifics, Buentesti, 1974. Jivani M., jrrarit P., Isac M,, Anal. sl. Univ. Iasi, 1965, 11, 2, 198, drrantu M., Isa¢ M., Hereo E., MULuER W., Jrraxtu P., Anal. st. Unty, Iagl, 1969, 15, 1, 9. Srranau P., Lazkn M., St. gi cere, st. biol. $1 st 1961, 12, 7, 101. namo P., Jrrantu M., Lazdn M., Ditimiu G., Neaca N., Acaaunet G., Dincorescu T., Micetane A., Poxcoct V., Anal, st. Univ, Iasi, 1962, 8, 7, 1. 23, Jimatie P., Lazkn M,,” Mincuzescu C:, Tork N,, Arraonoars $t., Aral. st. Unly. Tasi, 1962, 8, 4, 17 Jemaniv P., AGRIGOROAIE §r., Asxiconoarr G., Tine M., Visex1an I, Anal. sl. Univ. Iasi, 1963, 9, J, 1. 25, Jevantw P.,, Aontoonoate §r., Acricoxoat: G., Jivu M., Visetan 1, Anal. st. Univ. Tasi, 1963, 9, 1. 9. Jrrantw P., Topark N,, Anarsts O., St. si cere, biol., Zoologie, 1964, 16, 3, 2 Jrraniu P., Agriconoate Sr., Anal. st. Univ. Iasi, 1964, 10, 1, 9. Jrrantw P., Herco V,, Anal, st. Univ. Jasi, 1964, 10, 1, 13 drrarru P., Lascu N., Torata N., Lazin M., Rey. roum, biol, Zoologie, 1965, 10, 1, 33, Jurauw P., Topark N., Rev. med, ehirurg., 1965, 4, 856. shramie P., Douro G., Anal, st. Univ. Jasi, 1966, 12, 2, durante P., Herco V., Anal. st. Univ. lagi, 1966, 12, 2, 249, Jrranie P., Here V,, Anal. st. Univ. Iasi, 1966, 12, 2, 25: Jrranry P|, Doerr G., Anal. st. Univ. lasi, 1906, Jeanie P., Rey. roum, Biol, Zoologie, 1966, 11, 1, 36, Jerativ P., Paveuescu C., Ponta S., "Anal. st, Univ, 37. Juan P., Isac M,, Anal, st. Univ. Iasi, 1967, 13 98. Jutartw P,, Wassenaann L., Isxc M., Leronpa C., Finr M., Anal, st. Univ. Iasi, 1967, 13)Oy 5 ed, Bucuresti, 1970. 9) Geicunesce21 BIOSTRUCTURI $I BIOCIMP ELECTROMAGNETIC 244 9, Jrrantt P., Jrraiuu M,, Isse M., Rey, roum, Biol, Zoologie, 1967, 12, 2, 91. 10, Jeranty P., Torata N., Rev. roum, Biol, Zoologie, 1967, 12, 2, 173. 41, Jrrant P., Herco V., Herco E,, BaneX G,, Bnanosort R., Anal. st. Univ, Iasi, 1968, 14, ae Jnraniu P., Hereo V., Luerarile Statiunii de cercetari marine ,.1. Borcea” Jurantu P., Paveunscu C., Ciena E., Rev. roum. Biol. Jreantu P,, Pavenescu C., Cen, E., Rey. roum. Biol., Zoologie, 1971, 16, Juvanre P!, Pavenescu C itera E,, Rey. roum. Biol, Zoologie, 1971, 16, 3 Jrraniw P., Pavetescu C., Cra E,, Rev, roum. Biol., Zoologie, 1971, 18, 4. Juranu P., Pavenescu G., Gana E., Rev. roum, Biol., Zoologie, 1971, 16, 4. Jarantu P., Paveurscu €., Branpscn R., Rev. roum, Biol., Zoologie, 1973, 18, |. Kaxusxixt, P., Waler in biological systems. Plenum Press, New York, 1909. Lawpau L. D., Lirsiy E. M., Teoria cimpulii, Fait. tehnic’, Bucuresti, 1963. ; Lazkn M,, BARcA G., Anal. st. Unlv. Iasi, 1968, 14, 1, 31. | Lazkx M., BaneX G., Anal. st. Univ. Iasi, 1909, 15, 245. Lazin M., Aefitinea elmpurilor electromagnetice putlsatorii de intenstlale mica asupra des- vollarié onlogenctice ta gdini (tex de doctoral), lasi, 1971. |. LAZAR M., BANCK G., Naga N., Anal, st. Univ. lasi, 1971. 17, 1, . Nea N., Efectul clmpurilor magnetice asupra puilor burseetomizalt si neburseelomtzaft iezi de doctorat), Timisoara, 197 Neaca N., LAzin M., BAZGAN O., St. gi cere. biol., Zoologie, 1971, 23, 3, 253. Pavuixe L., Chimie generala, Edit. slintitied, Bucuresti, 1972. , Perais N., C. R. Acad. Se. Paris, 1939, 208, 1 686, Pressman A. S., Isledovania biologiceskogo deistoia microvint, Mosco’ Pnnssatax A! S., Zarubjenia radioeleetronica, Moscova, 1964, Il. Paessatan A! S., Eleciromagntinie polia t jtoia priroda, Wz, Nauka, Moscova, 1968. SravAn P., Junsxcova G., Porovicr D., St. si cere. biol,, seria z00l0gie, 1960, 6, 253, Sravan B., Jenecova G., Povovict D., Troporescu V., Luet. stiintifice LG.Z., 1988, 26, 547. s ‘wOROYI A., Bloenergelic, Acad, Press. Inc, New York, 19 Tarr M. J., Francis F., Nature, 1971, 220, 91, ‘Torack N., Areset O., Naugan E., Anal, st. Unt ‘Toratd N.. Antuset O., Anal. st. Untv. lagi, Sectia a la, Biol 68. Tien E, P., Ann. of New York Academy of Sci., 1975, 247, 6. . Zins A. M., Vorcu A., MXcutany A., St. sl cere. balneol, fizioterapie, 1963, 5, 284. |. Zanwa A. NL, Voreu A., Comnoiw M., Staturar L., St. si cere, balnedl. fizioterapie, 1964, 6, 134. 1969, TIT, va, 1964, I. Tasi, 1966, 13, 2, 207. 1968, 14, 1, Fillala lagi a Academiei Republicit Socialiste Romania Str. Universitatii, ur. 16 1863