Professional Documents
Culture Documents
Feynman - Mecanica, Radiatia, Caldura PDF
Feynman - Mecanica, Radiatia, Caldura PDF
, a fost depusa in tot acest rastimp, e posibil si se condenseze intr-o mare
'y m&sur’ aceastd enorma cantitate de rezultate, gisindu-se legi care rezuma
2! foatdi cunoasterea noastra. Totusi, legile sint atit de greu do inteles incit
ar fi necchitabil fat& de dumneata dacd am porni in explorarea acestui
ubiect vast fard un plan sau o schité a relatiilor dintre o ramura a
tiintei si alta. De aceea, conform acestor observatii preliminare, primele
“‘trei capitole vor schita legatura fizicii cu restul stiinfelor, legiturile stiin-
‘Yelor una cu alta si semnificajia generald a stiinfei, pentru a ne ajuta
8,88 -ne dezvoliém un ,simj al sublectulul, .
“i. Ai putea si intrebi de ce nu se poate preda fizica dind legile de baz
“pé prima pagind si apoi arStind cum se aplicd ele in toate imprejurérile
Bo aga cum se face in geometria euclidiand, unde se enund axiomele
lat apoi se fac tot felul de deductii. (Astfel, nemulfumit de a fi obligat
fnveti fizica in patru ani, ai vrea s-o inveti in patry minute?) Nu putem
ja aga din doud motive. Mai intii, nu cunoagtem inc toate legile de
; exist o frontier in expansiune a ignorantei. In al doilca rind, enun-
@ corecti a legilor fizicii implica unele idei foarte putin obisnuite, care
fF © matematics avansatd pentru descrierea lor. De aceca, este necesar’
titate considerabild de instruire pregatitoare chiar pentru a infclege
semnificatie au cuvintele. Nu, nu este posibil si procedim in modul
ta. Putem s& o lum numai din aproape fn aproape.ATONE IN MISCARE
20 15
Fiecare bucaté sau parte din intregul naturii reprezinta intotdeauna
doar 0 aproximafie a adevarului complet sau, mai bine spus, a adevarulut
complet in masura fn cere il cunoastem noi. De fapt, tot ceca ce cunoagtem
(ste doar o oarecare aproximatic, fiinded stim ci nu stim incit toate legile.
‘De aceca, lucrurile trebuie invatate doar pentru a fi dezyfate din nou sau,
‘mai probabil, pentru a fi corectate.
Principiul stiintei, aproape definitia ei, cste: proba oriedret cu-
noasteri este experienta. Experienta ¢ singurul judec&tor al ,adevarului**
gtiintific. Dar care-i sursa cunoasterii? De unde vin legile care trebuic
werificate? Experienta inségi ajuti la gisirea acestor legi, in scnsul
ne da sugestii. Dar e de asemenea necesara multi émaginafie pentru a crea
din aceste sugestii marile generalizéri — pentru a ghici minunatele, sim
plelo, dar foarte straniile structuri aflate dedesubtul tuturor si apoi a
experimenta, spre a verifica iardsi daca am ghicit bine. Accst proces
de imaginare este atit de dificil incit a dus la o diviziune a muncii in
fizicdi: exist fizicieni teoretictent care imagineazii, deduc si ghicese noile
legi, dar nu fac experiente; si apoi, exist fizicioni experimentatori care
experimentca’, imagineaz’, deduc si ghicesc.
‘Am spus cf legile naturii sint aproximative: ci inti le gasim pe cele
ngresite, jar apoi le gasim pe cele ,corecte“. Dar cum poate fi 0 expe-
rientd ,gresita“? In primul rind, intr-un mod banal: daci ecva nu e
in ordine cu aparatul si nu ai bagat de seam&. Dar aceste lucruri pot fi
puse la punct user, verificind minutios aparatura, Aga ci, fri a ne lega
aastfel de lucruri minore, cum pot fi gresite rezultatele unci experiente?
Dear fiind neprecise. De exemplu, masa unui obiect mu pare s& se schimbe
vreodat4: un titirez care se invirteste are aceeasi greutate ca gi unul in
repaus. Astfel, a fost inventaté o lege“: masa este constantd, indepen-
denta de vitezi. Se constata cA aceasta ,lege‘ este incorect’. Se gaseste
ci masa creste cu viteza, dar cresterile apreciabile necesita viteze apro-
plate de aceea a luminii. O lege adevératé, este urmatoarea: dacd un obiect
se misci cu o vitezi mai mic& decit 100 kilometri pe secunda, masa ©
constant& pind la 1/10%. Intr-o astfel de forma aproximativa aceasta este
© lege corecta. Ne-am putea gindi c& in practic noua lege nu aduce vreo
deosebire semmnificativa. Da si nu. Pentru viteze obignuite o putem desigur
uita si folosi legea simpld a masei constante, cu o ound aproximatie. Dar
pentru viteze mari gregim, si gresim cu atit mai mult cu cit viteza ¢ mai
mare.
In sfirgit, gi deosebit de interesant, din punct de vedere filozofic gre-
sim complet cu legea aproximativa. Intreaga imagine pe care o avem
asupra lumii trebuie modificaté chiar dacd masa se modificl numai cu
foarte putin. Acesta e un lucru foarte caracteristic pentru filozofia, sau
ideile, din spatele legilor. Chiar un efect foarte mic reclam& uneori schim-
bari profunde in ideile noastre-
Atunci, ce s4 studiem mai intii? Sa studiem legea corecti dar nefa-
miliard, cu’ conceptele sale strani si dificile, de exemplu teoria relati-
‘vitajii, spatiu-timpul cuadridimensional si aga mai departe? Sau sa stu-‘MATERIA ESTE FACUTA DIN ATOME a
diem mai Inti legea simplé a _,masci constante" care este dear aproxima-
tiva, dar nu implicd idei atit’ de dificile? Prima este mai intoresants,
sinunati gi mai distractiv’, dar a doua ¢ mai usor de scsizat la inceput $1
reprezinté un prim pas in intelegerca cele: de a dous. AceastA chestiune
apare iarasi si iarasi in. tot studiul fizicii, La momente diferite va trebui
s& 0 rezolvim in moduri diferite, dar fn Becare etapA merit& si inviitkm
ce este cunoscut in prezent, eft de precis este aceasta, cum se potriveste
eu toate celelalte fapte si cum ser putea schimba cind vom afla mai
mult.
SA trecem acum la schita noastré, sau planul general, al infelegerii
noastre de astazi a stiintei (in particular a fizicii, dar de asemenea si a
altor stiinfe de la periferia ci). Astfel, cind ne vom concentra mai (irziu
asupra unei anumite probleme, vom avea o idee despre intreg gi vom
sti de ce problema in cauzd € interesanti si cum se incadreaz’ ea in
ansamblul structurii, Agadar, carc este imaginea noastré general despre
jume?
1.2. Materia esie facutd din atomi
Dac&, intr-un cataclism, intreaga cunoastere stiintificd ar fi distrusd
* $i ar fi transmis’ generafiilor urmitoare numai o fraz, ce enunt ar coatine
‘cea mai mult informatie in cele mai putine cuvinte? Cred eA aceasta
este ipoteza aiomisticd (sau faptul atomic, ori cum vreli sé-i spuneti) con-
“form elircia toate lucrurile sint facute din atomi — mici particule care se
‘mised continuu, atragindu-se una pe alta cind sint la mica distanfi, res-
sPingindu-se cind sint inghesuite una intr-alta. Veji vedea ci in aceast’
sami fraza existi o cantitate enorma de informatie despre lume, dacd
folosim doar putin imaginatic si gindire.
Pentru a ilustra puterea ideii atomistice, si presupunem cA privim
9 picdtura de apd co diametrul de o jumatate de centimetru. Daca privim
3 de aproape nu vedem nimic decit api —- apa omogena si continua.
‘$4 0 m&tim cu cel mai bun microscop optic disponibil de vreo dous mii
Se ori: atunei picitura de apa va avea diametrul de circa doisprezece
_Metri, cam tot atit de mare cit o cameré mai spatioas’. Daci am privi
‘Mestul de aproape, inc’ am mai vedea api relativ uniform’ — dar ici
§i.colo mici lucruri de forma unor mingi de rugbi inotind incoace si in-
‘Selo, Foarte interesant. Acestia sint paramecii. Ne-am putea opri la acest
munct, devenind atit de curiosi in privinfa paramecilor, cu eilii frematind
“S-sorpurile lor care se rdsucesc, incit s§ nu mergem mai departe decit
Boate ca si m&rim paramecii incA si mai mult ca 4 vedem fnduntrui lor.
‘cesta, este desigur un subiect pentru biologie; dar trecem mai deparie
Brivim si mai de aproape substanja insdgi a apei, marind-o iarfigi de
inti de ori, Acum picdtura de apa are circa 24 de kilometri diametru
cli o privim foarte de aproape vedem un fel de forfotd, care nu mai
un aspect uniform — arati cam ca o multime de oameni la un joc2 ATOM IN MISCARE
de fotbal, vazuti de la distanté foarte mare, Pentru a vedea ce este cu
se vontd forfola, 0 vom mari de alte dowd sute cincizect de ori si vom
aCGea ceva ascmandtor cu cea ce este aritat in fig. 1.1. Aceasta este ®
imagine @ apei mSrit’ de un miliard de ori, dar idealizaté fn mai multe
faeal. In primul rind, particulele sint desenate simplificat, cu margini
nete, ceea ce e inexact. In al doijlea rind, pentru simplitate ele sint repre-
Fig. 14. Apa mirita de un miliard de ort.
ventate schematic intr-o aranjare bidimensional4, dar, evident, migcarea lor
xe face in trei dimensiuni. Observati ca exist doua feluri de cercurl ——
unele negre pentru a reprezenta atomii de oxigen si altele albe pentru
btamii de hidrogen; fiecare oxigen are doi bidrogeni legal de el. Wiecare
grup de cite un oxigen cu cei doi hidrogeni ai sdi_se numeste molecula.)
Fnnagines este idealizaté mai departe prin faptul c& perticulele reale din
sated se agit continun, sar, se rotese si se invirtesc una in jurul celet
Lite. Va trebui sa va reprezentati aceasta ca o imagine dinamicé, nu ca
alte, wtied, Alt Incru care nu poate fi ilustral intz-un desen este faptul
ca particulele ,sint legate Jaolalts* — cd se atrag una pe alta: accasta
de aici e atras’ de cealalta ete. Intregul sistem de particule este ,,legat
laolalts", ca 84 zicem asa. Pe de alta parte, particulele nu patrund una
prin alta. Daca incercdm s& inghesuim doua din ele prea aproape, ele se
resping.
‘Atomii au raze de 1—2-10-# em. Lungimea de 10~* cm se numeste
angstrém, aga ch spunem ci el au raze de 1—2 Angstrémi (A). Alt mod
deva ne seaminti mirimea lor este acesta: dac& este marit un mir pind
ja dimensiunea Pimintului, atunci atomii din m&r devin aproximativ de
marimea marului initial.
‘Acum imaginati-va aceasti mare picituri de apa cu toale particulele
ei in agitatie legate laolalta si urmitindu-se una pe alta, Apa isi pas
treazi volumul; ea nu se desface in parti, din cauza atractiei dintre
molecule. Dac 0 picdtura se afli pe o pant, unde se poate migca dintr-un
foe intr-altul, ea va curge, ffir si dispara pur 9i simplu — lucrurile nu
se destac in’ buciti, datorit& atractici moleculare. Migcarea de agitatic
este ceea ce noi ne reprezentim drept cdidur’: cind eregie temperatura,
sporeste agitatia. Dac& incalzim apa, agitatia creste, spatiul dintre atom!
ce mareste, iar dacd incdlzirea continua vine momentul cind atractia
dintre molecule nu mai este suficientA pentru a le tine laolalti — ele sc
imprigtie si se separa una de alta, Aga fabricim abur din apa ~~ crescind
temperatura: particulele se indeparteazi din cauza agitatiel sporite.‘MATERIA ESTE FACUTA DIN ATOME 3
In fig. 1.2 avem o imagine a aburului. Aceasté imagine e gresiti
jntr-o privinja: la presiunea atmosferici cbisnuita intr-o camer’ intreaga.
ar putea exista doar citeva molecule si, desigur, ar fi mai putin de trei
in aceasta figura. Cele mai multe dreptunghiuri de aceasti marime nu
ar contine nici o molecula, dar in desen avem intimplator doua si juma-
tate sau trei (astfel incit ea si nu fie complet alba). Acum, fa cazul abu-
rului, vedem moleculele caracteristice mai clar decit in cazul apci. Pen-
tru simplitate, moleculele sint desenate astfel incit intre liniile care
unese centrele atomilor existi un unghi de 120°. De fapt unghiul este
de 105°3', iar distan{a dintre centrul unui atom de hidrogen gi central
unui atom de oxigen e de 0,957 A, astfel incit cunoagtem aceasta mole-
culé foarte bine.
. S& vedem care sint unele propriet&ti ale aburului sau ale oricirui
alt gaz. Moleculele, fiind separate una de alta, se vor izbi de pereti
Tmaginafi-vé o camera cu un numar de mingi de tenis (0 suta, de
exemplu} sarind prin ca in toate directiile in necontenité migcere. Cind
ele ciocnesc peretele, acesta esie impins. (Desigur ci trebuie sé reusim
si finem peretele pe loc.) Aceasta insemneazd 4 gazul exercita o forta
intermitenté asupra oricirei suprafeje, forfa pe care simturile noastre
o:resimt doar ca o impingere medie (noi insine nefiind mérili de un
miliard de ori). Pentru a limita un gaz trebuie si aplicim o presiune.
Figura 1.3 arat& recipientul standard pentru pastrat gazele (folosit in
toate manualele) — un cilindru cu piston. Nu conteaz& ce form’ au mo-
Jecutele de apa, aga c%, pentru simplitate, le vom desena ca pe niste
mingi de tenis’ sau mici cereulete. Aceste obiecte sint in necontenitaé
Fig. 12. Abur, Fig. 13. Cilin-
dru cu” piston
continind = un
az.
Tnigcare in toate directiiie. Pistonul este lovit de atit de multe dintre
“ele, tot timpul, incit pentru a-l impiedica s4 fie incet-incet scos afara
recipient de aceasta lovire continua, va trebui si-1 apAsim in jos cu
anumiti forta, pe care 0 numim presiune (in realitate, forfa este pre-
iumea inmulfita cu aria). Rezulté clar ci forta este proportionalé cu
aria, cci daca marim aria dar menfinem numérul de molecule pe centi-2 ANTOMI IN ATISCARE:
motru cub acelasi, numiirul de clocniri eu pistonul creste in aceeayi pro
portie in care a crescut aria,
S& punem acum de dou’ ori mai multe molecule in acest recipient.
dublind astfel densitatea, si moleculele si aiba in medie acceasi vitezi.
Sgied temperatura. Atunci, cu o bund aproximatie, numarut de ciocnirt
se va dubla si intrucit ficcare dintre ele va fi tot atit de ,energicd ca
$i inainte, presiunca este proportional cu densitatea. Daca consideram
adevarata naturd a fortelor dintre atomi, ar trebui ca presiunea si des—
Sfeased putin datoriti atractiel dintre atomi si s creascA pujin din cauza.
Solumului finit pe care-! ocupa acestia, Tolugi, intr-o aproximalic satis
Hieatoare, dacd densitatea e suficient de joasi, astfel incit sé nu existe:
prea mulii atomi, presiunca ¢ proportional cu densitatea,
$6 observa ined ceva: dacd mBrim temperatura fara a modifica
densitatea gazulul, adici marim viteza atomilor, ce se va intimpla cu
presianea? Fi bine, atomii lovese mai tare deoarece se migcé mai repede
$i, lotodatd, lovesc mai des, aga cil presiunea creste, Vedeti cit de simple
sint ideile tcoriei atomice.
SA consideriim alta situatic. Inchipuiti-va c& pistonul se migcd spre
inauntru, astfel incit atomii sint comprimati incet intr-un spatiu mai mic.
Ce se va intimpla cind un atom loveste pistonul in migcare? Evident, el
cistiga viteza din ciocnire. O puteti experimenta de exemplu fScind sa
ricoseze o minge de ping-pong pe o paleté care se migca inainte i voli
constata ci mingea este intoarsi cu o vitezd mai mare decit cea cu care
@ lovit. (Exemplu particular; dac& un atom se intimpla s& stea pe loc, iar
Distonul il loveste, el se va pune cu siguranti in migeare.) Aga cii atomit
sint ,,mai fierbinti* cind se indeparteaz’ de piston decit erau inainte de
al Jovi. Deci, toti atomil care sint in vas vor fi cistigat vitezd. Accasta
fnscamna cA atunci cind comprimim incet un gaz, temperatura gazulut
creste. Astfel, la compresie Jenti temperatura unui gaz va creste, lar la
destindere lent& temperatura va descreste.
SH revenim acum ja picdtura noastré de apa si s4 0 consider’im din
alt punct de vedere. Inchipuiti-v c& agitatia moleculelor din, apa des-
cregte continuu. Stim ch exista forte de atzactie intre molecule, asa ca
de ia o vreme maoleculele nu vor mai fi in stare sii se agite atit de liber.
Ce se va petrece la temperaturi foarte joase este indicat in figura 1.4:
moleculele se imobilizeaz’ intr-o noul structura, care ¢ gheafa. Aceasti
diagram schematic a ghetii ¢ gresitd, pentru ca e in dous dimensiuni.
dar ea este corecti din punct de vedere calitativ. Interesant este faptul
eA in gheata fiecare atom are un loc definit. Puteli intelege ugor c& dacd,
Intr-un mod oarecare, am mentine tofi atomii de la un capat intr-o anu~
mita aranjare, cu. fiecare atom intr-un anumit loc, atunci din cauza struc-
turii rigide a interconexiunilor, celdlalt capét, la kilometri depirtare (la
seara noaswa maria), va avea o pozitic bine determinata. Asa ci, daci
fam tine un ac de gheata de un capat, celilalt eapat rezistii_unei impin-
weri laterale, spre deosebire de cazul apei, in care structura este rupta
din cauza agitajici mai mari a atomilor ce se miged dezordonat. Solidele“(MATERIA ESTE FACUTA Div ATOM no os
diferd deci de lichide prin aceea ci intr-un solid atomii sint aranjati
fntr-un fel de retea, numité refea cristalind. Chiar po distante mari pozi-
fia lor nu este intimplatoare; pozitia atomilor dintr-o parte a cristalului
este detcrminata de aceca a altor atomi aflati la milicane de atomi dis-
tanti, in ccalalta parte a cristalului. Figura 14 reprezinté o aranjare
jmaginali a stomilor in gheaja si cu toate cd are multe -caracteristici
Fig. 14. Gheaja.
‘corecte, nu este ins aranjarea resld. Una din caracteristicile corecte este
faptul cd apare ceva din simetria hexagonal. Puteji vedea ca daca rotim
imaginea in jurul unei axe cu 120°, imaginea revine la ea insdsi. Exist
intr-adevar 0 simetrie in gheaté, care explicd aspectul hexagonal al ful-
gilor de ziipadi. Din figura 1.4 putem vedea si de ce gheata se contract’
tind se topeste. Structura cristalului de gheata consideraté aici are multe
gauri in ea, ca si structura adevirati. Cind organizarea se rupe, aceste
uri pot fi ocupate de molecule. Cele mai multe substante simple, cu
exceptia apei gi a aliajului folosit la tipar, isi marese volumeul prin topire,
deoareee atomii sint strins ingrimadifi in cristalul solid, iar Ja topire au
“pevoie de mai mult loe pentru a se agita; o structurd cu goluri, insd, se
“eontracti, ca in cazul apei.
Cu toate ci gheata are o forms cristalind ,.rigida“, temperatura ei se
Y'poate schimba -— gheata contine calduri. Dacd vrem, ii putem schimba
‘“gantitatea de cildur. Ce este cildura in cazul ghetii? Atomii nu stau pe
jloc. Hi se agit si vibreaz’, Astfel, chiar daci exist o ordine precizatd
“tn cristal —‘o structura definité — tofi atomii vibrcazi pe loc“. Pe ma-
/sur§ ce crestem temperatura, el vibreazi eu amplitudine din ce in ce mai
mare, pind cind se elibereazd din loc. Numim aceasta topire. Pe masura
{ge sciidem temperatura, vibratia descreste din ce in ce pind cind, la zero
absolut, ramine 0 cantitate minima de vibratie pe care o pot avea atomii,
‘diferita de zero. Aceasta cantitate minima de miscare nu este suficienta
_Pentru a topi o substanta, cu o singuraé exceptie: beliul, Heliul isi micgo-
Pyeaz’ doar migcirile atomice cit de mult poate, dar chiar la zero absolut
ist destuld miscare pentru a-I impiedica s4 inghefe. Heltul, chiar Ja zero
absolut, nu ingheaté, afari de cazul cind presiunca e facutad atit de mare
ednelt atomii sint striviti laolaiti. Daca miirim presiunea tl putem face sd
fi solidifice.ATOMI IN BOSCARE
1,3, Procese atomice
‘Atit despre descrierea solidelor, lichidelor si, gazelor din punct de
vedere atomic, Totusi, ipoteza atomicd deserie si rocese, aga ci vom
YCnsidera acum un numat de procese de pe pozijia alomista, Primul proces
pe care-i vom considera isi are sediul la suprafata apel. Ce se petrece la
Eiprafata apei? Vora face acum un dosen mai complicat — si mai realist
SuPmaginndu-ne c& suprafata este marginita de aer. Figura 1.5 aratas
aceasts suprafata. Ca si mai inainte, vedem moleculele de apa formind o
faci de apa lichid’, dar acum vedem $i suprafata apei. Deasupra supra-
felel gasim o seama de lucruri: mai intil, existé molecule de ap’, ca in
doar. Acestea formeara vaporii de apa, care se gasese intotdeauna dea—
Supra apei lidhide. (Hxisié un echilibra intre vapori gi api, care va fi
Gexcris mai tirziu,) Is plus gisim alte molecule -- cind det atomi de oxi
gen lipifi laolalta prin forte interne formind o molecuté de oxigen, cind
Soi atomi de azot de ascmenca lipiti laolalt spre a forma o molecula
Ge azot, Aerul este format aproape in intregime din azot, oxigen, ccva
vapori de ap si cantitati mai mici de bioxid de carbon, argon §i alte
Iucruri. Astfel, deasupra suprafetel apei este aerul, un gaz, continind ceva
vapori de apa. Acum, ce se intimpl4 in aceastA situatic? Molecuicle din apa
se agit mereu. Din cind in eind, una de la suprafaté se intimplé s& fie
Jovitd putin mai tare decit de obicei gi e zvirlita afar. F greu de vazut
aceasta petrecindu-se in. desen, fiindeA el este 0 imagine nemiscatd. Dar
ne putem imagina ci o molecula din apropierea suprafefei tocmai a fost
lovila gi zboard afar, sau poate cd alta a fost cea lovita gi pleacs. Astfel,
e)
° @
Gugen — Hidroyen’ Azot wg. 15, Apa evaporindu-se in ser.
moleculé cu molecula, apa dispare — se evapori. Dar daed inckiderr
vasul deasupra, dupa un timp yom gisi un mare numar de molecule de
apa printre moleculele de aer, Din cind in cind una dintre aceste mole~
cule din vapori vine in jos etre apf si se lipeste din nou. Astfel, vedem
ca ceea ce araté ca ceva mort, neinteresant — un pahar de apa cu un
capac, care sta acolo poate chiar de doudizeci de ani — in realitate con-PROCESE ATOMICE or
dine un fenomen dinamic, interesant, care se desfasoara tot timpul. Pen-
tra ochii nostri, ochii nostri nerafinali, nimic nu se schimba, dar dac&
am putea vedea mirit de un miliard de ori am constata cd situatia se
schimbA mereu: molecule parisesc suprafata, molecule sosese inapoi.
De ce noi nu vedem nici o schimbare? Fiindc& exact atitea molecule
pleacd cite vin inapoi! Una peste alta, ,nu se intimpla nimic. Dacd scoa-
fem capacul vasului i sufldm la o parte aerul umed, inlocuindu-l cu aer
uscat, numarul de molecule care pleacd este exact acelasi ca si mai
fnainle, pentru c& aceasta depinde de agitalia din apa, dar numarul ce
_soseste fnapoi este mult redus {lindcd exista mult mai putine molecule
‘deasupra apei. Agadar, sint mai multe cele care pleacd decit cele care
‘sosesc gi apa se evapora. Ca urmare, dack vreli sé evaporati apa, daji
drumul Ja ventilator!
Inca ceva: care molecule pleaci? Cind o moleculd pleacd, aceasta se
{datoreste unei acumuliri suplimentare, accidentale, cu putin mai_multé
energie decit cea obignutd, de care are nevoie molecula daci ar fi si scape
de atractiile vecinilor sii. Deci, intrucit moleculele care pleac& au mai
mult energie decit media, cele care rimin au 0 agitatie medie mai mit
decit avusesera Inainte. Aga ca lichidul se réceste treptat daca se evapora.
Desigur, cind 0 moleculé de vapori vine din aer in jos spre apa, apare 0
“atractie mare, brusci, atunci cind ¢a se apropie de suprafata apei. Accasta
Saccelereaz molecula care soseste gi rezulté o generare de cdldurd; cind
“goss inapoi moloculele genereaz cAldurd. Desigur cind nu exist o
‘evaporare net, rezultatul e zero — apa nu isi schimba temperatura.
“acd suflam in apa astfel incit si mentinem o continua, preponderenta
“fn numirul moleculelor care se evapora, apa se Ticeste. Deci, suflati in
gps dacd vreti s-o raciti!
“ Designr, trebuie si vai dati seama ci procesele deserise sint mal com-
te decit am ardtai. Nu numai ci apa trece in aer, dar de asemenea,
cind in ¢ind, una din moleculele de oxigen sau azot va intra si se
pierde in masa moleculelor de apa, croindu-si drum prin api. Astiel,
1 se dizolvi in apa; moleculele de oxigen gi azot ish vor croi drum
“Brin ap si apa va confine aer. Dac& scoatem bruse aerul din vas, mole~
“qnile de aer vor pieca mai repede decit sosese si procedind astfel vor pro-
duce bule. Asta e foarte riu pentru scafandri, dup& cum poate cA stiti.
*. §& trecem acum Ja alt proces. In figura 1.6 vedem, din punct de ve~
‘dere atomistic, un solid dizolvindu-se in apa. Dac punem un cristal de
fuare in apd, ce se va intimpla? Sarea este un solid, un cristal, o aranjare
Motganizala de atomi de sare. Figura 1.7 este o flustrare a structurit tri-
| Mimensionale a sirii obignuite, clorura de sodiu. Riguros vorbind, eristalut
Misa e facut din atomi, ci din ceea ce se cheama font. Un ion este un atom
sau are citiva electroni suplimentari, sau si-a pierdut cltiva electroni.
tr-un cristal de sare gisim joni de clor (atomi de cior cu un electron
plimentar) si ioni de sodiu (atomi de sodiu cu un electron lips’), In
tea solida, ionii se leagd toti Iaolalta prin atractie electrict, dar cind
Punem ia apa gisim, din cauza atractiilor oxigenului negativ si hidro-
:e.
8 ATOM IN MISCAR!
genulvi pozitiv pentru ioni, cA unii dintre joni se agit liber. In figura 1.6
edem un ion de clor devenind liber gi al{i atomi plutind in apa in formé
Ye joni, Acest cesen a fost fAcut cu oarecare grijé. Observati, de exem-
plu, ca este mai probabil ca partile continind hidregen ale moleculelor
Fe api sa se afie lina ionul de clor, in timp ce lingi ionul de sodiu €
mai probabil si gasim caplitul ca oxigen, fiinded sodiul este pozitiv. ca-
lor Sodie Distente pind 72 +
Orr 9 totes fe
Fig, 16. Sare dizolyindu-se in Fig. 1.7, Structura cristali-
apa. na a clorurii de sodiu.
piitul cu oxigen al apei e negativ gi se atrag electric. Putem spune din
acest desen daci sarca se dizolvd in api sau'daci cristalizeazd din api?
Desigur ci nu putem spune, fiinded in timp ce unil etomi i
talul alti atomi i se realstura. Procesul este dinamic, exact ca in cazul,
cvaporarii si el depinde ce faptul daca este mai multi sau mai pufind
sare in ap& decit cantitatea neceserA pentru echilibru. Prin echilibra in~
felegem acca situatie in care atomii pleaci intr-o masuri egal cu ma
sura in care se intore. Dacd aproape ci nu exist sare in api, pleacd mai.
muifi atomi decit se intore si sarca se dizolva, Dac, pe de alta parte,
exist prea mulii ,atomi de sare“, mai multi se intore decit pleacd si
sarea cristalizeaz’.
In treacit, mentionam c& conceptul de molecula a unci substanie este
doar aproximativ si exist’ numai pentru o anumitd clasé de substante.
Este clar in cazul apei cd cci trei_atomi sint intr-adevar legati laolalta.
Nu este Ja fel de clar in cazul clorurii de sodiu solide. Exist doar
aranjare a jonilor de sodiu si clor intr-o retea cubici. Nu exista vreun
mod natural de a-i grupa in molecule de sare“,
Intorcindu-ne la discujia noastra asupra dizolvarii si preci
i,
i sint
scogi creste gi la fel si ritmul In care atomii sint adugi inapoi. Se vadeste
ins4 a fi foarte dificil, in gencral, si se prezica in ce sens se va desffigure
fenomenul, daci se va dizolva mai mult sau mai putin din solid. Cind
temperatura cregte, cele mai multe substante se dizolv{ mei mult, dar sint
si unele care se dizolva mai putin.
daci mirim temperatura solufiei de sare, atunci ritmul in care atorniiRBACTT CHIMICE 28
in toate procescle care au fost descrise pind acum, atomii si ionij
nu si-au schimbat partencrii, dar exist’ desigur imprejurari in care
atomii igi schimb% combinatiile, formind noi molecule. Acest fapt este
ilustrat in fig. 1.8. Un proces in care intervine rearanjarea partenerilor
atomici se numeste reactie chimicti. Celelalte procese descrise pind acum
se numese procese fizice, dar nu exista o distinctie net& intre cele doud.
(Natura nu se sinchisesie cum Ie numim, ea continud doar s& le pro-
duc.) Aceasté figura se presupune cd reprezinté carbonul arzind in
oxigen. fn cazul oxigenului, dai atomi de oxigen se leagii laolalti foarte
puternic. (De ce nu se leagi laolalta trei sau chiar patru? Aceasta este
una dintre caracteristicile foarte specifice ale unor astfe! de procese ato-
mice. Atomii sint foarte pretentiosi; le plac anumiti parteneri, anumite
directii particulare si aga mai departe. Este sareina fizicii si analizeze
de ce fiecare atom doreste ceea ce doreste. In orice caz, doi atomi de
oxigen formeazd, saturati si fericiti, 0 molecula.)
SG presupunem 4 atomii de carbon sint intr-un cristal solid (care ar’
putea fi grafit sau diamant”), Acum, de exempiu, una din moleculele de
_ oxigen poate ‘veni c&tre carbon si fiecare atom de oxigen poate
culege un atom de carbon si pleca intr-o nou combinatie — ,,carbon-
oxigen* — care este 0 moleculd a gazului numit oxid de carbon.
i sa dat numele chimic de CO. © foarte simplu: Jiterele CO”
sint practic 0 imaginc a acestei molecule. Dar,carbonul atrage oxigenul
mult mai mult decit oxigenul atrage oxigenul sau carbenul atrage car-
bonul. Deci, in acest proces oxigenul poate sosi doar cu o micd cner-
Fig, 18. Carbon arzind in oxigen. Lot
gie, inst oxigenul si carbonul se vor arunca unul asupra altuia cu ©
‘emaipomenita invergunare si orice altceva aflat in apropierea lor va
gtiga onergic. Este astfel generaté o mare cantitate de energie de mi:
are, energie cinetic’. Evident, aceasta ¢ arderea; obtinem edidurs dia
combinarea oxigenului si carbonului. CSldura apare de obicei sub forme.
1 Se poate arde diamant tn aer.30 ATOM IN MISCARE
migciril moleculare a gazulut fierbinte, dar in anumite imprejuriti ea
poate fi atit de enormd incit genereaz’ lumina, Asa se obtin fldcirile.
fned oxidul de carbon nu este tocmai satistcut. E posibil ca el sist
atageze un ali oxigen, astfel ineit am putea avea o reactie mult. mai
fomplicata, in care oxigenul se combind cu carbonul gi, in acclagi timp,
comPuimpl $4 aiba loc 0 clocnire cu o moleculd de oxid de carbon. Un
Sande oxigen s-ar putea ataga la CO gi in final si formeze 0 molecylé.,
fompusé dintr-un carbon si doi oxigeni, care este desemnata prin CO,
gi numité bioxid de carbon. Dack ardem esrbonul eu foarte pitin oxigen,
Shiro reactie foarte rapidé (de exemplu intr-un motor de automobil, unde
explozia este atit de rapid inci nu ¢ timp ca ea sé product bioxid de
carbon), se formeazi o cantitate considerabila de oxid de carbon, In
(athe astfel de rearanjari ee elibereazA o mare cantitate de energie dind
nagtere Ja exploaii, flaciri etc., in functie de reaciiile respective. Chimigtii
pasiudiat aceste aranjari ale atomilor si au gasit cd ficcare substanté
reprezinta un tip de aranjare a atomilor.
Pentru a iiustra aceasta idee, si consideram un alt exemplu. Dacd
mergem printr-un cimp de violets, stim ce este ,acel miros". Este un ant”
etal de molecula, sau aranjare a atomilor, care si-a croit drum in
nasul nostru. Mai fatii, cum 3i-a croit drum induniru? Asta ¢ foarte
Simpl. Dacd mirosul este un anumit fel de moleculi din aer, aceasts
agitinducse si find izbita in toate pirtile, si-a putut croi in mod aceiden~
te drum in nas, Desigur ci ea nu are vreo dorinfa special de a ajunge
in nasul nostra, Ba este doar o parle neajutorata a unei multimi de mole-
cule ce se imbrincese $i, in hoindrelile-i far tel, acestei bucdii particulare
de materie j se intimpla s& ajunga in nasul nostru.
Chimigtii pot lua anumite molecule, cum este parfumul de violete,
s& le analiveze gi sd ne spund care-i aranjarea exact a atomilor tn spar
Fig. 19, Parfumul violetetor.
{iu. Stim ci molecula de bioxid de carbon este dreapté si simetrich:
O_C_0, (Aceasta se poate determina usor si prin metode fizice.) Totusi,
chiar pentru aranjirile de atomi mult mai complicate care exist in chimie,
se poate, printr-o lung’, remarcabilé, operatie de muncit detectiva, si se
giseasod dispunerea aiomilor. Pigura’1.0°este o imagine a aerului in, ve-
SSpatatea unei violete; din nou gasim azot si oxigen in acr gi vapor de
apa. (De ce exista vapori de apa? Fiindca violeta e umedd. Toate plan-RRACTU CHIMICE 31
tele transpiri.) Ins vedem de asemenea un ,.monstru“ compus din atomi
de carbon, atomi de hidrogen si atomi de oxigen, care au ales 0 anumiti
structura particulara pentru a se aranja, Este o aranjare mult mai com
plicata decit accea a oxidului de carbon; de fapt, este 0 aranjare cnorm
de complicati. Din nefericire, nu putem infitiga tot ce se cunoaste chi-
miceste despre ca, fiinded aranjarea precisé a tuturor atomilor este
fapt cunoscutii in trei dimensiuni, pe cind desenul nostru e doar in doua
dimensiuni. Cei sase carboni, care formeaz4 un inel, nu formeaza un ine!
plat, ci un fel de inel Jincretit® Toate unghiurile gi distanjele sint cu—
noscute. Astfcl, o formuld chimic& este pur si simplu o imagine a unei
astfel de molecule. Cind un chimist serie aga ceva pe tabla, el inceared
sa ,deseneze", grosolan vorbind, tn dous dimensiuni. De exemplu, vedem
un ,inel"' de ase carboni avind un_,,lant de carboni atirnat de el, cu un
oxigen al doilea de la capit, trei hidrogeni legati aici, doi carboni si wei
hidrogeni legindu-se dincoace etc.
. Cum afla chimistul care este aranjarea? El amestec’ laclalta sticle
pline cu substanle si daca sc coloreazi in rosu asta fi spune c& are um
; hidrogen. gi doi carhoni legafi aicl; daci, pe de alta parte, apare albas-
*. tru, lucrurile nu stau deloc asa. Este una din cele mai fantastic smunct
I detective care au fost facuie vreodati — chimia organic’. Pentru a desco-
peri aranjarea atomilor in aceste retele enorm de complicate, chimistul
priveste la ceea ce s¢ intimpli cind amesteci dowd substante diferite
jaolalta. Fizicianului nu i-a venit niciodat& si creada ca chimistul stic cu
adevarat despre ce vorbeste cind descrie aranjarea atomilor. De circa
douizeci de ani a fost ins4 posibil, ia unele cazuri, si se priveasci la
Basemenca molecule (au chiar aga de complicate ca cele ale parfumului
de vivlete, dar la uncle care contin parti din acestea) printr-o metoda
E fizicd si a fost posibil s4 se localizeze fiecare atom, nu privind la culori
ci misurind pozifia lui. Si ce s& vezi, chimistii au aproape intotdeauna
‘dreptate!
Se vadeste, de fapt, ci in parfumul de violete exist trei_ molecule
Bputin deosebite, care difer’ doar prin aranjarea atomilor de hidrogen.
Una din problemele chimiei este de a denumi o substanté astfel incit
si stim ce este ea, Gisifi un nume pentru structura din figura 1.10! Nu
umai ci ‘numele trebuie si ne indice forma, dar el trebuie de asemenca
Bsi ne spund ca aici e un atom de oxigen, dincolo unul de hidrogen ~~
exact ce fel gi unde se afl fiecare atom. Astfel, putem aprecia de ce de~
Baumirile chimice trebuie si fie complexe pentru a fi complete. Numele
ubstan{el din figura 1.10 in cca mai completa forma care vi va spunc
uctura sa este 4-(2,2,3,6 tetrametil-§-ciclohexanil)-3-buten-2-ond, $4
sta vii spunc si care ¢ aranjarea, Putem aprecia dificultatile pe care le
fav chimistii si infelege de asemenca de ce existi nume atit de lungi.
PNu finde’ ar vrea si fie obscuri, dar se afla in fata unei probleme ¢x-
‘trem de difieile atunci cind inceared s& descrie moleculele in cuvinte!
De unde stim ci exist atomi? Printr-una din metodcle mentionate
anterlor; facem ipoteze ci exist atomi gi unul dupa altul rezultatele apar————EEE————
92 ATOME IN MISCARE
in modul in care le prezicem, aga cum ar trebui si fie daci Iuerurile sint
facute din atomi, Existé de asemenca dovezi ceva mai directe, dintre
ee ua bun exemplu e urmatorul: atomii sint, atit de mici incit ne ii
puteii vedea cu un microscop optic — de fapt aici chiar ou un microscop
eee ienie. (Cu un microscop optic puteti vedea numai lucruri care sint
fault jai mari.) Or, dacd atomii sint mereu in migeare, 5 zicem in apa,
Cy Hs 5
H. C: ”
Hye Ndi tap—t-c,
i; [os
BK -E. C==CH,
We “oF 4 Fig. 110. © formull chimicd
U (substanja desenali este
4 irona).
‘si pune 0 bilK, indiferent din ce material, in aps, o bild mult mai mare
Beit atomii, bila se va agita — cam ca intr-un joc de ,push-ball”, unde
G mninge foarte Taare e impinsi de o mulfime de cameni, Camentt im-
‘ping in directii diferite, iar mingea se migcd pe teren intr un mod nere-
Zulat, La fel, in acclagi mod, ,,bila cea mare‘ se va migca din causa
Feegalitatilor ciocnirilor dintr-o parte si din-alta, de la un moment ja
‘Timitorul, Asadar, daca privim la niste particule minuscule din apa
{eoloizi) printr-un ‘microscop excelent, vedem o forfoti permanent? a
Sarticulelor, care este rezultatul bomberdamentului atomilor. Aceasts for-
fot se numegte miscare browniand.
Putem avea noi mirturii despre atomi in structura cristalelor, In
multe cazuri, structurile deduse prin analize de raze X se potrivese in
Mformele lor spatiale cu formele pe care le previnta cristalele in teali-
Yate, aga cum apar ele in natura. Unghiurile dintre diverscle fete" ale
unui eristal se potrivese, pind la sccunde de are, cu unghiurile deduse
pe baza presupunerii cd un cristal este fécut din multe ,straturi de
atomi,
Torul este flicut din atomi, Accasta e ipoteza cheie. Cea mai impor-
tanta din oat’ biologia, de exemplu, este c& tot ce fac animaicle se dato”
reste atomilor. Cu alte cuvinte, nu existii nimic facut de flintele vii care
Sa wu poatd fi infeles din punctul de vedere ci ele sint constituite din
‘atomi acfionind in conformitate cu legile fizicif. Aceasta nu e-a stiut de
Ja inceput: a fost nevoie de cxperimentare si teoretizare pentru a se
sugera aceasta ipotezi, der acum ca este acceptat gi ¢ cea mai utila
teorie generatoare de noi idei din domeniul biologici.
Daca o bucaté de otel sau o bucatd de sare, constind din atom aflati
unui alituri de celalalt, pot avea proprieti{i atit de interesante; daci
apa —- care nu este nimie altcova decit accste mici particele insirate, Ii
‘Jometru dup& kilometru pe intreg pamintul — poate forma valuri stREACTI CRTSICR 33
spumi, poate face agomote puternice si figuri ciudate cind curge pe
ment; dac& toate acestea, toaté viaja unui curent de apa nu este nimic
altceva decit 0 ingrimadire de atomi, cit ,mai mult" este postbil? Daca,
in loc de a aranja atomii intr-o structuré anumits, iardgi si iarasi re-
petati, tot mai departe, sau chiar de a forma mici buctiti de © comple-
xitate ca aceea a parfurnulni de viclete, facem o aranjare care este merew
diferita de la un loc 1a altul, cu diferite feturi de atomi aranjaji in modurt
multiple, care sc schimbi incontinuu fri si se repete — ce posibilitali
de comparare nebiimuite pot aparea? Este care posibil ca acest ,,lucru
care se plimba incoace gi incolo in faja dumneavoastra, vorbindu-va, s&
fie 0 mare ingramédire de astfel de atomi, intr-o aranjare complex,
asifel incit pura sa complexitate si faced $4 sovaie imaginatia in privinta
a ceca c@ poate el si realizeze? Cind spunem cd sintem o ingramidire de
atomi, nu intelegem c& sintem pur si simplu numai atit, cici o ingra-
midize de atomi care nu se repetd niciodata poate avea foarte bine po-
tatiic pe care le vedeti cind privifi in oglinda din fata dumneavoastré,
Fisica modeiné vol. 12. Concepfiile de bazd ale fizicii
2.1, Intreducere
In acest capitol vom examina cele mai importante idei_pe care le
avem asupra fizicii, descriind natura lucrarilor aga cam © vedem in pre-
aver Su vom discuta despre modul tn care ain aflat c& toate aceste idei
zonk saevarates veti vedea aceste detalii ta trapal potrivit.
ucrurile de care ne interesim in stiinta apar in-nenumirate forme
si cu o multitudine de atribute. De exemplu, dacé stam pe mal si pri-
Sion marea, vedem apa, valurile spargindu-se, spull. miscarea apei,
percepem sunetul, aerul, vintul si norit, soarele si cerul albastru, totul
Pealdat in lumini; se aiid acolo nisip gi se afl ‘stinci de diverse tari
$i durabilitay, culori si structuri, Se afl animale si alge marine, foamete,
fi boal si observatorul de pe plajas poate cA exista chiar fericire 91
cam Grice alt colt din naturd are o bogitie similar de Jucruri gi fn-
frepatrunderi, Este intoldeauna la fel de ‘complicat, oriunde s-ar gasi.
Hepettatea cere si pine intrebiri, 8 inceredm. 34 grupam Jucrurile
Tauiaita sf incorcdm s& infelegem aceasté multituding de aspecte ca re-
gultind poate din actiunea unui numér relativ mic de lueruri si forte ele-
Zonlare care se pot manifesta intr-o varietate infinit de combinatii.
‘De exemplu: este nisipul altfcl decit stincile? Adied, ne este oare
nisipul alteova decit un mare numir de pictre jninuscule? Este Luna 0
vies mare? Dacd injelegem stincile, vom intelege de ascmence nisipul
$i Luna? Este viniul o migcare a acrului analogs, miscarea apei_din
wre? Ce trasdturi comune au diferitcle migcdri?, Ce este come dite
Pitelor feluri de sunet? Cite culori diferite exists? Si aa mai departe.
Tn acest mod incercim treptat sa analizim toate lucrurile, si le grupam
Jaoleita pe cele care la prima vedere par diferite, in speranta ci vorn
fi in stare s4 reducem numarul de lucruri dijerite gi prin aceasta si le
injelegem mai bine.
fiom citeva sute de ani a fost inventaté o metoda de a gsi raspun-
suri partial la asemenea intrebari, Observagia, rafiune’ ai experienta
Tar neary ceca ce numim metoda stiinpificd. Va trebui si ne limita Ja
sorcerers sumara a ideilor Lundamentale care sau nascot prin aplica~
o cescridel stiintifice, idei numite citeodata si nfizied fundamental&.4
a
SNTRODUCERE 25
Ce vrem sa spunem prin ,a infelege ceva? Ne putem imagina ci
aceasti rejea complicaté de lucruri in migcare ce constituie ,Jumea‘ e
asemanitoare cu un mare joc de gah jucat de citre zei, iar noi sinter
observatori ai jocului, Nu stim care sint regulile jocului; tot ceea ce
ni se permite si facem este si urméirim jocul. Desigur, dac& il vom
urméri destul de mult, putem eventual pricepe citeva dintre reguli, Re-
gulile joculut sint ceea ce intelegem prin ,,fizicd fundamentala“, Chiar
daci am gti ficcare regula, s-ar putea, totugi, si nu fim in stare s& in-
felegem de ce in decursul jocului se face o anumitd mutare, pur si simplu
fiindcd ea este prea complicata, ier mintile noastre sint limitate. Dac&
jucati gah trebuie si stiti cd e usor de invajat toate regulile si totugi este
adesea foarte greu de sclectat cea mai buna mutare sau de infeles de cc
un jucttor joac& intr-un anumit fel. Aga este si in natura, doar ci mult
mai complicat, Poate inst c& vom fi in stare cel putin si descoperim
toate regulile. Deocamdataé nu le cuncastem pe toate. (Din cind fn cind
se petrece ceva asemindtor cu rocada, ceva ce inci nu am reugit s&
injelegem.) Abstractie facind de faptul cd nu cunoastem inc’ toate regu-
We, ceea ce putem intr-adevar explica prin aceste reguli este foarte
Jimitat, fiindcd aproape toate situatiile sint atit de enorm de complicate,
incit practic nu putem urmari desfagurarea jocului doar aplicind regulile,
cu aiit mai putin si prevedem ce se va intimpla pe urmi. Trebnie, deci,
s ne limitiim ia problema mai de baz a regulilor jocului. DacA cunoas-
tem regulile, considera ci ,,inelegem" lumea.
Cum putem spune dacd regulile pe care le ,ghicim" sint intr-adevar
corecte, de vreme ce nu putem analiza prea bine jocul? Exista, in mare
vorbind, trei cdi. Mai intil, pot exista situatii in care natura sa fie simpli
(sau noi si aranjim ca ea sd ne apara astfel) si si aiba atit de pufine
Piir{i tneit s4 putem verifica cum functioneaz4 regulile noastre precizind
exact ce se va petrece. (Intr-un colt al tablei de gah se poate si fi ramas
doar citeva picse de joc, iar aceastA situatie si 0 putem intelege exact.)
© a doua cale potrivit’ pentru a verifica regulile este de a deduce
din ele altele mai generale. De exemplu, regula de mutare a unui nebun
pe o tabla de gah este cd el se mised numai pe diagonal. Se poate deduce,
indiferent cite mutéri au fost fAcute, cA un anumit nebun va fi totdeauna
pe un pitretel alb. Astfel, fir a fi in stare si urm&rim detaliile, putem
Vverifica totdeauna ideea noastrii asupra migcarii nebunului cercetind daca
el este mereu pe un patrétel alb. Situatia sc va mentine intr-adevar asa
mult vreme, pind cind dintr-o data 11 gisim pe un pitritel negru (cea
ce s-a petrecut este cd intre timp el a fost Iuat, un pion a ajuns pe ultima
si a devenit nebun pe un patratel negru). Aga ¢ si in fizicl. Multa
‘onteme vom avea o regula care functioneazi in general excelent, chiar
Mack nu putem urméri dctaliile, iar apoi la un anumit moment putem
escoperi o noud regula. Din punct de vedere al fizicii fundamentale, cele
“mai interesante fenomene eint desigur cele din locurile unde regulile nu
ctioneazi — nu acelea din locurile unde ele funcjioncaz’! Acesta este
widdul in care descoperim noi reguli.36 CONCEPTILE DE BAZA ALE FIZICHE
‘A treia cale de a spune dacii ideile noastre sint corecte este cam B=
coland, dar ¢ probabil cea mai putcrnici dintre toate: aproximafia gro-
siera. In timp ce nu sintem in stare ‘84 spunem de ce Alehin muta 0
siete piesa, poate c& putem intclege aproximativ ci el isi adunii piesele
in jurul regelli pentru al apara intro oarecar® miasurd, intrucit acesta
e lucrul normal de facut ir imprejurariie date, In acelagi mod putem ade-
fea inteloge mai mult sau mai pufin natura, fara a fi in stare sa intelegem
te face fiecare mici particicd a el.
La inceput fenomenele natarii au fost impartite in mod aproximativ
in diferite categorii, cum ar fi cdldura, clectricitatea, mecanica, magne-
Hemul, proprietati ale substantelor, fenomene chimice, jumina sau optica,
tome, fizica nuclear’, gravitatia, fenomenele mezonice etc. Totugi,
seopul este de a vedea intreaga naturd ca aspecte diferite ale aceluiagi
aneambln de fenomene. Aceasia este problema $a fizica fundamentala
arerotiod astizi — de a gist legile din spatele experienfei; de amalgama
tosste categori’ de fenomene. Din punct de vedere istoric, am fost tot-
ceauna in stare si le amalgémim, dar pe mésura ce timpul trees
gisese lucruri noi, Procesul de amalgamare mergea foarte bine, pind
Grad dintr-o dati au fost descoperite razele X. Apot sa continuat cu
amalgamarea pind cind au fost descoperiti mezont ‘Asadar, in orice sta~
diu_al jocului, situatia se prezinti cam incileiti, Foarte ymulte lucruri
sint puse in ordinc, dar ramin merev o mullime de sirme si fire atirnind
fn tonte directiile, Aga se prezinta astii situatia pe care vom Incerca sa
o descriem.
Citeva exemple istorice de amalgamare sint urmétoarele, Mai intii,
sh ludm edldura si mecanica, Cind atomii sint in migcare, cu. cit a mai
multa migeare cu atit mai mulla cfldura contine sistemul st astfel cdil-
dura gi toate efectele de temperaturt pat fi reprezentate print legile me-
cenit, Alta amaigamare extraordinar’ a fost descoperirea relatiei dintre
Cieciricitate, magnetiom si lumini, care s-av gasit cd sint difcrite esppete
ale aceluiasi luctu, pe care il numim astazi cimp electromagnetic. Inc&
© amalgamare 0 constitule unificarea fenomenelor chimice, @ diverselor
proprietiji ale diferitelor substante, cu comportarea ‘particulelor atomice,
ceea ce a dat nagtere la chimia cuantict
Intrebarea este, desigur: va fi posi
se descopere pur gi simplu ci aceasté lume reprezinté diferite aspec
dle unui singur Iueru? Nimeni mu stic aceasta. Tot ceca ce gtim este ch,
pe masura ce inaintam, constatém: ci putem amalgama parti, iar uneori
gasim parti care nu se potrivese si continudim s8 incerctim s4 asamblim
figura noastra Ja un loc. Dacé figura are un numar finit de piese, daci
tes wren limité, aceasta nu o stim, Nu so va sii niciodaia pind end ne
seen aesévirsi figura, daci vorn putea realiza aceasta vreodata, Crea 6
Neem sa facem in cele co urmeazi este 54 vedem tn ce masurd $-@ des-
Bigurat acest proces de amalgamare si care e in prevent situalla in. infe-FIZICA INAINTE DE 1920 37
tegerea fenomenclor fundamentale prin intermediul unui ansambiu cit
mai restrins de principii. Pentru a ne exprima intr-un mod simplu,
din ce sint facute lucrurile si cit de pufine elemente existi?
2.2. Fizica inainte de 1920
E cam dificil si ineepem cu aspectul actual al fizicii, asa cdi sa vedem
mai intii cum arata situatia prin 1920, iar apoi sé extragem citeva conclu.
vii din aceasté imagine. Inainte de 1920, imaginea noastra. despre bins
era cam aceasta: ,, scena’ pe care se desfagcara universul este spat
geometric tridimensional, asa cum a fost descris de Euclid, ier lucruril:
se schimbi intr-un mediu numit timp. Elementcle de pe scena sint pari!
eulele, de exemplu atomii, care au anumite proprietdfi. Mai inti, pro
tatea de inertie: dack o particuld se migc& la un moment dat ea va conti-
nua sii se deplaseze in acecasi directie, in afar de cazul cind asupra ei
actioneaz& forfe. Deci, al doilea element sint forfele, despre care se credoa
pe atunci ci sint de doui tipuri: Mai inti, un fel de fort de interacti
enorm de complicata, care mentine diversi atomi in diferite combinati
si determina, de exemplu, daca sarea se va dizolva mai repede sau mai
incet cind ridicim temperatura. Celalalt tip de forta care se cunostea era
qforté cu razi mare de actiuye — o atractie continua si uniform’ —
care variaza invers proportional cu pitratul distantei, numiti gravitafie.
Aceast lege era cunoscut& si era foarte simpli. De ce continua sA sc
miste lucrurile dup& ce au fost puse in miscarc, sau de ce exist’ o lege
@ gravitatiel, acestea erau desigur necunoscute.
Ceea ce ne-intereseaz’ in cele ce urmeazii este o descriere a naturii.
Din acest punct de vedere, un gaz, si de fapt foati materia, este constituit
dintr-o mullime de particule in migcare. Astfel, multe din lucrurile pe
care le vedem in timp ce stim pe malul marii pot fi imediat corelate.
Mai Intii presiunea: aceasta provine din cioenitile atomilor cu obstacolele
ce le stau in cale; deplasarea atomilor, dacd ei se miged, in medie intr-v
singura directie, formeazi vintul; migcarile lor dezordonate $n interiorul
cerpurilor reprezinti edildura. Daci s-au aduat prea multe parti
intr-un Joc, apare un exces de densitate, care. di nastere la unde. de .com-
e ste 0 realizare enorma sa fii in stare
Unele dintre ele au fost descrise in
fapitolul precedent.
Cite eluri de particule exist&? Se considera o& ele erau 92 la vre-
fea aceea: 12 de feluri diferite de atomi au fost descoperite in cele din
; Ei aveau nume difcrite asociate cu proprietiitile lor chimice.
Urmatoarea fajéi a problemei era: care sint fortele cu razi scurté dé
1 getune? De ce atrage carbonul un oxigen sau poate doi oxigeni, dar nu
i oxigeni? Care este mecanismul interactiei dintre atomi? Are deci
+ ¥¥eun rol gravitatia? Raspensul este au. Gravitatla e cu mult prea slaba
i Hi
insd o forti analoga gravitatici, variind invers proportionalos CONCEPTELE DE BAZA ALE FIZICIt
cu patratul distantei, dar mult, mult mai puternicd i fn plus avind o
Shosebire. In gravitatie existé numai atrac\ie, dar acum imaginati-va cd
eisté dowd foluri de ,corpuri™ si c& aceasti noua forta (care ¢ forte
Slectricd, desigut) se prezinti astfel incit corpurile de acelagi fel se
resping, iar cele de fel contrar se atrag. ‘Acel ,,ceva care poarté aceasta
interactie puternicd se numegte sarcind.
‘Atunci care ¢ situatia? Inchipuiti-va ci avem dou’ sarcini contrare,
care se atrag una pe alta, una plus gi alta minus si ca ele se alipesc
foarte string laolalti. Inchipuiti-vé ci avem o alta sarcinii Ia o anumith
distant. Va resimti ca vreo atractie? Ea nu va resim{i practic nici und,
indo’ dac& primele sint egale in marime, atractia pentru una si respin~
gerea pentru cealalti se echilibreazd. Agadar, forta la o distanta aprecia-
bila e foarte mica. Pe de alt parte, daca ajungem foarte aproape cu sar
cina suplimentar®, apare o atracfie, fiindca respingerea color de acelagi
semn $i atractia celor contrarii va tinde si apropie contrariile una de alia
si si indeparteze pe cele de acelasi semn, Astfel, se ajunge tn situatia fn.
tare respingerea va fi mai micé decit atractia. Acesta este motivul pentru
care atomii, care sint constituit! din sarcini electrice plus i minus, su-
fer foarte putin influenta forfei cind sint separati printr-o distanfé mare
fabstractie facind de gravitatie). Cind se apropie, Zenomenul se petrect
fa si cind ei ar privi unul induntrul altuia si tsi rearanjeazt astfel. sar-
Gnile, rezultatul fiind o interaclie foarte puternica. Interactia dintre
atomi este de natura electrict. Sntrucit forta de atractie electrici este
ait de mare, toate sarcinile se vor aduna in mod normal laolalta cit de
string se poate. Toate Iucrurile, chiar noi ingsine, sint facute din parti
fin granulate, incdrcate cu plos gi minus, interactionind enorm de pur
temic, toate frumos echilibrate. Din cind in cind, accidentel, putem
depirta prin frecare citeva minusuri sau cfteva plusuri (de obicei mai
ugor si indepartim minusuri) si in acest caz apare 0 forta electric ne-
echilibraté, Putem atunci vedea efectele atractiei electrice.
‘Pentra a avea o idee cit de mult mai puternicd c clectricitatea dectt
gravitatia, sA considerim doud graunte de nisip, de un milimetru dia-
sretru, aflate la treizect de metri distant. Dacé toate sarcinile s-ar attage,
in loo ca sarcinile de sen contrar sa se respinga’ producindu'se in felul
reesta o eompensare de forte, ce forja ar apare aici? Intre cele doud
griunte ar exista 0 fortd de tret miléoane de tone! Dupfi cum vedeti, este
cecesae on foarte, foarte mic exces sau deficit in numarul de sarcini po-
itive sau negative pentru a produce efecte clectrice apreciabile, Motivul
Pentru care nu puleti vedea diferenta dintre un obiect tncircat si altul
Princéreat electric este faptul ci obiectele in cauzd au atit de putine par-
Hauie inedroate in exces sau deficit, incit acestea mu produc vreo dife-
rena in greutatea sau m&rimea lor.
Cu aceasti imagine atomii rau mai ugor de inteles, Ei erau con-
ceputi ca avind un ,nucleu in centru, incaseat electric pozitiv sf foarte ma-
civ, inconjurat de in anumit numér de ,electroni", care sint foarte usori
$i inearcati negativi. Acum sirim putin inainte cu povestea noasta, Te~IZICA INAINTS DE 110 a0
marcind c& in nucleul insusi se aflé dou’ feluri de particule, protoni si
neutroni, aproape de acecasi masa, relativ foarte mare. Protonii sint
incarcati electric si neutronii sint neutri. Dacd avem un atom cu gase
protoni inauntrul nucleului sau, care este inconjurat de gase electroni
(Particulele negative din lumea obignuitd a materiel sint toate electroni;
acestia sint foarte ugori in comparatie cu protonii gi neutronii din nuclee),
el va fi atomul numérul gase din tabloul periodic al elementelor gi osie
numit carbon, Atomul numérul opt se numeste oxigen etc., fiindci
proprietatile chimice depind de electronii exteriori i, de fapt, numai de
citi electroni exista. Astfel, proprietatile chimice ale unei substante de-
pind de un singur numar, numdrul de electroni, (Intreaga list’ de cle-
mente a chimistilor s-ar fi putut reduce de fapt la 1, 2, 3, 4, 5 ete. In
loc de a spune carbon“ am putea spune ,elementul sasc, intelevind
gase electroni, dar, desigur, cind au fost descoperite intfi elementele nu
se gtia cd ele puteau fi numerotate in acest mod gi apoi aceasta ar face
ca totul 84 arate destul de complicat. E mai bine si avem nume si sim-
holuri pentru aceste clemente decit sé le numim prin numere.)
Si mai multe lucruri s-au descoperit despre forta electric. Interpre-
tarea natural a interactiei electrice este cA doud obiecte se atrag pur
gi simplu unul pe altul: plus cu minus. Totugi, s-a dovedit ci acesta este
un mod nepotrivit de a reprezenta situatia. O reprezentare mai adecvata
este sii spunem ci insdsi existenfa sarcinii pozitive crecaz, intr-un anumit
sens, o stare speciala in spatiu, astfel c atunci cind introducem o sarcind
negativi, asupra acesteia se exercita o forja. AceastA capacitate de a
produce 0 fort4 se numeste cimp electric. Cind introducem un electron
intr-un cimp electric, spunem c& el este captat. Avem deci doud reguli:
{@) sarcinile produc un cimp si (b) asupra sarcinilor in cimpuri se exer-
¢itd forte care le pun in migcare, De ce se intimpla asa, va deveni clar
din discutia urmdtoarelor fenomene: daci am incarea electric un corp,
8&8 zicem un pieptene, iar apoi am ageza o bucata de hirtie incdrcata la
© distant si am migca pieptenele incoace si incolo, hirtia va raspunde
orientindu-se mereu ciitre pieptene. Daci tl miscim mai repede, vor des-
eoperi ci hirtia ramine putin in urmd, existd o intirziere in actiune.
primul stadiu, cind migcdm pieptencle destul de incet dim peste o
eomplicatie care este magnetismul. Influentele magnetice au de-a face
U sarcinile in miscare relativa, asticl cA fortele magnetice gi fortele
¢lectrice pot fi in realitale atribuite unui singur cimp, ca doud aspecte
siferite ale exact aceluiagi lucru. Un cimp electric variabil nu poate
‘exista firs magnetism.) Daci mige’im hirtia incdrcat la distanté mai
mare, intirzierea e gi mai mare. Atunci se observi un lucru interesant.
‘Desi fortele dintre dou obicete incarcate ar trebui sd varieze invers pro-
‘Pertional cu pétratul distanjei, se gaseste ci atunci cind © sarcin’ osci-
jebz4, influenta ci se extinde’ cu foarte mult mai departe decit ne-am
Mitepta dupii aceasta lege. Cu alte cuvinte, efectul ei descreste mai incet
It dupa legea inversului patratului.wo CONCEFTILE DE BAZA ALE FIZICIE
tati o analogie: dact ne aflém intr-un bazin eu api si tn imediata
noastra apropicre pluteste un dop, putem qigca acest dop direct impin-
gind apa cu un altul. Daca afi privi doar le dowd dopuri, tot ce ali
Sine eee fi ca unui s-a migcat imediat ca réspuns la misesrea celuilalt
vedea, @ un fel de interactie intre ele. Desigur, eeea ce facem, reali-
Gate este perturbarea apef, iar apa perturba apot celilalt dop. Am putea
fate ta legea’ dupa care daca Impingem putin apa, un oblect apropiat
uiNSapa se va misca. Dacd cel de-al doilea cop ar fi mat deperte, desigur
din, APE gste condilil abia dac& se va urni, deoarece noi misclm apa doar
ca De de alta parte, daca agitam primul dop, intervine un alt fenomed,
oeaeere migcareaapel se propagi din. aproape in aproape sub form de
in fare vista astfcl 0 infiuenja la distanga meult mai mare dectt inainte,
© influenta oscilatorie, care nu poate fi infeleasd cu ajutorul interactiei
o poette Pideea interactiel directe trebule inlocuita prin ceva care si
{ind seamia de exemplu de existenfa apei sav, in cazul electric, de ceea
ce numim cimp electromagnetic.
Cimput electromagnetic poate purta unde; unele dintre acestea consti-
tule lumina, allele sint folosite In emistuntle radio, dar numele lor gene
eae eee unde eloctromagnetice. Ele pot avea diverse frecvente. Sin
Wuorg eare ¢ intr-adevir diferit de la o undii la alta este frecventé
gure Ylafie. Daca migcam 0 sarcind incoace si incolo din ce in co mai
repede objinem o gama intreagd de efecte diferite, care au toate in co-
sere aptel cai Sint caracterizate doar de un singur numér, numérul de
Tmajlalit pe secundi. Obigmuita ,alimentare pe care o obfinem de 1a te
feaua cleciricd din zidurile unei cladiri are_o freeventi cam fe ¢ suta
ant die secunda, Dac& matim freevenja la 500 sau 1000 de Kilocicli
@ Kilocielu—1 000 cichi) pe secund, ajungem, s4 corhunictim wprin ger",
oe eeata cate domeaiul de frecvente folosit in emisiunile de radio. (De"
sigur ca aceasta nu are mimic a face cu gerul! Putem avea emisiuni de
radio gi fara aer.) Dacd mirim din nou freevenfa, ajungem in domeniul
Tolesit pentru MF gi ‘TV. Merging incl mai departe, ajungem la anumnite
nde skurte folosite de exemplu pentru radar. Mai deparle nu mai aver
nevoie de un instrument ca sd »vedem‘* undele, le putem »Vvedea* cu
reve fe Gemeniul de frecvenie ‘de la 5-104 Ta 5-10 cicli pe secunds
Gehil nogiri ar vedea oscilatia pieptenulti incBrcat (acd T-am putea face
SB oscileve atit Ge repede) ca Tuming rosic, albastra sau violet, in funclie
de freeventa. Freeventele sub acest interval formeaza domeniul infraroyu,
far cele de deasupra sa, domeniul ultraviolet. Faptul cé putem avea sen-
zati! vizuale intr-un acumit interval de freevente nu face acca Parte @
Spectrulul electromagnetic mei deosebité pentru fizician decit eclelelte
Parti der din punct de vedere general omenesc ea este fr Indoialé mat
Prleresanta, Dacé mergem inc& mai sus cu freeventa, dam de razcle X.
Razele X nu sint altceva decit Jumind de inalté frecventa. Daci mergem
timai cus, obtinem rezele gamma. Acesti doi termeni, raze X si rae
gamma, sint folositi aproape sinonim. De obicei razele electromagnetice
sore provin din nuclee sint numite raze gamma, pe cind cele de mareFIZICA CUANTICA a
energie din atomi sint numite raze X, dar la aceeasi frecvenja ele repre-
zinta acelasi lucru, oricare ar fi sursa lor. Daca mergem la freevente $i
mai inalte, s’ zicem la 10* cicli pe secunda, gasim ci putem produce
aceste unde in mod artificial, de exemplu cu sincrotronul de aici de ia
Caltech”, Putem gsi unde ‘electromagnetice cu frecvente uluitor de
inalte — cu o oscilatic chiar de o mie de ori rapid’ — in razele cosmice.
‘Aceste unde ou pot fi controlate de noi.
Tabela 3.1.
Spectrul electromaguetic
rcouots ta Desumten Streamate
10? Perturbatie eloctrica Cimp
5-10 S10") Rmisiune radio
x MF—TV
10 Radar } Unde
5.1010 | Laming
10% Raze X
10% Razo Y, auclearo i
1o* Raze ¥, artificiale } Pasticute
1g Rae Y din radiatis cosmicd
2.3. Fizica cuantica
Dupa ce am descris notiunea de cimp electromagnetic si faptul o&
acest cimp poate transporta unde, aflam curind cA aceste unde se com-
port in realitéte intr-un mod straniu, care pare foarte neondulatoriu.
La frecvente mai inalte ele se comporta mai mult ca particule decit ca
unde! Mecanica cuantict, descoperiti imediat dupa 1920, explich aceasta
comportare stranie. In anii de dinainte de 1920 conceptia spatiului tridi-
mensional si a unui timp independent de el, a fost modificati de Einstein,
mai intii printr-o combinatie pe care o numim spatiu-timp, iar apoi
fntr-un spatiu-timp curbat, pentru a reprezenta gravitalia. Astfel ,,scena‘
a fost transformati in spatiu-timp, iar gravitatia este, peremne o modifi-
gare a spatiu-timpului. Tot atunci s-a gasit cd regulile descoperite pentru
gene wantin ‘lor erau incorecte. Regulile mecanice ale ,inerjiei* si
vfortei* — legile Iui Newton — sint incorecte in lumea atomilor. S-a
it ci objectele de dimensiuni microscopice nu se comporti delac
la fel ca obiectele de dimensiuni macroscopice. Aceasta face fiziea dificilit
si foarte interesanta. Fizica este dificil fiinded modul in care se com-
Porta obiectele microscopice ¢ foarte ,nenatural'; nu avem o experienté
in acest domeniu. Aceste obiecte nu se comportd deloc asa cum
Sintem obisnuiti, astfel incit e imposibil sA le descriem comportarea in.
alt mod decit analitic. E ceva dificil si cere multi imaginatie
——__
4) Institutul de Tehnologie din California (N. Red).a CONCEPTOLE DE BAZA ALE FIZICIE
Mecanica cuantic’ are matte aspecte. In primul rind, ideea cA 0 par~
ticula are 0 localizare precisa gio vitezd precisi nu mai cste acceptata,
find Incorect. Pentru a da un exemplu de cit este de gresité in aceasta
privint fizica clasicl, exista o regula In mecanica cuantic’ care spune ca
er ee pot determina simultan cu certitudine pozitia gi viteza unui obiect.
Yncertitudinea in determinarea impulsului gi ineertitudinea in determi-
area pozijiei sint complementare, produsul ceior doua fiind constant.
Putem scrie legea astfel: ArAp>h/2n; 0 vom explica in detaliu mat tir-
ziu, Aceastd lege contine explicatia unui foarte misterios paradox: dacd
Atomii sint fculi din sarcini plus si minus, de ce nu Se neutralizeaz3
eareiile minus pur si simplu cu sarcinile plus (de vreme ce ele se atrag
tina pe alta)? De ce sint atomii atit de mari? De ce este situat nucieul
feeentra, iar electronii in jurul sin? S-a crezut la inceput cA aceasta se
intimpki din cauzd cd nucleul ar fi tot atft de mare ca atomul; dar nu,
nucloul e foarte mic, Un atom are diametrel de circa 10 cm. Nucleut
gre un diametru de aproximativ 10%? cm. Dack avem Us atom gi am
grea sé-i vedem nucleul, ar trebui s&-1 m&rim pind ce intregul atom ar
wea Gimensianea unel camere mari gi atunci nucleul ar ft doar it wo
graunte pe care abia lam putea zari cu ochiul. Aproape toaté masa ato-
Bratui este ins concentrati in acel nucleu infinitesimal, Ce impicdica
Clectronii 8 cadi pur gi simplu pe nucleu? Tocmai principiul amintit.
Daca electronii s-ar gisi in nucleu, le-am cunoagte pozitia in mod precis
ni de ineertitudine ar cere atunci ca ei si aibé un impuls foarte
Suave si incert, adic 0 energie cineticl foarte mare. Cu aceasté energie,
tar smulge din atractia nucleului. Ei fac un compromis: 191 acorda putin
spatiu pentru incertitudinea in pozitie gi oscileaz’ cu o anumita cantitate
de miseare rainima, in concordan{a eu relatia de incertitudine de mai sus.
(Aminiiti-vé ci atuncl cind un cristal este rictt pind la zero absolut,
‘am spus ci atomii nu inceteazd s& se migte, ei continu’ si oscileze.
ae en Dacd ar inceta $A se migte, am sti unde se afl si c& migearea tor
este mula iar aceasta e contrar principiujul de incertitudine. Nu putem
sti in acelagi timp unde sc afld atomii si cit de repede se migcl, aga c&
ai trebuie s& vibreze acolo incontinuul!)
“Ati schimbare foarte interesantd in ideile si filozofia stiinte’ adus’
de mocaniea cuanticd este urmatoarea: nu © posibil s& se preciol exact
ce se va petrece in orice imprejurare. De exemplu, este posibil s& avera
tn atom care e gata si emité lumini, eaptind particula numita foton,
pe care o vom descrie in curind, Nu putem, totusi, prezice cind va emite
Pimina sau, atuncl cind avem mai mul{i atomi, care dintre ¢i 0 ¥a face.
Puteti epune c& aceasta se intimpla fiinded exista nigte angrenaje interne
tare ined nu at fost anglizate destul de atent. Nu, nu ezisté asemenee
angrenaje. Natura, aga cum © injelegem astizi, se comport’ intr-un asa
GeLincit este total imposibil si se facd o prevedere precisd a ccea oo $eFIZICA CUANTICA 4a
va petrece in mod exact intr-o experienti dati. EB un hicru tmgrozitor.
Doar filozofti au propovdduit inainte cA una dintre premizele fundamen-
tale ale stiintei este c ori de cite ori condifiile sint aceleasi trebuie sh
‘se petreacd acelasi lucru! Nu e adewdrat, aceasta nu reprezinia o premizi
fundamentala a gtiintei. Nu se petrece acelasi lucru, ci putem afla doar
in medie, statistic, ce se va petrece, Totusi, stiinta nu s-a prabusit com-
plet. In treacdt fie spus, unii filozofi spun multe despre ceea ce ar fi
absolut necesar pentru stiinta si ceca ce spun e, in general, dup cum
se poate vedea, destul de naiv si probabil gresit. De exemplu, un filozot
sau altul @ spus ci e fundamental pentru efortul stiintific ca, daci o
experien{A este efectuati, sk zicem, la Stockholm, iar apoi aceeasi expe-
Tien{& © facuts la Quito, reeultatele s& fie aceleast, Aceast afirmatie e
complet falsi. Nu este necesar pentru gtiin}a si se intimple asa ceva;
acesta poate fi un fapt de experienfii, dar nu este necesar. De exemplu,
daci una dintre experiente const fn a privi cerul si observa aurora bo-
reali, la Stockholm o vezi, dar la Quito nu; fenomenul este diferit. , Dar“
Putefi spune ,asta e ceva care are de-a face cu exteriorul, Te poti in-
chide intr-o camera la Stockholm gi si faci intunerie; vei observa vreo
diferenta? Bineinjeles. Dack luém un pendul si il facem s& cscileze, et
va oscila practic intr-un plan, dar nu intocmai, Planul se roteste incet
4i continu Ja Stokholm, ins& nu si la Quito (chiar dacd storurile sint
frase la ferestre!) Faptul ca se intimpl aceasta nu atrage dupa sine pra-
bugirea stiintei. Care este ipoteza fundamentalii a stiintei, filozctia ci
fundamentali? Am enuntat-o in primul capitol: singurul test al validitapiz
oricdret idet este experienfa. Dacd se videste ci cele mai multe expe~
Hienje se desfigoar’ la fel la Quito ca si la Stockholm, aceste ,,cele mai
multe experiente" vor fi utilizete pentru a formula o lege generalé, iar
despre experientele care nu dau acelasi rezultat vom Spune ca erau
influentate de tocul unde se afld Stockholmul. Vom inventa un mod de
4 rezuma rezultatele experientei si nu trebuie si ni se spund dinainte
cum trebiiie si arate acest mod. Dac ni se spune cd aceeasi experien{A
‘va produce totdeauna acelagi rezultat, foarte bine — nu e nici o suparare,
dar daca atunci cind incercim si verificém aceasta constatim ci nu ¢
‘at, nu e adevirat si gata. Trebuie si acceptiim numai ceéa ce