Adsfiena Ballba PSIHOLOGIA COMPORTAMENTULUI Stiintele comportamentului, Bioetica, Etica si deontologia medicala, Psihologie medicala Editura Universitatii din Oradea Oradea 2013Cap.1. $tiintele Comportamentului 1.1. Principalele aspecte teoretice, conceptuale si dimensionale implicate in studiul comportamentului, importanfa gi rolul etologiei in societatea moderna 1.2. Metode de lucru folosite in etologie 1.1. Principalele aspecte teoretice, conceptuale si dimensionale implicate in studiul comportamentului, importanta gi rolul etologiei in societatea modern Stiinfele comportamentului includ toate acele stiinfe (psihologie, psibiatrie, sociologie, biologie, antropologie, economie, politologie, matematicd si statistic’ etc) care analizeaz& comportamentul uman gi animal, activitatile gi interactiunile dintre indivizi, prin observatie si experimente stiintifice. Stiinfele comportamentului se impart in dowd categorii: * neurale (stiinfe informationale) * sociale (stiinfe relationale). Stiinfele informationale proceseazA informatiile stimulilor din mediul sociel prin i cognitive, pentru a influenta luarea deciziilor, judecata si perceptia sociala, pentru funcfionarea si supraviefuirea indivizilor in mediul social. Stiinfele relafionale se ocupa de interactiune, relafii, asocieri gi strategii relationale, dinamica dintre indivizi sau entitati ale sistemului social. La inceputurile ei aceasta stiin{A era introspectiva, igi ficea interpretixile pe bazi de analogii; mai tarziu a devenit proiectivi, pentru ca azi si fie obiectiv’, studiind foarte exact comportamentul (behaviorism). Cu un caracter holistic, in obiectivul ei de studiu intri toate domeniile care abordeazi natura umani, iar observatiile obtinute pot constitui o baza pentru realizarea unor strategii de adaptare la mediu. S-a constituit ca stiinfa, in primele decenii ale secolului nostru din impactul biologiei cu psikologia. Abordarea directa a psihicului era dificilé, dar explorarea comportamentului putea reflecta indirect activitatea psihicd umani, si astfel psihologia moderna (gr: psyche suflet, logos = stint) a devenit o stint care studia comportamentul uman, inclusiv funetiunile psihice, procesele mentale reprezentate de: inteligenta, memorie, perceptie, experiente interioare subiective (sentimente, sperante), cu motivarea constient’ sau incongtienta a proceselor.Psihologul behaviorist William James, a definit psihologia "stiinfa vietii mentale”. fn medicini in acea perioada fiinfa umand era studiata fara a se acorda suficient interes factorilor psihologici si sociali implicati in patologie. Sigmund Freud a fost cel care a demonstrat inconsistenta teoriilor exclusiv biologice Medicina comportamentali pornind de la cunoastere _ psihosociala, comportamentala si biomedicald, promoveaza sindtatea, previne bolile si instituie tratamentul de reabilitare (Siegrist, 1996). Stiinfa comportamentului in medicind incearcd si injeleagi si si explice comportamentul oamenilor in relatie cu starea lor de sanatate, si contribuie la descifrarea teoriilor legate de functiile psihice umane dar gi de telatiile interpersonale gi sociale. Analizeaz’ impactul pe care comportamentul uman il are asupra starii de sanatate, ajuti la © mai bund relationare intre medic si pacient, pentru c& exprima complexitatea interactiunilor dintre cei doi subiecti si poate forma medici capabili sé redea starea de bine somato-psiho-sociala a pacientului. Donald W.Winnicott considera ci in medicina modern s-a realizat saltul de la conceptul “a trata” la acela de a “ingriji”. Cercetarea comportamentului are o aparitie tarzie, dar preocupari in acest sens au existat gi la filozofii antici. Insa cunostinfele srace din antichitate au generat interpretari idealiste, explicatii eronate de neinfelegere a naturii, Simbolismul crestin a preluat de la religii mai vechi porumbelul alb, asociat cu sfantul duh sau curatenia sufleteasca, sarpele cu rutatea, falsitatea, mielul cu nevinovatia gi jertfa. Povestile vechi despre marinimia leului, siretenia vulpii, cochetéria paunului, iritabilitatea curcanului, credin{a céinelui, harnicia albinei si furnicii, laudarogenia cucului care igi strig’ numele, lAcomia si necinstea ciorii provoaca si azi confuzii si nedumeriri la cei care incearc si-si formeze 0 conceptie stiintificd despre lume. Filozoful chinez Li-Tsi (400 ie.n.) gaseste similitudini intre felul de a gandi al animalelor si omului iar filozofii materialigti elini Heraklit din Efes (540 - 475 Len.) si Democrit (460 - 370 i.e.n.) susfineau ca substanta sufleteascd este dispusa egal in tot corpul sic& sufletul omului nu se deosebegte fundamental de cel al animalelor. Ideile au fost preluate gi de al{i ganditori, precum Lucretius Carus sau Plutarch. Socrate (469 - 399 i.e.n.) gi Platon (427 - 347 i.e.n) priveau sufletul ca 0 entitate de origine divina, care nu are legatur cu corpul. Platon considera sufletul mai vechi decat trupul, si sufletul uman diferit de cel al animalului. Acesti filozofi antici se apropiau de realitate, spundnd cé sufletul animalului este de forma inferioaré, instinctiva, iar al omului are forfa gandiri Nofiunea “instinct” s-a nascut din comparatia comportamentului uman cu cel animal. Un alt savant al antichitétii Aristotel (384-322 f.e.n.) ne vorbeste de existenta sufletului, adicd a fenomenelor psihice la fiinta uman’, la animale gi plante. Considera cé la plantele si animalele inferioare predomina un suflet trofic, animalele superioare au un suflet senzitiv, iar omul un suflet intelectual. Cel din urma are implicit toate trei formele de suflet si singurul care are putinfa cunoasterii si gdndirii. Sufletul animalului este foarte apropiat de al omului gi, in copilarie, ele nu se pot deosebi. in” Istoria naturalit a animalelor” Aristotel vorbeste despre domesticire, ca fiind cea mai mare performanfa a animalelor salbatice, gi sustine ci omul gi animalele au trasituri sufletesti comune si cd puterea rationamentului 6este nemuritoare si intr’ numai temporar in corp. Gaseste gi la animale perceptii, senzatti, memorie gi capacitatea de a simfi durere, bucurie sau dorinfe. Animalele ins mu pot trage concluzii gi nici rationa. Observatiile asupra sufletului trofic, senzitiv si intelectual le intélaim azi in notiunea de tropism, instinct si inteligent’. Initial cercetarea comportamentului includea doar interpretarea caracterului uman, dar ulterior sfera notinii s-a extins gi la animale. Scolastica medieval’, purnind de la observatia c& animalele intreprind acfiumi folositoare pentru ele si ocolesc pericolele, considera c& divinitatea le di inspiratia si indemnul necesar acestor actiuni. Idealismul religios medieval pune intr-o lumina de dogm§, existenta unei prapéstii intre instinctul animalelor gi inieligenta umand. Toma d'Aquino (1225-1274) sustinea c& izvorul ultim al adevirului fiind Dumnezeu, adevarul care poate fi cunoscut cu rafiunea trebuie si nu fie in contradictie cu cel bazat pe credinfa. Concluzia lui era, c4 animalele au o memorie senzitiv’ care nu era legat de cunoasterea binelui, ci numai de motivul restrins al satisfacerii placerii, si numai omul are o memorie adevarata. Scolastica considera instinctul ca avand un fel, care ins& se gisea in afara constiintei organismului animal. Descartes (1596-1650) in tratatul siu “Discurs asupra metodei (1637)” sustinea diferenta neti intre psihicul animalelor gi al omului, dar recunostea cé animalele pot exeauta actiuni complexe gi exacte. Constiinta gi activitatea congtient& sunt proprii numai omului, animalele prin comportamentul lor de a raspunde reflex la factorii externi, seamind cu nigte automate. Descartes a formulat nofiunea de reflex ca rispuns la un excitant extern. Reprezentarea despre automatismul animalelor a dat nagtere unei polemici, care a dus la cetcetiri asupra instinctelor la insecte (Reaumur, 1683 - 1757). Observatiile si desctierile arati c& insectele pot executa actiuni foarte exacte, mai exacte si decat omul (1732). Buffon (1707-1788), avand la dispozitie un material descriptiv bogat, ajunge la concluzia c& animalele pot avea constiint& si simfaminte dar, spre deosebire de om ele nu pot compara impresiile. Un observator fin al naturii gi al comportamentului animal a fost Leroy (1723-1789), care considera instinctul rezultatul unei invafiri in tinerefe transmisa din generatie in generatie, La om ca gi Ja animale au fost descrise doua tipuri de acte reflexe: inniscute {neconditionate) si dobandite (conditionate). Reflexele innascute (somatice, vegetative, motorii, secretorii) se transmit ereditar, se intélnesc la animalul nou nascut incé de la nastere, sunt foarte stabile gi caracteristice specit La Metrie (1709-1751) are un punct de vedere strict materialist, el sustine c& sufletul ‘omului se deosebeste de cel al animalului aga cum se deosebesc gi creierele acestor spe iar instinctul reprezinta pentru autor o adaptare corporal care apara animalul de pericole. Buchner (1824-1899) si Vogt au o pozitie antropomorfi in _privinja comportamentului animalelor gi explicd instinctele acestora prin prisma sentimentelor omenesti. G. Cuvier (1769-1832) pledeaz’ pentru ideea cd instinctul este ceva innascut $i specific pentru fiecare specie in parte si recunoaste posibilitatea animalelor de a invata si * hetpr//www.exclusivnews,ro/dr-vet/comportamentul-animalelor html 7de a se folosi de experient, deci le atribuie inteligenta. Facnd observatii de anatomie comparat’ intre creierul rozatoarelor, copitatelor, carnivorelor si maimutelor sustine c3, odat& cu dezvoltarea creierului, se dezvolta tot mai mult si experienta, adic inteligenta acestor speci. Fratele siu, F. Cuvier este primul care face experiente de psihologie animal, el creste in captivitate pui de bizam si observ ci acestia, de la o varsté frageda fac, instinctiv cu ce gisesc, constructii de diguri caracteristice speciei lor, intr-un mediu artificial fri apa, fra stuf sau alte plante acvatice. De aici se poate vedea cat de adanc inradacinat este comportamentul innascut. Lamarck (1744-1829) face o distinctie neta intre instinct gi inteligenta, el consider& un ctiteriu specific pentru instinct originea interna a acestuia, ca oglindite a organizatiei si morfologiei. Aceste porniri interne pot fi insi declangate si de factori externi. El pune accentul pe memoria ereditari si atribuie procese psihice chiar si organelor izolate. Generalizarea se potriveste doar in cazuri izolate, cum ar fi un brat izolat de stea de mare, care-si pistreazii toate reflexele. Primele impulsuri etologia le-a primit de la teoria evolutionist a lui Ch. Wittmann (1898) si Heinroth (1910). La sfargitul sec. al XIX-lea, zoologul american C.O.Whitman (1842-1910) lucrnd cu porumbei, independent de zoologul german O. Heinroth (1871- 1948) care lucra cu rate si gaste silbatice, au incercat si aplice in practicd ideile lui Darwin. Primul a folosit termenul de comportament, iar al doilea de etologie si psihdlogie. Au ajuns in studiile lor la concluzia fundamental’, cA actiunile comportamentale sunt specifice pentru fiecare specie in parte, sunt incluse in baza ereditara si se transmit la urmagi pentru ci sunt utile speciei, pentru ci servesc la adaptarea si supraviefuirea acesteia in mediul natural. Caracteristicile comportamentale fiind specifice fiecirei specii, pot fi folosite la fel ca gi particularitafile morfo-anatomice, drept criterii taxonomice pentru recunoasterea speciilor. Ch. Darwin in cartea “Originea speciilor” descrie la animale insugiri psihice comune celor umane: impresii, impulsuri (de tip vanitate, recunostiinfa, ambitie), emotii, capacitate de imitatie, atentie, memorie, ratiune, alegere, imaginatie, inteligenta, asociatie de idei, pasiuni/gelozie, dar in grade diferite. Comportamentul uman datoriti ratiunii devine intelectual, in timp ce la animal ramane senzitiv. Darwin considera instinctul o ,modificare ereditara a creierului”, cea mai inferioara treapti a comportamentului atat la animal cat sila om. A cercetat originea acestuia in cadrul notiunilor de ereditate, caracter dobandit, variabilitate i selectie. La animalele salbatice instinctele sunt supuse selectiei naturale, la cele domestice selectiei artificiale. Biologii care i-au urmat lui Darwin, au considerat c& in structura comportamentului animal exist dou’ componente: unul instinctiv gi celalalt inteligent. Weismanistii au considerat c4 instinctul ar fi o variatie embrionara supusa ulterior selectiei. N.Severtov (1866-1936) descria plasticitatea comportamentului instinctiv sub influenta factorilor de mediu, in cartea " Evolufia si psihicul”. in 1906 psihologul rus Ivan Pavlov (1849-1936), formuleaz unul dintre principiile cele mai importante ale invatarii, A investigat procesele digestive la caini, masurand cantitatea de saliva secretati in momentul in care acestora li se punea o bucati de hrana in guré Dupa misuratori repetate a descoperit c4 animalele pot saliva deja la anticiparea primirii méncirii. Daca primirea hranei era asociat& cu un clopotel, secrefia salivei s-ar fi declangat 8doar la simplul auz al acestui clopofel, fenomen cunoscut sub numele de conditionare clasic& (sau pavloviana). Organismul a asociat un stimul cu un altul, ca urmare a acestei asocieri animalul va reactiona la al doilea stimul, intr-un mod similar cu reactia fafa de primul stimul. Prin acest proces se pot structura unele preferinte sau structura fobii. Pavlov considera instinctul “un lant de reflexe declansate de porniri interne sau de fenomene metabolice”. in timp ce reflexul era considerat o reactie la o excitatie externa fixata ereditar gi care privea unele organe sau parti din organism, instinctul interesa tot organismul si reprezenta maj mult decét o insumare de reflexe. Pavlov a incercat si demonstreze influentele reciproce dintre elementele innscute si cele invatate ale comportamentului, in secolul al XX-lea interesul pentru comportamentul animal trece pe prim plan, se mai fac totugi unele referiri la comportamentul uman, in Germania gi Franfa iar etologia a fost mult timp denumita scoala zoopsihologic’ obiectivista. Ea se ocupa cu cercetarea biologic a comportamentului la animale, cu studiul comportamentului specific al speciei ca rezultat al filogenezei gi evolutiei biologice. intr-un sens mai larg etologia se ocupa de: reflexe, taxii, tropisme, automatisme, afecte, instincte, jocuri, invafare, actiuni la alegere sau intuitive, schimbarea formei sau a culorii, elaborarea diferitelor secrefii si excretii, biocomunicafii prin diverse canale (optic, acustic, chimic, feromon)* La fnceputul anilor 1900, un numar tot mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale dup modelul constient/inconstient de pani atunci. Aceste critici faceau referire la fidelitatea si utilitatea metodei introspetiei, in care subiectul era ruget s8-si descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai multor sarcini.? in incercarea unui demers metodologic mai riguros s-a trecut de la teoria lui Freud despre motivele inconstiente si procesele mentale invizibile, la studiul comportamentelor care puteau fi observate direct. Aceast’ abordare denumiti behaviorism a ramas curentul dominant pentru urmatorii 50 ani. Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat psihologul american Edward Lee Thorndike (1898), care facea experimente ce vizau modul de invatare al animalelor. Acesta a pus intr-un studiu o pisicd int-o cused, iar afard a agezat o bucata de han’. A masurat timpul in care animalul a incercat si a reusit s& deschidi usa cutiei pentru a ajunge la hrand. A repetat actiunea de mai multe ori gi a observat cé animalul repeta comportamentele care au dus la succes, iar in incercari succesive reugeste din ce in ce mai repede si mai ugor. A consemnat faptul ci, comportamentele urmate de o intérire pozitiva (recompensa) se vor repeta, iar cele urmate de o intarire negativa ori fara int&rire nu vor fi invétate gi se pierd. Thorndike si Pavlov au fost initiatorii behaviorismului, abia in 1913 ins viziunea psihologiei behavioriste se clarificé, prin publicarea de c&tre John Broadus Watson a lucririi "Psychology as the Behaviorist Views It”. Acesta a completat si redefinit psihologia ca "ramur& pur experimental si obiectiv’ a stiinfei naturale” cu scopul teoretic de predictie si control al comportamentului, Noua strategie propus’ presupunea variatia stimulului din mediu si observarea reactiei organismului la aceasta schimbare. * nttp//bibliotecs. regielve.ro/cursuri/agronomie/etologle-326315.html * hutz//www.scribd.com /doc/4732S821/Behaviorismul-curentl-psinologie-obiectve 9Gustave le Bon in 1895 pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv si publica lucrarea "Psihologia mulfimilor”. Teoria sa despre comportamentul social se poate explica cel mai bine printr-un enunj de tip cauzal stimul - contagiune. Multimea reprezenta pentru el o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de nationalitate, profesie, sex, intamplari care fi adund la un loc. O astfel de reuniune cat se poate de eterogend nu va fi foarte greu de stipanit si dirijat. Intr-o astfel de comunitate, personalitatea constient& dispare, se formeazA un "suflet colectiv", cu trasaturi distincte, Membrii unei astfel de comunit&ti se supun Legii unititii mentale a multimilor, potrivit cdreia toti indivizii din grup au tendinfa de a-gi ignora propriile sisteme de valori gi incep si se ghideze exclusiv dupd normele grupului respectiv+ Consacrarea termenului “etologie” s-a facut prin aparitia monografiei etologice claboraté de N. Tinbergen, in 1951, “Studiul instinctului”. in domeniul cauzalitatii comportamentului, acesta a subliniat orientarea obiectivist’ a etologiei: "A atribui o functie cauzala unor fenomene ce nu sunt obiectiv observabile conduce adesea la concluzii false. Deoarece fenomenele subiective nu pot fi observate in mod obiectiv la animale, este inutil sa le afirmam sau si le negim existenta”. Contributia sential’ la dezvoltarea acestei stiinte a reprezentat-o acordarea premiului Nobel pentru medicina si fiziologie in anul 1973, fondatorilor etologiei Konrad Lorenz, Nicolas Tinbergen si Karl Von Frisch, pentru cercetdrile lor din domeniul comportamentului uman si animal. Konrad Lorenz (1903-1989) a creat un sistem teoretic coerent al acestei noi discipline, in urma unor cercetari zoologice, a constatat ci animalele se nasc cu doua bagaje genomiale: primul, o disponibilitate nespecific’, care reactioneazi la realititile mediului si al doilea compus din algoritmi biologici si comportamentali tnndscuti. Observa ci, si la om exist structuri instinctive inndscute, programate ereditar, dar si “componente de orientare", determinate de medi. Lorenz. afirma, c omul are mai are multe elemente comune cu animalul, dar are in plus intelectul, gandirea, limba, considerentele $i inhibitiile morale, care-i modific’ comportamentul. Teza etologica elaborati de Lorenz atest faptul cd: * fenotipul unui organism include caracterele sale morfo-anatomice si fiziologice dar gi pe cele comportamentale; * omul are elemente comune cu animalul, dar are in plus intelectul, gandirea, limba, considerentele si inhibifiile morale, care-i modificd comportamentul; * a gisit la animale un bagaj genomial nespecific care reactioneaza la realitatile mediului, si unul compus din algoritmi biologici i comportamentali innascuti; * a gsit la fiinta umana structuri instinctive innascute, programate ereditar, dar si componente de orientare, determinate de mediu. Unele teorii actuale considers ca fiinta umani se autoactiveaza printr-un mecanism inte nedescifrat, se crede c& ar functiona in ea un impuls de autodepisire potrivit caruia nedepisirea ar genera complexe de inferioritate, iar supradepigirea complexe de superioritate. “ http://wwwroportalro/articole/comportamentul-social-S4.htm 10Tinbergen a jncercat si explice din punct de vedere etologico-fiziologic comportamentul inndscut. Pentru el instinctul reprezenta: ,,facultatea de a indeplini Ja perfectie fri si fi invafat in prealabil actiuni specifice, dependente de condifii interne $i de factori extemni”, Factorii externi in combinatii de natura configurational, constituie stimuli declangatori pentru raspunsuri tipice conforme cu legea aditiei cantitative. Exist si stimuli directori, care joacd rol de orientare a rispunsului in raport cu mediul. Cercetarile intreprinse de Lorenz, Tinbergen, Harlow au contribuit efectiv la descifrarea unor fenomene etologice esentiale cum ar fi cel de imprimare sau cel de invatare conditionat, prin care autorii au reusit s& demonstreze existenta in determinismul comportamentului a unei componente ereditare (constitufionale) gi a alteia dobandite (circumstantiale). Factorii interni ar fi 0 sursd endogend a comportamentului, care controleazi calitativ si cantitativ motivatia. Ei sunt reprezentati de hormonii gi serzatiile proprioceptive care maresc excitabilitatea centrilor senzoriali, motori si scad pragurile de rispuns pentru influxurile automate (produc migcéri dup& ce blocajul natural a fost inliturat). Prin interventia motivatiei si a combinatiei cheie a stimulilor care actioneaza asupra unui mecanism innascut de declangare, se produce fenomenul de comportament inniscut. Exist doua directii principale de cercetare in abordarea comportamentului animal: - scoala europeand etologica Loreanziand studiazA indeosebi comportamentul innascut, punand accent pe studiul animalului liber in ambianta sa natural-ecologic’; = behoviorismul, scoali care s-a dezvoltat indeosebi in $.U.A., pune accent pe studiul procesului de invatare. Experientele de laborator se efectueaza pe animale finute in boxe inchise (Skinner), unde sunt supuse unor stimuli si se studiaza reactia lor la acestia. Curentele au fost antagonice prin rezultatele obfinute, dar ambele au contribuit la dezvoltarea etologiei Cercetarile romanesti de etologie, au debutat cu lucrarile scriitorului si psihologului M. Beniuc, publicate in lucrarea "Psihologia animal comparatd gi evolutivit (1970)". Autorul considera c& etologia pune accent pe comportamentul ereditar sau pe instinct, definit de el "complex de reactiuni motorii intr-o situatie complexa” care oferd posibilitatea urm: unui drum filogenetic pe scara animal. Lucrarile biologului Cociu (1935), "Viata tn zoo (1980)” si ”Tainele comportamentului animal (1982)", aduc informatii prefioase asupra comportamentului animal si pun bazele dezvolt&rii etologiei ca stiin{A de sine stit&toare, in complexul de stiinfe biologice romanesti. Referitor la instinct, Cociu afirma c&: ,,finalitatea sau intenfionalitatea oricarui instinct este asigurati de faptul cA toate activitatile care formeaza comportamentul, si prin care se atinge scopul respectiv, se bazeaz’ pe un mecanism neurofiziologic comun. Definitia complet’ a instinctului ar trebui s includa nu numai indicarea scopului obiectiv urmarit sau intenfiei pe care o serveste, ci si indicarea mecanismelor neurofiziologice pe care se bazeaza. in ultimele decenii ale secolului trecut, psihologia animali a devenit preocupata de studiul instinctelor care pot caracteriza subiectul sub raport senzitiv, motor si afectiv. in conditiile unei societiti industrializate se produce o artificializare a vietii gi o restructurare a factorilor ecologici iar etologia joaci un rol important in societatea moderna, 4Inventarul comportamental al speciei dobandit in evolutia filogenetic’ nu mai funcfioneazi uneori ,normal", de multe ori adaptarea comportamentalé biologic’ nu poate fine pasul cu evolutia tehnicii. Limita tolerantei comportamentale este deseori depisiti, prin tehnicizare excesiv’ si astfel apar fenomene de stres etc. Fiinfa uman& cunoaste deseori crize de adaptare exprimate prin modificiri patologice ale comportamentului: caudofagia, fetofagia, pervertirea gustului, diverse ticuri nervoase $i altele, care denota tulburari metabolice si de frustrare in relatia organism-mediu. Pentru o buna adaptare, este necesara optimizarea parametrilor comportamentali specifici speciei, pe baza cunoasterii comportamentului uman. Se poate incerca adaptarea tehnologiilor de exploatare la necesititile comportamentale (dupa K. Zeeb, 1980) si la modul ideal se poate incerca o adaptare geneticd, prin selectie uman& (durata lungi a adaptarii genetice). Se cunoaste din natura ci omul poate s se apropie de un animal silbatic, dac& depaseste un anumit grad de apropiere animalul fuge de om pentru a se salva, iar daca omul se apropie mai mult, odati cu depasirea distantei de fuga gi atingerea unei distante critice, animalul crede c& nu are sc&pare gi va trece la atac (reacfia de apirare). La animalele domestice distanfa de fugi a fost anihilati prin procesul de imblanzire, ele accepti apropierea omului, se las atinse de el, manifest’ sub o forma mai atenuaté un comportament de fugi/salvare, descris mai ales fata de persoane straine. Frica fat de om se intensifici in cazul unor transporturi indelungate pe calea ferati, de exemplu. in aceste cazuri trebuie si se asigure o densitate convenabili, furaje si apa suficient’, in functie de anotimp si durata transportului. Nelinistea gi frica animalelor cu ocazia imbarcarii se poate combate eficient cu substante tranchilizante. Etologia gi ecologia stau la baza psihologiei genetice, a psihologiei evolutive gi comparate, care abordeazi comportamentul animalelor in evolutia lor filogenetic’, dar gi in dezvoltarea ontogenetica (Beniuc, 1970). 1.2. Metode de lucru folosite in etologie fn cercetarea etologici se folosesc urmatoarele metode (Tembrock, 1980): - Studiul animalului liber in mediul natural, prezint& avantajul unui comportament nealterat de conditiile de mediu; este dificil de efectuat dar permite studierea unui numar mare de specii; - Studiul de laborator in condifii de captivitate, permite cercetarea mai detaliata a comportamentului, dar pe un numar mai mic de animale care se preteazi la acesta (sobolani, soareci, pisici, primate etc.). Ambianta nenaturala in care animalele se confrunta cu situatii pe care nu Ie intalnesc in natur4, pot denatura comportamentul. - Descrierea comportamentului in caietul de notife sau verbal este 0 alta metoda de studiu a comportamentului, prezinti dezavantajul ci observatorul nu poate memora comportamentul sau actiunea comportamentala in totalitate, sau poate fi subiectiv. - © metoda mai obiectivé 0 reprezint& folosirea mijloacelor tehnice pentru fotografiat, filmat, inregistririle sonore, fixarea de emif&toare pentru studierea comportamentului teritorial etc. 19Se poate constitui o etogramd, care inventariaz& comportamentul, elaborand un catalog de manifestari si actiuni comportamentale, Scheibe (1982). Toate aceste cercetri trebuie s& se efectueze in spafiu si in timp, ludndu-se in calcul si variatiile individuale (Lundberg, 1979). Se caut& gisirea unor solutii constructive optime in ceea ce priveste desfigurarea comportamentului, iar in aprecierea rezultatelor se tine seama atét de parametrii productivi (cresteri, scdderi, consum energetic etc.) cat si de parametri comportamentali (odihna, relafii, etc). Cele mai multe experiente se fac pentru a scoate animalele de sub dominatia acfiunilor predeterminate, se studiazi de asemenea posibilitatile de invatare si discernmant. Psihologia mai studiaz posibilitatile simfurilor, 2 afectiva, repausul si activitatea, limbajul, jocurile, comportamentul sexual, ierarhia intre indivizi, simfAmintele etice gi estetice, etc. Se practica si experiente de alegere, animalele sunt puse s8-si aleagi liber gi simultan diferitele variante sau elemente constructive: tipuri de pardoseala, anumite forme de boxi, diferite culori etc. Calitatile unor elemente tehnologice sunt apreciate prin raspunsuri fiziologice si comportamentale ale animaielor. Aga, de exemplu, se poate cerceta zgomotul de diferite intensit&ti i efectul lui asupra animalului si a parametrilor productivi etc. Dup& Tembrock, studiul etologiei aplicate (etopractica) se poate efectua pe doud cai: - orientarea pe 0 problema, exemplul productiei animaliere, se determina o limit productiva la care trebuie s& se ajung’. Dupa aceasta se cautd parametrii comportamentali care sunt corelati pozitiv cu productia stabilita. Urmeaza, schimbarea condifiilor de mediu in aja fel incat s& se ating’ un optim respectiv, un maxim de corelare. Practic, dintr-o popillatie se aleg specimenele care se apropie cel mai mult de productia de lapte stabilit’, cele cu coeficientul cel mai mare de corelare se vor alege pentru procesul de optimizare a productiei de lapte. - orientare pe un obiect concret, pe o specie de animale, studiind comportamentul specific al speciei, se pot obfine adaptari folositoare omului. Cercetind comportamentul social de biocomunicare pe cale biochimicé (feromoni) la uni diundtori din clasa insectelor, s-a ajuns la inventarea capcanelor cu feromoni. Cunoasterea fenomenului de constant de specie floral” in activitatea de culegere a nectarului de catre albine a dus la _,dresarea” lor spre anumite culturi, in vederea polenizarii acestora (Tembroc K, 1980). in cercetarea psihologic’ a comportamentului uman in general, se cunosc 6 abordari principale reprezentate de: - Abordarea biologic’ presupune c& biologicul din noi ne este destinat si ne permit s& actionam eficient in Iumea reali. Acest mod de abordare este interesat de interactiunile dintre mediul inconjurator, fiziologia noastra interna, si modul in care procesele fiziologice interne alaturi de structura genetic ne influenteazA comportamentul; - Abordarea dezvoltirii este interesata de cele 3 domenii ale dezvoltarii umane: emotional, social, cognitiv si de modul in care oamenii/animalele se schimb& de-a lungul timpului; - Abordarea umanista se concentraz pe experienta individuala, este interesat& in special de dezvoltarea personala gi de experienfa subiectivi a oamenilor. Considera ca fiecare individ este unic si trebuie ajutat s& se descopere si si-gi utilizeze propriul potential; -Abordarea behaviorist comportamentala este interesaté de invatare si deprinderi, examineaz modul in care mediul inconjurator ne afecteazd comportamentul. Consider 13cA psihologii ar trebui si studieze doar comportamentul, nu géndurile si experientele ‘oamenilor, deoarece comportamentul este singurul aspect pe care oamenii fl pot vedea cu adevarat; ~ Abordarea cognitiva se refer la studiul proceselor noastre mentale, considera ci daca vrem si intelegem de ce oamenii actioneaza intr-un anumit fel, este necesar sa intelegem felul in care gandesc, memoreazi si argumenteaza. Cognitivistii sunt interesafi de modul in care interpretm gi dim un sens lumii din jurul nostru ; ~ Abordarea social studiaz& modul in care interactionam cu alfi oameni. Unii psihologi sociali sunt interesati de factorii individuali ai comportamentul social, alfii sunt interesati de credintele si atitudinile sociale, iar alfii se ocup& de grupuri gi interactiuni sociale * 5 htp:/Aww.umftgr.co/fileadmin/medicina/catedre/Ma/Psihistrie/Curs_psihologie_nutritie_an_ll__Or. Buicupat 14CAP. I, PSIHOLOGIE MEDICALA 1.1. Domeniul de definire al Psihologiei Medicale 1.2. Istoric 1.3. Curente teoretice cu impact asupra Psihologiei Medicale 1.4. Relatia Psihologiei Medicale cu alte stiinte. 1.1. Domeniul de definire al Psihologiei Medicale Fiinfa umani este extrem de complex si nu cunoaste inca deplin modul in care aceasta functioneaza. in medicina moderna medicul este mai obiectiv, mai despovarat de subiectivitatea aprecierilor sale gi ale pacientului, dar practica isi pierde continuturile umane, devine steril8, iar individul in suferint& o respinge. Medicina renaste in mileniul al treilea innoindu-se prin dimensiunea ei cea mai stabil, dimensiunea psihologic’, care rimAne un subiect vast de explorat. Psihologia studiaza functiile psihice normale si legile activitatii psihice, procesele psihice si personalitatea uman& cu manifestarile comportamentale, la omul sinatos psihic. Evolutia medicinei in ultimii 50 de ani nu a fost dublata de o dezvoltare la fel de important a psihologiei medicale si acest lucru a insemnat o pierdere in calitate a actului medical. Literatura de specialitate ii oferd psihologiei definitii variate, fiecare autor accentuand unul sau altul dintre aspectele acestui domeniu al cunoasterii umane. KJ. Schneider definea psihologia ” stiin{a a inimii”, atrigand atentia asupra necesitatii apropierii psihologiei de om, de viat&, de problemele lui reale? J.B. Watson considera psihologia, “stiinfa comportamentului, a faptelor exterioare observabile si mAsurabile”. Psihologia general are peste 30 de ramuri: psihologia social’, pedagogic’, a muncii, artei, juridic3, psihologia copilului, psihologia medical’, etc. Medicina secolului nostru impune psihologia medical ca stiint’, cu un domeniu clar delimitat si care dispune de metode proprii. Psihologia medical are o metodi care urmireste elucidarea si transformarea situatiilor intr-o directie favorabila intereselor bolnavului, are un camp de aplicare, relatia bolnavului cu mediul su de viati/cu medicul/cu personalul de ingrijire/cu medicina si institutile terapeutice. in zilele noastre a crescut interesul pentru personalitatea omului bolnav gi pentru examinarea acestuia ca intreg psihosomatic. Bolile psihosomatice sunt responsabile de decesul a aproximativ 80% din populatia globului, iar tulburarile functionale generate de 0 dereglare neurovegetativa reprezint& aproximativ 30-40% dintre consultatiile zilnice ale unui medic de familie, Medicii au recunoscut inc din antichitate, unitatea somato-psihica si influentele reciproce dintre psihic gi somatic. Psihanaliza a explicat dinamic fenomenele psihice si a teoretizat relatia psihologicA dintre medic gi bolnav. Sigmund Freud a implementat concepfia psiho-somatica in teoria gi practica medical’. Psihologia medical este interesati de individ gi reactiile sale, incearci si umanizeze actul medical, s4 restabileasc4 un contact cat mai apropiat intre medicina si persoana umani. Factorul psihic este privit ca un agent etiologic pentru unele boli somatice sau un agent sanogen, cand pacientul prin psihoterapie igi modific’ comportamentul nociv pentru a-si ameliora tulburarile patologice. * hups/www.unfigm sofileadmin/medicina/catedre/MAPsibiatrie/Curs_psibologie_notritie_an_II-_Dr._Buicu.pét 116J. M. Charcot a fost primul autor care a considerat importanta crearea unei psihologii aplicabile in cazul unui proces patologic. Psihologia medical este definita “parte a psihologiei care se aplick problemelor ridicate de medicina” de ctre J. Delay si P. Pichot. Pentru P. Sivadon, ea studiaza “aspectele medicinei in care sunt implicate relatiile pacientului cu situatiile gi cu celelalte persoane”. L. Bini si T. Bazzi o consider’ “psihologie in raport cu gandirea gi activitatea medicului”. Pentru Scripearu ea are rolul unei “propedeutici pentru toate specialititile medicale, deoarece medicul trebuie s4 ajute boInavul folosind toate stiinfele despre om”. Popescu-Neveanu considera c& “psihologia medicala studiaza psihologia bolnavului, relafiile sale cu ambian{a si legaturile subiective cu medicul, cu familia”? in cadrul psihologiei medicale functiile psihice sunt integrate in cicluri de activitate mai vaste, intr-o functionare mai globala a vietii psihice (H. Ey). Psihologia medical este interesati de toate aspectele psiho-sociale pe care le ridicé medicina, inclusiy relatile interpersonale ale bolnavului, dar la fel de importante pe Langa cunostintele stiinfifice si deprinderile tehnice sunt si normele etice. Postulatul medicinii psihologice este reprezentat de individualizarea terapiei, pentru c& “nu existi boli, ci bolnavi” cu particularitatile lor individuale, cu o anumitd personalitate premorbida, cu o anumitd gravitate a bolii, in relatie cu un medic curant. Specificul individual este asigurat de factori ereditari (genetici), factori de mediu (fizic, biotic) si factori culturali, sociali, Succesul terapeutic presupune nu doar combaterea bolii, ci si modificarea particularitatilor reactive individuale. 'V. Sahleanu si L. Athanasiu au adaugat la sfera preocuparilor, pe lang& problematica relafiei medic - pacient si problematica psihologic’ a profesiunii medicale. . Nayrac considera c& atentia principal a psihologiei medicale er trebui si se indrepte spre componenta psihologica a actului medical. fn epoca moderna psihologia medicalé este interesati de dinamica factorilor emotionali, impactul evenimentelor traumatizante si influenta lor asupra fiziologiei normale, dinamica familiei precum si adaptarea persoanei in familie, Je scoali sau in profesie (Sivadon). Ramane actual si domeniul terapeutic, psihoterapiile permit alinarea suferintei prin influent psihologic’. 1.2, Istoric Rolul vietii psihice nu a fost minimalizat niciodatd, iar manifestarile psihulogice ale bolnavilor i-au preocupat pe medici incd din antichitate. Acestia au incercat si inlature suferinfele fizice sau psihice ale membrilor comunititii i au luptat pentru recuperarea sinatitii. Factorii de ordin psihologic intervin in toate etapele dezvoltarii bolii, la debut,vindecare saudeces. Chinezii au observat cA excitafia unei parti a corpului poate modifica reactia ansamblului organismului (reflexoterapia). ? buipviwrww slideshare.net/gflorentina/manual-psihologie-13524693 5 hitpf!www seribd.com/doc/2453092/PSIHOLOGIB- MEDICALA-INTRODUCERE-antor-Dr-I-Cucu, 17Grecii au considerat actul medical unul de prietenie (yatrificare), ,,pacientul este amicul medicului datorit& bolii, iar acesta doreste si-l ajute” (Platon); in virtutea prieteniei medicul va cerceta si procura binele prietenului (Aristotel); medicul trebuie s& cunoascd boala si bolnavul, remediul pe care si-] foloseasc gi cum actioneaza acesta (Hippocrate gi Alcmeon din Crotona); Hippocrate a pus bazele medicinii rationale si conceptiei umorale in medicin’; Galenus, filozof grec, a scris lucrari de igien# mintald, a considerat c& forfele sufletului sunt o consecint& a mixturilor umorale, iar sufletul poate fi influentat prin dietetic’ corporal; Soranus din Efes, Areteu din Capadocia, Asclepiade, au pledat pentru o abordare umanitari a bolnavilor psihic, recomandand odihn§, diet ugoara, cAlatorii, schimbarea mediului, auditii muzicale, etc. Erasistrate, provenit din gcoala filozofici din Alexandria a utilizat metode de investigatie psihologicd. Avicena, filozof si medic persan, a recunoscut rolu! sentimentelor in menfinerea sta de s&natate mintald si a aplicat metoda cuvintelor inductoare in examinarea bolnavilor. Evul Mediu European (sec. XII - XVI) a fost dominat de dogmele religioase gi practicile primitive la adresa celor ce incdlcau aceste dogme. Sydenham (sec. XVII), sustinea etiologia psihogena a diferitelor afectiuni. in Epoca iluminista si secolele care au urmat, se remarci un progres al stiintelor umaniste (filozofie, sociologie, psihologie, etc.) dar i al medicinii, psihiatriei, psihologiei medicale. Heinroth in 1818 vorbea pentru prima oar de,,psihosomatica” descria tulburarile ,somatopsihice” din diverse afectiuni. Stahl in Germania, la inceputul sec. al XIX-lea, punea bazele Scolii morale germane ca sursa de echilibru gi sénatate, interesata de valorile spirituale si morale ale viefii. Primul curs de psihologie a fost sustinut de Issensee, seful catedrei de Patologie Terapeutica si Medicina Legal din Berlin. Primele teoretizari in psihologia medical se fac pe la sfargitul secolului al XIX-lea gi inceputul secolului XX. Ideile psihologiei clinice au fost promovate de c&tre psihiatri, c&rora lise datoreaza introducerea psihologiei in medicina, Prima lucrare mai elaborata de psihologie medicala este publicata in 1852 de H. Létze. D.H. Tuke in 1870, public , Medical Psychology’. Bechterev in Rusia, infiinteaza primele laboratoare de psihologie experimental. A. Ribot in Franta, sustine un curs de ,psihologie afectiva” cu notiuni de psihologie medical L, Witner fondatorul psihologiei clinice, de la universitatea din Leipzig dar care lucra in America publicé in 1907 lucrarea ,,Psychological Clinic”, activitatea lui este continuata de W. Healey, care considera ci dizarmonia persoanei are la baz tulburari afective. in prima jumitate a secolului al XX-lea scriu lucrri de Psihologie Medical P. Janet in Franta si P. Schilder in Germania, iar in a doua jumitate a secolului XX, Pichot si Delay in Franta. iar Iacobi in anul 1822 * hnp://www slideshare.nevingrideszatmari/andrei-cosmovici-psihologie-generala 118Emest Kretschmer este autorul unei biopsihotipologii, al unei monografii Medizinische Psyhologie”, in care sunt prezentate: tulburari psihice, reactii ale personalitatii, expertize psihologice si metode de psihoterapie. in S.U.A. Psihologia Medicald era predaté sub forma ,,psihologiei dinamice”, cuprindea notiuni de psihologie generali si experimentala, de neurofiziologie, antropologie si sociologie. in Anglia, Michael Balint (1957) a publicat cartea , Medicul, bolnavul sau gi boala”, in care recunoaste c& si medicii practicieni au dificultéti emotionale in infelegerea atitudinii bolnaviior si al propriului lor comportament. Introducerea psihologiei medicale in studiul medicinei in fara noastra are loc la inceputul secolului al XX-lea, ca disciplina facultativa in universitatile de medicin’ din anul 1977, devine curs obligatoriu din anul 1990. Profesorul Florian Stefinescu Goanga infiinteazi un laborator de psihologie experimentali iar Prof. D. D. Rosca si Cupcea, au fost preocupati de domeniul psihometriei, al psihologiei medicale, de testele de temperament, caracter, si adaptare sociala. Au publicat in domeniu: Athanasiu A. ,Elemente de psihologie medicala”; Tamandescu I. B.,Psihologie Medicali”, ,,Stresul psihic gi bolile interne”, ,,Dimensiunea psihologica a practicii medicale” ; Pamfil E. si Ogodescu D., ,Psihologie si informatie” ; Ionescu G. ,Psihologie clinick”, ,,Introducere in Psihologia medicala”, ,,Tratat de Psihologie Medical si Psihoterapie” si altii. fn Romania, in 1875 V. Conta publica ,,teoria fatalismului”, un manual de psihologie materialist’, in care sublinia legatura dintre toate fenomenele lumii, inclusiv cele psihice#* Eduard Gruber publica in 1886 un studiu referitor la memorare, iar in 1888 a publicat cartea ,Stil si gandire” in care sustinea metoda experimentala pentru o analizé mai profunda a operei literare. Nicolae Vaschide impreund cu E.Toulouse si H.Pieron au publicat in 1904 ,,Tehnici de psihologie experimentala”, Constantin Radulescu Motru pleacd la Paris, apoi la Leipzig unde lucreazi cu W.Wundt, care fi va publica in revista sa, teza de doctorat "Despre dezvoltarea teoriei lui Kant asupra cauzalit3tii in naturi”. Contributii igi aduc gi Prof.Florian $tefanescu-Goanga si Mihai Ralea, iar Prof. D. D. Rogca si S. Cupcea, care au fost preocupati de domeniul psihometriei, al psihologiei medicale, de testele de temperament, caracter, de adaptare social’, ete. 1.3. Curente teoretice cu impact asupra psihologiei medicale Psihanaliza ii oferd psihologiei medicale primele concepte teoretice (teoria personalitatii, transferului, contratransferului), ulterior apar si alte teorii care vor contribui la individualizarea acestei stiinte. Psihosomatica subliniaz4 importanta personalitatii gi a istoriei sale afective in geneza unor stiri morbide. J. Heinroth descria tulburiri psihice gi boli somatice produse 5 huapufivwyrscrtub,con/sociologie(psihologie/introducere-scur-istori-psih93178.php 119de factori psihotraumatici. Dunbar H. (1943) a constatat un anumit profil psihologic si stil de viaf& al bolnavului coronarian, ulceros sau astmatic. F. Alexander (1941) gaseste conflicte afective in copiliria bonavilor alergici, si considera c& hipertensiunea arterial apare la subiectii agresivi care igi reprima propriile pulsiuni. Neurobilogia si organodinamismul (Franta, Germania, Anglia, S.U.A.,) considerau funcfiile sistemului nervos ierarhizate de la primitiv spre superior, fiecare nivel superior integrand nivelurile inferioare. Jackson H. considera boala o “regresiune cAtre niveluri functionale inferioare”. Existenfialistii (Minkowski, Zutt, Husserl si Heidegger), subliniau importanja analizei psihologice in cunoasterea personalititii individului. Conceptia existentialist porneste de la Kierkegaard, fiind preluati de M. Heidegger, G. Marcel, J. P. Sartre, A. Camus, Binswanger, si considera viata particular a unei fiine, o parte superficial a vietii psihice izvorata dintr-un fond constient, care depinde de maniera individuala a fiinfei dea fi in lume. Pentru a cunoaste acest fond, este necesari cunoasterea istoriei existentiale a intregii vieti a pacientului. Condifia uman’ considera existentialistii, este una "de anxietate”, si rezult& din infelegerea libertfii de a alege in conditiile necunoasterii viitorului. Frankl a incearcat si implice activ pacientul in analiza existential’ prin cregterea responsabilititii fatd de sine. Gestaltismul sau psihologia configuratiei, a formei, lansata de psihologul german Max Wertheimer, porneste de la ideea ci, oamenii percep Iumea in intreguri gi nu pe parfi, ei receptioneaza datele si le proceseaza structurat, potrivit unor legi ale dependentei partii de intreg. W. Kohler gi K. Lewin au completat domeniul cercetarilor gestaltiste. Spre sfarsitul sec. al-XX-lea apar teoriile umaniste ale lui Malim, Birch, Wadeley, care considerau c& psihologia trebuie si studieze experienta constienté gi subiectiv’ a individului. Abordarea cognitiv sustinea, ci infelegerea deplina a comportamentului unui individ presupune studierea evenimentelor interioare ale persoanei. Behaviorismul reprezentat de J. Watson, P. Janet, Binet, Pavlov, F. Skinner, considera psihismul un complex de reflexe conditionate si ignora determinismul multifactorial al acestuia. Behavioristii acordau importan{i invatirii, deoarece, potrivit conceptiei behavioriste, comportamentele pot fi modificate prin invafare. Watson a aplicat metodele psihologiei animale in psihologia uman’, fri si tind cont de diferentele calitative dintre cele doud lumi. Omul adaptat la conditiile mediului obtine o satisfactie si aceasta cere ulterior repetarea sa. Conceptia nervisté pavlovisté considera ci reactiile organismului reprezint& rspunsurile care asigur echilibrarea organismului cu mediul gi au drept cauzi diferiti excitanfi/stimuli din mediul extern sau inte. Organodinamismul considera boala mental “efectul unei destructuriri sau al unei anomalii de dezvoltare a edificiului structural unitar”, aledtuit din organism si funcfia psihicas Boala mentali reprezenta o organizare a vietii psihice la un nivel inferior de integrare, generat de degradarea organic’. 1.4, Relatia Psihologiei Medicale cu alte stiinte © hupu/www.umftgm.ro/fileadmin/medicinalcatedre/M4/Psihiatrie/Curs_psihologie_nutritie_an_II- Dr. Buicv.pdf 120Psihologia medical are relafii cu toate specialitatile medicale, psihologice si cu numeroase discipline sociologice (antropologia cultural si filozofica, etnografia, filozofia culturii, istoria civilizatiei, medicina socialA, sociologia etc). Medicina studiaz& bolile si consecinfele lor iar psihologia medicala incearci s& inteleaga psihicul uman in condifia de boala. Fiziologia, biochimia, fiziopatologia sunt implicate ca si psihologia medical, in studierea stresului. Endocrinologia, medicina inte, diabetologia, ofera date despre bolile psihosomatice. Specialitatilor chirurgicale cu impact sever asupra pacientului, psihclogia medical Ie ofera solufii pentru situatiile de impas existential. Preocupati de suferinta bolnavului, psihologia medicala are relafii cu antropologia filozofica, psihologia aptitudinilor gi a muncii, teoria idealurilor gi etica. Are o important teoretica si practic’ delimitarea psihologiei medicale de psihiatrie si psihopatologie. Psihopatologia studiaz& simptomatologia psihici din bolile psihice si somatice, oferindu-i psihologiei medicale date care permit abordarea unor personalitati patologice. Psihiatria este interesat& in primul rand de diagnosticul nosografic, nosologic si tratament. Psihiatria preia de la psihopatologie nofiunile, le clasifica in simptome $i boli psihice, efectueaz’ tratamentul lor, este interesata si de aspecte epidemiologice, genetice gi de psihofarmacologie etc. Epidemiologia are un rol tot mai important in evaluarea unor factori psiho- comportamentali de risc pentru boli psihosomatice gi traumatice (accidente de masina), produse datorit& unor stari psihice particulare. Psihologia social oferi nofiuni referitoare la relatia medic-pacient, insertia psiho- social a bolnavului dar in acelasi timp gi relatia medicului cu alti specialigti: farmacisti, biologi, chimisti, firme de medicamente sau aparaturi medical’, mass media, etc. Psihologiei sociale ii apartine aprecierea calititii viefii si functionalitatea socialé a pacientilor, analiza psihologic’ a fenomenelor legate de administrerea diferitelor tratamente. Psihosomatica este dificil de delimitat de psihologia medicala, ambele discipline sunt interesate in mod egal de problemele ce fin de stresul psihic gi factorii de risc psiho- comportamentali. Stiinfele umaniste : literatura, artele plastice, muzica, filozofia contribuie la :cultura general a medicului, ii aduc exemple de oameni confruntati cu boala, durerea, moartea, ii completeazi capacitatea de infelegere a fiinfei umane iar cunostiintele de filosofie ii formeaza un concept coerent despre existent, oameni, bine, adevar etc. Se cunoaste rolul religiei in vindecarea unor boli. Principiile eticii sunt respectate de medic: este onest, dezinteresat, nu produce raul. Psihopedagogia ii recomanda practicianului metodele psihologice cele mai utile pentru reconstructia gi reeducarea bolnavului. Psihometria testeaz& psihologic persoana, urmarind parametrii: inteligenta, memorie, functii cognitive, depresie, anxietate. Psihologia organizational’, furnizeaza repere psihologice esaloanelor sanitare cu care vine in contact bolnavul: dispensar, policlinic8, spital, laborator, etc. Psihologia medical& nu poate lipsi din procesul de formare general a medicului, pentru infelegerea fenomenului uman. 121Cap. 2, CONCEPTUL DE NORMALITATE SANATATE $I BOALA 2.1. Normalitate 2.2. Sinitate 2.3. Boal 2.4. Boala ca durere, suferinta 2.1. Normalitatea Modelul ,normalititii” ca medie statistic’ poate intra in discutie doar ca speculatie teoretica pentru cd istoria umanitatii cunoagte multe actiuni care par a fi ,anormale” din punct de vedere etic, moral, etc. la un moment dat, dar care ulterior cap&ta denumirea de ngenial” sau progres” sau ,revolutie” deoarece condifiile contemporane momentului anormal!” il ficea de neinfeles de citre ,normalitatea statistica”. Putem contura nofiunea de normal cu ajutorul normei regula, dispozitie obligatorie, ordine obligatorie sau recomandabila”. Tipurile de norme sunt diverse. Norma biologics, presupune desfasurarea armonioasa a functiilor organismului. Norma psihicd presupune o armonie a functiilor psihice in ansamblul lor si o buna integrare a persoanei in sine si mediu. Norma sociali {i oferd individului posibilitatea unei dezvoltari biologice gi psihice depline, se refera la ansamblul conditiilor : sociale, economice, de mediu si educative. in context social se impune definirea normei etice (sau morale), consideraté o regulé a modului de comportare a omului in societate cu obligatiile lui fata de ceilalti ‘oameni si fata de societate, Norma juridica este o reguli de conduit& a c&rei respectare poate fi asigurat prin constrangere. Normalul din punctual de vedere al normei statistice, este egal cu suma unei absolute majorit’ti, dar sunt neglijafi factorii psihologici si sociali care variaza, de la o epoca la alta. Normalitatea presupune si adaptabilitate, adick o integrare deplina gi stabili a individului in mediul ambiant. Americanii Golden, Mendel gi Golneck, au considerat factorul adaptativ un criteriu de apreciere al normalitifii, Ei au testat 1935 de studenti timp de mai multi, majoritatea cdsatorifi ani, iar sotiile au fost si ele chestionate pentru completarea unor date referitoare la subiecti. Au ajuns la concluzia ci omul normal este un om fericit, mulfumit de soarta sa, chiar si cand este c&s&torit si tat&’. Dar acest om interesat doar de mica lui viaf& personala gi familiala este adaptat perfect dar are o creativitate redusi. Are ambifii gi aspirafii limitate pentru el gi ai sii. Rolul acestor normali este de a pastra forma existent’, un mod de viati, 0 rasi, 0 specie, pe care le protejeaza si intdreste. Sunt conservatori, prefera zonele sindtatii gi ale lucrului verificat. fn devenirea umani ins nu cei normali ne-au impins inainte, din treapta in treapta (Hermann Hesse), ci fantastul, visatorul, individualistul, poetul si inovatorul. Inovatorii fac salturi, viseazd neganditul gi astfel intr-o zi, maimuta a pirasit ad&postul si a mers in doua picioare. Un individ este in primul rand o persoan& biologici cu o personalitate si subiectivitate proprie. Este in acelasi timp si un personaj social, a cdrui existent se desfasoara in cadrul unei polarititi individ/grup de apartenenta. Pentru a avea un mesaj " hutp:/ www seribd.com/doc/39532462cartea-copilasulti-scump 122psiho-socio-cultural eficace, trebuie s4-si perceap& propria imagine cu pastrarea identitatii pentru sine insugi gi pentru ceilalti. Istoria evolutiva a fiecdrui organism , filogenia”, este realizata prin mecanisme de variabilitate care contribuie la selectie. Fiecare variatie genetic’ avantajoasi din procesul selectiei, are valoare adaptativa. Adaptabilitatea include i variebilitate. Daci adaptabilitatea inseamna incadrarea in ,norma”, variabilitatea constituie o abatere, anormalitate”. Uneori ceea ce pare anormal la un moment dat in dezvoltarea filogenetica sau ontogenetic’, poate deveni in timp normalitatea care asigura pastrarea speciei. Maimutele care au folosit la un moment dat degetul mare ca opozabil, au stamit nedumeriri pentru aceast4 anormalitate care de-a lungul mileniilor a devenit o trasitura comuna intregii specii in procesul de adaptare mai buna la viata arboricola si folosirea uneltelor, Adaptabilitatea gi variabilitatea au loc in procesul evolutiei individului, numita ,ontogenie”. Rationalizarea evolutiei a fost atins o data cu dezvoltarea vorbirii si scrieri care au permis transmiterea prin viu grai sau prin scris (prin simboluri) a solutiilor la care s-a ajuns pe plan mental (intelectual). Animalele pentru a-gi transmite aceste solutii, trebuie si recurgi la demonstrarea practic a abilitatii pe care urmeaza s& o preia membrii grupului. Omul isi poate comunica instructiunile prin cuvinte, care nu trebuiesc neaparat rostite, pe care este suficient si le serie, Se pot transmite mai ugor si aprecierile globale despre oameni, ,normal” sau ,,patologic”. Parintii igi transmit trasaturile descendentilor, dar dintre acestia unii sunt mai bine adaptati cerinfelor mediului si vor da mai multi urmasi, alfii mai putin adaptafi, vor avea progenituri mai reduse numeric, printr-un proces de selectie negativa. Nofiunea de’,normalitate” este mai apropiat& de aspectele mentale, psihice. Din punct de vedere psihic,omul poate fi normal sau anormal 2.2, Sinatatea Conceptiile despre sdnatate si boalé au variat foarte mult de-a lungul timpului in functie de mentalitatea epocilor. Reprezentarile despre boal gi sinatate precum si modul de raportare la acestea au fost influen{ate de conceptii religioase, de gradul de dezvoltare a stiinfelor, de superstifii sau prejudecati, dar gi de fenomenele sociale de amploare, care au adus schimbari majore in modul de intelegere al lumii Sanitatea poate fi definit’ prin prisma a 3 dimensiuni: biologica, psihologica si sociali. Din punct de vedere biologic, sindtatea reprezinti o anumiti stare de funcfitonare a celulelor, fesuturilor, organelor, care realizeaz continuitatea biologica gi armonia organelor in raport cu mediul. Din punct de vedere psihologic, sanatatea este 0 stare in care individul se simte in perfecta armonie cu mediul; capacitatea organismului de a realiza diferite activit&ti in scopul adaptarii la mediu. Din punct de vedere social, sindtatea este acea stare a organismului in care capacititile individuale sunt optime pentru ca persoana si-gi indeplineasca adecvat rolurile sociale. * hupisicursuriamg blogspot r0/2012/07/sociologie-medicala html 123Pentru clinician starea de sfnitatea presupune o "lipsi de simptome”, patologul 0 considera o "stare de integritate”, iar bolnavul priveste sinatatea ca o "stare de bine”. ° Pentru Downie (1992), sindtatea reprezenta "forma optima de fortd fizic’ (vigoare, suplete, abilitati), psihica gi sociala”. ‘Adam, P. si Herlich (1994) defineau sanitatea prin “absenta bolii, bund constitutie genetic, un bun echilibru al organismului secundar unei bune adaptiri la mediul de viata”. P. Valéry considera sinatatea o stare in care funcfiile necesare se indeplinesc “insensibil sau cu plicere”. Sfndtatea presupune gi accesul la servicii medicale adecvate, accesul la educatie 51 informatie, dreptul la hran& in cantitate suficientA gi de calitate, dreptul la conditii de locuit decente, dreptul de a trai si mundi intr-un mediu in care riscurile cunoscute pentru sindtate sunt controlate. Dimensiunile sinatatii (Ewles si Simnett, 1999) 1. Santatea fizicd - presupune functionalitatea organismului; 2, Sinitatea mental — abilitatea de a gandi clar gi coerent; 3, Sinitatea emotional - recunoasterea gi exprimarea emotiilor (fricd, bucurie, suparare); 4, Sandtatea spirituala ~ existenja principiilor personale de comportament; 5, Sanatatea in relatie cu mediul, presupune integrare in mediul inconjurator. O.M.S. aprecia in 1946 snatatea ca fiind: ,o stare de bine psihic, somatic si social a individului”. Nu presupunea doar absenta bolii si infirmitatii, ci reprezenta si un drept fundamental al omului. fn anul 1984 sSnatatea era definité “masura in care o persoand sau un grup de persoane sunt capabile s& igi satisfaci nevoile de baz’, dar si modul in care sunt capabile s& se transforme pentru a se adapta la mediul ambiant”. Dahlgren si Witehead (1995) au structurat modelul conceptual al factorilor care influenjeaza starea de sindtate: * condifiile socio-economice + factorii de mediu * condifiile de trai gi muncd * influentele sociale si comunicarea © stilul de viata + varsta, sexul, factorii ereditari Uneori starea de sindtate este aparent§, diabetul zaharat gi hepatita cronici de exemplu, multi vreme sunt asimptomatice. O litiazA biliar& ,mut&” poate fi evidentiata intamplator la un examen ecografic de rutin’. Bolnavii ignoranti nu-si dau seama de existenfa boli sau nu acorda simptomelor importanfa cuvenita. fn cazul unor psihoze nici bolnavul nici familia mu realizeazi existenfa bolii. Exist patru criterii de evaluare ale respectarii dreptului la sinatate: * Disponibilitatea - serviciile de sintate in sistem public sau privat s& fie disponibile in cantitate suficienta; * huiptiwww scribd com/doc/131000238/psibologia-boli-s-a-bolnavului-doc 124