You are on page 1of 9
jin caz contrar, aceasta specie, socotitd ca o SPECIE IN PERICOL” si de care depindem in mare parte, va disparea si nu cred cd suntem pregatiti sa facem fata acestei PROVOCARI. Ing. loan FETEA Presedintele Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania Inajutoru! apicultorului incepator FURTISAGUL LA ALBINE Furtisagul este 0 stare patologica a familiilor de albine. El poate aparea in anumite condi favorizante, in special in perioadele lipsite de cules. Aceasté stare nedorita i feprobata de apicultori poate produce jin stupind pierderi tot aga de mari ca gi bolile contagioase si, dacd nu se iau masuri, fenomenul se extinde si se “generalizeaz4, mergand chiar pana la decimarea unor stupini intregi. Ca si in azul bolilor la albine, furtigagul este mult mai usor de prevenit decat de combatut. Predispozitia la furtigag exista in fiecare familie de albine, ca o consecinté fireasca a instinctului de cules. Albinele, ‘inspecial cele batrane, devin hoate daca le creezi anumite conditii. Pricina furtigagului trebuie cdutata in prisaca, unde acesta se produce si nicidecum la vecinul banuit ca ar avea albine hoate. Este gresité parerea unor apicultori cé furtigagul este cauzat de unele albine sdlbatice, negre la infatigare sau de un soi de albine hoate. Culoarea complet neagra a unor albine hoate se datoreaza faptului ca acestea, cu ocazia furtisagului la care au luat parte, fie ca agresoare, fie ca aparatoare, n-au primit in lupta intepatura mortala, ci au fost numai stropite cu venin de albine, care are proprietatea de a le innegri imediat. Pe langa culoarea intunecata, albinele batrane au si un simt mai dezvoltat, cu ajutorul caruia descopera orice sursa de nectar, miere sau sirop. Furtisagul la albine este foarte raspandit si este cauzat, de cele mai multe ori, chiar de apicultor care, cu ocazia hranirilor stimulente de primavara sau toamni, las urme de sirop sau miere pe stupi ori in apropierea acestora tocmai atunci cand, din cauza lipsei de cules, albinele sunt mai predispuse la furtisag. De asemenea, furtigagul este favorizat atunci cand apicultorul viziteaza stupii prea des si la timp nepotrivit, ii tine deschisi prea mult timp, lasa pe stupi bucati de ceara sau uité cate o rama in afara stupului, folosegte stupi subrezi, cu crapaturi, pe unde se pot furisa albine straine, nu regleaz4 marimea urdinisurilor in raport cu puterea familiei de albine, tolereaza in prisaca familii de albine foarte slabe, bolnave, orfane sau bezmetice, seamand plante melifere pana sub urdinigurile stupilor, neglijnd oglinda stupilor, observarea si supravegherea lor permanenta. Exist si apicultori care, dupa extragerea mierii, lasaé vasele gi | Romania Apicolai® nr.6%12012 uneltele unse cu miere la dispozi albinelor. Un apicultor constient nu foloseste asemenea metode, deoarece pericliteazi nu numai stupina proprie, ci $i pe cele vecine. Albinele care ling mierea in felul acesta devin hoate si, in loc sa cerceteze si s& culeaga nectarul florilor, cerceteaz mereu imprejurimile, pana declanseaza furtisagul, preferand aceasta prada mai ugor de obtinut. Un moment periculos care Poate favoriza furtisagul il reprezinta perioada dupa un cules natural bogat ce inceteaza brusc, intrucat albinele, negasind nectar in natura, zboara disperate prin imprejurimi si prin vatra stupinei, in cdutarea hranei. Familiile puternice au_instinctul de apérare tot atat de dezvoltat ca si cel de cules si, dacd sunt adapostite in stupi corespunzatori, cu populatia mare, cu urdinigurile corect micgorate, infrunté cu succes hoatele, fiind in stare s respinga atacul, mai ales cand intervine si apicultorul la timp cu masurile necesare in majoritatea cazurilor un apicultor cu experienti poate sa recunoasca, sa evite sau si combat furtigagul in stare incipienta. Furtisagul incipient are semne caracteristice, iar recunoasterea albinelor hoate poate fi usor observata 4 Roménia Apicoli nr.6m12012 dupa zborul lor agitat, intr-o pozitie tipica, de jur-imprejurul stupilor, in special in fata urdinisului, cu picioarele intinse in jos, cu capul indreptat spre urdinis, zburand in sus gi in jos, fiind parca in orice moment gata s& fuga. Ele sunt atrase de aroma mierii emanata din stupi si ji cerceteaza astfel cdutand locul momentul potrivit s4 se strecoare repede si pe neobservate in stupii straini. Cand urdinigul este prea mare si o clipa nepazit ele incearca sa patrund in stup. Daca apar pazitoarele, hoatele fug repede, dar revin si insisté prin noi incercati si intra in lupté cu acestea. Dacd reugesc 8A ajunga in interior si s& se infrupte cu miere, albinele hoate se reintorc la stupii lor, isi mobilizeaza suratele si se napustesc in numar din ce in ce mai mare asupra familiei atacate, se lupta cu albinele care asigura paza urdinigului si patrund in interior in numér mare, cauta sa omoare matca pentru a dezorganiza familia de albine, in scopul de a prada mai usor mierea din acesti stupi lipsif de aparare. Famille puternice se apara mai bine, dar si in acest caz se produc Pagube mari deoarece insectele atacate si cele aparatoare se ucid in masa, pe oglinda stupului putandu-se observa numeroase albine intepate si moarte. Daca apicultorul nu intervine la timp, acest fenomen se extinde la alti stupi si se poate generaliza, devenind un furtigag rebel greu de stapanit. Pentru orice apicultor este ins& mult mai ugor, mai eficient si mai important sa previna furtisagul cunoscand cauzele care fl Produc decat sa-l combat, in special cand acesta a depasit faza incipienta. in practica exist si forme _de furtisag linistit care, de multe ori, nu este observat la timp de un apicultor Neexperimentat. Aceast’ forma de furtigag este mai frecventa la familiile dezorganizate, orfane sau boinave care cedeaza de la inceput, nu opun rezistentaé, nu se apara, iar in unele cazuri se intovarasesc chiar cu albinele hoate pe care le ajuta la transportul mierii in stupul strain. Apicultorul cu experienta, privind zborul albinelor, isi poate da seama cu usurinta si in acest caz c& ceva nu este normal. Astfel, o albina culegdtoare care pleaca la camp isi ia zborul dintr-o data, avantandu-se inainte gi in sus, spre deosebire de albina hoaté care, iesind din stup cu incrcatura, este nevoité sa se lase in zbor putin in jos si apoi s se inalte. Un alt semn de recunoastere a furtigagului este pozitia diferita a picioarelor: la albina care pleacd la cules cu gusa goal acestea sunt in pozitie intinsa, pe cand albinele care ies din stup cu gusa plina igi aduna picioarele sub abdomen, ca sa-si poata echilibra mai _ bine greutatea pe care o poarta in gusa. “Dac prindem cateva albine din cele banuite, care ies grdbite din stup, si le strangem usor intre degete vom observa cum albinele hoate lasa o picatura micad de miere strdlucitoare, care este dovada siguré a furtisagului si, in acest caz, se impun masuri corespunzatoare de Combatere a lui. in practicd exista numeroase metode de a opri furtigagul, cu conditia caacesta sa fie observat la timp si oprit in faza incipienta. Astfel, la stupii atacati ‘se va micsora urdinisul in aga fel incat sa permit trecerea numai a 1-2 albine si se va verifica sa nu existe alte cai de acces a albinelor in stup. in dreptul urdinisului, pe scandura de zbor, se va pune pufind iarba Sau frunze infoiate, astfel inc&t accesul albinelor spre urdinis s4 nu fie direct. Se _ va pulveriza cu apa scandura de zbor si peretele frontal al stupului; stropitul cu apa multa va continua pana la disparitia albinelor hoate. O alté metoda de indepartare a albinelor hoate este ungerea in mod repetat a scAndurii de zbor, imprejurimilor urdinisului si peretelui frontal al stupului cu o bucata de panza inmuiata in petrol sau cu acid fenic, in concentratie de 50% cu ap, ori cu creolind curaté. Se mai pot folosi si doua tampoane cu tifon sau vaté imbibate cu aceasta solutie, care se aplicd in ambele parti ale urdinigului. Emanatile neplicute ale —_acestor substante indeparteaza albinele hoate. Se recomanda, de asemenea, ca intreg stupul s fie acoperit, pana jos, cu un tifon sau cu un cearsaf de panzé mare care se lasa pana seara, cand inceteaza zborul. In dimineata urmatoare, inainte de a incepe zborul, tifonul este ldsat din nou in jos pentru a observa daca albinele hoate revin. in mod obignuit ins ele sunt descurajate de rezultatele incercarilor zadarnice facute cu 0 zi inainte gi nu mai revin. Unii apicultori obignuiesc sa ageze peste cuibul stupului atacat un geam mare, dupa ce s-a ridicat capacul si podigorul. in felul acesta stupul ramane complet etans, iar hoatele intrate trag in sus, la lumina geamului, fara a mai ‘incerca urdinigul. Ele se zbat la geam fra rezultat si renunta s& mai incerce a doua oara. Daca, in pofida acestor masuri de combatere, furtigagul continua gsi se intensificd, stupul se inchide si se muta. Seara se deschide putin ca s& plece albinele hoate si apoi se inchide la loc si se pastreaza intr-o incdpere racoroasa sau la umbra timp de 1-2 zile, asigurandu-i apa si ventilatia necesare. in locul lui se plaseaza un stup gol. Peste 1-2 zile, cand S Roménia Apicolil nr.682012 furtigagul a incetat, stupul cu albine este adus la loc. Daca si aceasta masuré nu da rezultate bune se va folosi metoda capcanei, prin care albinele hoate sunt prinse intr-un stup gol, {inute infometate sau supuse anesteziei (narcotizarii) cu eter sau cu azotat de potasiu (salpetru). in felul acesta albinele igi pierd provizoriu memoria gi sunt nevoite sa-si creeze noi reflexe conditionate in legatura cu noul loc in stupina Cea mai buna i sigura metoda de combatere a furtigagului este aceea de a pune toate familiile de albine in conditii de cules, ceea ce inseamna impachetarea lor urgenta si deplasarea tuturor stupilor in pastoral, la un cules. Metodele de combatere a furtisagului sunt greoaie si nu dau intotdeauna rezultatele dorite, fapt pentru care apicultorul trebuie s& ia neaparat masuri in vederea prevenirii acestuia. Astfel, intr-o stupina se vor intretine numai familii puternice gi in stare activa. in perioadele lipsite de cules se vor reduce urdinigurile si se va lucra la stupi doar seara sau cand timpul nu permite zborul intens al albinelor. Controlul trebuie sa fie scurt CAnd apicultorul nu locuieste aproape de stupina si nu are posibilitatea sa controleze stupii decat in anumite zile si intre anumite ore, el trebuie sé fie foarte prevazator, sa lucreze repede si curat, sub protectia fumului sau mai bine a unui cort protector, cu plasa deasa de sarma sau tifon. In lipsa acestuia, ramele din cuibul stupului deschis se vor acoperi cu un tifon sau 0 panza mare care sa impiedice accesul albinelor straine in stup. Romania Apicola Minr.682012 Cand trebuie sa se deschida mai multi stupi, este bine ca acestia sa nu fie deschisi la rand, ci, pe cat posibil, pe sarite, la distante mai mari. Stupii vor fi asezati cat mai distantati unii de altii, iar in stupina se vor pastra ordinea, curatenia si © igiena perfecta. Stupii vor fi bine intretinuti, fara crapaturi, iarinventarul apicol se va curata si dezinfecta dupa fiecare intrebuintare. Atelierul, cabana si toate constructiile apicole trebuie s& fie prevazute cu plasa de sita care sd nu permita intrarea albinelor. Fagurii de rezerva vor fi tinuti la adapost, in spatii inchise. Este interzisa amplasarea unei stupine in raza de zbor a albinelor apartinand altor stupine. Asezarea stupilor se va face de maniera neregulata, oferind suficiente puncte de reper pentru a evita ratacirea albinelor de la un stup la altul, fapt care contribuie la raspandirea bolilor si favorizarea furtigagului. O atentie deosebita se va acorda familiilor care au primit o matca noua. Nu se recomanda s facem roi artificiali in perioadele lipsite de cules. Hranirile de stimulare e indicat sA se realizeze numai seara, dupa incetarea zborului. Extractia mierii se va efectua cu cea mai mare grija, ziua scotandu-se ramele de recolt& care se pastreaz in spatii inchise, iar noaptea facandu-se centrifugarea lor. Fagurii extrasi se vor da la lins in aceeasi noapte stupilor din care au fost recoltatj. Atunci cand in natura existé un cules care inregistreaza la cantarul de control peste 2 kg de nectar pe zi, extractia se poate face ziua, chiar afara, intr-un loc mai ferit, sub protectia unui cort, neexistand pericolul declansérii unui furtigag. BOLILE VIRALE ALE ALBINELOR dr. Vasilicé SAVU, dr. Agripina SAPCALIU Laborator de patologie - .C-D. Apiculturé Bucuresti Puietul in sac (SBV) Puietul in sac este o boala virala infectocontagioasa specifica puietului de albine, c&ruia ti determina moartea in stadiul de puiet cApacit. Etiologie. Boala este produsa de un picornavirus-like de tip ARN, denumit Morator aetatule, necapsulat, rotund, de aproximativ 30 nm diametru._ Patogeneza. Boala apare la inceputul sezonului apicol, cand are loco crestere masiva a puietului. Contaminarea larvelor este determinata de hranirea lor cu nectar, polen sau apa contaminate, iar raspandirea bolii in stup se face prin albinele doici care se infecteaza in timp ce scot larvele moarte din celule, infectia propagandu- se si prin intermediul lui Varroa destructor. Larvele infectate contin aproximativ 10%? particule virale ce impiedica formarea chitinazei si astfel acestea nu reusesc s& mai naprleasca si s4 se transforme in pupe si mor. Deseori infectia virotica se intélneste in aceeasi familie de albine care este bolnava si de loca europeana. Simptomatologie. Boala debuteaza prin prezenta puietului mort in celulele capacite si aspectul ,pestrit’ al ramelor cu puiet bolnav, aspect aparut dupa descapacirea de catre albinele doici a celulelor cu puiet afectat. Celulele cu larve moarte au cpacelele concave, mai inchise la culoare, perforate punctiform sau roase aproape in totalitate de catre albinele doici. Initial larvele infectate devin galbene pal, cu capul de culoare mai inchisa decat corpul, apoi cenusii, dupa care devin maronii si apoi negricioase, sunt intoarse complet cu partea ventrala tn sus, iar cu cea dorsala se sprijind pe peretii inferiori ai celulei, aspect ce seamana cu o gondola” sau cu niste »Papuci chinezesti”. Aspect de ,gondola” sau de ,papuci chinezesti” al larvelor afectate de SBV j= Roménia Apicold ®nr.62012 Despre cele mai bune metode de lucru in apicultura Desigur, cele mai bune metode de lucru in apicultura sunt acelea in urma carora obtinem cele mai mari cantitati de miere si ceara, la un pret de cost cat mai scazut. Literatura de specialitate indica multe metode de lucru in apicultura, bine documentate si sistematizate, pe intelesul tuturor. Revista Romania apicola pune la dispozitia crescatorilor de albine un vast material de studiu si documentatie bazat pe experienta bogata a unor apicultori de prestigiu, indicand metode de lucru avansate, la curent cu ultimele noutati stiintifice obtinute Ia noi sau peste hotare. Coloanele aceleiasi reviste stau larg la dispozitia apicultorilor pentru schimbul de experienta si informare reciproca privind metodele de lucru si rezultatele. Aparitia ,,Ghidului de bune practici in apicultura”, precum si editarea unor articole cu continut strict limitat la una sau mai multe probleme specifice unui cadru bine determinat din apicultura vin in ajutorul apicultorilor in scopul obtinerii unor productii apicole sporite. 2012 Rominia Apicola linr.6 Apicultorul incepator, dornic s& cunoasca totul, dar mai ales sa obtina rezultate deosebite, este permanent supus unor oscilatii dintre cele mai curioase, trecand de la o metoda de lucru Ia alta, numai fiindea in ultimul numar al revistei Romania apicola a aparut un nou articol cu o noua metoda. Dar ,boala” aceasta nu tine mult si foarte curand apicultorul incepator, obtinand o experienta mai larga si mai consistenta, reuseste sa-si apropie cele mai bune metode de lucru. Scopul acestui articol este de a scurta cat mai mult perioada de oscilatii si incercari, inevitabila oricdror inceputuri. Mai intai trebuie stabi cu precizie cateva lucruri , care par foarte marunte, dar de o portanta mare. Acestea ar putea fi urmatoarele: - Unde se gaseste amplasata stupina apicultorului, in sesul Dunarii, in regiunea subcarpatica, in Podisul Transilvaniei, in plin Baragan sau poate in Moldova, ori in plina regiune muntoasa etc.? - De ce fel de flora melifera dispune stupina in zona respectiva amplasariiei (care este predominanta)? Este vorba de salcam, tei, fanete, paduri variate sau culturi melifere, de prim ordin ca floarea-soarelui, rapita sialtele? - Care este de regula climatul zonei respective? Se desprimavareaza devreme sau tarziu, se poate pune baza pe culesuri de intretinere timpurii (pomi fructiferi, salcie etc.) sau de obicei acestea sunt compromise de MZIOZMOT mROOIdy eIUELION wy (soya jnsewinu uy asenujuod) “JosoJee Op EULOJ Gns EZeaqs|UIWpe es aJe9 1S IeAIA lOIBIONU JO|IZI9e eZI}ONpIY uud ezesuoiioe o1e9 (euejeq) sueossosew enesiag e| ap BINUIIgo eZee|onUOpUS © ad jezeq jesiaque snpoid un yezijeo e-s (eIsmy) jeuonfeweyul ued ed + (O.WAIS ZL WA) O1UIWENA soepe no esejNWINS ep UIUeWY EunBise as ‘(4o}onjsep Boule) LnsnulA @1se0e YJWSUEN Od JO|UOIOEA efuezeid yuoUeUed EzeEOJUCD eS + ‘qsepue uud eoseBnysip epuewodal as jaInd UIP % OZ < Je}eye ase eORP + (aqe|s Jj WE easeoyiun) aolWejnd I$ eseo}euRS IIWEY ep eesoUJUc ‘(Qeyoaye jnjaind ulp %G<) @SeoUes Jew JO|NJoesu! jnzeo uJ sole Jew ‘HO}ewW e Jue Zz B| Nes Bjenue eauNoo|U) « ‘WJeyeyurzap idnjs uy ou unBe} no ewes ad Jojauigje easezensues, jenjuans ‘IyseA unBey p-z e120 e Bjenue eeundo|W « resayequios 18 erxejyoud ap unseW. -ajezieioeds aueojesoge| ul ‘YOd-Ly winded alejnoejows jo1uye} IS YSITZ e!UYs) ‘Je6 UL eLznpouNW ‘goIUOs}oa|9 eldooso/oIW suinoaid jo1uys} ep eles O ezI|]N Jod as 10g jnoysoUBeIp NyUaq ‘OASoUBeIG “woydwiis uneia ese} snjeuiosd Jow 18 uajod eyodsues} § ey99I09 Jod lew nu Jep ‘euse}xe UROYIpow EjUIZe:d nu e}e}DeJU! ene ejeUIqly “EIN|2O UIP 408n Besxa as 1S aseolfoajulou yuns 9}SN10 eyseoy ‘einjeo inpury ed esBeau o1e0|no ap afiyBlod nes @\sruo ul jndwin no euuojsues es eLeOW JO}ENVe| e[eIAepeD AGS EP aFeyO9Je sOj9nUe] |e BouuI |nyedeo no oes ap wadsy uBouuy medeo aie 20 oes Inun eULO} Gns EzeejnWNDe as eyseoe 18 wedeu eaind e njuad eeSo/6u ejnonnoopue eajozip ayeod nu a1eo apedw piyol| un sodipe inynse} 1S ejnoyno esjul ezeainuunde ayeyayUl BOAT ploi, vanturi, brume, vreme rece, verile sunt cu arsite, iernile geroase sau dimpotriva zona este lipsita de excese in general aparati? - sta posibilitatea apicultorului incepator de a face apicultura intensiva folosind cu precddere stuparitul pastoral sau se limiteaza la ceea ce ii ofera zona amplasarii stupinei? De aceste intrebari_ si réspunsuri depinde in cea mai mare masura adoptarea uneia sau alteia din cele mai bune metode de lucru in apicultura, metode care raspund cel mai bine zonei, climei, florei, utilajului, metode verificate si care nu pot fi schimbate chiar asa usor. De aceea, ori de cate ori citim un articol sau un studiu cu referire la metode de lucru aplicate in apicultura gi rezultatele obtinute, sa analizam bine pentru a vedea unde s-a pus in aplicare noua metoda, in ce zona, cu ce climat, cu ce flora, in ce conditii specifice locale etc. pentru a nu ne entuziasma $i a adopta o metoda care nu convine zonei in care lucram noi. Pentru deplina lamurire a apicultorilor incepatori vom da mai jos delimitarile zonale tari noastre privind tipurile predominante ale culesurilor si caracterizarea lor generala. * Zona _| cuprinde Campia Dunarii si Dobrogea. Aici predomina salcamul, urmat de floarea-soarelui. De cAtiva ani, rapita a devenit un cules important, o sansa timpurie de dezvoltare a familiilor de albine. Secundar, teiul in nordul Dobrogei (Ciucurova, Babadag, Slava Rusa etc.). + Zona a Il-a cuprinde Podisul Moldovei, avand predominant salcémul la est de Siret, urmat de floarea-soarelui; se cunosc masivele lasi-Barnova, Vaslui, unde teiul detine primul loc. * Zona a Ill-a cuprinde campia din vestul arii, avand predominant salcamul in zonele Satu Mare, Cai Marghita gi teiul la Orgova, Re: Timisoara si Caransebes. + Zona a IV-a cuprinde Podisul Transilvaniei, avand predominante fanetele. + Zona a V-a a Carpatilor, in care predomind zmeurul, murele, zburatoarea si masivele de conifere. + Zona a Vi-a cuprinde dealurile subcarpatice unde predomina pomii fanetele de deal. Este suficient acum, cand cunoastem aceasta zonare cu tipurile predominante, cu climatul specific, cu timpul de inflorire a plantelor melifere principale si secundare, ca s determinam cu mare precizie care sunt metodele de lucru pe care le vom aplica in cresterea albinelor si exploatarea lor judicioasa. $i acum voi prezenta pe scurt cateva cuvinte despre cele mai bune metode de lucru folosite in apicultura, adaptate la cele sase zone. 41) In zonele |, I, lil, unde predomina salcamul cu inceperea infloritului de regula intre 8-12 mai si are o durata de 10-14 zile, cauza timpului scurt de la desprimavarare si pana la declangarea culesului (in medie de 50-60 zile), familiile de albine nu se pot dezvolta suficient pentru a deveni puternice si a face fata eficient unei abundente de nectar atat de mari ca cea de la salcdm, consecintele normale fiind o slaba productie de miere si ceara. @ Rominia Apicoldltnr.6N2012 m= invingerea acestui mare neajuns consté in adoptarea celor mai bune metode de lucru. Una din aceste metode consta in cresterea suplimentara de albine (de catre matci ajutatoare) care apoi sunt transferate la momentul potrivit familiilor destinate de apicultor sa atace puternic culesul la salcam, cu maximum de randament. De mentionat ca, in situatia de mai sus, nicio alta metoda de lucru nu da rezultate mai bune, oricare ar fi priceperea stuparului si tehnicile auxiliare folosite in acest scop. Mentinerea in continuare a acestor familii puternice, in stare activa, pana la culesul de tei si floarea- soarelui duce la folosirea acestor culesuri cu aceeasi eficienta ca gi la salcam. 2) in zonele IV si V, unde predomina fanetele si _respectiv zmeurul, murele, zburatoarea si masivele de conifere, cu 0 inflorire mai tarzie (de obicei in luna iunie), dar pe © perioada mai mare, adica de la 2 la 3 saptamani zmeurul si celelalte plante si de la 2 la 3 luni fanetele, nu se pun probleme atat de stringente cu privire Romania Apicolal™ nr.6%2012 la dezvoltarea familiilor de albine intr- un timp scurt (ca in zonele |, II, Ill). in acest caz, de la desprimavarare si pana la declansarea acestor culesuri, timpul de 90-100 zile este suficient ca familiile de albine sa ajunga la puterea maxima, la timpul potrivit. Alegerea unui procedeu adecvat de prevenire a roirii se impune uneori in aceste zone. 3) in ceea ce priveste zona a Vi-a, in care predomina pomi fructiferi (masive) si fanete de deal, cu rezultate jin general slabe, numai adoptarea metodei de stuparit pastoral la masivele de salcdm, tei si zmeuris poate justifica o apicultura eficace in zona subcarpatica. Detaliile si amanuntele la aplicarea metodelor de lucru in apicultura exprimate succinct in acest articol pot fi gasite si studiate in orice manual de apicultura. Studiul profund al acestor metode, inainte de a fi puse in aplicare, este obligatoriu pentru orice apicultor incepator. Ing. Vasile DEACONU (telefon: 0722.565.254)

You might also like