Modernismul catalan s-a manifestat preponderent n arhitectur i artele

decorative, considerate mpreun ca un singur tot, arhitecii fiind n acelai timp i

designeri de interior i decoratori, creatori de mobilier, marchetrie i corpuri de
iluminat. A fost o perioad de mare efervescen artistic, n care au proiectat,
construit i decorat cldiri unul dintre cei mai valorosi arhitecti-Antonio Gaudi.

Considerat un geniu n arhitectura, Antonio Gaudi a avut un stil propriu foarte

original, cu o orientare organic-naturalist, preocupri pentru geometrie (arc
catenar, parabol, hiperbol, suprafee regulate) i pentru materiale uoare
(crmid, mortar).
Pe parcursul carierei sale, Gaud a dezvoltat un stil architectural curbat,
aproape fantastic, care l-a desemnat ca fiind liderul inovator al micrii spaniole al
stilului Art Nouveau. Forma curb caracteristic lui Gaud, aparinnd arhitecturii
gotice, i-a adus admiraie fa de ceilali artiti avandarditi. Antonio Gaud a fost
susinut de ctre Eusebi Gell i Bacigalupi, un industria bogat care-i devin
protector i pentru care a creat un palat n 1889 (Palau Gell) - cldire care va fi
nscris mai trziu n patrimoniul mondial al UNESCO , mpreun cu alte opere ale
sale: Casa Mil (construit n 1907) sau Parcul Gell (amenajat ntre 1900 i
1914).n 1883 ncepe construcia catedralei dedicate Sfintei Familii, Sagrada
Famlia.Sagrada Familia i-a fost cel mai drag proiect la care a lucrat peste 40 de ani,
ultimii si 15 ani din via fiind dedicai n exclusivitate acestuia.

Casa Mila, cunoscuta sub numele de La pedrera(cariera) datorita aspectului

sau, este situate intr-un colt important al Passeig de Gracia din Barcelona. In 1906,
Josep Batllo, foarte mandru de renovarea locuintei sale, la sfatuit pe prietenul si
asociatu sau, Pere Mila I Camps, sa-l aleaga pe Antoni Gaudi ca architect al noii
sale resedinte.
Prin casa Batllo, Gaudi atinsese de fapt apogeul designului cladirilor secular.
Cu greu se concepe o libertate mai mare, o dezvoltare mai magnifica si mai
anarhica a formelor fanteziste bazate totusi pe formele casei traditionale. In plus, la
casa Batillo, Gaudi perfectionase aceasta noua faza stilistica. La parcul Guell si la
cripta coloniei Guell, el aproximase natura intr-o asemenea masura incat cladirile
par sa semene cu o a doua natura, o redesenare artisitica a formelor natural si a

principiilor de constructie. Aceasta abordare a fost sublimata la casa Batllo. Forme

de arta pura amintind de nimic altceva decat de natura au evoluat din aceste forme
aproape natural. Se afla mult adevar in compararea acestei fatade cu o mare
rascolita de furtuna. Micile fragmente de mosaic ale fatadei amintesc de spuma
valurilor, si totusi sub mana lui Gaudi acestea devin elemente pur ornamentale.
Gaudi nu a realizat forme pentru a copia natura. Chiar si mobilierul creat pentru
proprietarul casei era modelat inconfundabil dupa corpul uman, dar Gaudi nu a
folosit nicio forma anatomica. Trecusera zilele in care ar fi realizat manaere de usa
astfel incat sa poata fi luate drept oase. Interesul sau obstinat pentru natura i-a
permis sa asimileze esentialul structurior sale subiacente: acum se putea juca cu
ele dupa dorinta, cum facuse cu stilurile arhitecturale existente atunci cand
incepuse sa proiecteze. De asemenea, se juca si cu elementele propriului stil, care
astfel a devenit mai decantat ca niciodata, ajungand la faza matura a artei sale.
Comparand Casa Batllo cu casa Mila, in cea din urma lipseste uzul
fascinant al culorii prezente in utilizarea somptuasa a diverselor material si forma
ceramic, si pentru prima data el nu era obligat sa dea unei cladiri iluzia marimii, cu
putea construe la scara mare inca de la inceput Acest edificiu a fost conceput in asa
fel incat sa reuneasca toate artele: arhitectura, picture, marchetaria, feroneria.
Fatada casei Mila se caracterizeaza prin asimetria si culoarea sa sobra, aceasta din
urma fiind in profund contrast cu cuorile Casei Batllo. In ciuda amplasarii edificiului
in coltul strazii, gaudi a facut tot posibilul sa-i pastreze continuitatea, disimuland
intrarea, asa incat fatada sa fie identica sub toate unghiurile.A imblanzit coltul
pana cand acesta a disparut complet, iar cladirea pare prin urmare mai mult
rotunda decat rectangulara. Asa se face ca edificiul este arcuit peste doua strazi.
Gaudi a preluat idea unei rotonde, a unui turn supradimensionat, proiectand doua
curti care trebuiau sa fie incapatoare pentru a oferi suficienta lumina cladirii. Fata
de proiectele anterioare, aici Gaudi a inlocuit patio-urile patrate cu curti interioare
rotunde, care se largesc pe masura ce se inalta. Vazute de sus, aceste curti
interioare dau impresia ca absorb totul ca prin farmec, nu doar aerul si lumina; sunt
ca niste palnii uriase. Datorita acestor pereti oblici, inclinati, din adnacul acestui
put, Gaudi a putut ilumina totul perfect, inclusive etajul mansardat. Toate aceste
idei nu au o natura ornamental ci servesc mai degraba unor scopuri practice.
Aceasta este o alta diferenta intre casa Mila si casa Batllo. Casa Mila este
importanta nu numai pentru ca se poate percepe in ea sinteza elementelor stilistice
ale artei de maturitate a lui Gaudi. In aceasta sinteza se regaseste, ca un
subinteles, faptul ca Gaudi a avut, in repetate randuri, problem cu autoritatile. Ca si
in cazul casei Batllo, o coloana a fatadei paseste pe trotuar cu circa un metro. Nu se
punea problema de a o indeparta. Municipalitatea dorea sa autorizeze coloana in
masura in care s-ar fi suprimat partea care depasea limita admisa. Cu o dispozitie
aparent concilitoare, Gaudi a acceptat, cu conditia de a se pune in acest loc o placa
explicative cu motivele acestei mutilari, lucru la care autoritatile au ripostat. A doua

confruntare cu autoritatile a avut loc cand Gaudi a depasit din nou limita admisa de
inaltime. Acest lucru era absolut previzibil, deoarece Gaudi isi facuse un obicei din a
continua modificarea cadirilor sale in timpul constructiei. Din nou Gaudi a iesit
victorios, podul fiind realizat asa cum il planuise el.
Aceasta cladire are sase nivele. In proiectul prezentat la primaria Barcelonei in
1905, scara principal urma sa lege toate etajele. Cu toate acestea, in lucrarea
finala, Gaudi a proiectat o scara mare, care permitea accesul la etajul principal in
care traia familia Mila, si trei scari secundare, care duceau inspre alte etaje. Rampe
in spirala conduc la subsoluri si la demisouluri, detonate masinilor, grajdurilor si
pivnitelor. Gaudi a utilizat in aceste locuri o combinatie de forme conice si rotunjite,
care dau un aspect tridimensional structurior sip e care le-a folosit la utimul etaj al
cladirii. Denumite paraboloide de revoutie, ele au fost deja utilizate cu success in
proiecteul criptei coloniei Guell, iar mai tarziu in constructia templului Sagrada
Familia.
Edificiul adaposteste frumoase picturi, reporducand diverse tapiserii di Palacio de
Oriente din Madrid, opere ale unor celebri artisti, printer care Iu Pascual, Xavier
Nogue si Teresa Lostau. Acoperisul cladirii se desfasoara pe mai multe nivele, fiind
brazdat de hornuri surprinzatoare, ale caror interpretari simbolice nu lipsesc:
razboinici, sculpturi sau coloane incolacite, sugerand rotocoal de fum. Hornurile
sunt dispuse individual sau in grupuri de trei sau patru, pe toata intinderea
edificiului.
In 1910, Gaudi a rupt relatiile cu familia Mila, dupa refuzul sau de a amplasa pe
edificiu sculptura Fecioarei Maria, o opera de patru metri inaltime, apartinand lui
Carles Mani. Sotia lui Mila nu a fost niciodata de accord cu alegerea lui Gaudi ca
architect al noii sale locuinte, iar polemica in privinta sculpturii a provocat o rupture
intre cele doua parti. Cu toate acestea, Gaudi a semnat certificatul de executie a
lucrarilor in 1912, dovada ca arhitectul nu a abandonat niciodata proiectul. In urma
mortii neasteptate a lui Gaudi, familia Mila a decis ca distruga toate elementele
decorative pe care arhitectul le plasase atat la exteriorul cat si in iteriorul cladirii.
Cu toate acestea, cornisa superioara poarta inca relieful in piatra, evocand
intampinarea arhangheului Ave gratia M(monograma Mariei)
Aceasta cladire a devenit una dintre cele mai importante ale Barcelonei inceputului
de secol al XX-lea. Ea a facut sa curga multa cerneala atat printre aparatorii, cat si
printre detractorii ei, iar presa epocii a publicat numeroase caricature care faceau
aluzie la originalitatea sa. Etajul principal se intindea pe 1833 de metri patrati iar, la
sfarsitul lucrarior in 1912, valoarea Casei Mia a fost estimate la aproape 30 de
milioane de pesetas, care reprezntau in epoca o adevarata avere.

La Pedrera, cariera de piatra, a fost numele pe care populatia uluita l-a dat
acesteii cladiri complet unice. Ea poate fi comparata cu stancile abrupte in care
triburile africane isi sapau locuintele tip grota. Fatada valurita, cu porii ei mari,
aminteste si de o plaja valurita, cu nisip fin, create de marea care se retrage.
Fagurii de miere facuti de niste albine industrial pot veni de asemenea in gandul
celui care urmareste unduirile serpuitoare aflate de-a lungul intregii cladiri. In
aceasta cladire seculara pe care a construit-o inainte de a-si dedica intreaga energie
catedralei Sagrada Familia, Gaudi a creat un paradox: o cladire artificiala dar
naturala, care a fost totodata sinteza tuturor formelor care l-au facut celebru.