2. Teoremele lui Lagrange si Cauchy pentru grupuri finite 2. 1. Teorema lui Lagrange si teorema Ini Cauchy 2.1.1. Definitie Fie 1 un subgrup al grupului (G,-). Se definesc relatiile de echivalenta py ,p'y (la stanga, respectiv la dreapta) pe G, dupé cum urmeazés xpuy @x"yeH si x pny 3 yx eH, xH si Hx sunt clasele de echivalenta la sténga, respectiv la dreapta ale lui x in raportcuH (yexH <> xpry si yeHx oxpny) Multimile G/ py = (H, xH, yH, ...} si G/p'n = {H, Hx, Hy, ....} sunt multimile claselor de echivalen{a la stanga, respectiv la dreapta in raport cu H. 2.1.2. Observatii 1) Functia f:G/ py; G/ p'y data prin relatia f(xH) = Hx" este bijectiva, Ia/ pul=|G / pul= IG: HI gi se numeste indicele subgrupului H in grupul G. 2) x_n yH#0 © xH=yH Intr-adevar, daca aexH © yH, atunci 3 hy, hreH, astfel incat a= xhy = yh Atunci x = yhoh;' si cum hyhj’ EH, rezulta ca xeyH, asadar xH c yH. Analog se demonstreaza cealalta incluziune. 2.1.3. Definitie Fie N un subgrup al grupului (G,-). N se numeste subgrup normal dacd si numai dacé pentru orice xeG, xN = Nx 2.1.4. Observatii 1) Daca N este subgrup normal al lui G, G/ py = G/ p'n= G/N = {N, XN, yN, ...} Se demonstreaza usor ca G/N este grup (numit grupul factor al lui G in raport cu N) impreuna cu operatia ,,-* definita astfel: xN-yN = (xy)N. 2) Io/N| =|G:N 3) Orice subgrup de indice 2 este normal. Demonstratie: Fie N un subgrup de indice 2. Atunci G = N U XN (cu clasele N si xN disjuncte) si de asemenea G= NU Nx (cuclasele N si Nx disjuncte). Rezulta deci cA xN = Nx si N este subgrup normal. 2.1.5. Teorema lui Lagrange Fie (G,-) un grup finit si H un subgrup al lui G. Atunci a) ord(H) /ord(G) 5) ord(G) =ord(t) ord(G / H)Demonstratie: Fie py: relatia de echivalenta la stanga din definitia 2.1. Conform observatiei 2 ce ti urmeaza, multimea claselor de echivalenta la stanga in raport cu H este © partitie a multimii G (adica: (_JxH = G_ si clasele sunt disjuncte XeG doua cate dou’). Mai mult, functia f: H > xH_ data prin f(h) = xh este bijectiva, deci Vx,yeG, |xH|=|yH| =|H]. Asadar, ord(G) = ord(H)-ord(G / px1), unde G / px este multimea claselor de echivalenté modulo py, numita si multime cat a lui G in raport cu relatia de echivalenta pi: 2.1.6. Consccinte: Fie (G,-) un grup finit. Atunci 1) Pentru orice xeG, ord(x) / ord(G) 2) Pentru orice xeG, x°"" =e, unde ¢ este elementul neutru al grupului G 3) Orice grup de ordin prim este ciclic (deci izomorf cu (Zp +) ) 2.1.7. Teorema lui Cauchy Fie (G,-) un grup finit si p un numar prim, p / ord(G). Atunci numarul solutiilor ecuatiei x° =1 este un multiplu nenul al lui p. Demonstratie: Fie ord(G) =n si S ={(ai, ap, «.., ap) laeG, Vie {1, 2, ..., p} si ar-ar-ay =1} Pentru orice alegere a elementelor a), a2, ..., Ap-1, ap=(ar-az-ay-1) | , deci ay este unic determinat. Asadar ord(S) =n" ' (1) Definim relatia de echivalenta .~“ pe S : x~y <> x este o permutare circulara a lui y. Daca a; = a) = «= = ap, clasa de echivalent& a lui x = (a1, a2, ~., ap) contine un singur element si exact p clemente in caz contrar. intr-adevar, fie x = (ai, a2, ..., ap) si i, j, primul respectiv ultimul rang pentru care a;= a, si aj= ay = a2 ax =a, pentrui0, iar pentru k = 0, i) = j. Ca s& obfinem prin permutari circulare aceleasi clemente pe locurile i, i), -, ix, j (si eventual s& nu rezulte permutari distincte ale lui x), ar trebui ca ,,distantele” dintre elemente si fic aceleasi, deci pa rie Asadar j —ik= 5, bp = 5, in s si adundnd relatiile membru cu membru obtinem j ~i=(k+1)-s sicum p=s+j—i, avem p= (k+2)-s. Cum p este numar prim, rezulta s = 1 si deci }=p—1 +i. Cum insa j 1 Presupunem cA afirmatia e adevarata pentru grupurile de ordin mai mic decat m cu proprictatea din enunt. Fie (G, - ) un grup de ordin m si fie xeG. Cum G este grup comutativ (conform cu punctul a) ), subgrupul N = {e, x} este un subgrup normal al lui G, adica pentru orice yeG, yN = Ny Cum (xN)xN = x°N = eN = N, pentru orice xeG, rezulta cd (G/N, - ) este un grup factor care are proprietatea din enunt Din teorema lui Lagrange avem ca ord(G / N) Saat siideci or din ipoteza de inductie rezulta EN’ astfel incat ord(G / N) = 2".Atunci ord(G) = 2-ord(G / N) = Be si conform principiului inductiei matema- tice, afirmatia b) este adevarata pentru orice grup finit cu proprietatea din enunt. Solutia a II-a: Vom organiza grupul G ca spatiu vectorial si pentru simplitatea scrierii, vom considera de aceasta data operatia grupului in notatie aditiva. Pe (G, +), care are toate elementele de ordin < 2, se poate introduce o structura de Z) — spatiu vectorial. Cele 4 axiome ale spatiului vectorial se verifica prin calcul direct, multimea scalarilor fiind finita. Se defineste i-x=x si 0-x=0. Cum G este un spatiu vectorial finit, el este de dimensiune finita. Fie B = {e1, €2, ..., n} 0 baz a acestuia. h Atunci, V xeG, 3 a), O2, ..., One Za, X i. PGi ist Asadar, numarul elementelor din G coincide cu numarul n-uplurilor (a1, G2, ..., On) ce se pot forma cu elemente din Z2, deci cu numarul functiilor cese pot defini de lao multime cu n elemente la Zp, care este 2". Solutia a HI-a: Presupunem ca ordinul grupului G nu este o putere a lui 2 Atunci 3 peN, p numiar prim, p 2 3, astfel incat p / ord(G). Atunci, din consecinta | a teoremei lui Cauchy rezulta cd exista aeG, ord(a) =p. Avem a? =e sicum a’=e obfinem a”) =a! =e, fals. Asadar JneN, ord(G) = 2". 2.1.10. Generalizare Fie (G, -) un grup finit si peéN un numar prim astfel incdt YxeG, 2 =e. Atunci ordinul lui G este o putere a lui p. Demonstratia acestui rezultat se face cel mai usor prin reducere la absurd si folosind teorema lui Cauchy, ca in cazul precedent. Bibliogratie 1. Gh. Andrei, C-tin Caragea, V. Ene — Algebra — Culegere de probleme pentru examene de admitere si olimpiade scolare, Ed. Scorpion 7, Bucuresti 1995 2, M. Burtea, G. Burtea — Matematica — clasa a XII-a — Elemente de analiza matematicd. Algebra superioara, Ed. Carminis 2001 3. D. Popescu, C-tin Vraciu ~ Elemente de teoria grupurilor finite, Ed Stiintifica si Enciclopedici Bucuresti 1986 ~ pag 77 - 78 Colectia G. M -Probleme rezolvate R22e1 Bies(G, Bs un grips Fini Dies m si n sunt divizori ai ordinului grupului, atunci ecuatii numai daca (m,n) = ile x" =e si x" =e auo singurd solutie comund dacd si Mihai Piticari Solutie: Observam ca x =e este solutie comuna a ecuatiilor. »=" (m,n) =1 > 3h, keZ, mh+nk=1. Fie aeG o solutie comuna a celor doua ecuatii. Atunci_a™" =e, a"* =e gi obtinem a=a™'*"* =e =>” Fie (m,n)=d. Dacd d>2, exista peN, p prim, astfel incdt p/d Din consecinta 1 a teoremei lui Geuahy, rezulta cd exist beG \ {e}, ord(b) = => bP=e sicum b’=c => ecuatia x*=e nu are solutie unica, fals. Rohit d=1 R2.2.2. Fie (G, -) un grup finit. Sa se demonstreze cd urmdtoarele afirmatii sunt echivalente: a) G este ciclic b) Pentru orice deN*, exista cel mult un subgrup de ordinul din G. Solutie: Reamintim ci pentru neN, indicatorul (n) al lui Euler (@(n) numérul tuturor numerelor naturale mai mici decat n gsi prime cu n)_ veri formula lui Gauss: Yod)= n (sumarea facandu-se dupa toti divizorii lui_n, am inclusiv | si n). »a => b” Daca ord(G) =n si d/n, deN*, atunci unicul subgrup de ordinul d al lui G este H={xeG!x" Intr-adevar, ord(H) = d, pentru ca grupul ciclic G are un element de n\ ordinul d | daca G =(y) > onl yd |; ah care se afla in H gi care de fapt il genereaza pe H. Presupundind ca exista H’ #H, Hi’ subgrup de ordinul dal lui G, avem cd V xeH’, x4) = x a = xeH > H'CH sicumauacelasi numéar de elemente, rezulta ci. H’ = »b ord(x)/d.Dar ord(x) / ord(G) =n. in concluzie, My#@ <> d/n <> 3 un subgrup ciclic Hy, de ordin d al lui G, Din ipoteza, Hy este unicul subgrup de ordin d allui G sideci My={aeG|(a)= Hy}, iar | Mul = @(d). Avem n= |G/= "| Mel= > 9td). ate am Relatia anterioara este adevarata (Gauss) si cum unul dintre divizorii lui n din formula anterioara este chiar n, exist un subgrup ciclic H, de ordinul n, allui G. Atunci G=H, si G este ciclic R2.2.3. Fie (G, -) un grup cu 4n +2 elemente (neEN). Sd se determine numarul elementelor x eG asifel incdt x"! =e Marian Andronache Solutie: Fie G = {e, ay, .. api} si S(G) multimea permutirilor lui G (a functiilor bijective de la G la G) Pentru acG, functia o,:G—> G, a(x) =ax, ¥ xeG este in S(G), iar f:G—> S(G), fla) =o, VaeG este un morfism injectiv de grupuri. Fie H= (KG). Atunci G = (G) =H = {6¢.,5a;0-- Faq 4 81 Hy este,un subgrup al lui S(G) (Acest rezultat este teorema lui Cayley). 2/ord(G) => 4 acG, ord(a) =2 Atunci, 2 (x) =a(ax) =x, VxeG = o;=¢ (permutarea identica) (i \ ae => 0, muare puncte fixe => ino, apar 2n + 1 perechi de tipul | i] ss a => 6, este produsul a 2n +1 transpozitii disjuncte => e(Ga) -1_() jn consecinta, H este un grup de permutari care are 0 permutare impara side aici, numarul permutirilor pare din H_ este egal cu numarul permutarilor impare din. H (= 2n + 1), Intr-adevar, dacd ¢, o1, ..., Ok1 sunt toate pennutarile; pare din H si ox, .... Gn-1 sunt toate permutarile impare din H, avem Gy, «5, Ok-Gn1 permutari pare => n-ks k sicum 6K, kO1, Gy.G,-) sunt permutari impare > k |A|<2n+1 (2) a 2ni1 eign ofa) Dok h not 3. Fie B= xeGlx?xelp gt ERIS ey") ee gi a= fa) = (fo =(6, pet |Bl<2n41 (3) Din (2) gi (3) deducemca |A|=|B|=2n+1 si cum e(o,) =—1 obfinem ca e(6) =-1 >R2.2.4. Demonstrati cd un grup cu 4n#2 elemente admite cel mult un subgrup cu 2n+l elemente. Eugen Pdlténea, Sabin Tabdarca Solutie: Daca H ¢ un subgrup al lui G => ord(H) < 4n +2 = ord(H) < 2n + 1 Pentru n=0 enuntul este adevarat. Pentru n2 1, daca H = {e, x, ..., Xn} este nu subgrup al lui G cu 2n+ 1 elemente si xeG, ord(x) = 2 (exist, din consecinta teoremei lui Cauchy), atunci x¢H => x-xi¢H, V i=1,2n > G=Hu {x-x,| i=] 2n} Demonstram c& V y,zeG\H, y-zeH (1) Fie y, 7¢G\ H => 3x), xj€H, y=x-x, Z= 0%). XYXEH => 3 xEH, X= KX Atunci yz = xx)" X(XPX)-X = K-NCN " Deci y-z = xi-x, gi cum xx, xj¢H deducem ca y-zeH, asadar (1) este adevarata Presupunem ca existé subgrupul H’ al lui G, de ordin 2n+1, cu H’ +H Avem HOH" subgrupal lui G si HOH’ +H, HAH 4H! 2 Notam ord(i H’)=p => p/2n+l, p#2n+1. Atunci p< E it). n 2 Notam, dupa o eventuala redenumire a elementelor, HOH! = {e, x), x2, 2. Xp} Atunci H! = {¢, X1, X2, +5 Xp ty Yps vs Yon} CU {Y py ---5 Yon} XH = GAH. Din (1) obtinem y;, yp-¥pet..... Yp'¥an EH OH! si deci p=/HAH’| >2n-p+12 nél, fals. Observatii: 1) Daca G are un subgrup H cu 2n+1 elemente, atunci din (1) rezultd c& subgrupurile K ale lui G_astfel ineat K \ H = {e} sunt de ordinul 2. 2) Daca |G|=4n+2, atunci G nu poate avea doar subgrupuri proprii de ordinul 2 (ar rezulta c& ordinul lui G este o putere a lui 2. fals.) R2.2.5. Fie (G, +) un grup finit $i H), Hz subgrupuri ale lui G. Fie multimea HiHy = fey eeth, yes}. Dacd max ford(tl), ord(H:)} > fora(G), sd se demonstreze ca. HiHy =G. Solutie: Presupunem ca ord(H,)2ord(H2), deci c& ord(H))> a unde ord(G) =n. Atunci, cum din teorema lui Lagrange avem ca ord(H)) / ord(G), rezulta ca ord(H)) =n si deci H, = G. Asadar H\H> = GHz = {x-y|xeG, yeHo} Elementul neutru ¢ al grupuluiG se afla siin Hp si deci, oricare ar fi xeG, x = x-ceGHp, asadar G © GHp si cum si GH) G, rezulta cA G = GH2 = Hi Hp.