CUPRINS In loc de prefata pag.l Capitolul I. Mercurul, stare naturala, proprietati, utili pag.3 1.1. Stare naturala, obtinere, propt pag.3 1.2. Utilizari ale mercurul pag.S 1. Utilizarea mercurului in terapeutica. Scurt istoric pag.5 1 Probleme actuale legate de utilizarea mercurului in medicina pag.7 1.4.1, Timerosalul pag7 1.42. Amalgamele dentare pag Capitolul Il, Mercurul si mediul inconjurator pag.12 2.1. Surse de poluare pag.12 2.2. Ciclul mercurului in natura pag.15 2.2.1 Mercurul in atmosfera -pag.15 2.2.2.Mercurul in sursele de apa pag.18 2.2.3.Conversia mercurului anorganic in mercur organic Reactia de metilare pag.23 Capitolul II. Cazuri de intoxicatie colectiva cu mercur pag.34 Ca 3.1. Into: le colective din Japonia pag.34 3.2. Intoxicatiile colective din Iraq pag.38 pitolul IV. Toxicocinetica mercurului. Caile de patrundere, absorbtia si distributia mercurului in organism pag.42 4.1. Mercurul metalic pag.42 4.2. Compusii mercurosi si mercurici pag.43 4.3. Compusii organomercurici pag.46Capitolul V. Actiunea toxicodinamica a mercurului 5.1. Toxicitatea renala a mercurului 5.2. Actiunea toxica neurotoxica a mercurului 5.3, Actiunea toxica a mercurului asupra altor organe si sisteme 5.3.1. Sistemul cardiovascular 5.3.2, Sistemul respirator Capitolul VI. Metode de tratament ale intoxicatiei cu mercur Bibliografie pag.51 pag.53 pag.76 pag.99 pag.99 pag. 105 pag.109 pag.l14In loc de prefata “Vad poeti ce-au scris o limba ca un fagure de miere Tichindeal, gura de aur, Mumulean, glas cu durere, Prale, firea cea intoarsa, Daniil cel trist si mic. Mihai Eminescu, Epigonii “Daniil cel trist si mic” ~ Daniil Scavinschi (1795 — 1837), poet si traducator. Originar din Bucovina, pe numele lui adevarat Scavin, dar transformat prin adaugarea sufixului polonez, dupa moda vremii. Ramas orfan de parinti a plecat la Lioy, la o ruda ce era farmacist, ajungand, in acest fel, calfa de spiter. In 1823, un boier moldovean aflat in trecere prin Liov a remarcat talentul literar al Iui Scavinschi si I-a indemnat sa vina la Iasi, O descriere colorata a sfarsitului acestui straniu personaj a lasat-o Costache Negruzzi, in lucrarea sa “Negru pe alb. Scrisoarea a-IV-a” “E] trei lucruri iubea in lume cu un amor religios, cucernic, infocat. Aste trei lucruri erau poezia, medecina si ~ mustetile sale. In adevar, natura il inzestrase cu o pareche de musteti resucite atat deimari, incat ar fi fost de fala celui intai husar ungur, dar ele faceau un contrast foarte ciudat cu statura lui care ~ precum am spus ~ era mai mica decat mica Insa mania sa cea vatamatoare, pre care 0 castigase de cand fusese la spiterie, era ideea ce-si facuse ca, de nu va lua intr-o zi medicamente, trebuie sa moara. In toata dimineata, dupa ce sfarsea toaleta mustetilor, bea cateva pahare de dicoct; la tot ceasul lua hapuri, si seara picaturi[...] Abia de trei zile ma intumasem din Rusia, unde zabavisem cateva luni, cand am primit un ravas de la el, in care ma ruga sa ma duc sa-l v: 7 indata, L-am gasit in pat, si cautandu-se intr-o oglindioara, scotea cate un fir din frumoasele lui musteti si le punea intr-o cutiuta ca pre niste pretuoase scule. - Ah! Bine ai facut c-ai venit, imi zise, socoteam ca voi muri fara sa te vad. - [ar ti-a venit ipocondria? - Acum ¢ moartea, a ei vara primare, 0 cunosc bine. Aseara, vazand ca nu-mi lucreaza alte doctorii, am luat 0 doza mare de mercuriu, si azi ma trezese ca-mi cad mustetile... Nenorocitul se otravise! (...]In vreme ce-mi vorbea c-un aer asa vesel, sfarsise operatia smulgerii mustetilor (care, roase de veninul argintului viu ieseau cum le atingea) si inchise cutia Asta voi sa ma intovaraseasca in mormant, zise [...]. Se lasa pe o perina si adormi zicand: somn ~ lipsa ~ mustet...”. Doctorul, chemat de urgenta de Negruzzi, n-a putut face altceva decat sa constate decesul lui “Daniil cel trist si mic”. Si mai trist in ultimele clipe de viata din cauza ‘mercurului, ce il facuse sa-si prapadeasca falnicele sale “musteti”.CAPITOLUL I Mercurul. Stare naturala, proprietati, utilizari 1.1. Stare naturala, obtinere, proprietati Mercurul este un element cunoscut din cele mai vechi timpuri, Astfel, inca din secolul al-IV-lea i.H., Aristotel il numea “argint lichid” si amintea de utilizarea sa in ceremonialuri religioase. De altfel, simbolul acestui element, Hg, provine de la denumirea sa greceasca, hydrargirum (hydroarghyros = argint lichid), in timp ce numele actual i-a fost atribuit de alchimisti si vine de la numele planetei Mercur. Despre Hippocrate se spune ca utiliza mercurul in scopuri terapeutice, in timp ce romanii utilizau sulfura de mercur de culoare rosie (cinabrul) pentru decoratiuni si cosmetica, Mai tirziu, in perioada Evului Mediu, Paracelsus recomanda folosirea mercurului pentru tratarea parazitozelor si a sifilisului, in timp ce in epoca preindustriala se remarca utilizarea sa la extractia si purificarea aurului si argintului In scoarta terestra, mercurul se gaseste in proportie de 810% % procente de masa, ceea ce inseamna o concentratie mai mica decit a aurului si a platinei. Deoarece acest element nu este amestecat cu alti constituienti ai scoartei, tinand cont si de raspandirea sa, se poate considera ca zacamintele existente sunt bogate in mercur. Cele mai concentrate minereuri contin 2,5% mercur (procente de masa), in timp ce procentul minim de mercur din zacaminte este de 0,1%. Exploatarea sa a inceput inea din jurul anului 500 i.H., in sudul Spaniei, in imp ce Pliniu cel Batran (23 — 79 d.H.) mentiona ca importul anual al unei tone de cinabru din Spania devenise atat de important pentru Imperiul Roman, incat pretul acestuia ajunsese sa fie fixat prin lege [1]. Ultimul zacamant insemnat a fost descoperit in Algeria, in secolul ‘recut, in deceniul al saptelea, iar de atunci productia mondiala de mereur a scazut de la 9000 la 1600 tone, Cel mai important mineral de mercur, si practic singurul utilizat pentru obtinerea sa, este cinabrul, adica forma rosie a HgS. Mai rar, mercurul este prezent in natura sub forma de clorura (Hg:Cl:) sau iodura mercuroasa (Hg2[2) sau seleniura mercurica (HgSe) Obtinerea sa presupune concentrarea prin flotatie a minereului de HgS, urmata de prajirea acestuia in aer, proces in care se obtine oxid de mercur, iar sulful trece in bioxid de sulf: 2HgS(s) + 302(g) > 2HgO(s) + 2S0.(g)In a doua etapa a procesului, are loc descompunerea oxidului de mercur, cu obtinere de mercur in stare de vapor: 2HgO(s) > 2Hg(g) + Or(g) Alte procedee, care sa evite formarea bioxidului de sulf poluant, implica prajirea cinabrului in prezenta fierului sau a oxidului de caleiu, conform reactiilor: (s) + Hele) 4HgS(s) + 4Ca0(s) > 3CaS(s) + CaSOx(s) + 4He(2) HgS(s) + Fe(s) —> F Purificarea mercurului se realizeaza prin tratare cu acid azotic acid azotic diluat, care oxideaza majoritatea impuritatilor, urmata de distilare, puritatea mercurului_atingand 99,9998% sau chiar mai mult Mercurul este singurul metal care se gaseste in stare lichida la temperatura camerei (alte doua metale au valori ale punctelor de topire foarte apropiate de acesta temperatura: cesiu — p.t= 28,7% galiu — p= 29,8°C). Mercurul este un metal de culoare argint stralucitor, cu punct de topire la ~ 38,9°C si punct de fierbere la + 357°C. Conductibilitatea termica si electrica sint relativ mici (2%, respectiv 1,6% din valorile respective caracteristice argintului), in timp ce tensiunea superficiala este foarte ridicata (480,3 dyn/em), motiv pentru care mereurul formeaza foarte usor picaturi de forma sferica, Mercurul lichid nu este foarte volatil, presiunea sa de vapori find de doar 2,5 x 10° atm la 25°C, dar cu toate acestea, el emite vapori chiar la temperatura camerei. Se apreciaza ca un volum de doar 3 ml mercul varsat intr-o ineapere putin aerisita, poate satura cu vapori spatiul respectiv, pe parcursul unei saptama Mercurul formeaza aliaje, numite amalgame, cu multe metale, deosebit de usor cu Na, K, Ag si Au, mai greu cu Zn, Cd, Sn, Pb, Cu si alte metale. Amalgamarea se produce la rece. prin simplul contact al metalelor, iar reactivitatea metalelor amalgamate este mult mai seazuta decit a celor in stare libera, motiv pentru care amalgamele se folosese ca agenti (de exemplu, pina la 1% Na) sunt lichide, pe cind cele cu continut mai mare sint solide, uneori reducatori wi in sinteza organica. Amalgamele cu continut mic de metal stra cristalizate. Amalgamele cu argint si staniu, corespunzand formulelor AgsHgs si SnsHg, au fost utilizate drept plombe dentare. In principiu, amalgamul dentar contine 50% mercur metalic, 35% argint, 9% staniu, 6% cupru si cantitati mici de zine. Din punct de vedere structural, putem vorbi de doua tipuri de c mpusi mercurici: anorganici si organici. Acestia din urma contin legaturi C ~ Hg si corespund formulelor generale RHgX si RoHg, unde R este un radical aril sau alchil, iar X — anion halogenura,cianura, hidroxid, etc. Sub actiunea microorganismelor, mercurul anorganic se combina cu carbonul, dand nastere compusilor organomercurici, cel mai raspandit find metilmercurul 1.2. Utilizari ale mercurului. Surse de intoxicare. Din punet de vedere toxicologic, prezinta importanta atat compusii anorganici mercurului, cat si cei organomercuriei. Dintre compusii anorganici cea mai toxica este considerata clorura mercurica (HgCl), doza sa letala probabila la om fiind de 0,5 g. In cazul cianurii mercurice, Hg(CN)p, toxicitatea este cauzata atat de Hg” cat si de anionul CN’, in timp ce calomelul (Hg2Clp) este considerat un compus relativ netoxic, datorita insolubilitatii sale E iberarea_mercurului in mediul inconjurator se explica prin cauze naturale si antropogene. Sursele antropogene contribuie eu 50-70% la acest proces. In industrie, mercurul este utilizat, in cea mai mare masura, la producerea hidroxidului de sodiu clorului, in procesul de electroliza a solutiei apoase de clorura de sodiu. De asemenea, el este utilizat in industria miniera, la extragerea aurului prin amalgamare, Oxidul de mercur este asa numitele baterii cu mercur, ce ul folosit drept anod izeaza drept catod zincul. Acestea au forma de discuri (pastile) si sunt atasate dispozitivelor auditive, calculatoarelor de buzunar sau ceasurilor electronice. De asemenea, el este folosit in bateriile alealine cu eatod-de zine, e Sécundare ce se destas ‘a reacti pentru a impied ara ta electrodul respectiv. Din cauza actiunii toxice a mereurului, in UE ww adoptat restrict privind continutul acestui element in baterii. Initial, s-a adoptat hotararea ca acesta sa nu depaseasea 0.025% (procente de masa), iar ulterior procentul a fost redus pana la 0,0005%. In cazul bateriilor sub forma de pastile, continutul de mercur poate atinge 2%. Mercurul mai este utilizat la obtinerea tuburilor catodice, a termostatelor, la obtinerea vopselurilor — oxidul si sulfura mercurica intrand in compozitia acestora in calitate de pigmenti. In domeniul medical, in afara amalgamelor dentare, mercurul se intrebuinteaza la fabricarea termometrelor si manometrelor. 1.3. Utilizarea mercurului in terapeutica. Scurt istoric. Pana in urma cu 40 de ani, mercurul si compusii sai erau folositi pe scara larga in industria farmaceutica. Utilizarea sa in scopuri terapeutice dateaza inca din antichitate. Grecul Celsus, in lucrarea sa “De Medicina”, scrisa in jurul anului 30 d.H., recomanda utilizarea cinabrului drept purgativ. Tot aici se recomanda folosirea alifiilor cu. sulfura mercurica in scopul tratarii ulceratiilor genitale, de natura infectioasa venerica, sia trahomului, infectia oculara care poate duce la orbire. Aparitia epidemiei de sifils, la sfarsitulsecolului al XV-lea, a dus la o stare de panica, pe acest fond fiind indicate alifiile cu mercur . ceea ce a fost considerat drept remediu. S-a observat ca aplicarea acestora duce la salivat tun fapt pozitiv, intrucat la acea vreme se credea ca “umorile daunatoare” sunt eliminate prin trina, salivatie, transpiratie si materi fecale. Astazi se stie ca inducerea salivatiei este un simptom al intoxicatiei cu mercur. Asa cum deja s-a mentionat, cel mai puternic sustinator al acestei terapii a fost Paracelsus, el scriind nu mai putin de 11 carti despre sifilis. Practic, pana in 1905, cand a fost desoperita bacteria cauzatoare a bolii, Treponema pallidum, tratamentul cu mercur al acestei afectiuni a fost utilizat in mod constant. Cum se aplica acesta si ce efecte c Stefa in Zweig (1881 ~ 1942), in a sa carte autobiografica avea Ne-o spune scriitorul austr “Lumea de eri: “Saptamani intregi cel bolnav de sifilis era frectionat pe tot corpul cu alifie de mercur, ceea ce avea drept consecinta caderea dintilor si alte neajunsuri cauzate sanatati...chiar dupa un asemenea tratament ingrozitor cel afectat traia tot restul zilelor lui cu teama ca in orice clipa virusul perfid se poate trezi din nou...De aceea nu e de mirare ca pe- atunei multi tineri puneau mana pe revolver indata ce li se preciza diagnosticul...”, Cu toate ca efectele toxice erau evidente, in secolul al XIX-lea utilizarea in scop curativ mercurului a fost extinsa si in cazul altor afectiuni: boli hepatice, holera, diaree cronica, eczeme, pleurezie, boli cronice ale sistemului nervos. Si in secolul al-XX-lea s-au folosit tratamente cu mercur. Practic, pana in anii °60, alifiile cu continut de mercur erau prezentate in toate farmacopeele importante. De exemplu, in “British Pharmaceutical Codex"”din 1959 este mentionata crema cu 30% mercur metalic, alaturi de lanolina, ceara de albine si petrolatum. In afara mercurului metalic, si sarurile acestui element au fost folosite in mediciria. La mijlocul secolului al XVIII-lea s-a incercat utilizarea unei solutii diluate de HgClp in tratarea sifilisului. Creme cu continut de azotat de mercur au fost folosite pana in anii “60 ai secolului trecut pentru a trata eczemele si psoriazisul. Solutii diluate de tetraiodomercuriat de potasiu, Ka[Hgls], au fost incercate in tratamentul sifilisului, in timp ce alifii cu continut de pana la 2% iodura mercurica erau considerate curative in dermatofitoza, infectie cutantata de natura fungica. Calomelul sau clorura mercuroasa, Hg:Clp, a fost folosit pentru calmarea durerilor provocate de eruptiile dentare la no mii de cazuri de intoxicatii uti, inregistrandu Afectiunea a fost denumita acrodinie sau boala roz, iar simptomele constau in coloratia roz a palmelor si talpilor, insomnie, letargie, lipsa poftei de mancare si dureri ale extermitatilor. Procentul de mortalitate a fost de 10%, iar constatarea adevaratei cauze a acestei afectiuni s-a facut abia in 1953 Utilizarea compusilor organomercurici in medicina a inceput abia la sfarsitul secolului al-XIX-lea. Un astfel de produs a fost comercializat sub denumirea de merbafen, incepand cu 6anul 1912 si, initial, a fost folosit in tratamentul sifilisului, Dupa cativa ani, in mod intamplator, s-a constatat ca el avea o actiune diuretica puternica, ceea ce a determinat administrarea lui persoanelor cu insuficienta cardiaca congestiva, La scurta vreme insa au fost observate efectele sale toxice, constand in afectare renala severa, Mercurocromul sau merbrominul este un alt compus organic ce contine mercur si care este folosit drept antiseptic in cazul unor taieturi minore sau zgarieturi 1 |. Probleme actuale legate de utilizarea mercurului in medicina 1.4.1, Timerosalul ‘Timerosalul are formula moleculara CsHyHgNaO.S, contine mercur in proportie de 49,6% (procente de masa) si este utilizat drept conservant al unor vaccinuri aplicate impotriva hepatitei B, difteriei, tusei convulsive si tetanosului. Continutul de mercur a 0,5 ml de vaccin este 12,5 —25 yg. Formula structurala a timerosalului este urmatoarea: 9 G-oNa SHOCH.CH, I In organism, el se descompune in etilmercur si tiosalicilat, Acest lucru reprezinta un dezavantaj, intrucat, in absenta biotransformarii mentionate, gruparea carboxil din structura sa ar permite eliminarea urinara ca atare, prin mecanismul secretiei tubulare, ceea ce ar anula efectul sau toxic. De-a lungul timpului au fost consemnate mai multe cazuri de intoxicatie accidentala. Unul dintre acestea, petrecut in anii 70 ai secolului trecut, s-a soldat cu moartea a trei copii si doi adulti. Acestora le-a fost administrat cloramfenicol injectabil, flacoanele avand si un continut de timerosal. Dintr-o eroare a producatorului, fiecare flacon a avut 510 mg timerosal, in loc de 0,51 mg, asa cum era normal. Se apreciaza ca persoanelor intoxicate li s-a administrat 90 ~ 330 mg compus organomercuriclkg corp. Simptomele intoxicatiei au constat in necrozarea locului in care s-a facut injectia, stare febrila, instalata la patru zile dupa administrarea antibioticului, afectare renala, manifestata prin glicozurie, proteinurie si anuri si delir. In cazul a doi dintre intoxicati au inregistrat si probleme hepatice. La 11 - 16 zile dupa momentul initial al intoxicatici s-a instalat starea de coma, insotita de paraplegic (paralizia membrelor inferioare). Decesul a survenit la 22 ~ 30 de zile in raport cu data injectiei. Un alt caz soldat cu deces a fost acela al unui copil de 18 luni, caruia i s-a administrat un dezinfectant in scopul rezolvarii unei infectii la nivelul aparatului auditiv. In mod accidental, acesta a ajuns in nasofaringe si a fost ingerat pe toata durata tratamentului,adica timp de sase saptamani. Dupa aceasta perioada, copilul a inceput sa prezinte probleme neurologice si a intrat in coma, Moartea a survenit in cea de-a 140-a zi de la inceputul tratamentului [2]. Inca si mai grav, exista studii care au gasit 0 corelatie intre utilizarea vaccinurilor cu timerosal si aparitia autismului la copii. S-a constatat ca in SUA, la inceputul anilor "90, dupa introducerea a inca trei vaccinuri cu timerosal destinate nou-nascutilor, incidenta cazurilor de autism a crescut de la 5 1a 10000 Ia 60 la 10000. In primele sase luni de viata, doza cumulata de timerosal patrunsa in organism a atins 187,5 yg, cu toate ca ea nu ar trebui sa depaseasca 0,1 g/kg corp/zi. Numai in California, rata autismului a inregistrat 0 crestere de 634% intre 1987 si 2002, in timp ce in Danemarca sau Germania, unde a fost limitata folosirea acestui conservant cu mercur, numarul cazurilor de autism s-a diminuat. In ciuda acestei situatii, abia in 1999, Academia Americana de Pediatrie, dar nu si Organizatia Mondiala a Sanatatii, a recomandat nefolosirea timerosalului la prepararea vaccinurilor (3] Totusi, subiectul este controversat, iar alte studii arata ca nu se poate vorbi de o legatura cauzala intre folosirea vaccinurilor cu continut de timerosal si problemele neurologice observate ulterior. Astfel, un studiu efectuat in cazul a 61 de nou-nascuti, cu varste de 2 si respectiv 6 luni, a aratat ca nivelul sanguin al mercurului, in urma vaccinarii, avea valori foarte mici. Acestea se situau intre 3,7 si 20,5 ppb, pentru copiii de 2 luni, si mai mici de 7,5 ppb, pentru cei de 6 luni, Data fiind si valoafea mica a timpului de injumatatire a ctilmercurului din sange, de 7 zile, s-a ajuns la concluzia ca vaccinurile cu timerosal nu ridica probleme de siguranta. Totusi, este de mentionat ca recoltarea probelor de sange s-a facut la 3 28 de zile dupa administrarea vaccinurilor, deci este posibil ca in primele 72 ore concentratia sanguina a mercurului sa fi fost mult mai ridicata, Ipoteza este sustinuta de un alt studiu, in care determinarile s-au facut, in medie, la 60 de ore dupa vaccinare. S-a constatat ca in cazul a 15 copii nascuti prematur, concentratia mercurului a crescut, in medie, de la 0,54 ug la 7,36 pel, in timp ce in cazul a 5 copii nascuti la termen, cresterea a fost de la 0,04 la 2,24 ug/l. In ambele cazuri, se remarca o crestere spectaculoasa a nivelului sanguin al mercurului, Oricum ar sta lucrurile, cei care sustin ca folosirea timerosalului nu pune probleme, folosesc drept argument principal timpul mic de injumatatire al etilmercurului, ceea ce ar face ca in intervalul dintre doua vaccinari consecutive, de circa 2 luni, intreaga cantitate patrunsa in organism sa fie eliminata. Mai mult, in urma unui studiu efectuat atat pe adulti cat si pe copii, s-a ajuns la concluzia ca manifestari toxice ale etilmercurului apar doar cand concentratia sanguina a acestuia atinge 1000 yg/l, in timp ce simptome de intoxicate severa sunt prezente la valori mai mari de 2000 g/l [4,5].1.4.2. Amalgamele dentare Acestea sunt folosite in tratamentele stomatologice de mai bine de 150 de ani. Asa dupa cum s-a aratat, ele contin mercur in proportie de aproximativ 50%, alaturi de alte clemente metalice. Ingrijorari legate de toxicitatea acestora au aparut inca de la sfarsitul secolului al ~ XIX — lea si inceputul celui de-al XX - lea. Astfel, in 1920, chimistul german Stock avertiza ca existenta plombelor din amalgam duce la cresterea concentratiei urinare a mercurului, In prezent, exista motive de teama legate de constatarea ca amalgamele elibereaza vapori de mercur in cavitatea bucala, iar acestia patrund in circuitul sanguin. Principalii factori favorizanti ai unui asemenea fenomen sunt consumul de lichide fierbinti si mestecatul excesiv, de exemplu al gumei cu continut de nicotina, menita sa-i ajute pe fumatori sa renunte la tutun, Concentratiile vaporilor de mercur proveniti din amalgame pot depasi concentratiile maxime admise pentru lucratorii din industrie. In Suedia, de exemplu, au fost constatate cazuri in care concentratia de mercur provenit din plombe depasea nivelul maxim admis in mediul ocupational, de 50 g/m’ aer. Totusi, din cauza volumului mic al cavitatii bucale, si cantitatea de vapori care ajunge in mediul intern este redusa. Este de remarcat ca, din cauza nivelului scazut de mercur din atmosfera, principala sursa a vaporilor de mercur pentru organism o reprezinta tot amalgamele folosite in stomatologie. De asemenea, particule de amalgam desprinse prin abraziune pot fi inghitite. Exista si posibilitatea ca, sub actiunea unor agenti oxidanti, mercurul elementar sa fie oxidat la Hg” iar acesta, prin dizolvare in saliva, sa ajunga in tubul digestiv. Studii efectuate de-a lungul timpului au aratat ca aceste amalgame duc la patrunderea in organism, zilnic, a 2 17 pg Hg, De asemenea, s-a constatat ca prezenta a 10 amalgame are ca efect cresterea concentratiei urinare a mercurului cu 1 pg/l. Sunt si situatii, ca cea a mestecatului excesiv de guma, in care nivelul mercurului din urina depaseste 20 ug/g creatinina, S-a constatat o corelatie intre numarul de amalgame si concentratia mercurului din diverse organe interne, mai ales creier, rinichi si ficat. De exemplu, aplicarea a patru plombe de amalgam unor soareci, a dus la cresterea concentratiei de mercur in lobul occipital al creierului si cerebel. O situatie aparte se intalneste in cazul femeilor gravide, circa 95% dintre acestea avand cel putin o leziune de tip carie in timpul sarcinii (6). Studiile efectuate pe animale de experienta au aratat ca implantarea amalgamelor duce la cresterea concentratiei de mercur atat in cazul mamei, cat si cel al fatului. Astfel, prezenta unui singur amalgam in cazul unei femele soarece, a dus la cresterea de 20 de ori a nivelului renal de mercur si la marirea de 6 ori a concentratiei in creier, ficat, plamani si placenta. In organismul fatului, cele mai mari niveluri de mercur au fost intalnite in ficat, apoi rinichi si creier. In general, s-a 9constatat ca organismul fatului contine mai putin mercur decat cel al mamei, dupa cum s-a remarcat si 0 corelatie intre numarul amalgamelor dentare si concentratia mercurului din organism, Nici femeile care alapteaza nu sunt scutite de riscuri, S-a aratat ca mercurul bivalent, care rezulta prin oxidarea mercurului elementar provenit din amalgame, ajunge in laptele mater. Raportul dintre concentratia mercurului din sange si din laptele matern este de circa 2:1 Solutia de a indeparta amalgamele in timpul sarcinii nu rezolva situatia, ba dimpotriva, S-a constatat ca eliminarea plombelor de acest fel duce la cresterea de 3 ~ 4 ori a continutului plasmatic al mercurului, iar dupa un an de zile nivelul sanguin scade la jumatate fata de cel initial In ciuda tuturor celor mentionate, actiunea toxica a mercurului eliberat din amalgamele dentare este subiect de controversa. Pe de o parte, este demonstrata actiunea neurotoxica a mercurului elementar, iar pe de alta parte au existat speculatii privind concentratia mai ridicata a mercurului in creierul persoanelor suferind de boli cronice degenerative ale sistemului nervos, cum ar fi boala Alzheimer, Au existat si persoane care s- au plans de simptome cum ar fi oboseala, iritabilitate, lipsa capacitatii de concentrare, dureri de cap, insomni , si care au pus toate acestea pe seama amalgamelor dentare, Oricum, s-au efectuat mai multe studii care au vizat gasirea unei corelatii intre prezenta plombelor cu mercur si diverse afectiuni, mai ales neurologice. In Suedia, de exemplu, au fost efectuate doua studi de amploare, unul care a avut ca subiecti 1462 femei, iar celalalt 587 gemeni Varsta medie a primului lot a fost de 60 de ani, in timp ce la cel de-al doilea aceasta a fost de 66 ani. S-a determinat nivelul seric al mercurului si s-a facut 0 corelatie cu numarul amalgamelor dentare al persoanelor respective. S-a urmarit incidenta anumitor afectiuni, intre care diabetul, cancerul, atacurile cerebrale si infarctul de miocard. De asemenea, s-a analizat starea mentala a subiectilor. Concluzia ambelor studii a fost ca nu se poate face o corelatie intre prezenta amalgamelor dentare si problemele de sanatate ale persoanelor repective [5,7,8]. Ba mai mult, in ambele situatii s-a tras concluzia ca starea de sanatate a purtatorilor de amalgame era mai buna decat a celorlalti subiecti. Aceste concluzii au fost contestate din cel putin doua motive. In primul studiu, subiectii au fost impartiti in doua categorii: cei cu ‘mai mult de patru amalgame dentare si cei cu un numar mai mic de amalgame sau plombe realizate din alte materiale. Prin urmare, in grupul de control, considerat ca fiind cel al subiectilor neexpusi la actiunea toxica a mercurului eliberat din amalgame, au fost incluse persoane ce prezentau plombe de acest tip. In al doilea rand, in cazul ambelor studii, in grupul de control au fost incluse persoane fara dantura (15% in primul caz si 25% in cel de-al 10doilea). Nici in privinta lor si nici a celorlalti subiecti nu s-a facut un istoric al tratamentelor stomatologice, adica nu s-a investigat cazul in care ei au fost purtatori ai unor amalgame, numarul acestora si perioada de timp cat ele au fost prezente in cavitatea bucala, Mai mult, in privinta studiului efectuat pe gemeni, s-a sustinut ca in calitate de subiecti au fost nu 587 de persoane, ci 57 de perechi de gemeni [9]. Oricum ar sta lucrurile, efectul amalgamelor dentare asupra sanatatii umane ramane subiect de controversaCAPITOLUL al - II - lea Mercurul si mediul inconjurator 2.1, Surse de poluare ‘Asa cum deja s-a aratat, prezenta mercurului in mediul inconjurator se explica prin cauze naturale si de natura antropogena. In cazul surselor naturale, principala contributie o au emisiile vulcanice, dar si descompunerea mineralelor si rocilor ce contin mercur, sub actiunea factorilor de mediu. In aceasta ultima categorie sunt incluse calcarul, sisturile calearoase, bazaltul, andezitul, ete, Concentratia mercurului in aceste roci variaza intre 10 si 50 ng/g Estimarea emisiilor atmosferice de mercur din surse naturale este relativ greu de realizat, intrucat mercurul care ajunge in atmosfera prin evaporare de la suprafata solului sau din sursele de apa poate avea origine antropogena. O estimare in acest sens, indica un total anual al emisiilor atmosferice de 4000 tone, din care 1000 tone (25%) de provenienta naturala [10]. Se estimeaza ca in epoca industriala concentratia atmosferica a mercurului a crescut de 3 ~ 6 ori, in comparatie cu perioada preindustriala. In ani °80 ai secolului trecut, in tarile dezvoltate, emisiile atmosferice de mercur din surse antropogene au crescut anual cu 4,5 — 5,5% pana in 1989, dupa care au ramas relativ constante. Per ansamblu, in acei ani s-a inregistrat o crestere anuala a emisiilor de circa 4%, acestea atingand un maxim in 1989, de 2290 tone. De atunci, acestea au inregistrat o scadere constanta, astfel incat in anul 2000, ca urmare a activitatii umane, in atmosfera au ajuns 2190 tone mercur. 2/3 din aceasta cantitate a rezultat ca urmare a arderii combustibililor fosili, in primul rand carbune, cu toate ca in anumite tari (SUA) cea mai importanta pondere o are incinerarea deseurilor solide (40%) [1]. La nivel mondial, 54% dintre emisii sunt localizate in Asia, 18% in Africa si 11% in Europa, incluzand si partea europeana a Rusiei. Dintre tari, China ocupa primul loc, cu 600 tone mercur eliminate in atmosfera, ceea ce reprezinta 28% din valoarea totala a emisiilor. Din cauza industrializarii mai pronuntate a tarilor din emisfera nordica, concentratia atmosferica a mercurului de aici este mai mare decat cea din emisfera sudica. Astfel, nivelul mercurului elementar in atmosfera de la nord de Ecuator este de 1,3 ~ 1,5 ng/m’, in timp ce in Jumatatea de sud valoarea acesteia este de 0,9 ~ 1,2 ng/m’ [12]Descompunerea rocilor ce contin mercur elibereaza anual, in apele de suprafata, 800 tone din acest element. Apele reziduale provenite de al diverse industrii, cum ar fi cea a produselor clorosodice sau din minerit, contribuie la cresterea concentratiei acestui element in apele de suprafata. Pana si apele mengjere, ratate in statii de epurare, pot prezenta un anumit continut de mercur. De exemplu, in SUA, s-a constatat ca apele reziduale comunale tratate si eliberate intr-un rau din vecinatate, aveau un continut de mercur de 0,364 g/l. Indiferent de provenienta, mercurul se acumuleaza in sedimentele de pe fundul apei. In cazul mentionat anterior, in apropierea locului de deversare, concentratia mercurului din sedimente era de pana la 5,07 yy/g. Un alt studiu, efectuat in zona golfului Florida, a aratat ca in apele ce se varsa in Oceanul Atlantic, concentratia mercurului era de 3 ~ 7,4 ng/l, din care metilmercurul reprezenta de la sub 0,002 la 2,3 ng/l, adica < 0,003 ~ 52% din mercurul total. In sedimente concentratia se situa intre | si 219 ng/g sediment uscat, din care metilmercurul reprezenta pana la 490 pg/g, Plaja larga de valori a procentului de metilmercur se explica printr-o serie de factori, cum ar fi pH-ul apei sau continutul de sulfat al acesteia, Metilarea mercurului anorganic si formarea metilmercurului este un proces microbian, desfasurat sub actiunea bacteriilor care determina si reducerea sulfatilor la sulfur. Prin urmare, procesul de formare a metilmercurului depinde de concentratia sulfatilor din sedimente, relatia dintre viteza de reactie si concentratie fiind de directa proportionalitate. Cu toate acestea, se poate vorbi de o inhibare a formarii metilmercurului dincolo de o anumita valoare a continutului de sulfat, intrucat aceasta inseamna si o concentratic mai mare de sulfuri care, peste un anumit prag, devine un factor limitativ al reactiei de metilare [13]. In fapt, concentratia de metilmercur este una de echilibru, intrucat, in afara procesului de metilare, exista un proces enzimatic de demetilare, care are loc, ca si cel de metilare, la interfata dintre masa apei si sedimente Agentia de Protectia a Mediului din SUA (EPA) considera ca nivelul mercurului din apele dulei nu trebuie sa depaseasca 12 ng/l, in timp ce in cazul celor marine concentratia maxima trebuie sa fie de 100 ng De asemenea, mercurul atmosferic, antrenat de catre apele pluviale, ajunge in apele de suprafata sau pe sol. In general, continutul acestui element in apa de ploaie nu depaseste 200 ng/l. Un studiu efectuat in. nord-estul SUA, in 1998, a aratat ca mercurul este prezent in apa din nori in concentratie de 7,5 ~ 71,8 ng/l [14]. Se apreciaza ca in apele dulci, relativ nepoluate, fara surse de contaminare cunoscute, nivelul mercurului nu depaseste 5 ng/l, in timp ce in apele oceanice de acelasi tip, concentratia este mai mica de 2 ng/ Una dintre cauzele principale ale prezentei mercurului in sol este legata de utilizarea unor substante organice si anorganice in agricultura. Daca in trecut au aparut probleme din Bcauza folosirii fungicidelor cu continut de mercur, in momentul de fata principala problema o reprezinta utilizarea namolurilor de epurare in scopul fertilizarii suprafetelor cultivate. Se apreciaza ca in aceste namoluri concentratia mercurului este de 20 de ori mai mare decat in ‘compostul obtinut in gospodarie. Un studiu efectuat in acest sens, a aratat ca namolul de la epurarea apelor reziduale comunale are cea mai mare concentratie de mercur, 3,95 ppm. Folosirea sa ca ingrasamant a dus la cresterea concentratiei din sol a mercurului anorganic de aproape 800 de ori. De asemenea, nivelul mediu al metilmercurului a crescut de la 0,3 la 8,3 ng/kg. [15]. Compostul este un ingrasamant natural agricol, rezultat prin fermentarea lenta a resturilor vegetale si animale, amestecate cu deseuri menajere de natura organica. El se poate produce in gospodariile individuale si asigura reciclarea naturala a unei parti din deseurile respective, Tot in scopul reciclarii sunt folosite in agricultura si namolurile de epurare, care rezulta in cantitati din ce in ce mai mari, pe masura cresterii populatiei si, implicit, a volumului de ape reziduale. Dincolo de problema cresterii continutului de mercur in sol prin folosirea acestor namoluri, s-a constatat ca o parte din acesta se reintoarce in atmosfera. Fenomenul se explica prin actiunea razelor solare in stratul superficial al solului (mai mic de 0,5 cm), care determina reducerea mercurului aflat in stari de oxidare superioare la mercur elementar, iar acesta, find volatil, se degaja in atmosfera, 5-4 constatat ca prin aplicarea namolurilor provenind de la epurarea apelor reziduale comunale, emisiile de mercur din sol crese cu unu— doua ordine de marime, viteza medie a acestora fiind de 100 ng/m*/h. De asemenea, se apreciaza ca aceste namoluri sunt responsabile, in UE si SUA, pentru emisia atmosferica anuala a 5 tone de mercur [16]. O alta sursa de contaminare a solului cu mercur o reprezinta depozitele de deseuri solide, atat cele menajere, cat si cele industriale. In tarile industrializate, dupa 1990, s-au luat 0 serie de masuri pentru reducerea prezentei mercurului in aceste deseuri, Astfel, in SUA, in 1989, aportul de mercur al bateriilor din deseurile solide menajere era de 621,2 tone, in timp ce in anul 2000 el se situa la doar 98,5 tone. De asemenea, cantitatea de mercur reprezentata de prezenta in deseuri a lampilor fluorescente si a lampilor cu vapori de mercur la presiune inalta a scazut de la 26,7 tone in 1989, la 12,6 tone in anul 2000. Practic, cantitatea totala de mercur din deseurile menajere s-a diminuat, in intervalul mentionat, de la 709 tone la 144.4 tone. Singurele exceptii au fost legate de aportul de mercur al termometrelor medicale si termostatelor, acesta ramanand, practic, constant, chiar daca si el, raportat la perioada anilor 1980 — 1990, a suferit o scadere semnificativa, Incinerarea acestor deseuri reprezinta, de asemenea, 0 sursa de poluare, atat pentru atmosfera, cat sipentru sol, prin intermediul cenusii care rezulta in procesul de ardere. In mod obisnuit, continutul de mercur al solului este cuprins intre 20 si 625 ppb. In general, se estimeaza ca 80% din mercurul care ajunge in mediu din surse antropogene este mercur elementar, eliberat_ in atmosfera. Utilizarea_fungicidelor, fertilizatorilor, ca si deseurile ce contin mercur, contribuie la poluarea solului si reprezinta circa 15% din mercurul ce ajunge in mediul inconjurator. In sfarsit, apele reziduale ce contin acest element si care ajung in apele de suprafata, justifica celelalte 5 procente de mercur care polueaza mediul ca urmare a activitatii umane [15] 2.2. Ciclul mercurului in natura 2.2.1, Mercurul in atmosfe Din cauza volatilitatii mercurului elementar si unor compusi ai sai, acesta urmeaza un ciclu natural care, dupa emisia atmosferica din surse naturale si antropogene, presupune evenirea sa la nivelul solului si in sursele de apa de unde, partial, se va revolatiliza. In atmosfera, 95 ~ 98 % din mercurul existent este mercur elementar, in stare gazoasa, al carui timp de existenta variaza de la 6 zile la 2 ani. Restul de 2 ~ 5 % este mercur legat de suspensiile atmosferice, in principal mercur divalent, al carui timp de rezidenta in mediul respectiv este mai redus. In cantitati foarte mici, in stare gazoasa, mercurul este prezent si sub forma de Hg(It), in compusi cum ar fi HgCl; sau HBr, Tot in cantitati reduse intalnim si mercur organic, dimetilmercur si chiar monometilmercur. Un studiu efectuat in SUA, in zona “Marilor Lacuri, a aratat ca particulele in suspensie ce contin mercur au o concentratie de 1 — 86 pg/m’ in zonele rurale, si de 15 pg/m’ pana la 1,2 ng/m’ in zonele urbane. De asemenea, s- a constatat ca aceste particule au dimensiuni mai mici de 2,5 um in proportie de 60 ~ 100%, ceea ce a aratat ca, spre deosebire de cercetarile anterioare, poate exista si un procent destul de insemnat de mercur asociat cu particule de dimensiuni mai mari de 2,5 um. Dimensiunea medie a acestora este de 3,78 um, in timp ce diametrul mediu al celor fine este de 0,68 jum. Cu cat dimensiunile acestor particule sunt mai mici, cu atat ele pot fi deplasate mai usor de catre curentii de aer, iar timpul lor de existenta in atmosfera este mai mare, De asemenea, ele patrund mai usor pe caile respiratorii, putand ajunge pana la nivelul bronhiilor, bronhiolelor si alveolelor pulmonare. In schimb, particulele cu dimensiuni mai mari ajung la nivelul solului mai aproape de sursa de emisie, iar in organismul uman sunt retinute, de obicei, la nivelul cailor respiratorii superioare (cavitate nazala, faringe, trahee). In perioada veri, sedimentarea particulelor atmosferice poate justifica pana la 70% din totalul cantitatii de mercur atmosferic care revine la nivelul solului, Din punct de vedere statistic, depunerile in 1sabsenta si in prezenta precipitatiilor au egala importanta. Concentratia mercurului din aerosoli poate ajunge si 50% din valoarea concentratiei totale, in atmosfera din zonele industriale. Mercurul elementar, in stare gazoasa, poate fi purtat de catre curentii de aer la distante mari. Asa se explica de ce in atmosfera zonei arctice, aceasta reprezentand 1 ~ 2% din suprafata Terrei, se gasesc 6 — 10% din emisiile de mercur de origine antropogena. De asemenea, s-a constatat ca intr-un interval de 72 de ore, in apa de ploaie a fost depistat mercur ce provenea de la o sursa de emisie situata la 2500 km distanta, Mercurul elementar este putin solubil in apa (49,6 x 10% g/l, la 20°C), deci dizolvarea sa in apa de ploaie se face in foarte mica masura, ceea ce explica stationarea sa in atmosfera timp indelungat. Principala cale de eliminare din atmosfera presupune oxidarea sa la Hg (II) sau, intr-o mai mica masura, adsorbtia pe particulele aflate in suspensie in atmosfera, Acest din urma proces depinde de natura particulelor si de concentratia mercurului. Gradul de adsorbtie este mai ridicat daca Particulele respective sunt bogate in carbon elementar. In principal insa, suspensiile nu contin Hg(0), ci Hg(Il). Oricum, atat Hg( IT) cat si suspensiile ce contin acest element au un grad de solubilitate acvatica de circa 10° ori mai ridicat, in comparatie cu mercurul elementar. De exemplu, solubilitatea HgCl, este de 66 g/l, la 20°C. Prin urmare, substantele respective vor reveni la nivelul solului prin intermediul precipitatiilor. Asa cum deja s-a aratat, atat compusii Hg(1l) cat si suspensiile se pot depune si prin sedimentare, ca atare, viteza procesului find mult mai ridicata in cazul compusilor Hg(II), decat in cel al suspensiilor (0,5 ~ 4 ems, comparativ cu 0,1 - 0,5 ems). In concluzie, principalul proces care favorizeaza indepartarea mercurului atmosferic este oxidarea mercurului elementar la H(t) Procesul poate avea loc atat in faza gazoasa, cat si in picaturile de apa din atmosfera Principalii oxidanti sunt ozonul, radicalul hidroxil si halogenii, viteza reactiilor in solutie apoasa fiind mult mai mare decat in faza gazoasa, Redam mai jos cateva dintre aceste ecuatii, desfasurate, atat in faza gazoasa cat si in faza lichida, cu precizarea ca marimea k reprezinta constanta vitezei de reactie, iar ty2 este timpul de injumatatire (timpul in care se consuma jumatate din cantitatea initiala de reactant) [72].Reactii in faza gazoasa ] Ecuatia reactiei k (cm'molec's") Ta (ani) Hg(g) + Ox(aq) + Hg” (g) + On(g) (32) x 107 12 | a Hg(g) + HO(g) > HgOH(g) 0,25 HgOH‘(g) + Ox(g) —* HgO(g) + HO2(g) (8,7 42,8) x 10" | Hg(g) + H:0x(g) > Hg(OH)2(g) 4x10" 24 = Reactii in solutie apoasa Ecuatia reactiei k(M's") tun (s) Hg(aq) + Ox(aq) > Hg (aq) + HO(aq) + Ox(aq) (4,742.2) x 10 40 Hg(aq) + HO(aq) + HgOH(aq) HgOH(aq) + 0,(aq) + HgO(aq) + H"(aq) + O2(aq) (2,420,3) x 10” | HOCI(aq) + Hg(aq) > He" (aq) + Cl'(aq) + HO(aq) | (2,0920,06) x 10° - ‘ClO(aq) * Hg (aq) > He" (aq) + Cr(aq) HO(aq) | (1,9920,05) x 10" Dupa cum se poate constata, viteza reactiilor in faza lichida este mult mai mare comparativ cu cea a proceselor din faza gazoasa, Oxidarea mercurului elementar in solutie apoasa favorizeaza dizolvarea acestuia in picaturile de apa. Dintre reactiile prezentate, 0 pondere mai insemnata_o are oxidarea sub actiunea radicalului hidroxil, Totusi, intr-o atmosfera poluata, cu continut de ozon mai mare de 20 ppb, predomina reactia cu acest compus, iar cea cu HO’ reprezinta calea de oxidare doar pentru 10% din Hg(0). In atmosfera limitrofa zonei marine, unde schimburile de caldura si umezeala dintre atmosfera si ocean sunt insemnate, dar si in zonele polare, predomina reactia de oxidare sub actiunea speciilor reactive de halogen. Acestea sunt atomii de clor si brom si oxizii ClO si BrO. Moleculele de halogen, care sunt precursorii speciilor reactive mentionate anterior, sunt eliberate in atmosfera din particulele de sare continute de apele oceanice. Importanta unui asemenea mecanism a fost relevata in zonele polare, unde, dupa rasaritului soarelui, care are loc la sfarsitul luni ianuarie, se constata o corelatie intre scaderea continutului atmosferic de Os si Hg(0). Distrugerea ozonului este i tiata de catre bromul atomic si mai putin prin reactia acestuia cu clorul atomic [73] Br +O; BrO + O 2BrO + 2Br +O: Mecanismul de formare a Br este mai putin inteles, fiind presupusa o eliminare in atmosfera a Brp in faza gazoasa care, sub actiunea luminii solare, disociaza in atomi de brom. Dupaformare, cresterea concentratiei sale are loc in mod exploziv, printr-un_mecanism autocatalitic. Episoadele de depletie a stratului de ozon in zona Oceanului Arctic sunt se manifesta printr-o scadere a concentratiei acestuia de la 40 ppb (unitati de imp de 2-4 zile [17] episodice s volum) la mai putin de 0,5 ppb, pana la o inaltime de 1500 m, Oxidarea Hg(0) se face printr-un mecanism asemanator: Hg + Br > HgBr HgBr + X — HgBrX unde X = Br, OH. Formarea Hg(It) este limitata de reactia: HgBr + Br Hg + Bry a carei viteza este mai ridicata la temperaturi mai mari, Cu alte cuvinte, eficienta oxidarii mercurului elementar, pe aceasta cale, este mai mare daca reactia are loc la temperaturi scazute si, deci, inaltimi mai mari In afara de oxidare, tot in solutie apoasa, sub actiunea radicalilor hidroperoxil (HO;), are loc reducerea Hg(II) la Hg(0), proces de natura sa favorizeze revenirea mercurului in faza gaz0asa, HO, (aq) + Hg" (aq) > Hg (aq) + O2(aq) + H"(aq) HOy(aq) + He"(aq) + Hg"(aq) + O2(aq) + H"(aq) Timpul de injumatatire al mercurului divalent, in aceasta reactie, este de o ora. In afara ei, a mai fost constatata si descompunerea fotochimica a Hg(OH):, dar aceasta ativa de reducere a reprezinta o cale nesemnif mercurului (t)2 = 600 h). In coneluzie, in atmosfera, mercurul exista in proportie covarsitoare sub forma de vapori, in stare elementara, Principala sa cale de eliminare din atmosfera si revenire la nivelul solului si in sursele de apa, o reprezinta oxidarea la Hg(II) si antrenarea compusilor acestuia de catre precipitatii. Aceste procese au loc s de mereur int de lent, ceea ce face ca vapor sa iata ridics aun timp de iar poluarea cu acest element, odata produsa, sa se raspandeasea pe o arie foarte mare. 2.2.2. Mercurul in sursele de apa Din mercurul care revine pe Pamant, 60% se depune pe suprafata solului, iar 40% n ajunge in sursele de apa. Faptul ca precipitatiile sunt de trei ori mai insemnate cantitativ zona oceani comparativ cu cca a uscatului, ne arata ca, totusi, 0 proportie relativ insemnata de mercur se depune in apropierea surselor de emisie. In sursele de apa, mercurul exista in stare dizolvata, sub forma de Hg(0) si sub forma de Hg(I). Concentratia Hg(0), in aceasta stare, in apele dulci cu grad redus de contaminare, 18este cuprinsa intre 10 x 10° M (10 £M) si 10? M (1 pM), valori mai mici fiind intalnite in cazul apelor anoxice, cu continut ridicat de anioni sulfura. In apele oceanice, mercurul clementar dizolvat reprezinta 5 ~ 30% din mercurul total. Mercurul bivalent poate exista, la randul sau, in stare dizolvata, sub forma de compusi organici si anorga doar intr-o mica masura, ca ion liber. In apele marine, care au un continut mai mare de anioni clorura, predomina clorurile si halogenurile mixte: HgCh, HgCly, HgCle’, HeChBe’, HgChBr. In apele dulei, Hg(II) se gaseste mai ales sub forma de hidroxizi: HgOH", Hg(OH)>, Hg(OH)s. HgOHCI [27]. De asemenea, el poate fi atasat unor particule de natura organica, apartinand materiei vii (zoo si fitoplancton) sau detritusului. Acesta din urma cuprinde atat materie organica moarta, aflata in proces de descompunere, cat si materie anorganica, rezultata pri degradarea rocilor, ca efect al actiunii factorilor externi. In lacuri, aproape 95% din mercurul divalent este legat de materia organica dizolvata. De exemplu, el formeaza complecsi cu acizii humici, acestia reprezentand 50 ~ 90% din carbonul organic dizolvat. Tot in sursele de apa, in urma unor procese bacteriene, din mercur anorganie pot rezulta compusi organomercurici, mai ales monometilmercur (CH3Hg' ), dar si dimetilmercur - (CH))oHg, sau etilmercur — (CHjCH)Hg'). Dimetilmercurul este un compus cu reactivitate scazuta si volatilitate ri ica prezenta sa in atmosfera. In straturile acvatice superioare, CHsHgCI a, fapt ce ex monometilnrercurul este intalnit sub forma de cloro- si hidroxi- complecsi I si CHsHgOH. In zonele de adancime, unde concentratia oxigenului dizolvat este foarte scazuta mercurul divalent exista predominant sub forma de compleesi sulfurici, din cauza afinitatii sale ridicate pentru anionii sulfura. Speciile sulfurice si bisulfurice, HgS2H2, HgS2H" si HgS.* predomina chiar si la concentratii de ordinul nanomolilor ale anionului sulfura. Produsul de solubilitate al HgS este extrem de scazut, de ordinul 10°, ceea ce face ca el sa fie prezent in sedimentele din zona de fund a apelor respective. El este, de asemenea, un Hg(Il), intrucat cresterea concentratiei S* favorizeaza factor de control al. solubilitat formarea speciilor solubile sulfurice si bisulfurice. Astfel, la pH = 7, la o marire a concentratiei S* de la 1 uM la | mM, concentratia mercurului dizolvat creste de la 3 pM la 3 nM. De asemenea in prezenta S(0), are loc si formarea unor compleesi polisulfurici, de forma Hg(S,)SH" (n = 4 ~6), fenomen ce duce la cresterea cantitatii de Hg(I) solubil. Tot in zonele de adancime se gaseste si mercur elementar dizolvat, dar concentratia uia este mult mai mica comparativ cu cea din straturile acvatice superioare. In schimb, nivelul de metilmercur din straturile acvatice anoxice si din sedimente este mai mare decat in zona de interfata aer ~ apa, specia dorIn principal, in sursele de apa au loc doua reactii: reducerea mercurului divalent la mercur elementar si metilarea Hg(ll). Cele doua reactii sunt in competitie pentru aceleasi substraturi si, in principiu, se desfasoara in zone acvatice diferite: reducerea are loc in straturile oxice, iar metilarea in cele anoxice. Cum 90% din sursa de mercur reactiv pentru sursele de apa o reprezinta depunerile umede si uscate din atmosfera. Initial, concentratia acestuia este mai ridicata in zona de suprafata. Daca viteza de reducere este ridicata, cantitatea de mercur reactiv ce ajunge in zonele de adancime este mai mica si, implicit, metilarea are o pondere mai redusa. Prin mercur reactiv se intelege mercurul bivalent, capabil sa fie redus la Hg(0). In aceasta calitate functioneaza speciile anorganice dizolvate (halogenuri si hidroxizi), complecsii organici labili, si chiar Hg(II) adsorbit pe particulele Concentrati acvatice aflate in suspensi sa poate fi determinata in mod experimental, prin reactie cu. SnCls. Un studiu efectuat in apele Oveanului Pacific din zona ecuatoriala si in apele lacurilor din statul american Wisconsin a aratat ca viteza procesului de reducere este de 1 10x 107s" 0,5 — 10% zi"), Mecanismul reactiei de reducere implica procese de natura chimica si biologica. Se pare ca fotoreducerea predomina la concentratii ale mercurului divalent mai mici de 50 pM, in timp ce procesul microbian similar are loc la valori ale concentratiei mai mari de 50 pM Eficienta reducerii sub actiunea luminii depinde de concentratia acvatica a carbonul organi dizolvat, Un nivel mai ridicat al acestuia determina imprastierea radiatiei UV si impiedica actiunea fotoreductiva a luminii, Procesul se desfasoara direct, prin actiunea luminii asupra unor compusi cum ar fi Hg(OH): sau Hg(SH), sau chiar asupra Hg(II) legat de carbonul organic dizolvat. Mecanismul reactici indirecte presupune reducerea unor componente ale acizilor humici, cum ar fi elemente metalice (Fe, Mn) sau compusi organici (hidrochinone si semichinone). Reoxidarea acestora se face pe seama He(Il) care, astfel, trece in Hg(0). In parte, procesul fotoreductiv depinde de activitatea de fotosinteza a fitoplanctonului. si cianobacteriilor. Sub actiunea luminii, aceste organisme clibereaza in mediul acvatic metaboliti, care realizeaza reducerea Hg(II), Concentratia prag de 0 pM a mercurului divalent determina activarea unor gene bacteriene, cunoscute sub denumirea de mer — operon. Acestea sunt responsabile de sinteza uunui sistem enzimatic denumit mer — reductaza, format atat din proteina ce catalizeaza reducerea Hg(Il) la Hg(0), cat si dintr-un transportator proteic, menit sa asigure preluarea Ho(II) din sursa de apa si introducerea lui in celula bacteriana. Mercurul elementar care rezulta in urma reducerii, din cauza volatilitatii sale, se evapora in atmosfera. Fluxul de mercur gazos din surse oceanice este de circa 10 Mmoli 20anual, ceea ce reprezinta circa 30% din fluxul total, in timp ce emisiile din surse terestre, altele decat cele de natura antropogena, sunt apreciate la cirea 5 Mmoli/an, In general, pierderile de mercur din oceane, ca urmare a volatilizarii, sunt compensate prin depunerile atmosferice. In anumite zone, cum ar fi cea ecuatoriala a Oceanului Pacific, lucrurile nu mai stau la fel, cantitatea evaporata fiind mult mai mare decat cea depusa (500 pmoli/m*/zi, comparativ cu 80 pmoli/m?/zi). Fenomenul se explica prin mobilizarea mercurului din straturile acvatice adanci, ca urmare a miscarii maselor de apa sub actiunea curentilor de aer Astfel, in straturile superficiale, ajung 400 ~ 500 pmoli mercur/m’/zi, ceea ce face ca si cantitatea de mercur elementar rezultata prin reducere sa fie mult mai mare decat in mod normal. Aportul de mercur din apele curgatoare care se varsa in ocean este de circa | Mmol/an, cantitate aproximativ egala cu cea existenta in materile aflate in suspensie, care se depun sub forma de sedimente. Circuitul mercurului, asa cum rezulta din cele mentionate anterior poate fi reprezentat schematic astfel [18] ATMOSFERA 25 Mmoli Hg" > 95 % Hels) <5 % - | APE CURGATOARE [| 10 Mmoli 1 Mmol CHsHg" Hg(Il) > Hg(0) — CHsHg" Hg(sed) > 100 m OCEAN $4 Mmoli 212.2.3. Conversia mercurului anorganic in mercur organic. Reactia de metilare. 2.2.3.1, Procese abiotice Reactia de metilare are loc cu precadere in conditii anaerobe, cu alte cuvinte in zona de adancime a surselor de apa si in sedimente, Procesul este de natura biotica sau abiotica Procesul biotic este si cel mai important, el desfasurandu-se prin actiunea bacteriilor sulfat ~ reducatoare, dar si a unor bacterii inrudite, reducatoare ale fierului. Procesele abiotice au 0 importanta secundara. In aceasta categorie intra si reactiile cu agentii de metilare care rezulta ca urmare a unor procese biologice, Furnizorii de grupari metil sunt molecule organice mi cum ar fi iodura de metil sau dimetilsulfura, sau molecule cu masa moleculara ridicata, ca acizii humici si fulvici. Tot in aceasta calitate functioneaza si metilcobalamina, metilplumbul si metilstaniu, din care rezulta metilmercur prin reactii de transmetilare De exemplu, mono-, di- si trimetilstaniul reprezinta pana la 90% din compusii organostanici care se gasesc in mediul acvatic. Cele mai ridicate concentratii au fost gasite in cazul monometilstaniului, 1200 ng Sn/I in apa de mare si 680 ng Sn/1 in apele dulei, urmat de dimetilstaniu, 500 ng Sw/l si 260 ng Sn/l in apa de mare si, respectiv, apele dulci, si trimetilstaniu, sub 20 ng Sn/l in ambele tipuri de surse. Provenienta lor se explica prin Poluare, ei fiind utilizati drept catalizatori, stabilizatori in procesul de polimerizare, fungicide, insecticide sila conservarea lemnului. Reactia generala de metilare a mercurului este urmatoarea Me,Sn(1V) + Hg(II) + Me,.:Sn(IV) + MeHg(I1) De fapt, in mediu apos, compusii metilstaniului exista sub forma unor acvocomplecsi, [Me,Sn(H,0)q]°""". Acestia sunt nereactivi, dar speciile hidroxilice rezultate prin hidroliza lor, MeSnOH, Me,Sn(OH), si MeSn(OH); au o reactivitate ridicata Spre deosebire de compusii organostanici, prezenta iodurii de metil in sursele de apa se explica mai ales prin fenomene naturale. CHsl este produs de unele plante acvatice, alge si ciuperci fie ca un compus cu rol de aparare, fie in urma degradarii unor asemenea compusi avand masa moleculara mai ridicata. Anual, in sursele de apa se sintetizeaza 4 x 10" kg de iodura de metil, concentratia sa in apele oceanice putand fi de ordinul microgramelor. In ariile costale, valoarea acesteia poate fi si de o mie de ori mai ridicata, Reactia cu mercurul duce la metilarea acestuia, doar daca acesta se gaseste in stare elementara. Hg(0) + CHsI + CHsHgl In cazul Hg(Il), studiile de laborator au aratat ca reactia nu are ca efect obtinerea metilmercurului, ci a iodurii mercurice [19] Hg(Il) + 2CHsI + H:0 Hgl + 2CH,OH + 2H" 22.2.3.2. Procese biotice In procesele biotice, microorganismele sulfat ~ reducatoare determina reducerea anionilor sulfat la anioni sulfura, dintr-un mol de sulfat rezultand un mol de sulfura. SO,* actioneaza drept oxidant in procesul catabolic de degradare a unor substraturi organice, in urma caruia rezulta energie, ce este inmagazinata partial in molecule de acid adenosintrifosforic (ATP). Reactia generala a procesului, in care CH;O reprezinta formula simplificata a substratului organic, este urmatoarea: 2CH2O + SO,” + Hy + 2HCOs Ps 4 ctapa a procesului presupune transportul anionului sulfat prin membrana celulara bacteri na , proces in care poate interfera anionul selenat (SeO,”), a carei patrundere in celula se realizeaza prin intermediul aceluiasi transportator proteic. Odata ajuns in mediul intracelular, SO,” reactioneaza cu ATP, cu formare de adenosin fosfosulfat (APS). Sub junea APS reductazei, din APS rezulta anionul sulfit, SO;”. Reducerea sa la sulfura, S*, se + ditionit, $0.7 realizeaza in elape, drept intermediari rezultand anionii bisulfit, $20. ° si tiosulfat, S:O3" [20] jonat, $4 In cazul in care drept donor de electroni functioneaza glucoza, reactia globala este urmatoarea: 2CsHin0, + 680." + 9H" + 12CO, + 12H,0 + 3H,S + 3HS° ale, de reducere si oxidare, sunt: 2804" + 19H" + 16e" — H3S + HS" + 8H: CoHi204 + 6H 0 — 6CO> + 24H" + 24e Reactiile par Reactia mentionata mai sus are loc rar, intrucat bacteriile mentionate utilizea: in principal, alte substraturi in calitate de donori de electroni: acizi grasi cu masa moleculara alti_acizi carboxilici (acetic, propionic, butiric), alcooli, aminoacizi, compusi hidrogen. Studiile efectuate au aratat ca principalii donori de electroni sunt hidrogenul si acidul acetic: 4H; + SO? > HS" + HO" + 3H,0 CHsCOO’ + SO, + HS" + 2HCOy Bacteriile sulfat — reducatoare sunt larg raspandite in sursele de apa saline, cu continut important de sulfati, cum ar fi sedimentele din apele marilor, ale lacurilor saline si din zonele de estuar. De asemenea, acestea sunt prezente si in sol, in zona de existenta a apelor subterane, si chiar in organismul uman. De exemplu, ele au fost identificate in intestinul gros, unde joaca un rol important in ultimele etape ale procesului de fermentatic. Cea mai it talnita specie este Desulfovibirio desulfuricans, care constituie 66% din bacteriile 23sulfat-reducatoare in colonul sanatos si 92% in cazul in care persoana sufera de colita ulcerativa, Procesele fermentative din colon presupun degradarea polizaharidelor rezistente la actiunea metabolica a complexului enzimatic din intestinul subtire, asa — numitele fibre. Alte substraturi ale fermentatiei sunt unele proteine neabsorbite in mediul intern, ca si o serie de enzime pancreatice. Rezultatul procesului este aparitia moleculelor organice cu masa moleculara scazuta, mentionate anterior, ca si a unor gaze: H:, CO> si chiar CHy, Aparitia hidrogenului este cauzata de necesitatea oxidarii coenzimelor transportoare de hidrogen, NADH + H” si FADHb, care participa la procesele metabolice ale bacteriilor ce realizeaza fermentatia. O presiune prea ridicata a hidrogenului, deci o acumulare intestinala a acestuia Peste anumite limite, impiedica reoxidarea coenzimelor, stanjenind metabolismul normal al bacteriilor fermentative, In principal, hidrogenul rezultat in acest fel, este consumat de bacteriile sulfat — reducatoare, acetogene si metanogene: 4H: + CO; + CH, + 2H,0 4H + SO,? + H’ HS" + 4H,0 Pana la 50% din populatia din anumite tari contine in colon bacterii metanogene Daca metanul rezultat in urma acestui proces nu este toxic pentru intestinul gros, in schimb hidrogenul sulfurat poate duce la afectarea stratului epitelial al colonului, prin blocarea activitatii citocromoxidazei. De asemenea, tot sub actiunea anionului sulfura are loc degradarea puntilor disulfurice din structura mucusului, acesta avand rol protector asupra epiteliului intestinal, Intre cele doua tipuri de bacterii apare concurenta pentru utilizarea hidrogenului ca substrat, Bacteriile sulfat - reducatoare au o afinitate mai mare pentru hidrogen, motiv pentru care, in conditiile existentei unei concentratii suficiente de anioni sulfat, predomina calea de reducere care are ca produs hidrogenul sulfurat [21] In procesul de crestere, bacteriile sulfat — reducatoare din specia Desulfovibrio desulfuricans wilizeaza ca substrat anionii lactat, dar si etanolul sau hidrogenul. 2CH;CH(OH)COO' + S0,? + H’ + 2CH,COO' + 2CO; + 2H,0 + HS Inhibarea actiunii anionilor sulfat este realizata in studiile de laborator prin utilizarea molibdatului de sodiu. Molibdatul este izomer structural cu sulfatul si inhiba actiunea enzimei adenosin trifosfat sulfurilaza, implicata in procesul de reducere al anionilor $O.™. De asemenea, molibdatul este in competitie cu sulfatul pentru transportatorul proteic din membrana celulara a bacteriilor, ceea ce face ca el sa blocheze patrunderea anionilor sulfat in celulele lor. Cu toate acestea, studiile efectuate prin blocarea acceptorului de electroni de catre molibdat, au aratat un anumit consum de anioni lactat. Acest fapt inseamna ca lactatul este supus unui proces de fermentatie, dar reactia este mult mai lenta [22] 4CHsCH(OH)COO™ + H;0 > CHjCOO™ + CO; + 4H" Asa cum s-a aratat, metilarea mercurului este realizata in conditii anoxice de bacteriile sulfat — reducatoare desi, initial, procesul a fost descoperit in cazul unei bacterii metanogene. Viteza procesului depinde de activitatea microbiana si de concentratia mercurului susceptibil de a da o astfel de reactie, si anume Hg’. La randul lor, acesti factori depind de o serie de parametri fizico-chimici, cum ar fi temperatura, pH-ul, prezenta unor agenti de complexare In tot cazul, concentratia metilmercurului din sursele de apa depinde de echilibrul dintre reactia de metilare si cea de demetilare. Reactia de demetilare poate fi biotica sau abiotica. In tica de demetilare este cea fotochimica. apele de suprafata, cea m importanta cale al Metilarea mercurului este, in primul rand, un proces biotic, el fiind raspunzator pentru cirea 95% din metilmercurul existent in sursele de apa, Metilmercurul rezulta in procesul bacterian de sinteza a acetilcoenzimei A (CHs-CO-SCoA), compus utilizat drept sursa de crestere a acestora in reactiile anabolice (calea sintezei acetileoenzimei A). De fapt, acetileoenzima A este un compus esential si in procesele catabolice, Acestea din urma pot avea loc prin parcurgerea ciclului Krebs, sau pe o cale alternativa, care nu. presupune parcurgerea acestui ciclu. Oricum, indiferent de modalitate, in urma procesului, dintr-o molecula-de acetileoenzima A. rezulta doua molecule de CO>. Schematic, procesul poate fi reprezentat astfel —— cit, -co-s—coa Cictul Krebs SS O° Mecanismul biosintezei acetilcoenzimei A, utilizand drept sursa de carbon CO», a fost studiat initial in cazul unei bacterii acetogene, Clostridium thermoaceticum. Acesta presupune combinarea a doua molecule de CO; cu o molecula de coenzima A (CoA), drept 25furnizor pentru gruparea metil functionand un derivat al vitaminei By2, metileobalamina. Initial, s-a constatat, in cazul bacteriei mentionate, ca din bioxidul de carbon eliberat de acidul piruvic se sintetizeaza 0 molecula de acid acetic. De fapt, una dintre moleculele de bioxid de carbon este redusa la formiat, care, la randul sau, reactioneaza cu 0 molecula de tetrahidrofolat (THF). Se obtine formiltetrahidrofolat, compus care, in urma unei seri de reactii, trece in metiltetrahidrofolat (CH; — THF). Gruparea metil este transferata apoi unui derivat al vitaminei Bj2, numit, cu termen generic, corinoid, Corinoizii sunt compusi care contin corina, un ansamblu de patru heterocicli pirolici, asemanator din punet de vedere structural cu porfirina. Gruparea metil este cedata apoi celei de-a doua molecule de COs, rezultand o molecula de acid acetic, in timp ce corinoidul isi recapata structura initiala, Cele expuse anterior sunt redate schematic in figura de mai jos. Mentionam ca THF reprezinta tetrahidrofolatul, care este un derivat al acidului folic (vitamina Bs), flind, de fapt, forma activa a acesteia, E ~ Co reprezinta simbolul corinoidului, cei mai cunoscuti corinoizi sunt vitamina B,; si derivatii sai, care contin cobalt “incastrat” in corina 2CH;COCOOH_—+ 2c0, —» COO ++ Formil - THF ing THE ‘ + + CH;COOH <— E-Co eats - THF oa E-Co E-Co In cazul sintezei acetilcoenzimei A, reactia globala este urmatoarea CO + CHsTHF + CoA ~ SH + CH;COSCoA + THF Monoxidul de carbon care participa la reactie rezulta din cea de-a doua molecula de CO; cedata de catre acidul piruvic, reducerea avand loc sub actiunea unei enzime denumita carbon monoxid dehidrogenaza (CODH). Din punct de vedere structural, CODH este un hexamer, flind formata dintr-o subunitate a cu masa moleculara de 78000, si o subunitate B cu masa moleculara de 71000. Fiecare dimer al hexamerului contine un ion de zine, doi de nichel si unsprezece de fier. In cazul bacteriei acetogene despre care este vorba, enzima mentionata realizeaza atat reactia de reducere, cat si pe cea de sinteza a acetilcoenzimei A. Studiile efectuate au relevat existenta a trei situsuri de legare, unul pentru metilul cedat de catre corinoid, un altul pentru 26monoxidul de carbon, iar cel de-al treilea pentru coenzima A. CO se leaga de un centru binuclear, Fe — Ni, in timp ce in legarea coenzimei A este implicat fragmentul de adenina din constitutia acesteia, care formeaza legaturi cu 0 molecula de triptofan din structura enzimei [23]. In cazul bacteriilor sulfat — reducatoare, sinteza acetilcoenzimei A urmeaza, practic. aceeasi cale. Sinteza metilmercurului se petrece in etapa in care are loc transferul gruparii metil de la corinoidul metilat catre acetilcoenzima A sintaza, in vederea obtinerii acetilcoenzimei A. Cu alte cuvinte, prezenta Hg** blocheaza obtinerea acetilcoenzimei A prin preluarea grupei metil. Acest mecanism de reactie a fost demonstrat prin studierea influentei pe care iodura de propil o are asupra sintezei de metilmercur. Halogenurile de alchil sunt binecunoscuti inhibitori ai vitaminei By2, din cauza coordinarii lor, prin intermediul atomului de halogen, 1a cobaltul din structura vitaminei. S-a constatat ca iodura de propil blocheaza atat sinteza CHsHg", cat si a CH;COSCoA, fapt care sustine ipoteza anterior formulata [24] Schematic, sinteza metilmercurului are loc astfe!: ct)-c0-000) coe z - co g He00 NPHOO-THE —eo-corin coro ‘ocHe 0-Con | ae NN orp tHE hoy THE In figura de mai sus, Fd si FdH, reprezinta feredoxina in forma oxidata si redusa, FDH ~ formiatdehidrogenaza, MeTr ~ metiltransferaza, Co - Corin si CH; ~ Corin sunt corinoidul ca atare si, respectiv, corinoidul metilat. Feredoxinele sunt proteine “fier ~ sulf”, ce functioneaza ca transportatori de electroni si protoni, datorita capacitatii fierului din structura lor de a trece din stare de oxidare 2+ in stare de oxidare 3+, si invers. Studiile 27efectuate cu “C au aratat ca atomul de carbon | din structura acidului piruvic (atomul de carbon al gruparii carboxilice) se regaseste in metilmercur in proportie redusa (11%). In Proportie mult mai mare apare atomul Cs, cel al gruparii metil, ceea ce sugereaza o cale alternativa de metabolizare a acidului piruvic, cu formare de serina. Aceasta, sub actiunea unei enzime denumita serina hidroximetiltransferaza, reactioneaza cu THF, transferandw-i acestuia carbonul C3. Din reactie rezulta 5,10 ~ metilen — tetrahidrofolat si glicina. Ulterior, 5,10 — CH) ~ THF intra in lantul de reactii descris anterior, al carui rezultat final este sinteza acetilcoenzimei A sau, in cazul existentei Hg”, a monometilmercurului, Intr-adevar, utilizarea serinei drept substrat, a relevat un grad de incorporare a C; in CHsHg", de 95% Formarea serinei din acid piruvie se realizeaza prin urmatorul sir de reactii [25] @ts-c0-000H { GHec0t PI-cOOH 0 osbenclpiuvic HOcH-cHot P}-cooH 204 2tosbogicorc P) OcHe-CHOH-COoH sed Qosbgleerc~ sinker et n-c00H 510-mesien-THF 3 ice (P) 0¢4-C0-CooH ——x P) OCHy “CHI NH-COOH ——+ HOH-CHI NH adi stonironpiuvic tosbserina seta Formulele tetrahidrofolatului si derivatilor sai, implicati in procesele anterior descrise, sunt urmatoarele: tetrahidrofolat 28O. OH Diag ro “W a KG ‘e: 10 ~formil ~THF ore 9° ie al 5) wk 9G why HN’ N H 5 ~metil “THE oom 3 o -OH SAN rn Fah Sy OS We K x b iz “z . wc Sy : 5.10 ~metilen ~THF 5,10 -metenil -THE Metilarea mercurului se poate produce si in conditiile catabolismului acetilcoenzimei ‘A, redata, schematic, anterior. Sub actiunea CODH, fragmentul acetat din structura compusului se descompune in CO si CHs. Ambele componente se metabolizeaza, in final, in bioxid de carbon, metilul parcurgand in sens retrograd sirul de reactii care duc la sinteza acetilcoenzimei A. In etapa de metilare a corinoidului, prezenta Hg”* poate determina formarea metilmercurului, asa cum rezulta si din schema de mai jos: 29(0-00-8008 coho s te 02 bo Constatarea functionarii serinei ca donor de grupare metil in procesul metilarii mercurului a relevat faptul ca acest proces se poate realiza si pe alta cale decat cea a ‘metabolismului acetilcoenzimei A. In acest sens, s-au efectuat studii care au aratat ca o serie de bacterii sulfat ~ reducatoare produc metilarea mercurului, cu toate ca, in cazul lor, metabolismul carbonului se realizeaza pe alta cale decat cea a acetileoenzimei A. In scopul depistarii unui asemenea proces s-au folosit culturi de bacterii incubate cu cloroform si fluoroacetat. Prin coordinarea sa la ionul de cobalt, cloroformul este cunoscut ca inhibitor al corinoidului si, implicit, al sintezei de metilmercur pe calea metabolismului acetilcoenzimei A. La randul sau, fluoroacetatul inhiba degradarea acetilcoenzimei A pe calea ciclului Krebs, in procesul asa-numitei “sinteze letale”. S-a constatat ca dezvoltarea speciei . curvatus este inhibata de catre fluoroacetat, deci aceasta realizeaza oxidarea completa a substratului organic pe calea ciclului Krebs. Pe de alta parte, in acest caz, nici in prezenta si nici in absenta inhibitorului, nu se constata formarea CHjHg*. Este de presupus, deci, ca speciile care metabolizeaza carbonul pe calea ciclului acidului citric nu sunt responsabile de sinteza compusului organomercuric mentionat. In cazul speciei D. multivorans, dar si a altor doua specii, care oxideaza complet substratul organic pe calea descompune acetilcoenzimei A, s- constatat actiunea inhibitoare a cloroformului, atat in privinta dezvoltarii bacteriilor, cat sia obtinerii metilmercurului, In sfarsit, patru specii de bacterii sulfat ~ reducatoare, care produc oxidarea incompleta a substratului pana la acetat, nu sunt afectate nici de cloroform si nici de fluoroacetat. Acest fapt arata ca metabolismul carbonului nu se realizeaza pe calea acetileoenzimei A, asa cum, de altfel, era de asteptat, dat fiind ca vorbim de specii incomplet oxidante. In acelasi timp, toate cele patru specii produc metilarea mercurului, proces neafectat de incubarea cu inhibitori. Cu alte cuvinte, exista si bacterii de tipul D. propionicus 30si D. africanus care sintetizeaza metilmercur si pe alte cai decat cea a degrada sau sintezei de acetilcoenzima A [26] Asa cum s-a mentionat anterior, concentratia metilmercurului din sursele de apa este rezultatul echilibrului dintre procesele de sinteza si degradare. La procesele biotice si abiotice de obtinere, deja mentionate, ar trebui adaugata si descompunerea dimetilmercurului. Un asemenea fenomen ar explica, macar in parte, prezenta metilmercurului in straturile acvatice superioare din mari si oceane. Reactia este o acidoliza, iar viteza acesteia este scazuta: (CH; — Hg ~ CH + H® + X + CH; — Hg’ + X” + CHy unde X = Cl, Br, I, NOs Daca in cazul lacurilor, prezenta CH;Hg" in straturile oxice poate fi justificata prin antrenarea acestuia din zonele de adancime, ca urmare a unor fenomene de difuzie sau advectie, in cazul marilor si oceanelor trebuie gasita o alta explicatie, iar aceasta este demetilarea (CHs):Hg. Pe de alta parte, si durata de viata a metilmercurului in aceste zone acvatice este mai redusa, ca urmare a descompunerii sale fotochimice Intrarea_compusilor mercurului in lantul trofic este conditionata de usurinta patrunderii acestora in celulele bacteriene si ale fitoplanctonului. Daca la concentratii ridicate, Hg(II) strabate membranele celulare bacteriene prin intermediul unui transportator proteic, Ta valori scazute ale concentratiei sale acvatice procesul se desfasoara prin difuzie. Acest lucru este posibil ca urmare a faptului ca in unii compusi ai Hg(Il) legatura dintre elementul metalic si ceilalti atomi este preponderent covalenta ceea ce inseamna, implicit, si un caracter liposolubil al acestora. Usurinta dizolvarii in lipide a diverselor substante este cuantificata de o marime denumita coeficientul de partitie octanol ~ apa. Valorile acesteia variaza de la aproape zero, pentru compusii cu hidrosolubilitate ridicata, pana la 10°, pentru cei cu caracter puternic hidrofob. Notatia coeficientului este Kaw si, de multe ori, se foloseste valoarea logaritmului sau. In cazul HgChz, IeKow este 3,3, ceea ce indica o egala tendinta catre hidro- si liposolubilitate, in timp ce valoarea IgKoy pentru Hg(OH): este de 0,5, ceea ce indica un grad scazut de liposolubilitate, Prin urmare, clorura mereurica va difuza cu usurinta prin stratul dublu fosfolipidic al membranelor celulare, in timp ce procesul de difuzie al hidroxidului de mercur va fi mult mai lent. Acumularea compusilor mercurului in organismele vii si transmiterea lor verigilor superioare ale lantului trofic nu este conditionata doar de liposolubilitatea acestora Membrana celulara poate fi strabatuta cu usurinta atat din mediul extracelular catre cel intracelular, cat si in sens invers, Este cazul Hg(0) si (CHs)sHg care, desi se dizolva cu usurinta in lipide, din cauza reactivitatii lor scazute, nu se acumuleaza in celule si sunt 31climinati tot prin difuzie. Pe de alta parte, desi prezinta reactivitate ridicata, concentratia Hg(Il) nu creste 0 data cu trecerea spre nivelul superior al lantului trofic acvatic. S-a constatat ca in cazul diatomeelor marine, un grup major de alge unicelulare apartinand fitoplanctonului, Hg(ll) este atasat_ membranelor constituientilor celulari ai acestora Transmiterea lor in organismul copepodelor, mici crustacee ce vietuiese in mediul marin, dar si in apele dulci, se face in mica masura, membranele respective fiind excretate impreuna cu mercurul pe care il contin. Nu la fel sta situatia in cazul metilmercurului, el fiind asociat cu componenta solubila a celulei diatomeei, ceea ce permite transmiterea si acumularea sa in organismul crustaceei, Un asemenea fenomen diferentiat de transfer se petrece si in cazul altor organisme unicelulare, care constituie hrana pentru vietuitoarele acvatice superioare lor 27] O alta particularitate tine de absorbtia metilmercurului in organismul pestilor. Spre deosebire mercurul anorganic, care trece in mediul intern doar in mica masura, din cauza unor particularitati structurale ale peretelui intestinal, CHsHgCl se absoarbe cu usurinta. Mai mult decat atat, el este acumulat nu doar in tesutul adipos al pestilor, ci si in tesutul muscular al acestora. Toate aceste fenomene fac ca proportia de metilmercur raportata la mercurul total sa creasca de la 15% in fitoplancton, la 30% in zooplancton si la 95% in pesti Expunerea populatiei la actiunea“toxica a mercurului si compusilor sai pe cale alimentara se face, asadar, prin consum de peste, dar si alte vietuitoare acvatice. Acumularea mercurului este cu atat mai pronuntata cu cat pestii sunt mai in varsta sau ocupa o pozitie superioara in lantul trofic. Astfel, factorul de bioacumulare in cazul pestilor carnivori (rechini sau pesti spada) este cuprins intre 10000 si 100000. In tesutul-muscular al balenelor din zona insulelor Feroe, concentratia medie a mercurului a fost gasita ca avand valoarea medie de 3,3 ppm. In cazul animalelor terestre, cantitati mai mari de mercur se gasesc in ficatul si rinichii celor carnivore, mai ales ale celor care se hranesc cu vietuitoare acvatice. Cei mai expusi actiunii toxice a mercurului pe calea consumului de peste sunt copiii ‘sub 14 ani, intrucat, in cazul lor, cantitatea de alimente consumata, raportata la kilogram masa corporala, este mai mare decat in cazul adultilor. Oricum, din punct de vedere al riscului de intoxicatie cu mercur, vietuitoarele acvatice pot fi clasificate in trei categorii. Acestea, impreuna cu concentratia medie de mercur pe care 0 pot contine, sunt prezentate in tabelul de mai jos (28) 32‘Speci de pesti Concentratie medie de mercur (ppm) Rise foarte ridicat Macrou regal _| 0.73 Rechin Peste spada___| Tile fish Risc ridicat ‘Ton proaspat/congelat 0,38 Ton albacore (conserva) 0,35 Homar 0,31 | Runghy portocaliu 0,54 Macrou spaniol | 0,45 ‘Marlin 0,49 Rise mediu White croaker Biban Crp | = _ Cod negru 0,22 Pestele scorpion 0,29 Un studiu efectuat in zona de vest a Alaskai a determinat concentratia de mereur din tesutul muscular a 66 de pesti, apartinand la sapte specii, S-a constatat ca din continutul total al acestui element, 97 — 100% este metilmercur. In 24% din cazuri s-a gasit un nivel al contaminarii peste valoarea concentratiei maxime admise pentru sanatatea umana (0,28/g), in timp ce in 58% din cazuri era depasita valoarea critica pentru mamiferele ce consuma peste. 3CAPITOLUL al - III - lea Cazuri de intoxicatie colectiva cu mercur 3.1, Intoxicatiile colective din Japonia Consumul de peste si moluste contaminate cu metilmercur au fost cauza aparitiei unui caz de intoxicatie colectiva in Japonia, in zona golfului Minamata. Acolo erau deversate apele reziduale provenind de la o fabrica de producere a acetaldehidei, situata in apropiere Aceasta a fost infiintata in anul 1908 de catre un inginer care se ocupa cu producerea energiei electrice si care, cu doi ani in urma, construise o centrala hidroelectrica in aceeasi zona, In ideea de a dezvolta activitatea economica, ocupatia principala a locuitorilor din Minamata find comertul cu sare, care avea sa fie supus monopolului statului in 1910, fondatorul companiei Chisso a fost incurajat sa construiasca o fabrica de carbid. Alimentarea acesteia cu energie electrica avea sa se faca tot cu ajutorul unei hidrocentrale, la constructia careia a contribuit decisiv acelasi inginer. Intrucat carbidul nu era la mare caulare, wzina a trecut la Productia de sulfat de amoniu, utilizat drept ingrasamant chimic. Functionarea acestei intreprinderi a dus la dezvoltarea continua a asezarii respective. Astfel, daca in 1889 Minamata era un sat cu 2400 de case si 12000 de locuitori, in 1916 se inregistrau 18681 locuitori si 2911 case. In anul 1956, cand au aparut primele cazuri de intoxicatie cu mercur. orasul avea 50461 locuitori, iar in 1960 angajatii companiei Chisso plus cei din companiile care depindeau de aceasta erau in numar de 4757. Treptat, orasul Minamata a ajuns dependent de zina chimica, mai mult de 50% din veniturile municipalitati flind legate de activitatea acesteia In 1932, compania a inceput productia de acetaldehida din acetilena, aceasta fiind obtinuta, la randu-i, din carbid, Procesul tehnologic presupunea folosirea sulfatului de Hg (II) drept catalizator al reactiei. In afara de acetaldehida, uzina a inceput sa sintetizeze si alti compusi, cum ar fi acid acetic, acetat de etil, acetat de celuloza, acetona, acetat de vinil, butanol, izooctan. In anul 1932, productia de acetaldchida a fost de 210 tone, in 1955, productia a atins 10000 tone, iar in 1960 s-au produs 45245 tone. Drept produs secundar in procesul de obtinere a acetaldehidei rezulta metilmercurul, compus prezent in apele reziduale derivate in urma procesului tehnologic. La vremea respectiva, aceste ape nu erau tratate in vreun fel, deversarea lor in apele golfului Minamata facandu-se fara nici un fel de restricti Efectele nu au intarziat sa apara si ele s-au manifestat asupra populatiei de animale acvatice, 34care a inceput sa scada, Acest fapt a determinat proteste ale pescarilor, care au primit compensatii banesti modice din partea companiei chimice in doua randuri: 1926 si 1943. Reluarea productiei combinatului, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a readus in actualitate probleme poluarii, In 1951 ~ 1952 a fost sesizata prezenta pestilor morti, cu un miros greu, fapt ce a determinat asociatiile de pescari sa adreseze o sesizare catre prefectura locala, De fapt, intre 1953 si 1957 productia de peste a scazut cu 91%. In 1953 au inceput sa fie percepute alte fenomene stranii, legate de vietuitoarele din zona. Astfel, in satele din jurul Minamatei a fost sesizat un comportament ciudat al pisicilor, asa numita epilepsie a acestora, urmata de deces. La fe |, in zona tarmului a fost constatata caderea unor pasari moarte. In anul 1954 toate pisicile dintr-un sat de langa Minamata au murit de asa-zisa epilepsie, ceea ce a dus la inmultirea necontrolata a soarecilor. Pisicile aduse de localnici din alte zone au inceput, in scurt timp, sa prezinte aceleasi simptome de nebunie, urmate de deces. In disperare de cauza, locuitorii asezarii au sesizat autoritatile, cerandu-le sa ia masuri Anul 1956 este considerat cel in care a fost descoperita intoxicatia cu mercur la oameni, asa numita “boala de Minamata”. Pacientii care s-au prezentat la spital prezentau convulsii severe, pierderi femporare ale cunostintei, stari repetate de dementa. In final, ei au intrat in coma si, dupa instalarea unei stari febrile puternice, a survenit decesul. Acest fenomen a determinat declansarea unei investigatii in zona. S-a stabilit ca 17 persoane murisera in satele de pescari din vecinatatea orasului prezentand simptome similare. De asemenea, s-a remarcat faptul ca respectivii consumasera peste provenit din golful Minamata, Desi, initial, s-a crezut ca este vorba despre 0 boala contagioasa, s-a ajuns apoi la concluzia ca este vorba despre 0 intoxicatie provocata de un metal greu, ajuns in corpul uman in urma consumului de animale acvatice. Analiza sedimentelor din zona golfului a relevat prezenta uunor cantitati mari de elemente metalice, ca de exemplu mangan, arsen, seleniu, taliu, mercur, cupru. Dupa doi ani de studii, au fost eliminate din lista de poluanti, rand pe rand, toate metalele, pana s-a ajuns la mercur. Din cauza lipsei de cooperare a reprezentantilor uzinei, care facea un secret din utilizarea mercurului in procesul tehnologic, cercetarile au mai durat un an, In 1959, grupul de investigatie a ajuns la concluzia ca mercurul este cauza producerii bolii Minamata, La auzul acesteia, asociatiile de pescari au declansat noi proteste, cerand o investigatie a parlamentului japonez, Dieta, Plecand de la intrunirea la care s-a luat aceasta hotarare, cei 4000 de participanti au fortat intrarea in uzina chimica si s-au dedat la violente. Desi actiunea lor a fost condamnata, mediatizarea cazului a adus in atentia opiniei publice situatia dramatica de la Minamata. In urma tuturor acestor evenimente, compania Chisso acceptat sa plateasca circa 280008 asociatiilor de pescari, dar si sume de bani pentru cei 38decedati sau care sufereau de aceasta boala. Reprezentantii ci au subliniat insa ca aceasta plata nu reprezinta nicidecum 0 recunoastere a culpei lor pentru aceasta situatie. Ulterior, lucrurile au revenit a normal, iar problema poluarii golfului si a intoxicatiei cu metilmercur au fost date uitari In lumea stiintifica insa, cercetarile au continuat. In 1962, un profesor de la Universitatea Kumamoto a demonstrat existenta metilmercurului in reziduurile rezultate in Procesul de sinteza a acetaldehidei si a realizat separarea compusului din acestea. Tot la sfarsitul deceniului sase si inceputul deceniului sapte, s-au facut observatii si studii asupra copiilor din zona Minamata. S-a constatat ca incidenta cazurilor de paralizie cerebrala era de 20 ~ 58 la 1000 de copii. De asemenea, s-a remarcat o incidenta mare a dizabilitatilor motorii in cazul elevilor de scoala primara, Majoritatea celor depistati cu probleme neurologice erau nascuti dupa 1955, iar unele dintre mamele lor prezentau simptome ale bolii Minamata. Studiile efectuate in acest sens au inclus si autopsierea a doi copii decedati in urma intoxicatiei cu mercur. S-au constatat modificari patologice ale creierului si cerebelului. In creier, erau vatamate cortexul motor, senzitiv, vizual si auditiv. De asemenea, cortexul cerebral prezenta hipoplazie si displazie, adica dezvoltare insuficienta si, respectiv, dezvoltare anormala a acestuia. Creierul unuia dintre copii avea o greutate egala cu doua treimi din valoarea normala, iar al celuilalt copil cantarea jumatate fata de normal. Aceste rezultate au dus la concluzia otravirii celor doi copii cu metilmercur, transferat din sangele mamei in sangele fetal. In sprijinul acestei ipoteze a venit si analiza firului de par in cazul mamelor acestora, cand s-a constatat ca mercurul avea valori de 20 pana la 40 de ori mai mari decat valoarea normala. Este de remarcat ca in acea perioada se credea ca placenta este 0 bariera in calea substantelor toxice, Un alt caz, care a avut un puternic impact mediatic, a fost acela al unei adolescente de 16 ani, care a fost fotografiata in timp ce mama ei o tinea in brate si ii facea baie. De altfel, s- @ constatat ca unul dintre efectele boli de Minamata la copii este afectarea puternica a procesului de crestere, relevant fiind in acest sens cazul unui pacient de 18 ani care cantarea doar 18 kg. Fata de 16 ani prezenta rigiditate musculara, avea mainile si picioarele rasucite si era imobili ta la pat, De asemenea, prezenta dificultati in masticatie si inghitire, constrictie a campului vizual si nu putea sa vorbeasca, Desi ea nu consumase niciodata peste, mama ei facuse acest lucru atat inainte de sarcina, in timpul acesteia cat si dupa nastere. Evident, pestele era contaminat cu metilmercur. Pe baza studiilor facute, s-a ajuns la concluzia ca boala de Minamata se manifesta la copii prin tulburari ale dezvoltarii fizice si intelectuale si disfunctii motorii. De asemenea, s-a 36constatat persistenta unor reflexe primare si la varste mai mari, cum ar fi suptul, reflexul de fixare pentru supt (atingerea obrazului nou-nascutului cu un obiect moale, raspunsul constand in deschiderea gurii si intoarcerea barbi spre stimul), cel de apucare si cel de extensie incrucisata (stimularea talpii unui picior duce la flexia si apoi extensia membrului inferior opus). Alte simptome sunt: ataxia (imposibilitatea de coordonare a miscarilor voluntare), disartria (dificultati in vorbire), hiperkinezie (miscari involuntare de natura non-epileptica), salivatie excesiva cu scurgerea salivei din cavitatea bucala, strabism [29] In 1965 a aparut un alt caz de intoxicatie colectiva cu metilmercur, intr-o alta zona a Japoniei, numita Niigata, Responsabila pentru aceasta situatie s-a dovedit a fi compania Showa care, ca si uzina din Minamata, utiliza un catalizator de sulfat de mercur in procesul de sinteza al acetaldehidei. Apele reziduale erau deversate in raul Agano, metilmercurul era asimilat si acumulat in corpul vietuitoarelor acvatice, de unde ajungea in organismul uman, pentru ca si aici, ca si la Minamata, alimentatia locuitorilor era bazata pe consum de peste. Studiile au aratat ca mercurul din peste ajungea la 0 concentratie de pana la 40 ppm, in timp ce in mod normal aceasta nu depaseste valoarea de 0,4 ppm pentru mercurul total si 0,3 ppm pentru metilmercur. Intrucat lumea stiintifica elucidase deja cauza intoxicatiei, masurile de protectie au fost luate mult mai rapid si efectele au fost de mai mica amploare. Astfel, in acelasi-an, a fost stopata productia de acetaldehida 1a compania Showa si au fost impuse restrictii vizand limitarea consumului de peste si moluste din raul Agano. De asemenea, in 1971 a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca prin care era recunoscuta responsabilitatea companiei Showa pentru cazurile de intoxicatie si era prevazuta obligativitatea acordarii unor compensatii financiare Paradoxal, in cazul companiei Chisso si al situatiei de la Minamata, lucrurile au fost mai complicate si mai greu s-a gasit 0 cale de rezolvare. Astfel, departe de a-si asuma vreo vina pentru poluarea cu mercur, dar constienti ca aceasta este cauza boli de Minamata, uzina a schimbat locul de deversare a apelor reriduale. Astfel, daca pana atunci acestea ajungeau direct in golful Minamata, portul Hyakken, din 1958 ele au inceput sa fie eliminate in raul Minamata, ajungand astfel in Marea Shiranui. Prin urmare, au inceput sa aiba de suferit pescarii din asezarile situate de-a lungul zonei costale, Mai mult, in decembrie 1959, la uzina din Minamata a fost inaugurata o instalatie de tratare a apelor reziduale, dar in care nu ajungeau apele poluate cu mercur. Mediatizarea acestui eveniment a avut efectul scontat, adica linistirea opiniei publice, desi, in fapt, a fost vorba despre inducerea ei in eroare Oricum, cazurile de intoxicatie au continuat sa apara, iar productia de acetaldehida a fost oprita abia in 1968, deci la trei ani distanta fata de cea din Niigata. Si justitia s-a pronuntat 37‘mai greu in acest caz, 0 hotarare privind compensarea financiara a victimelor fiind luata abia in 1973. In tot cazul, pana in martie 2001, 2955 de persoane capatasera recunoasterea oficiala de victime ale bolii Minamata, din care 2265 la Minamata si 690 la Niigata, In cazul Minamata au fost inregistrate 1784 de decese. Companiile responsabile au platit daune in valoare de 144,1 miliarde yeni. De asemenea, prefectura Kumamoto, in care se gaseste orasul Minamata, a luat masuri de dragare si tratare a circa 1.500.000 m’ sedimente, a caror concentratie de mercur depasea 25 ppm. Masuri similare au fost intreprinse si la Niigata [30] 3.2. Intoxicatiile colective din Iraq Alte cazuri de intoxicatii colective cu compusi organomercurici au fost inregistrate in Iraq, cauza lor fiind utilizarea unor seminte cerealiere tratate cu pesticide organomercurice (ctilmercur p-toluen sulfonanilida). Prima data acest procedeu a fost introdus in 1955 de catre Ministerul Agriculturii din Iraq, Procesul de tratare se producea inainte de livrarea semintelor catre agricultori, acestia fiind avertizati sa nu le consume pentru ca sunt toxice, Cu toate acestea, unii dintre ei credeau ca simpla lor spalare cu apa este in masura sa indeparteze substantele toxice, facandu-le proprii consumului. Asa se face ca intre 1955 si 1959 au fost inregistrate circa 200 de cazuri de intoxicatie cu mercur, pacientii prezentand tulburari de echilibru, vaz si auz. Dintre acestia, 70 au decedat. In februarie 1960, 6 membri ai unei familii s-au prezentat Ja spital prezentand simptome ca disartric, tulburari de echilibru, stare de oboseala, tremuraturi si probleme gastrointestnale. Tri copii ai aceleiasi famili, in varsia de 6, 8 si respectiv 11 ani, murisera inainte ca restul membrilor ei sa se prezinte la spital. S-a dovedit ca ei consumasera seminte cerealiere tratate cu pesticide organomercurice si spalate apoi cu apa. Acesta a fost primul caz dintr-o suita de astfel de situatii, care a numarat nu mai Putin de 1000 de persoane intoxicate, inregistrate intre februarie si aprilie 1960 [31] alta intoxicatie colectiva a avut loc in 1971 — 1972. Daca in cazurile descrise anterior, responsabil pentru problemele aparute era etilmercurul din pesticide, de data aceasta agentul toxic a fost metilmercurul din componenta unor fungicide. Ele au fost utilizate tot la tratarea unor seminte cerealiere, importate in Irak dupa cativa ani de productii agricole slabe Ca si in cazurile anterioare, in loc sa fie cultivate, acestea au fost folosite de catre fermieri in gospodariile proprii, in cazul de fata pentru a obtine faina, si apoi paine. Cantitatea distribuita a fost de 73000 tone seminte de grau si 22000 tone seminte de secara, Circa 70% din aceasta a ajuns la fermierii din nordul Irakului, iar cate 10 ~ 14 % in centru si sud. Semintele de grau au fost tratate doar cu fungicide continand metilmercur, in timp ce aproximativ 10% din cele de secara au fost tratate cu substante continand fenilmercur. Procesul de distributie al acestora 38a inceput pe 15 septembrie 1971, s-a incheiat la inceputul lunii decembrie din acelasi an, iar pe 21 decembrie s-a inregistrat primul caz de spitalizare ca urmare a intoxicatiei cu mercur Varful internarilor a fost atins in ianuarie, cand acesta s-a cifrat la cateva sute de pacienti pe zi, La sfarsitul lui februarie numarul acestora a scazut la cinei pe zi, iar dupa 27 martie 1972 s-au mai semnalat doar cateva cazuri, Practic, 90% din pacienti s-au prezentat la spital in lunile ianuarie si februarie, Per total, au existat in evidentele spitalicesti 6530 de persoane intoxicate, dintre care 459 au decedat, ceea ce inseamna o rata a mortalitatii de 7, Nu este exclus ca numarul deceselor sa fie mai ridicat, intrucat, din cauza supraaglomerarii, unele spitale au fost nevoite sa-si externeze pacientii mai devreme decat ar fi trebuit. De asemenea, este de presupus ca numarul intoxicatilor a fost mai mare, intrucat formele usoare ale afectiunii se manifesta prin dureri de cap si amorteli ale degetelor, ceea ce nu a dus la prezentarea persoanelor respective la spital si luarea lor in evidenta. Ca lucrurile stau asa, 0 arata rezultatele analizelor de sange efectuate pe un esantion de populatie dintr-o localitate de langa Bagdad, in iulie ~ august 1972. Majoritatea persoanelor aveau o concentratie sanguina a mercurului cuprinsa intre 10 si 500 ng/l, Mentionam ca valorile normale ale acesteia se situeaza in intervalul 1 ~ 10 ngi/l, iar la valori mai mari de 500 ng/l exista o probabilitate foarte ridicata de aparitie a manifestarilor clinice ale intoxicatiei. Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca multe persoane sa fi avut doar forme usoare de intoxicatie si sa nu fi fost inregistrate ca atare [32] Asa cum aratam anterior, intoxicatia colectiva a fost provocata de consumul de paine contaminata cu mercur, provenit din seminte cerealiere. Analizele efectuate au aratat ca fiecare felie de paine avea un continut de mercur cuprins intre | si 4 mg. In organismul uman, se estimeaza ca in medie, zilnic, aportul de mercur este cuprins intre 50 si 100 ng/kg corp, din care 80 — 90% este sub forma de metilmercur. S-au efectuat studii care au vizat gasirea sia altor surse de intoxicare, in afara painii contaminate. S-a constatat ca legumele si fructele aveau concentratii scazute de mercur. Aceeasi constatare s-a facut si in cazul laptelui oualelor si cami provenite de la animalele din gospodarii, Initial, in acest caz, au existat motive de ingrijorare, intrucat s-a constatat o diferenta semnificativa intre cantitatea distribuita si cea cultivata de seminte de secara, presupunandu-se ca diferenta a fost folosita pentru hranirea animalelor. Un caz aparte, care a beneficiat de analize mai ample, a fost cel al carnii si organelor de oaie si berbec, cunoscut find faptul ca, in lumea araba, ponderea acestora in alimentatie este importanta. S-au prelevat 30000 de esantioane, iar rezultatele analizelor au aratat ca 75% din rinichi si 2,6 ~ 12% din tesutul muscular aveau concentratii de ‘mercur mai mari de 0,5 jig/g. Cu toate acestea, consumul de carne in zonele rurale din Irak 39Eliminarea sa din organism se produce pe cale urinara si prin intermediul materiilor fecale. De fapt, in primele zile de dupa producerea intoxicatiei predomina calea digestiva, iar ulterior, pe masura ce mercurul se acumuleaza la nivel renal, calea urinara capata 0 pondere din ce in ce mai mare. Studiile efectuate pe sobolani au aratat ca eliminarea mercurului anorganic, in primele zile de dupa administrarea unei doze non-nefrotoxice de clorura mercurica, se face in proportie mai mica de 10% pe cale urinara, Pe calea materiilor fecale, cantitatea eliminata este de cel putin doua ori mai mare [35] Eliminarea mercurului bivalent care a patruns deja in organism, pe calea materiilor fecale, presupune exportul acestuia din celulele hepatice in duoden, prin intermediul secretiei biliare. Mercurul paraseste hepatocitele sub forma unui complex cu glutationul, care, din punct de vedere structural, este asemanator cu cel al glutationului existent in forma oxidata (GSSG), Acesta rezulta prin stabilirea unei punti disulfurice intre doua fragmente ale acestei tripetide. Complexul cu mercur presupune intercalarea elementului metalic intre atomii de sulf ai puntii respective. Structurile mentionate sunt redate in figura de mai jos, unde cis, glu si gli reprezinta notatia prescuratata a celor trei aminoacizi din componenta glutationului cisteina, acid glutamic si glicina ow ow ou ou os-5--8 Os cas Hose Gi Gh Gi Gi : «sss 6s-¥0-80 Exeretia urinara se face tot sub forma unei combinatii cu GSH. Inhibarea glutamiltranspeptidazei, enzima implicata in degradarea glutationului, a aratat cresterea gradului de excretie al mercurului. Este de presupus ca acesta trece din celulele tubilor renali, zona proximala, in lumenul tubular, sub forma de complex cu GSH. Ulterior, are loc degradarea tripeptidei, iar mercurul, legat de fragmentul de cisteina rezultat, este reabsorbit in celulele renale, proces realizat cu ajutorul transportatorului de aminoacizi neutri. Alte cai de eliminare a mercurului mercuric, de mai mica importanta, sunt secretia salivara si transpiratia, De asemenea, un anumit procent este eliminat prin expiratie, sub forma de mercur elementar, rezultat prin reducerea Hg’*. Acest proces se petrece in diverse tesuturi, sub actiunea glutation-reductazei, El se intensifica in prezenta alcoolului etilic, intrucat oxidarea acestuia la acetaldehida este insotita de formarea NADPH, compus implicat in procesul de reducere al mercurului bivalent. 4s4.3, Compusi organomercurici,, Compusii organomercurici sub forma de vapori sunt absorbiti rapid, 1a nivel pulmonar. Totusi, principala lor cale de patrundere in organism este cea orala, ca rezultat al ingestiei de organism acvatice contaminate cu acesti compusi, In cazul organomercuricilor, comparativ cu sarurile anorganice, gradul de absorbtie la nivel intestinal este substantial mai ridicat, putand atinge si valori de 95%, asa dupa cum a relevant un studiu facut in cazul ingestiei unei solutii apoase de azotat metilmercuric. In general, gradul de absorbtie al compusilor alchilici, cu numar mic de atomi de carbon, este de circa 90%, in timp ce in cazul organomercuricilor arilici si al celor alchilici cu catena mai mare acesta este mai scazut, dar depaseste totusi 50%, O exceptie in acest sens o reprezinta fenilmercurul, al carui proces de patrundere in mediul intern este mult mai putin eficient. Pe cale cutanta, gradul de absorbtie este destul de scazut. Un studiu efectuat in cazul unor animale de experienta (porci de guineea) a aratat ca din doza aplicata de metilmercur, intr-un interval de 5 ore s-a absorbit circa 3— 5%. O exceptie notabila in acest sens o reprezinta compusii dialchilmercurici, care se absorb rapid si complet pe toate cele trei mari cai de patrundere in organism. Un caz notoriu in acest sens este cel al unei profesoare de chimie din SUA, in varsta de 48 de ani, care a scapat cateva picaturi de dimetilmercur pe maini. Cu toate ca avea mainile protejate cu manusi de latex, dupa circa 5 luni de la incident s-a prezentat la spital cu. probleme neurologice grave. Dupa alte patru luni, perioada in care a fost spitalizata si a primit tratament, a decedat, S-a constatat ca moartea a fost provocata de absorbtia pe cale cutanata, in mai putin de 15 secunde, a numai 0,44 ml (1,344 mg) dimetilmercur [36] Dupa strabaterea mucoasei intestinale si patrunderea in circuitul sanguin, compusii organici ai mercurului se acumuleaza in eritrocite. In cazul metilmercurului, raportul dintre concentratia eritrocitara si cea plasmatica este de 20:1. Dupa absorbtie, in cazul compusilor arilmercurici si al celor alchilici cu catena lunga, are loc ruperea legaturii carbon — mercur, ceea ce inseamna conversia organomercuricilor in mercur anorganic. Compusii alchilmercurici cu catena scurta sunt mult mai stabili si, din cauza caracterului lor liposolubil, se distribuie cu usurinta in intreg organismul. Modelul lor toxicinetic seamana cu cel al mercurului elementar, adica ei sunt capabili sa strabata bariera creier — sange si sa se acumuleze in creier. Dupa distributia metilmercurului, proces care se realizeaza in 30 — 40 ore, raportul dintre concentratia sa in creier si cea sanguina este de 5:1. De asemenea, raportul dintre concentratia din firele de par si cea sanguina este de 250:1. Cu toate acestea, cele mai ridicate niveluri de compusi organomercurici in organism se intalnese in rinichi si ficat ‘Timpul de injumatatire al metilmercurului difera de la un organ la altul, el incadrandu-se, in 46general, in intervalul 45 — 70 zile [8]. De exemplu, in sange, valoarea estimata este de 44 de zile, Din cauza afinitatii cationului CHsHg" pentru gruparile tiolice, el formeaza complecsi cu aminoacizii care contin astfel de grupari. De altfel, patrunderea sain celule, inclusiv strabaterea barierei creier ~ sange, se realizeaza sub forma complexului cu cisteina, Acesta semana din punct de vedere structural cu un aminoacid esential, metionina, iar mecanismele de transport implicate in preluarea celulara a acestuia actioneaza si in cazul complexului metilmercur ~ cisteina, Structura acestuia si a metioninei sunt prezentate mai jos CHy-Ha-S-CHy-CH-COOH —CHy-S~CHy-CHy-CH-COOH Nie NHy metiimercur ~csteina ‘metionina In flora intestinala, ficat, fagocite, dar si la nivel cerebral, are loc demetilarea acestuia, cu obtinere de Hg”, printr-un mecanism necunoscut. Studiile efectuate in vitro, au aratat implicarea radicalilor liberi intr-un astfel de proces. In afara de toxicitatea intrinseca a CHsHg", tox fatea sa este explicata, in buna masura, si de biotransformarea sa in mercur anorganic. Timpul de injumatatire al metilmercurului in ereier, asa cum a fost el determinat in ii pe maimute, este de 35 de zile. In schimb, aceeasi marime, in cazul Hg”", urma unor stu este de ordinul antilor. Animalelor de experienta li s-au administrat, pe cale orala, timp de 6, 12 si 18 luni, doze de metilmercur echivalente cu 50 yg Hyg/kg corp. Concentratia metilmercurului in talamus 1¥ polul occipital al emisferei cerebrale avea valori de 3 yg/g la 6 luni de la inceperea expunerii la toxic, si 4,5 yig/g la 12 — 18 luni, Nivelul cerebral al mercurului anorganic a crescut constant pe parcursul experimentului, de la 9% la 6 - 12 luni, la 18% la 18 luni, pana la 74% la 6 luni de la incetarea administrarii metilmercurului (37] Eliminarea metilmercurului se produce zilnic in proportie de 1%, in raport cu doza patrunsa in organism. In principal, compusul este excretat sub forma de Hg”, deci dupa ce are loc procesul de demetilare, in proportie de 90% prin intermediul materiilor fecale si 10% prin intermediul urinii, Excretia sa pe cale digestiva se explica tot prin afinitatea fata de gruparile tiolice (-SH), in ficat metilmercurul formand un complex cu glutationul (GSH). Acesta, ca si alti complecsi ai mercurului cu compusi non-proteici avand masa moleculara mai mica, rezultati prin degradarea CH;Hg — SG, ajung in duoden prin intermediul fluxului de bila, Exportul de CH;Hg-SG din hepatocite in canaliculele biliare se realizeaza prin intermediul aceluiasi mediator care realizeaza si exportul de GSH. Procesul este independent de existenta unui gradient al Na” si nu implica necesar de energie furnizat prin hidroliza ATP. 47Transportatorul este diferit de cel implicat in transferul glutationului oxidat (GSSG) si al glutation-S- conjugatilor (transportatorul multispecific de anioni organici). Odata ajunsa intestin, sub actiunea florei intestinale, o anumita cantitate de metilmercur trece in Hg”, iar acesta este eliminat prin materiile fecale, Totusi, cea mai mare parte a complecsilor metilmercurului se reabsorb data cu bila prin peretele intestinal si reintra in circuitul enterohepatic, iar ciclul se reia [38]. Schematic, acest circuit este prezentat mai jos. Mentionam ca CH;Hg ~ cis reprezinta complexul metilmercur — cisteina, acesta find principalul component rezultat in urma degradarii ansamblului CHsHg ~ SG. Produsit de digestie, dar si substantele toxice care strabat mucoasa gastrica si intestinala si ajung in capilarele existente aici, nu patrund in mod direct in circuitul sanguin general. Sangele este drenat in venele care vor forma vena porta, ce intra in ficat. Acestea sunt vena mezenterica superioara, care dreneaza sangele de la jejun, ileon si partea dreapta a colonulut, si vena splenica, care drene sangele venos al splinei, dar primeste si aportul altor patru vene, intre care vena mezenterica inferioara (ce culege sangele din jumatatea stanga a colonului si rect) si vena pancreatica, Vena porta se recapilarizeaza la nivel hepatic. Celulele hepatice (hepatocite) sunt dispuse sub forma de lame paralele, acestea fiind separate de spatii capilare, denumite sinusoide, Sinusoidele converg catre venele centrilobulare, situate in centrul unitatii functionale hepatice, lobulul, La randul lor, venele centrilobulare converg pentru a forma venele hepatice. Acestea, in numar de trei (stanga, ‘mediana si dreapta) se varsa in vena cava inferioara. Acest model unic al sistemului circulator, capilare ~ vene ~ captlare ~ vene, poarta denumirea de sistem port hepatic. Bila este produsul de secretie al hepatocitelor, volumul secretat, zilnic, de catre ficat Siind de 250 — 1500 ml. Principalit sai constituienti sunt sarurile biliare (acizit colic si chenodezoxicolic, derivati ai colesterolului), pigmenti biliari (bilirubina), fosfolipide (in principal, lecitina) si colesterol. Secretia biliara a hepatocitelor se varsa in canaliculele biliare, apoi in canalele biliare de ta periferia lobulilor, canalele hepatice drept si stang, care se unese cu formarea canalului hepatic comun. Vezica biliara are 0 capacitate de 35 100 ml si are rol in stocarea bilet secretata de ficat. Comunicarea dintre canalul hepatic si vezica se face prin intermediul ductului cistic. Prin unirea acestor dowa cai de circulatie a bilei rezulta canalul coledoc, cure se deschide in duoden. Asa cum deja s-a vazut, mercurul, dar si alte elemente metalice eliminate din ficat Prin secretie biliara, este reabsorbit in intestinul subtire. El intra astfel in sistemul hepatic 48port si reajunge la ficat. Acest circuit al substantelor, intre ficat si intestin subtire, poarta denumirea de circuit enterohepatic. Parcurgerea lui inseamna cresterea duratei de viata a toxicilor in organism. FICAT CHsHg" Cie SG CALE CHsHe cis BILIARA | CHHg-SG | CHsHg-cis_ FLORA INTESTINALA. CHjHg-SG_| ————> Hig" >| Mater fecale In mod normal, modelu! de distributie in organism al etilmercurului ar trebui sa fie asemanator cu cel al metilmercurului, Ipoteza este sustinuta de constatarea ca, dupa etapa initiala de distribuitie in organism, etilmercurul din sange reprezinta circa 5% din cantitatea absorbita in mediul inter, adica la fel ca si in cazul derivatului metilic. Radicalul etil are un efect respingator de electoni mai puternic decat radicalul metil, motiv pentru care legatura carbon ~ mercur are un caracter polar mai pronuntat si se poate rupe mai usor. Ca atare, timpul de viata al etilmercurului este mai redus decat cel al omologului sau metilic. De exempul, un studiu efectuat in cazul puilor de maimute, a aratat ca la nivel cerebral timpul de injumatatire al etilmercurului este de 14 zile, substantial mai mic decat cel al metilmercurului, de 58 de zile. De asemenea, s-a calculat ca timpul sanguin de injumatatire la nou-nascuti este de 7 zile, in cazul etilmercurului provenit din timerosal, in timp ce valoarea corespunzatoare pentru metilmercur este de 40 ~ $0 zile Distributia etilmercurului in organismul uman a putut fi constatata in cazul unui baiat de 13 ani, decedat in urma unor transfuzii cu plasma ce continea timerosal, Transfuzia s-a realizat timp de 6 luni, iar cantitatea totala de mercur patrunsa in organism a fost estimata la 49284 — 450 mg. Cele mai ridicate niveluri de mercur s-au inregistrat in ficat, rinichi, piele, creier, splina, si cel mai scazut nivel in plasma, De asemnea, raportul dintre concentratia mercurului din firele de par si cea din sange a fost de 27:1, substantial mai mica decat in cazul metilmercurului, Din cauza stabilitatii_ mai reduse, dar si din cauza dimensiunii sale mai mari, ctilmercurul strabate mai greu bariera creier ~ sange, concentratia sa la nivel cerebral fiind mai mica decat a omologului sau metilic. Din cate se pare, procesul de transport nu implica interventia unui mediator proteic. O data ce ajunge in creier, la fel ca si metilmercurul, acesta sufera un proces de conversie in Hg”*, care, asa cum s-a aratat, are un timp de viata ridicat, $- a constatat ca nivelul de mercur anorganic din creier este mai ridicat in cazul intoxicatiei cu etilmercur, fata de cel al intoxicatiei cu metilmercur. Cu alte cuvinte, viteza de conversie a ctilmercurului in mercur bivalent este mai ridicata. Cazul de intoxicatie descris anterior este relevant din acest punct de vedere, 30 - 40% din mercurul identificat in materia alba si cenusie din creier fiind mercur divalent, De asemenea, intr-un alt caz de injectare cu gamma- globulina continand timerosal, s-a constatat ca 50% din mercurul din sange era sub forma de Hg(IP). In cazul intoxicatiei cu metilmercur, doar 10% din acesta este prezent in sange sub forma anorganica [8]. stabilitate mai mica inseamma si o viteza de eliminare mai mare, deci etilmercurul va parasi organismul mai rapid decat metilmercurul. Calea principala de excretie este tot cea _digestiva, in urina find inregistrate concentratii mici ale acestui compus. Ca si la ‘metilmercur, eliminarea prin excretic urinara se produce in proportie de 90% sub forma mercurului divalent, 50CAPITOLUL al - V — lea Actiunea toxicodinamica a mercurului In general, s-a constatat ca aparatul exeretor este organul tinta al compusilor anorganici ai mercurului, in timp ce sistemul nervos este afectat cu precadere in cazul imtoxicatiei cu compusi organomercurici, Efectele nocive ale mercurului se manifesta si asupra tractului gastrointestinal, ficatului, sistemului respirator, circulator, al celui imunitar si la nivelul glandelor endocrine. Din cauza diversitatii surselor de intoxicatie, numarul anual de astfel de cazuri este ridicat. Astfel, in 1998, in SUA, au fost inregistrate 3861 de situatii de acest gen, unul dintre ele soldandu-se cu decesul persoanei respective, iar alte 6 find considerate grave. Efectele toxice depind de doza, durata expunerii si forma in care se realizeaza aceasta. In general, fenomenele de intoxicatie acuta sunt asociate cu patrunderea mercurului elementar pe cale respiratorie si a compusilor anorganici ai mercurului pe cale orala, in timp ce intoxicatia cronica este cauzata de compusii organomercurici. Simptomele asociate celor doua tipuri de intoxicatie asupra diverselor organe si sisteme sunt descrise, pe scurt, in tabelul de mai jos [39] - SISistem supus actiunil toxice Intoxicatie acuta __Intoxicatie eronica_ ‘Apatat respirator Greutate in respiratie, pneumatocele, tuse, edem si emfizem pulmonar, fibroza : interstitiala, durere in piept - _de natura pleuritica Tract gastrointestinal Greata, durere abdominala Constipatie, diaree | severa, scaune cu sange, diaree, voma Sistem nervos central Tremuraturi, iritabilitate, ‘Tremuratun, insomnie, letargie, confuzie, tulburari pierderi de memorie, psihomotorii, convulsii, | depresie, anorexie, ataxie, tulburari de auz dureri de cap, disartrie, mers nesigur, tulburari vizuale si motorii, hipoestezie, parestezii, timiditate ‘Aparat excretor Oligurie, anurie, hematurie, Poliurie, polidipsie, _ proteinurie, blocaj renal albuminurie Sistem cardiovascular | Hipertensiune, palpitatii, soc | Hipertensiune, tahicardie L hipovolemic : | Sistem muscular Dureri lombare Slabiciune musculara, | | pierderea tonusului muscular, tremuraturi, paralizie ‘Tesuturi keratinizate Stomatita, dermatite de | Gingivita, acrodinia, alopecie contact, arsuri si sangerari, alopecie ieee | Sarcina ‘Avort spontan Afectarea creierului fetal (retard, orbire, surditate, atacuri cerebrale, paralizii), : avort spontan el Scurte explicatii ale termenilor folositi in tabel: Edem pulmonar — patrunderea plasmei sanguine in alvelolele pulmonare, prin strabaterea peretelui vaselor capilare, permeabilitatea acestora fiind modificata de catre substantele toxice. Emfizem pulmonar ~ distensia patologica a plamanilor duce la dilatarea excesiva a alveolelor pulmonare, care pocnese si formeaza un emfizem. Acest fapt are ca efect reducerea ‘numarului de alveole si, implicit, a eficientei schimburilor gazoase de la nivel pulmonar. Fibroza interstitiala — formarea excesiva de tesut conjuctiv fibros in interstitul pulmonar, caracterizata prin dispnee (greutate in respiratie), Pneumatocel ~ formatiune cavitara pulmonara, posibil de natura tumorala, umpluta cu aer, szDurere de natura pleuritica — pleurele sunt membrane seroase care inconjura plamanii (pleura viscerala si parietala). Inflamatia acestora este numita pleurezie, este cel mai adesea de etiologie virala, si este insotita de dureri putemice in zona pieptului Anorexie ~ lipsa pofiei de maneare Ataxie - tulburare a coordonarii miscarilor voluntare, cauzata de afectarea partilor sistemului nervos responsabile de acest lucru, cum ar fi cerebelul Disartrie ~ articulare defectuoasa a cuvintelor. Hipoestezie ~ diminuare a sensibilitatii cutanate, care apare ca urmare a afectarii sistemului nervos. Parestezie — senzatie de furnicaturi, amorteala, intepaturi, care apare in diferite boli Polidipsie — sete excesiva, de natura patologica, caracteristica anumitor afectiuni, cum ar fi diabetul insipid, diabetul zaharat sau unele boli psihice Poliurie — simptom clinic caracterizat prin cresterea excesiva a cantitatii de urina climinata in 24 de ore (mai mult de 2 ltr), De obicei, apare in conjunetie cu polidipsia. Soc hipovolemic — insuficienta circulatorie acuta cauzata de scaderea rapida a volumului de sange circulant, Cel mai adesea, el apare ca urmare a unei hemoragii sau deshidratar, si se manifesta prin sete, scaderea tensiunii arteriale si tahicardie ‘Tahicardie ~ accelerare anormala a batailor inimii, la peste 90 pe minut, ritmul cardiac normal fiind de 60 ~ 90 pulsatit pe minut, cu 0 medie de 70 ~ 80 Stomatita — boala care consta in inflamatia mucoasei cavitatii bucale, persoana suferinda resimitind dureri puternice, uneori senzatie de arsura, accentuata de alimente iritante sau condimente Gingivita — boala care consta in inflamatia gingiilor si se manifesta prin gingii rosii, care sangereaza cu usurinta la periaj 5.1. Toxicitatea renala a mercurului. Efectele nefrotoxice ale mercurului au fost observate inca de la inceputul secolului al- XIX-lea, fiind semnalat faptul ca acesta duce la aparitia proteinuriei. Intoxicatia acuta la nivel renal, asa cum s-a constatat intr-un caz de intoxicatie cand au fost ingerate 30 mg clorura mercurica per kilogram corp, se manifesta prin proteinurie (prezenta proteinelor in urina), hematurie (urinarea cu sange) si oligurie (scaderea volumului urinar la 200 ~ 800 ml in 24 ore). In stadii mai avansate ale intoxicati se constata aparitia anuriei (oprirea urinarii colaps renal si, posibil, decesul celui intoxicat. In anii °50 ai secolului trecut, cand nu era 3folosita dializa ca metoda terapeutica, doza letala de clorura mercurica era estimata la 2 ~ 3,5 grame. Blocajul renal poate surveni si in cazul consumului necontrolat de clorura mercuroasa, asa cum s-a intamplat in cazul unei femei in varsta de 60 de ani, care a ingerat substanta mentionata in scop terapeutic. Si intoxicatia acuta produsa in urma inhalarii de vapori de mercur are efecte asupra aparatului excretor. Manifestarile sunt asemanatoare, mergand de la proteinurie tranzitorie, hematurie si oligurie, la blocaj renal. Desi concentratiile atmosferice ale mercurului cu care au venit in contact cei intoxicati nu sunt cunoscute, s-a determinat concentratia urinara a mercurului, aceasta fiind situata in intervalul 59 — 193 j.g/h [40] Fenomenele de intoxicatie cronica sunt atat de natura profesionala, dar ele apar si ca urmare a folosirii preparatelor cu continut de mercur in scop terapeutic sau drept produse cosmetice, De exemplu, din cele 72 de persoane ce lucrau la doua fabrici in care se utiliza ‘mercur metalic, patru prezentau albuminurie. Majoritatea celor investigati prezentau si concentratii excesive de mercur in urina, acestea atingand si valori de 1000 ug/l. In urma incetarii expunerii la toxic, recuperarea a fost completa, Un alt studiu ce a vizat riscurile intoxicatiei cu mercur in cazul muncitorilor din industria produselor clorosodice, a constatat prevalenta unor fenomene, cum ar fi prezenta urinara a albuminei, transferinei si a B — galactozidazei, enzima existenta la nivel tubular renal. In situatiile mentionate, concentratia urinara a mercurului depasea 50 ug/g creatinina, De asemenea, in cazul unor muncitori expusi timp indelungat la concentratii atmosferice de aproximativ 25 wg Hg/m’ aer, s-a constatat o corelatie stransa intre nivelul urinar al mercurului si cel al enzimei N — acetil D ~ glucozaminidaza, existenta in tubii renali. Desi unele studii arata ca nivelul urinar al acesteia creste doar atunci cand concentratia mercurului este cuprinsa intre 50 si 100 ug/g crea inina, alte studii arata ca aceasta crestere se produce la valori mult mai mici. In acest fel, concentratia urinara a enzimei poate fi un indicator care sa indice disfunctia aparatului excretor inca din stadiul incipient al intoxicatiei cu mercur. “Alti markeri ai acesteia sunt deplasarea pH-ului urinar spre domeniul acid, excretia urinara a prostaglandinelor E2 si F2a si tromboxan B2. In ceea ce priveste albumina, rezultatele sunt contradictorii: unele cercetari releva prezenta acesteia in urina la o concentratie urinara mai mare de 50 ug Hg/g creatinina, in timp ce altele arata ca accasta nu este detectata in urina nici la valori de 72 wg He/g creatinina ‘Afectarea renala a fost constatata si in situatia utilizarii mercurului in scop terapeutic. Astfel, in cazul unei femei de 54 de ani, careia i s-a administrat pe cale intravenoasa un diuretic cu continut de mercur, s-a constatat lezare tubulara severa, cu pierderi excesive de sodiu si sindrom nefrotic, acesta manifestandu-se prin aparitia edemelor, proteinurie (mai samult de 3,5 g pe zi), hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie. Sindrom nefrotic a prezentat si un barbat in varsta de 52 de ani, dupa folosirea timp indelungat a unei creme cu mercur, in scopul tratarii psoriazisului. In cazul acestuia, concentratia urinara a mercurului atingea valoarea de 240 yg/24 h, Dupa incetarea administrarii toxicului si tratamentul cu un agent de complexare, dimercaprol, recuperarea pacientului a fost completa. Aparitia sindromului nefrotic a fost inregistrata si in cazul a cinei copii care au primit, timp de minim trei luni, medicamente cu mercur. Doza cumulata a acestuia a fost de ordinul gramelor, iar nivelul urinar al elementului, in toate cazurile, a fost de ordinul a 1000 g/l. In patru dintre cazuri s-a inregistrat recuperare totala, in trei dintre ele doar in urma administrarii aceluias agent de chelare, dimercaprol. Un alt caz de intoxicatie, soldat cu deces, a fost cel al unui barbat de 64 de ani, care a fost injectat cu clormerodrin, Analiza de urina a aratat existenta proteinuriei, manifestata prin excretia zilnica a pana la 44 g proteine. De asemenea, valoarea vitezei de filtrare glomerulara era de 40 ml/min, fata de o valoare normala de 125 ml/min, deci de trei ori mai mica. Autopsia a relevat existenta glomeruloneffitei, dar fara leziuni tubulare. In general, lezarea tubilor renali apare in primele stadii ale intoxicatiei si este legata de doza de toxic care patrunde in organism, in timp ce leziunile glomerulare sunt de natura autoimuna si dau nastere sindromului nefrotic. Riscul de aparitic a acestuia creste o data cu doza de toxic intrata in mediul intern [40] = Aparatul excretor este aleatuit din dot rinichi, doua uretere, vezica urinara si uretra. Rinichti sunt cele mat importante organe ale acestui aparat, Ei au un rol esential in formarea urinii, care este un filtrat al plasmei sanguine. Dupa formare, urina este evacuata din rinichi prin intermediul ureterelor si stocata temporar in vezica urinara, de unde este eliminata din organism. Calea urinara este principalul mijloc de eliminare a substantelor toxice din corpul uman. In afara acestei functit, rinichit regleaza volumul plasmei si, implicit, tensiunea arteriala, pH-ul plasmei sanguine si concentratia electrolitilor (Na’, K’). Fiecare rinichi este protejat de un invelis fibros, cu continut de grasimi, alcatuit din rei straturi: cel interior, denumit capsula renala, cel median, denumit capsula adipoasa si cel exterior ~ fascia renala, Sectionarea longitudinala a rinichilor releva existenta a doua regiunt: cea extertoara, cotexul renal, aflata in contact cu capsula renala, si cea interioara, ‘mai inchisa la culoare, denumita zona medulara renala, Aceasta din urma contine 8 ~ 15 piramide renale, de forma conica, separata prin coloanele renale, care sunt extensii ale zonet corticale. Varfurile piramidelor se numesc papile renale, Structura interna a rinichiului este prezentata in figura de mai jos. 55Unuatea structurala si functionala a rinickilor, implicata in procesul de formare a urinti, este nefronul. Fiecare dintre cei doi rinichi contine mai mult de un milion de nefront. la 0 retea Acesta este alcatuit dintr-un tub renal si vase de sange asociate. Rinichit pri vasculara bogata. Sangele arterial putrunde la nivel renal prin intermediul arterei renale, care se ramifica in arterele imerlobare. Acestea dau nastere arterelor arcuate, situate la granita dintre zona corticala si cea medulara, Din arterele arcuate rezulta arteriolele aferente, de dimensiuni microscopice, care transporta sangele intr-o retea de capilare, de forma sferica, glomerulii renali. Acestia prezinta pori de dimensiuni mari, care it fac permeabili pentru substantele dizolvate in plasma, Prin filtrarea plasmei in glomeruli rezulta urina primara. Sangele ramas in glomeruli ajunge, prin intermediul arteriolelor eferente, intr-o retea de capilare peritubulare, care inconjura tubii renali. Aici are loc transferulsanguin in reteaua capilara venoasa si, in final, in vena renala, care se varsa in vena cava inferioara. Tubul renal al nefronului este format dintr-o capsula care inconjura glomerulul (capsula Bowman) si tubul urinifer. La randul sau, acesta este format dintr-o portiune proximala, localizata in cortexul renal, ansa Henle, situata in zona medulara si constituita dintr-o portiune ascendenta si una descendenta, si componenta distala, prezenta in zona corticala, Filtratul glomerular (urina primara) ajunge in capsula Bowman si apoi strabate Jumenul tubului urinifer. La capatul zonei distale, urina ajunge intr-un canal colector, in care se varsa urina de la mai multi nefroni, Canalul colector strabate piramida renala, iar urina, dupa ce trece de papila renala, ajunge in calicele renale, pelvisul renal si apoi in ureter. Structura nefronului este prezentata in figura de mai josAsa cum s-a aratat, in urma filtrarii glomerulare rezulta urina primara sau filtratul glomerular. Viteza de filtrare glomerulara (VFG) este volumul de filtrat care rezulta in ambit rinichi, in fiecare minut, Valoarea VFG in cazul femeilor este de 115 ml/min, iar in cazul barbatilor de 125 ml/min. Aceasta inseamma ca intr-un interval de 24 ore se obtin circa 180 litri de filtrat, din care se elimina | ~ 2 litri, adica aproximativ 1%, Cu alte cuvinte, 99% din {filtrat, in principal apa, se reintoarce in sistemul circulator, asigurandu-se astfel starea de hidratare a organismulut. Acest proces are loc la nivelul tubilor uriniferi si se numeste reabsorbli. Pentru cu acest fenomen sa aiba loc este necesar ca plasma din capilarele peritubulare sa fie hipertonica in raport cu fluidul care circula prin lumenul tubilor renali, astfel incat apa sa treaca, prin osmoza, din tubii uriniferi in capilarele care le inconjoara. In ma proximala a tubilor renali, acest Iucru se intampla ca urmare a diferentei de concentratie a Na’. Desi aceasta este egala in fluidul tubular si in plasma, in celulele aa, Fenomenul se explica, pe epiteliale ale tubilor renalt concentratia Na’ este mult mai sc de o parte, prin permeabilitatea scazuta a membranei celulelor respective pentru ionul ‘mentionat, tar pe de alta parte prin existenta pompelor de Na”/K”, care expulzeaza Na’ in mediul extracelular. Pompele respective se gasesc in zonele bazala (orientata spre capilare) si laterala (orientata spre celulele vecine) ale celulelor epiteliale, dar nu si in zona apicala (care prezinta microvilozitati si este orientata spre lumenul (ubului). Prin urmare, apare un gradient de concentratie care favorizeaza difuzia sodiului din urina primara in celulele epiteliale ale nei proximale, De aict, Na’ este expulzat prin transport activ, de catre tive pompele Na’/K’, in fluidul imerstitial. In acest fel se creeaza si un surplus de sarcint poz! in mediul interstitial, ceea ce favorizeaza transportul pasiv al CT. Ca rezultat al acumularii NaCl, osmomolalitatea si prestunea osmotica din lichidul interstitial devin superioare cele din fluidul tubular renal. In acest fel, prin osmoza, apa din urina primara strabate celulele epiteliale si ajunge in lichidul interstitial si apoi in capilare. In zona proximala sunt reabsorbite circa 65% din apa si clorura de sodiu din filtratul glomerular. Printr-un mecanism asemanator, desi mai complex, se petrece reabsorbtia si in zona ansei Henle. Cele doua segmente ale acesteia, ascendenta si descendenta, se gasese la distanta mica, ceea ce permite interactiunea lor. Segmentul ascendent este constituit din doua zone: una mai sublire si situata mai in profuncime si alta de grosime mai mare, care face legatura cu segmentul distal al tubului renal. In zona de grosime mai mare are loc difucia Na’, K° si CT din fluidul tubular in celulele tubulare, iar apoi, prin transport activ, Na® ajunge in lichidul interstitial, urmat, prin difuzie, de Cl. K’ se reintoarce in lumenul tubului renal. Spre deosebire de celulele epiteliale din zona proximala, cele din segmentul 59ascendent al ansei sunt impermeabile fata de apa. In acest fel, fluidul care ajunge in zona distala este hipotonic. Expulzarea NaC! in mediul extracelular face ca lichidul interstitial din jurul anset sa devina hipertonic, Acest fapt determina apa sa paraseasca tubul renal in segmentul descendent al ansei, care, spre deosebire de cel ascendent, manifesta permisivitate fata de aceasta. Insa, tot spre deosebire de segmentul ascendent si zona tubulara proximala, aici mu exista pompe Na'/K* care sa permita expulzarea Na’ si, implicit, a NaCl. Prin urmare, pe ‘masura ce avanseaza in zona medulara, fluidul tubular devine din ce in ce mai concentrat, Se creeaza astfel un mecanism de feedback pozitiv: cu cat va ajunge mai multa NaCl in segmentul ascendent, cu atat cantitatea eliminata va fi mai mare, tar lichidului interstitial tt va creste mai mult tonicitatea. Acest fenomen va duce la eresterea cantitatii de apa reabsorbita, care va fi preluata, in final, de vena renala, Hipertonicitatea lichidului interstitial favorizeaza expulzarea apei si din canalele colectoare ale urinei care, ca si segmentul descendent, sunt impermeabile in raport cu NaCl. Fenomenul permeabilitatit pentru apa a ducturilor colectoare este supus controlului hormonal. Zona posterioara a glandet hipofizare secreta hormonul antidiuretic (ADH). Cu cat secretia este mat insemnata, cu atat canalele colectoare devin mai permeabile pentru apa, fiind stimulat fenomenul reabsorbtiei. Fenomenul invers reabsorbtiei se numeste secretie. Acesta presupune transportul substantelor din capilarele peritubulare in fluidul care circula prin lumenul tubului renal. Printr-o asemenea modalitate pot fi excretate chiar st substantele care nu au ajuns in urina primara, in urma filtrarii glomerulare, Viteza de curatare a plasmei (“clearance”) reprezinta volumul de plasma din care 0 substanta este complet excretata, in timp de un ‘minut. In cazul in care 0 substanta ajunge in urina prin filtrare glomerulara si nu este nici dl reabsorbita si nici secretata, valoarea “clearance ului este egala cu cea a VFG. Este caz ‘inulinei, un polimer al fructozei. In situatia in care un compus, dupa filtrare, este reabsorbit ‘otal sau partial, putem vorbi despre un “clearance” mai mic decat VG. De exemplu, glucoza, desi apare in filtratul glomerular, este complet reabsorbita ulterior astfel incat ea sa fie absenta din urina finala. Prin urmare, “clearance”-ul va fi egal cu zero. Prezenta glucozei in urina finala se numeste glicozurie si este semn al secretiei insuficiente de insulina 4 pancreasului (diabet). Cantitatea de glucoza din filtratul glomerular este suficient de mare astfel incat proteinele transportatoare care realizeaza reabsorbtia sa fie saturate, ceea ce face ca 0 anumita concentratie de glucoza sa ramana neabsorbita si sa fie prezenta in urinafinala, Concentratia plasmatica a glucozei la care se manifesta glicozuria este 180 mg/dl, valoarea normala a acesteia fiind de 100 mg/dl. ‘Starea de sanatate a rinichilor este indicata de concentratia plasmatica a creatininei. Creatinina este produsul de degradare a proteinei musculare ~ creatina, Ea apare in urina tat in urma filtrarti glomerulare cat sia secretiei tubulare. Viteza ei de eliminare este constanta, iar afectarea glomerulara, tradusa printr-o scadere a valorii VFG, duce la cresterea concentratiei plasmatice a creatininei. In vivo, acumularea mercurului ta nivel renal se realizeaza cu rapiditate. Astfel, in cazul soarecilor, pana la 50% dintr-o doza redusa de mercur anorganic (0,5 jimol/kg) a fost identificata in rinichi, la cateva ore dupa momentul expunerii la toxic. Mercurul organic se acumuleaza in proportie mult mai mica, La 24 ore dupa administrarea unei doze non nefrotoxice de metilmercur (5 mg/kg), s-a constatat ca circa 10% din aceasta a ajuns la nivel renal. De asemenea, studiile au aratat ca o fractie semnificativa din metilmercurul respectiv este prezent in rinichi sub forma de mercur anorganic, ceea ce indica un proces de conversie care se petrece in mediul intracelular. Indiferent insa de forma organica sau anorganica a ‘mercurului, acesta se acumuleaza in zona corticala si medulara exterioara a rinichilor. Mai exact, fenomenul se petrece in zona proximala a tubilor renali, si, dupa toate probabilitatile, cel mai vulnerabil la efectele toxice ale mercurului este segmentul S3, cu precadere portiunea situata la granita dintre cortex si zona medulara externa. Explicatia este legata de prezenta, in zona mentionata, a numeroase proteine ce contin grupari sulfhidrice, cu care mercurul interactioneaza, producand disfunctii ale celulelor renale. ‘Asa cum s-a aratat anterior, in plasma mercurul este transportat, in principal, sub forma de complex cu albumina, Desi, de regula, proteinele nu sunt prezente in urina primara, adica nu ajung din plasma in filtratul glomerular, s-a constatat ca albumina si complexul ei cu mercurul patrund prin filtrare in lumenul tubului renal. De aici a aparut ipoteza conform careia prezenta mercurului in celulele epiteliale ale tubului proximal s-ar explica prin endocitoza complexului albumina ~ mereur. De fapt, s-a constatat ca mercurul ajunge in celulele zonei proximale atat prin transport din lumen, la nivelul zonei apicale, cat si prin transport din reteaua capilara, la nivelul zonei bazale. Mult mai importanta decat endocitoza complexului mentionat este transportul mercurului sub forma de complex cu glutationul (GSH) sau unul dintre produsii degradarii sale. S-a remarcat ca inhibarea enzimei glutamiltransferaza, implicata in ruperea legaturii dintre fragmentul de acid glutamic si cel de cisteina din structura GSH, duce la scaderea semnificativa a acumularii mercurului in zona 6proximala si la cresterea gradului de excretie a acestuia. Implicit, aceasta inseamna ca, in Principal, in lumenul tubului renal, mercurul este legat de glutation. Mai exact, fiecare ion mercuric formeaza legaturi cu doi atomi de sulf apartinand fragmentelor de cisteina din doua molecule diferite de GSH, GSH ~ Hg ~ GSH. Formarea acestui complex poate avea loc fie in lumenul tubului renal, prin secretia GSH din celulele tubului proximal si aparitia, in acest fel, a competitiei dintre gruparile tiolice ale albuminei si glutationului. Se estimeaza ca circa 75% din glutationul format in celulele respective este secretat in lumenul tubular. Pe de alta parte, formarea GSH ~ Hg ~ GSH se poate desfasura in plasma, intrucat aici concentratia GSH este suficient de mare (10 4M). De asemenea, din cauza faptului ca principala sursa de GSH a organismului este ficatul, este posibil ca asocierea acestuia cu mercurul sa aiba loc in hepatocite, complexul sa intre apoi in circuitul sanguin si sa ajunga la nivel renal. Forma si marimea ansamblului GSH ~ Hg ~ GSH nu pune probleme legate de filtrarea glomerulara si patrunderea in lumenul tubului renal. In sfarsit, 0 ultima explicatie privind existenta compusului mentionat in fluidul tubular, este secretia sa din celulele epiteliale, unde ajunge prin transport din capilare, in lumen, O dovada in acest sens ar fi prezenta in microvilozitatile din zona apicala a celulelor din segmentele S1, $2 si S3 a glicoproteinei MRP2, transportator implicat in transferul glutationconjugatilor la nivelul hepatocitelor [35] Insa, dupa cum s-a mentionat, preluarea mercurului din fluidul tubular in celulele epiteliale este legata de activitatea y — glutamiltransferazei. In urma actiunii acesteia, din glutation rezulta cisteinilglicina (Gli — Cis). Prin urmare, transportul mercurului ar putea avea loc sub forma complexului cu acest compus, notat in mod simplificat Gli ~ Cis — Hg — Cis — Gli, Totusi, s-a constatat ca la nivelul zonei apicale exista 0 activitate semnificativa a cisteinilglicinazei, enzima implicata in desfacerea legaturii peptidice dintre cisteina si glicina, Blocarea activitatii acestui catalizator biochimic determina reducerea semnificativa, dar nu completa, a acumularii celulare a mercurului, Prin urmare, transportul toxicului in celulele tubului proximal se face, in primul rand, sub forma complexului cu cisteina, Cis — Hg ~ Cis, si doar in mica masura sub forma celui cu cisteinilglicina, Gli ~ Cis ~ Hg ~ Cis — Gli. Ipoteza a fost confirmata de constatarea transportului mercurului cu viteza de 2 — 3 ori mai mare atunci cand segmentele tubului proximal sunt perfuzate cu complexul acestuia cu cisteina, fata de cazul cand el este prezent sub forma de complex cu cisteinilglicina sau glutationul. In transportul ansamblului Cis ~ Hg — Cis sunt implicate cel putin doua sisteme specifice aminoacizilor, unul dependent si altul independent de Na’, Din cea de-a doua categorie face parte si un transportator implicat in transferul cistinei, dimer format din doua molecule de cisteina si care contine 0 punte disulfurica. Asemanarea structurala dintre cistina si 62dicisteinilmercur explica interventia aceleiasi structuri proteice in transportul ambilor compusi (sistemul b0, +). Structurile celor doi compusi sunt prezentate mai jos HOOC-G-Or-S-S—CHy—CH—-CO0H Me Ne MOOG OH Cry-S-HoS--Oe GH-COOH dicsteinimercut In acelasi fel, dupa cum s-a aratat anterior, asemanarea structurala cu. metionina explica strabaterea barierei creier ~ sange de catre ansamblul metilmercur ~ cisteina Mercurul se poate acumula in celulele renale si prin strabaterea membranei bazale. Se estimeaza ca in cazul dozelor non-nefrotoxice de mercur, 40 ~ 60 % din cantitatea acumulata in rinichi poate fi explicata prin mecanisme de transport care realizeaza penetrarea membranelor bazale si laterale. In cazul unor cantitati mai mari de toxic, procentul acumulat este mai mic, din cauza necrozei celulare si eliberarea mercurului in fluidul tubular Mecanismul care sta la baza acestui proces este ceva mai complicat decat cel descris in cazul Pieluarii toxicului in zona membranei apicale. S-a constatat ca tratarea animalelor de experienta cu acid para — aminohipuric, inaintea administrarii clorurii mercurice, duce la 0 descrestere a acumularii renale a acestuia cu pana la 85%. Acidul mentionat este eliminat atat prin filtrare glomerulara, cat si prin secretie tubulara, in acest ultim caz transportul sau fiind realizat de catre transportatorul de anioni organici, De la aceasta constatare a aparut ipoteza care sugera ca aceeasi structura proteica este implicata in tranzitul mercurului. Evident, acesta este prezent sub forma de complex cu glutationul sau cisteina De asemenea, s-a constatat ca tratarea animalelor de experienta cu acizi dicarboxilici alifatici, cum ar fi succinic, glutaric sau adipic, impiedica acumularea renala a mercurului. De aici, a aparut ideea conform careia in procesul de penetrare a membranei bazolaterale de catre mercur este implicat si transportatorul acestor acizi dicarboxilici. Prin urmare, se considera ca procesul este generat de acidul a-cetoglutari care rezulta in mod normal in procesele metabolice ce au loc in mediul intracelular, si se acumuleaza in celulele renale. In acest fel se creeaza un gradient de concentratie care favorizeaza eliminarea acestui compus in mediul extracelular, proces realizat prin intermediul transportatorului de anioni organici. Concomitent, acelasi transportator, favorizeaza si patrunderea in mediul intracelular a unor eBanioni organici, spre exemplu complecsii mercurului cu glutationul si cisteina. Insa, acidul a- cetoglutaric nu ramane in afara celulelor renale, ci revine in interiorul acestora printr-un mecanism de transport secundar, in care este implicata 0 alta structura proteica, transportatorul acizilor dicarboxilici. Energia necesara realizarii acestui proces este generata de pompele Na'/K", care expulzeaza din celula Na’ si introduc K", ambele fenomene fiind realizate impotriva gradientului de concentratie. Revenirea Na’ in mediul intracelular este un proces exergonic, cu degajare de energie, aceasta find folosita pentru transportul concomitent al acizilor dicarboxilici in interiorul celulei. Prin urmare, prezenta acestora in ‘mediul extracelular, presupune aparitia unei competitii cu acidul a-cetoglutarie pentru acelasi transportator. Nerevenirea acestuia in celule inseamna si scaderea semnificativa a vitezei sale de expulzare si, prin urmare, o diminuare considerabila a preluarii ar intre lor organici care si complecsii cu mercur, in interiorul celulei [35] ‘Schematic, lucrurile descrise anterior se prezinta astfel:Hepatocite Plasma Filtrare GSH ~ Hg - GSH GT Gli ~ Cis Hg ~ Cis ~ Gli cisteinilglicinaza Cis Hig Gs a Cis—Hg—Cis Lumen “Transportator aminoacizi Membrana apicala aa a Compusi He Cis Hg -Cis - CELULA RENALA 2K Net Ne gq Ac ecetogtaric —Compusi ig : A Membrana bazala — Pompa ‘Transportator ‘Transportator Naik ac. dicarbox. anioni org. 2K’ |] ana’ |] Na’ Cis — Hg Cis GSH -Hig-GsH Sange 6sIn afara complecsilor cu GSH si cisteina, mercurul mai poate ajunge in celulele epiteliale renale si sub forma altor compusi, cum ar fi cei cu homocisteina si N-acetilcisteina Daca in cazul Cis - Hg ~ Cis cantitatea de mercur care strabate membranele apicala si bazolaterala este aproximativ aceeasi, in cazul complecsilor cu homocisteina si N- acetilcisteina transportul in mediul intracelular are loc in primul rand la nivelul membranei bazolaterale. Acest fapt este dovedit de inhibarea acumularii toxicului in celulele renale daca initial se administreaza acid p ~ aminohipuric, care, asa cum s-a aratat, este competitor pentru transportatorul de anioni organici data patruns in celule, mercurul se distribuie atat in nucleu, cat si in citoplasma si organitele celulare. Studiile efectuate in cazul celulelor din cortexul renal au aratat prezenta toxicului in mitocondrii, lizozomi, citozol si nucleu, cele mai ridicate concentratii find intalnite in nucleu si citozol, In cazul intoxicatiei cronice cu clorura mercurica, s-a constatat cresterea nivelului lizozomal al mercurului, ceea ce evidentiaza existenta endocitozei ca mecanism de patrundere a acestuia in mediul intracelular. Prezenta mercurului in interiorul celulelor renale duce la intensificarea procesului de sinteza a metalotioneinei si la cresterea concentratici acesteia. Administrarea timp de cateva zile a unei doze zilnice, non-nefrotoxice, de clorura mercurica, are ca efect dublarea nivelului de metalotioneina in cortexul renal si zona medulara externa, De asemenea, injectarea intravenoasa a unei doze de 0,5 mol/kg HgCl: in cazul sobolanilor, face ca si la o perioada de doua saptamani dupa administrare, viteza de transcriptie a genelor care codifica sinteza MT sa fie la fel de mare ca si in prima zi, Asa cum s-a aratat anterior, metalotioneina (MT) este © proteina cu masa moleculara redusa si care contine 20 de fragmente de cisteina per molecula, Prezenta gruparilor — SH explica actiunea protectoare a acesteia in cazul intoxicatiei cu unele elemente metalice, intre care cadmiu si merour. Un fenomen asemanator se petrece si in cazul concentrati celulare renale a glutationului. Aceasta creste in urma tate redusa, a mercurului administrarii unei singure doze, non-nefrotoxice sau cu toxi anorganic sau metilmercurului, Efectul este mai puternic in cazul zonei medulare externe, unde s-a constatat 0 marire a concentratiei GSH cu 85%. El se expli ‘a prin cresterea activitatiy — glatamilcst sintetazei, enzima implicata in etapa limitanta de viteza a sintezei glutationului. S-a constatat ca sobolanii tratati timp de trei saptamani cu doze netoxice de hidroxid metilmercuric, prezinta 0 crestere de peste 4 ori a nivelului de ARN mesager care Participa la sinteza acestei enzime. In schimb, administrarea unor doze de HgCly puternic nefrotoxice (3 pmol/kg), nu determina cresterea nivelului intracelular al GSH. Efecte similare S-au constatat si in cazul altor enzime implicate in metabolismul glutationului. Astfel, 66administrarea de HgCl, in doze non-toxice sau cu toxicitate scazuta duce la cresterea activitatii glutation reductazei si glutation peroxidazei. In schimb, cantitatile de toxic care au efecte putemic nocive, duc la scaderea activitatii acestor enzime. Explicatia este legata de faptul ca necroza tubulara extinsa face ca nivelul diverselor sau enzime sau al altor compusi (glutation, de exemplu) din celulele epiteliale sa scada, ca urmare a eliberarii acestor compusi in mediul extracelular. Este si motivul pentru care interpretarea toxicologica a datelor obtinute este greu de realizat [41]. Acumularea intracelulara a mercurului prin formarea de complecsi cu glutationul favorizeaza aparitia stresului oxidativ, find cunoscuta activitatea antioxidanta a GSH. De asemenea, s-a constatat scaderea concentratiei celulare si a altor molecule cu actiune antioxidanta, vitaminele C si E, ea si a unor enzime implicate in procesele de neutralizare a speciilor reactive de oxigen: superoxid dismutaza, glutation peroxidaza, catalaza. In acest sens, a fost studiat efectul mercurului anorganic asupra sintezei de apa oxigenata in mitocondriile celulelor din cortexul renal. S-a constatat ca administrarea a 30 nmol HgCly/mg proteina duce la cresterea semnificativa a concentratiei peroxidului de hidrogen in doua regiuni ale sistemului de transport al protonilor si electronilor: complexul I, de 2,5 ori, si complexul Il, de 4 ori. In paralel, s-a remarcat si scaderea semnificativa a nivelului mitocondrial de GSH, administrarea a 12 nmol HgCly/mg proteina ducand la depletia acestuia intr-o perioada de 30 de minute. Toate aceste constatari arata ca intoxicatia cu mercur genercaza aparitia stresului oxidativ, aceasta fiind una dintre explicatiile lezarii celulelor tubulare renale - Actiunea toxica a mercurului asupra mitocondriilor a fost evaluata in diferite segmente ale tubului renal, pentru a depista care sunt zonele cele mai sensibile ale acestuia S-a constatat ca 1 mol HgCl; duce la scaderea semnificativa a nivelului de ATP in segmentul $2, in timp ce alte segmente ale zonei proximale (SI si $3) sau ale zonei distale sunt mai putin afectate. Unul din motivele toxicitatii mitocondriale a mercurului este continutul extrem de ridicat de proteine cu grupari tiolice, fata de care mercurul are o afinitate ridicata. In privinta sensibilitatii diverselor segmente ale tubului proximal, mentionam ca unele studii indica segmentul $3 ca find cel mai vulnerabil, mai ales portiunea in care se face jonctiunea dintre cortex si zona medulara externa [40]. O dovada suplimentara a afectarii mitocondriilor in intoxicatia cu mercur este scaderea consumului de oxigen a celulelor renale din segmentul tubular proximal. Acest fenomen preceda aparitia lezarii celulare ireversibile, manifestata prin eliberarea de lactat dehidrogenaza (LDH), ceea ce arata ca afectarea mitocondriilor este un efect major al nefrotoxicitatii mercurului orLa nivelul celulelor renale, mercurul duce si la cresterea concentratiei intracelulare a calciului liber. In mod normal, concentratia calciului in mediul extracelular este cu mult mai mare decat in citosol (1 mM, in raport cu 100 nM). Acest gradient de concentratie este ‘mentinut prin actiunea pompelor de calciu, care sunt prezente atat in membrana celulara cat si in cea a reticulului endoplasmatic neted. Ele actioneaza in sensul expulzarii calciului din citosol in afara celulei sau al stocarii acestuia in reticulul endoplasmatic. Aici, concentratia acestui element este de 1000 de ori mai mare decat in citozol (100 #M). De asemenea, cantitati mici de calciu se gasesc si in mitocondrii, acestea avand un rol de stocare mai important doar daca nivelul celular al acestui element creste foarte mult, Tulburarea homeostaziei sale, tradusa printr-un nivel anormal de ridicat al calciului in celula, are efecte toxice, manifestate prin activarea unor enzime care declanseaza apoptoza si necroza. Acestea sunt caspazele, calpainele, endonucleazele si fosfolipazele. Tratarea celulelor renale cu concentratii mai mici de mercur anorganic (2,5 ~ 10 uM) duce la cresterea nivelului de calciu liber de 2 pana la 10 ori, Expunerea la concentratii de 10 ori mai ridicate (25 ~ 100 uM) determina un nivel al calciului de 10 ~ 12 ori mai ridicat decat cel normal, urmat de o scadere a acestuia pana la o valoare dubla fata de cea obisnuita. Ulterior, se produce 0 noua crestere a concentratiei calciului, mai lenta, dependenta de nivelul extracelular al acestui element si atribuita, in principal, redistribuirii sale intre diversele situsuri de stocare. In ceea ce priveste cresterea initiala, ea este dependenta de concentratia Hg", un studiu in acest sens aratand ca la o valoare a acesteia de 6 1M, nivelul calciului ereste cu 50% [59]. Acelasi studiu arata ca intr-un mediu extracelular lipsit de calciu, cresterea concentratiei sale intracelulare este mai mica cu 27%, ceca ce arata ca principala contributie Ia acest proces o are eliberarea sa din depozitele intracelulare in care este stocat, cu precadere reticulul endoplasmatic. Mecanismul prin care se realizeaza acest fenomen implica participarea proteinkinazei C si este independent de actiunea fosfolipazei C Proteinkinazele sunt enzime care determina fosforilarea altor proteine. transferul grupet fosfat de la molecule cum ar fi ATP la proteine in structura Carora exista aminoacizi care contin grupari hidroxil, cel mai adesea serina si treonina. Exista_ si proteinkinazi care actioneaza asupra tirozinei sau histidinei. Fosforilarea determina activarea unor proteine si inhibarea altora, cu rol in metabolism, procesele de crestere si diviziune celulara si chiar memorie. Proteinkinaza C reprezinta o familie de enzime, grupate in patru categorit: clasica, noua, atipica si cea notata PRK. Enzimele din Prima categorie sunt activate de catre fosfatidilserina si diacilglicerol, procesul depinzand si 68de prezenta Ca’’. Enzimele din celelalte categorii nu sunt sensibile la prezenta Ca®, iar cele din ultimele dowa clase nu sunt activate nici de prezenta diacilglicerolului. Acest din urma compus rezulta in mediul intracelular, intr-un proces complex, declansat de hormonul epinefrina, kipinefrina isi manifesta actiunea prin formare de legaturi cu un receptor alfa adrenergic, 0 enzima localizata in membrana celulara, denumita fosfolipaza C. Substratul acesteia este o fosfolipida, prin descompunerea acesteia rezultand inositol trifosfat (IP3) si diacilglicerol. Inositol trifasfarul difuzeaza prin citoplasma si ajunge la nivelul reticulului endoplasmatic, unde, prin interactia cu receptori specifici, determina deschiderea canalelor de Ca’’, ceea ce duce la o crestere a nivelului citoplasmatic al acestuia (42). Alte procese care explica toxicitatea mercurului in cazul celulelor renale sunt interferenta sa in metabolismul gruparii hem, componenta a mai multor proteine intre care si hemoglobina, stimularea sintezei proteinelor de stres (proteine de soc termic) si interactia dintre mercur si citoscheletul celular. Porfina este un compus macrociclic, aleatuit dintr-un ansamblu de patru inele pirolice, unite intre ele prin punti metinice. Alchil porfinele, substituite la atomii de carbon at inelelor pirolice se numesc porfirine. Din clasa porfirinelor face parte si hemul, 0 combinatie “ "a protoporfirinet cu fier bivalent, elementul metalic formand legaturi covalente cu atomii de azot heterociclici din structura pirolilor. Proteinele care contin hem drept cofactor sau grupare prostetica se numesc hemoproteine. Cea mai cunoscuta reprezentanta a acestei clase este hemoglobina, intalnita in eritrocite, cu rol in transportul oxigenului in sange catre organe si tesuturi, Sinteza gruparit hem are loc in diverse tesuturi ale organismului st porneste in mitocondrit, de la unul din intermediarii ciclului Krebs, suceinil — coer ima / care, in interactie cu glicocolul, formeaza acidul 5 ~ aminolevulinic, Doua molecule de acid 5 aminolevulinic formeaza porfobilinogen, compus care contine inel pirolic. Intermediarit urmatoarelor etape din biosinteza hemului sunt porfirinogeni, adica porfirine aflate in forma redusa: uroporfirinogen, coproporfirinogen, protoporfirinogen. Prin interactia fierulu: bivalent cu protoporfirina, reactie catalizata de ferochelataza, rezulta hem. Reactiile descrise anterior sunt prezentate mai jos 6900H cooH * Ae ote — Feros — COOH ° ? CHa, CHCHCO-scoA | ieacol succinl“coenzime Aid deta “aminolevulinic( ALAD Wooc—rH chcr.cooK ataras 25 ena se me ON portblinogen ( PEG) uropartinagen (UP) ve heptacarboxiportinogen _nexacsrborisarfinooen _pentcarboxlorineger (Hoc) (cP) (PoP) \ pop 8. ( " coptopartinogen (CP) srotpertrinagen (PP ik) prtepodin I ( PP) hem unde M ~ metil, A = acid acetic, P ~ acid propionic, iar V = vinil, ei reprezentand substituientii prezenti la atomii de carbon ai inelelor pirolice in pozittle indicate pe figura: De asemenea, cifrele de pe sageti desemneaza enzimele catalizatoare ale proceselor biochimice repective: 1 — ALA sintetaza, 2 — ALA dehidrataza, 3 — uroporfirinogen I sintetaza, 4 — uroporfirinogen Ill cosintetaza, 5 — uroporfirinogen decarboxilaza, 6 coproporfirinogen oxidaza, 7 ~ protoporfirinogen oxidaza, 8 — ferochelataza, 10Mercurul produce porfinurie, adica exeretia urinara a intermediarilor care apar in procesul de sinteza a gruparii hem, fenomenul explicandu-se initial prin interactia toxicului cu enzimele implicate in procesele de biosinteza si degradare a gruparii respective, Prezenta porfirinelor in urina este un fenomen normal, intrucat in majoritatea tesuturilor porfirinogenii cu 8, 7+, 6 exces. Prin urmare, porfirinogenii in exces sunt excretati pe cale urinara sub forma de si 4- molecule de acid carboxilic atasate nucleclor pirolice sunt produsi in porfirine. In mod normal, in absenta unor probleme de natura genetica care sa duca la aparitia afectiunii denumita porfirie sau a unor agenti toxici care sa determine eliminarea porfirinelor, concentratia acestora in urina se incadreaza in urmatorul model: concentratie relativ ridicata a coproporfirinei (30 ~ 90 nmol/24 h), nivel mediu al uroporfirinei (3 — 18 nmol/24 h) si concentratii scazute pentru porfirinele cu 7-, 6- si 5- molecule de acid carboxilic in structura lor (0,1 — 10 nmol/24 h). In cazul unor experimente efectuate pe sobolani, carora | sau administrat concentratii de 5 si 10 ppm hidroxid metilmercuric in apa potabila, pe perioade mergand pana la 30 de saptamani, s-a constatat 0 modificare a modelului de excretie a porfirinelor. Astfel, concentratia coproporfirinei si a pentacarboxiporfirinei au crescut semnificativ, de 8 ~ 10 ori, in raport cu animalele carora nu li s-a administrat toxicul respectiv. De asemenea, a fost depistata si prezenta unei porfirine atipice, precoproporfirina sau ceto-isocoproporfirina, S-a constatat, totodata, si o relatie de directa proportionalitate intre cantitatea de toxic administrata, perioada de expunere la acesta si concentratia urinara a porfirinelor mentionate. In schimb, nu s-au constatat modificari ale nivelurilor urinare de 8, 7- si 6-carboxiporfirine [43] Confirmarea implicarii mercurului in metabolismul gruparii hem la nivel renal, avand drept efect excretia porfirinelor, a fost realizata de un studiu in care animalelor de experienta li sa administrat hidroxid metilmercuric, in concentratie de 10 ppm, timp de 6 saptamani Ulterior, unora dintre sobolanii respectivi li s-au facut injectii cu DMPS, acid 2,3-dimercapto- L-propansulfonic, un chelator al mercurului. La sfarsitul perioadei de administrare a toxicului, analiza cortexului renal a relevat 0 concentratie de 72,6 j.g/g mercur total, din care 43 ug/g Hg” si 32,6 g/g CHsHg’, fapt ce confirma existenta unui proces biochimic de conversie a compusilor organomercurici in mercur anorganic. Injectia unei doze de DMPS a dus la scaderea nivelului renal de mercur la 55,2 ug/g, adica aproximativ 73% fata de valoarea initiala. Administrarea altor doua doze de chelator a dus la 0 scadere si mai pronuntata a concentratici mercurului, la 59 si respectiv 55% fata de nivelul initial, Concomitent, s-a remarcat si o scadere a concentratiei urinare a 5- si 4-carboxiporfirinelor, ca sia precoproporfirinei, In urma primei injectii cu DMPS, nivelul lor urinar s-a redus la 75% din nvaloarea initiala, reducere care s-a accentuat odata cu administrarea intraperitoneala a Celorlalte doua injectii de chelator. O corelatie similara s-a constatat si in cazul concentratiei Porfirinelor si mercurului din cortexul renal. Daca in urma administrarii. toxicului concentratia renala a porfirinelor a crescut de circa 5 ori, scadetea nivelului renal al ‘mercurului ca urmare a actiunii DMPS duce si la o scadere, cu acelasi procent de 25%, a concentratiei porfirinelor, Toate acestea arata ca acumularea renala a porfirinelor si excretia lor urinara este corelata cu actiunea toxica a mercurului [44]. Un alt studiu, in care administrarea hidroxidului metilmercuric, in concentratie de 10 ppm, a fost prelungita pe durata a 20 de saptamani, a aratat ca dupa circa 9 - 10 saptamani de expunere, atat acumularea renala a mercurului, cat si excretia urinara a porfirinelor diminueaza. Efectul este atribuit lezarii celulelor renale, mai ales mitocondriilor, dar si altor organite celulare, In acelasi interval de timp, procentul renal de Hg” creste constant, pana la 80% din valoarea mercurului total, ceea ce explica intensificarea proceselor oxidative si leziunile tisulare asociate acestui fenomen [45] Rezultate asemanatoare au fost gasite si in cazul analizelor efectuate pe probe de urina prelevate de la subiecti umani, De exemplu, in cazul a 61 de stomatologi, s-a constatat ca 23 dintre ei aveau concentratii urinare ale mercurului mai mici de 1 yg/L, in timp ce 38 dintre acestia prezentau concentratii mai mari de 20 ug/L, mergand pana la valori de 135,6 ug/L. De asemenea, cei 38 de subiecti prezentau niveluri urinare ale pentacarboxil-, precopro- si coproporfirinei, de 2 ~ 3,5 ori mai mari in raport cu ceilalti subiecti, Administrarea de DMPS a facut ca exeretia mercurului sa creasca de 10 ~ 15 ori, in timp ce concentratia urinara a Porfirinelor sa scada cu 33 ~ 51% [43]. Un alt studiu, efectuat in cazul a 52 de muncitori expusi atat la actiunea mercurului anorganic cat si la cea a compusilor organomercurici, a aratat 0 concentratie urinara crescuta a coproporfirinei, 70 ~ 159 g/L [46] Porfinuria cauzata de mercur este explicata prin actiunea acestuia asupra a doua dintre enzimele implicate in biosinteza hemului, si anume uroporfirinogen decarboxilaza si Coproporfirinogen oxidaza. Uroporfirinogen decarboxilaza prezinta una sau mai multe grupe tiolice in situsul catalitic activ, fiind prin urmare susceptibila la actiunea toxica a mercurului De altfel , s-a constatat ca prezenta GSH duce Ia eresterea de 4 ori a activitati sale, dupa cum prezenta unor concentratii scazute de HgCl; (50 tM) provoaca inactivarea ei. Coproporfirin oxidaza nu prezinta grupari ~SH in zona catalitic activa, dar contine astfel de grupari, acestea contribuind la mentinerea integritatii sale structurale, Ca si uroporfirinogen decarboxilaza, ea Poate fi inhibata de concentratii mici ale mercurului, dar si de alte elemente metalice [47] nIn afara de interactia mercurului cu enzimele mentionate, o alta cauza a porfinuriei a fost gasita in oxidarea porfirinogenilor de catre speciile reactive de oxigen. Tratarea sobolanilor cu HgCl; injectat intraperitoneal, in cantitate de 1,5 mg/kg, a dus la dublarea concentratiei de apa oxigenata in mitocondrile celulelor renale. Se pare ca fenomenul are loc la nivelul sistemului de transport al electronilor si protonilor, mai exact la transferul lectronilor intre ubichinona (coenzima Q) si citocrom b, dar si in zona complexului 1 (NADH dehidrogenaza) al sistemului mentionat. De asemenea, s-a constatat 0 scadere a concentrati mitocondriale a GSH cu 50% si o intensificare a peroxidarii lipidice, evaluata prin prezenta substantelor care reactioneaza cu acidul tiobarbituric, cu 68%. Totodata, s-a remarcat ca uro- si coproporfirnogenul se oxideaza cu usurinta in prezenta apei oxigenate, prin intermediul unor reactii de tip Fenton, Procesul este atenuat de prezenta GSH, la concentratii fiziologice ale acestuia (0,5 — 10 mM) [48]. Chaperonele sunt o clasa de proteine intracelulare care impiedica interactiile nedorite, intra- si intermoleculare, dintre lanturile polipeptidice ale unor proteine. De asemenea, ele facilite transportul proteinelor catre anumite locatii din interiorul celulei si participa la degradarea proteinelor. Desi multe chaperone exista ca atare, sinteza_unora dintre ele este indus de catre factori de stres, mntre care temperatura crescuta, prezenta substantelor toxice, a inflamatiei, infectiei sau hipoxiei. Acestea poarta denumirea de proteine de stres, 0 categorie importanta a acestora fiind reprezentata de proteinele de soc termic. Denumirea lor provine de la constatarea initiala, legata de intensificarea sintezei acestora in conditii de hipertermie. O alta categorie apartinand proteinelor de stres este cea a caror expresie este reglata de modul de utilizare a glucozei si oxigenului la nivel celular. Proteinele de soc termic (hsp) sunt clasificate in functie de masa lor moleculara, exprimata in kDa: hsp 100, implicate in asigurarea tolerantei la temperaturi extreme; hsp 90, localizate citoplasmatic, 0 mica fractie a acestora find translocata in nucleu, in urma socului termic; hsp 70, cu grad inalt de conservare a structurii in diverse organisme (ex: pana la 96%, pentru anumite domenti, inc I E.coli si oamenilor), localizate in mitocondrii, nucleu, reticul endoplasmatic, dar si alte zone ale celulei, cu multiple functii, intre care incretirea sau “folding”-ul corect al proteinelor nou sintetizate, “refolding"-ul proteinelor partial denaturate sau care au ajuns la o structura incorecta si degradarea proteinelor iremediabil denaturate. De asemenea, ele asigura mentinerea polipeptidelor intr-o conformatie partial neincretita, pana la translocarea lor mitocondriala si prezentarea lor chaperoninelor; hsp 60, localizate in matrixul mitocondrial, apartin familiei chaperoninelor. Paisprezece Bmolecule de hsp 60, prezente sub forma a doua inele heptamerice suprapuse, formeaza 0 cavitate care permite gazduirea a doua molecule polipeptidice. In acest fel, alaturi de hidroliza ATP, se real a mecanismul de construire a structurii tertiare corecte a polipeptidelor, prevenind totodata interactia nedorita a acestora cu alte polipeptide invecinate; hsp cu masa moleculara scé ta, in general cuprinsa intre 16 si 40 kDa, sunt susceptibile de fosforilare in mai multe situsuri, formeaza agregate moleculare cu mase de 300 ~ 800 kDa care se descompun in momentul fosforilarti s i, ca si hsp 90 sau 70, joaca rol de chaperone. De fapt, cele trei categorit de proteine mentionate sunt prezente in concentratii ridicate si in celulele nesupuse stresului, reprezentand 1 — 5% din totalul proteinelor celulare, fenomen explicat, asa cum s-a aratat, prin rolul lor in mentinerea ‘homeostaziei conformationale a proteinelor (49) In efortul de a intelege rolul de pe care il joaca proteinele de soc termic si alte Proteine de stres la nivel renal, in cazul intoxicatiei cu mercur, s-au efectuat studii pe sobolani, carora li s-au administrat doze variabile de 0,25; 0,5; 1 si peste 1 mg/kg corp de HgCh, sub forma injectabila. De asemenea, in cazul injectarii dozei de | mg/kg s-a urmarit aparitia in timp a efectelor nefrotice, caracterizate prin degenerare epiteliala si necroza. S-a constatat ca abia la 4 ore dupa patrunderea toxicului in organism a aparut nefroza, prin afectarea a mai putin de 25% din tubii renali. In schimb, la 16 si 24 de ore dupa injectie se constata afectarea a peste 75% din tubii renali, la majoritatea animalelor de experienta. Amintim ca in cazul sobolanilor, in situatia in care clorura mercurica patrunde in organism pe cale orala, doza letala medie (DLso) are valori cuprinse intre 26 si 78 mg/kg. Analiza concentratiei proteinelor de stres a relevat cresterea direct proportionala cu doza de toxic a hsp 72, un membru al hsp 70, usor inductibil sub actiunea factorilor de stres. In mod normal, in absenta acestora, hsp 72 este prezent in celulele ducturilor colectoare si in papilele renale, si in mult mai mica masura in zona proximala si distala a tubilor renali. Prin injectarea de HgCh, s-a constatat o crestere treptata a nivelului sau in zona corticala si corticomedulara, dar absenta sa, in continuare, in glomeruluii renali. Administrarea de mercur anorganic nu a dus la modificarea concentratici hsp 73, forma constitutiva apartinand hsp 70, larg raspandita Ja nivel renal, dupa cum nu a fost depistata nici prezenta hsp 90. Din punct de vedere al localizarii mai precise, era de asteptat ca acumularea de hsp 72 sa se produca la nivelul segmentului S3 al zonei tubulare proximale, tinta principala a actiunii toxice a mercurului. In fapt, s-a constatat ca hsp 72 se gaseste mai ales in segmentele SI si $2, ca si in celulele din zona distala, adica in portiunile mai putin afectate de toxic ale tubilor renali. Probabil ca ”tocmai absenta hsp 72 explica, cel putin partial, lipsa capacitatii de aparare a celulelor segmentului mentionat in fata actiunii toxice. Explicatia este legata de capacitatea diferita de activare, in diverse tesuturi si celule, a genelor care codifica sinteza proteinelor de soc termic. De exemplu, in cazul embrionilor de sobolani, s-a constatat un raspuns diferit al diferitelor tesuturi la actiunea socului termic care, cel putin teoretic, afecteaza in mod egal toate celulele organismului, De asemenea, daca galiul si aluminiul induc sinteza mai multor proteine de stres in celulele epiteliale renale, plumbul nu determina decat formarea hsp 32. Nu in ultimul rand, daca in cazul mercurului nu s-a constatat prezenta hsp 90 in celulele renale, in conditiile administrarii unor complecsi ai fierului, in doza toxica, se remarca acumularea hsp 90 in zonele proximala si distala ale tubilor renali In timpul actiunii toxicului, se constata translocarea hsp 72 din citoplasma in nucleu, acesta avand aici rolul de a conserva functiile nucleului si de a proteja macromoleculele implicate in biosinteza proteinelor. Dupa incetarea actiunii toxicului, hsp 72 revine in citoplasma, unde ajuta la refacerea structurala a proteinelor afectate si la incorporarea lizozomala a proteinelor care au suferit modificari majore si care nu mai pot fi recuperate in vederea reluarii functiei lor normale [50]. In afara hsp 72, clorura mercurica determina o intensificare a sintezei si in cazul altor ~~ proteine de soc termic, cum ar fi hsp 25 si hsp 60. Hsp 25 ajuta la stabilizarea proteinelor ce alcatuiesc citoscheletul celular, in principal a actinei, fiind localizata mai ales in microvilozitatile celulelor epiteliale. Actiunea toxica a mercurului determina diseminarea hsp 25 in toata citoplasma, unde contribuie la protectia citoscheletului si a pompei de Na/K, In cazul hsp 60, injectarea de HgCl: duce la cresterea concentratiei sale in celulele ducturilor colectoare, iar pe masura ce apar si se dezvolta fenomenele necrotice, se constata prezenta sa din ce in ce mai pronuntata in zona corticala, mai ales la nivelul proximal al tubilor renali Rolul sau principal consta in refacerea structurii proteinelor afectate de toxic [51] Se poate gasi si o corelatie intre severitatea afectarii renale si prezenta urinara a diverselor substante. Astfel, asa dupa cum s-a vazut si din exemplele precedente, toxicitatca renala a mercurului are ca efect aparitia enzimelor in urina, adica enzimuria, Explicatia fenomenului este legata de necrozarea celulelor epiteliale ale tubilor renali, care face ca enzimele pe care acestea le contin sa ajunga in fluidul tubular. In primele stadii ale intoxicatiei sunt afectate celulele renale ale zonei tubulare proximale, care prezinta microvilozitati, asa numita “margine in perie”. Modif ile degenerative produse inseamna si desprinderea acestor microvilozitati. Prin urmare, enzimele continute aici, fosfataza alcalina si y — glutamiltransferaza, vor ajunge in urina, Cand intoxicatia avanseaza, se produce 8hecroza celulelor epiteliale si se produce excretia enzimelor intracelulare, intre care lactat dehidrogenaza (LDH), aspartat aminotransferaza (AST), alaninat aminotransferaza (ALT) si N~acetil — B ~ D~ glucozaminidaza. In conditiile in care un numar din ce in ce mai mare de ‘ubi renali sunt afectati la nivelul zonei proximale, se produce scaderea capacitatii de reabsorbtie a apei, dar si a unor substante existente in urina primara, cum ar fi glucoza, aminoacizi si albumina. Prin urmare, este detectabila prezenta lor in urina finala. Totodata, in Stadiile avansate ale nefropatiei cauzate de mercur, se produce scaderea vitezei de filtrare glomerulara, printr-un mecanism care, deocamdata, nu este elucidat. Un efect al acestui fenomen este cresterea nivelului plasmatic al creatininei si al ureei (BUN — “blood urea nitrogen”). Intrucat cresterea concentratiei BUN poate avea si alte cauze, nivelul creatininei din sange este un indicator mai sigur al afectarii renale. 5.2. Aetiunea neurotoxica a mercurului Asa cum deja s-a mentionat, sistemul nervos este tinta actiunii toxice a vaporilor de mercur si, mai ales, a compusilor organomercurici. Reamintim ca in cazul intoxicatici colective din Japonia, de la Minamata, s-au inregistrat simptome caracteristice afectarii sistemului nervos, cum ar fi: parestezii, tulburari de vedere, ale gustului, mirosului si auzului, vorbire neclara, iritabilitate, pierderi de memorie, mers nesigur. In cazul intoxicatiilor colective din Iraq, persoanele afectate au prezentat simptome similare, ca de exemplu: ataxie, dificultati in vorbire, reflexe anormale, tremuraturi, insomnie, constrictie a campului vizual si orbire, dificultati in mers, halucinatii, pierderea cunostintei, paraplegie (paralizia membrelor inferioare). Autopsia efectuata in cazul catorva persoane decedate atunci a relevat degenerare neuronala si proliferarea celulelor gliale in materia cenusie a creierului mare si a cerebelului, a si in ganglionii bazali In afara intoxicatiilor colective anterior mentionate, au mai existat si alte cazuri de intoxicatie cu compusi organomercurici, care s-au manifestat prin afectarea grava a sistemului nervos. De exemplu, in New Mexico (SUA), 0 familie compusa dintr-o femeie insarcinata, o alta de 20 de ani si doi copii, un baiat de 13 ani si o fetita de 8 ani, a consumat came de pore provenita de la un animal care fusese hranit cu seminte tratate cu un fungicid metilmercuric. La cateva luni dupa aceea, copiii au inceput sa manifeste simptome specifice disfunctiilor de natura neurologica. Fata de 8 ani avea sa moara la varsta de 29 de ani, in turma unei pneumonii. Autopsia a relevat probleme cerebrale, cum ar fi atrofie corticala. Pierderi neuronale si glioza, mai pronuntata in zonele paracentrale si parietooccipitale, Glioza poate fi comparata cu fibroza specifica altor organe (ficatul, de exemplu) si este provocata de 6aparitia leziunilor cerebrale. Umplerea golului lasat in tesutul cerebral de pierderea neuronala este realizata prin proliferarea si migrarea celulelor gliale (astrocitelor). Baiatul de 13 ani si femeia de 20 de ani au dezvoltat, de-a lungul timpului, simptome ca: deficit de atentie, constrictia campului vizual si orbire (cecitate) corticala si coreoatetoza. Orbirea corticala este orbirea cauzata de lezarea ariei vizuale din zona occipitala a cortexului cerebral, fara ca ochii sa fie afectati, iar coreoatetoza este caracterizata de miscari involuntare, neregulate, ale capului, gatului si membrelor. In sfarsit, nou-nascutul, care in timpul sarcinii fusese supus la actiunea toxica a mercurului, a prezentat retard mental sever, orbire, evadriplegie (paralizia tuturor celor patru membre), coreoatetoza, si a murit la varsta de 21 de ani [2] Un alt caz, inregistrat in 1960, a fost cel al unui tanar de 29 de ani care lucra intr-o fabrica de insecticide, el fiind implicat in mod direct in procesul de productie a clorurii de etilmercur. Acesta a ajuns la spital la sapte saptamani dupa prima zi a expunerii sale la actiunea toxica a compusului organomercuric. In saptamana precedenta examinarii sale, incepuse sa prezinte dificultati in vorbire, slabiciune pronuntata a membrelor inferioare si mers nesigur. De asemenea, timp de doua zile, vederea sa fusese neclara. Medicii nu au constatat alte probleme majore, in afara celor care tradau o afectare puternica a sistemului nervos, Surditatea bilaterala, disartria si raspunsurile greoaie la intrebari au facut dificila si evaluarea capacitatii sale mentale, chiar daca era evidenta o afectare a acesteia. De asemenea, el avea dificultati in a urmari miscarea degetului prin fata ochilor si ataxie, manifestata printr- © puternica lipsa de coordonare a miscarii bratelor si disdiadocokinezie, adica imposibilitatea de a realiza miscari rapide alternative, de exemplu a bate toba cu degetele. Nivelul urinar al mercurului in momentul prezentarii la medic era de 400 pg/24 ore, acesta scazand la 210 Hg/24 ore in a cincea zi, si la 150 jg/24 ore in a saisprezecea zi. De asemenea, s-a constatat prezenta urinara a unei mici cantitati de albumina sia unui numar redus de eritrocite Pacientul a decedat la 18 saptamani dupa ce prezentat la medic si la 25 de saptamani dupa prima zi de expunere la toxic, Autopsia a relevat existenta porozitatii la nivelul corpului calos, a comisurii anterioare si a materiei albe subcorticale din zonele occipitala si temporala Numarul axonilor era mai mic si multi erau ingrosati, chiar daca demielinizarea lor nu era evidenta, Cortexul cerebral era de asemenea afectat, la fel ca si corpul calos, unde sa constatat o pierdere de neuroni. Aceasta a fost remarcata, chiar daca intr-o masura mai mica, si in cortexul motor si senzorial si regiunea parastriata (cortexul vizual). Cerebelul era, de asemenea, afectat, fiind constatate zone de porozitate ale materiei albe, degenerescenta si diminuarea numarului de celule Purkinje, ca si, intr-o mai mica masura, a numarului de celule granulare, Au avut de suferit si vasele sanguine din creier, mai putin cele din maduva spinari 7S-a constatat ingrosarea de tip colagenic a arteriolelor si o pigmentare usoara a tunicii exteme a vaselor capilare. Cea mai mare concentratie a mercurului s-a constatat a fi in corpul calos, 6150 ug Hg/100 g tesut umed, in timp ce concentratia in materia alba a fost de 720 y1g/100 g, in cortex — 693 yg/100 g, iar in cerebel — 97 ug/100 g. Se remarca un nivel cerebelar al ‘mercurului mai mic decat cel constatat in cazuri similare, in ciuda faptului ca ataxia a fost un simptom evident al persoanei intoxicate [52]. Cazuri de intoxicatie de natura profesionala se inregistreaza si in randul muncitorilor mineri implicati in extractia aurului. Procesul de extractie care foloseste mercur este utilizat intr-o serie de tari in curs de dezvoltare, cum ar fi Brazilia, Ecuador, Peru, Columbia sau Filipine. Se considera ca pentru obtinerea unui kilogram de aur se consuma 1,32 kilograme de mercur. Din aceasta cantitate, cirea 40% ajunge in sursele de apa, in primele etape ale Procesului de obtinere a aurului. Dupa cum deja s-a aratat, aici are loc reactia biochimica de metilare a mercurului, adica se produce trecerea sa din forma anorganica in forma organica si, totodata, acumularea in organismele acvatice din sursele de apa respective. Diferenta de 60% ste eliberata in atmosfera, in etapa de purificare a aurului, cand amalgamul Hg — Au este incalzit la 0 temperatura apropiata de punctul de fierbere al aurului (1063°C), In aceste conditii, minerii sunt expusi actiunii toxice a vaporilor de mercur. Dupa cum a aratat un studiu efectuat in anii ‘90 in cazul lucratorilor de la extractiile de aur din zona fluviului Amazon, simptomatologia intoxicatiilor era preponderent de natura neurologica. Astfel, 64% dintre subiecti acuzau ameteli, 55% dureri de cap, tot 55% tremuraturi si tulburari de somn, 45% convulsii, 27% amorteli, 18% stare de nervozitate. Unele dintre aceste simptome pot fi de natura subiectiva si deci induce in eroare in legatura cu amploarea fenomenului de intoxicatie, In scopul de a creiona un tablou cat mai apropiat de realitate, s-a determinat si continutul de mercur din firul de par al muncitorilor respeetivi. In 47 de cazuri s-au constatat valori mai ridicate, maximul fiind de 113 ppm, iar mercurul, asa cum era de asteplat, fiind prezent, in principal, sub forma anorganica, Din cei 47 de mineri, 11 aveau senzatia de gust metalic, 9 prezentau tremuraturi, 8 ~ gingivite, 8 ~ tulburari ale simtului gustativ, 7 ~ depresii nervoase si 5 ~ polineuropatie. Polineuropatia reprezinta lezarea nervilor periferici, motori si senzitivi, si se manifesta prin pierderea sensibilitatii la nivelul extremitatilor, atrofie musculara progresiva si areflexie [53] Un alt studiu in acest sens a fost efectuat in Tanzania, in anii 1996 — 1997, in cazul a 150 de muncitori de la sapte exploatari aurifere din zona lacului Victoria. Toate exploatarile utilizau un numar redus de lucratori (10 ~ 50), toti avand vechime in munca de 3 ~ 10 ani. In ideea de a analiza si impactul deversarilor de mercur asupra sanatatii locuitorilor din zona, 78studiul a vizat si analiza starii de sanatate a 103 pescari din trei sate situate pe malul lacului mentionat. De asemenea, in calitate de grup de referinta, au fost investigati 19 locuitori ai unui oras, Mwanza. Analiza firului de par a relevat o concentratie mai mare de 50 ppm in cazul a sase mineri, cu un maxim de 953 ppm intalnit la un barbat de 42 ani, Patru pescari si patru locuitori din Mwanza, intre care si un nou-nascut de 6 luni, au prezentat, de asemenea, valori ridicate ale mercurului total in par, cu maxime de 416 si, respectiv, 474 ppm. In afara acestor cazuri, media concentratiei metalului toxic s-a situat, in general, intre 1 si 4 ppm, deci in limite normale, Determinarea continutului de metilmercur din firul de par, in cazul a noua subiecti, a aratat ca acesta reprezenta 0,2 - 20,5% din mercurul total, ceea ce nu indica 0 contaminare pe cale alimentara. Aceasta concluzie este sustinuta si de determinarea concentratiei de mercur la pestii din lacul Victoria, valorile gasite fiind mici, situate in intervalul 8,9 — 63 ppb. Dintre mineri, au fost investigati clinic 118 subiecti. Din punct de vedere al simptomelor obiective, 16 prezentau gingivita, 10 — tulburari senzoriale, 10 tremuraturi, 6 ~ descresterea reflexelor la nivelul tendonului, 3 ~ cresterea acestor reflexe, 4 — depresie, 4 — orbire pe timpul noptii. Pe baza acestor simptome, corelate cu nivelul mercurului din par (valoare medie de 54,7 ppm), 14 mineri au fost diagnosticati cu intoxicatie ‘moderata cu mercur. O posibila explicatie a numarului mic de persoane afectate este legata de si folosirea unor cantitati mai dimensiunea redusa a exploatatiilor respective, cea ce imp mici de mercur. Investigatia clinica a pescarilor si locuitorilor orasului Mwanza a relevat 0 serie de simptome, majoritatea de natura neurologica, dar nu s-a putut face o corelatie intre acestea si poluarea cu mercur. Mai mult, in cazul a sase femei la care s-a remarcat 0 concentratie a mercurului in firul de par mai mare de 48 ppm, fara ca ele sa prezinte semne de intoxicatie, s-a constatat folosirea frecventa a unui sapun cu continut de 1 ~ 2% iodura mercurica. Aceeasi explicatie a fost gasita si pentru copilul in varsta de 6 Iuni, mama lui fiind una dintre cele sase persoane mentionate anterior [53] In cazurile deja amintite ale intoxicatilor colective din Iraq, s-a realizat un studiu care a vizat gasirea unei corelatii intre concentratia mercurului din organism si aparitia simptomelor de natura neurologica. Astfel, se considera ca pragul critic in aceasta privinta i reprezinta o concentratie de 15 ~ 30 mg a mercurului in organism, greutatea corporala fiind considerata 50 kg, ceea ce inseamna un aport mediu zilnic de 3 ~ 7 wg/kg corp. De asemenea, concentratia sanguina a mercurului este de 20 ~ 50 1g/100 ml, iar in par valoarea acesteia este de 50 — 125 g/g. In cea ce priveste aparitia diverselor simptome, s-a constatat ca parestezia apare la o concentratie a mercurului in firul de par de 65 ~ 70 j.g/g, problemele de natura senzoriala apar la circa 25 mg mercur in organism, ceea ce inseamna un nivel sanguin 9de 250 ug/l, ataxia se manifesta la o incarcare a organismului cu circa SO mg mercur, pierderea auzului la 180 mg, iar decesul survine la un continut de peste 200 mg mercur [10] S-a constatat ca nu au fost observate efecte toxice in cazul unui aport total de 3,6 mg Hg/kg corp pentru copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani, 2,8 mg Hg/kg corp, pentru cei cu varste de la 10 la 14 ani, si 1,7 mg Hg/kg corp pentru persoanele de peste 15 ani In acelasi sens, au fost efectuate studii si in cazul femeilor insarcinate, scopul fiind acela de a realiza o corelatie intre gradul de expunere al acestora la actiunea compusilor organomercurici si simptomatologia dezvoltata de fat dupa nastere. S-a pornit de la constatarea ca analiza longitudinala a firului de par al mamei poate oferi informatii despre istoricul expunerii acesteia la toxic, dat fiind ca viteza de crestere a acestuia este de aproximativ un centimetru pe luna. Cu alte cuvinte, analiza fiecarui centimetru de par, pornind de la radacina, a oferit date despre cantitatea de mercur patrunsa in organism pe 0 perioada de doi ani, cuprinzand deci si perioada sarcinii, Din momentul prezentarii la spital, sau colectat si probe de sange si s-a remarcat o foarte buna corelatie intre variatia concentratiei mercurului din sange si par. S-a analizat relatia dintre nivelul mercurului din parul maternal si unul dintre simptomele dezvoltate de nou-nascuti, intarzierea momentului de invatare a mersului. S-au luat in consideratie doar copiii care nu au realizat acest lucru mai inainte de a implini un an si jumatate. La valori apropiate de 1000 ppm ale mercurului in firu de par al mamei, circa 80% dintre copii prezentau aceasta problema. Pragul critic al acesteia, desi greu de determinat, pare a fi 10 ppm, valoare extrem de mica, daca tinem seama de faptul ca aceasta este considerata normala in cazul adultilor, iar simptome usoare, de tipul parestezici, apar la circa 70 - 100 ppm [5] In aceste conditii, s-a considerat ca sunt supusi riscului de intoxicatie cu metilmercur si copiii ale caror mame consuma in mod regulat peste. Un studiu in acest sens a fost efectuat in Filipine, fiind vizate 74 de perechi mama — copil.-S-a determinat continutul de mercur din parul mamei, laptele matern cu care erau hraniti copiii si materiile fecale ale nou-nascutilor imediat dupa nastere. Doar aceasta ultima analiza a relevat un procent mai mare de probe in care a fost detectat mercur (46%). Investigatia a fost reluata cand copiii respectivi au implinit varsta de 2 ani si s-a tras concluzia existentei unei corelatii intre expunerea la mercur pe parcursul vietii intrauterine si intarzierile constatate in dezvoltarea neurologica a acestora Tot in acest s-au efectuat trei studii epidemiologice de amploare, in Noua Zeclanda, Insulele Feroe si Insulele Seychelles din Oceanul Indian. In Noua Zeelanda studiul a vizat 935 de mame cu copii care consumau peste de cel putin trei ori pe saptamana. In principal, acesta era rechin avand 0 concentratie de metilmercur de maximum 4 ppm. Istoricul prezentei 80mercurului in organism a fost realizat prin analiza longitudinala a firului de par, centimetru cu centimetru, incepand de la radacina. S-a constatat ca in perioada sarcinii, 73 dintre persoanele investigate aveau concentratii de mercur mai mari de 6 ppm. In cazul a 38 dintre copiii acestora, asociati pe diverse criterii de compatibilitate cu 36 de copii ale caror mame aveau concentratie scazuta de mercur in timpul sarcinii, s-a efectuat un test care a vizat evaluarea performantelor cognitive si a problemelor comportamentale. 52% dintre copiti din Jotul celor cu mame avand concentratie mai mare de mercur si 17% din copiii apartinand lotului de referinta au obtinut rezultate anormale sau neconcludente. Investigatia a fost reluata la varsta de 6 ani, fiind analizat coeficientul de inteligenta (IQ), dezvoltarea limbajului si abilitatile motorii grosiere (in principal, capacitatea de a sedea si de a merge), Performante mai slabe le-au obtinut copiii ale caror mame aveau in timpul sarcinii concentratii_ ale mercurului de 13 ~ 15 ppm. In Insulele Feroe, contaminarea cu mercur se produce prin consumul de came de balena, a carei concentratie medie de metilmercur este de 1,6 ppm. In studiul efectuat acolo au fost vizati 1022 de nou-nascuti, in cazul a 583 dintre ei fiind facute investigatii complete Privitoare la stadiul dezvoltarii lor in primul an de viata, S-a urmarit varsta la care acestia stau in sezut fara ajutor, cea la care merg de-a busilea si cea la care se ridica in pozitie bipeda. Nu at 0 corelatie intre aceste informatii si date referitoare la continutul de mercur din parul matern sau din placenta si cordonul ombilical, la nastere, Investigatia @ fost reluata pentru 917 copii, cand acestia au implinit varsta de 7 ani, In cazul acestora, valoarea medie a concentratiei mercurului din parul mater, pe timpul sarcinii, era de 4,3 ppm, in timp ce nivelul mercurului din placenta si sange ombilical avea valoarea medie de 23 ppb. Ei au fost supusi unor teste de evaluare a dezvoltarii lor motorii: deschiderea si inchiderea alternativa a pumnului, prinderea mingii, atingerea varfului degetului mare de varful celorlalte degete, capacitatea de a distinge si denumi proprile degete sau ale altor persoane. Doar in acest ultim caz s-a constatat 0 corelatie intre performanta mai slaba si nivelul mercurului placentar. De asemenea, copiii respectivi au fost testai din punct de vedere neuropsihologic. In acest sens, lor li sa verificat coordonarea mana ~ ochi, capacitatea de “a bate toba” cu degetele, li sa testat atentia si capacitatea de concentrare, prin formularea unor cerinte repetitive pe 0 perioada de timp in care ei trebuiau sa-si mentina atentia, facand abstractie de factori perturbatori. De asemenea, copiii au fost supusi, printre altele, si la urmatoarele teste “Boston Naming Test”, acesta find destinat a depista afazia, aceasta find o tulburare a vorbirii cauzata de existenta unor leziuni cerebrale, si consta in incapacitatea de a exprima clar cea ce respectivul doreste sa spuna, chiar daca, in anumite cazuri, el intelege bine 81limbajul; “California Verbal Learning Test", pentru testarea invatarii verbale si memoriei, care cuprinde trei etape si in care, in prima dintre ele, persoanei testate i se citese 16 cuvinte, grupate in 4 categorii, iar aceasta trebuie sa reproduca cat mai multe dintre cuvintele respective. Etapa a doua cuprinde citirea altei liste de cuvinte, urmarindu-se daca nu cumva subiectul o amesteca pe aceasta cu cea anterior auzita. In sfarsit, in a treia faza, persoana analizata este pusa sa indeplineasca alte sarcini, iar dupa 20 de minute este solicitat sa repete cuvintele auzite in prima etapa; “WISC — R Digit Span Test”, pentru memorie, copiilor fiindu-le rostite numere, iar sarcina lor constand in a le repeta, fie in ordinea auzita, fie in ordine inversa; “WISC — R Block Design Test", componenta a unui test de inteligenta pentru copii, in care acestora li se cere sa aranjeze niste piese colorate in alb si rosu dupa un anumit model. In toate testele mentionate plus proba de “batut la toba” cu degetele s-a constatat 0 legatura intre nivelul mai ridicat al mercurului din sangele placentar si performantele mai slabe inregistrate [2] Studiul efectuat in Insulele Seychelles a fost realizat initial pe un lot pilot de 789 nou- nascuti, investigati pe o perioada de doi ani, Ulterior, au fost analizate 779 de perechi mama copil, acoperind circa 50% din totalul nasterilor inregistrate in perioada 1989 — 1990, in Seychelles. Mentionam ca alimentatia populatiei se bazeaza pe consum de peste oceanic, avand 0 concentratie de metilmercur de circa 10 ori mai mica decat in Noua Zeelanda si Insulele Feroe. S-au efectuat peste 60 de teste care vizau obtinerea de date despre sanatatea sistemului nervos al copiilor respectivi, cle fiind efectuate de la 6 luni pana la 9 ani Rezultatele au fost neconcludente, in sensul ca 56 dintre acestea nu au relevat existenta vreunei legaturi intre concentratia mercurului din parul mamei si aparitia unor probleme de neurodezvoltare la copii, in timp ce doar 4 studi au gasit asemenea corelatii, Interesant este faptul ca alte doua studii au relevat existenta unui efect benefic al concentratiei sporite de mercur si progresele obtinute in dezvoltarea vorbirii, de catre copiii aflati la varsta prescolara Rezultatele studiilor epidemiologice mentionate au fost influentate de o serie de factori, chiar daca cercetatorii au incercat sa tina seama de acestia, Astfel, in cazul grasimii de balena consumata de locuitorii Insulelor Feroe, s-a constatat prezenta bifenililor policlorurati, compusi liposolubili, toxiei ai sistemului nervos. In cazul studiului din Noua Zeelanda, persoanele investigate apartineau la trei grupuri etnice diferite, acesta fiind un factor care poate influenta rezultatele, din cauza ca indivizii diferitelor etnii apartin unor fenotipuri deosebite. De asemenea, in toate studiile prezentate, s-a tinut prea putin seama de obiceiurile comportamentale ale mamelor, legate de consumul de alcool si tigari, in timp ce obiceiul de fumator al tatalui nu a fost luat deloc in consideratie. In sfarsit, probabil ca cea mai 82importanta problema in acest sens, a fost legata de modul de alimentatie al subiectilor studiilor. De exemplu, in insulele Feroe, in afara de consumul de came de balena, se mai consuma si grasime de balena sau cod, alimente bogate in vitamine si minerale, ceea ce poate explica de ce dezvoltarea copilului a fost normala, in ciuda unui aport de mercur mai ridicat De asemenea, reamintim ca in Seychelles, concentratia mercurului din pestele oceanic era de circa 10 ori mai mica (0,3 ppm) decat in celelalte doua zone de studiu, factor ce poate justificata lipsa unor rezultate concludente. Este de presupus ca un aport constant, de doze mici de toxic, nu au acelasi efect asupra neuronilor si celulelor gliale ale sistemului nervos aflat in faza de dezvoltare, asa cum 0 au concentratiile mai ridicate, chiar episodice, de metilmercur, in ciuda faptului ca gradul de acumulare al toxicului este acelasi. Evident, riscul aarnea consumata are un nivel de contaminare mai mentionat este cu atat mai ridicat cu cat ridicat, © ultima observatie poate fi formulata in legatura cu lipsa unor date privitoare la copiii investigati atunci cand acestia au atins varsta adolescentei, Acesta este considerat pragul la care se produce dezvoltarea fizica si psihologica majora si, tinand cont ca efectele toxice ale mercurului implica o perioada de latenta de ordinul anilor, este posibil ca la aceasta varsta sa apara si efectele sale nocive. Fenomenul mentionat a fost constatat in cazul primatelor, mai exact al unor maimute carora li s-a administrat pana la 4 ani, dar si mamelor lor in timpul sarcinii, concentratii de 10 - SO yg/kg/2i clorura de metilmercur. Investigatiile efectuate, atat la varsta de II ani, cat si la 19 ani, au relevat probleme de auz ale acestora (54) . In baza rezultatelor acestor studii, s-a calculat valoarea NOAEL (no-observed- adverse-effect-level), adica valorea concentratiei mercurului din parul femeilor insarcinate la care nu se constata vreun efect toxic asupra fatului si, ulterior, a copilului, S-a constatat 0 buna concordanta intre valorile obtinute in cele trei studii epidemiologice. Astfel, in cazul studiului din Noua Zeelanda, NOAEL a fost stabilit intre 15 si 25 ppm, la studiul efectuat in Insulele Seychelles valoarea obtinuta a fost intre 20 si 30 ppm, in timp ce in cazul investigatiei efectuate in Insulele Feroe aceeasi marime s-a stabilit a fi cuprinsa intre 5 si 30 ppm. Reamintim ca valoarea NOAEL calculata pentru cazul intoxicatiei colective din Iraq a fost determinata ca fiind egala cu 20 ~ 30 ppm. In Canada, cercetarile au aratat ca aportul zilnic de metilmercur considerat nepericulos pentru sanatatea umana, provenit in principal prin consum de peste, este 300 yig/zi, echivalentul a 4.2 g/kg corp/zi. Cu toate acestea, Health Canada, departamentul guvernamental responsabil pentru sanatatea publica, a fixat in 1998, pentru femeile insarcinate si copiii mai mici de 10 ani, o limita de siguranta de 0,2 83ug/kg/zi, fata de cea anterioara de 0,47 ug/kg/zi. S-a considerat insa ca nu exista un temei stiintific pentru un prag atat de scazut [55], Si experimentele efectuate pe animale au aratat efectul neurotoxic al compusilor organomercurici. Astfel, administrarea unei singure doze de clorura metilmercurica (0,8 mg He/kg) unor sobolani a dus la apritia unei disfunctii a barierei “creier ~ sange”. De asemenea, administrarea unei doze de 1,68 mg Hg/kg corp/zi, sub forma de dicianamida metilmercurica, cinci zile pe saptamana, timp de sapte saptamani, a avut ca efect, incepand cu a doua saptamana, aparitia ataxiei. Autopsia a relevat existenta edemelor si necrozei cereberale Pisicile si maimutele s-au dovedit a fi mult mai sensibile la actiunea nociva a compusilor organomercurici in comparatie cu rozatoarele, semne de intoxicatie aparand, in urma expunerii de lunga durata la clorura metilmercurica, si la doze de 0,05 mg Hg/kw/zi. Pisicile care au consumat ton contaminat cu metilmercur, in cantitate de 0,015 mg/kg/zi, timp de 11 luni, au prezentat modificari degenerative ale cerebelului si cortexului cerebral. La fel, ingerarea de clorura metilmercurica, echivalenta cu 0,25 mg He/kg/zi, timp de 44 — 243 zile, a dus la aparitia modificarilor degenerative ale materiei albe, ca si la leziuni ale celulelor granulare si celulelor Purkinje din cortexul cerebelar. In cazul maimutelor nou-nascute, administrarea de 0,5 mg Hg/kg/zi in “infant formula”, sub forma de clorura metilmercurica, timp de 28 ~ 29 zile, a avut ca effect aparitia dificultatilor in mers si pierderea echilibrului, chiar inainte de sfarsitul perioadei mentionate. In ciuda incetarii expunerii la toxic, au aparut si alte probleme de natura neurologica, cum ar fi reflexe anormale, orbire si, in cele din urma, coma. Autopsia a relevat degenerescenta difuza a cortexului cerebral, mai ales la nivelul sulcusului calcarin, insulei, girurilor pre- si postcentrale si lobului occipital, a cerebelului, ganglionilor bazali, talamusului. Intr-un alt studiu [56] ce a vizat influenta metilmercurului asupra sarcinii si, apoi, nou-nascutilor, unor femele sobolan li s-a administrat zilnic 5 ppm mercur, timp de 8 saptamani, inainte de imperechere. Acest proces a continuat in perioada gestatiei si in timpul alaptarii. Nou-nascutii au fost intarcati la 30 de zile dupa nastere si, imediat dupa aceea, au primit aceeasi dieta, ce continea metilmercur, ca si mamele lor. Determinarea continutului de mercur din creierul sobolanilor nou-nascuti si sacrificati la hastere a relevat 0 concentratie de 1,4 ori mai mare fata de cea constatata in creierul mamelor lor. La sfarsitul perioadei de alaptare, aceasta a scazut semnificativ, pana la 20% din valoarea initiala, dupa care s-a inregistrat, din nou, o erestere treptata. In cea de-a cincea si a sasea saptamana de viata, sobolanii au fost supusi unui teste de coordonare motorie si echilibru, si, espectiv, unui test al abilitatilor de invatare, Primul dintre ele consta in testarea capacitatii de a-si mentine echilibrul pe o bara care se roteste cu diferite viteze sau se roteste continu, 84marirea vitezei avand loc treptat, de la 4 la 40 rotatii/minut. In cel de-al doilea, se determina abilitatea lor de a invata un anumit tip de comportament, care sa le permita evitarea unei pedepse. De exemplu, ei sunt plasati intr-un perimetru, pe care, daca-l depasesc, sufera actiunea unui soc electric. In cazul ambelor teste, performantele sobolanilor intoxicati cu metilmercur au fost mult sub cele ale unor sobolani apartinand grupului de control. Autopsia a relevat existenta displ ei cerebelare, cu locatii anormale ale celulelor Purkinje si a celor granulare, In toate cazurile prezentate pana acum, s-a remarcat existenta unei perioade de latenta intre momentul expunerii la toxic si cel al aparitiei simptomelor de natura neurologica. Asa cum deja s-a aratat, in cazul profesoarei din Dartmouth intoxicata cu dimetilmercur, intre incident si momentul prezentarii la medic au trecut 150 de zile. Si in cazul intoxicati colective din Iraq, din 1971 ~ 1972, desi expunerea la toxic incetase, ca urmare a campaniei de informare ce fusese declansata, simptomele au aparut la cateva saptamani dupa aceea, In acest ultim caz, s-a cautat gasirea unei corelatii intre nivelul sanguin al mercurului si durata perioadei de latenta. In mod normal, ar fi de asteptat sa existe o relatie de inversa proportionalitate: cu cat concentratia toxicului este mai mare, cu atat actiunea sa nociva este mai pronuntata si, deci, timpul de aparitie al simptomelor mai scurt. In realitate, nu s-a gasit nici o relatie de acest gen, ba dimpotriva, perioade de latentirceva mai lungi au fost constatate in cazul intoxicatilor prezentand concentratii sanguine ale mercurului mai ridicate. In tabelul de mai jos sunt prezentate date relevante in acest sens Concentratia Perioada medie de | Perioada medie de] Numarul persoanelor | sanguina a ingestie a toxicului latenta (zile) expuse | mercurului (ng/ml) Gile) | f 0-100 B |. samen 21 | ~___ 101-500 4B i - IE 19 | 501 - 1000 B 16 | | 1001 — 2000 41 7 | 2001 — 3000 35 _| a | ___ 3001 4000 58 - - [71 | O ipoteza care sa explice acest fenomen este cea legata de metabolizarea, la nivel cerebral, a metilmercurului in mercur anorganic, proces care se desfasoara lent, pe o perioada de ordinul lunilor. Chiar daca, in acest caz, timpul de latenta ar trebui sa fie invers proportional cu nivelul cerebral al metilmercurului, se poate presupune ca procesul are 0 85viteza limitata, independenta de concentratia reactantului. Cu toate acestea, ideea ca adevaratul toxic al sistemului nervos ar fi mercurul anorganic, rezultat prin demetilarea metilmercurului, este contrazisa de o serie de cercetari, Pe de alta parte, s-a constatat si ca odata ce se atinge un anumit prag critic al toxicului in creier si apar simptomele aferente, evolutia intoxicatiei este foarte rapida si se poate solda cu deces. S-au propus doua scenarii in acest sens. Unul, porneste de la ideea existentei aceleiasi perioade de timp in care celulele neuronale sunt afectate de procesul toxic, Mecanismul acestui comportament este neelucidat Pana in prezent, putand fi vorba, de exemplu, despre sinteza unei proteine toxice. O alta ipoteza porneste de la premisa ca nu toate celulele neuronale sunt la fel de susceptibile la actiunea metilmercurului. Cele care sunt mai sensibile sunt primele distruse, iar functia lor este preluata de celulele care au rezistat atacului toxic. Insa, dupa o perioada, ca urmare a suprasolicitarii lor si stresului metabolic la care sunt supuse, acestea, la randul lor, mor. In ‘momentul in care neuronii din diverse zone ale creierului nu mai au capacitatea de a prelua functiile celor care au fost distrusi de actiunea toxicului, se instaleaza simptomele aferente, iar evolutia lor este rapida. In cazul intoxicatiei cronice, cu doze reduse de metilmercur, perioada de latenta este de ordinul anilor. Studiul efectuat pe maimute si prezentat anterior este ilustrativ in acest , Sa demonstrat existenta unei relatii de inversa proportionalitate intre perioada de latenta si concentratia sanguina a mercurului, De exemplu, 0 valoare a sens. In acest ¢% concentratiei de | ~ 2 ppm duce la aparitia simptomelor dupa perioade mai mari de trei ani Mecanismul propus pentru a explica acest fenomen este asemanator cu cel propus pentru cazurile acute de intoxicatie, Mai exact, agentii neurotoxici duc la 0 crestere a vitezei de pierdere a celulelor neuronale in raport cu pierderea normala, cauzata de imbatranire. Astfel, © imbatranire normala a creierului, pe o durata de timp mai mare de 95 de ani, duce la 0 diminuare a capacitati functionale a ereierului la circa 75% fata de nivelul initial. In schimb, © accelerare a pierderilor neuronale cu 0,5% pe an duce la o reducere a capacitatii respective Ja 60%, intr-o perioada de numai 70 de ani, iar pierderile anuale mai mari cu 1% fata de valoarea normala duc la aceeasi diminuare cu 40% in numai 55 de ani. Cu alte cuvinte, cu cat doza de metilmercur este mai mare, cu atat procesul de afectare neuronala se va desfasura, in timp, cu o viteza mai mare, iar perioada de latenta va fi mai scurta, Si in cazul bolii Minamata au fost raportate cazuri de intoxicatie si la distanta de 15 ani fata de momentul incetarii expunerii la metilmercur, Expli la de celule neuronale nu a fost tia este ca pierderea ini atat de mare incat sa se manifeste simptomele intoxicatiei, functia celulelor moarte fiind preluata de catre celulele care au rezistat atacului toxic. Cu timpul insa, procesul normal de 86,imbatranire si suprasolicitarea functionala a neuronilor a dus la pierderi ale acestora care, dupa depasirea unui anumit prag, s-au manifestat prin simptome neurologice. Si in acest caz se poate vorbi despre o relatie de inversa proportionalitate intre doza si perioada de latenta cu cat doza initiala a fost mai mare, cu atat mai importante au fost pierderile neuronale, iar timpul scurs pana la aparitia simptomelor a fost mai scurt [57] Sistemul nervos central (SNC) este alcatuit din creier si maduva spinarii. Acestea sunt protejate de un invelis osos: craniul si, respectiv, coloana vertebrala, SNC este alcatuit din materie cenusie si alba. Materia cenusie este alcatuita din corpurile celulare ale neuronilor si dendrite sau asociatit de axoni nemielinizati si celule gliale. Ea este prezenta ca strat exterior al creierului mare si cerebelului (scoarta cerebrala). Anumite ansambluri de celule nervoase, numite nuclei, patrund adanc in materia alba. Aceasta consta din axoni ‘mielinizati si celule gliale asociate. Creierul unui adult este alcatut din circa 100 de miliarde de neuroni si cantareste aproximativ 1,5 kg. Desi masa reprezinta doar 2% din cea a corpului, creierul primeste aproximativ 20% din fluxul sanguin al organismului, ceea ce inseamna circa 750 ml sange per minut. Acest fenomen este justificat de viteza metabolica foarte mare a creierului, care necesita un uport important de oxigen si substante nutritive. Fluxul sanguin constant este extrem de important, o intrerupere a circulatiei cerebrale de numai 10 secunde ducand la pierderea cunostintet. Cu precadere nou-nascutii sunt sensibili la aportul insuficient de ‘oxigen care poate surveni in timpul nasterit, Oricum, sistemul nervos continua sa creasca si sa se dezvolte in primii ani de dupa nastere. Procesul de imbatranire este insotit de pierderi neuronale, apreciate, la un moment dat, ca fiind de circa 100.000 de neuroni zilnic, Ulterior, s-a constatat ca pierderile mentionate sunt mult mai mici. Creierul are cinci componente principale: telencefal, diencefal, mezencefal, metencefal si mielencefal. Telencefalul sau creierul mare este cea mai mare portiune a creierului si reprezinta circa 80% din masa acestuia, El este alcatuit din doua emisfere, dreapta si stanga, separate de o fisura longitudinal In interior, legatura anumitor parti ale celor doa emisfere se face prin intermediul unui fascicul gros de fibre nervoase, denumit corpul calos, alcatuit din materie alba, Cele doua emisfere indeplinese functii diferite. Astfel, emisfera stanga este sediul scrisului, cititului, al abilitatii de realizare a calculelor ‘matematice, in timp ce emisfera dreapta, se crede, este sursa talentului artistic, Corpul calos realizeaza 0 integrare a atentiei si constientei intre cele doua emisfere. 87De la suprafata catre interior, creierul mare (cerebrum) este alcatuit din doua straturi: scoarta cerebrala (cortexul cerebral), avand o grosime de 2-4 mm, si materie alba, Cortexul prezinia numeroase santuri: unele, mai adanci, denumite sulcusuri, delimiteaza lobi, iar altele, superficiale, delimiteaza circumvolutiuni cerebrale (girusuri), formate in timpul dezvoltarit fetale si care maresc aria materiei cenusii in mod considerabil. Santurile cerebrale separa fiecare emisfera in cinci lobi: frontal, parietal, temporal, occipital si insula. Primti patru apar la suprafata cerebrumului si poarta denumirile oaselor craniene care le Protejeaza, in timp ce insula se gaseste in interior, fiind acoperita de portiuni din lobii frontal, parietal si temporal. Sulcusul central porneste din fisura longitudinala, in unghi rept, si separa lobul frontal de cel parietal. In fata sulcusului central, in lobul frontal, se aseste girusul precentral, 0 arie motorte importanta. In spatele sau, in lobul parietal, se Situeaza girusul postcentral, 0 zona senzitiva unde ajung stimulit de la receptorii cutanati si musculari din intreg organismul. In partea inferioara a creierului mare se gaseste sulcusul lateral, care se intersecteaza cu cel central, si realizeaza separarea lobilor frontal si temporal. Lobul occipital formeaza portiunea posterioara a cerebrumului si nu este separat in mod clar de lobit temporal st parietal. Lobii cerebrali indeplinese diverse functit. Astfel, lobul frontal realizeaza controlul miscarilor voluntare ale musculaturii, comunicarea verbala, ca si alte procése complexe de natura intelectuala: concentrare, planificare si decizie. Lobul parietal este implicat in interpretarea senzatiilor, intelegerea limbajului si Jormularea verbala a gandurilor si emotitlor, interpretarea formei si compozitiei obiectelor. Lobul temporal stocheaza experienta vizuala si auditiva si interpreteaza stimulti auditivi, tar cel occipital realizeaza corelarea imaginilor vizuale cu experienta vizuala anterioara si constientiz rea perceptiei vizuale, In sfarsit, insula are functii puin cunoscute, dar se pare ca este implicata in procese de memorie. Creierul mare prezinta si structuri anatomice denumite lobuli, doua exemple in acest sens fiind lobulul paracentral st cel parietal, Cel Paracentral este format dintr-o zona anterioara, apartinand lobulu frontal, denumita si arie ‘motorie suplimentara, si o zona posterioara, apartinand lobului parietal. Structura creierului mare este prezentata in figura de mai jos: 88eyaia20 1407 eamjogese> wseysiui3 reydjo20 go =Sub materia cenusie, in creierul mare se gaseste materia alba, alcatuita din ‘manunchiuri de fibre nervoase. Acestea pot fi grupate in trei categori: fibre de asociatie, care realizeaza legatura dintre neuronii situati in aceeasi emisfera cerebrala, fibre comisurale, care conecteaza neuroni apartinand celor dowa emisfere (corpul cals, comisurile anterioara si posterioara) si fibre de proiectie, care realizeaza legatura dintre creierul mare si alte zone ale creierului (trunchi cerebral, cerebel) sau maduva spinarii. In interiorul materiei albe se gasesc si structuri specializate de materie cenusie, denumite nuclei hazali. Cel mai evident este corpus striatum, denumit astfel dupa aspectul sau. El consta dintr-o zona superioara, denumita nucleul caudat, separata printr-o fasie de materie alba de nucleul lentiform. Acesta consta dintr-o zona laterala, denumita putamen, si una mediana, care poarta numele de globus palidus. Sub scoarta cerebrala a insulei se gaseste un strat subtire de materie cenusie, claustrumul. Rolul nucleitor bazali este legat de miscarile involuntare ale membrelor superioare in timpul mersului, dar si de tonusul musculaturti implicata in miscarile voluntare ale corpulut, Lezarea nucleilor bazali se manifesta prin rigiditate, tremuraturi, miscari necontrolate. Diencefalul este alcatuit din talamus, hipotalamus si epitalamus. Talamusul reprezinta circa 80% din masa diencefalului, consta din materie cenusie si este un organ pereche situat sub vertriculul lateral al fiecarei emisfere cerebrale. Functia sa principal este de a transmite impulsurile senzoriale, cu exceptia mirosului, catre cortexul cerebral. De asemenea, talamusul este implicat in raspunsul initial al organismului la senzatia puternica de durere si, probabil, este responsabil in parte pentru instalarea socului posttraumatic. Hipotalamusul este 0 structura anatomica de mici dimensiuni, situata sub talamus, El este implicat in reglarea directa sau indirecta a activitatilor viscerale: cea cardiovasculara, prin accelerarea sau descresterea frecvente! cardiace si a tensiunii arteriale, controlul activitatit gustrointestinale, prin reglarea secretiei glandulare si a miscarilor peristaltice ale tractulut digestiv, dar si prin controlul senzatiei de foame si satietate, reglarea temperaturti corporale sia echilibrului hidroelectrolitic, controlul somnului si al unor raspunsuri emotionale, cum ar fi teama, placerea, durerea. De hipotalamus este atasata si glanda hipof i, acesta controland activitatea ei. In sfarsit, partea posterioara a diencefalului este repre zentata de epitalamus, aici fiind produs lichidul cerebrospinal. Trunchiul cerebral este alcatuit din creierul mijlociu sau mezencefal, punte si medulla oblongata (mielencefal sau bulb rahidian) si face legatura dintre cerebrum si maduva spinarit. Mezencefalul consta din coliculii cvadrigemeni, patru la numar, si pedunculn cerebral, structuri cilindrice alcatuite din manunchiuri de fibre nervoase ascendente si 90,descendente, care real legatura dintre cerebrum si alte regiuni ale creierului. In interiorul creierului mijlociu se gaseste nucleul rosu, alcatut din materie cenusie care real conexiunea dintre emisferele cerebrale si cerebel, si substanta neagra (substantia nigra), tmplicata in inhibarea miscarilor involuntare. Metencefalul consta din punte si cerebel. Puntea are forma bombata si realizeaza legatura intre creierul mijlociu si bulbul rahidian. Ea este alcatuita din manunchiuri de fibre nervoase ale materiei albe, dispuse transversal, care realize conexiunea cu cerebelul prin pedunculit cerebelosi, sau longitudinal, parti ale nervilor sencitivi si motori, care fac legatura intre bulbul rahidian si creierul mijlociu. In punte se gasesc si o serie de nuclet asociati nervilor craniali, ca si dot centri de control ai respiratiei. Cerebelul sau creierul mic ocupa partea posterioara si inferioura a cavitati craniale, reprezinia circa 10% din volumul creierului, fiind separat de cerebrumul situat deasupra, de fisura transversala. El este alcatuit din doua emisfere unite prin intermediul unet portiuni mediane denumita vermis Asemeni creierului mare, cerebelul prezinta un strat exterior, subtire, de materie cenusie (cortexul cerebelar) si un strat mai gros, situat in profunzime, de materie alba. Scoarta cerebelara are un aspect ineretit, iar suprafata vi, in absenta acestor incretituri, ar masura circa 500 cm®. Materia alba are un aspectul unui arbore cu numeroase ramificatii, motiv pentru care mai este denumita “arborele viet”. In interiorul ei se gasese patru nucle cerebelare, alcatuite din materie cenuste. Scoarta cerehelara este constituita, de la exterior catre interior, din tret straturi: molecular, alcatuit din celule nervoase stelate, cu cosulete si celule gliale, cel mijlociu, format din celule Purkinje, si cel interior, de dimensiuni mai mari, alcatut din celule granulare si celule Golgi. Celulele Purkinje se evidentiaza prin bogatia ramificatiilor dendritice, acestea prezentand, la randul lor, “spinii dendritici”, Acestia formeaza sinapse cu extenstile axonice ale celulelor granulare, denumite fibre paralele. Se estimeaza ca celulele Purkinje formeaza cele mat multe sinapse dintre toate celulele din creier, numarul acestora putand atinge 200.000. Celulele granulare sunt de mici dimensiuni, dar extrem de numeroase, numarul lor fiind de aproximativ 50 de miltarde. Asa cum s-a aratat, axonu lor ajung in stratul molecular, unde se ramifica la unghiuri de 90°, ceea ce face ca acestia sa capete forma literei T. Pedunculti cerebelosi sunt manunchiuri de fibre nervouse, care realizeaza legatura cerebelului cu alte zone ale creierului. Asifel, pedunculti superior’ asigura conexiunea cu mezencefalul, cei mijlocti leaga cerebelul de punte, iar cei inferior! conecteuza cerebelul de bulbul rahidian. Functia principala a cerebelulu este legata de coordonarea contractiilor voluntare ale musculaturii, in sensul stabilirit ‘momentului de intrare si iesire din contractie a diferitilor muschi. El ajusteaza intensitatea ocontractiilor in functie de cea a stimulilor primiti de la proprioceptorii musculari. ai tendoanelor si articulatiilor. Proprioceptorii sunt terminatii ale nervilor senzitivi, sensibili la modificarile de tensiune ce au loc in structurile anatomice mai sus amintite, De asemenea, cerebelul transmite impulsuri nervoase catre anumite grupe musculare, in scopul mentinerii posturit si tonicitatii musculare. Prin urmare, lezarea cerebelului nu inseamna incetarea activitatii motorii, ci mai degraba o lipsa de coordonare a miscarilor, afectiune cunoseuta sub numele de ataxie. De asemenea, afectarea cerebelara cauzeaza probleme legate de mentinerea echilibrului si tulburari in mers. Structurile anatomice descrise anterior sunt prezemate in figura de mai jos Sept petues \ iemedara 2Asa cum sa precizat, toxicitatea compusilor organomercurici se manifesta cu predilectie asupra sistemului nervos. S-a constatat ca cei mai susceptibili la actiunea toxica sunt neuronii de dimensiuni mici, cum ar fi celulele granulare din cerebel. Mecanismul actiunii nocive este complex si, intr-o anumita masura, poate fi explicat prin afinitatea mercurului pentru gruparile tiolice din structura anumitor proteine. Se pare ca in cazul neuronilor mici, blocarea sintezei si actiunii acestor proteine nu poate fi compensata, ceea ce explica susceptibilitatea lor fata de compusii organomercurici In cazul cerebelului, toxicitatea metilmercurului poate avea trei cauze principale: blocarea reintrarii neuromediatorului in celulele gliale, dar si stimularea eliberarii acestuia in spatiul sinaptic, cresterea concenttatiei intracelulare a calciului, care declanseaza o reactie in cascada ce determina afectarea mitocondriala, si blocarea gruparilor ~ SH din structura anumitor proteine si a glutationului. Ultimele doua actiuni, legate de modificarea concentrati calciului si blocarea GSH, duc la aparitia stresului oxidativ, de natura sa agraveze consecintele actiunii toxice si sa aiba ca efect final aparitia necrozei Asa dupa cum se cunoaste, transmiterea impulsurilor nervoase se realizeaza prin intermediul unor substante chimice denumite neuromediatori. La nivelul sistemului nervos central, principalii compusi care indeplinese aceasta functie sunt doi aminoacizi: acidul iceasta fun ie sunt: acetilcolina, glutamic si acidul aspartic. Alte substante care indepline: dopamina, epinefrina si norepinefrina, in timp ce un alt aminoacid, glicina, actioneaza in calitate de inhibitor al transmiterii acestor impulsuri, Neuromediatorii sunt stocati_ in terminatiile neuronilor presinaptici (cei de la care pleaca impulsul nervos), in niste vezicule. Influxul de calciu in aceste terminatii determina fuziunea veziculelor si eliberarea mediatorilor in spatiul sinaptic. Aici, ei difuzeaza spre neuronii postsinaptici (cei catre care se transmit impulsurile nervoase) si se leaga de receptori specifici, existenti in membrana acestora, provocand o depolarizare a acestei membrane. Ea se realizeaza prin influxul de Na” din mediul extracelular si efluxul de K* din interiorul celulei si se propaga din aproape in aproape. Timpul de actiune al mediatorului este limitat, el fiind degradat sau-recaptat in terminatiile neuronilor presinaptici sau in celulele gliale invecinate. Actiunea unor substante toxice, cum ar fi amfetaminele, care prelungesc timpul de actiune al neuromediatorilor, afecteaza neuronii, ducand in final la necroza lor. Acest fenomen poarta denumirea de excitotoxicitate In cazul acidului glutamic, in conditii de repaus, concentratia sa in spatiul sinapt este de | 1M, in citoplasma neuronului presinaptic de 10 mM, iar in veziculele neuronului presinaptic de 100 mM. In conditiile transmiterii impulsurilor nervoase, sub actiunea Ca”*, 3are loc eliberarea acidului glutamic in spatiul sinaptic. Receptorii specifici din membrana neuronilor postsinaptici sunt N-metil-D-aspartat (NMDA) si a-amino-5-metilisoxazol-4- Propionic acid (AMPA). Receptorii NMDA joaca un rol important in excitotoxicitatea acuta, timp ce AMPA sunt implicati in formele cronice de excitotoxicitate. Recaptarea neuronala 4 acidului glutamic se face cu participarea mai multor tipuri de transportatori proteici: EAAT ~ 1, prezent cu precadere in astrocitele cerebelare, EAAT — 2, prezent de asemenea in astrocitele din SNC, dar mai putin in cerebel, EAAT ~ 3, localizat in terminatiile neuronilor Presinaptici si principalul responsabil pentru recaptarea neuronala a acidului glutamic, EAAT ~ 4, existent in celulele Purkinje si EAA ~ 5, existent la nivelul retinei. Din spatiul sinaptic, acidul glutamic este preluat atat in neuronii presinaptici, cat si in celulele gliale invecinate. In celulele gliale, sub actiunea glutamin sintetazei, are loc metabolizarea acidului glutamic in glutamina, Aceasta este eliberata in spatiul sinaptic, fiind transportata apoi in neuroni, unde, sub actiunea unei alte enzime, glutaminaza, are loc obtinerea acidului glutamic. Tot acest Proces releva importanta celulelor gliale in mentinerea unei stari de echilibru intre concentrati extra- si intracelulara a acidului glutamic, Transportatorii acidului glutamic, atat cei neuronali, cat si cei ai celulelor gliale, sunt dependenti de prezenta Na’, procesul de strabatere a membranei celulare fiind un cotransport al Na’ si acid glutamic, cuplat cu un Proces invers, de expulzare din celula a K*. Forta motrice a fenomenului mentionat este gradientul Na* si K’, ionul de sodiu avand o concentratie extracelulara mai mare decat cea intracelulara, in timp ce in cazul K* lucrurile stau invers [58], Schematic, toate procesele descrise anterior, sunt reprezentate mai jos. In aceasta figura, glm = glutamina, ac. glu. = acid glutamic, iar glutamin sint. = glutamin sintetaza Neuron presinaptic Spatiu sinaptic Cefula gliala Gim (0,5 mM)« ie le KO OK’s#—_}— x FAD > FMN —> Hem La nivelul transferului de electroni intre cele doua flavine intervine complexul calmodulina/Ca**, absenta acestuia determinand micsorarea vitezei de reactie. Procesul decurge in doua etape, cu formarea ca intermediar a N° — hidroxiargininei [61] 08 ooc No MMe + NADPH + H+ Oe — te ree “hw | Zi MOP . ‘o0c J A Nie . oe “na i HRC NADPH +H} 6 02 am H l senaor’ Ho NN ae NO re I Formarea speciilor reactive de oxigen, anion superoxid (7) si apa oxigenata, are loc in prima etapa a reactiilor mentionate, adica cea care decurge cu formare de N° hidroxiarginina. Mecanismul acesteia este prezentat mai jos, iar in schema cu “Arg” s-a notat arginina, iar cu N ~ OH — Arg, N— hidroxiarginina, 7Fi + Fi Ag F802 Arg Fe — rom oF 24 edt ope? edt oF N-O4-Arg Ava 0 na Hide OF Soy Primul electron din reactiile prezentate, cel care determina reducerea Fe" la Fe?*, provine de la flavinmononucleotida aflata in forma redusa, FMNHb, care se transforma in adicalul semichinonic (FMNIH). Cel de-al doilea electron, implicat in acelasi proces de reducere a fierului, de data aceasta el fiind purtator al speciei superoxid, provine de la BH, care trece in radicalul BH. La randul sau, radicalul mentionat trece din nou in biopterina, prin preluarea unui electron si unui proton de la FMNI, care, in acest fel, trece in forma oxidata, FMN. S-a constatat ca formarea speciilor reactive de oxigen se produce doar in conditiile unei viteze de reactie scazute, procesul fiind inhibat de prezenta BHs, intrucat aceasta accelereaza in mod semnificativ viteza de sinteza a NO. Cinetica procesului depinde si de nivelul NADPH, cresterea de 4 ~ 5 ori a activitatii catalitice a NOS fiind inregistrata doar la concentratii mai mari de 0,1 mM ale acestei coenzime [62]. In afara sintezei monoxidului de azot, NOS catalizeaza alte doua procese, dintre care unul, cel de oxidare a NADPH ca atare, in absenta altui substrat sau in prezenta unor cantitati insuficiente de arginina ori BH, decurge cu formare de specii reactive de oxigen. Celalalt este un proces de reducere a Fe** din componenta citocromului c, ambele reactii mentionate find prezentate mai jos: NADPH + H’ + 0; ~» NADP* + HO; ‘4 NADPH + O2 — ¥4 (NADP +H") + Oy cit. + NADPH + H’ + O2 — cit. c™ + NADP + HzO) Pe langa speciile reactive de oxigen, NOS genereaza si formarea speciilor reactive de azot, compusi care au, de asemenea, actiune toxica asupra sistemului nervos. Una dintre acestea este nitroxilul (HNO), prezent ca atare sau in forma ionica (NO’). Procesul are loc in cursul celei de-a doua reactii de obtinere a NO, cea care presupune conversia N — hidroxiargininei in citrulina. Mentionam ca in reactiile scrise mai jos cu R = NH s-a notat arginina, R = NOH este formula simplificata a N — hidroxiargininei, iar R = O desemneaza citrulina, 98R=NH + NADPH + H* + 0; + R = NOH + NADP* + H30. R= NOH + NADPH + H* + 0; R= + NADP’ + H,0 + HNO R=NH +2 NADPH + 2H’ +20; R =O +2 NADP’ +2 H,0 + HNO La randul sau, monoxidul de azot reactioneaza cu anionul superoxid, reactie ce genereaza peroxinitrit in forma ionica (ONOO’) sau protonata ~ acid peroxinitros (ONOOH). Aceeasi specie rezulta si prin interactia dintre nitroxil si oxigen. NO + 0;° + ONOO' + H’ + ONOOH Speciile reactive de azot reactioneaza cu lipidele, proteinele si ADN, determinand fenomene specifice fenomenului de imbatranire, cum ar fi boli neurodegenerative (Alzheimer), afectiuni cardiovasculare, cancer. De exemplu, sub actiunea peroxinitritului se produce nitrarea tirozinei (4-hidroxifenilalanina). Acest aminoacid este parte componenta a uunor proteine si, prin fosforilarea gruparii hidroxi, are loc activarea enzimelor care contin proteinele respective. Formarea 3 ~ nitrotirozinei impiedica realizarea fosforilarii, mentinand enzimele respective in forma inactiva. De asemenea, in neuronii dopaminergici, prin hidroxilarea tirozinei rezulta levodopa, a esta find precursorul neuromediatorului dopamina, Tot din tirozina se realizeaza si sinteza hormonilor tiroidieni, triiodotironina (Ts) si tiroxina (Ta). 5.3. Actiunea toxica a mercurului asupra altor organe si sisteme 5.3.1, Sistemul cardiovascular Tulburari de natura cardiovasculara au fost constatate in cateva cazuri grave de intoxicatie produse in Iraq, in 1956, in urma consumului de faina contaminata cu un compus organic ce continea etilmercur. Acestea au constat in ritm cardiac neregulat, bradicardie si abateri de la normalitate ale electrocardiogramelor pacientilor respectivi Un studiu epidemiologic de amploare a fost realizat in Finlanda, pe un lot de 2682 barbati, avand varste cuprinse intre 42 si 60 de ani. Starea lor de sanatate a fost monitorizata timp de 6 ani, perioada in care s-au inregistrat 78 de decese, 24 dintre acestea fiind legate de afectiuni cardiovasculare, iar 18 de boli coronariene survenite in cazul unor persoane ce nu fusesera initial diagnosticate cu probleme de natura cardiaca, De asemenea, au fost consemnate 78 de cazuri de boli coronariene acute care nu s-au soldat cu deces. Tuturor persoanelor din lotul de studiu li s-au recoltat probe de par, determinandu-se continutul de mercur al acestora. Valorile obtinute s-au situat in domeniu 0 ~ 15,7 ug/g, media find de 1,9 99ug/g. S-a constatat o corelatie intre continutul crescut de mercur din firul de par (> 2 pgig) si incidenta bolilor coronariene acute, incluzand aici si decesele. De asemenea, un rise crescut al situatiilor de acest fel, asociat si cu o concentratie mai mare a mercurului din par, a fost depistat si in cazul celor care consumau mai mult de 30 g peste pe zi. Ulterior, aceasta concluzie a fost contrazisa de alte studii, Tot cercetarea mentionata a relevat, in cazul a 187 dintre subiecti, o relatie de directa proportionalitate intre nivelul mercurului din par si urina si concentratia serica ridicata a complexului LDL oxidat, asa numitul “colesterol rau”. Acest fapt a venit in sprijinul teorici care sustine implicarea mercurului in procesul de peroxidare lipidica, cu implicatii negative asupra starii de sanatate a sistemului cardiovascular. Intr-un alt Taport, publicat in anul 2000, cu 5 ani mai tarziu fata de primul, dar referindu-se la acelasi lot de persoane, s-a tras concluzia unei relatii de directa proportionalitate intre nivelul toxicului din firul de par (mai mare de 2,81 ppm) si progresia fenomenului de ateroscleroza in cazul arterelor carotide. Fiecare microgram suplimentar de mercur a fost asociat cu o ingrosare a acestora cu 0,008 mm. De asemenea, la persoanele cu cel mai ridicat continut de mercur, ccresterea a fost cu 0,042 mm mai mare fata de cei cu nivelul cel mai scazut de toxic, ceea ce reprezinta un surplus de 32%. Ulterior, studiul pe lotul respectiv a mai fost prelungit de doua ori, de fiecare data cu cate 4 ani. In toata aceasta perioada s-au inregistrat 282 probleme coronariene acute, 223 afectiuni cardiovasculare si coronariene si 525 decese, acestea avand diverse cauze. Asa cum S-a mentionat, subiectii au fost impartiti in trei categorii, in functie de nivelul mercurului din firul de par. Cei din prima categorie, avand mai mult de 2 wg He/g par, au fost supusi unui tise de fenomene coronare acute de 1,6 ori mai mare, comparativ cu subiectii din celelalte doua categorii. De asemenea, riscul de afectiuni cardiovasculare a fost de 1,68 ori mai ridicat. S-a remarcat ca fiecare microgram suplimentar de mercur din firul de par sporea riscul de afectiuni coronariene acute, in medie, cu 11%, iar pe cel de boli cardiovasculare cu 10%. Totodata, s-a cercetat impactul mercurului asupra efectului pozitiv pe care acizii grasi polinesaturati continuti in grasimea din peste, mai exact acizii eicosapentenoic (EPA), docosapentenoic (DPA) si docosahexenoic (DHA), il au asupra starii de sanatate a sistemului cardiovascular. Astfel, in cazul persoanelor cu mai putin de 2 wg Hg/g par, s-a remarcat ca fiecare procent suplimentar de DPA si DHA existent in ser, este de natura sa reduca riscul evenimentelor coronare acute cu 31%, iar pe cel al deceselor cauzate de boli cardiovasculare cu 41%. In schimb, in cazul celor cu mai mult de 2 wg He/g par, nu s-a constatat reducerea riscurilor mentionate [63] 100Un alt studiu care a vizat existenta corelatiei dintre aportul de mercur in organism, in Principal prin consum de peste, si riscul de boli cardiovasculare, a fost realizat pe un lot de 684 de persoane din opt tari europene si Israel, diagnosticate cu infarct miocardic. Grupul de control a inclus 724 de persoane din aceleasi tari, varsta lor, ca si a celor cu infarct, fiind de maxim 70 de ani, Tuturor li s-a estimat concentratia de mercur din organism prin analiza efectuata asupra unor fragmente de unghii de la picioare. De asemenea, a fost determinat nivelul de DHA din tesutul adipos. S-a constatat ca in organismul celor care suferisera infarct, cantitatea de mercur era cu 15% mai mare fata de cea existenta in organismul persoanelor din grupul de control. Totodata, s-a remarcat faptul ca mercurul diminueaza efectul benefic pe care DHA il are in privinta micsorarii riscului de aparitie a infarctului mioeardic. Efecte negative asupra sistemului cardiovascular au fost constatate si in cazul copiilor aflati in stadiul de viata intrauterina, Astfel, investigarea a peste 900 de copii ale caror mame consumasera in timpul sarcinii came de balena contaminata cu metilmercur, au relevat cresterea tensiunii arteriale cu 13,9 si, respectiv, 14,6 mm Hg, in conditiile in re concentratia toxicului din cordonul ombilical a crescut de la I la 10 gil. De asemenea, mai ales in cazul baietilor, cresterea concentratiei mentionate a dus la 0 scadere a variabilitatii ritmului cardiac cu 47%. Acest parametru este, ~uneori, considerat relevant pentru predictibilitatea cazurilor de mortalitate in situatia persoanelor ce au suferit infarct miocardic. In situatia deserisa, efectul a fost atribuit actiunii metilmercurului asupra sistemului nervos parasimpati. Efeecte negative au relevat si studiile efectuate pentru cei expusi riscului-de intoxicatie profesionala, Astfel, unul dintre acestea, realizat in cazul a 3998 de muncitori mineri expusi actiunii mercurului anorganic, incidenta cazurilor de hipertensiune, fata de persoanele neexpuse actiunii toxicului, a fost de 2,78 ori mai mare. In acelasi timp, numarul cazurilor de accident vascular a fost de 1,17 ori mai ridicat, iar cel al mortalitatii asociate afectiunilor cardiovasculare de 1,51 ori mai mare, Mentionam ca analiza a vizat muncitori angajati in minerit intre 1897 si 1994. O alta cercetare, efectuata in cazul minerilor din tarile europene expusi la actiunea mercurului, a relevat o crestere a cazurilor de hipertensiune arteriala cu 46%, a bolilor coronariene de 36% si mortalitatii de etiologie cardica de 8%. La aceleasi concluzii a ajuns si investigatia efectuata asupra a 251 de persoane din zona Amazonului Brazilia, S-a constatat ca in cazul celor cu un nivel de mercur din firul de par mai mare de 10 ng/g, probabilitatea de a dezvolta hipertensiune arteriala este de 2,91 ori mai mare, fata de cei care au niveluri mai scazute de mercur [64] 101Nici utilizarea compusilor organomercurici drept medicamente nu a ramas fara urmari la nivel cardiovascular. Astfel, administrarea unor astfel de substante cu efect diuretic, a dus la aparitia tahicardici, fibrilatiei si cianozei la 3 ~ 30 de minute dupa efectuarea injectiilor respective. In unele cazuri, efectul a fost letal (63] Explicatiile toxicitatii mercurului asupra sistemului cardiovascular sunt multiple. Una dintre ele este legata de interactia acestuia cu seleniul, microelement esential pentru organismul uman, El a fost descoperit de catre Berzelius in 1817, iar in 1957 s-a constatat efectul sau hepatoprotector in cazul animalelor de experienta lipsite de vitamina E, stabilindu-se astfel caracterul sau nutritiv esential, In prezent, se considera ca necesarul zilnic al seleniului pentru adulti este de 55 1g. Deficitul sever al acestui element este rar intalnit. Cu toate acestea, fenomenul este prezent la anumite populatii din Europa, Africa si Asia, De exemplu, in anumite regiuni ale Chinei, din cauza continutului sau scazut din sol, aportul zilnic al seleniului pentru locuitori este mai mic de 25 yg. Aceasta a dus la aparitia unor afectiuni de natura cardiaca, cum ar fi un tip de cardiomiopatie juvenila (boala Keshan) sau unul de artrita, denumit artrita deformanta (boala Kashin ~ Beck), Cardiomiopatia este denumirea generica ce indica afectarea miocardului (muschiului inimii), in timp ce boala Kashin ~ Beck este intalnita tot in cazul copiilor si adolescentilor, determinand deformarea articulatiilor din tulburari de crestere. Importanta seleniului pentru organism deriv: Prezenta sa in constitutia mai multor proteine, denumite selenoproteine, uncle dintre ele avand activitate enzimatica, Pana in prezent se cunosc 35 de selenoproteine, un exemplu Cunoscut in acest sens find glutation peroxidaza, enzima ce contine selenocisteina Selenocisteina se deosebeste de cisteina prin inlocuirea atomului de sulf din structura acesteia cu seleniu. Structurile cisteinei si selenocisteinei sunt prezentate mai jos HeN—cH-cooH Hav cH coon Ct SH Che Sex Glutation peroxidaza a fost prima selenoenzima descoperita in organismul animal, in 1973. De atunci, au fost identificati inca trei membri ai acestei familii de enzime. Glutation Peroxidaza descoperita initial (GPx1) este localizata in citoplasma celulelor din aproape toate tesuturile organismului animal si actioneaza, in principal, pentru metabolizarea apei ‘oxigenate. Procesul are loc cu participarea GSH, care trece din forma redusa in forma oxidata (GSSG), Revenirea glutationului in forma redusa se face pe seama NADPH + H’, reactile mentionate fiind prezentate mai jos: 1022GSH + H,0; + GSSG + 2H,0 GSSG + NADPH + H" + 2GSH + NADP* Din punct de vedere structural, GPx! este un tetramer, fiecare subunitate structurala continand cate 0 molecula de selenocisteina si avand 0 masa moleculara de 22 ~ 23 kDa. GPx? este, de asemenea, un tetramer, are localizare citozolica la nivel gastrointestinal si, ca si GPx1, metabolizeaza apa oxigenata si hidroperoxizii lipidici. GPx3 actioneaza in plasma sanguina, fiind sintetizata mai ales in rinichi, dar si in celulele cardiace si tiroidiene, iar gradul de omologie cu GPx1 este de 40 ~ 50%. GPx4 este un monomer cu masa moleculara de 20 — 22 kDa si, spre deosebire de GPx1, are capacitatea de a metaboliza hidroperoxizii fosfolipidici [65] Metabolismul proteinelor care contin selenocisteina este aparte in raport cu metabolismul proteinelor in general, in sensul ca aminoacidul ce contin acest element nu este utilizat pentru sinteza unor noi proteine, asa cum se intampla in mod obisnuit, ci este supus degradarii. In cursul acestui proces rezulta anionul selenura, Se”, sub forma de acid selenhidric, H,Se. Compusul mentionat este extrem de reactiv, si formeaza aducti cu mercurul, De exemplu, s-a aratat ca administrarea concomitenta de selenit si clorura mercurica, duce la aparitia, in eritrocite, a unor complecsi ai seleniului cu mercurul si glutationul, acestia avand formula (GSH)s (HgSe). Si mercurul elementar poate genera formarea unor astfe! de compusi, intrucat la nivel celular, sub actiunea catalazei, este oxidat la Hg’. Pe de alta parte, s-a aratat ca metilmercurul se leaga covalent de seleniul din selenocisteina, inhiband astfel, in mod direct, activitatea enzimelor ce contin aminoacidul respectiv. Oricum ar sta lucrurile, inactivarea enzimatica a selenoenzimelor sau reducerea biodisponibilitatii seleniului in vederea sintezei acestora, are efecte toxice asupra organismului uman. In acest context, reducerea capacitatii de metabolizare a glutation peroxidazei este de natura sa favorizeze dezvoltarea proceselor de peroxidare lipidica, acestea ducand la aparitia aterosclerozei. Fenomenul este demonstrat si de faptul ca activitatea eritrocitara redusa a GPx1, in cazul persoanelor cu boli coronariene, este asociata cu un rise crescut de mortalitate sau de producere a unor noi probleme de natura vasculara. In afara reactiei cu seleniul, mercurul favorizeaza aparitia proceselor de peroxidare lipidica si prin alte mecanisme, Unul dintre acestea presupune interactia dintre mercur si glutation, compus cu actiune puternic antioxidanta, De altfel, asa cum s-a mai aratat, reducerea biodisponibilitatii GSH explica actiunea toxica a mercurului si asupra altor organe, cum ar fi rinichii sau sistemul nervos. Acelasi efect de favorizare a aparitiei peroxidarii lipidice se realizeaza nu numai prin inhibarea glutation peroxidazei, dar si a altor enzime cu 103actiune similara, cum sunt superoxid dismutaza si catalaza. De asemenea, mercurul inhiba si activitatea paraoxonazei, o alta enzima cu caracter antioxidant, atasata fractiei lipidice cu densitate ridicata sau asa-numitului “colesterol bun”, HDL. Oxidarea LDL este un proces esential in dezvoltarea fenomenului de ateroscleroza LDL-ul este un complex, alcatuit dintr-un nucleu format din esteri ai colesterolului inconjurat de colesterol liber, fosfolipide si apolipoproteina B 100, aceasta find partea regocnoscibila de catre receptorii celulelor ce incorporeaza acest compus. Concentratia plasmatica ridicata a LDL duce la acumularea acestuia in peretii arterelor. Daca in plasma, in mod normal, “colesterolul rau” nu este supus unor procese oxidative, datorita compusilor antioxidanti existenti, nu acelasi lucru se intampla si in mediul intracelular. Aici, sub actiunea speciilor reactive de oxigen, are loc initierea unei reactii in lant, ce duce la degradarea fosfolipidelor din structura LDL. Din hidroperoxizii lipidici formati initial rezulta aldehide, care reactioneaza cu gruparile amino libere existente in fragmentele de lisina din structura apolipoproteinei B 100, cu formare de baze Schiff. Ulterior, LDL-ul sufera si alte reactii de oxidare, ceea ce duce Ia formarea LDL-ului oxidat. Celulele existente in peretii vaselor de sange declansarea unei reactii a sistemului imunitar. Accasta consta in patrunderea in peretele interpreteaza” aceste modificari ca fiind anormale, periculoase, ceea duce la vascular, din circuitul sanguin, a limfocitelor si monocitelor, din acestea din urma rezultand celule macrofage. Macrofagele prezinta receptori specifici pentru LDL oxidat, mai exact ei recunose schimbarile structurale pe care le-a suferit apolipoproteina, si incorporeaza LDL-ul espectiv. Prin acumularea masiva de “colesterol rau” oxidat, macrofagele se transforma in celule spumoase. Acelasi lucru se intampla si cu celulele musculare netede care exista in peretii vaselor de sange, Practic, amplificarea progresiva a acestor fenomene duce la formarea Placilor ateromatoase, care determina ingustarea lumenului vaselor de sange, stanjenind fluxul sanguin normal si ducand la aparitia ischemiei, adica lipsa de alimentare corespunzatoare cu oxigen si substante nutritive a celulelor si tesuturilor. Aceste placi sunt de doua tipuri: stabile si instabile, gradul de instabilitate crescand 0 data cu proliferarea celulelor spumoase. Ruptura unei placi de aterom duce la formarea cheagurilor de sange, menite sa opreasca amplificarea leziunii. In functie de dimensiunea acestora, poate avea loc obstructia Partiala sau totala a lumenului vaselor de sange, aceasta din urma situatie insemnand aparitia infarctului. Unul dintre cazurile cele mai freevente de acest tip este tromboza arterelor coronare, fenomen ce provoaca aparitia infarctului miocardic [66]5.3.2. Sistemul respirator In general, problemele de aceasta natura sunt provocate de inhalarea vaporilor mercurului elementar. Cele mai frecvente simptome sunt tusea, greutatea in respiratie (dispnee) si aparitia arsurilor in piept. Din punct de vedere anatomo ~ fiziologie, s-a constatat obstructia cailor respiratorii, reducerea capacitatii vitale si hiperinflatie pulmonara. Capacitatea vitala reprezinta volumul de aer care poate fi expulzat din plamani in cursul unei expiratii fortate, aceasta urmand unui proces inspirator fortat. Valoarea normala a stei marimi este de 3 — 5 litri, ea fiind modificata in cazul unor afectiuni pulmonare de natura restrictiva sau obstructiva. Capacitatea vitala este constiuita din trei componente: volumul respirator curent (500 ml), volumul inspirator de rezerva, adica volumul de aer care ‘mai poate fi introdus in plamani, printr-o inspiratie fortata, la sfarsitul unei inspiratii normale (2000 ml) si volumul expirator de rezerva, adica volumul de aer ce poate fi eliminat din plamani printr-o expiratie fortata, la sfarsitul unei expiratii normale (1500 ml). La sfarsitul unei expiratii fortate, in alveole si caile respiratorii mai raman circa 1500 ml aer, acesta purtand denumirea de volum rezidual. Suma dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual reprezinta capacitatea reziduala functionala, adica volumul de aer care se gaseste in plamani dupa o expiratie obisnuita. Hiperinflatia pulmonara este o crestere anormala a itatii reziduale functionale si apare in cazul persoanelor care sufera de obstructii ale capa cailor respiratorii In cazurile mai severe de intoxicatie cu mercur se observa edem pulmonar, pneumonie lobara (pneumonie ce afecteaza arii intinse ale lobilor pulomnari), fibroza pulmonara si descuamarea epiteliului bronhiolelor. In general, fenomenele de intoxicatie la nivelul aparatului respirator sunt de tip acut. Expunerea pe durate mai mari de timp, dar la concentratii mai mici ale toxicului, nu are efecte majore asupra functiei respiratorii a organismului, ci, mai degraba, asupra sistemului nervos. De exemplu, investigatiile facute in cazul unor muncitori din industria produselor clorosodice, expusi pe 0 perioada mai mare de 6 ani la concentratii de 0 ~ 0,27 mg Hg/m? aer, nu au relevat existenta unor probleme de natura pulmonara. De mentionat ca 85% din persoanele investigate Iuerasera intr-un mediu cu un nivel atmosferic al mercurului mai mic de 0,1 mg/m’. In schimb, in alte cazuri, expunerea Pe termen lung a toxic, a relevat aparitia unor probleme de natura neurologica, cum ar fi tremuraturile, neuropatia si tulburarile de personalitate In general, fenomenele de intoxicatie acuta produse prin inhalarea vaporilor de mercur sunt de trei feluri: profesionale, accidentale de natura casnica si accidentale determinate de incercarea de a separa metalele pretioase din amalgame. Un studiu care a analizat 109 cazuri losde acest gen a aratat ca 61% din intoxicatii au fost de natura profesionala, 24% cauzate de tentativele de extragere a metalelor pretioase din amalgame si 15% de natura casnica. In cele 109 cazurile mentionate s-au inregistrat 9 decese, dintre care 5 au fost copii si 4 erau adulti Concentratia maxima admisa a mercurului in atmosfera este de 0,05 mg/m’. Un caz de intoxicatie cauzat de incercarea de a separa argintul dintr-un amalgam cu 50% continut de mercur a dus la moartea celor 4 persoane implicate, toate adulte, acestea apartinand aceleasi familii, Ele au incercat, in subsolul locuintei, sa topeasca amalgamul, ceca ce a dus la cresterea puternica a concentratiei de vapori de mercur La II zile de la producerea evenimentului s-a constatat ca in locuinta respectiva nivelul atmosferic al ‘mercurului era de 0,885 mg/m’. Victimele erau in varsta de 41 de ani, 40 ani, 88 de ani si 69 de ani, primul si ultimul fiind barbati, iar celelalte doua ~ femei. Decesul lor a survenit la 24, 22, 15 si respectiv 11 zile de la producerea evenimentului. Nici unul dintre ei nu a recunoscut cauza, sustinand ca intoxicatia ar fi avut loc cu freon, in timpul incercarii de a curata frigiderul (67). Toate persoanele intoxicate s-au prezentat la spital acuzand dispnee, stare de greata, voma, diaree, stare febrila moderata, Analiza gazelor arteriale a relevat valori anormale ale Presiunii oxigenului si bioxidului de carbon. De exemplu, femeia de 40 de ani avea, la internare, Por = 71 mm Hg, Pco2 = 36 mm Hg si pH = 7,44. La 24 de ore dupa aceea, valorile Presiunilor gazelor mentionate s-au modificat dramatic. Astfel, presiunea oxigenului a devenit egala cu 25 mm Hg, a bioxidului de carbon ~ 32 mm He, in timp ce valoarea pH - ului sa modificat doar cu putin - 7,43. Valorite normale ale marimilor mentionate sunt: Poo 75 ~ 100 mm Hg, Poo: = 38 ~ 42 mm Hg, pH = 7,38 ~ 7.42. Prelevarea probei de sange in vederea acestor determinari se face din artera radiala sau cea femurala, Presiunea partiala a gazelor se refera la forma dizolvata in plasma a acestora, Mentionam ca cea mai mare parte a oxigenului din sange se gaseste in hemati, in componenta oxihemoglobinei, si doar o mica parte este prezenta sub forma dizolvata, De exemplu, la 0 valoare a Po: de 100 mm Hg, in 100 mil sange se gasese 20 ml Oz, dintre care 19,7 ml in hematii si doar 0,3 ml in stare dizolvata. Oricum, determinarea presiunii gazelor arteriale reprezinta o metoda de evaluare a bbunei functionari a plamanilor. De exemplu, o valoare a presiunii oxigenului sub limita normala indica existemta unei probleme legate de schimburile gazoase care se petrec la nivelul alveolelor pulmonare. Din cauza hipoxemiei (scaderea presiunii partiale a oxigenului, uncori sub valoarea de 60 mm Hg) si tahipneei (accelerarea anormala a ritmului de respiratie), pacientii au fost supusi intubarii endotraheale si ventilatiei mecanice. Radiografiile pulmonare au relevat 106existenta infiltratiilor, adica prezenta anormala a unor substante care se acumuleaza in plamani, de obicei fluide. Analiza roentgenografica releva prezenta acestora sub forma unor pete de culoare alba, in timp ce aspectul normal este cel al culorii negre, intrucat plamanii contin aer, penetrat cu usurinta de catre razele X. Evolutia pacientilor a fost catre sindromul de detresa respiratorie @ adultului, afectiune pulmonara acuta, cu grad de mortalitate ridicat Printre manifestarile acestui sindrom mentionam: cresterea permeabilitatii capilare, aparitia edemului interstitial (acumulare de fluid in spatiul dintre tesuturile pulmonare), a edemului alveolar (patrundere de lichid in alveole), fenomen care duce nu numai la micsorarea suprafetei de schimb gazos, dar si la distrugerea unei substante tensioactive existente in alveole, De asemenea, se inregistreaza 0 reactie inflamatorie, Ca atare, se produce deteriorarea functiei pulmonare, iar efectul, asa cum s-a aratat deja, este letal De asemenea, toti pacientii au dezvoltat pneumotorax in tensiune cu putin timp inainte de deces. Peumotoraxul este definit prin prezenta de aer in spatiul pleural, ceea ce duce la colapsul pulmonar. Pleurele sunt membranele seroase ce acopera plamanii. Pleura viscerala este cea care adera la suprafata externa a plamanilor, in timp ce pleura parietala se afla in contact cu peretele toracic. Intre cele doua pleure se gaseste cavitatea pleurala, ce contine 0 pelicula de lichid pleural, menita sa favorizeze alunecarea acestora, dar si cresterea coeziunii dintre ele. Pneumotoraxul in tensiune aparé, de obicei, in cursul ventilarii mecanice si este asociat cu scaderea semnificativa a tensiunii arteriale, Toate persoanele intoxicate au decedat in urma stopului cardiorespirator. In momentul in care s-a constatat cauza reala a intoxicatiei, celor patru pacienti li s-au facut injectii intramusculare cu dimercaprol sau British — anti ~ Lewisite (BAL). Denumirea stiintifica a acestui compus este 2,3 — dimercaptopropanol si este utilizat atat in tratarea intoxicatiilor cu mercur cat si cu alte elemente metalice, cum ar fi cadmiu, crom, cobalt sau nichel. Cantitatea administrata a fost de 5 mg/kg corp, iar injectile s-au facut la interval de 4 ore. In cazul primului pacient, concentratia plasmatica de mercur inainte de terapia cu BAL era de 16,1 g/dL, iar cea urinara de 423 g/L. In cea de-a cincisprezecea zi de la internare, nivelul seric al mercurului a scazut la 5,8 g/dL, iar cel urinar la 188 ug/L. In cazul celui de- al doilea pacient s-a constatat o evolutie similara. Inainte de inceperea administrarii agentului de chelare, concentratia serica a toxicului era de 12,7 wg/dL, iar cea urinara de 138 pg/L. Ina noua zi de la internare, nivelul plasmatic a scazut 1a 9,8 g/dL, iar cel urinar a crescut la 167 nw/L. O asemenea evolutie arata eficacitatea tratamentului, intrucat mercaprolul, datorita celor doua grupari tiolice pe care le contine, reuseste sa deplaseze mercurul din structura proteinelor, enzimelor si altor compusi de care toxicul se leaga la nivel celular. Ulterior, 107complexul mercurului cu BAL se elimina pe cale urinara. Deci, scaderea treptata a concentratiei plasmatice si cresterea initiala a nivelului urinar al toxicului arata 0 evolutie favorabila a lucrurilor. Cu toate acestea, din cauza gradului puternic de intoxicatie, pacientii nu au mai putut fi salvati. In cazul celui de-al treilea si celui de-al patrulea intoxicat, nivelul Plasmatic de mercur s-a determinat postmortem, iar valorile obtinute au fost de 21,2 si, Tespectiv, 36,8 wg/dL.. Mentionam ca o concentratie sanguina mai mare de | wg mercur/dl. este considerata toxica 108CAPITOLUL al - VI-lea Metode de tratament ale intoxicatiilor cu mercur Acestea vizeaza doua aspecte majore: reducerea gradului de absorbtie al toxicului in mediul intern dupa producerea intoxicatiei si eliminarea sa din organele in care s-a realizat distributia si acumularea sa. Prima masura ce trebuie luata in cazul intoxicatiei produsa pe cale respiratorie sau cutanata este indepartarea intoxicatului din apropierea sursei de intoxicare, De asemenea, intrucat expunerea nu inceteaza in situatia in care hainele sunt contaminate, este necesara indepartarea acestora. Daca toxicul vine in contact cu pielea, se recomanda spalarea zonei respective cu apa din abundenta, In situatia intoxicarii pe cale digestiva, reducerea absorbti Ja nivel intestinal se realizeaza tinand seama de afinitatea mercurului pentru gruparile tiolice din structura diverselor proteine. Prin urmare, in astfel de situatii, intoxicatului i se administreaza alimente cu continut proteic, lapte sau oua, Din acelasi considerent se poate administra si albumina cu continut scazut de sodiu, in timp ce in cazul intoxicatiei cu metilmercur s-au folosit rasini de polistiten avand grupari ~ SH. In situatia unor intoxicatii acute se impune eliminarea rapida a toxicului din tractul gastrointestinal, motiv pentru care se administreaza vomitive sau se fac spalaturi gastrice. Totusi, in cazul ingestiei de oxid mercuric, din cauza caracterului caustic al acestui compus, emeza este contraindicata pentru ca poate. duce la afectarea peretului esofagului, De asemenea, reducerea timpului de iv se face si prin administrare de substante catarctice, care stationare a toxicului in tubul diges accelereaza purgatia, cum ar fi sulfatul de magneziu. Eliminarea mercurului care a patruns deja in mediul intern al organismului se face prin administrarea agentilor de complexare, asa ~ numitii chelatori, care, de regula, contin in molecula lor una sau doua grupari tiolice. Eficienta lor depinde de natura compusilor de mercur care au actionat in calitate de agenti toxici, calea de administrare si cea de excretie. De asemenea, trebuie sa tinem seama si de efectele secundare pe care chelatorii le dau. In tot cazul, aceste substante trebuie sa aiba caracter hidrosolubil, pentru ca liposolubilitatea lor nu ar contribui decat la redistribuirea mercurului intre diverse organe. Principalii agenti de complexare utilizati in tratarea intoxicatiilor cu mercur sunt: 2,3 ~ dimercaptopropanol, denumit si British anti Lewisita (BAL), acid 2,3 ~ dimercapto ~ 1 ~ propan sulfonic (DMI 109acid meso 2,3 — dimercaptosuccinic (DMSA), D penicilinamina, acid etilendiaminotetraacetic (EDTA). BAL Denumit si mercaprol, este un compus avand formula moleculara CsHyOS) Denumirea comerciala deriva de la utilizarea sa in calitate de antidot al lewisitei, un compus organic al arsenului, obtinut prin reactia triclorurii de arsen cu acetilena, si utilizat drept gaz de lupta, Formula sa structurala este prezentata mai jos HS OH HS BAL se prezinta sub forma unei solutii uleioase, incolora sau usor colorata in galben, cu miros neplacut, de oua stricate. Compusul se administreaza prin injectie intramusculara, 80% din cantitatea injectata find absorbita dupa o ora, iar 90% dupa 6 ore. Chelatorul persista in organism cel putin 12 ore, dar, in cea mai mare parte, climinarea sa se produce in decursul a 4 ore, atat pe cale urinara, in proportie de aproximativ 50%, cat si biliara Metabolismul sau este preponderent hepatic, pe calea reactiei de glucuronoconjugare. Din cauza faptului ca prezinta un anumit grad de liposolubilitate, ~mercaprolul strabate membranele celulare, iar concentratia sa in anumite organe (ficat, rinichi, intestin subtire) poate fi de pana la 5 ori mai mare in raport cu concentratia sa din sange. BAL a fost primul agent de chelare utilizat in tratarea intoxicatiilor cu mercur. In prezent, el inca mai este utilizat in acest scop, ca si in cazul intoxicatiei cu alte elemente metalice, cum ar fi aurul, bismutul, nichelul, zincul sau cuprul. La un raport molar ligand:ion metalic egal cu 2:1, rezulta complecsi stabili, stabilitatea fiind cu atat mai mare cu cat valoarea pH-ului este mai ridicata. In cazul mercurului, administrarea mercaprolului este eficace in cazul intoxicatiei cu mercur anorganic, de exemplu clorura mercurica. Dimpotriva, in cazul contaminarii cu mercur elementar sau compusi organomercurici, tratamentul cu BAL. este contraindicat, intrucat studiile efectuate pe animale au aratat cresterea concentratici toxicului in creier. Aceleasi studii au aratat ca si in cazul subiectilor cu suferinta hepatica este de evitat administrarea acestui chelator [68]. 10DMPS Sarea de sodiu a acidului 2,3 ~ dimercapto ~ 1 — propan sulfonic (DMPS) este solubila in apa si este utilizata in tratarea intoxicatiilor cu mercur, atat a celor cronice, cat si a celor acute, Formula moleculara a compusului este CsH;OsS;Na, iar structura DMPS este SH Hs __s03H Comparativ cu BAL, DMPS prezinta avantajul unei toxicitati mai scazute, ca si prezentata mai jos. posibilitatii de administrare pe cale orala, Pe de alta parte, el nu penetreaza membranele celulare la fel de usor ca si mercaprolul. Totusi, s-a constatat ca patrunde in celulele renale prin intermediul transportatorului de anioni organici, ceea ce il face eficient in eliminarea mercurului in stare de oxidare 2+, care se acumuleaza in rinichi. Ulterior, complexul mercurului cu agentul de complexare este eliminat pe cale urinara, Dupa administrare, picul concentratiei chelatorului n-sange este atins dupa 3 ~ 4 ore, in timp ce picul concentratiei urinare a complexului sau cu mercurul apare la distanta de 6 ore. Prin urmare, tratamentul cu DMPS este folosit mai ales in cazul intoxicatiilor cu sarurile de mercur. El s-a dovedit viabil si in cazul Lucratorilor difiindustrie expusi la actiunea vaporilor de mercur, ca si a celor implicati in producerea unei lotiuni cu efect de inalbire a pielii, aceasta continand clorura mercuroasa, Hg.Ch. Astfel, in acest ultim’caz, inainte de administrarea chelatorului, concentratia urinara medie a mercurului la muncitorii respectivi era de 333 gil, valorile individuale ind cuprinse intre 57,7 si 1077 jg/l. Dupa tratament, aceasta a crescut spectaculos, valoarea medie atingand 4282 ug/l, iar cele individuale fiind cuprinse intre 2051 si 7956 g/l. Mentionam ca studiul respectiv a inclus 8 subiecti, cu varste cuprinse intre 21 si $7 de ani si avand o durata a expunerii la toxic cuprinsa intre 2 si 15 ani Concentratia de calomel a lotiunii fabricate era de 6 ~ 8%, iar starea de sanatate a lucratorilor, inaintea administrarii chelatorului, era buna, problemele semnalate fiind minore. Acestea au const 1 in prezenta durerilor de cap, insomniei si anxietatii [69]. Studiile experimentale au aratat ca DMPS poate fi utilizat si in tratamentul intoxicatiilor cu compusi organomercurici. Astfel, el s-a dovedit a avea efecte benefice in cazul soarecilor de sex feminin, purtatori de sarcina, si expusi actiunii metilmercurului, De asemenea, chelatorul a fost utilizat si in cazul intoxicatiei colective din Iraq, din 1971. Astfel, timpul mediu de injumatatire al toxicului in cazul persoanelor carora nu li s-a administrat DMPS a fost de 63 de zile, in timp ce in cazul ntcelor care au primit tratamentul respectiv valoarea marimii a fost de 10 zile. Desi, din punct de vedere clinic, nu s-au observat semne de ameliorare, s-a presupus ca reducerea concentratiei toxicului din organism a micsorat cantitatea de metilmercur ajunsa in sistemul nervos si a diminuat agresiunea acestuia la nivel cerebral, De altfel, in ciuda faptului ca DMPS ajuta la eliminarea mercurului din organism, se pare ca actiunea sa este lipsita de eficacitate in privinta toxicului care ajunge in sistemul nervos. Administrarea chelatorului se face diferentiat, in functie de natura intoxicatiei. Astfel, in cazul intoxicatiilor acute, patrunderea sa in organism se face pe cale intravenoasa, in cantitate de 250 mg, la fiecare 3 ~ 4 ore, frecventa injectiilor scazand pe masura trecerii timpului. In cazul intoxicatiilor cronice, DMPS se administreaza pe cale orala, in cantitate de 100 mg, de trei ori pe zi Tratamentul cu DMPS poate fi insotit si de efecte adverse, unele dintre ele intalnite si in cazul altor chelatori. Acestea constau in febra, cresterea nivelului serie al transaminazelor si eruptii cutanate maculopapulare difuze. Termenul maculopapular este compus: maculele sunt pete de dimensiuni mici, nereliefate, aparute pe suprafata pielii, in timp ce papulele sunt leziuni elementare cu continut solid, de asemenea reduse ca dimensiune, si care pot fi simtite 1a palpare. Eruptia poate fi de natura eritematoasa, adica zona respectiva este de culoare rosie. Un caz de acest tip a fost semnalat la un baiat in varsta de 11 ani, supus intoxicatiei cronice cu vapori de mercur, si care avea o concentratie urinara de mercur de 37 g/l. Dupa doua saptamani de tratament cu DMPS, pe piept si spate au inceput sa-i apara macule eritematoase, asociate cu prurit (mancarime), care peste trei zile i s-au extins pe tot corpul. Pe buze i-au aparut cruste si eroziuni, iar in gura vezicule cu lichid, De asemenea, au fost semnalate si alte reactii adverse, cum ar fi senzatie de greata, dureri abdominale, febra usoara si gingii dureroase. Dupa intreruperea administrarii chelatorului starea pacientului s-a imbunatatit vizibil, ceea ce a dus la concluzia ca etiologia boli, denumita sindrom Stevens — Johnson, nu era de natura virala sau alergica, ea fiind cauzata doar de DMPS [70] DMSA Denumirea stiintifica a compusului, de la care provine abrevierea, este acid 2,3 — dimercaptosuccinic. Este 0 substanta solida incolora, comercializata sub forma de capsule ce contin 100 mg produs, are formula moleculara C\HsO,S2 si contine doua grupari carboxilice (-COOH) si doua tiolice (-SH). Formula sa structurala este prezentata mai jos: nzHOC 8 coH SH El este utilizat in scop terapeutic nu doar in intoxicatiile cu mereur, ci si in cele cu plumb si arsen. DMSA reduce continutul de mercur din tesuturile organismului, cu precadere la nivel renal, dar, ca si DMPS, este incapabil sa strabata bariera creier ~ sange, fiind ineficace in privinta mercurului depozitat la nivel cerebral. Acest lucru a fost demonstrat atat in cazul studiilor efectuate pe animale, cat si in cel al unor adulti cu probleme neurologice, tratati cu DMSA. In acest ultim caz, dupa administrarea orala a 20 mg chelator/kg corp, nu s- a observat nici o diferenta intre nivelul urinar al mercurului in cazul pacientilor respectivi si cel al grupului de control, format din persoane fara probleme de sanatate, carora li s-a administrat acceasi doza de agent de complexare. DMSA actioneaza rapid, intrucat este absorbit cu usurinta la nivel intestinal, picul concentratiei sale sanguine fiind inregistrat la 3 ore dupa administrare. Timpul sau de injumatatire este de 3,2 ore, iar maximul excretiei urinare a complexului sau cu mercurul apare dupa 2 ore. La 14 ore dupa tratamentul cu-10 mg DMSA/kg corp, 2,5% din aceasta cantitate este excretata ca atare pe cale urinara, in timp ce 18,1% este prezenta sub alte forme, in principal compusi disulfurici cu cisteina, la fiecare molecula de DMSA fiind legate doua molecule de cisteina (cate una pentru cele doua grupari — SH). De asemenea, au fost depistati si compusi disulfurici ciclici provenind de la acest chelator. Eliminarea complecsilor cu mercurul ai DMSA, dar si DMPS, din celulele epiteliale renale ale zonei proximale a tubilor contorti, se face prin intermediul unei proteine din familia “multidrug resistance protein”, mrp2. Acest lucru a fost demonstrat in cazul animalelor de experienta, carora li s-a indus 0 mutatie a genei ce codifica proteina mentionata si la care s-a constatat un grad de eliminare a mercurului mult mai scazut in comparatie cu animalele care nu au suferit mutatia respectiva. Terapia cu DMSA prezinta cel putin doua avantaje: nu se produce demineralizarea organismului prin eliminarea unor micro si macroelemente, cum ar fi calciu, magneziu, cupru, zinc, si nu au fost semnalate efecte adverse in urma administrarii sale [71] 13BIBLIOGRAFIE 1. W. Sneader, “Drug Discovery ~ a history”, J. Wiley&Sons, Chicester, England, 2005 2. J. F. Risher, H. E. Murray, G. R. Prince, “Organic mercury compounds: human exposure and its relevance to public health”, Toxicol. Industr. Health (2002), 18: 109 160 3. J. Mutter, J. Naumann, R. Schneider, H, Walach, B. Haley, “Mercury and autism Accelerating evidence?", Neuroendocrinol.Lett. (2005), 26(5): 439-446 4. S.A. Counter, L. H. Buchanan, “Mercury exposure in children: a review”, Toxicol. Appl. Pharmacol. (2004), 198: 209 - 230 5. T. W. Clarkson, L. Magos, “ The toxicology of mercury and its chemical compounds”, Critical Reviews in Toxicology (2006), 36: 609 ~ 662 6. P. W. Davidson, G. J. Myers, B. Weiss, “Mercury exposure and child development outcomes”, Pediatrics (2004), 113: 1023 ~ 1029 7. T. W. Clarkson, L, Magos, G. J. Myers, “The toxicology of mercury — current exposures and clinical manifestations”, N. Engl. J. Med. (2003), 349: 1731 ~ 1737 8. T. W. Clarkson, “The three modern faces of mercury”, Environ. Health Perspect, (2002), 110(1): 11 —23 9. J. Mutter, J. Naumann, C. Sadaghiani, H. Walach, G. Drasch, “Amalgam studies disregarding basic principles of mercury toxicity”, In. J. Hyg. Environ. Health (2004), 207: 391 - 397 10. S. Honda, L. Hylander, M. Sakamoto, “Recent advances in evaluation of health effects on mercury with special reference to methylmercury — a minirevie Health Prev. Med. (2006), 11: 171 ~ 176 11.N. Pirrone, G. J. Keeler, J. O. Nriagu, Atm. Environ.(1996), 30(19): 3379 Environ, 12.E. G. Pacyna, J. M. Pacyna, F. Steenhuisen, $. Wilson, “Global anthropogenic mercury emission inventory for 2000”, Atmos. Environ, (2006), 40(22): 4048 ~ 4063 13. C. G. Glimour, E. A. Henry, R. Mitchell, “Sulfate stimulation of mercury methylation in freshwater sediments”, Environ.Sci. Technol.(1992), 26(11): (2) 14. E, G. Malcolm, G. J. Keeler, S. T. Lawson, T. D. Sherbatskoy, “Mercury and trace elements in cloud water and precipitation collected on Mt. Mansfield, Vermont” J. Environ. Monit, (2003), (4): 584-590 1a15. ATSDR, “Toxicological profile for mercury”, Atlanta GA: Agency for Toxic Substances and Disease Registry, 1999 16. A. Carpi, §. E. Lindberg, “Sunlight-mediated emission of elemental mercury from soil amended with municipal sewage sludge”, Environ.Sct. Technol.(1997), 31(7): 2085- 2091 17.C. Strong, J. D. Fuentes, R. E. Davis, J. W. Bottenheim, “Thermodynamic attributes of Arctic boundary layer ozone depletion”, Atmosph. Environ.(2002), 36: 2641-2652 18.R. P. Mason, W. F. Fitzgerald, F. M. M. Morel, “The biogeochemical cycling of elemental mercury: anthropogenic influences”, Geochimea et Cosmochimica Acta (1994), 58(15): 3191 ~ 3198 19. V. Celo, D. R. S. Lean, $. L, Scott, “Abiotic methylation of mercury in the acquatic 1.Tot.Environ.(2006), 368: 126 ~ 137 environment” 20.G. R. Gibson, “Physiology and ecology of the sulphate-reducing bacteri Bacteriology (1990), 69: 769-797 21.G. R. Gibson, G. T. Macfarlane, J. H. Cummings, “Sulphate reducing bacteria and Appl. hydrogen metabolism in the human large intestin”, Gut (1993), 34: 437 — 439 22.C. L. Willis, J. H. Cummings, G. Neale, G. R. Gibson, “Nutritional aspects of dissimitatory sulfat reduction in the human large intestine”, Curr. Microbiol. (1997), ‘35: 294-98 23.H. G. Wood, “Life with CO or CO and Hy as a source of carbon and energy ;B Journal (1991), 5: 156 ~ 162 rhe 24. S. Choi, T. Chase jr., R. Bartha, “Metabolic pathways leading to mercury methylation in Desulfovibrio desulfuricans LS”, Appl. Environ. Microbiol. (1994), 60(11): 4072 4077 25.M. Berman, T. Chase jr., R. Bartha, “Carbon flow in mercury biomethylation by Desulfovibirio desulfuricans”, Appl. Environ, Microbiol.(1990), $6(1): 298 ~ 300 26. E. B. Ekstrom, F, M. M.Morel, J. M. Benoit, “Mercury methylation independent of the acetyl — coenzyme A pathway in sulfate-reducing bacter Microbiol. (2003), 69(9): 5414-5422 27.F. M. M. Morel, A| M. L. Krapiel, M. Amyot, “The chemical cycle and bioaccumulation of mercury”, Annu. Rey. Ecol. Syst. (1998), 29: 543 ~ 566 28. F. Zahir, S. J. Rizwi, S. H. Hag, R. H. Khan, “Low dose mercury toxicity and human health”, Environ. Toxicol. Pharmacol, (2005), 20: 351 ~ 360 us29. H, Saito, “Congenital Minamata disease: a description of two cases in Niigata”, ‘Seychelles Medical and Dental Journal (2004), 7(1): 134-137 30. Ui Jun, “Industrial Pollution in Japan”, United Nation University Press, 1992 31. S. F. Al-Damluji, “Organomercury poisoning in Iraq: history prior to the 1971-72 outbreak”, Bull. World Health Organ. (1976), 56: 9-13 32. K. Al-Tikriti, A. W. Al-Mufti, “An outbreak of organomereury poisoning among Iraqi farmers”, Bull. World Health Organ. (1976), 83: 15-21 33. L. Amin-Zaki, M. A. Majeed, T. W. Clarkson, M. R. Greenwood, “Methylmercury Poisoning in Iraqi children: clinical observations over two years”, British Medical Journal (1978), 1: 613 - 616 34. T. Suzuki, N. Imura, T, W. Clarkson, “Advances in Mercury Toxicology”, Plenum Press, New York, 199] 35. R. K. Zalups, “Molecular interactions with mercury in the kidney”, Pharmacol. Rev. (2), 521): 113 — 143 36. J. Brent, K. L. Wallace, K. K, Burkhart, S. D. Phillips, J. W. Donovan, “Critical care toxicology: diagnosis and management of the crtically poisoned patient”, Elsevier Mosby, Philadelphia P.A., 2005 37. M. Vahi brain following long-term exposure to methylmercury”, Toxicol. Appl. Pharmacol. (1994), 124(2): 221-229 38. W. J. Dutezak, N. Ballatori, “Transport of the glutathione-methylmercury complex N. K. Mottet, L. Frieberg, “Speciation of mercury in the primate blood and across liver canalicular membranes on reduced gluthatione carriers”, J. Biol. Chem. (1994), 269(13): 9746-9751 39. L. A. Broussard, C. A. Hammett ~ Stabler, R. E. Winecker, J. D. Ropero ~ Miller, “The toxicology of mercury”, Lab. Med. (2002), 8(33): 614 — 625 40.C. G, Blinder, B.A. Fowler, M. H. Whittaker, “Mercury — induced renal effects”, Clinical Nephrotoxins (2003), 531 ~ 544 41.G. L, Diamond, R. K. Zalups, “Understanding renal toxicity of heavy metals”, Toxicol. Pathol. (1998), 26(1): 92 ~ 103 42. H. Mellor, P. J. Parker, “The extended protein kinase C superfamily”, Biochem. J. (1998), 332: 281-292 43. J. S. Woods, “Altered porphyrin metabolism as a biomarker of mercury exposure and toxicity”, Can. J. Physiol. Pharmacol. (1996), 74: 210 ~215 he4s. 46. 47. 48. 49. 50, 54, 55. S. D, Pingree, P. Lynee Simmonds, K. T. Rummel, J. S. Woods, “Quantitative evaluation of urinary porphyrins as a measure of kidney mercury content and mercury body burden during prolonged methylmercury exposure in rats”, Toxicol. Sci. (2001), 61: 234-240 JS. Woods, H. A. Bower, H. A. Davis, “Urinary porphyrin profiles as biomarkers of trace metal exposure and toxicity: studies on urinary porphyrin excretion patterns in rats during prolonged exposure to methylmercury 110; 464 ~ 476 ‘oxicol. Appl. Pharmacol, (1991), W. E. Daniell et al., “Environmental Chemical Exposures and Disturbances of Heme Synthesis”, Environ. Health. Perspect. (1997), 108(1): 37-53 J. S. Woods, B. A. Fowler, “Metal alteration of uroporphyrinogen decarboxylase and coproporphyrinogen oxidase”, Ann. N. Y. Acad. Sci. (1987), 514: 55 ~ 64 B. O. Lund, D. M. Miller, J. S. Woods, “Studies on Hg(II) — induced H2, formation and oxidative stress in vivo and in vitro rat kidney mithocondria”, Biochem. Pharmacol. (1993), 45(10). 2017-2024 F. X. Beck, W. Neuhofer, E. Muller, “Molecular chaperones in the kidney: distribution, putative roles, and regulation”, Am. J. Physiol. Renal Physiol. (2000), 279: F203 — F215 A. Stacchiotti, A. Lavazza, R. Rezzani, E. Borsani, L. Rodella, R. Bianchi, “Mercuric chloride ~ induced alterations in stress protein distribution in rat kidney”, Histol Histopathol. (2004), 19: 1209 — 1218 P. L. Goering, B. R. Fisher, B. T. Noren, A. Papaconstantinou, J. L. Rojko, R. J Marler, “Mercury induces regional and cell — specific stress protein expresion in rat kidney”, Toxicol, Sci. (2000), 53: 447 — 457 W. J. Hay, A. G. Rickards, W. H. McMenemey, J. N. Cumings, “Organic mercurial encephalopathy”, J. Neurol. Neurosurg. Psychiat, (1963), 26: 196 — 202 M. Harada, S. Nakachi, T. Cheu, H. Hamada, Y. Ono, T. Tsuda, K. Yanagida, T Kizaki, H. Ohno, “Monitoring of mercury pollution in Tanzania: relation between head hair mercury and health”, Sei. Tot. Environ, (1999), 227: 249 ~ 256 D. C. Rice, “Age-related increase in auditory impairment in monkeys exposed in utero plus postnatally to methylmercury”, Toxicol. Sci. (1998), 44(2): 191 ~ 196 D. W. Jones, “Exposure or absorption and the crucial question of limits for mercury”, J. Can, Dent, Assoc. (1999), 65(1): 42 ~ 46 1756.M, Sakamoto, A. Kakita, K. Wakabayasi, H. Takahashi, A. Nakano, H. Akagi, “Evaluation of changes in methylmercury accumulation in the developing rat brain and its effects: a study with consecutive and moderate dose exposure throughout gestation and lactation period”, Brain Research (2002), 949 (1-2): 51 59 57. B. Weiss. T. W. Clarkson, W. Simon, ilent latency periods in methylmercury poisoning and in neurodegenerative disease”, Environ. Health Perspect. (2002), 110(5): 851 — 854 58. D. Nicholls, D. Attwell, “ The release and uptake of excitatory amino acids”, Trends (1990), 11: 462 ~ 468 59. J. H. Yeh, H. M. Chung, C. M. Ho, C. R. Jan, “Mercury ~ induced Ca°* increase and cytotoxicity in renal tubular cells”, Life Sci. (2004), 74: 2075 — 2083 60. F. Fonnum, E. A. Lock, “The contribution of excitotoxicity, glutathione depletion and Pharmacol. S DNA repair in chemically induced injury to neurones: exemplified with toxic effects on cerebellar granule cells”, J. Neurochem. (2004), 88: 513 — 531 61.R. G. Knowles, S. Moncada, “Nitric oxide synthases in mammals”, Biochem. J. (1994), 298: 249 — 258 62. R. G. Knowles, “Nitric oxide synthases: structure, function and inhibition”, Biochem J. (2001), 387: 593 — 615 63.J. K. Virtanen, T. H. Rissanen, S. Voutilainen, T. P. Toumainen, “Mercury as a risk factor for cardiovascular diseases”, J. Nutr. Biochem. (2007), 18: 75 — 85 64. M. C. Houston, “Role of mercury toxicity in hypertension, cardiovascular disease, and stroke”, J. Clin. Hypertens. (2011), 13(8): 621 — 627 65.1. R. Arthur, “The glutathione peroxidases”, Cell, Mol. Life Sci. (2000), 57: 1825 — 1835 66, B, Osterud, E. Bjorklid, “Role of monocytes in atherogene: 83: 1069 — 1112 67. B. Rowens, D. Guerrero-Betancourt, C. A. Gottlieb, RJ. Boyes, M. S. Eichenhom, , Physiol. Rev. (2003), “Respiratory failure and death following acute inhalation of mercury vapor. A clinical and histologic perspective”, Chest (1991), 99: 185 — 190 68. R. C. Dart, “Medical toxicology”, Lippincot Williams& Wilkins, 2004 69.D. Gonzalez-Ramirez et. al, "DMPS (2,3 — Dimercaptopropane -I-sulfonate, Dimaval) decreases the body burden of mercury in humans exposed to mercurous chloride”, J. Pharmacol. Exp. Ther. (1998), 287(1): 8 — 12 1870. A. A. A. van der Linde, S. Pillen, G. Pj. M. Gerrits, J. N. Bouves-Bavinck, “Stevens- Johnson syndrome in a child with chronic mercury exposure and 2,3 dimercaptopropane-I-sulfonate (DMPS) therapy”, Clin. Toxicol. (2008), 46: 479 - 481 71.G. Guzzi, C. A.M. LaPorta, “Molecular mechanisms triggered by mercury”, Toxicology (2008), 244: 1 ~ 12 72. P. F. Nelson, C. Peterson, A. Morrison, “Atmospheric emissions of mercury ~ sources and chemistry”, Clean Air and Environmental Quality Journal (2004), 38(4): 48 ~ 55 73.R. P. Mason, “Dynamics of mercury pollution on regional and global scales atmospheric processes and human exposures around the world”, Springer Science + Business Media, Inc., 2005, cap. X, pp. 213 ~ 239 Bibliografie generala 1. U_ Boelsterli, “Mechanistic toxicology”, CRC Press,, 2009 K. M, Van de Graaf, S. I. Fox, “Concepts of anatomy and physiology”, WCB Publishers, 1995 a 119Tiparul s-a executat sub eda 3170/2012 Ja Tipografia Editurii Universitatii din Bucuresti