Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Nietzsche - A Doua Consideratie PDF

    Uploaded by

    Meda Niculae
    8 views19 pages

    Original Title

    6. Nietzsche_A doua consideratie.pdf

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    8 views19 pages

    Nietzsche - A Doua Consideratie PDF

    Uploaded by

    Meda Niculae

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 19
    familiare, membru activ in confreriile. studentesti germane, la polemistul blasfemator si nist, critic acer SPmnodului de viajS german gi mai térziu, mare admirator 3 culturi Franceze au facut posibile cele mal variate Snoxar ale tui Nietzsche la curente poliic® filozofice, aaeiale, nici una din ele neputand totusi 38 fe soutita de Sever! contrarii uate din textele filozofului cele mai Ggificatoare pentru tebilitatea gi disponibiiitetes lui Mterioar’ flind sorisorile si aforismele din Sere postumelor. Consultarea lor pentru exacta ‘intelegere a gandirll nietzscheene este indispensabila. Intre operele ge ietzsche, una dintre cele mal surprinzatoare oot Gosigur prezonta consideratje asupra rolulit © cand negativ. cand pozitly - al istorlei, Duritates ironiel gi paradoxurle uneort rucitoare in asta, pornit iinpotriva Petur gi educatelistorice nu reusesc sd maschere ins Geplin atagamentul lui Nietzsche Pentre valorite spirtualtayi europene, din care gl capacttatee ui dea se jgna face parte. Complexitatea surselor acestet ean - experiente afectiv-personele, influent ict Tondinte anarhistateiste din gandirea epock premoniti ale unor migcarl de idel in'ears iste de la Fnoeputul secolului 20 - fac din lectura el un antrenant gi benefic exercitiu intelectual in aceasta luorare de tinerete, stilul lui Nietzsche este prolx, sintaxa complica, frazele foarte lung, tar core iar uneon impropru. preténdu-se la ambigu weesnoerea a incercat, pe cat posibil. 64 atenuez® geste aficultay a spintulimbilomane, Inclusly Pe cole aie punctuatiei, care, la Nietzsche. are un pronuntat caracter sublectiv gi in acelagi timp, aluziv. ‘Amelia Pavel a “fn fapt detest tot ceea ce nu face decat 88 ma instruiasoa, f4r& sB-mi mbogateasca activitates sau sa ma insufleteasca ner cit”. Acestea sunt cui intele lui ‘Goethe cu care ar putea incepe, intoomal unul Ceterum censec” rostit cu curaj, consideratiile noastre despre Valearea sau nonvaloarea istoriel, Meditatile noastre Ts propun s8 arate de co instructiunea care ru insuflejogte, fe ce stiinfa care slabeste impulsul spre actiune, de ce jetoria ca forma pretioasé de lux gi prisos al cunoasterii or trebui, dupa spusele lui Goethe, s& ne displaca de-2 indc& inca ne lipsesc cele prisosul este dugmenul strict Sigur, avem nevoic de ist dar avem. evole de ea th alt fel decdt o solicité inactivul, rBsfatatul plimbarel prin gradinil gtiinfel, care privegte do cus F istooratic, spre nevolle gi cerintele noastre grosolane ipsite de gratie. Ceea ce inseamna ca noua istoria Ne * restul nu mal conteaz’ (n. tr20.) 9 trebule in vial gi fapté, nu spre comoda distantare.de Vaal si aciune sau cumva pentru ‘infrumusetarea unei iat egoiste sau in favoerea feptelor lage sl.rele! Num mmasora in care istoria slujegte viel, dorim s-O slujim: vista Ing’ un mod de @ te coup de istorie gl de a © aprecia care saracogte viata $i © desfigureaza: este un fenomen oe necesita, oricat ar fi de dureros faptul, incorporarea experientel gi a stranilor simptome ele epocii noastre. M-am straduit s8 vorbese despre un ser ent care ma chinuit adesea; acum ma r&zoun pe el, facdndu! public. Poste 08 cineva se va lisa provocat de vorbele mole gi-mi va declara ca fi sunt cunoscute asemenea sentimente, dar o& nu le-am resimift in toat puritatea lor jel gi nici nu le-am exprimat ou siguranta $i cuven a maturitate @ experientei. Aga vor spune poate unii sau altik; cei mai mulf{ insa imi vor spune ca este un Sentiment sucit, artificial, dezgustator gi absolut nepermis, ba chiar c@ prin el m-am dovedit nedemn de putemica tendin{§ istoric& @ momentulul, aga precum se gtie c& apare de dou’ generatil incoace, ‘in special printre germani.ln orice oaz ins’. indrazneala mea de a- Pi descrie sentimentul ca si cum ag descrie un fenomen ‘mai curand stimuleaz8 buna-cuviings decét ar pagubi-o si aceasta pentru ca eu dau multora ocazia 84 puns, cu privire la tendinta istoriod mai sus pomerilé, © ‘Seama de lucruri judicioase. lar in ce ma priveste pe tine, dobéndese un lucru pe care-| pretuiasc mai mult deoat decenta: faptul de a putea fi informat si edificat in ‘mod public tn privinta epocil noastre Inoportune sunt aceste considerati, pentru 4 pe de-o parte toomai acele luoruri de care epoca este Ou Indreptatire mandra - si anue cultura istorica. incerc ‘eu 88 Ie inteleg sub forma lor paguboass, Nn lumina 10 betegugurilor gi lipsurilor acestel epoci, iar po de alta finde sunt chiar convins c& suferim cu totli de o febra istoricé devastatoare gi ca s-ar cuveni macar sa recunoagtem cA suntem supugi acestei suferinte. Daca Goethe 2 afirmat pe bund dreptate ca odatd cu virtutile noastre ne construim $i erorile proprii, gi daca, aga cum fiecare 0 stie, o virtute hipertrofiata - cum mi se pare & fi tendinfa istoricisté a vremurllor noastre - poate contribul la coruperea unui popor in aceeagi masura ca gi un viciu hipertrofiat: atunc! sa fiu lasat s’-mi vad de lucru, Ag mal adiuga, spre dezvinovaiirea mea, C8 experientele care fniau stamit acele sentimente chinuitoare proveneau in tea rnai mare parte din propria mea viziune i numal scop comparatlv din a altora; de asomeni si c& numai datorit& faptului de @ fi uoenicul unor vremi de demult, mai ales al vechii Elade, am ajuns, eu, un copil al timpulul de faja, la asemenea experiente inoportune. Toate acestea am dreptul s-mi ingadui a le marturisi, chiar ca profesionist al filologie! clasice: caci nu stiu ce rost ar yea in epoca noastra filologia clasic’, dacé nu acela de 2 actiona asupra epocii in mod intempestlv - adic& impotriva el i astfel asupra el si - s8 sperdm - In favoarea viitorulul. 1 Priveste o turma care trece spre pascut: nu gtie ce inseamna ieri sau astazi, salté de colo-colo, se hraneste, se odihneste, rumega, iar salta gi tot aga de dimineat’ pana noaptea gi zi de zi, strict legaté cu placere sau suferin{a imediat& de {arugul clipei gi de aceee, necunoseand tristetea nici sila, Omul se mahnegte cand vede aceste lucruri,|fiindcd se simte superior animalu! "1 si in acelagi timp privegte cu gelozie spre fericirea acestuia - pentru c& ar dori sa tréiasca la fel ca animalele, fara plictisealé gi durere: dorinta este ins& zadamica, de vreme ce nu seamané cu a animalului, Omul ar putea intreba animalul: de ce nu-mi vorbesti despre fericirea ta gi ma privesti doar? Animalul ar vrea 88 rspundA gi s4 spund: motivul este ca uit pe loc ceea ce voiam s& spun - dar lat cA a gi uitat chiar gi acest raspuns, aga c8 a técut. lar omul nu poate decdt si se mire. De mirare i se prea omului ins si faptul c& el insugi nu reugea s& deprinda vitarea gi c neincetat rémanea atagat de trecut: oriodt de departe, oricét de iute ar incerca s& fuga, lantul tot acesta ramane, insotindu-|. E ca o minune: olipa, iat-o aici, iet-o pierité, mai inainte un nimic, gi pe urma iar un nimic, reapare mereu ca o fantoma, tulburénd linigtea clipelor urmatoare, Fara Incetare se desprinde cate o foale din sulul vremurilor, cade. tsi ia zborul_ gi revine, drept pe genunchii omului. Acesta este momentul in care omul spune “imi aminteso” i invidiaza animalul care uit8 pe loc totul gi simte cum fiecare clipa cu adevarat piere, dispare in ceata gi noapte gi ramane stinsa pe vec Astiel traieste animalul in afara istories el dispare in prezent ca un numar far vreo urma nicl fractie ciudata: el nu gtie sé se prefacd, nu ascunde nimic gi se infatigeaza in orice clip’ intoomai aga cum este, prin urmare nu poate fi altfel decat cinstit. Dimpotrivé omul ‘se sprijina de povara mare, gi tot mai mare a trecutul acesta il trage in jos sau il impinge deoparte, ti ingreuneaz’ mersul ca o greutate invizibilé gi intunecata, pe care uneori o poate contesta in aparenta, dar tn contactul cu semenii o face cu prea multa placere, spre a le trezi invidia, De aceea omul este emotionat - ca gi 12 cum gi-ar aminti de un paradis pierdut - tn fata unel turme fa p&scut sau, cu un exemplu mai familar, in fata unui copil care nu are inca de negat nici un trecut gi se joacd fntre gardurile trecutului $i ale viltoruluiintr-o stare de fericitS orbire, $i totugi, jooul Ti va fi in mod inevitebi perturbat; prea curand va fi chemat s& iasa din uitare. Atunci va invaja sa infeleag’ cuvéntul “a fost odata”, acel cuvant cheié, prin care ajung in inima omului lupta, suferinta gi plictisul; spre al amint! ceea ce este, in fapt, propria-i existenté - 0 iremediabilé imperfectiune. lar atunci cand, in cele din urma, moartea ji aduce uitarea dorita, ea rapeste in acelagi timp gi prezentul si existenta, pecetluind sentinta ca existenta nu este decat un nefntrerupt "a fost céndva", un lucru care traieste numai din propria negare gi mistuire, din propria contrazicere. Daca fericirea sau fuga dup’ o noua fericire este ceea ce-| tine, intr-un fel sau altuf, pe un om legat de Vial gi fl indeamna sé tréiasc’, atunci nici un fllozof nu are mai mult dreptate decét cinicli: caci fericirea - cinicul desavarsit - este dovada vie a justetei Fericirea cea mai marunta, numai sa fie prezenta neintrerupt gi activ’, inseamna incomparabil mai mult decét fericirea cea mai mare care survine ins& doar episodic - ca un capriciu, ca o traznaie, alternand cu neplaceri, pofte gi renunjarl. Este tnsa totuna calea pe care fericirea devine fericire, fie vorba de fericirea, cea mai marunté sau de cea mai mare: tot despre putinta de a uita este vorba sau, mai savant spus, despre capacitatea omului de @ se sim pe toata durata acelei fericir ca traind in afera istoriet. Cine nu se poate aseza pe pragul clipei, uitand de toate cele ale trecutulul, cine nu se poate sustine pe un singur punct de sprijin, ca 0 zeitate viotorioesd, fara ametealé gi teamé, acela nu un exemplu extrem: un om care n-ar avea deloc capacitatea de a ulta, care ar fi condamnat sa vada pretutindeni numai devenirea; un astfel de om nu mal credo in’propria- existent, nu mai eréde fn sine, in toate lucrurile vede o curgere de puncte mobile gi se pierde in fluzul acesta al deveniril: ca un adevarat elev al lui Horaclit va ajunge, pana la urma, s& nu mai indrézneascé nici 88 ridice degetul. Orice actiune cere $i ultare, dupa ‘cum in viata oricdrei forme organice exist nu numal juin, cl gi Intuneric. Un om care ar voi s8 resimta lcrurile pand la capat istoriceste, ar semana cu cel care s-A? Abtine de la somn sau cu animalul care trebuie s& tréiasc numai gl numai din rumegat. Prin urmare: este posibil s& tréiegti aproape fara amintri, chiar fericit, he-o dovedeste animalul; este ins8 cu totul imposibil s& trdiestifard ultare, Sau, pentru ca s& explic inc’ si mat pe Inteles tema mea: existé un grad al insomniel, a rumegari, al simului istorii, care pagubesc viata si pind la uma o distrug, fie oi este vorba de un om, de ‘un popor sau de 0 cultura Pentru a determina acest grad gi prin el limita dincolo de care trecutul trebuie uitat pentru a nu deveni groparul prezentului, ar trebui s& stim precis oat este de mare forfa modelatoare a unui om, @ unui popor, a unel ‘culturi marefer le forta de cregtere specific’, la forta de a transforma gi integra trecutul, alteritatea, extremul, de fa vindeca rni, de @ inlocui bunuri pierdute, de a reface forme sfardmate. Exist oameni atét de lipsiti de aceasta forta, incét 0 singurd experienta, © singura durere. uneoti chiar o singura mic& nedreptate, ce o mic’ jypuire sangeranda, fi ranegte iremediabil; pe de alta parte exist oameni pe care nici cele mai violente gi 14 infioratoare accidente ¢i nici chiar efectele propriei uti nu-i ating tn vreun fel, astfel c8 tn toiul relelor sau la putin timp dupa ele reugesc 88 se afle in bund dispo- zie gi cu o stare de linigte sufleteasca. Cu cét firea cea adanca a unui om are rédacini mai putemice, cu atat fa apropia si va st8pani mai mult trecutul gl, dac& ne-am imagina un om cu firea cea mal putemica si mai mareata, bam recuncagte dup’ faptul c& pentru el ner cexista nici o limita a simtului istoriei asupra carela s& nu doreasc’ s& actioneze masiv gi nociv; tot trecutul propriu sau strain, ar fi incorporat de un asemenea om , Ceea ce 0 astfel de fire nu poate birui, gtie 8 dea uitari; totul dispare, orizontul se inchide si nimic nu mai aduce aminte c& dincolo de acest orizont ar mai exista oameni, pasiuni, invataturi, feluri, Este aceasta o lege general valabila: o flin{& vie nu poate fi sandtoasd, puternic& gl fortilS decat in interioru! unui anume orizont; daca nu are capacitatea de a-gi contura un orizont gi chiar in mod egoist, de a-i cufunda privirea ‘n privirea altula, strain, atunci, lancezind mai incet sau mai putin incet, va disparea prematur. Seninatatea, {2 impacatd, fapta voioas’, tnorederea in vitor - in parte sau de un care si desparté popor, depind de existenta unei lumina gi transparenta de intuneric gi opacitate; depind de priceperea de a st! la fel de bine s& ulti la timpul potrivit ca gi de a-ti aminti lucrurile la timpul potrivit; depind de instinctul sigur cu care poti intui cénd este necesar s& functioneze simful istorie gi cdnd simt anistoric, Tocmal aceasta este fraza la care cititorul este invitat s& mediteze: factorul istoric gi despértirea de ef sunt la fel de necesaré peniry.sdnatatea fiecarui.om, a Receirul popor gia fiecdrei culturi. Le acest punct fiecare poate face o prima observatie: anume c& gi atunci cand stiinta si 15 sensibiltatea unui om sunt foarte imitate, orizontul lu la \uand pentru ilustrarea afirmatici un exemplu, 98 fel de ingust ca al unui loouitor al vailor alpine: chiar. gi presupunem un barbat, tras gi zbuciumat de o pasiune atunci cand judecata acestul om este nedreepta cand intensa pentru o femeie sau pentru un gind mare: cat el comite eroarea de a crede ca este primul care de schimbat ii apare universull Daca priveste Inapol se traiegte cutare sau cutare experienta, el se afla totugi simte orb, daca asculté in dreapta si in sténga percepe intro stare de neinvins& sdnatate gi robustele. care ceea ce este strain ca pe un sunet Infundet, féré sens; bucurd pe oricine il privaste: gi toate acestea jn timp ce cea ce cu adevarat percepe, nu a fost inca niciodata tang el un altul, cu mult mai vietuos gl met invatat, atat de autentic, de imediat, de colorat, de sonor, de boleste gi se prabugeste, pentru ca liniile orizontului su luminos, ca gi cum ar cuprinde lucrurile cu toate see Raeparteava th neni, pentru c& nu este in simturile in acelasi timp. Intreaga lui scaré de valori este oe ro 8 ge smulga din navodel mult mai fin al justetel $i schimbatd si devalorizat’; sunt atétea lucruri pe care nu adevarurilor sale, spre a manifesta o voinga gi dorinté mai stie 8 le pretuiasc’, flindoa de abia mai reugeste s& brutale. Am vazut cum, dimpotriva, animalul, existand th le simt&. $i atunci se intreaba daca nu cumva a fost afara istoriei, in interiorul unul orizont ovasi redus la un vreme indelungata pacalit de cuvinte, de opinii straine gi punet, este intr-un anume fel ferict, trdind cel putin fara se minuneaza cé memoria lui se invarte neobosita in ila gi prefacdtorie: va trebul prin urmare $8 consideram cere, der este prea slaba gi ostenit’ pentru a incerca cepacitatea dea intelege lucrurile pana la un punct gi macar un singur salt fn afara acestul cerc. Este aceasta anistorie ca find foarte Important gi primordial in cea mai nedreapta situatie din lume, de ingustime, de masura in care ea reprezinté fundamentul pe care se nerecunogtinté faja de trecut, oarba in fata prime| pot din prncipiu, nate dreptates, sénetatea, marcy, surda in fata avertismentelor, un mic vérte) viu in marea pdevarata esenta umana. Anistoricitatea so aseaman& moarta @ noptii si uitaril; cu toate acestea insé din ae ertnoster’ invauitcare in care viaia se zamislegte aceasta stare cu totul meta.istorica, antiistorica se va pentru a disparea apol odata cu pieirea acestel haste nu numai fapta nedreapta, ci mai curénd orice ‘brmosfere. E adevérat: abia prin feptul c omul. gandind, fapt& dreapta; gi nici un artist nu-gi va reaiiza imaginea, (ragancind, comparand, disjungénd si reunind fuori, FG general victor ertatea, [ard a le <~festrange acel element anistoric; abia prin faptul 08 ih fi dorit gi a fi aspirat la ele, in_prealabil, intr-o.astfel.de interiorul acelui Tnvalutor nor de aburi se produce o raz stare. in_afara istoriel. Dup& cum omul de actlune este, de lumina fulgerétoare - deci abia prin puterea dea pune aga cum spune Goethe, Intotdeauna in 4 de racutul in folosul viefi gi @ transforma evenimentele in congtiin{a, 12 fel este gi omul nostru intotdeauna in eriza istorie, devine omul om, Excesul de istorle anihileaz’ de congtiinta; uité mai de toate, in vederea unui singur ose anstonouki omul ar | SeeP. este nedreptcu tol coaa ce se afla th urma sa gi ndraznit niciodata s8 inceapa ceva. Unde se afla recunoaste un singur drept, dreptul a cea ce va fi in fontcle ge care omul arf cepebil s& le indeplineasca, vitor. in acest fel omul de actiune 1g! lubeste fapta infinit fara ca mai intéi sa se fi cufundat in ceata aceea @ mai mult deodt merité ea; iar faptele cole mai bune se absentel istoriei? Sau, lasdnd deoparte Tnotaforele gi d288VErgesc intr-o asemenea stare de exaltare afectiva, 16 co 7 incat tn orice cez devin nevrednice de aceasta iubire, chiar decd valoarea lor ar fi altfe!incaloulabil de mare. De ar fi cineva in stare s8 presimta gi sé simuleze, tn multe cazuri, aceasta atmosferé meta-istorica, in care 2 luat nagtere orice mare eveniment istoric, atuncl ar putea, ca fiinyS recunoscatoare, $8 se ridice pe o pozitie ‘supraistoricd, in felul in care Niebuhr a prezentat-o “Gandva rept un rezutat posibil al meditatllor jstorice. “jntr-o singura privinté cel putin, spune ‘Niebuhr, istoria, infeleasa ou claritate gi tn profunzime, este util&: spre 8 sti cece ce nici spirtele cele mai mari gi mal elevate ale Spetei noastre nu stiu - cat de intampl cere ochiul lor a perceput formele prin care el vad jumea, cerand imperios gi celorialt} 98 te vada in acest fel; imperios, fiindcd intensitatea constiintei lor este deosebit de mare. Cine nu gtie ginu @ injeles acestea cu certitudine, ramane subjugat de eperitia unui spirit puternic, care aduce in sistemul unor forme stabilte vee nai aprinsé pasionalitate”. Un astfel de punot de Vedere ar putea fi numit supraistoric, pentru o8 cel care | adopta n-ar mel putea simti nici o tentetie de ‘continua s& tréiasca gi de 2 participa la istorie, gi asta decarece ar recunoagte cd o conditie 2 oricarel devenir este orbirea gi nedreptatea din sufletul omului de ‘ctlune; el insugi ar fi vindecat de cbioeiul de 2 ua istorla peste mésurd in serios: ar fi lvatat, in fafa oricdrul om, e oricdrel experiente, printre greci sau turci, in seoolul fntéi sau al nouasprezecelea, sd-gi raspunda la intrebarea cum gi de ce trebuie traita viata. Cine ist ntreab& cunoscutii daca ar dori sa-si retigiasea ulti zece sau douazeci de ani, va cbserva cu ugurinis care dintre ei este pregatit pentru acea pozitie supraistoriog vor raspunde, € drept, cu totii “nul”, dar vor motiva ‘difert acest “nul”. Unii poate prin consolarea cu “viltori cate David Hume spunea batjocoritor: / “And from the dregs of life hope to receive What the first sprightly running could not give”? privirea spre treout fi indeamn’ spre viitor, le insufla curajul de a accepta in continuare Viata, le aprinde speranja o8 dreptatea va farsi prin a veni, c& norocul se afl dineolo de muntele spre care el se indreapts. Acesti oameni istorici cred c& sensul existentel va iegi tot mai mult la lumina in desfigurarea procesulul ei . Ei privesc inapoi numai pentru a injelege prezentul prin contemplarea trecutul pentru a invaje sé doreasca mai arzdtor viitorul; ef nu iu deloc cét gandesc gi actioneazi ei anistoric, in ciuda istoriei” lor gi c& preocuparea lor pentru istorie nu st& fn serviciul purei cuncagteri, ci in serviciul viet jntrebarea al c&rei prim réspuns |-am auzit, poate avea Ins gi un alt raspuns. laragi un "nu"! - dar altfel motivat, Este nu-ul omului supraistoric care nu in desfagurarea istoriei vede binele gi pentru care universul se incheie mai curdnd in fiece clip. Cum ne-ar putea invata zece ani noi ceea ce zece ani din trecut n-au putut-o facet DacA sensul teoriei priveste fericirea sau resomneres, virtutea sau cdinja, este un aspect asupra cérvia camenii supraistorici n-au fost niciodata de acord, jie de a reconsidera trecutu! el recunose unanim afirmatia c& trecutul si prezentul sunt unul gi acelagi lucru, adic& sunt tipic identice in diversitate gi ca toposuri vesnice omniprezente. SEE ECE eee Seer eee * Si sper’ s& primeasca de la rimasifele viefii cea ce prima curs& sprintend nu le-a putut oferl (trad) 19 reprezentand structura imobili @ unor valori permanente gi cu 0 semnificatie vegnic neschimbata. Dupa cum sutele de limbi diferite corespund acelorasi nevol tipice bine determinate ale oamenilor, astfel 8 cineva care ar cunoagte aceste nevoi, n-ar avea nimic nou de invaat din nici o limba, tot aga gandind supraistoric se va Kimuri asupra istoriei tuturor popoarelor gi a istoriei flecdrui popor in parte, examinandu-le vizionar, din interior, Ghicindu-le télcul originar gi treptat evitand - obosit - chiar lumea de semne noi care neincetat vin th avalange: cum ar putea intr-adevar acest ganditor, in interminabila abundenté a doveniril, s8 nu ajunga la satietate, la suprasatietate, ba chiar la greafal Astfel cd cel mal indraznet dintre ganditori ar fi tn cele din urma dispus s&- si marturiseascd, Impreund cu Giacomo Leopardi: " Niimic nu @ pe lume demin de elanurile tale, si nic! un suspin nu merita paméntul. Durere gi plictis ne este viata iar lumea un noroi gialt ninic. Celmeazé-te” Sl lis&m Ins’ pe omul supraistoric cu sila gi Injelepciunea lui mai curand s8 ne bucurm astazi din inima de lipsa noastr’ de intelepciune gi s& petrecem 0 zi bund in calitate de oameni activi si progresigti, do cinstitori ai desfégurarilistoriel. Fie gi aceasta prefuire & istoricului doar 0 prejudecata ocoidentala; macar daca in interiorul acestor prejudecati am inainta gi n-am sta pe loct Macar de am fnvaja tot mai bine s8 facem istorie in folosul viefil Atunci vorn recunoagte cu placere in fala supraistoricilor c& ei detin mai multa injelepoiune decat roi; asta in cazul in care am putea fi siguri o& suntem mai vii deoat ei: c&ci in acest fel lipsa noastra de intelepciune va avea in orice caz mai mult vitor decét 20 injelepciunea lor. Pentru ca sa nu persiste insé nici o indoialé cu privire la infelesul acestui contrast dintre viata gi intelepciune, vreau s& recurg pentru ajutor la un procedeu de mult consacrat gi s8 prezint direct céteva teze. Un fenomen istoric cunoscut clar, Integral gi absorbit intr-un fenomen de cunoastere mai amplu este mort pentru cel ce |-e studiat; c&ci ol a luat cunogtint& in acelasi timp de nebunia, de nedreptatea, de pasiunea carb gi in general de orizontul pamAntesc sumbru al acelui fenomen istoric, recunoscénd totedata, tocmai in respectivele trasaturi, puterea lui istorica. Pentru el stiutorul, aceasta putere gia pierdut eficienta: dar poate nu incd pentru el ca om viu. Conceputa ca pura stiinté devenita suverana, istoria ar fi sa reprezinte un soi de concluzie gi bilant al fetji pentru omenire. Educatia Istoric’ nu este un lucry benefic $1 promitator pentru vitor decét ca perspectiva a_unul curs al vietil nou gi puternic, de pilda 2 unei culturi in devenire; prin urmare numai atunci cénd aceasta educatie este stapanita gi condusa de o autoritate mai inalté gi nu conduce gi domina ea Istoria, in masura in care slujegte viata, slujeste gi o forja metaistorica; de aceea, in conditia acestei subordonéiri, nu va putea gi nu va trebui s8 devina gtlinga pura intocmai ca matematica. intrebarea in ce masura viata are de fapt nevoie de serviciile istoriei, este una din problemele cele mai acute in ceca ce privegte sanatatea unui om, a unui popor, a unei culturi. Un anume exces th istoricism dezorganizeaza gi desfigureazé vieta, pentru ca, in cele din urma, istoria insagi 88 alba de suferit din aceasta desfigurare. 2 2 Ca viata are totusi nevoie de servicille istoriei, este un lucru ce trebuie inteles tot atat de precis ca si ideea pe care o vom demonstra mai térziu - c8 0 supradozé de istorie este nociva vietji. Sub trei aspecte face parte istoria din viat&: ca element activ gi incarcat de aspiratti, ca factor de pastrare gi cinstire, sub aspectul suferintet si al nevoil de eliberare. Acestei trinitati de raporturi @ Corespunde 0 trinitate a genurlor de istorie, in masura in care ne este permis s& distingem Qistorie, monu- mentalist, 0 istorie traditionalist’ gi 0 istorie eniticd. ‘La istorie are drept in primul rand omul activ si puternic, cel cate duce o lupta grea, care are nevoie de modele, de tnvatatorl. de consolatori, dar nu-i poate gasi re camarazii sai gi in prezent. In acest fel avea drept la ea Schiller, cici vremurile noastre sunt atat de rele, spunea Goethe, incét poetul nu mai intalneste, nu mal poate intalni in societatea inconjurétoare un carecter binevenit. Facand referire la omul activ denumegte de ds Polibius istoria politic’ “o potrivita pregatire pentru Conducerea unui stat gi cea mai iscusita invatatoare in a ne deprinde oa prin amintirea nenorodirilor altora 88 suportam schimbarile soartei cu statornicie”. Cine 2 invajat tn acest fel s8 infeleag’ sensul Istoriel, se va intrista la vederea unor calatori curiogi sau a unor maniaci cétaréndu-se pe piramidele unor maretii ale ‘acolo unde va gasi indemnuri spre exemple de urmat gi imbunatatir, nu va dori sé-! intémpine vreun leneg, care, avid de distractii sau sonzatii tari, se plimba prin treout ca printre tezaurele de arti adunate intr-o galerie. Pentru ca omul activ s8 nu se descurajeze gi $8 22 | qu se dezguste traind in mijjooul lenegilor debili gi lipsit de speranté sau in miocul unor oameni numai aparent j, care nu fac in fapt decat s8 se agite gi 68 dea din intrerupe drumut spre propriul fel, spre a rasufla o data liber. Telul sdu este @isirea unei forme de fericire, poate nu neaparat pentru sine insusi, ci adesea gi pentru popor sau pentru omenire in general; el se feregte de resemnare gi foloseste istoria ca instrument impotriva ei, De cele mai multe ori nud asteapta nici o rasplatd.in afard poate de renume, adic’ de dreptul la un toc de cinste in panteonul + istoriel de unde, la réndul lul, va putea sluji urmagilor ca invatator, consolator $i prezicator. Fiinde’ porunce lui ‘este: ceea ce a reusit cdndva s& extinda continutul nofiuni dé “om”, imbogatindu:| gi infrumuseténd ice pentru vegnicie. Faptul ca momentele de “séamné in lupta indivizilor alcatuiesc un lant, o& in acest lant se leaga de-a-lungul mileniior un gir de coline al varfurilor umanitati, c4 pentru mine culmea unor astfel de momente de mult apuse este inca vie, luminoasa ¢ mareata, toate constitule ideea fundamentala escunsa in credinta mea in umanitate, exorimata prin cerinja unei istorii a monumentalului. Tocmal aceasta cerint’, referitoare la caracterul etem ai maretjei, a provocat ins’ lupta cea mai grozava, Cci tot cei ce sunt inca in viet striga nu, Monumentalul si nu alba drept la existenta - 2 contraparola. Obignuinta nelinistitoare de a umple intreg universul pana la ultima vagaund cu meschindii si ‘care fumega tnvaluind cu un aer greoi tot ce este maret fréneaza, ingoala, micgoreaza, sufoca drumul lucrurilor marete spre nemurire. Acest drum trece insé prin oreierele umane! Prin creierele unor fSpturi infricogate gi cu viet scurt’, care se aflé mereu si mereu in fata altor nevoi gi cu greu reugesc 98 se 23 fereascé pentru scurt timp de ruina, Caci ceea ce doresc este un singur lucru: $8 traiascé cu orice. pret Cine ar putea sa presupuné cd exist pentru ei acea grea cursa cu facle a istorie’ monumentalul, catonité carela numai mérefia sypraviefuiestel $i totus mereu se trezesc cate uni’ care, privind spre maretile trecutulul $1 fortifcati de meditajile asupra Iul, se simt fercifi ca $i ‘cum viaja omeneascd ar fi un [yoru minunat, ca si cum rodul cel mai frumos al acestei plante amare ar fi s8 se gtie c& odinioar’ cineva a strabatut mandru gi puternic aceast existent, altcineva cu perspicacitate, sau CU milé gi disponibil fata de altji - ou totii insa lasand mostenire Ideea c& cel mai nobll traieste cel co nu-gi menajeazé viata. Dacé omul obignuit ia atat de trist in series gi cu atata Acoma intervalul de timp co-i este harazitin schimb cei care au mers pe calle nemuriril $1 ale istoriel monumentalului, au reusit s8 ajunga la stadiul fasului olimpian sau, cel putin, fa un sublim dispret, ‘Adesea au coborst cu ironie In mormant - c&ci co era de tnmormantat odata cu ell Doar atat: ceea ce ia sufocat infatuarea, anima- itatea gi care acum este dat ultari, dupa co de mult fusose set in vola dispre{ului. Un singur luoru va rama ne ined in vial, monograma propriei lor fine: © oper’, © ‘faptd, un rar moment de iluminare, © creatie: V2 ramane jn viata, pentru o& nici o posteritate nu se va putea lipsi “de ele. In aceasta forma total transfigurata gloria inseam wna totus! ceva mai mult decét cea mai qustoass hand @ dragostei de sine, dupa cum a numit-o Schopenhauen, este credinta in solidaritatea gi continultatea @ cea ce Geto sublim In toate timpurile, este un protest Impotriva inconstanjei generatillor $1 a tranzitoriulul Prin urmare cu ce este de folos-omului de azi meditatia in spirit monumental asupra trecutulul $I fntotdeauna - necuratenia, gunoil 24 preocuparea pentru clasicitatea si rartaile timpurilor de alta data? De aici el extrage ideea cd maretia de odinioard a fost in orice caz postiits candva $i de aceea va mai ft 0 daté posibilé: cu aceasté idee, omul de azi prinde cura, finded indoiala care-/ cuprindea la ceasul slébiciunilor gi intrebarea dacé nu cumva dorea sunt izgonite. Presupunand ca cineva ar crede c nar fi nevoie de mai mult de o sut de minti productive de cameni cresculi gi actionand intr-un noit pentru a da lovitura de gratie tipului de instruire toomal acum la moda tn Germania, cat de mult ar trebut sé i se confirme parerea constatand cum cultura Renagteril s-a inaltat pe umerli unei dlite de o suta de ‘amen $i totugi - pentru a afla de indaté din acelasi exemplu, ceva nou - cat de lunecoasa gi aeriand, cat de imprecisa ar fi o asemenea comparatie! Cat de mult trebuie atenuaté diversitatea lucrurtior ca S4 poate avea acele efecte intaritoare, cat de violent trebuie fortata individualitatea trecutului ca s& se integreze intr-o forma general’, anihiléndu-se asperitati si directii in favoarea acordului unanim! In fond, un fapt care a fost odat& s-ar putea repeta si a doua oar numai in cazul in care pitagoreicii ar avea dreptate 68 oreada c3 anumitor constelatii cerosti ar trebui 88 le corespunda gi pe pamant repetate.in detaliu, anume reporturi: astfel c& ori de céte ori stelele vor sta tn anume pozitii unele fata de altele, pe pamant un stoic se va imprieten! cu un epicurian, un Cezar va fi ucis, iar un Columb va descoperi - in alt stadiu - 0 America. Numai atunci cand pamantul igi va reincepe spectacolul dupa al cincilea act, atunci cdnd ar fi cert ©& aceeas! incrucigare de motive, acelasi deus ex machina, aceeasi catrastrofa s-ar repete la anume intervale, atunci doar ar putea omul puternic 6& 25 doreasc’'o istorie manumentald tn deplinul ei adevar iconic, adica in analiza precisa a fiecdrui fapt in particularitatea lui; c8ea ce probabil nu se va intémpla mai inainte ca astronomii sa fi redevenit astrologi. Pan atanci istoria in spirit monumental nu va putea folosi acea deplind veridicitate: mereu va asocia intre ele diferite, le va genereliza gl in cele din urma, le va cauzelor, pentru ca, pe socoteala cauzel sa efectul, in spirit monumental, adic exemplar gi vrednic de imitatie. In acest fel, fac&nd abstractie pe cat posibil de cauze, ar putea fi numita, cu putin’ exagerare, o colectic de “efecte in sine", mai curand decat de evenimente care, oricdnd, vor putea avea efecte. Ceea ce se serbeazé cu prilejul unor s&rbatorl populare sau al unor comemorari religicase ori miltare este de fept un astfel de "efect in sine”, care nui las 88 doarma pe ambitiosi, iar celor indraznet! le st8 la inim& ca o amulet, nu insa adevarata conexiune de cauze $i efecte care, daca ar fi pe deplin cunoscuta, ar demonstra ca niciodaté. in jocul cu zaruri al vittorului gi al hazardulul, n- «ar putea igi situali perfect identice. Atata vreme c&t sufletul istoriografiel consté in cutarea unor mari indemnuri pe care omul puternic s& le extraga din istorie, atata timp cat trecutul trebuie prezentat ca model gi deci “rescris”, istoriografia este in orice caz in pericolul de a se deplasa infrumusetata spre alte intelesuri, mai aproape de beletristic’; doar se stie 08 existé epoci in care nu se face distinctja dintre un trecut istoric monumental gi fioyjunea mitica; ambele pot oferi in egala masura indemnuri, exemplaritat. Pri urmare daca dominant este conceptia monumentalista despre trecut, in raport cu celelalte conceptii - cea traditionalist gi cea critic’ - atunci trecutul insugi este 26 pagubit. Perioade Intregi sunt ultate, dispretuite, scurgandu-se ca un fluviu cenugiu, neintrerupt, din care ies in evidenta ca nigte insule, doar céteva fapte frumos ‘impodobite. La rarele personaje care se ivesc ne izbeste ceva nefiresc $i miraculos, comparabil cu goldul de aur pe care Pitagora, potrivit discipolilor sai, 11 avea.lIstoria in spirit monumental creeaza ilyzii cu metoda analogi prin asemanari fepititoare 11 provoac’ pe cel curajos la cutezan{S, gi pe cel entuziast la fanatism: iar daca ne imaginam c& acest tip de istorie ar ajunge pe mana gi in capetele unor egoisti talentati gi ale unor canalii exaltate, am vedea imperii distruse, conducatori ucigi, razb revolutii provocate, iar numarul *efectelor in sine" cu caracter istoric, adica efecte faré cauze propriu-zise, inca mai mult marit. Toate acestea ne amintesc de pagubele pe care le poate genera istoria monu- mentalist in lumea celor puternici gi activi, fie ei buni sau rai ~ ce se va intémpla ins& cand vor pune mana pe a $i s@ vor folosi de ea cei slabi si trandavi ‘Sa lum exemplul cel mai simpli gi mai freovent. Sa ne inchipuim nigte firi netalentate artistic sau cu un modest temperament artistic care ar fi inarmate gi sustinute de o istorie a artelor monumentalista: Impo- triva oui igi vor indrepta acestia armele lor? Impotriva dugmanilor lor naturali, artigtii de valoare, deci impotriva acelora ce sunt singuri in stare 88 invele cu adevarat cin acea Istorie ceva cu folos pentru viat8 - gi 88 transpund ‘ntr-o practic’ superioara cele invatate. Acestor cameni de valoare li se incurcé drumul, li se intunec& atmosfera atunci cdnd asisté la dansurile idolatre gi foarte zeloase in jurul c&te unul monument al trecutului grandios, subinjelegandu-se cuvintele: “latd, asta este arta adevarata gi reala; ce va pasa de cei in devenire si cu " S.ar parea chiar c3 acest roi dansdnd detine 27 privilegiul "bunulul gust", fiindc’ thtotdeauna spiritul creator s-a aflat in dezavantaj faj8 de cel ce numal sta si se uitd, £818 s& puna ména la treaba; dup cum, de cdnd ‘lumea, valetul politic era mal inteligent, mal drept gi mat jchibzuit decat omul de stat la putere. lar dacd cineva ‘doregte 88 transfere in domeniul artei folosirea votului universal gi a principiulul majoritatii numerice gi, tn acelagi timp, 88 oblige artistul la autoaparare in fata forului parazitior estetici, atunci putem jura c& artistul va cel condamnat: nu desi, ci tocmal pentru cf judecatori au prociamat solemn canonul arte monumentale, (prin urmare, conform explicatiet date, arta care in toate timpurile "a fost de efect"). Si acestea in timp ce pentru ei arta inca nedevenita monumental, adicé arta contemporand, renunf& mai intai la Istorie, tn al doilea rand Tl lipseste adevarata vocatie $i in al treilea rand tocmal autoritatea istoriel. Dimpotriva, instinctul le dezvaluie acelor judec’tori c& arta ar putea fi ucisé tot de arta; c& monumentalul n-ar trebul s& mal reapara, scop in care este de folos tocmai ceea ce autoritatea lu! de odinioara detinea din trecut. in acest fel se considera cunoscatori de arta. fiindc’ de fapt ar dori s& suprime arta in general; in acest fel se dau drept “medi timp ce intentile lor stau tn prepararea de otravu acest fel 'gi cultiva limbajul gi gustul spre a deciara, de la inaltimea rasfatulul lor, de ce resping cu atata perseverent’ tot ceea ce li se ofr’ ca hrana artistic& consistent’. Ei nu doresc ca lucruri de mare valoare s& la nagtere; procedeul lor este s& spuna: "privifl, marile velori exists, sunt aici!" In realitate, valorile care exist intereseaza tot atat de putin ca gi cele care sunt in curs de realizare: viata acelor oameni depune mérturie in s. [storia monumentalului este masca prin céreia fg preschimba ura lor impottiva celor 28 nr fet byron puternici gi mari din contemporaneitate in admiratia suprasaturatd pentru cel puternici gi mari ai trecutul mascd sub care, ascungi, rastoama sensul adevéret al acelei conceptii despre istorle in contreriul su; nu se stie daca fac sau nu acest lucru cu deplina stings, in orice caz actioneazé aga ca gi cum lozinca lor ar fi: sat pe morti s’+ ingroape pe cei Fiecare din cele trei tipuri de istorie tsi gasegte indreptatire pe céte un singur teren gi intr-un singur climat; in orice alte condifii se dezvolta haotic, ca o buruian’. Dao’ omul doritor s8 creeze velori de seama are, in sine, nevoie de trecut, atunci 7! poate lu stépénire prin intermediul dimpotriva cine preferd s& stBruie in obignuinte 9i tradit cultivé trecutul ca un istori¢ antichizant; numai cel al carui suflet este apasat de nevoi prezente gi doreste cu orice pret s8 scape de povara, simte necesitatea unel istorii critice, care judeca gi pronun{é sentinta. De la trensplantarea nechibzuita a rasadurilor se trag nu putine role: criticul fara necesitate, antichizantul fara pietate, cundscatoru! maretiel trecutului fra capacitatea de a crea maretie, toate sunt astiel de résaduri degenerate, devenite buruieni finde’ au fost instrdinate de glia lor fireasca. 3 Istoria apartine deci - th al doilea rand - celor care pastreazé gi cinstesc trecutul, celui care priveste, cu te gi dragoste, inapol spre origini - locul din care a devenit ceea ce este: prin aceasta pieta in acelagi timp recunostinta pentru propria m&sura in care cultiva cu grijé cele mai vechi tradi 29 doreste gi s pastreze ca atare conditile in care ea ivit el insugi pentru cei ce se vor ivi mai tarziu - tn felul acesta slujeste el viata. Posesiunea unor bunuri strémogegti modificé tn sufletul unui astfel de om insagi notiunea respectiva: el va fi mai curand posedat de aceste bunurl, Lucrurile marunte, limitate, putrede gi ‘imbatréiite dabiindesc o demnitate gi o inviolabilitate se transfera in acele lucruri $i ial. Istoria oragului su pentru el poarta cu tumnuri, decizile primariel, serbiirile populare, reprezinta jurnalul intim cu poze al propriei tinereti; in toate se regaseste cu forta, cu hamicia. cu bucuria, cu judecata gi chiar cu prostille gi necuviintele lui. Aici se putea trai, spune él, findea se poate trai; aici se va putea trai, c&ci suntem rezisteni{ gi nu ne vom [asa tnfrénti, Cu acest “noi” va privi de sus la vietile individuale trec3> toare gi stranil, se va lua pe sine drept sufietul neamului, al oragulvi, al casei. Din ond in cfnd va salute, dincolo de tntunericul gi confuzille multor veacuri, sufietul +f poporului su ca si cum ar fi propriul lui suflet; o intuit patrunzatoare’ gi capacitatea de a presimti, adulmecarea unor ume aproape disparute, lectura instinctiv exact’ a unui trecut oricét de rescris, o intelegere rapid a palimpsestelor, ba chiar a polipsestelor - acestea sunt talentele gi lui, Cu ele statea Goethe in fata monumentului lui Erwin von Steinbach;” in furtuna senti- mentelor lui se sfagia valul istoric de nori care-i despar- tea: vedea tn aceasta creatie german din nou pentru prima oaré “aofionand asprul, puternicul suflet german" * Catedrala din Strasbourg (n. trad) 30 Tot un astfel de gand gi suflu i-au manat pe italieni Renagterii, trezind in poettilor din nou anticul geniu italic, jn “minunata sonoritate reluata 2 stravechiului cént de if", cum spune Jakob Burckhardt. Cea mai mare, valoare 0 are insa acel simt istoric - traditionalist situatille modeste, aspre, chiar precare, in care traiegte un om sau un popor; dupa cum marturiseste de pilda Niebuhr cu sincera naivitate, o& fi face placere sa tra- iasca printre miagtini gi cémpii.in tumea {aranilor care au gi el o istorie si c@ nu duce lipsa artel. Cum ar putea istoria s& fie de folos vietli mai bine decat thno- dénd legétura generatilor gi populatilor mal putin privile- giate cu fara gi moravurile tril lor, decét indemnandu-le la stabilitate, Impiedicdndu-le s8 se aventureze prin stréinatalj pentru a cduta mai binele gi a se lupta pentru aprig& concurenta? Din cand in cand, ceea ce 11 Tngurubeaza pe un individ de cutare tovaragi si antural, in cutare obignuinte ostenitoare, pe cutare versent arid, are aerul unel Inc&patanari, unel obtuzitay - gi totugi este obtuzitatea cea mei salutara gi folositoare colectivita precum stie oricine a infeles care sunt urmérile teribile ale gustulul aventuros de emigrare, chiar la populati intregi sau care @ cunoscut indeaproape starea un popor ce gi-a pierdut fidelitatea fata de trecutul s8u, ‘expus fiind unei neincetate alegeri gi cdut&ri a noului gi laragi a noulul, Sentimentul opus, de bund-stare a copa- cului cu radacinile sale, fericirea de a nu te sti aruncat in voia arbitrariului gi a intamplarii, ci de a fi crescut ca mostenitor, floare gi fruct pe terenul unui trecut, GSsindu-{i astiel justificare gi temel existentei tale - lat’ cova ce este astazi desemnat cu prioritate ca fiind propriu-zis simtul istori, Firegte c8 nu aceasta este conditia tn care omul ar avea cea mai mare aptitudine de a cuprinde trecutul in stlinjé pura: aga c& putem sa observam gi aici ceea ce am observat in cazul istoriei monumentaliste, anume c& tnsusi trecutul este in suferinj& atéta vreme cat istoria sta in serviciul vietii si este dominaté de impulsurile vietii. Pentru a vorbi cu libertatea metaforei: copacul mai ramurilor sale vizibile, Poate s8 se ingele copacul in aceasta privintd: cu cét se va ingela ins& mai mult in privinta intregii paduri din jurul sau! ~ despre care nu stie ‘gi nu simte nimic altceva decat cé ea este aceea care 11 sprijind sau ii pune piedici, Simtul antichizant al unui om, al unei comunitati orgenesti, al unui intreg popor are Intotdeauna o perspectiva foarte Tngusta; ansamblul nici u este perceput, iar putinul pe care-| inregistreazé este vazut prea de aproape gsi de aceea vazut izolat; nu este in stare s&-1 masoare $i de aceea da tuturor lucrurilor aceeagi importanta, iar fiecdrul detallu fi acorda prea mult. Apoi nu exista in aprecierea realitatilor trecutulul iferente de valori si propor, prin care lucrurile s-ar ra- porta corect intre ele, ci numai aprecieri gi proportionari ale lucrurilor vazute din optica traditionalists a privirii ‘napoi - @ unui individ sau a unui popor. Aici 0 primejdie sta intotdeauna la panda pe aproape: th cele din urma tot ce {ine de-trecut gi tot ce este vechi, dar mai este cat de cat avut in vedere, va fi accepiat firesc si cu egalé cinstire, pe cénd tot ceea ce niu intémpina vechiul cu respect, deci tot ce este nou gi in devenire, va fi respins gi privit cu dugmanie, Chiar orecii tolerau alaturi de stilul hieratic al artelor lor plas- tice gi stilul liber, lar mai tarziu nu numal c& au tolerat chiar si nasurile ascutite gi surdsurile inghetate, dar au 32 facut din acest gen de arta o delicetesa. Atunci cand mentalitatea unui popor se durifica in asemenea masurd, cnd istoria slujeste viata trecutulul in aga fel incat Suprima continuitatea vietli gi tocmai calitatea ei mai ‘nalta, cdnd simtul istoriei nu mai conserva viata, ci o mumifica — aminteste de copacul care, in mod nefireso, moare treptat de la coroana spre radacina, in cele urma gi de obicei distrugéndu-se rédacina insagi. Istoria traditionalisté degenereazd de la sine in clipa in care nu mai este insufletita gi antrenata de viata proaspata a Prezentului. Acum pietatea se vestejeste, deprinderea pedanté se-sustine mai departe, invartindu-se in. mod egoist gi automultumit in propriul ei cerc. In aceste conditii asistim la penibilul spoctacol al furiei de a colectiona, al neobositel scormoniri in trecut. Omul se las& invaluit de o atmosferé de mucegai, el reugeste 8

    You might also like