44 Henry Miller Si im fiecare zi — cine ar fi erezut? — porneam mecanic sai-mi caut de lucru. Ag fi putut chiar sa-mi iau o slujba pentru un interval de cAteva ore. La ciiderea noptii insi cram intotdeauna inapoi in barlog. Cum ii simteam prezenta, o linigte plina de tristete ma invada. lat-o acolo, pizda ei, vegnic deschisa, vegnic asteptandu-ma. Gata, ca o floare-capeana, si ma inghita pe de-a-ntregul. Era un ealvar care ameninta sa nu se mai sfarseascd niciodata. Timpul se tara intr-un mod pe care nu l-am crezut nici odataé posibil. Intervale de cinci minute care se lungeau atat de insuportabi am crezut c-o si innebunesc. Omul care se uita la ceas avea botnita si cdtuse ; inaun- trul lui o mie de fiinte se zbateau sa scape. Fiecare impuls indbusit parea sa se in- toarcd la o sursd misterioasa si sa pri- meased acolo formé gi substanta, si devin un fel de creatura elementara, un homun- culus viu si inspaéimantator. Conflictul din- tre aceste euri embrionice incarcerate in trupul meu somnambulic a luat proportii , caLumea serulii 45 fantastice. Daca iegeam la plimbare, plu- teau in jurul meu ca un nor, ca o ecto- plasma generataé de simplul act al respiratiei. Cand faiceam sex, iegeau din mine, de parea as fi golit resturi intr-un canal, Cum deschideam ochii, erau iaragi cu mine, roiau galdgioase gi insistente ca de obicei. Singurul meu refugiu — nu mai aveam de ales — era pierderea identitatii. Cu alte cuvinte, si fug de mine insumi. Aga ere- deam c& fug de ea. N-am ajuns prea departe, nici de mine, nici de ea. Am dat de veste cé am plecat in Alaska, dar de fapt eram doar la cateva strazi departare. M-am comportat, totusi, ca si cum as fi disparut cu adevarat. Alaska s-a dovedit a fi o mina adanea in care m-am ingropat singur. Am ramas in subterana multa vre- me, uitand de lucruri ca mancarea, aerul proaspat, lumina soarelui, tovarasia oa- menilor. in stréfunduri am intrat in contact cu spiritele pamantului. Astfel am ajuns si-mi dau seama ca problemele pe care le46 Henry Miller situasem undeva intr-un dincolo vag, ca niste zepeline-n vis, erau de esenti sub- terand. Drept tovaragie aveam spirite vi- tale precum Nietzsche, Emerson, Thoreau, Whitman, Fabre, Havelock, Ellis, Maeter- linck, Strindberg, Dostoievski, Corki, Tolstoi, Verhaeren, Bergson, Herbert Spencer. Le intelegeam limba. Eram fa- miliarizat cu ei. Nici un motiy serios sa ies de-acolo 84 iau o gura de aer. Aveam totul la indemana. Dar, asemeni unui prospee- tor singuratic care da peste o uitata mind de aur, trebuia sé iau doar ce pot cara in mainile goale gi sa ies la suprafati dupa ajutor. Era neaparat necesar sa-i conving si pe altii ca o asemenea comoara exista, sa-i rog sA se intoarcé cu mine si sa ia dupa placul inimii. Efortul de-a face cunoscuta aceasta descoperire s-a dovedit pana la urma atat de dificil, ineat aproape c-am uitat eu ce seop am revenit la viatii. Nu doar ci am fost intAmpinat cu scepticism si deradere, lumea m-a tratat de parca mi-as fi pierdut mintile. Prietenii cei mai apropiati si maiLumea serulii a7 dragi au fost cei mai impenetrabili. Din cfand in cand, am mai dat peste cfte-un strain care asculta cu simpatie, dar dintr-un motiv sau altul nu ne-am mai intalnit niciodata a doua oara. Impresia lasata de asemenea intalniri era ca am fi vestitorii altei lumi, meniti sa intre in contact doar 0 clipa, cat sa nu se sting’ de tot scanteia credintei. Cand am fost copt pentru ined 0 ,afacere amoroasa“, eram atat de ranit gi dezorien- tat, ci eram o prada usoara. Fara veste, am fost aruncat in lumea muzicii. $i am raspuns cu fiecare por frematator. Efectul a fost de parca mi-as fi dus sufletul la baia turceasca. Toate notiunile metafizice ca- re-mi ramasesera in cap au iesit din mine. fn timpul acestui proces am pierdut ceva carne de prisos si, odata cu carnea, o serie intreaga de iritatii ale pielii. Cu aceasta, razboiul sexelor a inceput de-adevaratelea. Talentul ei muzical, eare ma atrasese ca un magnet, a trecut curand pe locul al doilea. Era o cdtea puritana istericd si laseiva, a céirei créipdtura era48 Henry Miller ascunsa sub un caier de par incdleit care parea un soi de desaga scotiana. Prima data cand degetele mele au venit in contact cu ea a fost intr-o seara, candva pe la inceputul perioadei cand ii faceam curte. Ea se intinsese pe calorifer sa se incal- zeasea. N-avea pe ea deeat un halat de matase. Smocul de pair dintre picioare i se ghicea cu atata proeminenta, ca pared ar fi avut © conopida ascunsa sub halat. Spre oroarea gi uluirea ei, m-am repesit s-o ating tocmai acolo. A fost atat de sur- prinsa, incdt am crezut c-o s-o ia razna. Nu mi-a ramas decat si-mi inhat palaria gi haina gi tule-o. Pe hol, la capatul scarilor, m-a ajuns din urma ; tremura, era inca uluita, dar era evident c& nu voia sa mA lase sa plee ataét de precipitat. fn lumina péilpéitoare a unei plite cu gaz, am luat-o in brate siam facut tot ce mi-a stat in putinté sa-i netezese sentimentele de- ranjate. Mi-a raspuns cu imbriitisiri fierbinti. Am tras concluzia ca totul era iaragi cum trebuie, (Inca doar cateva minute, ma gdndeam eu, gi vom fi inapoiLumea sexului 49 in cimaruta ei confortabilé giugiulin- du-ne.) Descheindu-ma la pardesiu ct am putut mai discret, mi-am deschis slitul. Apoi i-am luat cu blandete mana si i-am strans-o in jurul ciocanului meu. Acesta a fost punctul culminant! Cutremurandu-se toata, il lisa din mana si izbueni intr-un acces de plans. Am lasat-o balta pe hol si, apucénd-o furtunes pe sciiri, am sters-o in strada. A doua zi, am primit 0 scrisoare in care imi spunea ed speré sa nu ma mai vada niciodata. Peste cAteva zile insé m-am intors. Ia- rasi s-a intins pe calorifer, doar in capotul de matase. De data aceasta, am procedat. ceva mai cu tact. Ca din intamplare, cum ar yeni, mi-am petrecut degetele usor peste capotul de matase. Tufigul ei bogat parea de-a dreptul electrizat; parul statea zbarlit si aspru, ca un burete de sarma. Era nevoie, in aceasté abordare, si mentin un flux continuu de conversatie despre muzica gi alte teme distinse, in timp ce 0 mAng§iam chipurile distrat. Recurgand la acest subterfugiu, ii dideam ocazia, sau