YTV TTT) MEDICALA Principiile fizice mcr meg sy Sonia Herman2 SEMNALE Scmnalul reprczint cvolutia in timp a unuia sau mai multor parametri ai unei marimi fizice ori de alla natura: semnal electric, chimic, acustic, optic etc. Prin combinarca semnalelor, pe baza anumitor reguli, se construiesc mesaje care poarta informatie (vezi Anexa 2). Functionarca oricarui sistem, animat sau inanimat, se bazeaza pe transmiterea si prelucrarea unci cantitdti imense de informatic, deci de semnale. in sistemele tehnice, cel mai frecvent folosite sunt semnalele electrice, usor de general, de masurat si de prelucrat. {in sistemele vii, pe ling& semnalele electrice (polarizarea membranei celulare, potentiale de actiune etc.) se vehiculeaz& cu precidere semnale chimice (mesageri chimici). Scmnalele pot fi continue sau analogice si discrete sau numerice. Un scmnal analogic este un semnal cu variatic continua, care poate lua orice valoare intr-un domeniu dat sau, allel spus, poate lua o valoare oricat de apropiata de o valoare dati. Asta inscamni ci, daca un semnal are la un moment dat valoarea 1,5 (in unitatile de masura corespunzatoare), pentru a ajunge la valoarea 1,6, el trece mai intii prin 1,51, dar si prin 1,501, dar si 1,5001 etc. Un semnal discret sau numeric este cel ce poate lua numai anumite valori bine determinate, eventual exprimate prin numere. Evolutia in timp a semnalului reprezint forma sa de undd. Pentru semnalele periodice, ea caracterizeazi semnalul. fn Fig. 2.1 am reprezentat diferite tipuri de semnale. fn Fig. 2.1a si 2.1b suntexemple de semnale analogice cu 0 evolutie legicd (exponentiala, respectiv sinusoid’); Fig. 2.1¢ reprezinta un semnal analogic oarecare. in Fig. 2.1d este 0 succesiune de impulsuri; cle pot avea aceeasi amplitudine (cx. potentiale de actiune) ori amplitudini diferite, ca in figura. In Fig. 2.le aparc o succesiunc de scmnale puténd lua doua valori. Este modul general in care se reprezint& orice semnal (mesaj) la prelucrarea pe calculator, unde se foloseste baza de numeratie 2 (doua valori semnificative, 0 si 1, vezi Anexa 2). Nivelul (tensiunca) de 0 si 1 depinde de tipurile de circuite utilizatc (ex. 0 > 0 V, 1 > 5 V). Linia care urmareste variatiile amplitudinii unui scmnal complex reprezintd inféisurditoarea scmnalului, care, in uncle cazuri, poate da informatii despre anumite caracteristici alc semnalului respectiv.16 PRINCIPILE FIZICE ALE APARATURI MEDICALE MODERNE Tipuri de semnale a, b., ¢. Semnale analogice: a. exponential; b. sinusoid’; ¢. semnal analogic oarecare semnale discrete; d. semnal reprezentat prin linii (ex. spectre, ve7i infra) sau suc (cx. potentiale de actiune; in acest caz toate au aceeasi amplitudine); e. suc pot lua doud valori, notate, de regula, prin 0 si siune de semnale ce f. sernnal ce poate lua 0 succesiune de valori, exprimabile prin numere; linia punctat in ¢. represint infigurdtoarea in dispozitivele electronice se genereaza si se foloseste o mare varietate de scmnale periodice sau sub form de monopuls. La fel pentru stimularea unor sisteme biologice. _ Semnatcle periodice sunt generate de oscilatoare sinusoidale sau in impulsuri de difcrite - forme, cu parametri ficgi sau variabili. Freeventa (f = 1/T) este inversul perioadei. Pentru } LE 2.2) ca fiind raportul dintre ydurata impt /T). ‘Tipuri de semnale periodice si definirca parametrilor a. Semnal sinusoidal; b. semnal in impulsuri dreptunghiulare; . semnul in impulsuri triunghiulare; A= amplitudinea; T = perioada; f = 1/T = frecventa; t, = durata impulsului; t, = intervalul dintre impulsuri; (,/T = factorul de umplere; T = 1, + b.PROLEGOMENA 17 in analiza caracteristicilor unor sisteme, tehnice ori biologice, se urmiirestc rispunsul acestora fa anumite semnale speciale, ca cele reprezentate in Fig. 2.3. Impulsul Dirac (8) cstc un impuls unic de durata foarte mica (teoretic zero) si de amplitudine foarte mare (teoretic infinita). Semnalul treapta reprezinta un salt brusc (in interval teoretic zero) intre doua nivele de tensiune. La semnalul ramp, trecerea intre cele doua nivele se face liniar, intr-un timp finit. a. b. Fig. 2.3 Impulsuri speciale a. Impuls Dirac (8); b. semnal treapt&; c. semnal ramp ~ Un parametru important al generatoarelor de semnal este stabilitatea in de Seopeeoci Pentru a asigura o buna stabilitate, circuitele includ un cristal de cuart, a clrui frecventa de rezonanté se pastreaza in limitele unei erori de 10-6 — 10-8. Functionarca sc bazcazi pe fenomenul piezoelectric (vezi Imagistica folosind ultrasunete). Perturbatii. Modificarea aleatoare (necontrolaté, necunoscut&) a scmnalelor sau a combinatiilor lor (mesaje) reprezint& perturbatii. Perturbatia poate duce fa altcrarea partial ori totala a semnificatiei mesajului. Perturbatia clectricd sc mai numeste si zgomot sau brum. Sursa de zgomot poate fi interna, proprie sistemului, ori externa. Zgomotul sc caractcrizcaza prin amplitudine (putere medie) si spectru (caracteristici de freeventa, vezi Analiza Fourier. Filtre). Principala sursa interna de zgomot cstc agitatia termicd a sarcinilor clectrice libere, a caror rezultanta la un moment dal este diferiti de zero. Curentul rezultat datorita misc&rii dezordonate a sarcinilor produce o cAdere de tensiune pe elementele resistive. O caractcristica importanta a acestui tip de zgomot, numit zgomot termic, este faptul c& cnergia sa are o distributic uniform’ in intreaga banda de freeventa (cgomot alb). Valoarea medie patratica a puterii zgomotului cste data de relatia lui Nyquist: c? =$=4kTRF in care: k = constanta lui Boltzmann; F = lirgimea benzii de frecventa, in Hz (vezi Analiza Fourier. Filtre); T = temperatura absolut’; R= valoarea rezistentei. Se defineste raportul semnal/zgomot ca find raportul dintre puterea semnalului util si puterca semnalului de zgomot. Evident, pentru a distinge scmnalul util de zgomot, raportulLE MODERNE 18 PRINCIPILE FIZICE ALE APARATURI MEDI semnal/zgomot trebuic s4 fic ct mai mare, deci zgomotul cat mai mic. Zgomotul poate fi micsoral printr-o serie de masuri generale (filtrare, ecranare, imp&mantare, utilizarca unor componente cu zgomot mic etc., vezi Probleme ridicate de utilizarea aparaturii electronice) ori specifice tipului de instalatic. PRELUCRAREA SEMNALELOR Prelucrarea semnalelor consta in stabilirca $i modificarea caracteristicilor acestora ca sia regulilor de combinare, fara a altera continutul informational al mesajului. 1. Codificarea reprezinta atribuirea unui simbol ficc4rui semnal si stabilirea regulilor de combinare pentru a forma mesajc. Exemplu: graficrea fonemelor, trecerea dintr-un alfabet ntr-altul, codificarea semnalelor in analizori. 2. Traducerea const in transformarea unci marimi (fizice, chimice etc.) intr-o marime de alt naturi. Exemple: Microfonul transforma sunctele in semnale electrice, dift realizeaz& operatia invers&, in urechea interna arc loc o traducere mecano-clectrica, celulcle fotoreceptoare transforma excitantul luminos in semnal clectric (modificarea potentialului membranar). Frecvent, traducerea ¢ insolita de modificarea codului (adecvat marimii), 18 implica. Excmple: La traduccrea dintr-o limba in alta, se poate mentine acelasi alfabct sau se poate trece in altul; un fonem poate fi codificat in cod morse; marimca utilizaté poate fi grafica, sonora, luminoasa, electrica. Dispozitivul ce realizeaz’ operatia poart’ numele de traductor. in masurarea parametrilor fiziologici neclectrici se folosesc traductoare cc transforma mirimea respectiva in semnal electric, in vederea prelucrarii. 3. Conversia, Transformarea unui scmnal analogic intr-unul discret sau invers poarta numele de conversie analog/numericd (discreta) si, respectiv, numeric (discret /analogica. Dispozitivul se numeste convertor. Exemple: fn sistemulnetvos'periferic, semnalele sunty in general, analogice, iar in sistemul nervos central (SNC) se vehiculeaza semnale discrete; succesiuni deimpulsuri (potentiale deactiune); la interfata dintre segmentul periferic si cel central al analizorilor arc loc o conversic analog/discreti. N.B. Semnalele discrete sunt mai stabile la perturbayii decat cele analogice. Conversia unui semnal analogic intr-un semnal numeric implica operatia de esantionaxe. Se misoara valoarea scmnalului la intervale egale ale variabilci independente: de timp (At), dac& e vorba de variatia temporal, de spatiu (Ax), dacd ¢ vorba de variatia spatiala etc. Vom lua in continuare ca cxemplu variatia temporal. Valorile masurate se exprima tn numete binare (vezi Anexa 2). Intervalul de csantionare trebuie sd fic cu att mai mic cu cat semnalul are variatii mai rapide, pentru a nu pierde anumite valori (Fig. 2.4). Precizia depinde de numirul de cifre binare prin care se exprima fiecare valoare. Frecvent se lucreazi cu 8 cifre binare (purtind o informatie egala cu un octet sau byte) ori multipli de 8.PROLEGOMENA 19 Nt Fig. 2.4 Conversia analog/numerica si numeric/analogic& a. Conversia analog/numerici prin esantionare; b. conversia numeric/analogic’ a semnalutui numeric ob(inut prin esantionarea la intervalul At; se observa c& se obtine acceasi curb; ¢, conversia numeric- analogic4 a scmnalutui numeric obtinut prin csantionarea la intervalul At, =3 At,; se observa c& se objine un semnal mult deformat in zonele unde variatia e rapida; s-au pierdut primul maxim si primul minim; N = valoarea numeric’ a semnalului in punctele de esantionare, notate pe axa ty AU= interval de csantionare corect ales; At,= interval de esantionare de trei oti mai mare, ales necorespunzitor Scmnalele numerice, constituite dintr-o succesiune de cifre binare, pot fi reprezentate si transmise paralel, deci fiecare poritie binara pe o alta linie de wansmisie, ori serie, succesiv pe acceasi linic. De exemplu, propagarea potentialelor de actiune de-a lungul neuronului este o transmisic scri¢; transmiterca unei informatii utilizind mai multe fibre nervoase reprezintd o transmisie paralel. Trecerea de la un mod de reprezentare la cckilalt se numeste conversie serie/paralel si, respectiv, paralel/serie. 4, Modularea. Modificarea unui parametru al unui semnal (semnalul purtétor) in concordant cu cvolutia unui alt semnal care reprezint& mesajul (semnalul modulator) poarta numele de modulare. Scmnalul astfcl obtinut sc numeste semnal modulat. Modularea poate fi in amplitudine, in frecventa, in durat& etc., functie de parametrul modificat. Freeventa semnalului modulator este mai mic decat frecventa purtatoarei. Pot fi modulate atat semnale continue cat si semnale discrete (Fig. 2.5). Modularea permite transmiterca mesajelor fn conditii mai bune, din punct de vedere al stabilititii la perturbatii, al echipamentelor de transmisie si receptie etc. Extragerea mesajului din semnalul modulat se face prin operatia inversa, demodularea. Excmple: fn transmiterea programelor de radio si televiziune, un scmnal de inalti freevent&, reprezentind frecventa postului (canalului TV), ¢ modulat cu semnalul audio sau video si este transmis astfel. In receptor are loc demodularea, prin care se extrage mesajul. in segmentul periferic al analizorilor, scmnalele sunt modulate in amplitudine (amplitudinca potentialului de receptor depinde de intensitatea stimulului), iar in SNC sunt modulate in freeventa (fiecventa de repetitie a potentialelor de actiunc). Conversia analog/ discret ¢ insotita, in acest caz, si de schimbarea tipului de modulare.20 PRINCIPILE FIZICE ALE APARATURI MEDICALE MODERNE AOU AMA Re c Fig. 2.5 Modularea a, Semnalul modulator: fn stinga sinusoid, iar in dreapta semnal dreptunghiular; b. semnal modulat in amplitudine; ¢. semnal modulat in frecventa 5. Amplificarea. Semmnalul, reprezentind evolutia in timp a parametrilor unei marimi, poart& o anumil4 energie (sau putere daca ne referim la unitatea de timp). Amplificarca reprezintA mérirea puterii semnalului. Energia necesar amplificarii se obtine de la o sursé exterioar’i. Amplificarca insoleste frecvent celelalte prelucrari. Exemplu: Sensibilitatea organelor de simt este extrem de mare. Asta inscamna ca pentru a provoca o senzatie e suficient un stimul (semnal excitator) cu o putere foarte mica, mult mai mica decat puterca semnalului transmis in SNC. in conse senzoriale are loc o amplificare, cnergia necesuri fiind de naturi metabolic’. Astfel, e suficient un singur foton, avind 0 energie de 2,5 eV lao lungime de unda de 500 de nm, pentru a bloca trecerea prin membrana celulei fotoreceptoare a cca 10° sarcini electrice clementare si a declanga senzatia de vedere, ceca ce necesilii o cnergic de 2-10 eV, deci se realizcaz.é o amplificare de aproximativ 10°.3 ANALIZA FOURIER. FILTRAREA Un semnal periodic poate fi descompus intr-o suma de sinusoide si de cosinusoide, cu frecvente in raport de numere fntregi, cu amplitudini diferite si, eventual, defazate intre ele. Frecventa cea mai mica, fundamentala, esic acceasi cu [recventa semnalului descompus. Celelaltc semnale sunt armonice superioare. Caracteristicile amplitudine/frecvent& ale componentelor reprezintaspectrul semnalului. Se face, in felul acesta, o trecere din domeniul timp (evolutia fn timp a semnalului) in domeniul frecvenl& (amplitudinca componentelor sale spectrale). Operatia se numeste descompunere in serie Fourier sau, mai general, analizd Fourier. Spectrul definestc complet semnalul, ceea ce inseamni ca se poate face trecerea inversa: din domeniul frecvent& in domeniul timp. Pentru intelegerea intuitiva a analizei Fourier, am reprezentat in Figura 3.1 compunerea/ descompunerea unui semnal periodic, avind dou’ componente, fundamentala (cu frecventa 1) si armonica a doua (cu frecventa dubl4, 2f), de amplitudini diferite si in fazi. Valorile instantanee ale celor doua sinusoide se insumeaza algebric, in ficcare moment de timp. Astfel, la timpul 0, ambele sunt nule, deci suma va fi tot zero. fn punctul B, corespunzind lat = 7/8, armonica a doua e maxima si amplitudinea ei (A,) se insumeazii cu elongatia fundamentalei. in punctul C, t= 7/4, fundamentala e maxima, iar armonica a doua nula; punctul rezultant va avea elongatia egal cu amplitudinea fundamentalei (A,). in punctul D, t= 37/8, armonica a doua atinge maximul negativ, deci amplitudinea ei se scade din clongatia fundamentalci. La t = T/2, ambele sunt nule, deci si rezultanta va trece prin zero. Sc procedeaza similar si in cea de a doua semiperioada. Rezult& curba trasati cu linic groasa. Acest semnal poate fi, evident, descompus in cele dow componente. Consideraliile de mai sus Je-am facut presupundnd sinusoidcle axate pe linia de zero. Ele ins pot fi axate pe un alt nivel (Aq), cea ce inscamna c& va exista si o component’ continua (de frecventa nula), fn Fig. 3.1¢ e trasat spectrul semnalului. fn abscisd este frecventa, iar in ordonata, amplitudinea fiecérei componente spectrale. Accasta din urmi se poate calcula pornind de la expresia evolutiei in timp a scmnalului: "2 Ay -z fatty -ip 2% a 2 {s()sin(ior)at Tin 5M 2 & [s(jcos(io) dt Tin22 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE uunctia cc defineste evolutia semnalului in timp (1); rioada semnalului si, implicit, a fundamentalei; freeventa scmnalului si, implicit, a fundamentalei; nf = pulsatia semnalului; si c Fig. 3.1 Analiza Fourier a. Compunerea unui semnal (curba desenata cu linie groasd) prin insumarea a doua sinusoide, de frecventa f (f{undamentala) si, respectiv, 2f (armonica a doua); b. esantionarea aceluiasi semnal in vederea descompunerii in serie Fourier; ¢. spectrul semnalului de la a. si b.; d. esantionarea gresit’ a unui semnal cu variafii rapide, cu intervale de egantionare prea largi; T = 1/f = perioada fundamentalci, egali cu perioada curbei rezultante; S(t) = semnalul (evolutia in timp); A(f) = amplitudinca componentelor spectrale; Ay = marimea componentei continue; A, = amplitudinea fundamentalei; A, = amplitudinea armonicii a doua; At = intervalul de esantionare; 1...8 = punctele de esantionare Pentru stabilirea spectrului unui semnal pentru care nu sc cunoastc expresia analitica (SQ), acesta se eyantioneazd (vezi Semnale). Pornind de la valorile in fiecare punct de csantionare, S,, se poate calcula amplitudinea componentelor spectralc (A,, amplitudinea sinusoidelor cu frecventa if, B,, amplitudinea cosinusoidclor cu frecventa if si Ay componenta continua. in exemplul nostru, fiind doar dou componente spectrale, i ia valorile 1 si 2PROLEGOMENA 23 Deoarece spectrul ¢ format numai din componente armonice (i ia valori intregi), se obtine un spectru de linii. Pentru un scmnal aperiodic se procedeaza similar (transformata Fourier), dar distanta dintre componcnicle spectrale este infinit mic&; rezultd deci un spectru continuu. Intervalul de csantionare trebuie s& fie cu atat mai scurt cu cat semnalul arc variatii mai rapide, altfel se pierd componentcle spectrale de frecventa mare (Fig. 3.1d). Spectrul defineste complet (univoc) scmnalul, astfel incdt avind spectrul se poate reconstitui variatia in timp a semnalului, S(t) S(t)= Ay + ¥ (A, sin(iot) +B, costiot)) i ea Nae é f (ute b. iG f {tl ¢ Pp « lu, f fF | Wty = * r e ff 40 OF e * ’ [ ee ° f 3 Sf Tf f Fig. 3.2 Spectrele unor semnale a. Semnal sinusoidal de frecventa f; b. semnal sinusoidal de frecventa f, modulat in amplitudine cu uun semnal sinusoidal de freeventa f,,; €. . semnal sinusoidal de frecventa f, modulat in frecventa cu un semnal sinusoidal de freeventa f),; d. semnal dreptunghiular simetric, de freeventa f; e. semnal dreptunghiular antisimetric, de frecventa f; £. impuls Dirac; in stinga c reprezentat’ evolutia in timp a semnalului, iat in dreapta, spectrul corespunzitor24 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE fn Figura 3.2 am reprezentat spectrele unor semnale particulare. Spectrul unei sinusoide este, cvident, format dintr-o singura linie, deoarcce cuprinde o singura frecvent&. Spectrul unui semnal sinusoidal modulat in amplitudine tot cu un semnal sinusoidal cuprinde tei linii spectrale: o linie contrala de frecventa purtatoarci (f) si dou’ linii laterale decalate cu frecventa semnalului modulator (£,,), deci avand frecventele f — f,, si, respectiv, f+ f,,. Un semnal sinusoidal modulat in frecventa are un spectru mai complex, format dintr-o linic central, de frecventa purtatoarei si un numar mai marc de linii latcrale simetrice; numarul si amplitudinea lor depinde de relatia dintre freeventa semnalului modulat si a celui modulator. Spectrul unor semnale dreptunghiulare simetrice, s(t) = s(t), cuprinde numai armonice pare, iar a unuia antisimetric, s(t) = — s(—t), numai armonice impare. Un impuls Dirac arc un spectru continuu, larg, toate componentele spectrale avind aceeasi amplitudine. FILTRAREA Daca din spectrul unui semnal se elimina anumite componente spectrale este evident c& semnalul va fi deformat. Eliminarca voit a unor frecvente poarta numele de filtrare, iar dispozitivul respectiv este un filtru. Un filtru ideal arc o amplificare constanta intr-un anumit domeniu de frecventi reprezentind banda de trecere a filtrului; in afara benzii de trecerc, amplificarca e nula, deci semnalele cu frecvente in afara benzii de trecere sunt rejectate. Pentru un filtru real, amplificarea scadc treptat. Limitcle benzii de urecere, numite frecvenfe de tdiere, sunt considerate frecventele la care amplificarea scade cu 3 dB. N. B. Amintim ca dB este unitatea de masurd a unei amplitudini relative: A,= 10 Ig(A/ Ap): [A,] = 4B, in care A, este 0 amplitudine de referinta. La un raport MA, = 2 s obtine A, = 3 dB. Deci o variatie de + 3 dB corespunde dublarii, respectiv injumétagirié amplitudinii. A A A A Fig. 3.3 Filtre a. Filtru trece jos; b. filtru ttece sus; ¢. filtru trece banda; d. filtru opreste banda; A = amplificarca; f= freeventa; f, = frecventa de ticre inferioar&; f, = frecventa de tdiere superioard; pe rindul de sus sunt reprezentate caracteristicile unor filtre ideale, iar pe cel de jos a filtrclor reale corespunzatoarePROLEGOMENA 25 Functie de banda de trccere, filtrele pot fi de mai multe categorii. Filtrul trece jos (FTJ, Fig. 3.3a) amplificd numai frecventele joase, incepind cu componenta continua (f = 0); prin filtrul trece sus (FTS, Fig. 3.3b) trec numai frecventele inaltc; filtrul trece bandé (ETB, Fig. 3.3c) permite amplificarea semnalelor dintr-un anumit domeniu de frecvente, limitat att inferior cat si superior; filtrul opreste banda (FOB, Fig. 3.3d) rejectcaza freeventele dintr-o anumit& banda si permite treccrea celorlalte. Functie de largimea benzii de trecere, filtrele pot fi de banda larga sau de banda ingusti. Evident cd un semnal filtrat, deci din care s-au climinat uncle componente spectrale, va fi diferit de cel initial. fn Figura 3.4 s-a reprezentat un exemplu de modificare a semnalului prin filtrare. Semnalul din Fig. 3.4a are patru componente spectrale: fundamentala si armonicile de ordinul 2, 3 si 4. Spectrul corespunzitor se vede in Fig. 3.4b. Figurile 3.4c, 3.4d si 3.4e reprezint semnalul din care s-a climinat armonica a patra, spectral si FTJ aferent, in Figurile 3.4f, 3.4g si 3.4h a fost rejectata fundamentala printr-un FTS t a 30 4. an 2 | | 0} ot. 012345 t A ee (Hz)26 5 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE g 12345 f h. t f. {(Hz) Fig. 3.4 Modificarea scmnalului in urma eliminarii unor componente spectrale a, Semnal avind patru componente spcctrale: fundamentala (f) si armonicele de ordinul 2, 3 si 4 (2f, 3f si 4f); b. spectrul semnalului de la a.; ¢. semnalul din care s-a eliminat armonica a patra, d spectrul semnalului de la d; e. caracteristica filtrului trece jos; f. semnalul din care s-a eliminat fundamentala; g. spectrul semnalului de la f.; h. caracteristica filtrului trece sus; linia gros ¢. si f. represinté semnalul compus Filtrele se foloscse pentru cxtragerea (FB) ori eliminarea (FOB) dintr-un semnal complex a unui domeniu de frecvente, la separarca frecventelor joase de cele inalte (FTT sau FTS), la climinarca zgomotului (a perturbatiilor), atunci cand acesta are un alt spectru de frecvent& decat semnalul util etc, Analiza spectrala, constand in determinarea experimental a componentelor spectrale ale unui semnal complex se realizeaz cu un sct de filtre (FTB) de banda ingusti, astfel incat ficcare extrage doar un domenin ingust de frecvente, la limiti o singura frecventa. Un exemplu de analiza Fourier din lumea vic este urechca intern’, care realizcazi separarea spatial, de-a lungul membranci bazilare, a componentelor spectrale ale semnalului sonor, prin filtrari succesive. Membrana bazilar se comport ca un continuum cu frecventa de rezonanta variabila progresiv, de la bazi spre apex, baza corespunzind frecventelor nalte si apexul frecventelor joasc. in consecin{ii, membrana bazilara poate fi privité ca o insiruire de FTJ, cu frecventa de tiere din ce in ce mai joasa, pe miisura inaintirii de la baz spre apex.4 STRUCTURA_GENERALA A UNEI INSTALATI DE MASURA, PRELUCRARE SI COMANDA Exist o imensa varietate de instalatii electronice utilizate in cercetarea biologica si in aplicatiile medicale. Vom incerca in ccle ce urmeaza sa sistematiz4m principalcle subansamble ce intra in structura unor echipamente de masurare si prclucrare a semnalelor side comanda. in Fig. 4.1 am reprezentat 0 schema foarte generala. Diversi parametri fiziologici (ori alte marimi ce urmeaza si fie masurate) trebuic transformati in semnal clectric in vederea prelucrarii. fn consecinta, e nevoic de un traductor (1). Se foloseste o mare varictate de traductoare, adecvate marimii inregistrate. Scmnalele obtinute fiind de obicei de amplitudine mica, cle trebuie amplificate (A). Sc cazi amplificatoare operationale de diferite tipuri. N.B. Amplificatoarele operationale (AQ) sunt amplificatoare integrate (vezi Probleme ridicate de utilizarea aparaturii clectronice) cu doud borne de intrare, cu amplificarea si impedanta de intrare foarte mari, teoretic tinzind spre infinit, si cu impedanta de iesire foarte micd, teoretic tinzind spre zero, Cu ajutorul lor se construieste o mare varietate de circuite de amplificare si de circuite ce realizeaza diferite functii. p> {Attinreg 1 emn SB Fig. 4.1 Schema general’ a unui sistem de masur, prelucrare si comanda Com SB = sistemul biologic, T = traductor; A = amplificator; PA = sistem de prelucrarc analogica; PN = sistem de prelucrare numeric’; CAN = convertor analog/numeric; CNA = convertor numcric/ analogic; I = interfat’; C = calculator; Progr = programe si introducere manual de date; Af = afisare; inreg = inregistrare; semn = semnalizare; Com = comanda; FF = factor fizic28 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE Adesca ¢ necesar 0 prelucrarc analogicd a semnalclor (PA): filtrare, integrare, comparare cu altc semnale etc. Semnalul astfl obtinuteste, in general, prclucrat tn continuare numeric (PN); pentru accasta trebuie intercalat un convertor analog/numeric (CAN). Instalatiile moderne au un calculator inchus (C), ceea ce permite prelucrari pe baz de programe, mai complexe, mai versatile si mai cficiente. Pentru introducerca datelor in calculator e necesar sa se foloscasca o interfata (I) care sa dea la iesire semnale compatibile cu limbajul calculatorului. Interfetelc pot fi universale, care admit la intrare semnale avind caracteristicile cuprinse intre anumile limitc, indiferent de provenicnia lor, sau intcrfete specializate, construite special pentru instalatia respectiva. Uneori, mai ales in acest ultim caz, interfata poate include $i convertorul analog/numcric. Rezultatele prelucrarii sc pot afisa (Af) sau inregistra (inreg). in anumite condilii, poate fi util ca uncle rezultate sa fie semnalizate (semn) luminos ori sonor. Uneori, in vederea afisdrii sau inregistrarii, semnalele sunt din nou convertite in semnalc analogice (CNA). Afisarea se poate face cu instrumente cu scala gradat, instrumente cu afigarc numeric’, pe ccran de osciloscop sau monitor; uneori se proiecteaz& pe un ecran. inregistrarea sc face pe hirtic, sub forma de text sau grafic’, pe pelicula fotografici, pe banda ori disc magnetic. Exist4 multe situatii in care procesul nu se opreste aici. Pe baza rezultatelor obtinule se dau comenzi care duc la reglarea, direcla sau indirect, a parametrilor masurati. Dispozitivele de comanda (Com) sunt, de regula, analogice, deci necesita o prealabild conversie (CNA). Adesca, in functie de rezultate, poate fi necesara modificarea unor parametri ai sistemului insusi, de exemplu aplicarca unui factor fizic, spre a sc inregistra apoi raspunsul sistemului, ceca ce s-a reprezentat in schema prin legiitura la blocul de prclucrare analogica (PA), de prelucrare numerica (PN) sau modificarca programului de procesare pe calculator. Legatura de comandi, de la icsirca sistemului spre intrarc, reprezint’ o cale de reactic care permite reglarea si controlul unor parametri gi asigura stabilitatea sistemului (vezi infra). {in echipamente concrete exist abateri mai mari sau mai mici de la schema general de mai sus. Functiile indeplinite de diferitele subansamble sunt extrem de felurite si, in consecint, si constructia lor. Rolul traductoarelor il pot indeplini instalatii optice, mecanice, clectromagnetice extrem de complicate. Comanda din schema de mai sus poate reprezenta un dispozitiv de excitare a sistemului studiat, cum ar fi in tehnicile utilizand diversi factori fizici: camp clectromagnetic (RMN, RES, radiatii X sau y, radiatii luminoase cte.), ultrasunete (ecografie, cfect Doppler) ori un dispozitiv ce impunc sistemului anumite conditii controlate, ca in tehnica patch-clamp ctc. Prelucrarile la care sunt supusc semnalcle sunt si cle de o mare varietate. SISTEME CU REACTIE Orice instalatie poate fi considerat& ca un sistem de comanda, in care 0 mdrime de intrare (x) aplicaté unui element de executie genereaz’ o mdrime de iesire (y). Sistemul poate avea mai multe intrari si poate cuprinde oricate subunititi (blocuri, black-box) legate intre ele (Fig. 4.2). Relatia dintre marimca de intrare si marimea de iesire reprezintafunctia de transfer a sistemului: y = f (x); ea este o caracteristica a clementului de executie.PROLEGOMENA 29 FO) 2) fos) LS fa(xa,x4) y= fx) f(x) lw b. Fig. 42 Sistem de comanda a, Schema general% a unui sistem de comand’; b. schema bloc a unui sistem de reglare cu mai multe subunitati; x = miirimea de intrare; y = marimea de iesire; {(x) = functia de transfer a sistemului; x, =x, = semnale intre subunitati; f, ~ f, = functiile de transfer ale blocurilor Atat marimea de intrare ct si functia de transfer a sistemului (a elementului de cxecutic) pot fi afectate de perturbatii. Marimea de iesire urméreste variatia marimii de intrare, cu erorile datorate perturbatiilor. Un astfel de sistem nu poate compensa efectele lor. Exemplu: ransportul pasiv. Existenta perturbatiilor oblig& la controlul permanent al mirimii de icsirc. Pentru a asigura o relatic legica intre marimea de iesirc si marimea de intrare, indiferent de perturbatii, ori pentru mentinerea constant& a m&rimii de iesire in anumite limite de variatie a marimii de intrare (caz particular foarte important) sc foloscse sisteme de comanda cu reglare automata. Evolutia marimii de iesire trebuie urmarité si orice abatere corcclat, ceca cc se poate realiza modificind marimea de intrare functie de variatiile marimii de iesire. Circulatia informatici de la icsire spre intrare poartd numecle de reactie sau logatur’ inversa (feed-back). Exista doua feluri de reactie: negativa si pozitiva. Prima are tendinta de a compensa variatiile miarimii de intrare, iar cea de a doua le amplifica. Pentru a obtine un sistem cu reactie negativa, sistemul de comanda se completeaza cu (Fig. 4. un clement care masoara marimea de i elementul de reactie; + unclement care modifica marimea de intrare propriu-zis’ in elementul de exccutic (marimea de actionare sau de comandd) in sens invers variatiei marimii de iesire: comparatorul. sire si transmitc 0 fractiune din ea la intrare:30 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE hy fa) Fig. 4.3 Sistem cu reactie negativi functia de transfer comparatorul irimea de actionare; y = mirimea de iesire; f(x, = functia de transfer a elementului de reactie; C x =mlirimea de intrare; x a elementului de exccutie; Functionarea. Elementul de reactie transmite la intrare o fractiune b din marimea de icsire (by). Comparatorul scade accasta fractiunc din marimea de intrare (x), dind marimea de actionare (x,). —by Marimea de iesire estc determinala direct de marimea de actionare, cu funetia de transfer: y=) Daci x creste, x, creste sica, la fel si y (pe calea direct). Valourca Jui y flind acum mai mare, fractiunea by ce sc scade din marimea de intrare x va fi si ea mai marc. in consecinta, x, va scidea, determinind revenirea lui y la valoarca initial’. xt x, ty toy tx, byt in cazul in care marimea de intrare x scade, marimea de iesite y scade si ea, deci si fractiunea by. Sc&zindu-se din x 0 valoare mai mic, marimca de actionare creste si y revine, si de dala aceasta, la valoarea init xbx, by bby dx, tyt Prin urmare, se vede c&, datorita scidcrii din marimea de intrare a unei fractiuni a marimii de iesirc, aceasta din urma revine la valoarea iniliala. Astfel, un sistem cu reactic negativa realizeaz4 un control permanent al marimii de iesire, pe care o poate mentinc constant, compensand alat variatiile marimii de intrarc, indiferent de sensul lor, cat si efectul perturbatiilor. Reactia poatc fi si pozitiva. fn acest caz, fractiunea b din marimea de icsire se adunii la marimca de intrare spre a da marimea de actionare (Fig. 4.4) x, =x + by y=f(x) Daca x creste, se obline, pe calea directa, cregterea lui x,, deci si a lui y. Pe calea de reactie, se aduna la x o cantitate mai mare (by), deci x, va crestc si mai mult; la {cl si y. xtxty toy tx, Tt y TtPROLEGOMENA 31 Fig. 4.4 Sistem cu reactie pozitivi lunctidi de transfer comparatorul mirimea de actionare; y = marimea de iesire; £(X,) x=mirimea de intrare; x, b = functia de transfer a elementului de reactie; aclementului de execut Procesul se desfasoara similar si dac& x scade: sc&derea lui y e accentuati. xbx, dy bby dx, dy dd care compenseaza variatiile marimii de intrare si stabiliz sistemul, reactia po: accentueaza aceste varia{ii, destabiliznd sistemul. Exemplu: gencrarea potentialului de actiune, o reactie autocatalitica. Reactia pozitiva poate provoca aparitia in sistem a unor oscilatii (modificarea periodic’ aunui paramctru) intretinute. O oscilatie are tendin{a spontand de a sc4dea in amplitudinc datorit& pierderilor; reactia pozitiva o intretine. Orice oscilator, chimic, fizic ori biologic, cste rezultatul unei reactii pozitive. Excmplu: undele ectopice spirale din cord, care duc la fibrilat Reactia negativa poate asigura stabilitatea unui sistem de reglare automata doar: * in anumitc limite de variatie a marimii de intrarc; * pentru o anumita relatie dintre functia de transfer a elementului de executie si caractcristica elementului de reactie (b); amplificarea elementului de cxccutie trebuie sa nu fie prea marc; + pind Ja un anumit nivel al perturbatiilor. Se vede asadar ca, spre deosebire de sistcmul cu reactie negativa, Tabelul 4.1 ‘Tabel comparativ privind efectele reactici negative si pozitive Reactia negativa Reactia pozitiva Stabilizeaza sistemul Face sistemul instabil | Micsorcaza amplificarea Miarcste amplificarea Micsoreaza banda de frecvent& Mareste banda de frecventa Micsorcaz’ zgomotul Mareste zgomotul in caz contrar, aparc o disfunctie ce poate determina transformarea reactici negative in reactie pozitiva, accentuind instabilitatea sistemului. in Tabclul 4.1 am sintetizat principalele cfecte alc reactici negative si pozitive.5 RADIATII Mare parte a aparaturii utilizate in cercetarca medicala, in diagnostic si in terapic se bazeazii pe interactiunea unci radiatii cu materialul biologic. Principalele tipuri de radiatii folosite sunt: + radiafii electromagnetice (EM) in domeniile: microunde, infrarosu (IR), vizibil, ultraviolet (UV), X sau y; + fluxuri de particule: electroni, protoni, neutroni; * ultrasunete (unde elastice). RADIATIILE ELECTROMAGNETICE Radiatiile clectromagnetice sunt unde transversale, avand 0 componenta clectrica si una magnetica, perpendicularc una pe ccalalt4, si aflate amAndou’ intr-un plan perpendicular pedirectia de propagarc. Semnalul electric si, respectiv, cel magnetic au o variatic sinusoidal’ uo frecventé v, masurata in Hz. Marimea vectorului la un moment de timp poarta numele de elongatie sau valoare instantanee (y) y=Asin (wt +) in care: A= amplitudinea; @ = 2nv = pulsatia (vileza unghiulara); = fava = unghiul la t= 0. Perioada semnalului este inversul frecventei: T (s) = 1/v (Hz). Lungimea de unda (4) reprezinta spatiul parcurs de unda intr-un interval de timp cgal cu o perioada: AeeT=cly in care ¢ este viteza luminii in vid; c = 3-108 m/s .PROLEGOMENA 33 Fig. 5.1 -adiatiei electromagnetice ~~ Parameti a. Parametri temporali; b. parametri spatiali; A = amplitudinea; T = perioada; v = frecventa; A = lungimea de unda; E = componenta electricd a undei electromagnetice (vectorul intensitate cimp electric); B = componenta magnetica a undei electromagnetice (vectorul inductic magnctica) Doua unde sunt coerente dacd difcrenta dintre fazele lor se mentine constant in timp. Evident, nu pot fi coerente decat undele cu aceeasi frecventa (Fig. 5.2). UU ANY WU WY a. . Fig. 5.2 Coerenta undelor a. Unde coerente; b. unde necoerente Conform principiului lui Huygens, orice punct al undei este sursa unor unde secundare cu aceleasi caracteristici (Fig. 5.3), Infasurdtoarea undelor secundare formeaza frontul de undéial undei primare. Undele secundare provenite dc la acelasi front de unda sunt coerente.34 PRINCIPILE FIZICE ALE APARATURI MEDICALE MODERNE Infasuratoarea Fig. 5.3 Tlustrarea principiului lui Huygens § = sursa primard; S, = surse secundare Daca intr-un punct din spatiu ajung doua sau mai multe unde cocrente, ele interfereazd, deci are loc 0 superpozitie, o insumare, a undelor. Intensitatca luminoasa (proportional cu patratul amplitudinii; I ~ A2) e determinata de defazajul (Ad), in ficcare punct, dintre cele doua unde, care, la rindul lui, depinde de diferenta de drum optic: 8 = r,— 1,3 Ad = 27 8/0 (Fig. 5.4). Sc produce astfcl o redistribuire spatiala a cnergiei radiatici si formarca, in consccint&, a unor maxime si minime de interfcrenti. Maximele corespund punctelor in care undcle ajung in faz (Ad = 2kn; 6 = KA; k este un numér intreg), deci amplitudinile lor se insumeaza (A = 2 A, si = 41), iar minimele corespund punctelor in care undele sunt in antifazd (Ad = (2k + 1)m; 8 = (2k + 1)A/2;), astfel incat amplitudinca rezultanté va fi mula. Undele ce interfera — I Rezultatul A= (2k +0) interferentei a d. Fig. 5.4 Interferenta a. Principiul interferentei; b. franje de interferent’; ¢. defazajul undelor in punctele de maxim; d. defazajul undelor fn punctele de minim; $,, S, = sursele coerente; S, = sursa initial; S, = imaginea sursei S, in oglinda O; P = punctul de interferent’; rr, = drumul optic al celor dou raze; A, Ay = amplitudinca undelor; I, I, = intensitatea luminoas&; I~ A®; Ad = defazajul dintre undele incidente in punctul P; k = numar intregPROLEGOMENA - 35 Undele provenind de la sursc difcrite nu pot fi coerente deoarece nu exista nici 0 relatie intre emisia celor dou surse. Drept urmare, cele doud surse trebuic obtinute pornind de la una si acceasi sursé. Se construiesc diverse dispozitive, numite dispozitive interferentiale, care realizeaz& acest lucru. Un exemplu ar fi reflexia pe o oglinda: imaginea in oglind’ a sursci initiale reprezinta cca de a doua sursa, cocrenta cu prima. La intilnirea unui obstacol sau, mai general, a unor neomogenitati ale mediului, se formeaza unde secundare; acestca interfereaza intre ele si cu unda primara; este fenomenul de difractie. Difractia este deci interferenta mai multor unde secundare, generate de neomogenititi. Se ajunge, si in acest caz, la o redistribuire spatial a energiei si la formarea de maxime si minime de difractie. fn Figura 5.5a e reprezentat& distributia luminozitatii in spatele unui obiect opac, distributic detcrminaté de difractia la marginea obicctului. in cazul difractici printr-o fant, modul in care se produce suprapunerea undelor depinde de relatia dintre lungimea de undi a radiatiei (2), lérgimea fantei (a) si distantele sursd — fant si fanté — imagine. Pentru distante mari si o lirgime a fantei comparabil& cu A, se observa un maxim de difractie central, de amplitudine mare, si maxime laterale, de amplitudini din ce in ce mai mici (Fi 5b). Este asa numita difractie Fraunhofer, iar zona spatiala unde are loc poart4 numele de camp departat. Vio To Fig. 5.5 Figuri de difractie a. Umbra unui obiect opac, iluminat cu un fascicol paralel; b. figura de difractic printr-o fant’; I, 1 = intensitatea luminoas&; linia punctat’ reprezinté marginea umbrei geometrice La distante mici fat de lungimea de und (cdmp apropiat sau Fresnel) sia << A, efectele determinate de natura ondulatorie a luminii isi pierd sensul si trebuie luata in consideratie natura fotonica. in aceste conditii nu apare o figura de difractie. S-au realizat microscoape optice lucrand in cémp apropiat; se cvita astfel limitarea rezolutiei impusd de difractic. Caracteristicile diferite ale suprapunerii undclor in camp apropiat si in camp depdrtat au important in ecografic, problema punandu-se la fel si pentru radiatia ultrasonica.36 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURH MEDICALE MODERNE Uncle procesc, cum ar fi efectul fotoelectric sau efectul Compton (vezi infra), au putut fi explicate pe baza caractcrului dual al radiatiei EM de unda si corpuscul: fotonul. Energia (e) unui foton c proportional cu frecventa radiatiei: e=hv=he/A in care factorul de proportionalitate este constanta lui Plank (h), avind valoarca h = 6,626-10*' J-s. Unitatea de misura adesca folositA pentru energia fotonilor cste electron-voltul (eV), care reprezinta energia unui clectron accclerat sub o diferenté de potential de 1 V. TeV=1,6-10-95, 1 J=6,24-10'%eV Relatia numeric intre cV si lungimea de unda a radiatiei este: TeV =1,24-10 2 (nm) Proprictatile si, implicit, efectele radiatiilor EM depind de energia (freeventa, lungimea de unda) lor, astfel incdt diversele domenii (cuprinse intre A = km — A) poarta denumiri diferite. In Figura 5.6 este reprezentat spectrul radialiilor electromagnetice cu denumirile aferente si principalele efecte. 10% 104 0% 10? 10' Energia (eV) 10 | 10 | 108] 10" | 10] 10"] 10” Frecventa (Hz) 3m 3cem_—(0,3mm 3mm 30nm 3A Lungimea de unda Radio | Micro. Infra! | Ultral X&y } unde | rosu |¥ violet RMN RES | Tranzitii Rotatii | electronice & &vibratii | nucleare moleculare Fig. 5.6 Spectrul radiatiilor electromagnetice V = domeniul vizibil; RMN = rezonanti magncticd nuclear; RES = rezonan{ electronic’ de spin La suprafata de separatie dintre doua medii cu proprictati optice difcrite, o parte din energia radiatici este reflectatd si restul patrundc in cel de al doilca mediu, refractandu-se. Aceasta din urmi ¢ in parte (sau total) absorbitd, iar restul ¢ transmis (pardseste corpul). Figura 5.7 corespunde unui corp omogen.PROLEGOMENA 37 Fig. 5.7 Interactiunea radiatiei cu substanta 1, = raza incident&; I = raza emergenta; Rf = ravA reflectata; Rr = raza refractati; i = unghiul de incident& r= unghiul de refractie; n,, n, = indicii de refractie ai celor dou’ medii; n, sin i =n, sin r; A = absorbtie; D = difuzie (impristicre); T = transmisie; in lumina naturala, vectorul clectric (si implicit si cel magnetic) oscileaza, cu 0 amplitudine egala, in toate dircctiile din planul perpendicular pe directia de propagare (Fig. 5.8). Este 0 lumina nepolarizatd. Daca vectorul electric oscileazi pe o singura directic, lumina se numeste total polarizatd. in lumina partial polarizata, existd o directie preferential’, pe care amplitudinca oscilatici este maxima. Posibilitatea polarizarii este una din doverile privind natura transversala a undelor EM. Fig. 5.8 Polarizarea lumii a, Lumind nepolarizati; b. lumind partial polarizata; e. lumina total polarizat’, a. b. sigetile reprezinta vectorul electric « Polarizarca luminii se poate obline prin reflexie sau refractie. Dac’ o raza de lumina nepolarizala sc reflect pe suprafata unei oglinzi diclectrice, ea se polarizeaz’. La un unghi de incident (c.), numit unghi Brewster, pentru care e indeplinita conditia: tga=n,/n,, incaren, sin, reprezinta indicii de refractie ai mediului din care provine radiatia gi, respectiv, mediului pe care se reflect, sc obtine polarizarea total in plan perpendicular pe planul de incidenté. La alte unghiuri de incident, lumina reflectati ¢ partial polarizata. Oalt& cale de obtinere a luminii polarizatc este dubla refractie sau birefringenta. Unele cristale anizotrope, cum ar fi carbonatul de caleiu (CaCO,) cristalizat, numit si calcitd ori spat de Islanda, formate din particule alungite asezate ordonat, au indicele de refractie diferit pentru radiatii polarizate pe directii perpendiculare. Axa mare a moleculelor reprezinta axul optic al cristalului, Daca un asemenea cristal iradiat cu un fascicol de lumina paralela, nepolarizata, se formeaza doua raze total polarizate: raza ordinara, care respecta Iegile refractici, si o a doua raz, numita extraordinard, ce nu respecta Icgile refractiei si e polarizata pe directie perpendiculara fata de directia de polarizare a razei ordinare. Exist cristale birefringente (cx. turmalina) tn care raza ordinara e complet absorbita, rimanand numai raza extraordinara, total polarizaté. Fenomenul poarté numele de dicroism. Din cristale birefringente ori dicroice se construicsc dispozitive de polarizare.38 PRINCIPILE FIZICE ALE APARATURH MEDICALE MODERNE Absorbtia radiatici corespunde transformarii energici ei in alte forme de energic. Pe misura cedarii, energia radiatiei scade. Radiatia este atenuatt dupa o lege exponentiala: I=he™ in care I, este intensitatca radiatiei incidente, I, intensitatea razei emergent, x ¢ grosimea stratului de substanfa stribatut, iar. reprezinti coeficientul de absorbtie sau de atenuare, care depinde de lungimea de und’ 6i de caracteristicile substantei. Intensitatea se refera la puterca transportati prin unitatea de suprafalé normala la direc tia de propagare si se masoara jo Wim?; [1] = Wim?, ee Se definesté adincimea de patrundere ca grosimea stratului de substanta la care intensitatea scade Ja I/e (¢ = baza logaritmilor naturali = 2,73) din valoarea initial’ (36 %). Din legea de atcnuare rezulta c& accasta este egali cu inversul cocficientului de absorbtie. To 1 Fig. 5.9 Legea de atenuare a radiatici Ve 1, = intensitatea razei incidente; I = intensitatea razei emergente; x = grosimea stratului de 7 : substantt _ coeficientul de atenuare Elementele csentiale in studiul interactiunii radiatici cu materialul biologic sunt legate de cantitatea de energic transferata si dc tipul de energie in care se transforma, deci efectelc iradicrii. Acestea din urma sunt functie de natura si energia radiatiei, dar si de caracteristicile corpului, care pot astfel s& fic puse in evident’. Principalele efecte sunt: excitiri (eventual urmate de dezcxcitari) electronicc, nucleare sau moleculare, ionizari (prin difcrite mccanisme), efecte chimice (reactii fotochimice, accclcrarea unor reactii biochimice ori declansarea altora, rupcri sau formari de legaturi etc.), efecte termice (simpla incailzire, denaturarea proteinelor, evaporarea apei, carbonizare). Rezulli astfel ca, pe linga faptul c& permite obtincrea de informatii, cnergia transferala poate perturba, reversibil ori ireversibil, procesele fiziologice. Asa cum a demonstrat mecanica cuantica, nivelele energetice ale electronilor in atom sunt cuantificate, ceca ce inseamna c& ci pot avea doar anumite valori de cnergie, caracteristice fiecdrei spccii atomice. Pentru a trece de pe nivelul fundamental pe un nivel energetic supcrior (excitat) ei trebuic si absoarba exact diferenta de energic dintre nivelele respective, deci pot fi excitati de radialii cu anumite lungimi de unda. Pentru clectronii perifcrici, acestea se afl4 in domeniul vizibil sau ultraviolet, iar pentru electronii de pe straturile profunde ale elementclor grele, in domeniul radiatiilor X. Prin dezexcitare, electronii revin pe nivelul fundamental, cedand energia absorbiti. Revenirca poate fi radiativa, deci energia este emis sub forma unci radiatii electromagnetice, ori neradiativa, cind energia c cedat’, adesea prin disipare termica, fara emisia de radiatii. Excitarca/ dezexcitarca electronilor se foloseste in spectromettia in vizibil si UV, in spectrofluorimetrie, in microanaliza de raze X ete.PROLEGOMENA 39 3 £3 7) Sad t @ a. b. \hv > &, &. vu 3g gy e ¢, d. Fig. 5.10 Excitarea/dezexcitarea si ionizarea a. Excitarea; electronul absoarbe o energie egal cu diferenta de energic dintre nivelul fundamental sinivelul excitat; b. dezexcitare radiativa; clectronul revine pe nivelul fundamental si diferenta de energie este emisa; ¢, dezexcitare neradiativa; electronul revine pe nivelul fundamental si cedeava diferenta de energie altui electron; d. ionizare; electronul absoarbe o energie mai mare decit energia de legaturi si plrscste atomul; hv = cnergia fotonului incident; €,, €, €, = energia diverselor nivele energetice ale electronilor in atom; Ae = €, - ¢, diferenta de energie dintre dou’ nivele; 6, = energia de leg’tur’ Anumite molecule, supuse iradierii, emit radiatii a cdror lungime de unda, specifica substantci, difcra de cca a radiatici cxcitatoarc. Emisia are loc in vizibil sau UV, deci sunt interesati electronii periferici. Kenomenul poarti numele de fluorescenfd. Fluorescenta ¢ declansata de absorbtia unei radiatii din hotarele unei benzi de absorblie puternica a substantei. Energia emisé e furnizata de lumina absorbit. in cazul lichidelor si solidelor se obtin benzi de emisic continue; repartitia energiei intre diferite lungimi de unda ale benzii ¢ independent& de lungimea de unda a radiatiei excitatoare. Conform legii lui Stokes, maximul cmisici fluorescente corespunde intotdeauna unci lungimi de unda mai mari decat maximul de absorbtie a radiatiei excitatoare. Benzile de absorbtie si de emisie se pot suprapunc partial. O singura radiatie excitatoare, A, in Fig. 5.11a, poate declanga emis intregii benzi de fluorescenta, deci cuprinzind si lungimi de unda mai mici decat 4, dar cnergia cmisa corespunde in cvasitotalitate unor radiatii cu A mai mare. o40 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE Bz (eV) Bot ate nn By F by hy, hwy by, A Ao o nm) AQ a. b. a. Specirul de absorbiie si de emisie fluorescent; b. mecanismul emisiei fluorescent; A = banda de absorbfie; F = banda de emisie fluorescent; A, = nivelul fundamental; B, = nivelul excitat; A,, A, = nivele din banda fundamental’; B,, B, = nivele din banda excitati; hv, = energia folonului absorbit; hv,, hv,= energia fotonilor de fluorescent emisi Prin absorbtia unui foton de energie hv,, molccula trece de pe nivelul fundamental A,, pe nivelul excitat By (Fig. 5.11b). Datorit& ciocnirilor dintre molecule, in special cu ecle ale solventului, arc loc, inainte de emisic, trecerea intr-o stare B ,, din acccasi serie cu By, dar de energie mai mica. in urma emisici fluorescente a unci cuante hv, < hv, sistemul “cade” intr-o stare Aj, din aceeasi serie cu Ay. DatoritA numirului mare de ciocniri prin care se disipeaz o parte din energie (de la By la B, side la A, la A,), repartitia stirilor B nu depinde de B,, deci distributia spectral’ a emisiei fluorcscente ¢ independent de lungimea de unda excitatoare (in cadrul benzii de absorbtie). La tempcraturi inalte, cuanta hv, emisa poate fi de energie mai marc decat cea absorbita, sistemul primind cnergie din energia de agitatia termicd. Fenomenul de fluorescent sc foloseste in microscopia si spectroscopia de fluorescent, sistemul investigat fiind marcat cu substante fluorescente (markeri de fluorescenta). Un proces oarecum similar fluorescentci este scintilatia, Anumite substante cristaline (cx. iodura de sodiu, avand impuritati de (aliu) ori lichide au proprietatea ca, atunci cand sunt iradiate cu 0 radiatic de mare energie, electromagnetic’ sau fascicol de electroni, sa emit& mai multi fotoni de energic mai mica, in domeniul vizibil sau UV. Fotonul incident interactioneé ‘u atomii cristalului detcrminand ionizari si excitéri. Revenirea la nivelul fundamental se face prin intcrmediul atomilor de taliu, fiind emisi fotoni de fluorescent caracteristici acestuia (A = 410 nm). Energia cmis& ¢ proportionala cu cea incidenta (Fig. 5.12). Cristalele de scintilatic se folosesc la construirea detectoarelor de radiatii X si nucleare.PROLEGOMENA 44 scintilatie Fig. 5.12 Scintilatia Centru de scintilatie Pentru a produce ‘onizarea, radiatia trebuic s& aibii o energie cel putin egal cu cnergia de legatur’ a electronului in atom (cnergia de ionizare). Din acest punct de vedere, radiatiile se clasifica in neionizante (de energie mica) si ionizante (de energie mare). Cum cnorgia de ionizare a principalclor clemente de interes biologic se plaseaza in domeniul 10 — 12 eV, se considera ionizante radiatiile cu 0 energie mai mare de 12,4 cV, corespunzind ultravioletului departat (2 = 100 nm). fn consecint&, sunt ionizante radiatiile X si y. Ele acoper& acelasi domeniu de lungimi de unda (A. < 100 nm), deci au acclcasi caracteristici si implicit efecte, singura diferenta fiind provenicnta: radiatiile y sunt nucleare (provin din dezintegrarca nucleului atomic), in timp ce radialiile X sunt emise de patura electronica. Generarea de radiatii X se realizeaza prin dou’ mecanisme, rezultand dova tipuri de radiatii avand caractcristici diferite: radiatia de franare si radiatia caractcristi Radiatia de frdnare apare atunci cand un electron, trecand aproape de nuclcul atomic, ¢ franat de campul electric al accstuia si imprastiat ncelastic (vezi infra), Diferenta de energie este emis sub forma de radiatie X. Energia radiatici depinde de cat de aproape a trecut clectronul Ce nucleul atomic, deci de energia picrdula prin franare. Spectrul radiatiei, reprezentat in rig. 5.13, este un spectru continuu. Radiatiile de joasa energic sunt rapid absorbite ‘producand excitari), astfcl incat spectrul obtinut experimental difera de cel teoretic. Radiatiile X caracteristice apa la interactiunca clectronilor incidenti cu un electron de pe straturile profunde ale atomului; acesta este cjectat, iar locul lui e ocupat de un alt electron venind de pe un strat mai periferic. Diferenta de energie este emisa sub formi de radialii X. Spectrul este discret $i caracteristic, avand in vedere nivelele energeticc ale electronilor in alom. Radiatiile X se foloscse in radiologic, in tomografia cu raze X, in microscopia electronica (microanaliza de raze X). \ \ RF (teoretic) MZ Spectrul radiatiei X I = intensitatea radiatiei X; © = energia radiatici; RF = radiatia de frinare; R Xc = radiatia X caracteristicd; ¢,, = energia maxima, dat de energia cinetic’ a electronilor incidenti42 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE Energia nucleelor atomice este si ea cuantificaté. Tranzitiile de spin nuclear, in prezenta unui camp magnetic, se afl in domeniul de radiofrecventa gi se utilizeaz’ in rezonanta magnetic nucleari (RMN), spectroscopic $i imagistic’. Energiile de vibratie si rotatie ale moleculelor, cuantificate gi cle, corespund domeniului infrarogu (IR) si, respectiv, de microunde. Alunci cdnd lumina strabate un mediu care cuprinde particule cu dimensiunca de ordinul de marime al lungimii de undi a radiatiei, se produce fenomenul de difuzie sau de impriistiere @luminii, Atomii, aflati in campul clectric al radiatiei EM, intr’ in vibratic si emit unde cu acceasi freeventi ca si radiatia incidenti. Intensitatea radiatiei difuzate depinde de numirul de atomi din particula (molecula) respectiva, deci implicit de dimensiunile ei, de indicele de refractie si de puterea patra a frecventei. Lumina e difuzat’ in directii diferite. Inregistrarea luminii difuzate, de regula la 90 grade fata de directia incident, permite studierca modific&rilor conformationale ale macromoleculelor. FLUXURI DE PARTICULE Conform mecanicii cuantice, fluxurilor de particule le este asociati o undd. Lungimea de unda e data de ccuatia lui de Broglie: = h/imv in care: h = constanta lui Plank; m = masa particulei; v = viteza particulci. Fluxurile de particule sc obtin prin dispozitive special construite in acest scop si din emisia substantelor radioactive, prin dezintegrare nucleara spontana sau reactii nucleare. Se construiesc surse de electroni pe baza efectului fotoelectric (cmisia de electroni tn urma iradierii cu o radiatie EM), prin emisic termoelectronica (emisia de clectroni in urma incalzirii unui metal) ori emisie in cimp electric (clectronii sunt smulsi dintr-un metal sub actiunea unui camp electric intens). Fluxurile de electroni astfel obtinute se folosesc in microscopia electronica si in traductoare fotoelcctrice. Substantele radioactive se utilizeazii in medicina nuclear’. Conform teoriei relativitatii, exist o echivalen(a intre masa si cnergic, dati de relatia: £S me? in care: € = cnergia; m = masa; © = viteza luminii in vid In aceste conditii, cste posibild transformarca masei in energie, deci a unci particule cu masi de repaus in foton, si invers, a unui foton in particul cu masa de repaus. De exemplu, masci clectronului, e~ (9,1-10-! kg) sau pozitronului, e* (pozitronul este antiparticula clectronului, deci o particula cu acccasi mas gi cu sareind egal si de semn contrar) fiPARTEA A I-A LASERE7 PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE $I CONSTRUCTIA LASERELOR NOTIUNI INTRODUCTIVE Termenul de laser, devenit de-a lungul anilor din acronim substantiv comun, reprezinta initialele dcnumirii englezesti a fenomenului: Light Amplification by Stimulated Emision of Radiation. Fenomenul laser consté deci in emisia stimulata a unei radiatii, in domeniul vizibil, UV ori IR. Asa cum se stic, nivelele energetice ale electronilor in atom sunt cuantificate si caracterizate prin numere cuantice. Deci un clectron poate avea numai anumite valori de cnergic, bine determinate, spccifice elementului respectiv. Pentru a rece de pe nivelul fundamental (de energie E,) pe un nivel energetic superior (de energie E,), electronul trebuie si absoarba o anumit cantitate de energie, egalé cu diferenta dintre cele doua nivele (fundamental si cxcitat). Aflandu-se intr-o stare metastabila, dupa un anumit timp ~ timpul de viata pe nivelul excitat — electronul se va dezexcita spontan, revenind pe nivelul fundamental si va emite un foton cu energia egal cu diferenta dintre ccle doua nivele. Acest proces poarta numele deemisie spontand.. Dezexcitarca poate fi si neradiativa, energia fiind transferata altui electron. inmecanica cuantica se demonstreaza c4 raportul dintre numarul de electroni ce se pot afta, la un moment dat, in starea fundamentala si cei intr-o stare cxcitata e dat de relatia lui Boltzmann: incare: n,, n, = numérul de clectroni in starea fundamental, respectiv, excitata; E,, E, = energia starii fundamentale, respectiv, excitate; k onstanta lui Boltzmann; T = temperatura absoluta fn cazul in care un numir de atomi se apropie la o distant mai mic& de o anumiti valoarc, nivele lor energetice interactioneaza. Conform principiului de excluziune al lui Pauli, intr-un sistem de atomi nu pot exista mai multi clectroni cu exact aceeasi cnergic (aceleasi numere cuanticc). Asta inscamni ca nivelele energeticc alc clectronilor se scindeaza insubnivele, formand benzi energetice (Fig. 7.1). Banda care cuprinde electronii de valent se numeste bandd de valentd. Banda imediat superioara (de energic mai mare) poarté numele de banda de conductie. Ele sunt separate de o banda interzisd. ~~60 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURI MEDICALE MODERNE “Banda de “conductie Banda interzisa Nivele si benzi energetice a. Nivele energetice ale unui atom izolat; b. benzi energetice ale unui sistem de atomi Conform principiului de incertitudine al lui Heisenberg, exist& perechi de marimi a caror valoare nue determinaté simultan cu o precizie oricat de mare. Deci exist totdeauna © incertitudine privind valoarca lor. Percchea fundamental, din care sc pot deduce alte perechi de marimi, este pozitia (x) si impulsul (p = mv; m= masa, v = viteza) unei particule: ApAxzh in care Ap si Ax reprezinta incertitudinea privind impulsul si, respectiv, pozitia, iar h =h/2n, h=constanta lui Plank. O alt astfel de pereche, cea care ne intcreseaza aici, este cnergia si timpul. AE-At2h Incertitudinea privind energia semnifica, de fapt, largimea benzii energctice, in scnsul c& clectronul se poate afla oriunde in interiorul benzii (pc oricare subnivel). At se refera la timpul de viata al electronului pe nivelul (banda) respectiv. Inseamna deci ci timpul de viala intr-o anumita banda este cu alat mai mare cu cat largimea benzii este mai mica si invers. EMISIA LASER Emisia unui foton prin revenirea electronului in starea fundamentala poate fi si stimulatd de un foton avand cxact aceeasi energie cu diferenta dintre cele doua nivelc. Fotonul stimulator nu pierde in felul acesta energie, deci se vor obtine doi fotoni identici. Daca unul din acesti fotoni intalneste un alt electron excitat, el va provoca dezexcitarea lui, deci o noua cmisie stimulata; se declanseaza, in felul acesta, un proces in avalansa (cu reactie pozitiva) ducdnd la amplificarea numérului de fotoni emisi (Fig. 7.2).UASERE: 61 hy hy RY => Fe ai = =" aE E> - . - - hv a b. e Fig. 72 Emisia stimulata a. Excitare; b. emisie spontand; ¢. emisie stimulat’; hv = E, — E, Pentru a mari probabilitatca ca fotonul sa intilncasca un atom excilat si nu unul in stare fundamentala, deci ca randamentul s& fie mare, e necesar ca un numar important de electroni sd fie in stare excitata. Este ceea cc poarta numele de inversare de populatii, Acest lucru se obline prin procesul de pompaj, care const& in furnizarea energici necesare pentru ca o parte semnificativa a populatiei si ajung’ in starc excitatd. Sursa de cnergie irebuie s& fio adaptat mediului activ; se foloseste pompaj optic, uneori chiar pornind de la un alt laser (cx. un laser cu rubin pentru excitarea unui laser pe baz& de coloranti) sau pompaj electric, la laserele cu gaz ori semiconductoare. Inversarca de populatii nu sc poate ins& realiza lucrand numai intre doua nivcle energetice. Sc vede din rclatia lui Boltzmann c, in cel mai bun caz, cele doua populatii pot tinde s& fie cgale (la temperaturi foarte inalte). fn plus, c dificil de realizat o sursi de pompaj strict monocromatica, spre a emite fotoni cu energia exact egalA cu E,- E,. Problema poate fi rezolvata folosind un nivel energetic intermediar (E;). In acest caz, electronii sunt excitati, prin pompaj, pentru a ajunge la nivelul E., de unde trec spontan, prin dezexcitare neradiativa, pe nivclul intermediar (Fig. 7.3). fn felul acesta, pistrandu-se conditia n, < n,, nivelul fundamental poate fi practic total golit de electroni, care trec pe nivelul intermediar. De aici, ci vor reveni pe nivelul fundamental prin emisie stimulata. : WN E, m> Emisia laser ren Er Fig. 7.3, Inversarea de populatii Pompaj nergia st&rii fundamentale, E, = encrgia stirii excitate; E, = energia stirii intermediare Pentru ca emisia stimulata s& fie eficace, trebuie indcplinite mai multe conditii + timpul mediu de viata a clectronilor (At) pe nivelul excitat (c) s& fie foarte scurt, ei trecand rapid pe nivelul intermediar (i). Deci largimea (AE, ) nivelului (ben: i) excitat trebuic s& fie mare; lirgimea mare a benzii usureaza netrebuind si fic strict monocromatica;62 PRINCIPILE FIZICE ALE APARATURI MEDICALE MODERNE + timpul mediu de viata al electronilor pe nivelul intermediar (i) sa fie mare, deci Lirgimea nivelului s& fie mic&; asta asigura si monocromacitatea radiatici laser; + diferenta de energie dintre nivelele i gifs fie E,-E, = 1 -3 eV, deci in domeniul vizibil ori IR apropiat; + probabilitatea de tranzitie i > f s& fie mare. Din conditiile de mai sus rezult& caracteristicile pe care webuic sa le indeplineasca materialul folosit ca mediu activ, in care se desfasoara procesul de cmisic stimulata. Probabilitatea stimulirii c mirit’ prin plasarea mediului activ intre dou’ oglinzi paralcle, una perfect reflectanti si cealalt& semitransparenta, formand 0 cavitate opticd. in felul acesta, fotonii vor fi reflectati de mai multe ori, pe o dircctie privilegiat’, perpendiculara pe suprafata oglinzilor, amplificdnd emisia stimulata. Cand s-a alins o anumita enorgic a radiatiei emisc, o parte din ea va trece prin oglinda semitransparent’, generdnd fascicolul laser (Fig. 7.4). Primul foton, care declanscazi cmisia stimulati, provine dintr-o dezexcitare spontand Cavitate optica ‘icolul laser Oglinda _ | Oglinda Pompaj | semitransparenta Fig. 7.4 Schema gencrali a unui laser Drept mediu activ se folosese solide cristaline (monocristalc), cum ar fi rubin (primele lascre), sticl& dopata, cx. Nd:YAG (granat de ytriu si aluminiu dopat cu neodim), semiconductoare (GaAs ori GaAlAs), gaze, ca CO», He-Ne, Ar*, Kr* ori lichide, pe bazi de coloranti ctc. CARACTERISTICILE SI PARAMETRII RADIATIEI LASER Radiatia laser se deosebeste de radiatia emisa de altc surse prin monocromaticitate, coerenta si colimare. Monocromaticitatea. Caracterul monocromatic al radiatiei laser rezulta din faptul ca fotonii se obtin prin emisic stimulati, deci au aceeasi energie si in consecint& acecasi lungime de und, Lungimea de unda este caractcristic’ mediului activ si se plascaza intre IR si UV. Se construiese si lasere cu lungime de unda reglabila. Colimarea se refer la gradul de paralelism al fascicolului, reprezentand deci inversul divergentci. Divergenta radiatiei laser ¢ foarte mica, tipic 10 secunde arc. Asta inscamna ci, peo distant& mare, se mentinc o sectiunc mica a fascicolului (Fig. 7.5). Colimarea rezulta, inLASERE 63 bund parte, din modul de emisie din cavitatca optic’. Dac fascicolul e transmis prin intermediul nor fibre optice (vezi Aplicatiile laserelor in medicindi), divergenta cteste semnilicativ. Laser eee Fig. 7.5 Colimarea radiatiei laser © = unghiul de divergent Coerenfa. Doua sau mai multe radiatii sunt cocrente (vezi Radiagii) daca diferenta de faz dintre ele este constanta in timp (coerenta temporala) si isi pastrcazé cocrenta pe parcursul propagarii la distante mari (cocrenta spatiala). Cocrenta temporali ¢ dat de insusi modul de generarc, prin emisie declansati de pe un nivel encrgetic ingust, iar cocrenta spatial rezult& din unidircctionalitatea propagarii, cu o divergenta foarte mica Principalii parametri ai unui laser sunt: lungimea de unda, puterca si modul in care este cmisa radiatia. Lungimea de undé depinde, asa cum am vazut, de mediul activ al laserului. Puterea radianté sau fluxul energetic se exprim’, ca si pentru altc surse, in W. Se construiese lasere cu puteri intre uW si GW. Datorit ingustimii fascicolului, densitatea de putere (puterca pe unitate de suprafata) cste ins& mult mai mare, ceea ce are o deoscbitd importanta in aplicatiile medicale. > iterea Densitatea de putere (W/m?, mW/em?) = PUETCa arie Trebuic mentionat faptul c& energia nu e uniform repartizat’ in scctiunea fasciculului, fiind maxima fn centru s ind spre periferie (profil gaussian). in consecint&, raportand puterea la aria suprafetci se obtine o valoare medie (Fig. 7.6). iune transversala / \ Profil gaussian Exista mai multe moduri in care poate fi emis& radiatia lascr: in mod continuu ori in impulsuri. fn principin, orice emisic laser e discontinua, corespunzand dezexcitirii stimulate a populatici de electroni aflata, la un moment dat, pe nivelul superior. La un nou pompaj, se realizea7 din nou inversarca populatiei si o noua dezcxcitarc stimulata. Puterea medic depinde de factorul de umplere (Fig. 7.7), deci de raportul dintre durata impulsului (t,) si64 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURI MEDICALE MODERNE perioada (T). Factorut de umplere este t,/T. Raportul dintre puterea mediata pe 0 perioada (P,,) si puterea maxims (P,,), deci puterea impulsului, va avea acecasi valoare: P,/Py=t/T Pa Fig. 7.7 Moduri de emisie a. Emisie continua; b. sie. emisie in impulsuri; P = puterea; Py, = puterea maxima; P,, = puterea medic; T= perioada; t, = durata impulsului; t, = intervalul dintre impulsuri; t,/T = P,,/Pyq = factorul de umplere *@ Modul relaxat, La fiecare flash (pompaj) se emit unul sau mai multe impulsuri de durat fix’, functic de relatia dintrc durata pompajului si timpul dupa care se produce emisia (de ordinul ms). Se obtine cu lasere solide. Uncori se poate varia frecventa de repetitie. Cu cat aceasta e mai mare, cu atat creste puterea medic. © Modul declansat. Daca se obtureaz’ oglinda semitrasparcnt4 pind cand inversarea de populatii devine cvasitotala, dupa care se elibereaz’, se emite un impuls unic de mare pulere. © Emisia continud corespunde unor impulsuri individuale, lucrand in mod relaxat, suficient de lungi incat s& se suprapuni, astfel incat si dea aparenta de semnal | continuu. Se obtine in lasere cu gaz, de exemplu cu He-Ne. © Impulsuri esantionate (chopped). Acestca sc obtin de la un laser cu emisie continua, dar fascicolul este intrerupt, electric sau mecanic, la anumite intervale de timp, durata dintre impulsuri fiind constanta. in consecinta, la cresterea frecventei de intrerupere, deci si a freeventei de repetitie, puterea medie scade. © =Impulsuri modulate in frecventa. Unele firme livreaza lasere cu impulsuri modulate in frecvent&. In acest caz, simultan cu frecventa de repetitie se modific& in mod corespunzator atat durata impulsului cat si intervalul dintre impulsuri, astfel incat puterea medie rimane constant. Data fiind colimarea foarte riguroasa a radiatici laser, chiar la puteri relativ mici, se obtine o densitate de putere importanta. In plus, in cazul emisiei in impulsuri cu un factor de umplere mic, puterea maxima depiiseste cu mult puterea medie. De exemplu, un laser care cmitc o cnergic de 1 J, intr-un impuls cu duratat, = 10s, genereaz un flux energetic (®) de 1 MW. = 1/10%s=1MWLASERE 65 Laun unghi de divergent& (Q) de 10 sccunde are, ceca ce corespunde la 4-10-? steradiani, se obtine o intensitate a sursei (I) de 250-10'? W/sr, ordinul de marime a intensit&tii unei - stele. Q=10sare=4.10% sr, 1 = /Q= 25-10"? Wisr Tuminarea energetica a unci suprafele cu un diametru de 1 pm va fi de 1,25-10"* Wim? d= 1pm; $= nd2/4; B= @/S = 1,25-10!8 Wim? fn concluzie, se pot obtine iluminari extrem de mari cu ajutorul radiatici laser. _ TIPURI DE LASERE Fittoarele laser Seek sunt constituite dintr-un suport monocristalin dopat cu un element activ. Acesta din urmi tfcbuic si aiba un nivel energetic superior incomplet ocupat dc clectroni si un nivel intermediar tot incomplet. Largimea benzii superioare ¢ marité dalorité interactiunii cu reeaua cristalina asuportului. Aceste conditii sunt indeplinite doar declementele de tranzitie, fie din grupa fierului, fie a pamanturilor rare. Laserele cu sticla dopaté functioncaz pe acelasi principiu, cu deosebirea c& suportul e de sticl’. Pompajul te, in gencral, optic, folosind tuburi cu descarcare in gaz sau chiar un all lascr. Lucrdnd in modul declangat sc pot realiza puteri instantanee mari, de ordinul gigawatt, randamentul este ins foarte scazut. Lungimea de unda se plaseaza, de regula, in vizibil ori IR, dar uneori si in UV. Din punct de vedere al coerentei, performantele nu sunt exceptionale: coerenta temporalai c afectaté de faptul ca nivelele intermediare nu sunt suficient de inguste, iapcocrenta spatiala de neomogenitatile suportului. entrulasorele cu gi eas folosese gaze nobile, monoatomice, ogure (Art, Kr) Gaiyyin_ mestee (He-Ne), siga Zu molecule } (CO,). Pompayul este adesea electric, declansand o deschtcare in gaz in insusi medrul activ. Lungimea de unda corespunde, de regula, domeniului vizibil si IR apropiat, pentru gazcle nobile si IR indepartat, pentru CO,. Inacest din urma caz se apcleaza la cxcitarea vibrationala a moleculei. Caracteristicile pot fiajustate functic de compozilia amestecului si de presiune. Coerenta, atat cea spatiala cat sicca temporal, este foarte buna. in cazul gazelor nobile puterca ¢ relativ mica, de ordinul sutclor de mW, iar randamentul doar de cdteva procente. Laserele cu CO, furnizegr3 o putere mare, ajungand la 8 kW, cu un randament de cca 25 %. Un tip special de laser ci gaz clascrul cu excimer El cuprinde un amestec, la presiune mare, format dintr-un gaz nobil {lie, Ne, Ar), un procent important dintr-un alt gaz nobil (Xe, Kr) si un compus halogenat (0.1 %). Pompajul este electric: 0 descarcare in gaz produsa sub o tensiune mare. fn urma descircarii sc formeaza ioni negativi de halogen si ioni pozitivi ai gazului nobil; drept urmare apar molecule aflate intr-o stare excitata (ex. XeCl). Lungimea de unda a radiatiei sc afl in domeniul UV si depinde de compusul format: 193 nm (ArF); 222 nm (KrC1); 249 nm (KrF); 308 nm (XeF).Mediul activ Pompaj | Lungimeade | Coerenta | Puterea sau energia siregimulde | (%) | Aplicatii und 2 (nm) functionare Granat de ytriu si | optic: | 900; 1064 relaxat: zeci J; sute jis ms mic | Oftalmologie, bronhoscopi aluminiudopatcu | laser | 1320 slaba declangat: sute mJ; 20-30 Hs (GW) oncologie neodim (Nd:YAG) Chirurgie laparoscopica YAG dopat cu optic | 2150 impulsuri Oftalmologie, ortopedie holmiu (Ho:YAG) Heliu-neon (He-Ne) | electric | 632,8 foarte buna | sute mW <10 | Tratarea plagilor si durerilc Microbiologie ‘Argon (Ar) electric | 302,4;351,1; | foarte buna | continu: > 15 kW Oftalmologie, dermatologic 451,9; 488; Terapie fotodinamica ~ 501.7, 514.5; Kripton (Kr) electric | 350,7;568; | foarte buna | mare Oftalmologie 647 407,413; 415 Excimer electric | 193(ArF);, zeci mJ- zeci J; pulsuri 20.ns — us Chirurgie cardio-vasculara 222(KrCl); (MW) (angioplastie) 249 (KrF); 308 (XeF) ‘Azot (Nz) electric _| 337.1 100 HJ—mJ; 10 ns; f= 0.2 ~ 200 Hz Bioxid de carbon _| electric | 10.600 3kW 25 | Chirurgie: generala, (COz) ginecologie, oftalmologie Oncologie, ORL GaAs electric | 904 continuu: HW-W Diverse GaAlAs variabil declansat: MW Microbiologie Colorant: derivati | optic: | ajustabil zeci ml; 1 ps 40 | Dermatologie: leziuni ai cumarinei si laser —_| (retea de vasculare rodaminei difractie) Terapie fotodinamica 510; 578 Oftalmologie ‘Tubelul 7.1 Tipuri de lascre 99 IUAGOM FTVOIOI MINIVeAY FTY ZOIZIY FTIGIONRISLASERE 67 = [Laserele lichide folosesc drept substant& activa coloranti, derivati ai cumarinei si rodaminct si coloranti utilizati ca sensibilizatori fotografici, molecule complexe, avand un spectru de fluorescenta larg. Lungimea de und& poate fi modificat& prin ajustarea concentratiei, dar si trecand radiatia printr-o retea de difractie care selecteaza o anumil& lungime de unda. Randamentul c in jur de 40 %. A LASERE SEMICONDUCTOARE Pentru a intelege functionarca lascrelor semiconductoare sunt necesare cAteva notiuni privind structura si caracteristicile acestor matcriale, Pentru exemplificare, vom lua in consideratie cazul ccl mai simplu al unui cristal de Si ori Ge. Acestea sunt substante tetravalente care formeazi re(cle cristaline cubice. intr-un cristal perfect, la temperaturi joase, fiecare atom formeaza Icgituri covalente cu alti patru atomi (Fig. 7.8a), banda de valenté fiind complet ocupata de electroni. Daci un clectron de valent’ are o energie termic& mai mare decat largimea benzii interzise (< 3 eV la semiconductoare), el poate depasi banda interzisa si trece fn banda de conductie, devenind liber, deci participand la conductia electric’. in banda de valent ramane un gol, deci se formeazi perechi clectron-gol (Fig. 7.9a). Este procesul numit de generare termicd sau generare intrinsecd. Daca un atom de Si este inlocuit cu un atom pentavalent, acesta va forma ccle patru legaturi, un electron ramanand insa liber. El poatc participa la conductia electricd (Fig. 7.8b). insituatia inversa, cand se introduce un atom trivalent, acesta nu satisface cele patru legaturi covalente cu vecinii sai si, in consecinta, ramine un gol (Fig. 7.8c). Acest gol poate fi ocupat de un electron venit dintr-o alt zon a retelei, sand acolo un loc gol, ecca ce este echivalent cu deplasarea in sens invers a golului. In felul acesta, golurile pot fi considerate purtitori de sarcin& liberi, cu sarcina pozitiva, cgali si de semn contrar cu a electronului a. Cristal perfect (intrinsec); b. cristal cu impurititi pentavalente - donoare (extrinsec); ¢. cristal cu impurit&ti trivalente — acceptoare (extrinsec); « = electron liber; o = gol68 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE Atomii penta- sau trivalenti introdusi in retcaua cristalina poarté numele de impuritdti, donoare in cazul cclor pentavalenti, deoarece “doneazi” electroni si acceptoare in cazul celor trivalenti, dcoarcce “accepté” electroni. Operatia de introducere a impurititilor se numeste dopare. Un cristal lipsit de impurit&ti este inérinsec, iar unul dopat, extrinsec, Un semiconductor cu impuritati donoare este de tip n, deoarece are sarcini negative in exces, iar unul cu impuritati acceptoare este de lip p, dcoarece arc sarcini pozitive in exces Nivelul energetic al impurititilor donoare sc afl in banda interzisa a semiconductorului, aproape de banda de conductie, deci probabilitatea ca clectronii (nelegati covalent) s& treacd fn banda de conductie este foarte mare; se obtine un exces de clectroni liberi (Fig. 7.9b). Nivelul cnergetic al impuritatilor acceptoare se afli in banda interzis& a semiconductorului, aproape de banda de valent, deci probabilitatea ca electroni din banda de valent s& ocupe golurile este foarte mare (Fig. 7.9c); sc objinc un exces de goluri in banda de valenti, care participa si ele la conductia electrica (sarcini pozitive). Banda de | Exces de conductie electroni B. EEG ERE, ow STTT Banda 'D_ interzisi i sretereey ere Banda de i i valenti | | b. c Fig. 7.9 Structura de benzi energetice a unui semiconductor si generarea de purtitori liberi a, Generarea de perechi electron-gol in semiconductorul intrinsee (generarea termict); b. semiconductor de tip n, cu impurititi donoare; c. semiconductor de tip p, cu impurititi acceptoare; A= nivelul acceptor; D = nivelul donor; n = semiconductor de tip n; p = semiconductor de tip p; AW = diferenta de energie dintre banda de valent si banda de conductie O structura contigua, format dintr-un semiconductor de tip p si unul de tip n, poarti numele de jonctiune p-n si cstc cchivalcnté cu o dioda. Datorita existentei unor sarcini electrice in exces, pozitive (goluri) in regiunca p (anod) si negative (electroni) in regiunea n(catod), de-a lungul jonctiunii potentialul variaz brusc, deci jonctiunca constituic 0 baricri de potential. Dacia se aplic din exterior o tensiune cu polaritatea plus pe anod si minus pe catod, baricra de potential a jonctiunii scade cu tensiunea aplicata si purtatorii de sarcina o pot traversa, deci dispozitivul conduce curentul electric, in timp cc la aplicarca unci tensiuni inverse, dioda este blocati (are rezistenta foarte mare, deci nu conduce curentul electric) Lasercle semiconductoare reprezinta, in esent, o jonctiune p-n cu o dopare puternica (3-10? - 2:1024/m?). Ele folosese nivelcle energetice ale matcrialclor semiconductoare extrinscci si se bazeaza, pe de o parte, pe faptul cd la recombinarea clectron-gol sc genereaziLASERE 69 ocuanta de lumina si, pe de alt& parte, pe stimularea de catre o cuanti absorbitd a generarii unci perechi electron-gol, crescand probabilitatea de recombinarc. Urmarea poate fi o emisic stimulat de fotoni. La aplicarca unei tensiuni in sensul de conductie, baricra de potential scade, astfel incdt electronii au tendinta s traci din regiunea n in regiunea p, iar golurile in sens invers. in consecinta, intr-o zoni ingustd (cca. 1 um), reprezentand zona activa, se injecteaza atat goluri din regiunea p, ct si electroni din regiunea n. Dat& find concentratia mare a impurititilor, se realizeaza, in felul acesta, inversarea de populatii. Din ciocnirea si recombinarca clectronilor cu golurile se elibercaz fotoni cu cnergia egal cu lirgimea benzii interzisc (hv = AW). Pentru a fi indeplinité conditia de emisie stimulaté (probabilitatea decmisie mai mare decat cea de absorblic) tensiunea aplicata jonctiunii trcbuie si fie: U>AW/le ¢ find sarcina electronului. Pentru realizarca laserelor semiconductoare sc folosesc, de reguli, cristale de GaAs si GaAlAs dopate cu impuritati acceptoare de Zn si impurititi donoare de Te. Cavitatea optic’ se obtine prin polizarca suprafetelor cristalului (Fig. 7.10). GaAs GaAlAs fe Fascicolul laser GaAlAs GaAs U Fig. 7.10 Schema general a unui laser semiconductor Lascrele semiconductoare emit cel mai adesea in IR, uneori si in vizibil. Lungimea de und’ poate fi ajustat4 prin modificarea temperaturii sau in camp magnetic. in regim declansat, se obtin puteri de pana la MW, iar in regim continuy, de la pW la cativa W. Randamentul ¢ foarte bun, apropiindu-se de 100 %.8 LASERELE iN MEDICINA INTERACTIUNEA RADIATIEI LASER CU SUBSTANTA VIE Cunoasterca mecanismelor de interactiune dintre radiatia laser si materialul biologic e deoscbit de important atat pentru aplicarea ci in scop terapcutic, dar si pentru a nu produce leziuni. Principalele difcrente dintrc interactiunea radiatiei lascr cu materia inanimata si cea vie sunt legatc de marea complexitate a structurilor acesteia din urma si de interventia mecanis- melor homeostazice. Efectele depind, uncori critic, de parametrii spatio-temporali ai radiatici — lungime de unda, densitate de putere, iradicre continua ori in impulsuri, colimare si focalizare, polarizare etc.; se parc ci nu este csentiala cocrenta [Greguss, 1985] — si de caracteristicile mediului. La intensitati mici alc radiatiei, modificarile produse vor fi compensate de mecanismele locale de reglare. La intensitati mai mari se declanscaza actiunca unor procese reglatoare gencrale. Pe masura cresterii intensitAtii pot fi afectatc mecanismele homeostazice insesi, ducand la modificari partial ori total ireversibilc, deci la distrugerea tesutului sau, la intensitati foarte mari, chiar la mineralizarea lui (cx. carbonizarea, evaporarca). Radiatia laser e absorbita in mod diferentiat de ctre tesuturi, functic de lungimea de und. Principaicle elemente absorbante intr-un tesut viu sunt: apa, aminoacizii si acizii nucleici si moleculcle continand cromofori. Apa absoarbe puternic in domeniul UV, sub 200 nm, si in IR, peste 1200 nm, cu un maxim de absorbtic in jur de 1500 nm. Nu absoarbe practic de loc in vizibil si in IR apropiat (Fig. 8.1). Aminoacizii absorb puternic in UV mediu $i apropiat, datorita reziduurilor aromatice (fenil-alanina, tirozina, triptofan). Maximele de absorbtie se plascazi intre 270 — 280 nm. Sc produc excitatii electronice. Bazele azotate ale acizilor nucleici absorb tot in UV (260 nm). in structurilc complexe, protcine, ADN, ARN, radialiile de energie mai mica (IR) produc exciléri moleculare, deci vibratii ale atomilor si rotatii ale molcculei intregi ori ale unor parti ale acesteia. Ffectele sunt termice si de rupere a unor legaturi chimice. Cromoforii sunt grupiri chimice care absorb in vizibil, dar si in UV si IR apropiat. Absorbtia fotonului poate duce la reactii fotochimice, ca in cazul retinalului din cclulele fotoreceptoare, sau la excitari electronice si moleculare, cu efecte termice importante. Energia absorbita de cromofori poate fi transferata altor structuri molcculare, excitandu-le. Este fenomenul de fotosensibilizare.LASERE 71 Ab (%) ArtHe-Ne Nd:Yag co, Vf ate 200 500 1000 2000 ‘/ 10500 A (nm) Fig. 8.1 Spectrele aproximative de absorbtie ale apei, melaninei, hemoglobinei si oxihemoglobinei Ab = coeficientul relativ de absorbtie; M = mclanina; Hb = hemoglobina; OHb = oxihemoglobina; in parica de sus a figurii sunt mentionate unele tipuri de lasere ce emit la lungimile de undi corespunzAtoare Tabelul 8.1 Tabelul 8.2 Spectrul de absorbtie al oxihcmoglobinei Exemple de cromofori Domeniul am) Cromoforul uv 275. | reziduuri Cease i Ps oe aromatice 414 | nucleu vizibil 540 | porfirinic 516 3100 | histidina IR 4500. | leucina 6200 | leucina & histidina N=N Benzen Antracen Principalii cromofori care intereseaza in interactiunca radiatiei laser cu substanta vie sunt gruparile porfirinice, intrand in structura hemului, si mclanina din piele si cpiteliul pigmentar al retinei. Spectrcle de absorbtie sunt date in Fig. 8.1.72 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE fn afara lungimii de und’ la care are loc absorbtia, un alt element esential este cnergia cedata tesutului, cnergie care depinde de intensitatea radiatiei, reprezentand densitatea de putere, exprimata in W/m? (W/cm?), si de timpul de iradierc. Dac& radiatia patrunde peo adancime x, din integrarca logii de atenuare se obline: T=Iye"*; E (W/m?) =1 (W/m?) +t(s); E=t fisetax = gmx t; deci cnergia cedati e proportional cu densitatca de putere, coeficicntul de absorbtie (11) s timpul de iradiere (1). : Estc, de asemenea, important modul in care ¢ debitata puterea, continuu ori sub forma de impulsuri, si marimea suprafctci iradiate. Efectele cel mai bine cunoscute sunt de natura termica. Ele sunt cu atét mai pronuntate cu cat tesutul absoarbe o energie mai mare. Datorita colimarii si focalizarii radiatiei laser cfectele pot fi puternic localizate; acest lucru este ins& limitat pe de o parte de conductivitatea termica a fesutului si pe de alt& parte de imprastierea luminii incidente de catre macromolecule si organitele cclulare. Iradicrea laser poate duce, functie de energia absorbiti, la: © cresterea locala a tempcraturii tesutului; denaturarea proteinclor (coagularea); © vaporizarea apei intra si extracelulare; © carbonizarea (esutului. Aplicatiile bazate pe cfectul termic se obtin, in special, cu lascre de putere mare. Alte efecte sunt Icgate de campul electric intens al undei EM, camp ce poate ajunge la 10* sau chiar la 10'? V/m, camp de ordinul de marime al campului intraatomic. in consecinti, se pot produce ruperi de legaituri, ionizari sau chiar inlaturarea tuturor clectronilor atomului, deci o dezorganizare totald a matcrici. Campul electric al radiatiei produce reorientiiri ale unor grupari anizotrope, cu structura de cristal lichid, implicand membrana celular, zoncle active ale enzimelor cic. Acest efect creste cu gradul de polarizarc a radiatiei. Tot de cémpul electric intens este legata si presiunea exercitata de radiatia laser, 30 de atmosfere la iradiere continua, dar atingdnd local 10° atmosfere, in cazul impulsurilor declansate. O asemenea presiune produce 0 und de soc, determinand orientari ale moleculelor si generarea de ultrasunete coerente. Presiunea radiatiei permite manipularea unor structuri celulare si subcelularc. La puteri relativ mici se produc cfccte neliniare, constind in generarea de unde cocrenle la o frecventé dubla sau tripla fata de cca a radiatiei incidente. Mai mult, s-au observa excitari electronice la o iradiere cu frecventa pe jumatate fata de cea in cazul iradierii a lumina produsa de alte surse (necocrente). E ca si cum doi fotoni de aceeasi energie au fort! absorbiti simultan, Mecanismele cfectelor netermice ale radiatiei de mic& energie, implicdnd process! subcclulare si moleculare, nu sunt prea bine cunoscute. Se presupune c& in aceste procest este implicat catcna de respiratie celulara.LASERE APLICATIT MEDICALE Pornind de la efectele iradicrii lascr, s-au imaginat posibilitati de utilizare in medicina. Vom discuta pe scurt principalcle aplicatii Putem clasifica aplicatiile in trei categorii: chirurgicalc, de tcrapic fotodinamica si de biostimulare. in chirurgic, radiatia laser sc foloseste pentru scclioniri, coagulare si distrugerea unor formatiuni prin vaporizare. Sc utilizeaza, de regul’, lasere de putere relativ mare, adesea in impulsuri de durata scurta. Sc bazcazi pe efectul termic. Principalul avantaj csic concentrarea mare de cnergie, pe o suprafatd restrans’, deci posibilitatea de a realiza incizii ori alle operatii foarte precis, Prk a atinge tesutul inconjurator. In cazul iradierii in impulsuri, disiparca (ermica € mic’. Un alt avantaj este posibilitatca de lucra fri contact direct cu tcsutul, cvilandu-se astfel orice tractiune mecanica. ‘Terapia folodinamic’ se referd la induccrea unor reactii fototoxice care duc la distrugerea proliferarilor maligne. Radiatia de mic& putere dat de lasere cu coloran(i, in combinalic cu derivate ale hematoporfirinci induce fluorescenta si reactii fototoxice. Cum aceste derivate se concentreazi in (csuturile canceroase, tehnica poate fi folosita pentru detcctarea precoce a formatiunilor prin fluorescenta si pentru distrugerca lor prin reactiile fototoxice. Biostimularea se bazea7 pe efecte netermice ale radiatici de mic& putere. Se poate obline stimularea ori inhibarea unor procese, functic de intensitatca radiatiei si de lungimea de unda. De regula, stimularca apare la intensit&ti mici; peste un anumit prag, efectul devine inhibitor. Mecanismclc implicate nu sunt pe deplin cunoscute. Vom da mai jos cateva exemple. Aplicatii chirurgicale Poate c& cele mai largi aplicatii sc int4lnesc in oftalmologie. Mediile refringente din ochi nu absorb in domeniul vizibil si UV apropiat, astfel incat fascicolul laser poate ajunge neatenuat la retina. El este folosit in desprindcrile de retin’, in retinopatiile diabetice, dar si in operatiile de cataracta, in glaucom, uncle tumori oculare si in anevrisme coroidienc. in camul desprinderilor de retina, tcrapia laser permite stoparea evolutiei boli, inconjurand Jeziunea cu un cordon; retina adera bine si cicatrizarea este rapid’. E probabil cl mecanismul nu se rezuma la cfectul termic. Apare un ugor recul al retinei datorit& presiunii radiatici si reoriontiri moleculare. fn retinopatia diabetica fotocoagularea laser se induce pe zonele cu microanevrisme, pe ncovascle care produc hemoragii sau pe ariile retiniene cu edem ori microinfarctiziri capilare. Prin aceast4 metoda se reduce atat incidenta hemoragiilor ct si prolifcrarca gliala. in ultimul timp s-aexperimentat cu sticces utilizarea laserului in corectarea astigmatismului si in transplantul de core. Sc folosesc lasere de mic putere, 200 ~ 300 mJ, in impulsuri de 1 ms, lasere cu argon si Nd:YAG cu 1064 am. in ORL, laserul se foloseste in maladii ce afecteaz’ mobilitatca oscioarelor din urechca medie, in laringologic, la incizia corzilor vocale, climinarea unor polipi si noduli laringieni.74 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURI! MEDICALE MODERNE fn chirurgia toracic& cu ajutorul laserului se realizeaz& hemostaza vaselor mici, tiierea si distrugerea prin vaporizare a unor formatiuni. in incizii se foloseste un fascicul focalizat, cu o putere de 2500 — 25000 W/em?, in impulsuri mai scurte de 0,5 s (Fig. 8.2). Pentru coagulare se utilizeaza lasere de putere mai mica, 500-2000 Wiem?, cu fascicol defocalizat divergent, cu diametrul intre 0,3 si 2 mm, aplicat timp de 0,5 s. Vaporizarea se obtine la puteri mari, similare celor pentru incizie, dar cu emisie continua timp de peste 0,5 s. Fascicolul trebuie s4 fie divergent, cu un diametru mai mare de 2 mm. Fig. 8.2 Caracteristicile radiatiel laser, pentru obfinerea unor efecte diferite a. Incizie: fascicol focalizat, cu diametrul 0,1 — 0,3 mm, 2500 — 25000 W/cm?, < 0,5 s, cu emisie continua sau in impulsuri scurte; b. vaporizare: fascicol defocalizat, cu diametrul > 2 mm, 2500- 25000 W/cm’, cu emisie continua; ¢. coagulare: fascicol defocalizat divergent, cu diametrul intre 0,3 si 2. mm, 500 - 2000 W/cm?, timp de ~ 0,5 s (Adaptat dupa Boggan i Powers, 1990) in chirurgia laparoscopica se folosesc lasere dé putere mare, 30 100 W, cum ar fi cele Nd:YAG, care emit la 1064 si 1320 nm [D’Imperio, 1992]. Este avantajoasa folosirea , radiatici de 1320 nm, pentru care coeficientul de absorbtie al apei e de 10 ori mai mare decat la 1064 nm, iar adancimea de’ patrundere ¢ de 0,5 mm fata de 4 mm la 1064 nm.’ Extremitatea fibrei optice care transmite fascicolul laser poate fi pus’ in contact cu tesutul ori se poate lucra fara contact direct. Folosind modul de lucru in contact, se poate sectiona ductul cistic si artera ¢istic4, simultan cu coagularea, fara o difuzie semnificativa acaldurii spre zonele invecinate. Echipamentul laser, desi mai scump decat cel electric, prezinti unele avantaje: localizare mai precisa, neintervenind conductivitatea clectrica a tesutului, putand fi folosit si fara contact direct, se micsoreaz probabilitatea hemoragici la desprinderc; scade degajarea de fum in urma carboniz&rii tesutului, ceea ce asigura o vizibilitate mai buna in campul operator. Conducerea radiatiei pin’ la locul aplicarii se face prin fibre optice, ceea ce determina o marire a divergentei fascicolului. tn neurochirurgie, radiatia laser permite fnlaturarea cu mare precizie (0,1 — 0.25 mm)a tumorilor fixate ori aflate in imediata vecinatate a unor formatiuni sensibile [Devaux, Roux, 1996]. De exemplu, se poate literalmente “curata” un nerv de o tumora aderenta fri a afecta nervul.USERE 75 fn chirurgia cardio-vasculara, iradierea cu lasere cu excimer, indeosebi XeCl (308 nm), administraté in impulsuri, se foloseste in angioplastie [Delettre et al., 1992]. Permite eliminarea ateroamelor fara a afecta peretele vascular, data fiind rezistenta mult diferita: raportul dintre numrul de impulsuri necesare pentru distrugerea ateroamelor si sectionarea peretelui vascular e de cca. 5/100. in oncologic [Guillemin, 1989], iradierea laser permite distrugerea tumorilor relativ superficiale — neoplazii ale colului uterin, carcinoame cervico-faciale, tumori rectale, tumori cutanate si pe mucoase etc. Este interesant de remarcat ca efectul distructiv nu poate fi numai termic. Probabil c& intervine formarea de oxigen singlet, toxic pentru celulele canceroase. S-a observat disparitia treptata a tumorii dupa o distrugere partiala prin iradiere. Se presupune 0 reactic imunologic’. Uneori este indicat folosirea in asociatie cu alte mijloace, ca de exemplu in carcinomul bronsic si laringean. Se foloseste adesea ca paleativ, in cancerul traheal si bronsic, in cancerul esofagian, pentru degajarea cailor respiratorii sau digestive, ori pentru coagularea unci tumori hemoragice. jn dermatologie, lasere de mare putere se folosesc pentru tratarea angioamelor si a altor leziuni vasculare, ca $i pentru coagularea leziunilor pigmentare, cum ar fi melanoamele. Laserele se folosesc, de asemenea, cu succes in chirurgia plastic’. Terapia fotodinamica Anumiti derivati ai hematoporfirinei se concentreaza in mod specific si foarte selectiv in celulele canceroase, mai exact din celulele normale se elimina rapid, spre deosebire de cele maligne [Dougherty, 1993, Fischer et al., 1995). La iradierea in lumina albastra, celulele devin fluorescente, ceea ce permite localizarea precisa si precoce a tumorii. Iradierea in lumina rosie induce reactia fototoxica, prin cliberare de oxigen singlet, ceea ce duce la distrugerea tumorii. Biostimularea S-au facut cercet&ri de laborator si studii pe animale sau chiar clinice privind efectele biostimulatoare ale radiatiei laser, inca din anii ‘70. Totusi nici in prezent nu sunt inca elaborate protocoale precise pentru terapia diverselor afectiuni, in primul rand pentru ca mecanismele de interactiune nu sunt elucidate [Basford, 1995]. in orice caz, efectele sunt netermicc. Se folosesc lasere de mica putere, intre 10 — 90 mW, cu o densitate de energie <1—4 J/cm’, administrata continuu ori in impulsuri. Functic de parametrii radiatici si modul de administrare, efectul poate fi stimulator sau inhibitor, acesta din urma aparand, de regula, la puteri mai mari. Este afectata, intr-un sens ori altul functie de doz, sinteza de proteine, activitatea enzimatica [Mostovnikov et al., 1995], cresterea si diferentierea celulara, fagocitoza. S-au constatat efecte benefice asupra sistemului nervos [Bieglio, Bisschop, 1989], privind regenerarea nervilor, accentuarea eliberarii neurotransmititorului, modificari de conductie,76 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE amplificarea potentialelor evocate etc. S-a observat, de asemenea, actiunea radiatiei laser asupra nervilor periferici, asupra arcurilor reflexe monosinaptice si efecte distale, la iradierea zonelor reflexe si a punctelor de acupunctur’. Se pare ci radiatia laser modificd echilibrul energetic al sistemului nervos [Bahn, 1988]. Cercetiri privind vindecarea pligilor au fost efectuate la nivel celular in vitro, pe animale sipe oameni. S-a gisit cd iradierea laser stimuleaz& proliferarea celulara, sinteza colagenului, transformarea fibroblastilor in miofibroblasti, avand ca urmare accelerarea regeneririi fibrelor musculare [Baxter, 1994, Basford, 1995]. De asemenea stimuleaz revascularizarea si scurteaza durata procesului inflamator (Mester, 1988]. S-au folosit in acest scop diferite tipuri de lasere, He-Ne, semiconductoare, cu radiatie continua sau in impulsuri. in lucrarile publicate, caracteristicile laserelor, lungime de unda, putere, timp de iradiere etc., adesea nu sunt complet definite, deci e greu sa se faci o sistematizare. In incercarile Facute pe pacienti s-a ajuns la rezultate pozitive in tratarea ulcera(iilor. intr-o prima faz’, se iradiaza marginile pligii, realizand un contact cu capul de iradiere. in faza a doua, folosind tehnica de non-contact, se baleiaz’ suprafata ori se folosesc matrici de diode laser care iradiaza simultan intreaga suprafata. S-a incercat folosirea laserului pentru atenuarea durerii fn boala artrozica, in poliartrita reumatoid’, in afectiuni musculare si accidente sportive, fn diverse nevralgii [Baxter, 1994]. Desi rezultatcle, obtinute la diversi parametii ai radiatiei (lungime de unda, putere, frecventa de repetitie a impulsurilor), nu sunt unanim pozitive, in anumite conditii, iradicrea laser duce la cresterea pragului de sensibilitate dureroas’. Se pare c& apar modificari privind neurotransmisia si generarea potentialelor de actiune. Se recomanda folosirea tehnicilor de contact, chiar cu 0 usoara apasare pe piele. fn felul acesta se evita reflectarea radiatici si se combina iradierea cu presopunctura. Tabelul 8.3 Efecte de biostimulare Sinteza de ATP Sintez: proteine Revascularizarea Pragul durerosUSERE 7 S-au obtinut rezultate pozitive in tratarea mialgiilor, a nevralgiei de trigemen, a rinitelor, sinuzitelor, a astmului bronsic, a otitei, a acneelor etc. Se pare cA in obfinerea acestor efecte este implicati stimularea direct’ a catenei respiratorii, accelerand proliferarca citocromoxidazei si, implicit, sinteza de ATP. Radiatia laser modifica astfel bilantul energetic al sistemului nervos, dar nu numai, influenteaza mecanismele de transmitere intracelulara si transmembranara a informatiei, jucdnd rolul unui catalizator al diferitelor procese biologice, astfel inc&t uni cercetatori 0 numesc “vitamina optic’” [Bahn, 1988}. APLICATII IN MICROBIOLOGIE Aplicatiile laserelor in microbiologie, de-a dreptul spectaculare, constau, pe de o parte, in micromanipularea celulelor sau a organitelor celulare, bazati pe presiunea radiatiei laser si, pe de alt parte, in microdisectie. Este de mult cunoscut faptul ca radiatia luminoasa exercité o presiune asupra substantei. Este cazul orientarii “cozii’? cometelor in directie opusa soarelui. Presiunea exercitata se poate explica prin caracterul corpuscular (fotonic) al radiatiei. La suprafata de separatie dintre dowd medii transparent, fascicolul luminos este partial reflectat si partial refractat, deci isi schimb4 directia de deplasare. in acest proces se modificé impulsul fotonului. Pe baza principiului conservarii impulsului (p)(p=mv; >_P = const.), diferenta se transfera corpului pe care ¢ incident radiatia, deci asupra lui se exercit o fort’. Marimea acestei forte e constant la un flux constant de fotoni. In Figura 8.3 sunt reprezentate fortele ce se exercitA asupra unei particule, atat la incidenta razei laser cat si la emergenta ei. Fig. 8.3, Fortele ce le exerciti radiatia laser asupra unei sfere transparente F,,= forta datoratd razei reflectate; F., = forta datoraté razei refractate; R, = raza incident’; R,,=raza reflectat’; R,, = raza refractati; n,, n, = indicii de refractie; r = raza particulei78 PRINCIPIILE FIZICE ALE APARATURI MEDICALE MODERNE La iradierea unei particule microscopice cu o radiatie laser, asupra ei se exercit& atat forte longitudinale (de-a lungul fascicolului), intr-un sens ori altul, cat si forte transvcrsale, care au tendinta si centreze particula pe axul radiatiei [Berns ef al., 1991]. Marimea fortei depinde de putcrea radiatici si de indicele de refractie, dup’ relatia: F=Pnic in care: P = puterea radiatici; n= indicele de refractic al particulei; in vid. Radiatia laser se focalizeaz4 cu un obiectiv de apertura numericd mare (100x,; NA = 1,2 - 1,3). Orientarca fortei axiale depinde de raportul dintre distanta focala a lentilei () si distanta (d) dintre focar si suprafata obiectului. Pentru d = 2f, rezultanta axiala c nula. Lad < 2f, forta rezultantd e orientat spre inapoi (luam ca referin{& sensul de propagare), iar la d > 2£, spre inaintc (Fig. 8.4). d<2f Fig. 8.4 Orientarea fortei axiale a. Distanta de ta focar la sferi este mai mic decit dublul distantei focale (d < 2f); forta revultant’ e orientata spre inapoi; b. Distanta de la focar la sfer& este mai mare decit dublul distantei focale (d > 20; forta rczultantd ¢ orientati spre inainte; F, = fora datoritd razei incidente; F, = forta datoriti razei emergente; F = forta rezultant& Datorit& profilului gaussian al fascicolului laser, putcrea ¢ maxim’ de-a lungul axci, astfel fncat, pentru raze ce ating suprafata sferei asimetric fata de centru, rezultanta fortei transversale va fi indreptata spre ax, unde particula va fi fixati (captatd), de unde si denumirea de “capcana” laser (laser trap) sau de penscti optica (Fig. 8.5).AASERE 79 } Profilul radiatiei { laser (gaussian) Fig, 8.5 “Capcana” laser Forta rezultanti (F) e indreptat& spre axul radiatiei laser Folosind lasere cu o putere cuprinsé intre 1 mW si 1 W, sc pot obtine forte de 10-1? - 10° N. Particula, cu diametrul intre 25 nm si 25 pm, odat& captaté in fascicol poate fi deplasat’ in directic longitudinal’ pe o distant de cca. 70 mm, iar in directie transversala cu > Imm, cu o rezolutie de 10 nm. Schema generala a instalatiei e prozentata in Fig. 8.6. Condensor Proba Obiectiv cu AN mare a= fj nS ad Filtru IR, C35 Filwu IR * Spre camera video Fig. 8.6 Schema generald a unei instalatii pentru micromanipulare laser (Adaptat dupa Kuo, Sheetz, 1992)80 PRINCIPILE FIZICE ALE APARATURI MEDICALE MODERNE Imaginca se urmiireste direct la microscopul optic sau poate fi proicctat pe un ecran ori pelicula fotograt Lungimea de undi a radiatici laser se alege in asa {el incat sa se evite absorbtia de cdtre obiectul manipulat; se folosesc lascre cu cmisie continua, Nd:YAG, de 1064 nm sau lasere scmiconductoare cc emit in domeniul verde-albastru. Acestca din urmi fiind de dimensiuni mici pot fi incorporate in microscop. Revulta deci c& principalii parametri ce influentcaza functionarea capcanci laser sunt: lungimea de unda si puterea radiatiei, diametrul si profilul fascicolului. Tchnica capcanei laser se foloseste in biologia celular [Webcr, Greulich, 1992, Schiitze, Clement-Sengenwald, 1994, Ashkin, [997] pentru manipularea virusurilor sau a bacteriilor, in cxperimente de fuziune celulara, la fertilizarea in vitro, la studiul miscarii cromozomilor in timpul mitozei etc. Un cxemplu interesant (si foarte recent) este masurarea fortci de contractie a unci fibre de actina la interactiunea cu o moleculd de miozina [Guilford er al., 1997]. Fibra de actin& a fost fixata intre dou mici sfere transparcnte tinute, la randul lor, de cate o capcana laser. Una din sfere a fost mentinutd fix’, iar pentru cealalta s-a masurat deplasarea ori forta ncecsara pentru a impiedica deplasarea. O schita a instalatici e prezentata in Fig. 8.7. Capeana % / ; laser Fig. 8.7 Schiti a instalatiei de masurare a fortei de contra ie a unei fibre de actina MMG = meromiozina grea (Adaptat dup’ Guilford et al., 1997) Instalatii similare cu cele descrise mai sus permit microdisectia, cu aplicatii, in special, in ingincria genctica. E important de remarcat ci, datorit& folosirii unui obiectiv cu distant focala mica si deschidere mare, fascicolul e putcrnic focalizat, astfel incat la o distania de cativa mm de punctul de focalizare, puterea ¢ cu cca un ordin de mérime mai mica. Astfcl se poate obtine perforarea locala a membranci celulare sau manipula (diseca, distruge) organite celulare (focalizand fascicolul pe cle) fara a perfora membrana. Din acest tip de aplicatii vom aminti perforarca locala a membranei celulare (@ = 2 jum), ccea ce permite patrunderea in cclula a unor molecule aflate in mediul de imersie, de cxemplu materialLASERE 81 genetic (fragmente de ADN). S-a constatat c& orificiul se inchide intr-un interval de ordinul sccundelor [Tsukakoshi, 1984]. Se foloseste, de asemenea, la imbundtatirea randamentului fecundarii artificiale [Liow er al., 1996). Cromozom Fig. 8.8 Microdisectie folosind maximele de difractie a radi interfranja (Adaptat dupa Weber, a, Imaginea de difractic; b. sectionarea unui cromozom; Greulich, 1992 ) O alta aplicatie foarte interesant& este microdisectia unor structuri biologicc alungite, cum ar fi cromozomii. Operatia se bazeaza pe fenomenul de difractie a radialici laser focalizata cu o lentila de deschidere marc. {n acest caz, se obfine in planul focal o imagine de difractie, cu maxime egal distantate intre ele (interfranja). La o puterc a laserului suficient de mare, ex. 20 J in impulsuri de 20 ns, ceea ce inscamni’ o putere de 1 kW, primele 8 — 10 maxime de difractie au o energic suficienta pentru a lia molecula. Plasandu-se in mod corespunzalor un cromozom, acesta va fi scctionat in segmente de lungime egala, cu o precizie de cca. 1 nm. Lungimea segmentelor sc poate modifica variind lungimea de unda aradiatici (Fig. 8.8). PRECAUTII iN UTILIZAREA LASERELOR Datorit marii densitati de energic pe care o transporti radiatia laser, 0 iradiere accidental poate fi periculoasa pentru ochi si pentru piele, ochiul fiind ccl mai vulnerabil {Slincy, 1995]. in consecin(i, trcbuic luate anumite precautii, dependente de caracteristicile dispozitivului folosit, de lungimea de undi si de putere. Radiatiile din domeniul vizibil si IR apropiat (400 — 1400 nm) tree prin mediile transparente ale ochiului si ajung pe retina, producAnd leziuni. Asta cu atat mai mult cu cat fascicolul este focalizat de mediile refringente, astfel incat densitatea de cnergic creste de pina la 100.000 de ori. Radiatiile UV (295 = 320 nm) si IR (1 — 2 um) afecteaza cristalinul, provocand cataractd. Radiatiile infrarogii determina leziuni ale corneci, prin efect termic, cu atat mai mult cu cat adancimea de patrundere c mai mare, deci afecteaza straturile mai profunde. Domeniul cel mai periculos c intre 1, 4~ 2,1 pm.82 PRINCIPILE FIZICE ALE APARATURII MEDICALE MODERNE Iradierea pielii cu radiatii UV poate provoca eritem, prin mecanisme fotochimice. Radiatiile IR pot duce la arsuri de pin’ la gradul IV sau chiar aprinderca imbracAmintii Radiatiile de marc cnergie sunt periculoase nu numai la iradierca direct, dar si prin radiatiile reflcctate de diverse obiccte, radialii care pot avea o energie suficienta pentru a produce leziuni. Cele mai periculoase sunt reflexiile pe obiecte cu suprafata neteda, puternic reflectorizanta, cum ar fi cele metalice (cx. instrumentele medicale). Pentru a micsora acest pericol se folosese instrumente cu suprafala tnnegrita si sablat4, pentru ca reflexia sa fie cat mai slaba si mai difuza. Lasercle din afara domeniului vizibil sunt cu deosebire periculoase deoarccc nu se pot urmari si nici nu apare reflexul de clipire. Din accast& cauza cle sunt adesea insolite de o all radiatie laser vizibila, pentru ghidare. fn functie de pericolele potentiale s facut o clasificare a laserclor. Clasificarea laserelor Conform standardelor internationale, laserele sc clasific’ in patru clase: 1. Din prima clas& fac parte laserele de foarte mic& putere, de reguli sub 0,5 wW, indiferent de lungimea de undi, care se considera c4 nu prezinta pericole, chiar lao iradicre de lung’ durat a pielii sau a ochiului, chiar privind de-a lungul fascicolului. in aceasta categorie intri unele lasere He-Ne si semiconductoare de foarte mic’ putere. fn gencral nu au aplicatii medicale. 2. Laserele din clasa a doua sunt lasere de mic& puter, pin’ la | mW, ce emit in vizibil. Acestea nu prezint& pericole la iradierea, chiar de lung& durat&, a pielii, dar pot da leziuni la o expunere indelungati a ochiului. Pericolul c insé limitat de reflexul de clipire. Din aceast& categorie fac parte laserele cu He-Ne cu puterea de pana la 1 mW. Au aplicatii medicale imitate. 3. Dina trcia clas fac parte laserele de medic putere, intre 1 ~ 500 mW, indiferent de lungimea de undi. Pot produce leziuni oculare, chiar la o expunere mai scurta decat reflexul de clipire (cca 0,2 s); pcricolul e insa rclativ mic la expunerea pielii. Nu produc reflexii difuze periculoase. In clasa a treia intra majoritatea laserelor folosite in medicina. Trebuic luate anumile precautii, eventual purtarea unor ochelari de protectic. 4. Ultima este clasa laserclor de mare putere. Ele pot produce aprinderea unor materiale inflamabile si Icziuni importante alc ochiului sau piclii, chiar si numai datorita reflexiilor difuze. In aceasta calegoric intra unele lasere cu Art, CO, ori Nd:YAG __ folosite in chirurgie. Trebuic luate masuri speciale de protectic. Clasificarea de mai sus sc referi doar la iradicrea accidentala. in afara de accasta mai trebuic luate in consideratic cventualele pericole ce pot apare in utilizarea medic privind alogerea parametrilor (lungime de unda, putere, timp de iradiere) inadecvala scopului si asta cu atat mai mult cu cat mecanismele de interactiunc cu substanta vic sunt incomplet cunoscute la ora actuala. fn folosirea laserelor pentru biostimulare, asa cum am vazut, rezultatele pot depinde critic de parametri. Mai mult, efectele pot fi contrare atunci cAnd caracteristicile radiatici si protocolul de lucru nu sunt bine alesele care sc bazeaz pe cfectul termic, in special ccle chirurgicale, problemele unt legate de alegcrea corespunzatoare a energiei transforate, astfel incat sa fie distrusa mai formatiunca dorita si nu tesuturile adiacente, fie direct, fic prin difuzic termica. ?ericolul difuziei termicc este mai mare la iradierea continua. Impulsurile lascr foarte scurtc, ubns, chiar fs, transfer energia intr-un interval de timp mai mic decat ar fi necesar pentru lifuzia cAldurii. Un alt pericol ce apare in aplicatiile chirurgicale este cel al gazclor produse rrin carbonizarca si evaporarea tesuturilor, gaze ce cuprind substante toxice si chiar canceri- yene [Lademann, Wcigmann, 1995]. Acestea sunt periculoase atal pentru pacicnt, prin bsorbtic peritoncala ori prin inhalare, cAt si pentru personalul medical. Efectele se nicsoreaz lucrand in mediu oxigenat sau apos si printr-o ventilare corespunzatoare. Exist 0 serie de contraindicatii privind folosirea laserclor: ¢ iradicrea fatului ori a uterului femeii insarcinate; © iradierea bolnavilor cu formatiuni neoplazice (cu exceptia cazurilor in care tocmai distrugerea acestor formatiuni ¢ scopul); iradierea Icucocitelor mononucleare determina secrctia unui factor de cresicre, care poate influenta inclusiv proliferarile maligne; © iradicrea zonelor hemoragicc (cu exceptia iradierii locale in scop de hemostaza); inclzirea tcsutului duce la vasodilatatie si accentuarea hemoragiei; iradicrea plagilor infectate, e iradierea piclii cu o fotosensibilitate ridicata. in concluzie, lasercle reprezinta un mijloc tcrapeutic util in multe situati, dar optiunea pentru utilizarea lor in loc de sau alaturi de altc metode trebuie analizata cu grija, in cunosti1 de cauza (Longo, 1989}. Este deci necesar ca personalul medical sa fie binc instruit at: privinta relatiei parametri — efecte, ct si a pericolelor potentiale. FIBRE OPTICE Fibrele optice sunt dispozitive folosite pentru transmiterea la distanté a semnalelor optice, pe baza fenomenului de reflexie totala. Ele sc realizeaza din sticla, cuart sau alte materiale diclectrice transparente. Daca o raz de lumin’ ajunge pc interfata dintre doua medii, al doilea avand un indice de refractie mai mic (n,

You might also like

• It Ends with Us: A Novel

  

  From Everand

  It Ends with Us: A Novel

  Colleen Hoover

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (5754)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5794)
• The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological Suspense

  

  From Everand

  The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological Suspense

  Jeneva Rose

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1107)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (353)
• The Art of War: A New Translation

  

  From Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3044)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (20022)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  From Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (19653)
• The Handmaid's Tale

  

  From Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (13186)
• The Hobbit

  

  From Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (25134)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  From Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3321)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (3276)
• Good Omens: A Full Cast Production

  

  From Everand

  Good Omens: A Full Cast Production

  Neil Gaiman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (10906)
• And Then There Were None

  

  From Everand

  And Then There Were None

  Agatha Christie

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (8934)
• Remarkably Bright Creatures: A Novel

  

  From Everand

  Remarkably Bright Creatures: A Novel

  Shelby Van Pelt

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (5501)
• Freakonomics Rev Ed

  

  From Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (7848)
• The Hobbit

  

  From Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (24585)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  From Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2556)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2475)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  From Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (12946)
• American Gods [TV Tie-In]: A Novel

  

  From Everand

  American Gods [TV Tie-In]: A Novel

  Neil Gaiman

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (12520)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  From Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2507)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  From Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2499)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2566)
• Good Omens

  

  From Everand

  Good Omens

  Neil Gaiman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (12010)
• How To Win Friends And Influence People

  

  From Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (6521)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  From Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Brontë

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (9486)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  From Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5718)