Nr.

21 Iunie 2010

Unii oameni te înşeală numai pentru a-ţi dovedi inteli-

genta lor, pe care n-o pot dovedi altfel .”
(N. Iorga)

Str. Tărpiului nr. 22, Bistriţa, Bistriţa-Năsăud, România

Telefon: 0263 238 175. Fax: 0263 234 439. E-mail: pbistrita@dgp.ro
Pagina web: www.penitenciarulbistrita.ro
 CRONICA PENITENCIARĂ DE BISTRIŢA
revista personalului din Penitenciarul Bistriţa

publicaţie lunară
ANUL 2010/NR.21
Penitenciarul Bistriţa
str. Tărpiului, nr. 22
Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, România
telefon 0263/238175
fax 0263/234439

COMITETUL DE REDACŢIE:

Redactor şef:
Subinspector de penitenciare Laura OPRIŞ
Nr. 21 Iunie 2010

Redactori:
Inspector principal de penitenciare Adriana GEORGESCU –
corespondent
Subinspector de penitenciare Mihaela NEGRU
Preot George MARICA
Agent şef adjunct de penitenciare doctor Gabriel MUREŞAN-CHIRA
Agent şef de penitenciare Emil Rusz
Agent şef de penitenciare Daniel DEMIAN

Tehnoredactor:
Ag.şef principal de penitenciare Ioana BUTUR

Fotografi:
Agent şef adjunct de penitenciare Silviu SESERMAN
Agent principal de penitenciare Radu MUREŞAN

2
 Poezia vieţii
Nu ştiu de ce, dar pentru mine, parcă versurile au o anume melodicitate, acel
"ceva" care prin aşezarea într-un fel anume a cuvintelor, te face să-ţi vibreze acele
corzi lăuntrice.
Mi-au atras atenţia în mod deosebit versurile următoare… atât de bine pot să
exprime vremurile pe care le traversăm, risipa de energie în lucruri fără valoare, fuga
permanentă de ceva spre altceva, fuga de noi înşine…

Îmi pare aşa ciudat

C-avem atât vreme pentru ură,
Când viaţa nu-i decât o picătură
Între acest moment şi celălalt.
Şi mai îmi pare ne-nţeles de trist
Că nu privim la cer mai des,
Că nu culegem flori,
Că nu iubim,
Noi, care-atât de repede murim.
(Jean Cocteau)
Nr. 21 Iunie 2010

Dar atunci ce-ar trebui să facem pentru a găsi fericirea şi mulţumirea

interioară? Să privim doar cerul, să ascultăm ciripitul păsărilor şi să ignorăm ceea ce
doare – salarii ologite, rate, credite, atâtea cheltuieli…. – astea cui le lăsăm? - ar
zice multă lume. Reţeta fericirii? Ei bine, "fericirea este o stare iraţională, dacă încerci
să o analizezi, dispare", spunea Joseph Conrad.
Poate că fericire deplină, absolută nu există, însă nimeni nu poate nega
existenţa momentelor de fericire, fie ele cât de scurte, iar pentru acestea trebuie să
luptăm, să facem să fie cât mai multe, cât mai durabile, pentru că..
Omul nu-i decât umbra
O adiere de a fi
Sau de a spune –
Vine iubirea şi îl răsare,
Vine seara vieţii şi îl apune

Omul nu-i decât ceea ce este,

Omul nu-i decât ceea ce vrea să fie,
Omul nu-i decât pasărea-poezie,
Zborul ce-a renunţat la aripi
Pentru-a se-nălţa visând,
Omul nu-i decât goana după vânt.
(Aurel Albu)
Cât adevăr…însă…ce facem cu asta? Mi-ar place să aflu nişte
răspunsuri de la voi…

3

A FI ....SAU A NU FI....CRONICA ???
Când am început să scriu la
Cronica Penitenciară am fost bucu-
roasă că a venit cineva cu ideea de a
pune pe hârtie gânduri ale celor care
lucrează în această unitate. Toţi cei
din colectivul de redacţie eram însu-
fleţiţi de elan şi entuziasm, fiecare cu
idei care mai de care, dar nu m-am
gândit că, la un moment dat, se va
ajunge să se scrie articolele din ob-
ligaţie, din ruşine, ca să scape de atâ-
tea insistenţe, ori că vom ajunge să ne
reproşăm că articolele unuia sau a al-
tuia sunt mai lungi şi acoperă mai mul-
tă suprafaţă din cronică.
Nu cred că s-a îngrădit liber-
tatea la exprimare a cuiva care a dorit
să scrie...cred că am fost suficient de
insistentă, poate enervant de in-
sistentă, uneori, dar, asta e...eu zic că
Nr. 21 Iunie 2010
probleme suntem cei mai buni, păcat
că la rezolvare nu ne iese.
Am primit numeroase critici, dar
a fost ceva bun şi asta, cum că unele
rubrici ar trebui schimbate, că nu sunt
interesante, bun...am înţeles
mesajul...dar nimeni nu venea concret
cu o soluţie. Ori, de la o lună la alta
era o bătălie de a găsi ceva interesant
de pus în cronică pentru colegi, de
scris ceva din suflet şi nu neapărat un
Copy/Paste, deja devenea o chestie
forţată, chinuită...Am aşteptat în zadar
ca acei care propuneau schimbări nu
făceau nimic pentru asta...ori să
mulţumeşti pe toată lumea este cu ne-
putinţă, e un efort prea mare, la care,
sincer, nu e recomandat să te înhami.
Aşa că, noi, cei din colectivul
redacţiei am convenit ca, atunci când
se vor aduna suficiente materiale
pentru un nou număr al cronicii,
aceasta va ieşi la lumină...până atunci,
aştept reacţii...să îndrăznesc să sper
şi la soluţii???

a fost un scop nobil. Faptul că unele

articole nu au fost publicate nu a
însemnat o jignire adusă persoanelor
care le-au scris, dar am făcut-o din
dorinţa de a nu ne tranforma într-o
maşinărie de spălat rufele la vedere,
de pus pe tapet animozităţile care ex-
istă între unii sau alţii din acestă mare
familie care suntem...îmi place să cred
că mai avem atâta demnitate pentru a
înţelege asta. Şi vreau să cred că
dacă avem de lămurit chestiuni cu un-
ul sau mai mulţi colegi, să nu trans-
formăm cronica într-un teren de luptă,
ci să comunicăm inteligent cu cei în
cauză.
Nu ştiu unde ne-am
pierdut...sau cum s-a întâmplat...dar
cred că ne e teamă să spunem ce
simţim, ori dacă o facem, preferăm să
ne punem sub umbrela anonimatului,
să aruncăm piatra şi apoi să fugim. Ori
asta nu e dovadă de maturitate, nici de
rezolvare a problemelor. De fapt la as-
ta nu suntem fruntaşi. Ne pricepem de
minune să găsim defecte, să punem
etichete, să criticăm, să spunem că aia
nu e bună, că cealaltă e pe dos. La
capitolul identificare şi descoperire

4
 ÎNVĂŢĂTURI NORVEGIENE

„Am învăţat că Dumnezeu este în acelaşi timp pământul pe care calc,

drumul pe care îl urmez şi gândul care mă poartă înainte” - Anonim

Răsfoind, dacă pot spune aşa, pagini de pe internet am dat peste

câteva versuri din lirica norvegiană, care mi-au plăcut foarte mult. Am
observat că de altfel foarte multă lume le cunoaşte, cred că de fapt şi eu le-
am mai citind cândva dar la momentul acela nu au găsit deloc rezonanţă in
sinea mea:

„Învaţă de la apă să ai statornic drum, Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,

Învaţă de la flăcări că toate-s numai
scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos
Nr. 21 Iunie 2010
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt numai oşti.
Învaţă de la greier când singur eşti să
cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,

Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la mamă să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,

Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,

Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci”

Dacă ar fi să fiu la şcoală, la ora de română şi să trebuiască să fac

comentariul literar al poemului, ar fi mai simplu fiindcă aş începe cu ce a vrut
autorul să spună…dar e mai greu pentru că trebuie să găsesc ce anume din
mine se reflectă in versuri. Reciteam partea că totul este trecător. Toată
lumea spune asta, in atâtea contexte. Dar ce anume înţeleg eu, este că nu
poţi fi nici mereu fericit, trece şi asta, şi nici mereu nefericit. Trece şi asta. Ne
aflăm de fapt într-o permanentă balanţă, între plus şi minus, iar atâta timp
cât păstrez echilibrul acela e bine. E bine şi atunci când balanţa înclină spre
plus fireşte, dar e bine şi când aceasta înclină spre minus. Nu este oare asta
viaţa…Aş vrea să învăţ de la păsări să fiu mereu în zbor, să învăţ de la
flăcări să ard ce am in mine, iar de la vânt să trec liniştit prin toate.
Citiţi în liniştea dvs. aceste versuri şi veţi înţelege!

Cu colegialitate Adriana Georgescu

5

MESAJUL DOMNULUI
DIRECTOR
După cum ştiţi majoritatea din-
tre dumneavoastră, nu de mult am
devenit vedetă de blog. Onorant
pentru mine într-adevăr şi aceasta nu
ar fi absolut nicio problemă dacă s-ar
fi prezentat adevărul. Din pacate nu a
fost aşa. De aceea mă folosesc de
această ocazie ca să prezint cum stau
lucrurile de fapt, aspecte care nu sunt
cunoscute, din păcate, de toată lumea.
Într-adevăr am sesizat comisia
de discipină pentru domnul Banc.
Motivele însă pentru care am facut-o
sunt prezentate pe larg în procesul
verbal de audiere a mea în comisia de
disciplină, proces verbal pe care-l
anexez prezentului material şi care
sunt, zic eu, mai mult decât
edificatoare.
Însă, domnii de la sindicat,
administratori de bloguri, locali sau
Nr. 21 Iunie 2010
acesta va contribui la îmbunătăţirea
activităţii din această unitate şi chiar
au fost câteva cazuri în care am primit
informaţii noi şi importante. Dar cu o
floare sau două nu se face primăvară.
Toată această şaradă şi
numeroase altele care au apărut pe
acest blog, mi-a lăsat un gust amar.
Din acest motive nu voi mai citi nici un
blog de acest gen orice ar scrie pe ele
şi o să rog colegii nici să nu ma
informeze despre “materialele”
apărute. Nu a intrat şi nici nu intră
atribuţiile mele şi nu o voi mai face.
Tot domnul Vlad îmi reproşa că
ţin prea mult la imaginea acestei
unităţi. Aşa este la ea ţin şi voi ţine
mereu. În schimb, la imaginea per-
sonală nu, findcă din câte ştiu eu, nu
sunt aici la un concurs de popularitate.
Prefer însă să fiu oricând “pui
de dinosaur” decât escorc, idiot în loc
de mincinos, dictator în loc “albitor” de
leneşi, hoţi, escroci sau alte “uscături”.

naţionali, nu au fost curioşi nici o clipă

să se intereseze măcar de aceste
motive înainte de publicarea acestor Lu-
articole. Dar poate cer cam mult.... cian SIMAN
Abia după “consumarea” subiectului Directorul Penitenciarului Bistrita
au devenit curioşi şi interesaţi.
Domnul administrator de blog
local mi -a spus că el nu a prezentat
decât adevărul. Aşa şi este, dar se
poate minţi şi prin omisiune, nu? Citind
cele prezentate stricto senso aşa se
deduce din multitudinea de articole, că
am făcut un abuz. Însă lucrurile stau
altfel.
Domnului Vlad i-am cerut să
publice, dacă este un iubitor al
adevărului şi acest proces verbal.
Dânsul nu a facut-o din nu ştiu ce
motive. Din discuţiele avute cu dânsul
a invocat, printre altele, faptul că i s-ar
aduce probleme de imagine domnului
Banc, de parcă mie nu mi -a adus sau
şedinţele comisiei de disciplină nu ar fi
publice?!În fine.
Când domnul Vlad m-a
informat despre intenţia de crea acest
blog, m-a bucurat în mod sincer şi am
crezut în misiunea lui declarată. L–am
citit în mod regulat cu speranţa că şi
6

PENITENCIARUL BISTRIŢA
Comisia de disciplină
Nr. ____ din 02.06. 2010
PRO-
CES – VERBAL
Încheiat azi 02.06.2010, cu
ocazia audierii, de către Comisia de
disciplină a unităţii, a Scms Lucian
SIMAN – director al Penitenciarului
Bistriţa, referitor la sesizarea sa,
privind abaterea săvârşită de agent şef
adjunct Banc Aurelian – agent
operativ principal III (supraveghere).
Ofiţerul este audiat ca urmare
a sesizării comisiei de disciplină, din
data de 27.05.2010, în care
menţionează că, numitul Popescu Va-
sile, fost cadru militar, actualmente
pensionar, vieţuitor al mănăstirii
Rarău, com. Crucea, jud. Suceava, a
reclamat, în data de 26.05.2010, faptul
că d-l Banc Aurelian, angajat al unităţii
Nr. 21 Iunie 2010
noastre, la escrocat cu suma de 10600
RON, pe care i-a împrumutat în anul
2009.
Preşedintele comisiei de disci-
plină îi aduce la cunoştinţă motivul au-
dierii sale, rugându-l să detalieze cele
prezentate în raport, sau dacă mai are
şi alte obiecţii de făcut privind faptele
agentului Banc Aurelian.
Ofiţerul precizează că, a primit
mai multe reclamaţii din care reiese
faptul că agentul a împrumutat bani de
la diverse persoane, inclusiv de la co-
legi, pe care nu i-a mai returnat, cât şi
faptul că nu îşi achită în mod curent
obligaţiile bancare, activităţi prin care
consideră că aduc atingere prestigiului
unităţi, prevăzute de art. 69, lit. a) din
Legea nr. 293/2004 privind Statutul
funcţionarilor publici cu statut special
din Administraţia Naţională a Peniten-
ciarelor, republicată.
D-l director precizează faptul
că a primit reclamaţia numitului
Popescu Vasile, fost cadru militar, ac-
tualmente pensionar, vieţuitor al
mănăstirii Rarău, com. Crucea, jud.
Suceava, care a reclamat, în
26.05.2010, faptul că d-l Banc Aureli-
an, angajat al unităţii noastre, nu i-a
mai returnat suma de 10600 RON, pe
care i-a dat-o, prin contract şi cu mar-
tori, în 12.11.2009.
Scms Lucian SIMAN – direc-
tor al Penitenciarului Bistriţa a
menţionat că, în urmă cu ceva timp,
agentul Caliniuc Gheorghe i-a relatat
faptul că a împrumutat bani agentului
Banc Aurelian, pe care nu mai poate
să-i recupereze, la care d-l director i-a
promis că o să discute cu agentul în
cauză şi i-a recomnandat să se
adreseze organelor abilitate, pentru
recuperarea banilor.
D-l director a menţionat că, în
urmă tot cu ceva timp, numita Marc
Egreta, profesoară de la Şc. Gen. nr. 5
Bistriţa, a reclamat, cu ocazia unei
audienţe, faptul că agentul, împreună
cu familia sa, au rugat-o să-i ajute cu o
sumă de bani, destul de considerabilă,
pentru a-şi rezolva problemele
financiare. În acest sens cea în cauză,
în baza relaţiilor de prietenie cu familia
agentului, a scos bani de la bancă, a
girat cu apartamentul şi le-a dat
acestora banii, urmând ca aceştia să
achite ratele, dar cei în cauză au
început să nu se mai achite de
obligaţiile, pe care şi le-au asumat, iar
ea este ameninţată de cei de la bancă
cu executarea apartamentului. Mai
mult această doamnă a precizat faptul
că este într-o situaţie disperată, că are
nevoie de un nou credit pentru
efectuarea unei intervenţii chirurgicale
urgente şi că din aceste considerente
va merge până acolo încât să-şi dea
foc în faţa unităţii noastre dacă situaţia
ei nu se rezolvă.
Scms Lucian SIMAN a fost
informat şi că agentul a împrumutat
bani şi de la un subofiţer MApN, căruia
nu i-a mai returnat banii, motiv pentru
care intenţiona să vină, în audienţă la
director, dar agentul Banc Aurelian i-ar
fi spus că în zadar vine, pentru că,
conducerea unităţii nu are ce să-i facă,
urmând să-i returneze banii când va
avea.
Ofiţerul a relatat că a mai
avut mai multe discuţii cu agentul
Banc Aurelian, a înţeles că are unele
7
 de fiecare dată, să încerce să şi le re-
zolva amiabil, precum şi să nu des-
făşoare activităţi care să fie incompati- SECRETAR : Ag. şef Bătinaş Cristian
bile cu Legea 293 / 2004. Dar se pare _____________
că acesta nu a înţeles aceasta şi
continuă să se implice în acest gen de Scms Lucian SIMAN
activităţi, contrare deontologiei _____________
profesionale, folosindu-se de fiecare
dată de gradul său şi apartenenţa la
Penitenciarul Bistriţa pentru a primi 02.06.2010
aceste împrumuturi. Agentul în ciuda
promisiunilor repetate de rezolvare a
acestor probleme a continuat acest
gen de practică.
Mai mult, de fiecare dată, din
relatările petiţionarilor, a reieşit faptul
că acesta a avut un comportament
impecabil înainte de primirea
foloaselor materiale şi unul execrabil
când a trebuit să returneze aceste
împrumuturi (sfidare, limbaj suburban,
ameninţări că nu vor mai vedea
niciodată bani etc.). Aceasta fără să
ţină seama de situaţia delicată a
persoanelor de la care a făcut aceste
Nr. 21 Iunie 2010

împrumuturi (coleg, persoană bolnavă

care trebuia să efectueze de urgenţă
o intervenţie chirurgicală, vieţuitori şi
monahi ai unei mănăstiri), toate
acestea demostrând lipsa de scrupule
şi de ce nu, caracterul acestuia.

Susţine constatarea şi
afirmaţiile făcute.

COMISIA DE DISCIPLINĂ

1. Comisar şef Hoza Dorel

______________

2. Subcomisar Gavrilaş Ovidiu

______________

3. Ag.şef principal Conea Marius

______________

4. Ag.şef principal Neagoş

Gheorghe ______________

5. Ag. şef principal Sîrb Vasile

______________

8
 Cei mai buni lucrători din diverse departamente
ale Penitenciarului Bistriţa

Urmare a adresei A.N.P. nr. 38392/BRPMM/ 01.06.2010,

conform criteriilor elaborate de direcţiile de specialitate, la nivelul
Penitenciarului Bistriţa, rezultatele obţinute în urma derulării
procedurilor alegerilor sunt următoarele:

- Cel mai bun cadru medical: agent şef de penitenciare Ionel

Sărmăşan – asistent medical (medicină generală)

- Cel mai bun agent operativ: agent şef principal de

penitenciare Pompei NEGRU – şef punct de lucru

- Cel mai bun ofiţer operativ: subcomisar de penitenciare

Călin-Pavel MIRON – împuternicit Şef Serviciu Siguranţă
Penitenciară

- Cel mai bun finanţist: comisar de penitenciare Alexandrina

GAVRILAŞ – Şef Serviciu (contabil şef)
Nr. 21 Iunie 2010

- Cel mai bun lucrător de logistică: subinspector de

penitenciare Narcisa-Cristina GOGANCSE (ofiţer economist)

- Cel mai bun lucrător din domeniul educaţie:- subcomisar de

penitenciare Mihai PÎRCĂLAB - împuternicit Şef Serviciu Educaţie;

- agent principal de penitenciare Radu MUREŞAN –

educator

- Cel mai bun lucrător din domeniul asistenţă psihosocială:

-subinspector de penitenciare Laura OPRIŞ - psiholog

- Cel mai bun lucrător de resurse umane: agent şef principal

de penitenciare Ion BUTUR agent operativ (Resurse umane)

- Cel mai bun lucrător de secretariat şi arhivă: agent şef

principal de penitenciare Nelu TIMIŞ - agent secretariat

Cinste lor!

9
 ANGAJATUL LUNII MAI

CARACTERIZARE

a agentului şef de penitenciare Rusz Emil ales în consiliul de conducere din

data de 03.06.2010 ,,angajatul lunii mai 2010’’

În funcţia de monitor sportiv, funcţie pe care o ocupă din data de

27.02.2008, şi-a îndeplinit la standarde ridicate toate atribuţiile avute în fişa
postului, evidenţiindu-se prin următoarele:
- are o contribuţie considerabilă în desfăşurarea activităţilor din cadrul
programului EDUCOSPORT, în identificarea aptitudinilor fizice ale persoanelor
private de libertate, în dezvoltarea fizică armonioasă, în formarea şi
perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor de mişcare;
- are o contribuţie relevantă în derularea programelor şi activităţilor de
HOBBY;
- organizează şi desfăşoară în mod constant activităţi cu potenţial
educativ şi terapeutic, care să contribuie la valorificarea potenţialului creator al
persoanelor private de libertate, dar şi la facilitarea procesului de reintegrare
Nr. 21 Iunie 2010

postcondamnatorie a acestora (concursuri tematice, de creaţie artistică,

dezbateri, emisiuni radio-TV);
- organizează periodic competiţii sportive în interiorul locului de deţinere,
la care participă un număr mare de persoane private de libertate;
face demersuri pentru dotarea şi organizarea bazei sportive, necesare
desfăşurării activităţilor fizice sportive şi de recreere;
- a gestionat cu rezultate foarte bune activităţile din programul O LUME
DESCHISĂ, program de iniţiere în domeniul informaticii, derulat în colaborare
cu Fundaţia Cercetaşii Bistriţeni;
- s-a implicat în organizarea şi derulare activităţilor din comunitate la
care au participat un număr de 43 persoane private de libertate;
- a organizat competiţia internă,,Cupa Penitenciarului”, ediţia a 5-a, la
disciplinele minifotbal şi tenis de masă, competiţie ce s-a bucurat de un real
succes .
Menţionăm faptul că în organizarea acestei activităţi, agentul mai sus
menţionat a utilizat foarte mult timp, resurse financiare proprii, maşina
personală, şi relaţii personale. De asemenea trofeele pentru premierea
echipelor, au fost realizate sub coordonarea domnului Rusz Emil şi din
materiale obţinute prin relaţii personale.

Întocmit,
Subcomisar de penitenciare Mihai PÎRCĂLAB

10
 12 motive pentru a fi ceea ce ... eşti

Motto : „ Astrologia este psihologia Universului "

12 motive pentru a fi BERBEC:

1. Primul motiv pentru care eşti un Berbec:
Eşti foarte hotărât !
2. Niciodată nu te plictiseşti.
3. Opiniile sunt întotdeauna prezente.
4. Ai realizat mari lucrări de pionierat.
5. Motto-ul tău : Aventurierii suntem noi.
6. Iţi place mâncarea gen fast – food.
7. Te înalţi ( te ridici ) înainte de a privi.
8. Pasional, pasional, pasional…
9. Întotdeauna vrei să fi primul în ceea ce faci.
10. Oh ! Temperamentul tău.
11. Ai gusturi îndraznete.
12. Open mind : Nu cu ochii se poate vedea în întuneric.

12 motive pentru a fi TAUR:

1. Primul motiv : Renuntarea iţi este un concept străin.
Nr. 21 Iunie 2010

2. Motto-ul tau: Mai bine te lupţi decât să întorci spatele.

3. Vei manca orice.
4. Niciodată nu vei primi premiul pentru « tactica » .
5. Munceşti prea mult.
6. Îţi place încălţămintea practică.
7. Noi ştim (toată lumea ştie) că o vei face
(vei duce proiectul la bun sfârsit).
8. Esti, oh, atât de romantic…
9. ...şi atât de sociabil.
10. Pentru mintea ta iscoditoare, nu există taine.
11. Îţi place să te asociezi cu parteneri puternici.
12. Open mind: Atunci când o uşă se închide, se deschide alta.

12 motive pentru a fi GEAMĂN:

1. Eşti măreţ la multiple sarcini.
2. Vorbeşti, vorbeşti, vorbeşti…
3. Îţi plac lucrurile noi.
4. Motto-ul tău : Cred orice, atâta timp cât iubesc.
5. Nimeni nu te întelege (eşti un neînţeles) .
6. Nu eşti confuz când vine vorba de dovezi.
7. Faci prietenii solide.
8. Eşti cu adevarat amuzant.
9. Niciodată nu furi.
10 . Etalezi o spontanietate care iţi amplifică naturaleţea.
11. Eşti pe aceeaşi frecvenţa cu ritmurile societăţii.
12. Open mind : Fantezia nu este decat începutul

11
 12 motive pentru a fi RAC:
1. Exerciti o atracţie mistică.
2. Nu poţi ascunde ceea ce gândeşti.
3. Îţi place să stai acasă.
4. Adori mâncarea bună (sănătoasă) .
5. Consideri că ţi se rănesc cu uşurinţă sentimentele.
6. Motto-ul tău : Amprentele digitale şi fulgii de zăpadă nu sunt
sin gurele elemente caracterizate prin unicitate absolută.
7. Te comporţi ca o cloşcă cu puii ei.
8. Te gândeşti că eşti într-o continuă distracţie.
9. Îţi place să îi îndestulezi pe oameni, sa-i hrăneşti.
10. Lasă-mă să-ţi plâng pe umăr!
11. Nimeni nu îţi poate impune o idee sau o atitudine.
12. Open mind: Şi a trăi este un act de creaţie.

12 motive pentru a fi LEU:

1. Niciodată nu vei fi un laş, un om slab.
2. Mereu, gata de drum.
3. Motto-ul tău : Sunt cel mai bun!
4. Un aşa magnetism animalic…mai rar.
5. Te poţi plânge cu voce tare.
6. Îţi place ca oamenii să depindă de tine.
Nr. 21 Iunie 2010

7. Născut actor – ai actoria în sânge.

8. Întotdeauna distractiv să-l ai în preajmă.
9. Legături pline de semnificaţii.
10. Charisma şi hotărâre de a izbândi
11. Te implici fără rezerve în ceea ce faci.
12. Open mind: Un copac are multe ramuri şi frunze, dar o singură
tulpină.

12 motive pentru a fi FECIOARĂ:

1. Expert în folosirea cuvintelor.
2. Motto-ul tău: Realizarea cea mai mare a unei persoane cu adeva-
rat ambitioase poate fi simpla amabilitate.
3. Faci cele mai pertinente recenzii critice.
4. Atât de elegant şi curat.
5. Menţii standardele altora la cote înalte.
6. Potrivit pentru a fi un mare comediant.
7. Eşti foarte bun în a-ţi ascunde emoţiile.
8. Model de constrângere excesivă.
9. Sincer şi real.
10. Complet concentrat asupra obiectivelor.
11. Detaliile sunt viaţa ta.
12. Open mind: Nu întotdeauna calea cea mai grea este şi cea mai
bună.

12
 12 motive pentru a fi BALANŢĂ:
1. Vrei ca toată lumea să fie fericită.
2. Motto-ul tău : Am gust în toate.
3. Nu ai idei sau prejudecăti preconcepute.
4. Oh, atât de iubitor.
5. Îţi place să fii drept.
6. Super sensibil.
7. O furtună a minţii, dar de lux.
8. Urăşti să iei o decizie.
9. În continuu iţi redecorezi casa.
10. Mare amator de senzaţional.
11. Iţi cunoşti bine limitele.
12. Open mind: Toţi muncim pentru Dumnezeu. Este un patron dur şi
salariul nu-i întotdeauna grozav, dar există destule răsplăţi.

12 motive pentru a fi SCORPION:

1. Nu are frică.
2. Oh, atât de misterios.
3. Vrea ceea ce tu nu poţi avea.
4. Motto-ul tău : Lasă-mă în pace!
5. Un gânditor atât de profund.
Nr. 21 Iunie 2010

6. Eşti un spirit fără graniţe.

7. Ai o limbă cam ascuţită.
8. Oare îţi dai seama cât de rebel eşti?
9. Cercetezi vieţile altora cu ochi critici şi precisi.
10. Acorzi o mare însemnatate bunului simţ.
11. Personaj care modifică acţiunea piesei.
12. Open mind: Să pierzi cu eleganţa poate fi o victorie importantă.

12 motive pentru a fi un SĂGETĂTOR:

1. Eşti o răţuşcă norocoasă.
2. Motto-ul tău: Media mea este bună, pe bune! Vorbesc serios!
3. Vei călători oriunde pentru orice.
4. Viaţă de petreceri.
5. Bun simţ al umorului.
6. Îţi plac prietenii tăi la nebunie.
7. Mai multă răbdare decât o stâncă.
8. Nu suporţi să ţi se pună pumnul în gură.
9. Fă un eveniment olimpic decât să fi un antrenor de pămpălăi.
10. Extrem de competitiv.
11. Momentul cel mai important – Prezentul.
12. Open mind: Simplele realităţi ale vieţii cotidiene au o legatură im
portantă cu lumea idealurilor măreţe.

13
 12 motive pentru a fi un CAPRICORN:

1. Munceşti cu inteligenţă nu cu greutate.

2. Timpul este întodeauna de partea ta.
3. Motto-ul tău : Prefer să lupt decât să mă schimb.
4. O aşa clasă…mai rar.
5. Ţie îţi pasă ceea ce alţii gândesc.
6. Ca iepuraşul cu baterii energizer – continui să funcţionezi la nesfârşit.
7. Intuiţia nu te înşeală.
8. Arme puternice – inteligenţa şi ironia.
9. Ştii să improvizezi.
10. Nu îţi place să faci « valuri ».
11. Flexibil în codul moral.
12. Open mind: Emoţiile pot fi calmate cu ajutorul respiraţiei.

12 motive pentru a fi un VĂRSĂTOR:

1. Rareori încerci să faci ceva la care ştii că nu te pricepi.

2. Motto-ul tău : Informaţia înseamnă Putere.
3. Atât de independent.
4. Imprevizibil total.
5. Fascinat de tot ce îl înconjoară.
Nr. 21 Iunie 2010

6. Dornic să salveze lumea.

7. Nu îi pasă ceea ce cred ceilalţi.
8. Păstrează opţiunile deschise.
9. Un nonconformist notoriu.
10. Individualist în alegerile pe care le faci.
11. Îti plac delicatesele neobişnuite.
12. Open mind: Lumea necunoscutului trebuie întotdeauna respectată.

12 motive pentru a fi un PEŞTE:

1. Un farmec şi o imaginaţie atrăgătoare.

2. Niciodată nu arunca nimic...
3. Motto-ul tău : În cotidian, există miracole ce se repetă mereu.
4. Atât de retras, pustnic…
5. Întotdeauna meriţi mai bun, mai bine.
6. Compasiv şi generos.
7. Nici pe departe uşor de determinat.
8. Poate fi foarte la obiect.
9. Înclinat spre conceptualizare.
10. Supraîncărcat cu enormitatea universului.
11. Emoţii profunde şi sensibile.
12. Open mind: Precauţia nu trebuie confundată în mod greşit cu laşi
tatea.

14
 O lume nebuna, nebuna, nebuna… impinsi de magneti invizibili…?
De cate ori rezultatele dupa care alergam
ne fac cu adevarat impliniti, sau e doar o
iluzie, cand de fapt ne indepartam de
propriul fel de a fi, ne pierdem esentele in
detalii… cand de fapt ne traiesc
evenimentele acelea in care alergam in
cerc, si nu noi traim… ?
De cate ori ne oprim din goana nebuna
zilnica, si ne surprindem un prieten, un om
drag, un strain care odata ne-a surprins …
de cate ori ne oprim sa il surprindem
macar cu un zambet?
Cand de fapt putem crea valori in ceea ce
Traim intr-o lume nebuna, nebuna,
facem, in ceea ce suntem, si parasind
nebuna…
acea tensiune continua a cercului vicios,
Zilnic alergam dupa cate ceva.
care ne ia locul constiintei si ne face
Alergam la job, alergam de la job, alergam
artificiali …
la magazine, alergam la film, alergam
acasa, alergam la gradinita, alergam in
Oare se merita acest efort atat de
parc. In mod sigur in fiecare zi alergam
mare?
dupa cate ceva sau cineva. Traim in era
Daca oprindu-ne din aceasta cursa
tehnologiei. Traim intr-o lume care ne
vedem ce am pierdut atata timp ne mai
ofera. Ne ofera acces la informatii, ne
putem intoarce? Cum regasim calea catre
ofera acces la prieteni care sunt departe,
noi si tot ceea ce am pierdut?
la posibilitati, la oportunitati, la mijloace, la
Ma opresc din aceasta cursa si vad
idei, la vise. La o multime si la nimic.
in jurul meu ziduri pe care le-am ridicat ca
Chiar si cu aceste posibilitati la
sa ma apar. Incerc sa le dezmembrez.
indemana noastra totusi alergam. In
Nr. 21 Iunie 2010

Unele se destrama usor. Altele au nevoie

fiecare zi. Iarasi si iarasi.
de forta mea. Acea forta pe care tocmai
Ma intreb ce s-ar intampla daca ne-
am castigat-o din suflul ne-alergatului. Si
am opri pentru un moment si am privi in
incep sa le destram in incercarea de a ma
jurul nostru. Oare ce am vedea? Sau oare
regasi pe mine. Gasita sau regasita in
ce s-ar intampla?
urma unei curse nebune.
Mai stim cine suntem in momentul in
Dar oare regasindu-ma acum voi
care ne oprim din aceasta viteza
ramane aici? Voi ramane asa? Sau o sa
constanta in care ne traim viata?
ma prind/pierd din nou in cursa?
Stau si ma gandesc: Te opresti
pentru un moment din toata aceasta cursa
nebuna. Tragi aer in piept si te uiti in jur.
O lume nebuna, nebuna, nebuna…
Si ma intreb: mai recunosti ceea ce e in
Si noi, o parte din ea!
jurul tau? Mai recunosti ceea ce e in
interiorul tau? Toata aceasta cursa
nebuna oare nu ne face sa pierdem ceva Sinsp. de penitenciare Mihaela NEGRU
atat de important cum e propria viata, cine
suntem sau ce devenim, ori poate chiar
propria evolutie?
Pleci in calatoria asta cautand
destinatia dar pierzi pe parcurs drumul. Si
stau sa ma gandesc cat de frumos e de
multe ori drumul. Atat de multe posibilitati.
Atat de multe de vazut sau de trait. Si noi
fugim dupa rezultate. Alergam dupa un
scop fara sa ne mai uitam in jur.
Vine si cealalta intrebare – de cate
ori alergam in bratele unui prieten drag?
De cate ori alegem ceea ce conteaza si a
contat intotdeauna pentru noi, dincolo de
realitatea zilnica prin care alergam, ca

15
 Abordări psihopatologice a mediului penitenciar

1. Simularea
Revelaţie târzie. Tot felul de cauze mărunte ne macină viaţa şi ne înghit cele
mai sublime energii, în timp ce am putea să ne bucurăm de viaţă pur şi
simplu. (Ioan Viorel Bădică)

Cuvinte cheie: simulare, comportament deviant de simulare, conduită factică,

comportament parasuicidal, parasuicid, automutilare, autopedepsire, conduite autodis-
tructive deliberate, intoxicaţie voluntară.
Abstract: simulation, deviant behaviour of simulation, factitious behaviour or
factitious disorders, automutilation, self aggressiveness, parasuicide, deliberate self-
injury, deliberate self-harm, deliberate self-poisoning.
Deşi marea majoritate a studiilor existente s-au axat pe studierea fenomenului
suicidal şi mai puţin pe autoagresiunile neletale – ca autorănirile, prin imaginea acredi-
tată de specialiştii în domeniu, vom prezenta progresia liniară a conceptului de auto-
Nr. 21 Iunie 2010

agresiune suprapusă problematicii penitenciare moderne. Ceea de noi denumim sau

descriem “… s-a tăiat” sau “simulează”, reprezintă o cantitate de informaţie care tinde
să crească exponenţial funcţie de modul de abordare a problemei. Particularitatea
acestui punct de vedere nu este reprezentarea unor comportamente morbide care
şochează ci, subliniază rolul deosebit de important al lucrătorului de penitenciar în
prevenţia acestui tip de conduite şi mai ales respectarea umanului în condiţiile în care
individul este privat în mod legal de unul dintre cele mai importante drepturi
fundamentale – libertatea.
Analiza riguroasă a mediului penitenciar este indisolubil legată de multitudinea
de fenomene, în special comportamentale, pe fondul existenţei unor reduse studii în
domeniul psihopatologiei mediului penitenciar. Astfel, în acest context de neclaritate,
vom încerca să înlăturăm aspectele exagerate şi miturile cu privire la atitudinea
persoanelor private de libertate autoagresive, oferind cititorului interesat un punct de
vedere interdisciplinar, adică: medical, psihosocial şi psihiatric unde, clasificările,
tipologiile dihotomice şi intenţiile de clasificare ale acestora sunt importante şi
indisolubile fundamentului analitico-teoretic.
Devianţa este deseori asociată (odată cu intervenţia psihopatologiei prin
tendinţe, comentarii sau ipoteze) cu abaterea sau nonconformismul unor indivizi
raportată la norme şi valori sociale, etichetarea diverselor conduite realizându-se

16
 funcţie de normele sociale nerespectate. Devianţa şi comportamentul deviant reprezintă
de cele mai multe ori efectul unei slabe capacităţi de control emoţional, iminenţa
imaturităţii intelectual-emoţionale dublate de o rezistenţă scăzută la frustrare. Devianţa
şi comportamentul deviant acoperă spectrul conduitelor excentrice promovate de unii
indivizi, gesturile insolite tinzând spre o abordare negativă a faptelor şi fenomenelor
sociale.
În paralel cu această problemă, practica ne oferă un spaţiu discutabil în special
prin prisma comportamentelor deviante în penitenciare. Astfel, în condiţiile în care
penitenciarul deţine în custodie o multitudine de devianţi şi deficienţi ori pseudo-
deficienţi (intelectual, educaţional, adaptativ), duplicitatea comportamentală reprezintă
una dintre cele mai frecvente forme de conduită deviantă deoarece, scopul acestui tip
de conduită vizează câştigul imediat sub orice formă dar şi uşurarea regimului de
executare a pedepsei privative de libertate. Deşi este o conduită intenţionată,
metodologia de cercetare este ancorată într-o altă serie de comportamente conexe. Cu
alte cuvinte, am putea compara devianţa cu o lipsă a unui mod ordonat de viaţă, cu o
decădere din concepţiile etico-morale sau, cu o dorinţă absurdă de a arăta superioritatea
faţă de alţii şi de faptul că, individul care o promovează suferă de un complex de
Nr. 21 Iunie 2010

inferioritate. Deviantul caută să înjosească, să interpreteze eronat conjuncturi, să

agreseze pe alţii sau să-i coboare pe cei din jur la propriul nivel, dorinţă dublată de
construirea unei imagini distorsionate de sine şi, de tendinţa de a se prezenta mai dur
decât este în realitate.
Devianţa şi comportamentul deviant fac trimitere atât la norme şi legităţi
morale – mai mult sau mai puţin stabile, cât şi la stări pe care unii membrii ai unui grup
le judecă drept neconforme cu aşteptările şi valorile lor (teoria subculturii delicvente
carcerale). Devianţa se situează la limita dintre normal şi patologic, şi tinde să reliefeze
patologicul din punct de vedere somatic şi neuropsihic.
Comportamentul deviant devine o transgresiune social percepută care aduce
prejudicii sociale; orientările şi conduitele etalate (delictuale, impulsiv-emotive) în
special în aşezămintele speciale, indicând maturitatea delictuală a grupurilor de indivizi
concentrate pe o suprafaţă redusă, gata oricând pentru ierarhizări şi viitoare conduite
antisociale ori complicităţi.
Comportamentul deviant constituie şi o simulare deoarece ataşează
intenţionalitatea, deţine un grad ridicat de risc şi contagiune, scopurile fiind precise.
Simularea reprezintă o conduită deviantă ce deţine în geneza sa deficite şi mai ales
duplicităţi comportamentale. Simularea atinge de obicei perspectiva medico-legală sub
aspectul discernământului, a sănătăţii mintale şi a contagiunii violenţei. Poate fi

17
 rezultatul unei frici pentru propria viaţă, frica de boală, de pierderea virilităţii, a
respectului de sine sau, după literatura germană de specialitate, poate constitui o formă
a disperării sau indică o formă psihotică cel puţin depresivă. Individul încearcă să ofere
raţiuni cât mai plauzibile pentru o justificare a unei erori sau a unui comportament pe
care îl bănuieşte a fi sancţionabil. Într-o altă ordine de idei, persoanele private de
liberate pot să-şi asume rolul de pacient, pot incuraja apariţia tendinţelor psihotice, a
deviaţiilor sexuale, simulând discernământul diminuat nu absent. Simularea în contexul
privaţiunii atinge în special prefăcătoria, atragerea atenţiei şi minciuna. Privitor la
terminologia utilizată, simularea desemnează perfidia, disimularea şi prefăcătoria
comportamentală, pe când conduita factică discriminată prin DSM–IV-TR (2003)
indică asumarea rolului de pacient.
Există numeroase tipuri şi clasificări ale simulării, unele dintre ele având în
atenţie privarea de libertate şi conjuncturile specifice create. Astfel: simularea specifică
(în special în prizonierat, detenţie, sanatorii, infirmerii; simularea amplificatoare – în
scopul obţinerii unei intervenţii chirurgicale sau a unei internări; simularea adaptativă
la mediu – ca mecanism de inducere în eroare sau ca sistem de apărare, manipulare sau
de creaţie, reprezintă cele mai importante forme de simulare oficial recunoscute prin
Nr. 21 Iunie 2010

studiile de specialitate.
De-a lungul timpului, comportamentul deviant de simulare a urmărit din
perspectiva mai multor autori în domeniu exagerarea bolilor, simularea completă a
acestora, boli simulate în simptome (imitaţia), boli simulate în cauze (provocate),
nararea simptomelor, exagerarea şi provocarea simptomelor; iar din punct de vedere
psihiatric, simularea poate lua forma: bolilor pretextate, imitate (mai mult sau mai
puţin complet), provocate, agravate sau întreţinute. Deasemenea, neidentificându-se cu
normalitatea, simularea atinge cota exagerării, a obsesiei sau poate deţine un nivel
creaţional ridicat.
Trebuie amintit faptul că, simularea reprezintă o devianţă, un comportament
care oferă prezumţiile precarităţii mintale, simularea atingând domenii conexe de
activitate.
Deşi primele referiri la simulare vin încă din antichitate, pe parcursul trecerii
timpului, problematica simulării se perfecţionează din ce în ce mai mult, ajungând să
fie o conduită “normală” în perioada antebelică, ca formă de evitare a îndatoririlor
militare. În timpul Războaielor Mondiale, simularea a cuprins în etiologia sa:
autoagresiuni, secţionări, amputări, invocarea nebuniei, comisiile militare întrunite
având sarcina deosebit de dificilă de a discerne între prefăcătorie, minciună, simulare şi
autenticitatea nebuniei.

18
 Simularea este prezentă şi în penitenciare unde mediul restrictiv determină
situaţii de frustrare şi contagiuni comportamentale, influenţa mediului carceral având
capacitatea de a promova non-valori, de a imita conduite, subcultura penitenciară fiind
ridicată la grad de valoare; în acest caz agresiunea, autoagresiunea şi ideaţia suicidală
generând conduite de simulare.
Tulburarea factică se deosebeşte de conduita de simulare întrucât în simulare,
individul produce intenţionat simptomele, conduita având un scop clar stabilit pe când,
indivizii ce prezintă tulburare factică îşi prezintă istoricul cu dramatism, descrierile
fiind vagi. Pe fondul existenţei ciclicităţii conduitei factice, episoadele autoagresive şi
heteroagresive pot reclama probleme somatice care, pot fi evidenţiate în urma unor
cercetări statistice. Tulburarea factică este caracteristică şi altor medii decât
penitenciarul, tabloul simptomatologic complex fiind predominat de afecţiuni care la o
analiză sumară nu sunt susţinute. Tablourile clinice pot include fabricarea de cauze
subiective, expunere de motive, denunţul unor dureri ori absenţa lor, motivaţia
comportamentului urmărind asumarea rolului de pacient. Simptomatologia este deseori
infirmată, ei reclamând probleme somatice sau psihologice în speranţa că vor fi crezuţi.
Aceştia trebuie să iasă din cabinetul medical cu “ceva” care să certifice colectivităţii
Nr. 21 Iunie 2010

statutul său de bolnav. Aceşti pacienţi deţin o documentaţie medicală consistentă şi

stufoasă care caută să reflecte interesul scăzut al medicului faţă de persoana
pacientului. Tabloul clinic este aparent. Aceşti indivizi sunt uşor influenţabili, nefiind
cooperanţi când sunt chestionaţi. Descoperiţi, reacţionează violent, reclamând
drepturile de bolnav şi pacient, solicitând un alt consult medical la un alt centru
(unitate), pentru a-i confirma statutul de bolnav.
***
Iată doar câteva repere ale psihopatologiei mediului penitenciar, mediu care ne
include şi pe NOI. În speranţa că nu v-am indus o stare de somnolenţă, vă voi propune
într-un următor articol o temă de actualitate care din păcate tinde spre un fenomen
naţional.
Întocmit,
Ag.sef adj.dr Mureşan-Chira Gabriel

19

OCROTITORII PENITENCIARELOR
SFINŢII APOSTOLI
PETRU ŞI PAVEL
Modele de vieţuire creştină
Cunoaştem cu toţii, sau
ar trebui să cunoaştem,
întâmplarea filosofului
Diogene, dascălul lui
Alexandru Macedon, care umbla cu un
felinar aprins, ziua în amiaza mare,
căutând „un om”. Pe cât de curios şi de
neînţeles va fi fost gestul său de către
contemporani, pe atât era de bogat în
semnificaţie pentru el. Diogene nu căuta
un om oarecare, un tip banal, un om
comun, obişnuit şi plin de păcate, aşa cum
îl întâlnim în fiecare zi, la fiecare pas
(pentru că aceştia suntem – de ce să nu
recunoaştem?). El căuta un om virtuos,
omul ideal bun şi desăvârşit duhovniceşte,
pe care antichitatea nu-l avea (dar
astăzi ???).
Nr. 21 Iunie 2010
Trei secole mai târziu, Ponţiu Pilat
L-a arătat lumii pe omul desăvârşit, căutat
de Diogene – pe Mântuitorul Hristos –
rostind cuvintele: „Iată Omul!” (Ioan
19,5), pe care-l doriţi (n.n.).
Din momentul în care a intrat în
istorie Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului,
puterile pozitive, creatoare ale sufletului s
-au eliberat de sub tirania celui rău, firea
s-a umplut de lumină pentru că i s-a arătat
un nou stil de viaţă, superior celui din
trecut, care se caracterizează prin
puritatea moravurilor, sfinţenie şi
îndumnezeire.
Acest model de viaţă nu este o
ficţiune, un vis neîmplinit, ci realitatea cea
mai vie şi măreaţă. Aceasta este
personalitatea creştină pe care au realizat
-o toţi sfinţii, mai ales Sfinţii Apostoli
Petru şi Pavel pe care îi prăznuim astăzi.
Cinstindu-i Îl adorăm pe Dumnezeu
Care se preamăreşte întru sfinţii Săi.. pe
Tatăl care ne-a trimis pe Fiul Său –
Mântuitor prin jertfa şi prin Evanghelia
Sa – şi pe Sfântul Duh care ne spală de
păcate şi ne renaşte prin harul Sfintelor
Taine.
În faţa personalităţii ideale a
Sfinţilor Apostoli, încercăm un sentiment
de încredere în Dumnezeu şi în providenţa
divină. Sub lumina personalităţii lor, Îl
simţim pe Dumnezeu Care călăuzeşte
viaţa către un scop înalt, către un cer nou
şi un pământ nou în care sălăşluiesc
iubirea şi dreptatea. Lângă Sfinţii Apostoli
Petru şi Pavel trăim sfânta experienţă că
Bunul Dumnezeu ocroteşte fiecare suflet,
dar are o providenţă specială pentru cei
ce-L caută cu inimă curată şi-I slujesc cu
devotament până în sfârşit.
Propovăduitori ai spiritualităţii
creştine, dascăli ai Adevărului veşnic,
Sfinţii Petru şi Pavel sunt părinţii noşti
duhovniceşti, pentru că ne renasc în
Hristos prin învăţătura ortodoxă şi prin
viaţa îngerească, modelul vieţii
noastre creştine.
Ceea ce caracterizează viaţa
religios-morală a Sf. Ap. Petru şi Pavel
este re3laţia lor de armonie cu Dumnezeu,
cu semenii şi cu ei înşişi.
Armonia cu Dumnezeu izvorăşte din
cele trei virtuţi care le-a împodobit viaţa:
credinţa, nădejdea şi dragostea.
Credinţa în Hristos, Fiul lui
Dumnezeu Cel viu, pe care a mărturisit-o
Sf. Ap. Petru în părţile Cezareei
Palestinei, le-a dat simţul ceresc, i-a făcut
înţelepţi, i-a luminat. Ea este temelie a
apostolatului creştin. Iată ce ne spune Sf.
Pavel: „… noi credem; pentru aceea şi
grăim” (2 Corinteni 4,13). Credinţa este
cale de cunoaştere a revelaţiei
supranaturale. Credinţa creştină nu este
iraţională, nu promovează ignoranţa şi
superstiţia sau alte rătăciri. Credinţa
creştină ne dă pe Dumnezeu, Binele şi
Frumosul absolut, ca să-L adorăm şi să
fim fericiţi.
Alături de credinţă, în sufletul Sf.
Ap. Ptru şi Pavel a stat nădejdea
(speranţa). Credinţa şi nădejdea sunt
însufleţite de focul iubirii divine care arde
toate piedicile din cale şi face plăcută şi
uşoară urmarea lui Hristos Domnul.
Iubirea este elanul spiritual care
revarsă fiinţa noastră în Dumnezeu, este
contopirea şi trăirea eului nostru întru El,
pentru El şi – prin El – contopirea şi
trăirea pentru alţii. Nimic nu o poate
depăşi. De la ea pleacă şi la ea se întoarce
totul. Ea este raţiunea şi scopul a tot ce
există.
20
 Iubirea, alături de justiţie, este
cea care adună şi solidarizează pe cei
mulţi în marea familie divină – Biserica
creştină – în care toţi credincioşii sunt fii
lui Dumnezeu şi fraţi între ei, egali şi
liberi.
Pe armonia vieţii cu Dumnezeu au
întemeia relaţiile de armonie ale
apostolilor cu semenii , faţă de care nu s-
au lăsat biruiţi de rău ci au răul cu binele
(Romani 12,17). Dragostea faţă de
Părintele ceresc i-a îndemnat să nu facă
nici un fel de discriminare ci în toţi să
vadă chipul lui Dumnezeu, restaurat de
Fiul Său. În faţa Sf. Apostoli „Nu mai este
iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber;
nu mai este parte bărbătească şi parte
femeiască; pentru că voi toţi una sunteţi în
Hristos Iisus” (Galateni 3,28).
Dragostea faţă de semen i-a
îndemnat pe Sf. Apostoli să spună tuturor
numai adevărul. Acesta este temelia vieţii
intelectuale şi morale. Prin adevăr
ajungem la gândirea morală, pin
deosebim binele de rău şi virtutea de
Nr. 21 Iunie 2010
păcat.
Adevărul dă criterii obiective de
judecată, face lumină în viţa spirituală,
pune ordine în interior, care se reflectă în
ordinea exterioară şi în armonia vieţii.
Fără el viaţa ar deveni o tragedie,
oamenii nu s-ar mai înţelege între ei – ca
la turnul Babilonului – totul ar deveni o
dramă cosmică.
Apostolii au avut cultul adevărului
pentru că însuşi Hristos este Adevărul
(după cum Însuşi Mântuitorul spune: „Eu
sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”). De aceea
au urât minciuna, ipocrizia şi
oportunismul, pentru că tot ce se clădeşte
pe aceste păcate nu durează. Cuvântul le-
a fost dres cu sare, le-a descoperit gândul
curat şi cinstit, sincer şi binefăcător, a
zidit şi a mângâiat şi n-a întins curse
nimănui.
Din dragostea de semen şi adevăr
izvorât râvna Sf. Apostoli pentru sfânta
dreptate, ca axă a legii morale. Spre
deosebire de romanii antici, care cereau
dreptate chiar de ar pieri lumea – dar o
dreptate pentru cei mari şi tari – Sf.
Apostoli, care propovăduiau o iubire
universală, cereau o dreptate universală,
pentru toţi oamenii care sunt egali în faţa
vieţii, a libertăţii şi a fericirii. În mod cu
totul deosebit cereau dreptate pentru cei
mici şi slabi, pentru nenumăraţii sclavi
care erau socotiţi, chiar de către filosofii
renumiţi ai vremii – vezi Aristotel – simple
unelte de muncă, la fel ca animalele, de
care s-ar deosebi doar prin faptul că au
două picioare şi atâta minte ca să execute
bine ordinele stăpânilor care, aveau
dreptul de viaţă şi de moarte asupra lor.
În relaţiile de justiţie, ca şi în toate
celelalte virtuţi, Sfinţii Apostoli s-au
călăuzit după regula de aur dată de către
Domnul, în predica de pe munte: „Aşadar,
pe toate care vreţi să vi le facă vouă
oamenii, întocmai faceţi-le şi voi
lor…” (Matei 7,12). Păcatul nedreptăţii îl
combăteau cu toată tăria, ca unul care
învrăjbeşte şi dizolvă solidaritatea,
răceşte inimile, aduce nemulţumiri, ură,
gâlceavă, luptă sângeroasă şi moarte.
Trebuie să subliniem faptul că
Sfinţii Apostoli preţuiau dreptatea pentru
că este garanţia păcii. Exista atunci, ca şi
azi, o pace a lumii – pax romana –
armistiţiu între două războaie (si vis
pacem para bellum), impusă de romani
popoarelor subjugate, care se baza pe
frică, teroare şi violenţă, pe forţa armelor
şi război. Însă Apostolii Domnului au
propovăduit o altfel de pace, izvorâtă din
iubire şi încredere, egalitate în drepturi,
dar şi îndatoriri, pentru toţi. Numai o
astfel de pace distruge frica ori setea de
răzbunare din suflete, numai ea smulge
ura şi răul din inimă, împacă pe om cu
Dumnezeu, pe oameni între ei, numai ea
duce la pace.
Aceasta este pacea pe care ne-a
adus-o de sus mântuitorul Hristos prin
jertfa Sa. El este pacea noastră, pentru că
a surpat peretele despărţitor al urii şi al
vrăjmăşiei şi ne-a unit pe toţi în trupul Său
(Efeseni 2,14 – 15). Această pace a lăsat-o
Domnul ca testament Bisericii, s-o
vestească tuturor până la sfârşitul
veacurilor, ca toţi să fie fericiţi.
*
Iată numai câteva trăsături de
caracter religios-morale care împodobesc
personalitatea luminoasă a Sfinţilor
Apostoli Peru şi Pavel. Pe acestea le arată
Sf. Ap. Pavel când scrie efesenilor: „… şi
21
 duhul minţii şi să fie gat de luptă, având
mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu
platoşa dreptăţii şi picioarele încălţate cu
râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra să
ea scutul credinţei, casă stingă săgeţile
arzătoare ale celui viclean,coiful
mântuirii, sabia Duhului şi puterea
rugăciunii (Efeseni 6,14 -18).
Acestui buchet de flori duhovniceşti,
Sf. Ap. Pavel adaugă şi alte virtuţi, ca
roade ale Duhului Sfânt, cum sunt:
dragostea de muncă, răbdarea, râvna şi
bunătatea, binefacerea şi credincioşia,
blândeţea, înfrânarea poftelor, răstignirea
patimilor şi dispreţul măririi deşarte,
lepădarea şi uitarea de sine care
culminează în identificarea cu Hristos
Domnul, care-l fac să mărturisească : „…
nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos
este Cel ce trăieşte în mine;…” (Galateni
2,20). Înzestraţi cu aceste forţe cereşti,
crescute în lumina Dumnezeirii care a
strălucit pe Tabor şi în dragostea focului
Nr. 21 Iunie 2010
Sfântului Duh, Sf. Ap. Petru şi Pavel au
trasat stilul de viaţă creştin, au deschis un
orizont bisericesc, au arătat calea către
cele duhovniceşti, către îndumnezeirea în
Hristos.
Această viaţă cerească este esenţa
chipului adevăratului creştin. Ea rămâne
o chemare şi o datorie. Sf. Ap. Petru ne
porunceşte clar şi categoric: „…ci aşa
cum Cel ce v’a chemat pe voi e sfânt, fiţi
şi voi sfinţi în întreaga voastră purtare. Că
scris este: Voi veţi fi sfinţi, pentru că Eu
sunt sfânt” (I Petru 1,15 – 16). Iar Sf. Ap.
Pavel, dându-se pe sine exemplu, spune:
„urmaţi mie, precum eu lui Hristos”.
Preot George Marica
22
 MICI GLUMIŢE

Motto: „Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe”.

(Grigore Moisil).

Legile lui Murphy

Aceeaşi rochie este:
1. Indecentă, cu zece ani înainte de momentul lansării.
2. Îndrăzneaţă, cu un an înainte de acest moment.
3. Şic, în momentul propriuzis.
4. Demodată, după trei ani.
5. Hidoasă, după douăzeci de ani de la lansare.
6. Amuzantă la treizeci de ani după acelaşi moment.
7. Romantică, la o sută de ani după ce a fost lansată.
Frumoasă cu adevărat, la o sută cincizeci de ani după apariţia ei epocală.
*
La şcoală
Copii, astăzi vom folosi o metodă modernă. Eu spun o propoziţie iar voi veţi rosti
ultimul cuvânt. Să începem: Sfinxul are ochi, dar nu poate…
Vedea!... răspund copiii în cor.
Foarte bine, are urechi, dar nu poate…
Auzi!...
Bine,… are nas, dar nu poate…
Să-şi sufle nasul!
*
Nr. 21 Iunie 2010

- Popescule, şti care sunt cele două cuvinte pe care le folosesc cel mai fregvent
elevii? Ia ghiceşte!
- Nu ştiu.
- Exact, acestea sunt!
*
- Ia citeşte cu voce tare tema pe care ai avut-o pentru acasă.
- Da, doamnă, am scris despre tatăl meu: „Tata este cel mai îndrăzneţ, puternic
şi talentat om din lume. El ar putea să se lupte cu tigri, să conducă submarinul, să
zboare cu naveta spaţială, să scrie un roman poliţist,… orice. Dar există un
impediment: trebuie să spele vasele, să dea cu aspiratorul şi să …bată
covoarele”.
*
În autobuz
Şoferul unui autobuz opreşte între staţii, întoarce capul către pasageri şi spune:
- Dacă nici unul dintre dumneavoastră,nu vrea să cedeze locul doamnei în vârstă
care stă în picioare, să ştiţi că-i voi ceda locul meu!
*
Între vecini
Te vedeam jucând şah cu vecinul. Ce sa-ntâmplat? Nu mai jucaţi?
Cum să mai joc? Tu ai juca şah cu un individ care se enervează din te miri ce, iar
atunci când pierde , face crize de isterie?
Se subînţelege că nu.
Ei bine, nici el!
*
La cinematograf
De ce să ne aşezăm în ultimul rând? Eu sunt cam miop. Hai să ne aşezăm
undeva mai în faţă.
Mă aşez aici, pentru că cine râde la urmă râde mai bine!

Geme Rău

23
 CUPA PENITENCIARULUI LA
MINIFOTBAL SI TENIS DE MASĂ
EDIŢIA A X- A 2010
GRUPA I GRUPA II
1 I.S.U. 1 PENITENCIAR
2 JUSTIŢIA 2 S.R.I.
3 BRIGADA 81 MECANIZATE 3 POLITIA
4 POLTIA COMUNITARĂ 4 JANDARMI

PROGRAMUL PARTIDELOR

GRUPA I GRUPA II
SCOR SCOR
MECIUL MECIUL

ZIUA I
LUNI 07.06.2010
4 -1 Penitenciar - Politia
ZIUA II
MARŢI 08.06.2010
5–4 Armata - Justitia 6-1 Jandarmi - SRI
Nr. 21 Iunie 2010

ZIUA III
MIERCURI 09.06.2010
2 -7 Armata - ISU 2-9 SRI - Politia
ZIUA IV
JOI 10.06.2010
3-3 Justitia - Politia Comunitara 4-1 Penitenciar - Jandarmi
ZIUA V
VINERI 11.06.2010
12 -3 ISU - Politia Comunitara
ZIUA VI
LUNI 14.06.2010
5-6 Politia Comunitara - Armata 1-3 Jandarmi - Politia
ZIUA VII
MARTI 15.06.2010
5-9 Justitia - ISU 7-1 Penitenciar - SRI
SEMIFINALE
MARTI 22.06.2010
0-2 Politia - ISU 1-0 Penitenciar - Armata
FINALA MICA
JOI 24.06.2010

Penitenciar - Politia 6-1

FINALA MARE
JOI 24.06.2010

Armata - ISU 2-4

24
 PREMIEREA ECHIPELOR CÎSTIGĂTOARE
LA MINIFOTBAL

LOCUL I Echipa I.S.U. (Pompieri)

LOCUL II Echipa Brigada 81 Mecanizate
LOCUL III Echipa Penitenciarului
LOCUL IV Echipa Politiei
TROFEUL Fair – Play cistigt de echipa Politiei Comunitare
Golgeterul competitiei Seserman Silviu cu 12 goluri
Nr. 21 Iunie 2010

TENIS DE MASĂ

LOCUL I
Echipa Jandarmeriei - Dl. NISTOR DOREL si BĂLĂIU GABRIEL

LOCUL II
Echipa Penitenciarului - Dl. BODEA MIRCEA si PIRCĂLAB MIHAI

LOCUL III
Echipa S.R.I. - Dl. APIAN FLORIN si SOSDEAN COSMIN

Întocmit
Agent şef de penitenciare
Emil RUSZ

25
 antiotoman. Mihai Viteazul şi domnul
Mihai Viteazul, al doilea din Moldova, Ştefan Răzvan, aderă şi ei
la Liga Sfântă, însă în anumite condiţii:
unificator al ţărilor române
înainte de a începe războiul, cei doi
Poate că personajul istoric al evului
trebuie să încheie, din îndemnul
mediu care a fost
împăratului, un tratat cu principele
ridicat pe cel
Transilvaniei.
mai înalt
piedestal de
„Cu toţii ştim de Mihai Viteazul că a
istoriografia
făcut prima unire a ţărilor române.
română este
Formula corectă ar fi Mihai Viteazul este
Mihai Viteazul.
primul domnitor român care a făcut
unirea ţărilor
Devenit simbol al
române. Fiindcă
unităţii românilor într-o perioadă în care
nu este primul”,
nu exista încă România, voievodul a
spune
devenit apoi un erou, un salvator, al cărui
Diaconescu.
rol era să îl anunţe pe conducătorul
comunist care îi împrumuta virtuţile. Dar
În 1595 a fost
simplicarea istoriei prin proiectarea în
semnat un tratat
trecut a unor realităţi moderne nu ne
între principele
ajută să înţelegem acţiunile celui care a
Transilvaniei şi
fost primul român ce a unit Muntenia,
delegaţiile celor doi domni de dincolo de
Transilvania şi Ţara Românească.
Carpaţi (Mihai Viteazul în mai, Ştefan
Răzvan în iunie): „Acele două tratate
La momentul în care Mihai Viteazul
Nr. 21 Iunie 2010

sunt actul de unire. Prin acele

ajunge pe tronul Ţării Româneşti
documente, domnitorii români sunt
cumpărându-şi tronul de la Istanbul,
reduşi la funcţia de guvernatori. Nu
Imperiul Otoman trecea printr-o perioadă
puteau să administreze vistieria ţării
de criză, marcată de conflicte în Asia şi
singuri. Acesta este un atribut al
de schimbări rapide ale sultanilor. În
suveranităţii, al domniei. Domnul poate
acest context internaţional, în jur de
decide în evul mediu ce face cu banii
1593, împăratul habsburg Rudolf al II-
ţării. I se ia acest drept”, explică
lea decide să reia cruciada împotriva
istoricul. Mihai Vitazul putea folosi
turcilor, iar la iniţiativa Papei, mai multe
vistieria numai cu acordul principelui. În
state se grupează în Liga Sfântă.
plus, trei soli munteni trebuia să participe
la Dieta Transilvaniei, care devenea forul
„Mihai Viteazul se naşte ca personaj
suprem pentru cele trei ţări. De
istoric în contextul războiului de 15 ani,
asemenea, boierii munteni primeau
dintre 1593-1606. Iniţial, delegaţii Ligii
dreptul de a nu mai putea fi ucişi fără
Sfinte s-au ferit să îl contacteze pe
învoirea principelui din Ardeal. „Doar
Mihai, care a fost văzut ca un om al
aşa a intrat în Liga Sfântă, direct n-a
turcilor. L-au contactat pe domnitorul
putut să intre pentru că cei din Ligă s-au
moldovean, dar pe Mihai s-au ferit”,
temut că e omul turcilor”.
spune Marius Diaconescu, lector
doctor la Facultatea de Istorie a
Din acel moment, titulatura lui
Universităţii din Bucureşti, specializat în
Sigismund e „principe al Transilvaniei,
istoria Transilvaniei.
Valahiei şi Moldovei”. Pe sigiliul şi
pe stemele afişate de el apar stemele
Sigismund Bathory, primul care
celor trei principate. „Nu numai atât,
stăpâneşte cele trei ţări
chiar dacă nu le convenea, ambasadorii
ţărilor străine şi principii ţărilor străine
Habsburgii i-au lăsat lui Sigismund
recunosc titulatura, asta este important.
Bathory, principele Transilvaniei,
conducerea acestei părţi a frontului
26
 condiţii deoarece era interesat să aibă
spatele protejat de armata Transilvaniei,
precum şi de ajutorul financiar al habs-
burgilor pentru susţinerea viitoarei lupte
antiotomane.
„Sigismund Bathory era un principe
tânăr, aventurier, cu vise mari, că o să
ajungă mare domnitor, rege cu multe
coroane, cu ţări multe supuse. Era am-
biţios. A avut şi consilieri care au ştiut să
-i aţâţe ambiţia. Era un român, Ştefan
Iojica: el a copilărit
împreună cu Sigis-
mund şi erau prieteni
foarte buni. Iojica,
din simplu slujitor a
ajuns mare cancelar:
automat el dictează
politica externă a
principatului. Îl in-
fluenţa foarte mult
pe principe. Se pare că el era cel care îi
gâdila orgoliile”, îi conturează istoricul
personalitatea.
Nr. 21 Iunie 2010
Potrivit lui, prima unire a ţinut, pentru
Moldova, până în august 1595 (deci nu-
mai trei luni, începând cu iunie), de-
oarece la acea dată ţara este ocupată de
Ieremia Movilă, care se înscăunează cu
sprijin polonez. Pentru Ţara
Românească, unirea a ţinut până în de-
cembrie 1595: „De Crăciun, Mihai a fost
în solie la Sigismund Bathory în Transil-
vania şi atunci principele, ca mulţumire
pentru efortul depus în războiul antioto-
man, i-a dat voie să foloseacă vistieria
ţării”.
După ce a încheiat tratatul cu Sigis-
mund (foto), Mihai începe lupta împotri-
va turcilor şi atacă cetăţile turceşti de
dincolo de Dunăre. Apoi vin turcii şi are
loc vestita bătălie de la Călugăreni, din
august 1595. „Într-un război sunt mai
multe etape. Poate fi victorie pe moment,
dar analizând pe ansamblu, a fost o
înfrângere. Într-adevăr, la Călugăreni,
probabil că Sinan a căzut de pe cal cum
spune legenda, probabil că au murit mai
mulţi turci decât români. Dar după aceea,
când s-a ridicat Sinan din nămol şi s-a
uitat în zări, n-a găsit nici picior de ostaş
român”, povesteşte Diaconescu.
După Călugăreni, Mihai Viteazul s-a
retras către valea Prahovei, spre munţi,
aşteptând să vină Sigismund Bathory cu
oastea Transilvaniei. „Să nu uităm că Si-
nan a intrat în Bucureşti, a intrat în Târ-
govişte, şi-a pus gardă otomană acolo.
Deci practic n-a fost o victorie a lui
Mihai Viteazul, în ciuda monumentelor
care împânzesc ţara”, mai spune
el. Armata transilvăneană a venit la
Braşov, a trecut munţii, iar turcii au
plecat din Ţara Românească, în urma
bătăliei de la Giurgiu, unde s-a afirmat
Mihai Viteazul.
"Lui Sigismund îi plăceau titlurile,
victoriile militare, dar nu-i plăcea
efortul"
Însă Bathory era o fire fluctuantă. În
1597 se strică relaţiile dintre cancelarul
Iojica şi Sigismund deoarece principele
se gândea să predea Transilvania habs-
burgilor şi el să renunţe la tron:
„Pricipele Transilvaniei era un om labil
psihic, nu era coerent în planurile sale. Şi
îi plăceau titlurile, victoriile militare, dar
nu-i plăcea efortul. Şi-a dat seama că era
prea mare efortul pentru el să conducă
acest front”, explică Diaconescu.
Acesta a fost motivul conflictului din-
tre cei doi deoarece Iojica se împotrivea
cedării principatului. Istoricul arată că
exista la acea dată un curent antihabs-
burgic în rândurile nobilimii ardelene:
„Habsburgii, când ocupă o provincie, o
organizează sistematic. Limitează exact
pentru fiecare ce proprietăţi are şi ce ob-
ligaţii are faţă de stat. Pe când ardelenilor
le convenea situaţia existentă. Totul era
suficient de neclar şi puteau să facă o
mulţime de abuzuri în privinţa plăţii im-
pozitelor şi aşa mai departe. Iojica era
exponentul acestei nobilimi care nu voia
să fie cedată Transilvania habsburgilor”.
Iojica încearcă atunci să găsească o
soluţie: în 1597, el îi propune lui Mihai
să devină principe peste Transilvania,
peste Ţara Românească şi peste Bulgaria,
de unde sperau să-i alunge pe turci: „Cel
care lansează pentru prima dată ideea ca
Mihai să fie în frunte este Iojica.
Nemulţumit de instabilitatea lui Sigis-
27
 "Mihai era strâns într-un cleşte"
Însă planul
nu se pune în
aplicare de-
oarece în
1598 Sigis-
mund renun-
ţă oficial la
tron, iar în
mijlocul Di-
etei îl ares-
tează pe Iojica şi îl predă austriecilor.
Românul este închis la Satu Mare,
iar apoi este executat. Sigismund
primeşte în schimb de la habsburgi două
provincii din sudul Poloniei de astăzi, pe
post de feude viagere. Însă viaţa liniştită
de acolo nu i-a fost pe plac, aşa că după
câteva luni se întoarce pe furiş în Transil-
vania, iar nobilii îl primesc bucuroşi.
„A stat câteva luni pe tron pentru că erau
prea multe probleme în Transilvania din
cauza războiului. Din nou s-a plictisit. Îi
Nr. 21 Iunie 2010
plăcea să conducă, dar fără responsabil-
ităţi. Şi nu-l mai avea pe consilierul Ştefan
Iojica să ducă greul administraţiei. Şi
atunci, din nou cedează coroana, de data
asta vărului său Andrei Bathory”, remarcă
istoricul.
Andrei Bathory fusese crescut în Polo-
nia, era filootoman şi antihabsburg, deci
nu mai dorea o alianţă cu Rudolf al II-lea.
El preia Transilvania în 1599. În acel mo-
ment, Mihai era strâns într-un cleşte: turcii
la sud de Dunăre, iar în Moldova
şi Transilvania doi duşmani ai săi susţinuţi
de Polonia: Ieremia Movila şi Andrei
Bathory. Orice culoar către habsburgi era
închis. În aceste condiţii nefaste, voievo-
dul român alege soluţia războiului: trece
Carpaţii şi îl înfrânge pe Bathory la
Şelimbăr, cu ajutorul secuilor, iar
apoi intră în Alba Iulia. „El vrea să se
proclame principe, dar n-o face oficial.
Oficial este guvernator sau locţiitor al lui
Rudolf al II-lea. În Transilvania le spune
nobililor că el guvernează Transilvania în
numele habsburgilor. Era conştient că nu i
se recunoaşte titlul, deşi ar fi vrut asta”,
explică Diaconescu.
Mihai copiază modelul Sigismund, la
sugestia lui Iojica
Acest gest aţâţă apele, în ciuda faptului
că Mihai i-a asigurat pe habsburgi că in-
tenţia lui a fost să scoată Transilvania din
mâinile polonezilor şi să o returneze
împăratului.
Îngrijorat de veştile pe care le avea de un
plan al Poloniei de a-l răsturna în Munte-
nia şi a-l pune domn pe Simion Movilă,
fratele lui Ieremia Movilă, el atacă Moldo-
va, în 1600. „Mihai pune în aplicare ceea
ce a făcut Sigismund înainte: este domn
peste cele trei ţări. Cum a fost principe Si-
gismund Bathory în 1595, este el acum. El
copiază un model, un model care i-a fost
sugerat de Iojica în 1597. Aceste idei s-au
dezvoltat în mintea lui, fireşte, era un
strateg, era un militar, un domnitor. Dar
ideea a pornit de la unirea făcută de Sigis-
mund, când a văzut că toate cele trei ţări
împreună au o forţă armată puternică. Aşa
s-a ajuns să facă Mihai unirea, care a fost
efemeră, câteva luni de zile”, spune cer-
cetătorul.
„În momentul în care a ocupat şi Moldo-
va, spaima, inclusiv la habsburgi, a fost
prea mare. Toţi s-au temut că Mihai, vala-
hul ăsta, are prea multă putere şi atunci va
fi greu de ţinut în frâu. Şi atunci, practic,
deşi el se aştepta să aibă ajutor, toţi i se
împotriveau”, continuă el. Nobiliii
maghiari din Transilvania, cu ajutor aus-
triac, alungă soldaţii lui Mihai din cetăţile
din Transilvania, iar în Moldova intră ime-
diat polonezii. În câteva săptămâni, Mihai
pierde tot.
„Mihai Viteazul rămâne un model ca
primul român ce a unificat ţările
române. Mihai Viteazul trebuie să
rămână în cărţile de istorie, bineînţeles,
ocupă un loc important în Panteonul
istoriei noastre. Dar trebuie spus
adevărul. El a unit cele trei principate
pentru a se elibera de presiunea polonă
şi turcă, şi a copiat un model, creat de
Iojica şi aplicat de Sigismund Bathory.
De fapt, s-a urmărit crearea unei puteri
care să reziste turcilor. Şi aceasta să
înlocuiască Ungaria care a fost un fac-
tor de echilibru în zonă”, Marius Di-
aconescu
28
 Mihai, exponentul boierimii muntene, „Nici nu putea să ia măsuri prea multe
guvernează cu elita maghiară pentru că ridica împotriva lui nobilimea
din Transilvania. Şi hai să fim serioşi,
În secolul XIX începe însă cariera de Mihai era exponentul boierimii româneşti.
erou naţional a lui Mihai Viteazul, cel care Mihai e cel care i-a legat pe ţărani de glie,
ar fi fost condus de ideea unităţii naţionale a făcut şerbia în Ţara Românească. Deci
a românilor din cele trei principate. S-a era de aceeaşi parte ca şi nobilimea transil-
susţinut astfel că Mihai a realizat o Dacie văneană”, explică Diaconescu.
românească şi că un factor esenţial al con-
strucţiei sale politice a fost conştiinţa de Lucian Boia are aceeaşi poziţie: „Iar
neam, el urmărind să realizeze supra- Mihai Viteazul, când a devenit şi principe
punerea graniţelor statale cu cele etnice. al Transilvaniei, a guvernat atât, puţin, cât
a avut ocazia, cu elita ungurească, nu cu
Pentru istoricul Lucian Boia, ceea ce a ţăranii români. Când spui că a făcut o uni-
făcut Mihai Viteazul este mai mult o cuce- tate românească, cu cine? Cu moldovenii
rire decât o unire: „Nu înseamnă că Mihai care n-aflaseră încă că sunt români şi cu
Viteazul a avut o idee românească. A ex- ardelenii care, la nivelul de sus, erau ungu-
istat şi înainte de comunism o fază de in- ri, nu erau români? N-a fost vorba de aşa
terpretare naţională, destul de naivă, a ceea ceva şi nu-i niciun bai. Amestecăm
ce a făcut Mihai Viteazul, în secolul XIX, epocile”.
începând cu cartea faimoasă a lui Bălces-
cu, „Românii supt Mihai Voievod Vitea- El atrage atenţia că Radu Popescu, un
zul”. Apoi, treptat, generaţie după gen- cronicar muntean, ce scrie la 100 de ani
eraţie, istoricii au nuanţat şi chiar au mod- după Mihai Viteazul, spune că domnitorul
ificat interpretările în sensul că nu putea „i-a bătut pe toţi şi-i ţinea pe toţi, şi pe tur-
Nr. 21 Iunie 2010

înainte de era naţiunilor să existe o idee ci, şi pe unguri, şi pe moldoveni, ca pe

naţională. Cred că aici lucrurile sunt mult nişte măgari de-ai lui”, deci îi includea în
prea clare şi ele sunt complicate numai de categoria „înfrânţilor” şi pe moldoveni.
perpetuarea unor interpretări care pot să
facă plăcere, dar care nu servesc la nimic”. „Noi, românii, trebuie să avem bine în
minte faptul că România există, că s-a
Mihai Vitea- dovedit un stat viabil, şi că n-avem ne-
zul şi fiica sa, voie să forţăm istoria acum ca să
Florica, într-o susţinem existenţa, integritatea şi per-
pictură din petuarea României”, Lucian Boia
anul 1601 a lui
Franz Marele respect al lui Ceauşescu pentru
Francken Mihai Viteazul: dărâmarea bisericii
Mihai Vodă

În timpul În perioada comunismului cu tentă

regimului comunist se spunea că Mihai
Viteazul a luat multe măsuri pentru
românii din Ardeal, însă el a păstrat organ-
izarea existentă şi organele de
guvernământ, a menţinut şi întărit privi-
legiile nobilimii deoarece avea nevoie de
sprijinul dietei maghiare pentru a guverna.
Măsurile luate de el au fost minore: i-a
scutit pe preoţii români de muncile servile
şi a dat păşunat liber satelor româneşti de
pe domeniile marii nobilimi. El chiar a
înăbuşit mişcările ţărăneşti din Transilva-
nia.
naţională, în prim-plan erau puşi
voievozii, prezentaţi drept personalităţi
excepţionale, eroi şi salvatori. S-a ajuns
astfel la personalizarea istoriei, deşi era
cazul unei evidente contradicţii între uni-
versalismul comunist care trece dincolo de
frontiere şi de naţiuni, şi naţionalismul co-
munist din România.
„De la conducerea unui grup restrâns de
partid s-a ajuns la un comunism de fami-
lie, la o conducere strict personală. Şi
atunci răspunsul e evident de ce apelul

29
 acesta la voievozi: pur şi simplu pentru că
Ceauşescu era şi el unul singur, sau el şi
soţia. Şi atunci Ceauşescu se regăseşte în
marile figuri ale trecutului, în voievozi”,
explică Boia.

Astfel, Ceauşescu avea nevoie de lideri

excepţionali care să îl anunţe şi să îl le-
gitimeze: „În vremea lui Ceauşecu, pe
piedestal, pe partea cea mai înaltă, este
Mihai Viteazul, cu siguranţă, cel care pre-
figurează România. Până la urmă, se vede
foarte bine cum eroii ăştia sunt folosiţi. Ei
întotdeauna sunt folosiţi de oamenii politi-
ci. Se vede până la urmă cât de mult ţinea
cu adevărat Ceauşescu la Mihai Viteazul
când a dărâmat mănăstirea Mihai Vodă.
Mie nu mi-a venit să cred. Era la Izvor (în
Bucureşti - n.r.). Biserica au mutat-o cu
vreo 200 de metri, între blocuri, pe cheiul
Dâmboviţei. Iar mănăstirea care înconjura
biserica a fost distrusă. Ăsta a fost marele
respect al lui Ceauşescu pentru Mihai Vi-
teazul”, îşi aminteşte el.
Nr. 21 Iunie 2010

Potrivit lui Boia, clarificarea istoriei nu

trebuie demonizată: „Toate astea nu-l scad
pe Mihai Viteazul, care este un personaj
foarte interesant şi un personaj cu totul
remarcabil, apreciat şi în epocă ca un per-
sonaj ieşit din comun. Problema este că nu
e cazul să-l modernizăm, să facem din el
un lider naţional, n-avea cum să fie”.

30
 SUMAR
ACTUALITATE: Poezia vieţii (Laura Opriş)
A fi...sau a nu fi...cronica??? (Laura Opriş)
Învăţături norvegiene (Adriana Georgescu)
Mesajul domnului director (Lucian Siman)

CEI MAI BUNI LUCRĂTORI DIN DIVERSE DEPARTAMENTE

ALE PENITENCIARULUI BISTRIŢA

ANGAJATUL LUNII: Agent şef de penitenciare Rusz Emil

(Pârcălab Mihai)
DIVERSE - 12 Motive pentru a fi ceea ce … eşti
- O lume nebuna, nebuna, nebuna…(Mihaela Negru)
- Abordări psihopatologice a mediului penitenciar
Nr. 21 Iunie 2010

(Mureşan - Chira Gabriel)

RELIGIE: OCROTITORII PENITENCIARELOR SFINŢII APOSTOLI

PETRU ŞI PAVEL Modele de vieţuire creştină
(preot George Marica)

DIVERTISMENT: Mici glumiţe (GeMe Rău)

SPORT: Cupa penitenciarului (Emil Rusz)

ISTORIE: Istoria românilor, altfel

31