2 @ Introducere in semiconductoare TE 8 (hams eae 11 STRUCTURA ATOMULUI Toata materia este formata din atomi; toti atomii sunt alcdtuifi din electroni, protoni si neutroni. In aceasta sectiune veti invata despre structura atomului, despre orbitele electronilor si paturile electronice, electroni de valenta, ioni si despre doua materiale semiconductoare — siliciul si germaniul. Importanta materialelor semiconductoare con- sta in faptul ca situarea unor electroni in configuratia atomului este factorul determinant pentru modul in care un anumit material conduce curentul electric. Dupa parcurgerea acestei sectiuni ar trebui sa fiti capabil: Sa prezentati structura fundamentala a atomului » Sa definiti nucleul, protonul, neutronul si electronul > Sa definiti numarul atomic > Sa definiti paturile electronice > S& explicati ce este un electron de valent& > Sa descrieti procesul de ionizare Atomul este cea mai micA particulA dintr-un element care pastreaz4 proprietatile acelui element. Atomii fiecaruia dintre cele 109 elemente cunoscute se deosebesc de atomii tuturor celorlalte elemente. Aceasta confera fiecdrui element o structura unica. Dupa modelul clasic al lui Bohr, atomii au o structura de tip planetar, constand dintr-unStructura atomului @ 3 nucleu central in jurul caruia se rotesc electroni, ca in fig. 1-1. Nucleul contine particule cu sarcina electricd pozitiva, numite protoni, si particule fara sarcina electricé, numite neutroni. Particulele de baza purtatoare de sarcina negativa sunt numite electroni. Fiecare tip de atom contine un anu- mit numér de electroni si de protoni, care i] diferentiazi de atomii tuturor celorlalte elemente. De exemplu, cel mai simplu atom este cel de hidrogen, care are un proton gi un electron, cum apare in fig. 1-2 (a). Celalalt exemplu, din fig. 1-2 (b), atomul de heliu, are nucleul for- mat din doi protoni si doi neutroni, iar in jurul nucleului se rotesc doi electroni. Figura 1-1 Modelul atomic al lui Bohr, cu electronii reprezentati pe orbite ce inconjoara nucleul. »Cozile" electronilor araté ca ei se affé in miscare. Q Election @Proton @Neutron Nucleu cu 2 protoni 31 2 neutroni ‘nucleu cu 1 proton 1 electron rotindu-se in jurut nucleutui 2 electroni rotindu-se in jurul nucleutui {a) Atom de hidrogen (b) Atom de heliu Figura 1-2 Cei mai simpli atomi, de hidrogen $i heli. Numarul atomic Toate elementele sunt ordonate in tabelul periodic al elementelor dupa numarul lor atomic. Numarul atomic este egal cu num&rul protonilor din nucleu, care, in cazul unui atom neutru din punct de vedere electric, este acelasi cu numarul de electroni. De exem- plu, numarul atomic al hidrogenului este 1, iar cel al heliului este 2. fn stare normala (sau neutra), toti atomii unui element dat au numéarul de electroni egal cu numarul de pro-4 @ Introducere in semiconductoare toni; sarcinile pozitive le compenseaza pe cele negative, sarcina rezultant a atomului fiind zero. Paturi electronice si orbite Electronii se rotesc in jurul nucleului unui atom Ja anumite distante fatA de acesta Electronii mai apropiati de nucleu posed& mai putind energie decat cei de pe orbitele mai indepartate. Se cunoaste faptul c4 fn structura atomului energiile electronilor pot avea numai valori discrete (separate si diferite). Prin urmare, distantele dintre nucleu si orbi- tele electronilor trebuie sa ia tot valori discrete. Nivoiuri onorgetico Fiecare dintre distantele cu valori discrete (orbite) fata de nucleu corespunde unui anumit nivel energetic. In atom, orbitele sunt grupate in benzi energe- tice denumite paturi. Un atom dat are un anumit numér de paturi electronice. Fiecare patura poate contine un anumit numar maxim de electroni pe nivelurile energetice per- mise (orbite). Diferentele de nivel energetic din cadrul aceleiasi paturi sunt mult mai mici dec&t cele dintre doua paturi diferite. Paturile sunt desemnate prin literele K, L, M, N s.a.m.d., K fiind cea mai apropiata de nucleu. Conceptul de benzi energetice este ilustrat in fig. 1-3, in care patura K are un nivel energetic, iar patura L, doua niveluri. La alte tipuri de atomi pot exista, pe langa acestea, si alte paturi, in functie de elementul considerat. Electronii de valenta Electronii de pe orbitele mai indepirtate de nucleu au energii mai mari si sunt mai slab legati de atom decat electronii din apropierea nucleului. Cauza este faptul ca forta de atractie dintre nucleu — cu sarcina pozitiva - si electroni — cu sarcina negatit scade pe misuri ce distanta fat de nucleu creste. Electronii cu nivelurile de energie cele mai mari se afla in patura de la exte- rior $i sunt destul de slab legati de atom. Aceasti ultima paturi mai este numiti de valent’, iar electronii pe care fi contine sunt denumiti electroni de valentd. Ei sunt implicafi in reactiile chimice si in legaturile ce determina structura substantelor, precum si FIGURA 1-3 proprietatile electrice ale acestora. _ivelurile energetice cresc proportional cu departarea fafa de nucieu. Nivel energetic lonizarea Cand un atom absoarbe energie de la o surs& de cildur& sau lumina, de exemplu, nivelurile de energie ale electronilor se maresc. Electronii de valenta au mai multi energie si sunt mai slab legati de atom decat cei din paturile din interior, de aceea, in urma absorbjiei de energie din exterior, ei pot face un salt pe o orbitA superioara din patura de valenfa.Structura atomului @ 5 Daca un electron de valenta acumuleaza suficienta energie, se poate chiar desprinde din patura exterioara si de sub influenja atomului. Pierderea unui electron de valenta transforma un atom initial neutru intr-unul cu sarcina pozitiva in exces (avand mai multi protoni decat electroni). Pierderea unui electron de valenté este un proces numit ionizare, intrucat atomul rezultat, incarcat cu sarcind pozitiv, se numeste ion pozitiv. De exemplu, simbolul chimic al hidrogenului este H. Cand un atom de hidrogen neutru isi pierde electronul de valent si devine ion pozitiv, este notat cu H*. Electronul de valenta desprins se numeste electron liber. Cand un electron liber pierde din energie si este cap- turat in patura exterioara a unui atom de hidrogen neutru, atomul acela se incarca ne- gativ (avand mai multi electroni decat protoni), este numit ion negativ i se noteazi H-. NumAarul de electroni din fiecare patura Numarul maxim de electroni (N,) ce se poate afla in fiecare patura a unui atom este impus de natura si se poate calcula cu formula (-1) unde n este numarul paturii, Pétura cea mai apropiata de nucleu (K) are numarul 1, L are numarul 2, M este 3 s.a.m.d. Numarul maxim de electroni care pot exista in prima paturd (numérul 1) este: 7a N, = 2n? = 2(1)? = 2. Numarul maxim de electroni care pot exista in p&tura a doua este: N, = 2n? = 22)? = 2(4) = 8. Numarul maxim de electroni care pot exista in p&tura a treia este: N, = 2n? = 23)? = 29) = 18. Numéarul maxim de electroni care pot exista in ptura a patra este: N, = 2n? = 24) = 2(16) = 32. Toate paturile unui atom dat trebuie s& fie completate cu numarul maxim de elec- troni, cu exceptia p&turii exterioare (de valent4). Be ee Mtn eect 1. Ce este atomul? 2. Ce este electronul? 3. Ce sunt electronii de valenta? 4, Ce sunt electronii liberi? 5, Cum se formeaza ionii?6 m Introducere in semiconductoare 12 SEMICONDUCTOARE, CONDUCTOARE SI IZOLATOARE In functie de proprietatile lor electrice, materialele pot fi incadrate in trei categorii: conductoare, semiconductoare si izolatoare. In aceasta sectiune vom examina proprietatile semiconductoarelor si le vom compara cu cele ale conductoarelor si izolatoarelor. Dupa parcurgerea acestei sectiuni ar trebui sa fiti capabil: Si discutati despre semiconductoare, conductoare si izolatoare si despre deosebirile lor fundamentale > SA definiti partea centrala a atomului > Sa descrieti structura atomilor de cupru, siliciu, germaniu si carbon > Sa enumerati primele patru bune conductoare > Sa enumerati patru semiconductoare > Sa prezentati diferentele dintre conductoare si semiconductoare > Sa prezentati diferentele dintre semiconductoarele siliciu si germaniu > Sa explicati de ce siliciul se utilizeaz& pe scar mai larga decat germaniul Toate substantele sunt formate din atomi. Acestia determina proprietitile electrice ale unei substante, inclusiv capacitatea de a conduce curentul electric. Pentru simplificarea explicarii proprietatilor electrice, vom reprezenta atomul ca fiind alcdtuit din patura de valenti si o parte central, formata din pAturile interioare si nu- dleu. Aceasta reprezentare este ilustrat in fig. 1-4 pentru un atom de carbon. Carbonul intra in componenta multor tipuri de rezistoare electrice. Observati c& atomul de carbon are patru electroni in patura de valent si doi electroni in cea interioar& (K). Nucleul este format din sase protoni si sase neutroni, deci +6 simbolizeaza sarcina pozitiva a celor sase protoni. Partea central are sarcina rezultant& +4 (+6 de la nucleu si -2 de la cei doi electroni ai piturii interioare). _—-O—~~_ Partea centrala (+4) Figura 1-4 - Reprezentare a atomutui de carbon considerat ca fiind (( format dintr-o parte centrala si o patura de valenfa. Conductoare Conductoarele sunt materiale care conduc usor curentul electric. Cele mai bune con- ductoare sunt cele care contin un singur element, cum sunt cuprul, argintul, aurul si alu-Semiconductoare, conductoare si izolatoare @ 7 miniul, ai cAror atomi au un singur electron de valenta, legat foarte slab. Acesti electroni de valenta slab legafi se pot desprinde usor din atomi, devenind electroni liberi. Prin urmare, materialele conductoare prezinta multi electroni liberi, care, atunci cand se deplaseaza in aceeasi directie, formeazA un curent electric. Izolatoare Izolatoarele sunt materialele care, in condiii normale, nu conduc curentul electric. Majoritatea izolatoarelor bune sunt compusi chimici, nu materiale monoelement. Ele tronii lor de valent& sunt strans legati de atomi, deci in izolatoare se gasesc foarte putini electroni liberi. Semiconductoare Semiconductoarele sunt materiale cu propriet&fi intermediare intre conductoare si izolatoare, din punctul de vedere al capacitatii lor de a conduce curentul electric. Un semiconductor in stare pura (intrinsec) nu este nici bun conductor, nici bun izolator. Cele mai raspandite materiale semiconductoare monoelement sunt siliciul, germaniul si car- bonul. Se folosesc curent $i compusi semiconductori, ca arseniura de galiu. Semiconduc- toarele monoelement au caracteristic atomii cu patru electroni de valenta Benzi energetice Amintiti-va c& patura de valenta a unui atom reprezinté o banda de niveluri energe- tice, iar electronii de valent sunt constransi sa ramana in acea banda. Cand un electron acumuleazi, din surse externe, suficient& energie suplimentara, el poate parasi patura de valenta, devenind electron liber, situat in asa-numita banda de conductie. Diferenga energetica dintre banda de conductie si banda de valent& se numeste banda interzisa. Aceasta este energia pe care trebuie si 0 aiba un electron de valent pentru a putea face saltul din banda de valenta in cea de condu O data ajuns in banda de con- ductie, electronul este liber s4 se deplaseze prin tot materialul si nu mai este legat de nici unul dintre atomi. in fig. 1-5 sunt reprezentate diagramele de energie aferente izolatoarelor, semicon- ductoarelor si conductoarelor. Observati, in diagrama (a), ca izolatoarele au banda Energie Energie Energie Figura 1-5 Diagramele de energie pentru cele trei categoril de materiale, (2) Izolatoare (b) Semiconductoare _—_(c) Conductoare8 @ Introducere in semiconductoare interzisa foarte mare. Electronii lor de valent nu fac saltul spre banda de conductie decat in conditii de strapungere, daca li se aplicd tensiuni extrem de mari. Dup& cum putefi vedea in diagrama (b), semiconductoarele au banda interzis4 mult mai ingusta. Aceasta permite unora dintre electronii lor de valenta sa faca saltul spre banda de con- ductie, devenind electroni liberi. In schimb, dupa cum se vede in diagrama (0), cele doud benzi energetice sunt suprapuse in cazul conductoarelor. [n asemenea materiale exista totdeauna un mare numar de electroni liberi. Comparatie intre atomii conductoarelor si cei al semiconductoarelor Sa examinam acum cateva dintre cauzele fundamentale care confera siliciului proprie- titi semiconductoare, iar cuprului, conductoare. Diagramele atomilor de siliciu si de cupru sunt prezentate in fig. 1-6. Observati cA partea central a atomului de siliciu are sarcina rezultanta +4 (14 protoni — 10 electroni), iar cea a cuprului este +1 (29 de protoni - 28 de electroni). Partea central (+4) (b) Atom de cupru Figura 1-6 Diagramele atomitor de siliciu si cupru. Electronul de valenta al cuprului ,,resimte” 0 fort de atractie de +1, fata de cel al cuprului, care ,,resimte” 0 fort de atractie de +4. Asadar forta care cauta s4 mentina un electron de valenta in atomul de siliciu este de patru ori mai mare decat la cupru.Semiconductoare, conductoare si izolatoare m 9 Electronul de valent al cuprului se afla in p&tura a patra, adic& la o distanfé mai mare fafa de nucleu decat electronii de valenta ai siliciului, situafi in patura a treia, Amintifi-va c& electronii mai departati de nucleu au energie mai mare. Prin urmare, in cazul cuprului, electronul de valent& suport o fora de mentinere in atom mai mica decat in cazul siliciului. De asemenea, la cupru, electronul de valenta are energie mai mare decat la siliciu. Aceasta inseamna cA electronii de valenta ai cuprului pot acumula mai usor cantitatea de energie suplimentara necesara pentru a-i desprinde din atomi, transformandu-i in electroni liberi, decat in cazul siliciului. De fapt, un mare numar de electroni de valent& ai cuprului poseda oricum destula energie pentru a deveni electroni liberi, asa cum se poate deduce din suprapunerea benzilor de conductie si de valenta. Siliciul si germaniul Structura atomilor de siliciu si germaniu este prezentat& in fig. 1-7. Siliciul este mate- rialul cel mai utilizat pentru realizarea diodelor, a tranzistoarelor, a circuitelor integrate sia altor dispozitive semiconductoare. Retinefi cA atat siliciul, cat si germaniul prezinta cei patru electroni de valent caracteristici. Tn patura exterioara (de valent) Tn patura exterioara (de valent) Figura 1-7 se aflé 4 electroni se afd 4 electroni Diagramele atomilor de siliciu si germaniu. (a) Atom de sillciu (b) Atom de germaniu Electronii de valent ai germaniului se afla in patura a patra, pe cand cei ai siliciului sunt situafi in p&tura a treia, mai aproape de nucleu. Aceasta inseamni ci electronii de valent ai germaniului posed energii mai mari decat cei ai siliciului, deci le este necesar un surplus energetic mai mic pentru a se desprinde din atom. Aceasta caracteristica face ca germaniul si devina instabil a temperaturi ridicate — motivul principal pentru care siliciul este materialul semiconductor cel mai larg utilizat. Sq es 1. Care este principala diferenta dintre conductoare $i izolatoare? 2. Prin ce se deosebesc semiconductoarele de conductoare si izolatoare? 3. Cati electroni de valent& are un conductor cum este cuprul? 4, Cati electroni de valenta au semiconductoarele? 5, Numiti trei dintre cele mai bune materiale conductoare. 6. Care este materialul semiconductor cel mai larg utilizat? 7. De ce semiconductoarele au mai putini electroni liberi decat conductoarele?