BX onda PRELEGERI DE ETNOPSIOLOGIE, finute 1a Universitatea din Bucuresti! 1 Filologia comparativa eer ee oa i Sle grt Dela al sek nora ee ln ee ee Ok an ta coe eee mi, ae Ser stane as ao ee eee ep sirea timpurilor trecute? Matematica ne arata ci a- vem a face cu ceva precis, pozitiv. Filosofia. ‘i filo~ logia ni se prezinté cu elementul philos, amic, iubi- tor. Etimologia acestor doua cuvinte ne araté ceva vag, dar totusi ceva care reprezinté bine imaginea acestor stiinte. In cuvintul filologie, logos inseamni seer fn Te el aon, ar ns Sth "Ria ales ses cata ae a ee ae eer meee din diferenta dintre numele stiin{elor care le contin. Astfel, din logos avem logica, care se cup cu cu- ea ecient Gee Goat an : Se ne se eas set eo fara a se gindi la folos. Iata ce ne di etimologia cuvintului Intorcindu-ne acum la epitetul de comparativa, si vedem de ce s-a dat filologiei. I s-a dat acest epitet pentru cd, la nagterea sa, filologia comparativa a ga- sit 0 alta filologie, de care a trebult si se deosebeas- ca; a gasit filologia clasica sau propriu-risd. De cite ori o stiinta poarta un epitet, trebule si alba inrudire cu alta stiinta cu acelasi nume esential, insa cu alt epitet. Intre doud stiinte cu doua epitete se poate ca, sau sfera lor si fie aceeasi si punctul de vedere deosebit, sau punctul de vedere acelasi si sfera deo- sebita. Astfel, intre economia politica si cea domes. ticd exist o diferenta de sfera, punctul de vedere {lind acelasi. Care este dar deasebizea dintre filolo- gia comparativa i cea clasici? Este vreo deosebire de sfera, ori de punct de vedere? Care este sfera fi lologiei clasice? Filologia propriu-zisi fnseamna a iubl cugetarile altora; dar cineva poate fubi cugeté- nile altora; dar cineva poate iubi numai ce este sau 4 se pare preferabil, poate iubi ceea ce este mai pre- sus de vulgar, céci nu poate jubi totul. Deci, filolo- gia propriu-zisd, iubind cugetarile altora, trebuie si iubeased cugetari inalte, frumoase, alese.'O cugetare ins dispare dupa o existent momentand, daca nu © conserva iraditiunea sau literatura, Deoarece apoi © cugetare nu se conservi spre a fi studiata decit aproape exclusiv prin literaturé, urmeazA ci {ilolo- ‘sia propriu-zisa este studiul cugetiirei intr-o litera- turd monumentald. Rezultai de aci cd orjunde a fost © Literatur’ monumentala, in urma ei s-a ndscut $i filologia clasicd. Astfel, in India, cu sute ori mii de ani — dupa cum pretind unii —'inainte de era cres- atind, s-au sorts cele patru Vede, cele doud mari ee! Mahabharata si Ramajana, 0 multime de dra me, unele admirate si azi ca Sacontala (a lui Kali- Gassa) ete. Cu o arti 51 fine}, care nu las nimie de dorit, a cercetat aceste scrieri filologia clasici — re- prezenté prin Panini? si altii — filologie care sa niscut in India, Indata ce a incetat epoca marei ac- tivitfi literare indiene. In China, dupa cartile cele mai vechi, dupa Lao-Tze (600 a! Cr.) dup Con- fuciust, s-a nascut de asemenea o filologie clasicé. In Grecia, Homer singur a fost in stare si faci a se crea © filologie clasic’, reprezentaté prin gcoala alexan- drind. In evul mediu, filologia clasicd 's-a ocupat de serlerile antice; dar ea ajunge punctul stu de culmi- nant in epoca Renasterel, cind cu ciderea Constan- tinopolulul s-au réspindit in Buropa monumentele pistrate acolo, S-au ivit atunci filologit ca Poliziano (14541494), Bras’, Scalinger’, care faré multe Iijloace aut produs lucrari critice admirabile. Dar ce ficeau tofi acestia pind 1a Inceputul seco- Juluf nostru? Bi luau un text §i-1 comentau sub dowd raporturl: che 1) Ei explicau toate finetele sau dificultafile lim- bei; : 2) Ei comentau sub raportul fondului si cdutau si vadi Intructt obiceiurile din epoca serfitorulul co- mentat difereau de acelea ale epocei comentatorulul. Filologia atunci nu era o stiinf4, nu era un cod de docirind, cu o sferd bine definitd, cu legile el, ci era mai mult art, un mestequg, o instrumentalitate. Prin filologie se deschidea un text, precum lacatugul deschidea 0 usa. Abia de la Wolf (17551924) filo Jogia capita caracterul stiintific, Bl cel dintli ne da 128 filologia clasica ca o adevarala sliinté a civilizatiunei tunel epoce, intrucit acea epoci a lasat monumentele literare, Cartea lui Wolf e intitulatd: Vorllesungen iiber die Encyclopadie der Alterthums-Wissen- schajt, publ. de Girtler, Leipzig, 1931. El a format © §coal intreaga, prin care filologia clasicd capata caracterul din ce In ce mai stiintific $i intre ai edrei fruntagi se numira Hermann’, Becker", si mai ales Bockh (1775—1867)". Acest din urma ‘a dat filolo- giel aspectul ei actual. El a fost profesor 60 de ani si_a format peste 1500 elevi. Bockh, ca $i Wolf, a soris putin. Avind 0 activitaie didactica, cursul lui este intitulat: Eneyclopiidie und Methodologie der philologische Wissenschaft, publ. Leipzig, 1871. Car tea francezd a lui Reinach'?: Manuel de philologie classique este o compilatie dupa parerile lui Wolf si Bockh, in care se cuprinde teoria stiintificd @ filo- logiei clasice, Care este sfera acestei filologii aga cum © infelegem noi azi? In cursul Iui Bockh ne intim- pind trajul moral, material si spiritual al unel civ lizatii, in care se cuprind: 1) Relatiunile de stat in- terne si externe; 2) Viata socialA i casnicd; 3) Cre- Gintele religioase si cultul; 4) Artele si stlintele; 5) Migcarea literaré in proz’ gi in versuri; 6) Limba, incepind de la alfabet i pind la stilisticd gi metried Bockh s-a ocupat numai cu elvilizatia greacd si ro mand, dar nu contest ci tot in felul acesta trebuie studiata orice civilizatie. Cuprinsul filologiei clasice se reduce la trei ramuri, in cari se cuprinde sfera sa: 1) Btica si morala; 2)'Literatuea si arta; 3) Lim- ba, Cunoscindu-i sfera si céutim ai cunoaste si Punctul de vedere. Acesta este un punct pe care il numim izolativ sau individualist. SA ne ‘explicim ° ide ftsor iPentru aceasta ne servim de o imagine: fie terenu- rill acestea: In aceastd imagine, punctul E reprezintA culmea civilizatiei la care poate ajunge un popor sau un in- Givid, Punctul E este de ex. Grecia in timpul lui Pe- ticle sau Roma in timpul Tui August, iar ca individ ‘este un Aristotel, Sofocle, Cicerone ele. Cind compa rim punctul E cu celelalte, A BC D, observim c& doestea se aseamind intre ele, pe cind acela iese a fard, se inal{a gi ramine fErd comparatic. Panctele A B C D pe ling cd sint asemenea sint si foarte enulte si deci se stabileste intre ele 0 com- paratie, care ajunge la tragerea unei legi; punctele J chiar dacé sint mai multe, sint foarte care si 0 comparatie serioasi nu poate fi stabilita intre ele, upé cum de ex. nu se poate stabili intre mai multe plante exotice; si, dacd ne-am inchipui ci nu exist Secit plante exotice, atunci botanica, din cauza lip- ‘sei elementelor de comparatiune gi prin urmare a tragere! legilor, n-ar putea si existe, Tati de ce am zis e8 punctul de vedere al filologiei clasice este izo- Jat sau individualist. Dinsa nui poate si studieze com- parativ decit treptele pe cari punctul A lea parcurs ind sé ajungd la punctul E. Prin urmare poate sf Btabileascd un raport de cauzalitate, de succesiune, far nu de comparatie. Astfel, intre apogeul Romel 10 si al Eladei sint desigur puncte de aseménare, dar ha ajunge la nici o lege, cf mumal la observari. ‘Am vazut sfera si punctul de vedere al filologiel clasice; ne intrebim acum prin ce se deosebeste de ea comparalivé, prin sferd sau prin punctul de ve- Gere? Sfera e aceéasi, punctul de vedere este deose- bit. Ca sferd, filologia comparativa are, ca gi etica, fins nu etica filosofilor, ci obiceiurile si'datinele po- porulut incult. Pe cind filologia clasica se ocupa de Seneca, filologia comparativa studiazé cu acelagi in- teres moravurile hotentotilor; se mai ocupd cu lite- ratura gi arta, dar nu cu o literaturd gi arta cizelata printe-un geniu individual, ci cu cea rudimentaré a lunui popor. Filologia clasica studiaza pe Sofocte, cea comparativ’ Vicleimul, Prima nu poate conduce la Jogi, cea de a doua prin comparare aduce. Filologia } comparativa are si ea a face cu limbaj, nu insi ou / Himba autorilor, cu stilistica, cu un gral mai mult ori | mai putin artificios, ci cu graiul nativ, viu, pururea in migcare al poporului de jos. Dac ar exista numai_ limbi literare, partea linguisticd a filologie! compa~ rative ar fi in faye. Dar, de cind se compara graiu- ‘ile vii ale popoarelor, sau putut trage legi foneti- ‘ce, morfologice gi sintactice. Aceste sint deosebirile punclelor de vedere ale celor doua filologii. Dar si in privinfa sferel exista o distinctie oarecare, dar o dis- tinctie mai mult de ordine. Astfel, dupa Bockh, sfe~ ra filologiet clasice se orinduieste, dupa cum am re- umat, aga: 1) Etica; 2) Literatura si artele; 3) Limba. Pentru filologia comparativa ordinea este inversd, ‘ci In limba poporului se surprind rudimentele mo- ravurilor si literaturel 1Filologia comparativa cuprinde doua par( linguls- tica, eave se cou cu libs unl poper' a einen. logia (Volkerpsychologie), care se ocupa cu morave rile, literatura gl aria unui popor. ‘Am zis cf filologia (unui popor) clasicd se bazeazit pe atractie, pe simpatie, fiindea alege din literatura clasica aceea ce este preferabil, aceea ce este mont~ mental; ea deci ¢ selectiva. Filologia comfarativa] Ins nu este selectivd, pentru cf alegerea 0 face po- porul singur. Pentru ne explica, s4 vedem care ¢3 te deosebirea intre cugetarea individual — cu care se ocupsi filolfogia] clasficd] — 31 cugetarea colecti- va — cu care se ocupé filolfogia] complarativa]. In- dividul cind vrea si-si pistreze cugetarea 0 sexi; daca nu e tipar, i-0 scrie pe hirtie, pergament, bam- bus, metal, papirus etc. Ceea ce rimine din cugeta- rea'scrisa Se petrificd ca opera individualé, Cu totul altceva este cu cugetarea colectivi expresd prin Il- terat{ura), arta s{ etiea poporului. In popor, unde nu se sorie, nu se lipdreste, cugelacile se memorizeaz’, Ce se intimpla isd? Cind zicem cintee poporan nu {nfelegem; tot un individ I-a compus, desigur c po- porul intreg I-a compus, dintr-intli; prin urmare si literatura poporand pleacd, in ultima analizi, tot de la un individ, Indata ce individul si-a formulat eu- getarea, 0 comunicd altora, Spre pilda A, care a for- mulat-0, 0 comunicé Iui B, care © compnicd la rin- ‘dul lui ‘altuia, care face acelagt lucru,/Agadar, eind devine cugetarea lui A poporand? Atunel cind, tre- ind din gura in gurd, s-a modificat, s-a echilibrat, 5-2 flout astfel inelt corespunde perfect naburei ace” Jui popor. In acest mod ceea ce este prost nu se men- fine in literfatura] poporand; ce este bun saul poate a2 ajunge bun, indreptindu-se neincetat, se mentine pt- ‘nd se ridicé la nivelul geniului popular. Poporul deci face alegerea; iar filol[ogia] complarativa] nu face se- lectiune, ci ia literfatura] poporand asa cum este. Ne putem acu intreba: de cind exist _fil{ologia) compfarativa]? Filfologia] clfasica] e cu mult mai ve- che; a existat la egipteni, asirient, babilonieni, indi- feni, greci, romani, Filolfogia] compfarativa] putea oa re 84 existe la aceste popfoare] antice? Sa luam de pildi pe greci si pe romani. La greci, cine nu era flin, era varvaros, pentru acéstia grecti’ nu aveaut de- cit dispret, Cind 0 natie e aga de exclusiva, 0 fi- Iolfogie] compfarativa] nu putea s& existe. Acest dis- pref pentru strdini a trecut gi la romani, cari aveau consideratii numai pentru greci, magistril lor. Cit de mult ar fi putut sd ne lase Cesar despre gali, daci neat fi fost stapinit de dispretul acesta. Tot ‘asa a fost si in India unde oricine nu era aria, era un om ‘care 1u poate s& vorbeascd, un gingav, un mut; a- ceasta se vede si la rugi, cari au numit pe germani onemtt, adick muti, tot aga a fost mai pretutindeni. Elemental comparativ lipsind, era peste putintl e- xistenta unei filologit comparative. [Agadar, de cind existi o filologie comparativa? Celebrul Max Miller! zice: ,Eu datez inceputul cel real al stiintel limbel de la’prima zi a Rusaliilor*, adicd din ziva cind se pogori dubul sfint asupra apostolilor. Dac s-a in ceput inside atunci, de ce si nu zicem ca s-a in put de la Crist, care a zis ,Toti oamenii sint frati*? Cacti comparatiunea in filologia comparativa se in- temetazi pe egalitatea intre oameni. Daci invatitura Jul Crist despre egalitatea tuturor oamenilor s-ar fi realizat de atunci, linguistica si etnopsih{ologia] s-ar 133fl-niscut de acum 1892 de ani. Crist sl crestinism {ins nu-i tot una; primij urmasi af Tul Crist, apostoli, ‘mactiril s1 mucenicil au fost credinciogi invatiturilon Jul Cind cregtinismul ramfne stpin, cind din perse. gutat devine perseoutor, atunci tsi ult de trimisul Jui D-zeu si-si croieste’o cale anticrestin, Pentru Crist, toate limbile erau egale; crestinismul arunca dispret asupra tuturor limbilor, dind locul de cinste numai la trei: greaci, lating si ebraicd, cari pe lings 4 erau putine erau si moarte. Crestinismul apo ce ezima pe feudalism, 0 stare apasatoare pentru popo, ul de jos. Fata cu marginirea importante! numat Ia trei limbi sf fat4 cu feudalisrmul, se putea oare naste filologia comparativi? Se poate’ zice fnsi ca tradu. cerea textelor biblice in diferite Iimbi oferd linguis ticel_un pretios material. Aga este, dar gi alte earl (ca Zend-Avesta, cirtile budiste ete) ne oferd bo- gat material, 9 apoi altceva e material, gi altceva gti inté. Fraza Tul Max Miller deci e 0 simpld frazd si nimic mai mult, Feudalismul a fost mai mult stavila icdrei propisiri, pind cind omenirea a scos un co- tosal suspin, — Revolutia — care prin ideile sale a fost cel mai puternic factor pentru ivirea filologiel comparative, Crist a avut premergatorii sii, ale cdror idei insti ‘bu putpau fi infelese intr-un timp prea inapolat; tot asa si filologia comparativa @ avut ai sii premerga- tori, dot mari cugetatori de la inceputul veaculul tre- cut. Acestia sint Leibnitz (1646—1716) si Giambattista Vico (1668—1744). Matematic, jurist, istoric, filosof, Leibnitz previzuse {ilfologia] complaratival; poet, Jurist, istoric, filosof, Vico previizuse intreaga etno- Psihologie. Studiul acestor doi cugetitori este foarte 14 important, Scrierile lor in cari se pot vedea pre- peri oe int urmoarcle: ale fal Leibnte: ‘a) 1. Epistola, in Chamberlain Dissertationes, Am- senda, 1718, : 2 Collectaria etymologia, Hannover, 1817; ale it Vieo: ? Cinque tbr dt prinept una scenzn nooo, neal S198 Dar to oh trctese considera Lele? MAE Vico ca premergitor! ologiel comparative? Vom vedea imediat. . T Letbnite 1) Pint Ja Lelbntz, Biblia tncurca pe ung dears dup x Ada find even, ole TBR etry din envelcyte, Nie! tuning nu pu tes in aceasta fos el ntl cae Teese errelzes Ine pave, Umble europene der riva de la aceeagi obirgie, fara de a avea insiia face mendac a 1) Pink le dinsal, ined, condustincontient de taal Youdale, Gapretuiae daletle (les pata) iimble neaies Lefts Inst Tea arta importants 3) De secoli omenirea se wita la piramide, far in- vat gdoca in Mocopotama ale ptr lei u ati ant cuneiform gf niment ma bigula car G iculfle gf cureltornele vor puten fi delegate Gade’ Leite 9 ase le se vor desctea Inet ce se va gisi o inscriptiune dilimbica* si intr-adevir Ghampatont© doscitfa Torogltele, iar” Grottend cunellormel. 2) Lingulsul de art se laud prin siguranfa proce- declor foneice al linguist te ch senctele dinte-3 limba trec in alta dupa niste regule anumite. Sint raul font de nn oe eee webu ex iba, Leboite sla aceasta, © lege fonetic e, de 135,exemply, ci, fn sunetele ario-europee, sunetele cari din limba sansorita In cea latin trec in c, in nem- teste trec in h. Leibnitz gtia aceasta si aratd cl cer bus corespunde lui Hirsch; cornu — hom; caput — haupt. Ede mirat cum inceputul de luminé al lui Leibnitz sa intunecat, IL, Vico. Acesta, am zis-o, e premergatorul etnopsi- hologiei. Ele cel'dintii care a atras atentia asupra literaturei populare; tot el a constatat cit sint de pre- tioase idiotismele poporului; el a aratat ci fiecare Popor poseda 0 enciclopedie popular (o astronomic © fizica, 0 logic’, o metafizic’). Toate aceste bine stu: diate ne aratd prin comparatie natura eomund a ti ‘turor popoarelor, subiect al etnopsihologiei, Dupa Leibnitz i Vico au trebuit sf treaci multe decenii pind si se nascd filologia comparativa, Trebui sa vie cevolutia franceza, care sa proclame egalitatea ‘tuturor, pentru a se studia poporul. Pentru ca filo- logia comparativa si se formuleze, a trebuit s4 vie gi descoperirea gi analiza sanscritei, ‘apoi nasterea filo- logiel comparative a fost inlesnita prin studful legen— delor populare. Dar astea n-ar fi fost de ajuns daca nu se ficea revolutia general in spirite, Linguistica s-a elaborat gratie lui Bopp'*, W. Hum- boldt#?, Richard Bentley! (1660—1742) Dinsa ‘a devenit o stiinté. pozitiva, Etnopsihologia insd a ramas cam in urmé si pind acum nu exista nici un curs, nici un tratat privitor Ia aceasta parte a filologiei comparative. Cauzele au facut ca etnopsihologia si nu fie inca 0 sint doua: 41/ Cineva poate studia 0 limba eft de incult, un dialect, fara a trai in mijlocul poporului; altceva ins& 135 pentru adunarea literaturei, moravurilor gia esteti- cel poporului; pentru a ajunge la acest soop trebuie sSespiri mai mult aerul bordetulul, lucru ce nu prea convine invitatilor. 2 E 0 deosebire intre studiul limbei pentru lin- guisticd si cel pentru etnopsihologie. Linguistul n-are nevole de a cunoaste perfect o limba, aga ci adeseori 1 nici nu poate citi curent texturile; pentru a infe- lege ins frumusetea unui basm sau ‘cintee poporan, € de nevoie de a putea citi texturile in original gi ¢ asemenea cunostinta a limbel e rard. Si deci, desi materialul adunat pentru etnopsihologie e foarte ma- re, dar el neputind fi inca bine studiat, etnopsiholo- ga nu e inci constituita In stint Btnopsihologia find o specialitate de care ne vom ocupa, © necesar sii vedem ce este 0 specialitate, In fabricele de ace de pilda, e cite un individ care face numai gimaliile acelor si aceasta diviziune a mun- cel face ca 0 lucrare si'se execute nui mai bine, cf cit mal jute. Pentru a face gimalif, lucratorul nu tre= bbuie sd cugete, dect intr-o lucrare monotehnic’ omul devine o masina care Iuoreaza foarte jute ins nt cu- get, sau in cazul cel mai bun cuget’ foarte putin. Tn oricare lucrare insd sinteticd, care adil cere ca mintea noastri si fle ocupatd cu mai multe elemente, omal trebuie si cugete. De la industrie speciaitatea extremé a trecut la stiintd gi o stiintd extrem de spe- cial e ridiculé. Scopul siintel ea produce nu cit mai fute, ci cit mat bine, si penteu aceasta fiecare creier trebuie sa cugete cit mai mult Dac nu trebuie insi a fi cineva prea specialist, de asemenea nu trebuie si se ocupe de toate. Stind intr-un simplu punct, s8 se ageze astfel in acesta, in- 1fl poseda limba germana. Ce zol poate juca in aceasta disparitie sufletul? Nici unul; disparifia nazalului e efectul guturafului care e aproape cronic la scandi navi. In foneticd rolul strict al linguisticei e bine de- finit, iar morfologia nu-i in realitate decft o sintaxd petrificaté. De ex. in ,,jaimerai*, acest ,aimerai e © forma sintacticd latina: ,amare’habeo' In sintaxd ins sufletul joacd un rol’foarte important si chiar in acele limbi in cari sintaxa e fixd vedem ci ea se modificd prin migciri psihice. (Astfel, oratorii en- glezi, cind vor sd alraga atentia asupra unei par{i din discurs, comit intr-adins 0 gregeala sintactica). Elementul psihic se vede deci in morfologie si sin~ taxi, dard el refese pe deplin evident in semasiolo— gie; ‘un cuvint analizat ne poate da imaginea unui vechi obicei al unui popor. Remanul la omul faré minte fi zice ne-bun (,non_bonus*) adicd oricine e rau, n-are minte, care e o intreaga teorie de filoso- fia utilitaré. ,,Reus* insemna acuzat; roménul pre- supune ci un'om bun nu poate fi macar nicl acuzat de rau. Asfingit design’ o cegiune sacra a cerului; dupa crestint riisdritul e regiunea sacrd, iar apusul era regiunea saori numai la elent. Cind zicem dar asfintit, conservam 0 credin}a piging. In italieneste copilului zicindu-i-se ,tonso" (tuns) se arata vechiul obicei italic de a tunde pe copii. La noi bitiat — in ‘Moldova baiaté’ — nu vine, cum crede Cihac, de la baiulust (pedagog), ci e participiul de la ,a biia*, ya imbaia copii, AAsemenea exemple ne infimpini la fiecare pas, in fiecare limba si ele apartin atit linguisticel cit si et- nopsihologiei. Apoi idiotismele si proverbele apartin de asemenea etnopsihelogiel, Mo Max Miller, De Gubernatis si al{ii au creat in nul linguisticei 0 camurd: mitologia comparativa, care explicd prin etimologie sensul ‘primitiv al mi- turilor, insd un mit nue decit un basm si ca atare apartine etnopsihologiei, care oriunde se izbeste de un termen mitic reourge la Linguistica. 1 ‘Metodologie Am putea acum 4 incepem desfagurarea etnopsi- hhologiel. Insti cum 5-0 facem? E 0 chestiune de me- toda gi ca atare foarte importants. In etnopsihologie intra ‘ca picti integeante: literatura populard, arta sau estetica gi obiceiurile, cari toate deopotriva ex- prima cugetarea nationalé. In starea actual a etno- Psthologiei e imposibil a trata fiecare din aceste ra- Inurl indeosebi, cdci stlinja etnopsihologicé e ined in fase. Ce e dar de facut? Vom alege din cele trei ra- Imitri pe aceea care in mai mare parte intruneste ele mentele celorlalte dowd, adica literatura popular, Ce zhu se cuprinde din estetica gi eticd fn literatura? Ve-~ dem ci nunta gi moartea posedé o literatura intrea- 8%, speciald (oratii, cintece de nunté, bocete), In pri- vin{a nasterei poporul e mai putin literar. Oblceiu- rile medicale sint tn strinsd legaturd ou descintecele. Cele sirbitoresti cu colindele, vicleimul etc. Agadar, aproape fiecare datina poporand e insotita de 0 for~ uli mai scurtd ori mai lungé, care aparfine litera turel populare — une formulette, cum s-ar 2ice; deci etica intré mai toatd in literatura. ‘Trecem la esteticd, care de asemenea se cuprinde in mare parte 1cit si primeascd raze de la stiinjele cele mai diverse, cari il vor ajuta intr-un mod extraordinar, Homer @ zis cA tofi zeil sint inruditi uni cu altii si cu mai drept cuvint se poate zice cA toate gtiinfele sint in- radite. Sine intrebam dar care-s legiturile etnopsi- hologiei cu celelalte stiinfe? Vico a spus cd totalita- tea stiinfelor omenesti isi are rédacinele in popor; fiecare popor isi are o enciclopedie a sa; el a fost primul filosof, primul istoric, primul medic, primul astronom etc. Negresit insi, astronomul de azi nu are nevoie de a cerceta ce gindeste poporul despre stele; sint insé stiinte cari au nevoie de a sti cum gindeste Poporul. Astfel istoricul, fie oricit de stiintific, e si it s& culeagi legende cu cari explicd cea ce n-ar fi putut explica cu documente. Juristul contimporan se teme a face pentru popor o hain care si nu se potriveascd cu talia lui, ci el trebuie s adune obice- furile juridice ale poporului, pe cari apoi trebuie si le adapteze teoriet juridice. Medicul, atit de mindru de progresele medicinel, de multe ori ia un Iucru din Popor §i apoi zice c& a facut o inventie. Dac s-ar ‘compara multe din leacurile botanice descrise de Pli- niu naturalistul si intrebuintate azi de poporul nos- tru, cu cele dintro terapeuticd, s-ar vedea cit de mult corespund. Filosoful se fncurci de fenomenul numit telepatie, explicat de altmintrelea de popor. Fara si vorbim de izvoarele ce a avut poezia litera PA in cea a poporului, ari poporane pot si inspire foarte bine pe muzicantii cei mai talentati Daca etnopsihologia e atft de importanta pentru generalitatea stiintelor, tot asa de important e ge- Reralitatea stiintelor pentru etnopsthologie. ~ Etnopsihologul posed radacinele tuturar gtiintelor 138 si el doreste si vadii ce au produs aceste rdicini prin cultura; astfel, poporul cind se uita la lund i se pare cf vede pe Cain si Abel, astronomul vede munti et nopsihologul vede si tuna sf alta. Oricit de maci ar fi insé legaturile etnopsihologiei cu celelalte stiinte, cea mai mare legitura o are cu filologia clasica seu Jinguistica. SA “ardtm mai init legdturile etno- psthfologiei] cu filologia clasiea. Printr-o observatie irectd, oi putem studia numai pe contimporanil nogiri in faza lor actualé, dar este cu putintd a ex- clude din etnopsthfologie] natiunile vechi, pe egipteni, asirieni, greci, romani? Fiecare din ele au avut obi- ccelurle lor, o iiteratur, o estetica. Despre toate aces. fenu putem si ne dém seama prin observatie direct’, tot ce stim, numai din autorli clasici o putem sti Cit de pretios este Aristofan pentru a cuncaste viata poporului atenian si Plaut pentru viata poporului eo man. mai strinsd legaturd exista intre etnopsihologie] Si linguistics, “Aceste doud sint aga de_strinse le- fat Incit adeseaori e anevoie de a hotdrt unde se ispriveste Linguistica si unde tncepe etnopsiholo- sia, Etnopsihologia inseamna studiul despre sufle- ful unui poper, dar acest suflet se manifesta nu nu mai in obieeiuri ct si in limba unui popor. Dec, Sub acest punct de vedere, exist deja confuzie in tre cele doud ramuri, intré linguistica gi etnopsiho- logie. Cind Iuim limba in specie, partea cea mal pus {in psihied ne apare in foneticé, unde predomnese legile fiziologice. Unul si acelasi popor nu ar fi putut sisi formeze in acelasi mod sonurile sub cerul Ita liel si sub cerul Scandinaviel, Observam de pilda e& in limba scandinava dispare nazalul din cuvinte, care 130fn lteratura populard. Muzica, ca un element din viata esteticd, se rasfringe prin’ cintece in literatura Populard. Astfel literatura, cuprinzind estetica $i eti~ ca, vom studia pe dinsa, profitind la fiecare ocazie de luminele linguisticei, In acest mod vom studia aproximativ intreaga filologie comparativa, m1 Bibliografie ‘Mai inainte de a intra in desfisurarea etnopsiho- Jogiei, sf ardtim cari sint ajutorinfele necesare sau Indispensabile pentru studiul ce se propune. Noi ne ecupam cu literatura poporului romén insd in mod comparativ, deci trebuie s& ne servim si de lucrdsile relative la etnopsihologia altor popoare. Asa in Fran- fa existd 0 societate Société des traditions popu- laires* ale cdrei preocupari de cApitenie sint: 1) la lit térature orale; 2) le jeux et les divertissements; 3) Vetnographie traditionelle (etica); 4) la linguistique; 5) Jes arts populaires; 6) les productions populaires, Aceast societate are o revista periodica ,Revue des traditions populaires* tom, I—VII, Paris 1886— 1892, Tot in Franta mai existd o revista La Mela. sine, Revue de mythologie, literature poptlaire. tra- sitions et usages, publige par Gaidoz et Rolland® ‘Tom. IVI 1886—-1892. O carte foarte important a lui Rolland, ca $i toate lucrarile luf, este La faune Populaire tn 6 volume in care se cuprinde tot ce exist& in productiile populare in privinta animalelor. Mai avem revista ,.La Tradition, revue générale des ‘contes, legendes, chants, usages, traditions et arts 12 populaires, dir. par Blémont et Camoy, Paris 1887—1892" Jn Italia existé o revistd pentru etnopsihologie pAchivio per le tradizioni popolarit, de Pitré e Sa- Tomone Marino, Palermo 1882—1885; e foarte impor- tant pentru noi, deoarece cea mai mare parte a obi- celurilor poporului roman sint de origine romani. In Englitera de asemenea e o revista sub titlul de: »Foliclore*, vol. I—VI, Londra, 1890—1892, Jn Germania , Zeitschrift fir’ Volker{-[Psyhologie* de la 1859 incoace, la Berlin, sub directiunea lui Steinthal gi Lazarus, care ins nu ¢ clara si care foar- te adesea cuprinde’articole fara nici un raport cu inopsihologia, Vv Clasificare Acum, dupé ce vazurim ajutorintele bibliogratice, sa intrim in desfasurarea studiului nosteu. Mai intil mi se pune-intrebarea cum sé clasificdm literatura oporani? Orice clasificare e o inlesnire metodic& ca Fe reprezinta aproximativ natura lucrului. Darwin a demonstrat ci pind si speciile sint 0 aproximatie; pretutindeni in natura mirginile se confunda, iar centrurile sint clare, Clasificarea ca ceva aproxima- tiv ¢ foarte necesard din punctul de vedere al me- todei, cici far clasificare mu poate fi ordine si fara ordine nu poate fi judecata, comparatiune. Clasifica- rea trebuie s& fie Intemelata pe natura psihicd a emului, In om ne intlmpind mai inti doua elemente psihice: ereier si inimd, cugetare $i simtire, ratiune 3si emotiune, Ratiunei fi corespunde proza, emotiunet Ui corespunde poezia. Dar exist ratiune’ Lard ‘emo. june? In matematici, da; incolo nu poate si existe ins matematica nu intra in literaturd. Simtive {ard ratiune iards! nu poate sd existe, In literatura in go- ere nu nici emotiune fad ratiune, nici viceversa, adic& nici poezie far prozi, nici proc fra: poedie. Dar, desi ambele elemente trebuie si coexiste, totusi in prozd covirgeste elementul ratiunei, in poesie ele mentul emotiunei. E 0 chestie de covirsire, de pre~ domnire relativé, ceea ce e de ajuns pentrii 0 clasi- icatie, Si lum’ de pilda scrierile istorice ale lui Michelet, cari sint in proza, ins ca si Kamos al lui Humboldt, nu produc cea mai profundd emotiune? ‘Viceversa, sd lum pe Faust; e 0 poezie, dar citi cu- gelare, cit singe rece, cit prozi! De asemenea gi La Hégende du siecle a Ini Hugo, Exist deci un amestec de ratiune si emotiune, dar care nu Impedecd clasis ficarea, Literatura eultd, incetind din ce In ce a fi naturald, pentru a deveni artificlala reugeste pind la un punct a separa ambele genuri ca fond si forma, In literatura cult& deci, in ambele genuri, cu toate amestecurile, separatiunea se poate stabili. Tn litera. tura populard insf, © separare nti se poate stabil, deoarece deosebired intre poezie si prozi e mai mici ca in literatura culté. Tati de ce impartindu-se Ii- teratura poporald in trei_genuri — cum o imparte a. Hasdeu in 186777 —'se facea o greseall, ciel de ex. basmul nu poate exclude nici proverbele, cum de pilda: ,,cind norocul schimba pasul, n-adue anil ‘ep-aduce ceasul In scurt deci, literatura poporand este si nu poate fi alffel dectt poetic, Omul in virsta primitiva a fost us mal poetic: silbatecii, cind vorbesc, cinté si deja vorbirea necintatd ¢ o inaintare in evolufie. Neputind dar clasifica literatura poporana in proza gi poedie, cum 6-0 clasificdm? Oricum ar fi clasificatia, ea tre” bule sa fie intemeiata pe natura luccurilor; in popor totul e colectiv, totul e anonim; individualitatile mii dispar pentru ‘ca si facd loc ‘individualitatii natio- nale. O najiune intreagi in partea ei de jos — po- porul — trebuie si fie consideraté sub raportal te Taturei ca un singur om. Cugetarea, simfirea, intrea- ga fire a omulul se modified prin viest. Romanii umes baladele ,cintece bitrinesti*, Pornind d-aici, pentru ce oare noi n-am clasifica prin virstd toate productiunile literare ale poporului? Deci ca oriteriu vom lua cele trei virste esentiale, vom lua omul ca copil, ca barbat, ca bitrin. Pentru copilarie (intrind aci si adolescenja) literatura popo- rand e reprezentata prin: 1) Cintece de leagan (,,berceuses" 2) Versuri intrebuinjaie la jocuri 3) Frdmintiri de limba; 4) Basme. Pentru birbat (intrind aict si notiunea de tind) Ii- teratura poporand ¢ reprezentata prin: 1) Ghicitori; 2) Strigituri de joc; 3) Doina (elegie); 4) Hora (,ditirambe'); 9) Colinde (imnuri religioase); 8) Vicleimul (prima forma a teatrului); 2) Oratia si cintecul de moarte. Pentru batrini literatura poporand e reprezentata prin: 10 — stat de tttor 1451) Balada sau cintec bitrinese (poezia epicd a po- porului); \ 2) Descintec (medicina populara); 3) Legende sau traditiuni populare (cuvinte din batrini); 4) Anecdote; 5) Proverbe, adevarata infelepciune a poporului, si 6) Bocete, ‘Mai avem: Carjile poporane. | In aceasta clasificatie trebuie si ne intrebém daca n-am uitat veeo varietate, ori un gen oarecare. E Posibil si se fi uitat, dar noi n-am omis cu stire de- Cit © singurd vgrietate, pe care am inliturat-o cu tot dinadinsul Aeeasts'varietate ea zolistil seu ealistii poporului. $i literatura poporand {si are pe Artenii, pe Zola ‘ai sdi. In Germania e 0 soci- etate care’ publica aceste ,,zolisme* intr-o colectie Criptadiat, care inseamna lucruri ascunse; ascunse find, sd le lasim si noi ascunse,/ Clasificatia noastré e completa in privinta litera- ture! poporane romane, afar de un supliment ce nu twebuie trecut cu vederea, Tot ce este in lista noastra constituie literatura poporani nescrisi, dae fiecare opor, cind ajunge la un grad oarecare de cultura, Poseda si 0 literatura poporanii scrisi sau cartile Porane, precum sint la noi Alerandria si Arghir Cra sorul, cari sin tot asa de anonime ca i literatura po- Porand nescrisé. Din aceste clirti poporane poporul extrage lucrdri d-ale sale originale nescrise; sa dim un exemplu: Visul Maicei Domnului este 0 edrtecica Poporani, un fragment din literatura scrisd a po- porului din care muza poporana a compus doina sau balada Cintecul lui Tudor Viadimireseu, care nu € M6 decit 0 modificare a Visului, Car\ile poporane dec formeazi un element important al lteraturei po- Porane, mai ales ca unele cari permit poporulul rodi mai departe productiuni originale, Cum am ajuns not ins la clasificatia noastra? Am luat po- porul ca un singur individ, ca un om trdind cele {rei virste. Tot in acest mod clasificd Vico istorla universala 41 finde Vico a fost precursorul etnopsihologiel, de Aceea acea clasificatie merit sf atragé atentiunea noastr. Care e teoria Iut Vieo in pivinja storie universale? ‘Omenirea intreagi formeazA singurd individua- litate care trece prin cele trei virste: divind (copi- liria), eroicd (birbateased), mand (batrineascd). Virsta cea din urmé s-a numit umand pentru cl se intemelazd pe ratiune si datorie. EI bine, ne intre- bam: oamenti trecind prin aceste virste, ce urmeaza 4-aici incolo? Teoria Iui Vico se rezuma'in ,corsi* $f ocorsi*, Dar atunci, se intreabé to{i, unde & progre- sul? Aci e punctul vulnerabil al lui Vico, insd numai Jn aparenté. Teoria lui Vico eo teorie pe care tn aceasta privinfa n-a Infeles-o nimeni, nici chiar ita anul Contoni, care in cartea lui, Giambfattisia) Vico 1864, numeste’ pe Vico regresist. In cealitate nimi nu € mai progresist ca Vico si teoria sa. Pentru Vico omenirea intreagi e un om-suflet, nu un om-corp, care om-suflet se renagte necontenit, perfectionin du-se. Deci, daci in prima existen{a omenirea ‘a fost copll, barbat gi bitrin, in a doua existen{a e copil, barbat si batzin mai perfect; fiecare renastere sem- naleaza un progres gi fiecare din cele tre! virste Pentru Vico e un cere concentric urDaci segmentim aceste cercurl, vedem\ ci ina doua, a treia existent4, copiliia, spre exemplu, e mai mare ca barbafia in prima existent. Teoria lui Vico este deci progresista si in privinta istoriel universale, este Intocmal ‘ca teoria lui Crist despre un individ ein Evanghelie conversatia lui Crist cu Nicodem, in care-l asigurd pe acesta ci omul trebuie si se re- (( ~" Analogia intre cele trei virste 1a Vico virste fn literatura poporand poate fi im} | departe. Noi am privit poporul ca un singur indi trecind succesiv prin cele trei etiti, dar in fiecare moment cite trele virste exist in popor. Tot aga la | Vico, omenirea intreaga se perfectioneaza, urcindu-se | din existent in existent si din virsté in virsté, dar totugi cite trele virste se pot observa fn popoarele | ce compun omenirea. O alta analogie e urmitoarea: Ja Vico omenirea copil fn I-a existent e mai putin dezvoltaté decit in a Ila, a Il-a; tot asa fiecare | Popor are trei Uteraturi, dar si nu oredem ci la | fiecare popor aste literaturi sint deopotriva, la unele ( popoare sint mai mari, la altele mai mici. Noi am agezat clasificatia in vederea literature! Poporane romAne; daci Iudm ins alte popoare, ca ‘sirbii, ungurii, bulgarii, cugii si vom voi si le apli- \ cam Glasificarea noastrd, vom constata ci multe sub- diviziuni nu se potrivesc, unele nu exist, altele lip- sese. Deosebirea inire subdiviziuni de la un popor Ja altul s-ar putea lua ca o probi de superioritate sau de inferioritate, dar aceasta nu e totdeauna co- rect, deosebirea depinde adese si de alte conditiuni, fie sociale, fie teritoriale, economice, politice. Asa, Yuind 0 natie care a avut de secole armata perma j 4, nenté si a purtat rézboale, vedem ci ea posed’ si cintece ostagesti. La romant tn ultimul rAzbot ineepu- serd a se nagte aceste cintece; la romAnii de peste Carpati existé cintece catiinesti. Dar toate aceste nu sint inc destule s{ perfectionate ca si merite a for- ma 0 subdiviziune “in clasificarea noastra. Intr-o ard industrial sint cintece, proverbe etc. formate in sfera fabricelor, un fel de iiteratura de uvrieri, care la noi ntt exist’, O natle vindtoreascé are,cin~ tece vinatoresti; una maritima are cintece de mari- nari, de gondolieri etc. Deci mu intotdeauna varieta- tea subdiviziunilor araté superioritatea ori inferio- ritatea literature poporane. Deosebirea intre subdiviziunt exist de 1a un po- por la altul; dar acea deosebire se rapoarta la cite trele genuri? Réspundem ci mai ales genul barbatesc variaz’, cel copildresc si bitrinesc pot fi tuate ca tipice Pentru majoritates popoarelor. (Sesitoarea XOCCIM, 1925, nr. 79, p. 101—112; BF. 1042, p, 116-125).