Menftinerea functiilor urechii, deosebit de importante pentru stabilirea relatiilor cu mediul inconjurator gsi pastrarea pozitiei corecte a corpului, necesita urma- toarele reguli igienice: — intrefinerea curajeniei urechi- lor prin spalarea zilnica si stergerea lor corecta. — Evitarea factorilor de risc (mecanici gsi fizici, chimici, biologici). Factorii mecanici si fizici — lovituri puternice ale urechilor, zgomote puternice, strigate si fluieraturi puternice in ureche sau presiunea aerului propagat de o explozie puternica. Zgomotele pot provoca omului efecte nefavorabile. — Precizati, analizand figura 40, care sunt efectele zgomotului asupra organismului uman. Alfi factori mecanici sunt: ,,dopul de ceara” format in conductul auditiv extern; seminfe, insecte sau alte corpuri introduse accidental in ureche; folosirea de agrafe, ace, scobitori, care imping ,,dopul de ceara” mai addnc si pot produce infectii in urma leziunilor create peretelui conductului auditiv. = surditate - tulburari psihice permanente - insomnie - oboseala - sciderea atentiei - reducerea poftei de mancare - accelerarea batailor inimii - soapte - fosnet de frunze - valurile mari LL prag de audibilitate Fig. 40. Efectele zgomotului asupra omului Factorii chimici—substante chimice ajunse accidental in conductul auditiv. Factorii biologici— microorganisme care produc infectii cu consecinfe grave asupra functiei auditive. De exemplu, otita medie este o inflamatie dureroasa a urechii medii. Ea este de doua feluri: nesupurata, cand timpanul nu se perforeaza, si supurata, cand timpanul se sparge, iar puroiul se scurge in canalul auditiv.Fig. 41. Mijloace de marire a drumului vibratiilor sonore Masuri de prim ajutor: —reducerea zgomotului produs de sursa sonora; —miarirea distantei dintre sursa sonora si om; — folosirea de mijloace speciale care prelungesc drumul vibrafiilor sonore pana la om (asezarea de panouri reflectante, materiale textile, placi fonoabsorbante, plantarea de perdele de vegetatie—fig. 41); — folosirea de mijloace de protectie individuala (dopuri de vata, antifoane, casti audioprotectoare), care reduc intensitatea zgomotelor; —scoaterea dopului de ceara trebuie facuta numai de medicul specialist; —evitarea introducerii in ureche a boabelor de fasole sau a altor semin{e; —evitarea loviturilor urechilor, a strigdtelor sau fluicraturilor in ureche; —la orice afectiune observata, este obligatorie prezentarea la medic pentru o tratare corecta in scopul prevenirii complicatiilor. 4@ Facultativ Omul vine in contact cu trepidatiile si organismul se migca o data cu aparatele vibratile, in cazul autovehiculelor, tractoarelor, podurilor rulante, macaralelor. Uneori numai anumite pari ale corpului sunt supuse vibrafiilor, in cazul uneltelor pneumatice sau masinilor vibratile. Atunci cand organismul se misca din cauza trepidafiilor apare boala numita boala trepidafiilor, care se manifesta prin amefeli, grefuri, palpitatii si dureri ale membrelor. Actiunea trepidafiilor numai asupra unor parti ale corpului determina tulburari de circulatie sangvina in musculatura membrelor superioare, amorfeli in degete, paliditate si scdderea temperaturii locale. Daca boala nu se trateazd apar contracturi permanente ale musculaturii antebrafelor, cu indoirea permanenta apalmei, dar si decalcifieri masive ale oaselor mAinii si antebrafului.a@ Facultativ ------------------- ACUITATEA AUDIT! Pestii sunt primele viefuitoare la care apare un organ receptor de sunete. Astfel, la numeroase specii se poate identifica pe ambele laturi ale corpului o linie mediana, care merge continuu de la cap la coada, marcata de solzi. Sub piele pe linia laterala a rechinului, ca si a altor pesti, a fost identificat un fel de tubulef cu doud ramuri, care-i inconjura corpul, intAlnindu-se la cap. Acest tub este umplut cu un lichid. Din ambele ramuri ale tubuletului, asemanatoare unor vene, iau nastere numeroase canale laterale, care se indreapta spre exterior ca niste mici »infundaturi” ale cdror extremita{i sunt separate de apa inconjuratoare doar printr-o membrana extrem de find. Undele de soc ale apei sunt transmise lichidului aflat in tubulet. In zona capului la calcan apar ,,pietre” acustice. Din cauza undelor sonore ele incep s& vibreze si excita un strat de peri senzoriali situafi dedesubt. Ori de cAte ori se produce o vibrafie toate celulele auditive trimit 0 informatie la creier. Un astfel de organ receptioneaza sunete de numai 120 vibratii/s. La crap, somon, {ipar, pestele-cutit si somn, vezica inotatoare este legata de ,,piatra” acustica printr-un lant de oscioare auditive. O mare varietate de sunete pot fi obfinute prin scragnirea dintilor la pestele-glob, scrumbia albastra, prin frecarea acelor si spinilor la ghidrin si pestele- pore. Broastele fari coada emit sunete care pot atinge, la unele specii, 110 dB. Perceperea sonora se face cu ajutorul urechii mijlocii, rolul revenindu-i cavitatii timpanice. S-au determinat 7 feluri de semnale emise de broaste (de anuntare a venirii ploii, de chemare, de alerti, de spaima etc.). O pasare poate distinge pana la 300 de sunete/s, in timp ce omul distinge maxim 30 de sunete/s. Cat priveste diferentele de ton, posibilitaile de analiza ale urechii umane sunt mai mici. Cainele poate auzi sunete produse de corpuri care vibreaza cu frecvente de pana la 50 000 Hz. Pentru inlaturarea scoicilor prinse de vapoare se folosesc vibrafii cu frecvente ridicate. Cu aceasta ocazie s-a constatat ca in acelasi timp au disparut din interiorul vaporului tofi soarecii si sobolanii care-si facusera culcus in magazii. Recordul printre vertebrate il defin liliecii, care pot recepfiona pana la 60 000 Hz, ceea ce fi ajuta sa se orienteze si si vaneze noaptea prin recepfionarea ecoului. ae ser eee ene eee a ae ee a es es ae er ee i erComunicarea sonora este motivata la albine, termite, lacuste migratoare. Sunetele emise sunt un mijloc de recunoastere, de descoperire sau un ,,cod” de transmitere a unor informatii privind activitatea de constructie a musuroiului sau de aprovizionare a stupului. URECHEA MUZICA Auzul muzical se bazeaza pe auzul fiziologic. Ast’ ., orice om cu auz fiziologic normal, prin exercifii, poate s-si formeze gi auz... ..uzical. Tofi cei care aud si inteleg cuvintele ar auzi si intelege relatiile sonore daca prin exercifii isi creeaza deprinderi in acest sens. De fapt, chiar copilul cu un auz foarte bun ar ramane mut daca nu ar fi pus in situatia de a vorbi. Sunetele, pentru a putea fi percepute de urechea omeneasca, trebuie sa intruneascd anumite condifii de durata, indlfime si intensitate. Urechea are o structura anatomica destul de dezvoltata inca de la nastere, ceea ce permite receptarea mesajelor sonore. Mai tarziu, cand apar gandirea si vointa, atentia, copilul se poate ridica de la nivelul de ,,a auzi” la cel de ,,aasculta”, care presupune o participare voluntara constienta si analitica. Ariile de pe creier sunt responsabile de organele noastre de sim si se afla intr-o continua interactiune, mai ales in copilarie, cand capacitatea de concentrare a atentiei este foarte slaba. De exemplu, un stimul puternic pentru ochi devine factor perturbator pentru auz si invers. De aceea, este bine ca pentru sesizarea cat mai exacta a sunetelor in cadrul exercitiilor muzicale sa nu existe in apropiere alti excitanfi pentru alte organe de sim}. La cei fara ,,ureche muzicala” este vorba de o lipsa de finefe a auzului, capacitate redusa de a separa si compara sunetele dupa cele patru calitafi ale lor: inaltime, tarie, timbru, durata. Oricine isi poate perfectiona auzul muzical prin atenjie, voinfa si studiu, prin repetarea de melodii, invajarea lor si mai ales prin folosirea unui instrument cu sunete fixe (pian, acordeon). Cuvantul ,,afon”, impropriu folosit pentru categoria de oameni fara auz muzical, desemneazd acea categorie de oameni care nu pot emite sunete corecte. Cei amuzicali emit sunete, dar nu le pot corela intre ele. Un sunet de 100 Hz trebuie sa impresioneze urechea cel putin 0,025 s, iar unul de 400 Hz cel putin 0,010s. Oasa-numita ,,ureche muzicala” poate deosebi doua sunete care corespund unul la 1 002 vibrafii/s sicelalalt la 1 005 vibrafii be eee Seto ese Soe ee eee ee He eee Se ee ee— Analizati suprcafeafa Vir ii peer (fig 43). | Limba prezinta la suprafata o mucoasi, in grosimea careia se gasesc papile gustative. Acestea au diferite forme: de cupa, asezate la baza limbii; in forma literei V, cu deschiderea spre varful limbii; de ciupercufe, raspandite pe varful si marginile | limbii; de foi de carte, situate pe | partile laterale ale limbii. in alcatuirea papilelor gustative (fig. 44) se gasesc muguri gustativi. — Din ce este alcatuit un | mugure gustativ (fig. 45)? | Celulele gustative (recep- torii) prezinté la capatul extern |___ un cil, care recepfioneaza excitatia produsa de alimente. La capatul intern sunt inconjurate de ramificatii nervoase. Prin ramificatiile nervoase se propaga excitatiile produse de alimente, la creier. Aici iau nastere senzatiile de gust: dulce, | amar, sarat, acru. Totusi, cele patru gusturi nu sunt suficiente intotdeauna | pentru a face diferentierea dintre alimente; de aceea intervine si mirosul. varful limbii Fig. 43. Limba si asezarea papilelor gustative Fig. 44, Structura papilelor gustativecil gustativ fe por gustativ celule de susfinere terminafii nervoase celula gustativa fibre nervoase Fig. 45. Mugure gustativ De exemplu, limiia si portocala sunt amandoua acre, totusi reusim sa le diferenfiem si dupa miros, chiar daca nu le vedem. Nasul, organul mirosului Receptorii pentru miros se gasesc in portiunea superioara a mucoasei nazale, numita mucoasa olfactiva. Ea ) eral eties se intinde pe o suprafafa de 2-3 cm’ B craniene (fig. 46). Mucoasa olfactiva este un Li : mucoasa epiteliu format din celule cilindrice | ; fi clativa printre care se giisesc celule nervoase Eeuee olfactive. Celulele olfactive (recep- celula olfactiva torii) prezinta o prelungire scurta (cil), in interiorul foselor nazale, iar in sens opus prelungirile lungi formeaza nervi olfactivi. Acesti nervi patrund in cutia craniana si fac legatura cu alti neuroni ale caror prelungiri merg Ia creier, unde i ia nastere senzatia de miros. Senzatia de miros se formeazi numai daca substan{a pe care o mirosim produce vapori, care si ajunga in mucusul nazal. Astfel, cilii celulelor olfactive receptioneaza excitatiile. De exemplu, o mancare daca se afla pe foc degaja substante care ajung in nasul nostru si putem sa-i simtim mirosul. Simturile olfactiv si gustativ au o mare importan{a pentru pastrarea sanatafii omului. Aceste doud simfuri participa la aprecierea calitatii alimentelor, controleaza calitatea aerului si stimuleaza secrefiile sucurilor digestive. De exemplu, atunci cand simfim mirosuri plicute sucurile digestive se secreta si se usureaza digestia alimentelor. Simful mirosului si gustului depisteaza substanjele placut mirositoare si pe celenocive din aer. Fig. 46. Structura mucoasei olfactivePentru a asigura functionarea normala a organelor de simt, gustativ si olfactiv, trebuie respectate urmatoarele reguli igienice. + Sanu se consume mancaruri si bauturi prea fierbini sau prea reci. + Sa se evite loviturile barbiei sau nasului in timpul oricarui joc la scoala sau in alte ocazii. + Sa se pastreze substantele chimice din locuin{a in ambalaje etichetate, in locuri sigure si separate de alte bauturi. + Fiecare elev este obligat sa aiba zilnic batista curata gi s-o foloseasca pentru stergerea corecta a nasului, sufland fiecare nara, pe rand. + Fiecare elev sau individ este obligat sa {ina batista la gura atunci cand tuseste sau stranuta. Batista nu se imprumuta. * Pentru prevenirea infectiilor nasului si mucoasei linguale, sa se evite contactul cu persoanele care au afectiuni nazale sau ale cavitafii bucale. * Consumarea laptelui fiert, in cazul in care laptele provine de la vanzatori particulari, neautorizati. in cazul organelor de simf, gustativ si olfactiv, intervin o serie de factori de rise. Factorii mecanici: a. muscarea limbii prin lovirea barbiei este foarte periculoasa, deoarece limba se poate infecta; b. loviturile nasului duc la ranirea mucoasei olfactive. Factorii fizici: alimentele consumate prea fierbin{i sau prea reci pot distruge papilele gustative. De asemenea, consumul de inghefata sau sucuri reci in exces favorizeaza aparifia guturaiului. Factorii chimici: substanjele chimice acide sau caustice (soda caustica, petrol, benzina, detergenfi), care in mod accidental vin in contact cu mucoasa bucala, produc arsuri grave ce duc la pierderea partiala sau totala a gustului. Mucoasa olfactiva se irita si secreta abundent in cazul cand substanjele chimice (detergenti, pesticide) sunt pulverizate. Factorii biologici: microorganismele patogene si ciupercile se pot localiza la nivelul nasului si limbii producand boli infectioase (guturaiul si stomatitele). | &@ Facultatiy - - - - ---------- i ae ea UENTA ALTOR FACTORI DE RISC ! ASUPRA NASULUI SI LIMBI | — Supraexc:tarea mucoasei olfactive determina oboseala simfului olfactiv, | temporar sau definitiv, prin pierderea completa a mirosului. Apare la unii |! profesionisti din industria parfumurilor, la degustatorii de vin si coniac etc. i ! —Malformatii, tumori sau obstructii nazale (polipi, deviatie de sept nazal). 1 ' —Autointoxicatie cu plumb, mercur, sulfura de carbon etc. I ; — Viroze respiratorii, anemii grave care pot genera pierderea completa a , ; mirosului. I ' Astfel se produc nu numai tulburari ale mirosului, dar si ale gustului, , i alimentele devenind insipide si fade. 1 Primul ajutor in caz de accidente. Cel mai frecvent accident este hemoragia nazala (epistaxisul). Persoana trebuie asezata pe un scaun, cu capul inclinat pe spate, sprijinit de spatar si departe de orice sursa de caldura. I se desface cureaua (cordonul), cravata, apoi cu degetul infasurat in pansament steril se comprima nara prin care se scurge sangele. Compresiunea digitala se poate face si dupa ce s-a introdus in nara un tampon de vata imbibat cu solufie de apa oxigenata (fig.48). Fig. 48, Primul ajutor in epistaxis, Concl l —Factorii de risc diminueaza sau pot duce la pierderea totala a gustului si : | mirosului. inacest scop acestia trebuie cunoscuti si preveniti. ? 2 9) Gustul dispare o data ce alimentul este inghifit. . . © Stomatita aftoasa se transmite prin laptele consumat de lao vaca bolnava de febra aftoasa. 1. Explicati relatia: miros > gust — savoarea unui aliment! 2. Cum explicati faptul ca atunci cand sunteti raciti gustul este modificat?3. Care dintre elementele de mai jos apar la guturai: a) iritarea mucoasei nazale; b) infundarea foselor nazale; c) stranuturi frecvente; d) secrefie apoasa abundenta, apoi purulenta. 4. Completati spafiile punctate: Stomatitele sunt inflamafii ale mucoasé¢i.... .- provocate de. i ciuperci. 5. Comparafi simful mirosului la om cu simtul mirosului unor animale rapitoare. APLICATIL ' La degustatorii de vinuri, simful olfactiv si gustativ ating un inalt grad de | | rafinament. De fapt, este vorba despre un proces de educatie aacestor simturi. | ' Senzafiile de gust se asociaza cu cele olfactive. 1 ' Cu ajutorul mirosului se determina aroma, buchetul si mirosurile straine | ale vinului. 1 ! Cu ajutorul gustului se_apreciaza diferitele componente ale vinului: taria | ! alcoolica, aciditatea, dulceata si in mod deosebit armonia vinului, acea | | caracteristica de ansamblu a vinului ce nu se poate determina decat prin ; | degustare. 1 ' Astfel, pentru degustare se umple paharul 1/3 sau 1/2, eviténdu-se aerisirea ; | pentrua nu se pierde buchetul sau aroma. 1 1 Aroma si buchetul se examineaza inspirand o data, de doua ori brusc si ; 1 mult din atmosfera paharului, dupa ce paharul a fost rotit pentru a crea condifiile , 1 de volatilizare. 1 Degustarea se face cu mici inghitituri, impregnand mucoasa bucala si y | menfinand un timp vinul pe limba. Fiecare inghigitura este ,,mestecata”, adica I | este impinsa spre cerul gurii si nas si in toate partile. in tot acest timp papilele ; 1 gustative se deschid. »Mestecarea” vinului se face cu gura inchisa. \ I Astfel, se pot face aprecieri asupra calitafii vinului, intensitatii gustului, I | precum si asupra armoniei componentelor.— Trecefi usor cu degetul mijlociu pe suprafata bancii, a penarului, acaietului! — Introduceti dege- tul aratator intr-un pahar cu apa de la frigider, apoi papile dermice intr-un pahar cu apd de la - A robinet. { 5 glanda sebacee — Observati cu lupa SU nce pielea de pe mana! t \ — Studiati mulajul derma pielii si figura 49. i J / aids Pielea este inveligsul 4 ae sudoripara extern al corpului format din 3 paturi: epiderma, derma si hipoderma. — Amintifi-va epi- derma de la organismul vegetal si animal! Fig. 49. Piele - structura interna — Ce fel de fesut este? Din ce este alcatuita? Ce rol are? Epiderma este alcatuita din celule strans unite intre ele, agezate in mai multe straturi suprapuse. Stratul de la baz’, denumit strat generator, este format din celule care se inmulfesc continuu. in citoplasma lor se afla un pigment care da culoarea mai inchisa sau mai deschisa a pielii. Celulele nou formate imping spre exterior pe cele mature, care se turtesc si se incarca cu o substanta impermeabila pentru apa si gaze, numita cheratind. Astfel, se formeaza un strat protector, stratul cornos, ale carui celule, aflate in contact cu factorii de mediu, se desprind si cad. Derma este asezati sub epiderma si contine papile dermice dispuse in siruri paralele pe palma, talpa si fata palmara a degetelor, formand crestele dermice. Acestea prin intiparire dau amprentele (fig.50). La nivelul papilelor si in profunzimea dermei se gasesc receptorii tactili, de presiune, termici si de durere. Fig. 50. Amprentain profunzimea dermei se mai gasesc fibre elastice, vase de singe si fibre nervoase. Hipoderma este patura de sub derma, care confine fibre conjunctive si celule cu grasime. Anexele pielii sunt cornoase (parul si unghiile) si g/andulare (glandele sudoripare, glandele sebacee gi glandele mamare). Parul (fig.51) are o parte libera, tulpina, si una infundata in piecle, radacina. Tulpina este formata din celule cornoase, turtite. Radacina este mai dilatata la baz unde formeaza bulbul firului de par, in care patrund vase de sAnge si fibre nervoase. — Precizati partile componente ale unghiei (fig. 52)! —Cum se face cresterea unghiilor? — Priviti figura 53 si stabilifi ce alcéituire prezinta o glanda sudoripara! Secretia glandelor sudoripare se elimina prin pori la exteriorul pielii. Glandele sebacee sunt localizate la baza firului de par (v. fig. 51) si au forma de ciorchine. Secreta sebum, care catifeleaza pielea si face parul miatasos. Glandele mamare produc laptele necesar nou-nascutilor. Functiile pielii. Datorita termina- tiilor nervoase si receptorilor, pielea are rol de organ de simt. Acestia receptioneaza excitatiile din mediul jnconjurator, care ajung la creier si se transforma in senzatii corespunzatoare: tactile, termice si dureroase. neryul firului de par radacina bulbul firului vase sangvine Fig. 51. Structura firului de par Cre Lcd rete] corp fetotiCelats Fig. 52. Unghie ds Suebayig st Fig, $3. Gland sudoripgrt§ EME ALE FUNCTHLOR | | zona de Neuronul (fig.59) reprezinta unitatea de Fines structura si functie a sistemului nervos. — Observati figura 59 si precizafi care este alcatuirea celulei nervoase. Axonul neuronului este acoperit de mai multe teci. Teaca lipita de axon este teaca de mielind, de culoare alba, care-I protejeaza si-1 hraneste. Dendritele si axonii constituie fibrele nervoase prin care circula informatiile din mediul extern sau intern. Informafiile nu sunt altceva decAt excitatiile (semnalele) mediului extern sau intern transformate in influx nervos. Neuronul prezinta proprietati importante: excitabilitatea si conductibilitatea. Fig. 59. Neuron + Excitabilitatea este capacitatea de a creier Taspunde la actiunea unui excitant din mare mediul extern sau intern. * Conductibilitatea este proprietatea ene neuronului de a conduce excitatia de la mic locul unde s-a produs la organele nervoase si comenzile de la organele nervoase la organele corpului. Transmiterea influxului nervos de la un neuron la altul se datoreaza legaturii care se stabileste intre neuroni. Neuronii vin in contact (fac sinapsa) intre ei si anume legatura se stabileste intre dendritele unui neuron si arborizatia terminala a altui neuron. Sensul transmi- terii influxului nervos este: dendrite > corp celular axon (v. fig. 59). — Analizati figura 60 si identificagi componentele sistemului nervos! trunchi cerebral Fig. 60. Componentele sistemului nervos (vedere posterioara)Sjstemul nervos cuprinde doua parfi7sistemul nervos central si istemul nervos periferic. : Sistemul nervos central este alcdtuit din encefal si maduva spinarii. Sistemul nervos periferic este alcatuit din ganglioni nervosi si nervi. Ganglionii nervosi sunt grupari ale cotpilor neuronilor care se gasesc in apropierea encefalului saua maduvei spinarii. — Unde este localizat oneal Dar maduva spinarii? Encefalul si maduva spinarii au, in afara protectiei osoase, si o protectie asigurati de 3 membrane conjunctive (meningele) si de lichidul cefalo- rahidian (fig. 61). Fig. 61. Meninge si lichid cefalorahidian Maduva spinarii (fig.62), situata in canalul coloanei vertebrale, are / forma unui cilindru pufin turtit “. antero-posterior. Se intinde de la baza cutiei craniene pana in regiunea salelor. Pe fata anterioara si poste- rioara prezinta cate un sant. Fig. 62. Maduva spinarii - localizare Maduva spinarii este alcatuita din substanfa cenusie, situata central, si substanja alba, situata periferic (fig. 63). Substanfa cenusie este constituita din corpii neuronilor, Ea are forma literei H in sectiune si prezinta douad coarne anterioare, mai scurte si rotunjite, si doua Fig. 63. Maduva spinarii - structura interna coarne posterioare, mai ascutite. Forma de H a substanfei cenusii imparte substanta alba in cordoane. Acestea sunt formate din fibre nervoase ce constituie caile de | eens dintre maduva spinarii si encefal. Cordoanele sunt organizate in fascicule, care conduc pe cai ascendente informajiile la creier si pe cdi descendente comenzile \ delacreier. albaSouler — Observati si analizafi encefalul unui iepure sau miel, atunci cand se prepara in gospodarie. Encefalul, agezat in cutia craniand, este parte componenta a sistemului nervos central. El se compune din trunchiul cerebral, creierul mic si creierul mare (v. fig. 60). Fig. 65. Trunchi cerebral emisfera Fig. 66. Sectiune prin cerebel_ Fig. 67. Emisfera cerebrala - fafa laterala Trunchiul cerebral (fig. 65).este situat in continuarea maduvei spinarii. Are forma unui trunchi de con, cu baza mare in sus. Ny Substanfa cenusie nu mai formeaza coloane continue, ca la maduva spinarii, ci se fragmenteazi in_nuclei din cauza incrucisarii fibrelor ascendente gi descendente. Creierul mic (cerebelu)) (fig. 66) este agezat pe partea dorsalé a trunchiului cerebral. in partea superioara este acoperit de creierul mare. Creierul mic este alcatuit din doua porfiuni laterale, numite emisfere cerebeloase, unite de o portiune ingusta a eS se afla substan{a cenusie, care eaza scoarja cerebeloasdj brazdata de san{uri, iar in interior, nuclei cerebelogi si ‘substan{a alba, /care are forma coroanci i arbore. Creierul mare (fig. 67), partea cea mai dezvoltata din intregul encefal uman, este alcatuit din douad emisfere cerebrale — dreapta si stinga. Aceste emisfere sunt separate intre ele de un sant adanc, antero- posterior, avand la baza o lama de substan{a alba. — Comparafi suprafaja emisferelor cerebrale cu suprafaja cerebelului! Suprafata emisferelor cerebrale este cutata si prezintd sanjuri profunde, ce o impart in /obi, si santuri-superficiale, care separa lobii in giri. — Localizafi pe figura 67 lobii cere- brali.PEMOULUL Sistemul nervos este un tot unitar, dar dupa funcfiile sale el este impartit astfel: 1. Sistemul nervos al vietii de relagie, care asigura legatura organismului cu mediul inconjurator, rol indeplinit de encefal, maduva spinarii, ganglioni nervosi sinervi. 2. Sistemul nervos al functiilor de nutrifie sau vegetativ, care coordoneaza activitatea organelor interne, rol indeplinit de centrii nervosi (aglomerari de neuroni) gi nervii cu originea in acesti centri. Centrii nervogi sunt localizati in creier, maduva spinarii si in lanturile de ganglioni nervosi. Actul fiziologic de baza al sistemului nervos este reflexul. . Raspunsul depinde de intensitatea excitantului. Actul reflex se desfasoara pe un traiect anatomic numit arc reflex (fig. 69). ———substanfa alba, centru nervos — ia nastere comanda executa miscarea iva — conduce excitagia —conduce comanda Fig. 69. Arcul reflex si componentele actului reflex Cel mai usor de pus in eviden{a este reflexul de retragere a mdinii cand este infepata sau atinsa cu un obiect fierbinte. —Analizati figura 70 si explicagi cum se produce un reflex spinal (medular).| fibra nervoasa motorie raspuns — mana se retrage | Fig. 70. Reflex spinal Reflexele medulare, care au centru nervos in maduva spinarii, sunt involuntare. Exemple de reflexe medulare: contractia musculaturii netede a organelor interne, largirea si stramtarea vaselor de sange, reflexul rotulian etc. Trunchiul cerebral este sediul centrilor unor funcfii de mare importanja pentru viafa: centri respiratori, de reglare a activitatii_inimii, salivar, voma, stranut, tuse, masticatie, clipit etc. * Cerebelul stabileste legatura cu celelalte etaje ale sistemului nervos central. indeplineste functia de echilibru side coordonare a miscarilor organismului Scoarta cerebrala are un rol f re aa foarte complex. — Amintifi-va formarea senzafiilor de auz, vaz, miros, gust, durere etc. studiate la organele de simt! Toate informatiile primite de la organele de sim sunt transformate in senzafii. Deci, scoarfa cerebrala | indeplineste functie senzitiva. De pe scoarfa cerebrala, din | centrii nervosi motori, pornesc comenzi spre anumite organe efec- toare (fig. 71). Scoarfa cerebrala are deci si functie motorie. Fig. 71, Functia motorie a scoarfei cerebraleDar scoarfa cerebrala indeplineste si funcfii psihice. Pe scoarja cerebrala, in afara de centri senzitivi si motori, exista si centri de asociatie. Ei stabilesc legatura dintre centri senzitivi si motori si indeplinese funcfii psihice, ca: memoria, judecata, gandirea, atentia. Unii dintre centri de asociatie conduc acte reflexe invatate in cursul viefii. Omul nu se naste cu ei, se formeaza prin educatie: centrul vorbirii, al scrierii, al intelegerii cuvintelor verbale siscrise. Actele reflexe invafate in cursul viefii se numese condifionate, iar cele cu care ne nastem se numese necondijionate. Reflexele neconditionate sau innascute sunt constante, nu dispar, se produc in acelasi fel ori de cate ori intervine excitantul (exemplu: ori de cfte ori introducem un aliment in gura se secreta saliva). De asemenea, se mostenesc, se transmit neschimbate generafiilor, iar arcul reflex se inchide in nivelele inferioare ale sistemului nervos central (maduva, trunchi cerebral). Reflexele neconditionate sunt de doua feluri: a. simple—clipitul, stranutul, tusea, rasul, plansul, secretia salivara etc.; b. complexe (se produc in lant si se numesc instincte) — alimentar, de aparare, de reproducere. f Reflexele conditjonate sunt temporare, au caracter individual, iar arcurile reflexe se inchid la nivelul scoarfei cerebrale. Ele se dobandese prin legaturi temporare. Copilul se naste numai cu reflexe neconditionate. Dar in fiecare moment, prin intermediul receptorilor vizuali, auditivi, tactili etc. se formeaza legaturi nervoase noi intre diferifi centri din scoarja cerebrala. Aceste legaturi sunt din ce in ce mai durabile daca excitantul care le-a produs se repeta de mai multe ori. Astfel, organismul incepe sa se adapteze la condifiile mediului in care traieste. De exemplu, trezirea din somn la 0 anumita ora sau senzafia de foame la ora cand este obisnuit sé manance. —Facefi o incursiune in copilaria ,,mica”’! Intrebati parinjii cand afi inceput sa mergeti, sa vorbifi, sa va spalati singuri pe mdini etc. Legaturile stabilite intre centri nervosi pot si se desfaca dupa un anumit timp daca excitantul care le-a creat a disparut. Ele pot fi inlocuite cu altele determinate de noi excitanfi. De aceea, reflexele condifionate sunt mijloace de adaptare la conditiile mereu schimbatoare ale mediului inconjurator. CAnd excitantii mediului se repet cu regularitate se realizeazi un sistem complex de legituri functionale numite stereotipuri dinamice. Ele, o data formate, se desfisoara cu multa ugurin{é si devin automatisme. Scrisul si cititul sunt exemple de stereotipuri dinamice, care se elaboreazd cu multa cheltuiala de energie si o data formate devin automatisme. —Explicati mersul pe bicicleta! Cum poi deveni un bun conducator auto? —Dartisi alte exemple de reflexe conditionate!me IGIENA SISTEMULUI NERVOS Functionarea sistemului nervos este conditionata atat de integritatea organelor nervoase gi de asigurarea condisiilor de functionare a receptorilor, cat si de realizarea unui raport optim intre gradul de solicitare a sistemului nervos gi disponibilitatea sa de activitate. Functionarea normala a sistemului nervos poate fi modificata de o serie de factori. Factorii fizici si mecanici. Daca ei actioneaza brusc pot intrerupe cai nervoase sau pot distruge centri nervosi. Zgomotul oboseste celulele nervoase, daca este intens si continu. Trepidafiile determina o stare de epuizare treptata. Radiafiile X $i radioactive determina boli neurologice sau distrug fesutul nervos. Factorii chimici. Toate substantele chimice prezente in singe ajung la celulele nervofse tulburandu-le profund funcfionarea normala. ) _— —Analizati tabelul de mai jos! Substante shal Alcoolul ~euforie —tristefe, agitatie —tulburari de coordonare a miscarilor —vorbire fara legatura logica intre idei - ~tendinfi de a provoca scandal Efecte in timp —slabirea funcfiilor psihice (atenfia, memoria, gandirea) ~alterarea voinjei si caracterului — boli digestive, cardiovasculare —nevroze —cirozé Cafeaua si —stimulente usoare —palpitagii cardiace ceaiul —excitante — greafa, amefeli, agitafie — varsaturi, tremur al membrelor Tutunul —stimulent —tulburari neuro-psihice ~la primele incercari de a fuma: ~astenie, amefeli, tremurdturi great, varsaturi, tremuraturi, dureri_ | —scdderea memoriei, tulburari de de cap, transpiratii reci, paloarea vedere pielii — boli cardiovasculare si nevroze (prin oxidul de carbon si nicotina) —cancerul plimanilor —bronsita cronica Cocaina gi ~stimulenti puternici _ —tulburari mentale grave amfstamina — perturbarea somnului — halucinatii — oboseala intelectual —tulburari mentale grave —o reducere cu 60% a numarului de celule nervoase 4 —tulburari senzoriale — halucinafii —tulburari de identitate —tristefe si veselie Droguri: hasis, marihuana, LS.D. ete.— Care sunt efectele substantelor inscrise in tabel asupra activitdfii cerebrale? —Care sunt celelalte organe influentate de aceste substan{e? in toate cazurile, reactiilenervoase se realizeazai greu sau dispar. De exemplu, urmiariti reacfiile unui conducator auto care nu are in sange nici o urmé de alcool, in comparafie cu ale altuia care dupa consumul unei sticle de bere, are 0,6 g alcool/litru sange, in situatia cind in fafa masini (care merge cu 60 kin/ora) apare brusc 0 persoana (fig. 75). 0. 1/10. 2/10 3/10 4/10 S/10 O/10 7/10 8/10 9/10 Is Fig. 75. Viteza reactiilor unui sofer care a consumat alcool, comparat cu a unui sofer care nu a consumat alcool. Factorii biologici. Ei produc infectii urmate de inflamatii ale sistemului nervos, distrugeri de celule nervoase si tumori. Sifilisul este 0 infectie cu cele mai grave efecte asupra sistemuluinervos. Factorii de suprasolicitare psihica. Orice activitate duce la oboseala sistemului nervos. Daca nu se respecta un echilibru intre odihna si oboseala apare surmenajul nervos — eforturile intelectuale si toate reactiile organismului sunt ingreunate. Daca nu se iau masuri de combatere, surmenajul se agraveaza $i se instaleaza astenia nervoasd. Eforturile scolare nerafionale duc la surmenajul scolar. Acesta se manifesta prin scderea atentici, incetinirea recepfionarii de semnale din mediu, scdderea capacitatii de gandire, micsorarea dinamismului obisnuit si reducerea randamentului activitatilor fizice si intelectuale. Solicitarile organismului devin mai mult sau mai putin obositoare, in functie de starea de sAnatate, alimentatie si starea psihicd (conflicte, griji, nemultumiri ete.). Deci, ritmul de acumulare a oboselii depinde de ritmul in care organismul isi reface disponibilitatile sistemului nervos.Masuri generale pentru prevenirea tulburarilor functionale ale sistemului nervos: * Masuri pentru cresterea disponibilitagii de activitate a sistemului nervos. Sporirea capacitatii de raspuns a sistemului nervos la cele mai multe solicitari. Aceasta inseamna dobandirea unei bune pregatiri pentru profesie realizata in cea mai mare parte in scoala. Miscarile voluntare necesita un consum nervos mai mare decat activitatile reflexe involuntare. in acest scop cu cat se formeaza mai multe automatisme nervoase, cu atat eforturile sistemului nervos se reduc. Pentru a se crea asemenea automatisme este nevoie ca activitatile si se desfasoare intr-o ordine bine precizata (ordine in asezarea lucrurilor, in desfasurarea activitatii, in dispozitia instrumentelor etc.), care elibereazi memoria, aduce mari economii de timp conservand rezervele nervoase. + Masuri privind factorii de risc. Acestea au ca scop indepartarea lor, reducerea intensitafii cu care acfioneaza si izolarea lor fafa de organism. in acest scop, un rol deosebit revine conceptelor ecologiei pentru imbunatatirea vietii si sanatafii. + Prevenirea surmenajului nervos. Organismul se poate odihni prin somn si odihna activa. Somnul este recomandat sa fie asigurat intre aceleasi ore, niciodata prea tarziu. Odihna activa permite antrenarea celulelor nervoase mai putin solicitate gi intrarea in repaus a celor solicitate in orele de activitate. De exemplu, persoanelor care depun un efort intelectual susfinut, li se recomanda plimbari pe jos, lucru manual, sport. * Orientarea scolara si profesionala corecté a tinerilor in raport cu aptitudinile lor. + Asigurarea unei ambiante de activitate adaptaté la cerintele organismului. Se impune mentinerea in limite igienice a zgomotului, luminii, trepidatiilor, caldurii, substantelor volatile, gazelor, pulberilor etc. + Asigurarea unei bune nutrifii a celulelor nervoase. De aici, necesitatea exercifiilor fizice si sportului prin care se activeaza circulafia sangelui. De asemenea, este nevoie de un regim alimentar bogat in vitamine, in special cele din complexul B. + Asigurarea unei stari psihice cat mai corespunzatoare cerintelor efortului respectiv. De exemplu, un om framantat de griji, in conflict cu cei din jur este preocupat in asa masura incat cea mai mare parte din disponibilitatea sistemului nervos este consumata in aceasta directie, iar munca ii devine obositoare chiar daca este usoara. in acest scop, se recomanda ca la locul de activitate si se mentina oatmosfera calma. Masuriigienice privind activitatea intelectualé a elevilor. + Sarcinile de lucru séptamanale sa fie repartizate pe zile, cat mai egal. + Perioadele care necesita 0 munca mai obositoare sa fie urmate de perioade mairelaxate. + Sa fie respectat timpul de somn.+ Pregatirea lectiilor sa inceapa la cel putin o ord dupa servirea mesei de pranz. + Dimensionarea obiectelor scolarului sa fie corespunzatoare (ghiozdanul, stiloul, masa de lucru etc.). + Formarea deprinderilor de a lua notife, de a alcatui scheme sintetice cu date esentiale, de a adnota lecturile, dea alcatui fise etc. © Mamele care fumeazi, beau alcool, consuma medica- mente sau droguri in timpul sarcinii nase copii cu intarzieri psihice si motorii. © Exist exercifii de relaxare totala a organismului — exercitii de tip Yoga (se blocheaza voit tofi receptorii si se relaxeaza toata musculatura). APLICATII 1. Explicati dicto- || Bacterii nul ,,Ziua cea mai trist& | |” Pcilul tetanosului din viafa este aceea in ||-baciluldifteric | a eee - spirocheta sifilisului care n-am ras nicio- data”. 2. Analizaji si explicafi figura 76. Desprindeti conclu- ziile. - tutun 3. Interpretafi medicamente datele din tabelul a toga, alimstite potuate urmator: Ve A To [rn oe s[olela | w ore/zi-0@-Facultativ- ----- Afectiunile vasculare cerebrale sunt cele mai importante cauze d mortalitate si invaliditate in lume. ' Insuficienta circulatorie cerebrala este legata de existenta unor factori ! cauzali: predispozifia familiala, alimentafia bogata in glucide si lipide, | hipertensiunea arteriala, sedentarismul, obezitatea, alcoolismul, tabagismul, | precum si starile de tensiune psihica prelungite si repetate. I Infarctul cerebral (cmbolia cerebrala) apare datorité procesului de ; astupare a arterei cerebrale. Dupa o ameteala si o durere de cap puternica se constata cé ambele membre sunt paralizate. Infarctul se poate instala brusc prin pierderea cunostin{ei si persoana poate intra in coma. Hemoragia cerebrala apare in urma ruperii peretelui unei artere cerebrale si predomina la barbafi. Se produce de obicei brusc cu cefalee violenta, ameéteali mare, grefuri, varsaturi urmate de pierderea cunostintei si coma. in timpul comei, bolnavul nu raspunde la nici un excitant extern — ciupire, intepare, apasarea globilor oculari. Epilepsia este consecin{a unor factori care actioneaza general sau local asupra creierului: intoxicafii cu alcool, plumb, zocaina, CO, boli eruptive, parazitoze, asfixie la nastere, afectiunile inflamatorii ale creierului si meningelui, traumatisme cranio-cerebrale, tumori, abcese, accidente vasculare cerebrale. Criza de epilepsie se manifesta prin pierderea cunostintei si cdere. Este periculoasi ciderea deoarece duce la accidentare. Musculatura se contracta, corpul devine feapan, bratele se indoaie, membrele inferioare se intind, capul se lasi pe spate sau lateral si pielea se invinefeste. incepe o inspiratie prelunga, zgomotoasa, apar contracfii puternice ale intregii musculaturi, pe buzele bolnavului apare o spuma, deseori colorata in rogu (in timpul contractiei musculaturii, isi poate musca limba). Exista si epilepsie fara crize convulsive la copii, foarte rar dupa 20 de ani. Epilepticului ii sunt interzise eforturile intelectuale si fizice, bauturile alcoolice, cafeaua, sarea, lichidele in exces. Alimentatia trebuie sa cuprinda legume, fructe, lapte. Tumorile cerebrale sunt afectiunile grave ale sistemului nervos. Apraape toate tumorile cerebrale pot fi tratate neurochirurgical cu conditia sa fie diagnosticate la timp. Encefalitele sunt afectiuni grave, de natura inflamatorie, cauzate de virusuri —arbovirusuri (virusuri transmise de {anfar i capusa). Rezervoarele de virusuri sunt pasarile, rozatoarele si alte mamifere mici. Calea de raspandire este cea a sangelui. Din vasele de sange, virusul ajunge la creier si provoaca un proces inflamator urmat sau nu de distrugeri de celule nervoase pe zone mai oFig. 78. Hipofiza glande sexuale DOCRIN — Amintifti-va, de la sistemul digestiv al iepurelui, care sunt glandele cu rol in digestia hranei! — Amintiti-va si de glandele studiate la organele de sim{! Glandele salivare, gastrice, intestinale, lacrimale gi sudoripare sunt glande exocrine, care prezinta un canal prin care secrefia se varsa intr-o cavitate sau la exteriorul orga- nismului. Sistemul endocrin este alcatuit din glande endocrine, organe specializate in secretia unor substanje, numite hormoni, care se vars in sange si actioneaza la distan{a stimuland sau inhiband activitatea altor organe sau fesuturi. O buna functionare a glandelor endocrine este o conditie esenfiala pentru asigurarea proceselor de cres- tere, nutritie si reproducere. La aceste procese se adauga rolul pe care-l au hormonii in reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la conditiile de mediu mereu schimbatoare. Activitatea glandelor endocrine poate fi tulburata din anumite cauze. Astfel, cand activitatea este scizuta (hipofunctie) sau crescuta (hiperfunc- tie) apar modificari caracteristice care sunt incadrate in bolile endocrine. — Precizafi care sunt glandele endocrine si localizati-le in figura 77. Hipofiza (fig. 78) este una din cele mai importante glande endocrine. Se numeste si ,,creier endocrin”, datorita legaturilor sale stranse cu sistemul nervos central si cu toate celelalte glande endocrine. Este situaté in cutia craniani, la baza encefalului, avand marimea unui bob de fasole si greutatea de 0,5 grame.— Observati in figura 78 alca- tuirea hipofizei! Lobul posterior este de origine nervoasa. Prin hormonii secretati, hipofiza influenfeaza cresterea organismului, fara si accelereze diferentierea osoasi. De aseme- nea, actioneazd asupra activitafii tiroidei, glandelor sexuale si suprarenale, stimulandu-le sau inhibandu-le functia. Mai influen- feazi presiunea sangelui gi eliminarea apei din organism pe calerenala. —Unde este localizata epifiza? Prin secrefia sa, epifiza are rol important in cresterea organis- mului. Tiroida (fig. 79) este situata la baza laringelui in fafa traheei. —Observati forma! —Cu ce o puteti compara? Are o greutate de 30 grame, la adult si este puternic vascularizata. Hormonii tiroidei au un rol important in cresterea organismului, in intensificarea schim- burilor de materie dintre organism si mediu, in dezvoltarea si functionarea sistemului nervos. Tiroida se mai numeste ,,glanda cresterii”. Glandele paratiroide sunt mici, de forma ovoidala, in numar de patru, asezate pe fafa dorsala a lobilor tiroidei. Hormonul secretat are rol in mentinerea echilibrului fosforului si calciului in organism. Timusul este un organ de culoare rosie la nou-nascut, care devine galbui dupa varsta de 20 de ani. El atinge un maxim de dezvoltare in perioada de crestere si apoi scade in volum, transformandu-se intr-o masa grasoasi. Timusul are rol in elaborarea de anticorpi, deci in apdrarea corpului impotriva microbilor. Prin hormonul secretat, timusul stimuleaza cresterea organismului. Glandele suprarenale, prin hormonii secretafi, intensifica activitatea muschilor, accelereazi batdile inimii, menfin presiunea sangelui, regleaza distribuirea pigmentilor in piele, dar si temperatura corpului. —Amintiti-va de reproducerea sexuata la om. —Ce elaboreazé glandele sexuale, in afara de gameti? Fig. 79. Tiroida