You are on page 1of 3

Sanctitatea sa Papa Francisc a vorbit despre civilizaţia europeană şi problemele ei.

„Rădăcinile se alimentează din adevărul, care constituie hrana, sucul vital pentru orice societate, ce-şi doreşte să devină cu
adevărat liberă, umană şi solidară”.

Una dintre cele mai importante probleme ale timpului nostru constituie starea spirituală, etico-morală a societăţii. În ultimele
decenii, în ţările Occidentale, deosebit de acută este problema dezvoltării spirituale. În comunităţile culturale de pe alte
continente nu sunt mai puţine probleme, dar anume Occidentul, rupt de rădăcinile ei, degradează astăzi deosebit de rapid.
Iar principala problemă a civilizaţiei moderne europene este distrugerea valorilor tradiţionale.

Păstrarea tradiţiilor este esenţa unei dezvoltări normale a oricărui stat, societăţi, familii, persoane. Tradiţiile lumii occidentale
îşi au rădăcinile la originile lumii creştine. Civilizaţia creştină din Occident a creat acel cadru spiritual, în baza căruia
continentul european a trăit sute de ani. Aceste elemente valoroase ale spiritualităţii şi tradiţiilor religioase au fost scoase în
afara Europei în epoca marilor descoperiri şi expansiunii coloniale ale Vestului pe alte continente şi comunităţi culturale.

În mare parte, valorile creştine au accelerat dezvoltarea culturilor arhaice. Comunităţile lor tradiţionale au acumulat ideile de
bază ale creştinătăţii şi au influenţat dezvoltarea ecumenică umană. Predica lui Christos pe munte, valorile biblie,
umanismul sacral al învăţăturilor lui Christos – au devenit un impuls pentru integrare şi dezvoltarea spirituală a rasei umane.

Nu trebuie negată nici influenţa credinţelor precreştine ale urmaşilor lui Odin, care în anul 1000 au descoperit Vinland –
America şi Groenlanda, cultura vedică slavă de pînă la comoara isctorică geto-dacică şi civilizaţiei druizilor din lumea celtică.

Totodată, şi moştenirea din antichitate a jucat un rol major în dezvoltarea omenirii. Mircea Eliade scria că civilizaţia
europeană provine de la filozofia greacă antică şi umanismul lui Socrate. Epoca Renaşterii şi aportul ei enorm, descris în
lucrarea fundamentală „ Estetica Renaşterii” a filozofului rus Alexei Losev este caracterizată ca un fundament global pentru
viitorul model european, care a început să se formeze, începînd cu secolul paisprezece.

Rafael şi Petrarca, Dante şi Copernic au trasat drumul spre dezvoltarea ascendentă a Europei. Aşa s-a creat lumea colosală
a civilizaţiei europene. Lumea, care a început să fie numită Europa, despre care F. M. Dostoevski scria că pietrele antice ale
ei sunt scumpe pentru fiecare om din Rusia. Şi pentru noi, moldovenii, aceste pietre sunt scumpe. Anume prin aceste valori
a trăit mii de ani omul spiritual al trecutului.

Însă anume această lume este scoasă insistent, în ultimele decenii, din memoria conştiinţei sociale europene. În final,
aceasta practic s-a epuizat şi a fost înlocuită cu „societatea de spectacol”, cum spunea Guy Debord. De societatea
etichetelor culturale şi lipsită de spiritualitate. De societate elementelor de zombi şi a structurilor sociale amorfe. Şi drepturile
tradiţionale ale omului au început să fie înlocuite cu „valorile” libertaniene ale omului, rupte de rădăcinile tradiţionale, cînd
deseori distrugerea familiei, a drepturilor omului şi cetăţeanului a devenit realitate.

A devenit o realitate şi deformarea lumii interioare a omului, înlocuirea stereotipurilor tradiţionale şi arhaice cu forme iluzorii,
iar uneori chiar satanice. În general, obosită şi subminată de experimentul secular al cercurilor radicale şi cuprinsă de un
pesimism total, Europa, care şi-a pierdut forţa spirituală, setea de adevăr, a devenit un poligon de testare a noilor idei şi de
crearea a unui om al viitorului fără valori şi formă.

Liberalismul radical practic a cîştigat în faţa societăţii tradiţionale a Europei. Iar astăzi putem să ne întrebăm: ce va urma?
Or, Occidentul nu mai poată trăi mai departe aşa. Lumea, în care omul îşi pierde rădăcinile şi faţa, esenţa şi natura sacrală,
este sortit pieirii.

Anume aceste probleme menţionate mai sus au fost puse la baza discursului Papei de la Roma în Parlamentul European pe
25 noiembrie 2014. Capul Bisericii Catolice s-a aflat la Strasbourg la invitaţia preşedintelui Parlamentului European (PE)
Martin Schulz. În cadrul vizitei sale, Papa Francisc a ţinut un discurs în faţa deputaţilor din 28 de ţări ale UE şi ale Consiliului
Europei.

Aceste discurs a devenit un moment istoric important în viaţa politică şi spirituală europeană. Ultima dată un asemenea
discurs a avut loc în 1988, pe timpul lui Ioan Paul al II-lea. De atunci, multe s-au schimbat, au apărut alte valori, alţi oameni
conduc balul în cadrul elitelor occidentale.

De aceea, lumea aștepta discursul Potificului de la Roma, care conform ierarhiei catolice mai este și vicar, reprezentantul
Fiului lui Dumnezeu pe Pămînt, capul tuturor creștinilor catolici și șeful statului Vatican.

„Vizita mea are loc la o pătrime de veac de la vizita lui Papa Ioan Paul II, - a declarat Pontificul. – De atunci în Europa multe
s-au schimbat: blocurile concurente, care au împărțit continentul în două părți, astăzi nu mai există”. „Încet, însă este
implementată dorința de a scoate Europa la nivelul, care ar corespunde importanței ei, stabilite de geografie și istorie, - a
menționat el. – Însă cu această Uniune Europeană extinsă și influentă tot mai des este legată viziunea privind Europa
îmbătrînită și contractată, care se simte tot mai puțin drept actor principal pe arena mondială. Europa este privită tot mai
arogant şi chiar suspect”.

Sfîntul părinte şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu dezvoltarea democraţiei, stare moralei şi spiritualităţii din Europa
Occidentală. Reflectînd despre Europa modernă, Papa a comparat-o cu o „doamnă bătrînă”. El a stabilit starea ei drept o
stare de oboseală şi îmbătrînire şi a chemat la sistarea acestei devalorizări socio-culturale şi morale a civilizaţiei europene.

Papa vede cauza acestei situaţii, atît în criza spirituală, cît şi în degradarea instituţiilor democratice ale Europei, în
birocratizarea ei. El a spus: „Ideile, care au inspirat cîndva Europa, se pare că ş-au pierdut atractivitatea. În schimbul lor a
venit psihologia de consum şi tehnica birocratică a instituţiilor”.

închisă pentru dimensiunile înălţătoare ale vieţii – este Europa ce riscă să-şi piardă încet sufletul şi spiritul umanismului. duce la „globalizarea indiferenței”. Este nevoie de o anumită Agora. a șa ea trebuie să fie. Astăzi. cu belşugul şi indiferenţa faţă de lumea înconjurătoare. Fără această tendință spre adevăr fiecare devine măsura propriei identități și propriilor acțiuni. El a utilizat această metaforă. în care biserica și Consiliul Europei pot colabora pentru binele comun. Discursul lui a general reacții contradictorii în societate. a devenit un cimitir pentru refugiații din Africa și Asia. deoarece nu există adevărul și respectul reciproc. cu crengile îndreptate spre cere. Din aceasta apare spațiul libertății responsabile. iar adevărul cheamă spre conștiință și se poate deschide pentru absolut. Continentul nostru se pare incapabilă să răspundă pericolelor timpului cu energia timpurilor trecute. Acestea sunt: etica drepturilor omului și protecția vieții. ea va putea fi deschisă lumii. a doua – transversalitatea. Este necesar un spirit tînăr. Creștinismul nu constituie un pericol. a declarat unui dintre deputați. La omul. Unii au primit cu înflăcărare discursul Papei Francisc. Doar atunci. care nu poate trăi în dimensiunea socială reală. din punctul de vedere al Papei. Francisc i-a amintit Uniunii Europene „birocratice” și închistate despre „marile idealuri” ale Europei și principiile umanismului. capul tuturor catolicilor din lume. care trebuie să se accepte unii pe alții. reieșind din principiul separării bisericii de stat și de institu țiile lui. Papa Francisc a remarcat şi unele probleme. care încă o caracterizează”. seamănă noi victime și este alimentată de comercializarea armamentului. unde oamenii sunt obiect de schimb. postul de radio francez a făcut concluzii în urma discursului lui Papa de la Roma. Sursele occidentale vorbesc despre împotrivirea unor deputați și politicieni din Occident ultimelor idei ale lui Papa Francisc. „Vizita lui Francisc la Strasbourg și discursul său în fața deputaților europeni a fost înso țită de polemici. deschizînd calea spre afirmarea subiectivă a drepturilor. fără a se prejudicia pe sine însuși. care sunt. în fața Europei sunt două amenințări. Anume așa este văzut continentul european Papa Francisc. Astăzi. Deci. ea derapează spre globalismul indiferenţei. Într-un comentariu analitic. Așa a fost Europa. Papa a ridicat vocea asupra traficului de arme şi de persoane. Însuși Papa nu a vizitat catedrala – marți acolo a avut loc doar transmisiunea vizitei papale. Biserica consideră că goana înarmărilor este un rău. unde orice instanță s-ar putea pronunța în baza bunăstării comune și adevărului. de faptul în ce mod continentul europeană va absorbi ace ști noi cetățeni. preluată de la poetul și gînditorul italian CLEMENTE REBORA (1885. de asemenea. au fost anunțați de Vatican că vizita în Fran ța a capului bisericii catolice va avea loc în anul 2015”. cea mai gravă rană a omenirii… Un alt rău este robia. În ajunul discursului lui Francisc. Trebuie de făcut ceva.1957). ce este Europa pentru Papa de la Roma? Acest plop gigantic. Europa are diferite rădăcini și trebuie să se elibereze de specula ții și fobii. unde este puterea ei. În partea finală a discursului său. în timp ce noțiunea de drepturile omului. de fapt. Papa a menționat și problemele sărăciei. În interiorul grupelor închise Europa rămîne la jumătate de cale. care acceptă spiritul transversalită ții. El a definit Noua Europă astfel: „Stilul egoist de viaţă. Papa și-a dedicat discursul problemelor păcii. Iar fundamentalismul religios este inamicul lui Dumnezeu. duce la „sărăcia umană și fertilitatea culturală” și taie rădăcinile culturale. Omenirea este supusă în prezent unei încercări din cauza terorismului religios și internațional. din punctul lui de vedere. Jean Luc Melenchon. Transversalitatea naște necesitatea dialogului tuturor păr ților. traficul de persoane. Europa trebuie întrebată. ca integra aceste mase enorme în societatea sa. Papa nu are ce face în Parlamentul European”. „Europa. Trebuie să renunțăm la viața de lux și la indiferen ța fa ță de cei săraci. Astăzi. Psihologia de consum a devenit o axă a intereselor Europei. în special. Papa Francisc i-a dorit Europei să-și recapete tinerețea spirituală. dar și cea a ideilor în lume. Cum. „Acest discurs al lui Papa în Parlamentul European ce conține critici la adresa Europei „îmbătrînite”. Sunt necesare memoria curajului și utopia umană sănătoasă. Papa Francisc a spus că trunchiul se întăre ște și se hrăne ște cu ceea ce este mai adevărat. Din acest individualism indiferent se naște cultul bunăstării și de aici și apare cultura de șeurilor. liderul mișcării extremei de stînga din Fran ța. Prima – este multipolaritatea. Papa de la Roma a mai punctat și alte probleme ale Europei moderne. Pentru a merge spre viitor trebuie să ai un trecut sănătos. Multipolaritatea na ște o globalizare a respectului reciproc. rațiunea și credin ța sunt chemate să instruiască și să se susțină una pe altă doar așa cum poate exista rezistența față de fundamentalismul religios. Credincioșii care nu au reușit să se întîlnească cu Francisc. Potrivit creștinismului. să devină un izvor al deciziilor de bază. faţă de cei săraci”. Europa este o familie de popoare. viața acestor pături ale societă ții este neprotejată și noi trebuie să atragem atenția asupra acestor probleme social-economice. dar fra ți. cu un trunchi tare și puternic. istoria cere de la societate să găsească capacitatea de a merge în întîmpinare. spiritul ei de curiozitate și setea de adevăr. Papa Francisc s-a arătat îngrijorat și de situația imigranților. pentru o asemenea Europă pledează Pontificul de la Roma. noțiune universală. Papa a menționat că noi avem multe lucruri și deseori inutile. care urăște viața umană. Papa Francisc vorbea și despre relația dintre biserică și societate. Pacea începe ci faptul că noi suntem nu du șmani. Papa. Fără rădăcini trunchiul putrezește și moare. În discursul său de la Strasbourg.Odată cu îngrijorarea nivelului de spiritualitate a comunităţii europene. o activistă a mișcării „Femen” a desfă șurat o ac țiune de protest: ea a apărut goală în catedrala de la Strasbourg. este înlocuită de ideea dreptului individual. De asemenea. a întregului Occident. a spus Francisc. determinate de tendința spre bunăstarea altora. Papa a spus: „Europa poate fi întrebată: unde este puterea ta? Unde este acea tendin ță spre . care î și pierde nu doar influen ța politică. cu rădăcinile lui puternice. ea trebuie să muncească în favoarea demnității umane. Astăzi. care o face fertilă și măreață”. pe care se ține pomul. Marea Mediterană în general. Terorismul. a menţíonat că Europa trebuie să revină la rădăcinile ei. Există două domenii. La finalul discursului său. Unii politicieni au considera acest discurs inoportun.

bunătate și perfec țiune spirituală. dar nu o personalitate defectuoasă. deoarece providen ța Divină este speranța în evoluția omenirii. pe care pînă în prezent. El a indicat asupra păcatelor. El a vorbit despre lucruri interzise. Astăzi suntem la răscruce. dar nu se confruntă între ele. unde la final trebuie să fie omul demn de Creatorul său. zombificată de clișee nespirituale. . Calea. slăbiciunilor și greșelilor. unde credin ța și ra țiunea merg mînă în mînă. Discursul lui Papa Francisc i-a indicat Europei catolice unele repere. care va fi alegerea lui. greșeli. Istoria ca o providență Divină este calea spre înălțarea spirituală. la dezvoltarea culturii noastre. Întregul discurs era pătruns de gîndul: Există providența Divină și tronul lui Dumnezeu. care este mai presus de existența omului muritor fără suflet. de cultura lui materialistă și liberalismul monden. unde este setea ta de adevăr. dar nu spre aplatizarea și primitivizarea scopurilor noastre ontologice.ideal. care doresc să evolueze spre lumină. o transmiteai cu atîta ardoare lumii întregi?”. Papa Francisc a spus ceea ce mulți se tem să spună. care inspira și înălța istoria ta? Unde este spiritul tău întreprinzător și curios. Cum va fi omul viitorului. în calea grea a continentului și i-a dat un sfat duhovnicesc acelora.