Viaa de familie i televizorul

Influenta negativa a televiziunii in viata familiei contemporane se exercita sub mai multe
forme. Forta disolutiva a televiziunii se manifesta atat direct, prin promovarea avortului,
a libertinajului sexual, prin limitarea intelegerii relatiei de dragoste la satisfacerea
mecanica a placerii sexuale, cat si indirect, prin promovarea unei vieti lipsite de griji,
comode, cu mult confort si multa distractie, pentru care familia sau copiii ar putea
constitui un serios impediment, in general, intreaga atmosfera a lumii micului ecran este
potrivnica unei vieti normale de familie. Sa urmarim insa ceva mai sistematizat care ar fi
principalele probleme pe care televiziunea le creeaza familiei din zilele noastre.

1. Timpul petrecut de membrii familiei in jurul televizorului este un timp mort

pentru existenta acesteia. In loc sa se sprijine reciproc, sa se completeze unul pe
celalalt in treburile casei, membrii familiei se uita la televizor. Nu numai ca
activitatile casnice intra in criza - femeia nu pregateste la timp mancarea, barbatul nu
repara ceva sau nu face cumparaturile -, dar membrii familiei nu mai au nici ragazul de a
comunica spre a-si impartasi problemele, grijile sau implinirile, de a se sfatui unul cu
celalalt, de a gasi sprijin si mangaiere.

Masa in familie, eveniment central in existenta cotidiana a acesteia, un moment al

impacarii, al comuniunii, al comunicarii si al multumirii, a fost inlocuita cu luatul
mesei in fata televizorului. Chiar si atunci cand intreaga familie este prezenta,
uitandu-se la aceeasi emisiune, fiecare se afla departe de celalalt, cu mintea plecata
in lumea de pe micul ecran. Nu mai este deplina nici bucuria femeii ca mancarea
pentru care s-a ostenit cu dragoste a placut sotului si copiilor, nici a barbatului ca se afla
in mijlocul familiei sale, avandu-i pe toti imprejur, nici a copiilor ca se afla alaturi de
parinti. Masa in fata televizorului este cel putin un motiv de indiferenta sau de lipsa de
respect pentru celalalt, daca nu chiar o pricina de irascibilitate, de dezbinare si cearta pe
marginea emisiunilor urmarite.

2. Starea de fericire este o realitate subiectiva. Oamenii pot sa aiba bani, bucurii, succes,
sa fie chiar iubiti, si totusi sa se considere nefericiti. Totodata, exista oameni saraci, cu
probleme, cu griji si chiar lipsiti de o afectiune deosebita care se considera fericiti sau,
oricum, mai fericiti decat primii. Nu vom aborda aici dimensiunea religioasa a
problemei, ci vom lua in discutie doar unul dintre cele mai importante aspecte privind
sentimentul de fericire sau nefericire pe care-l traiesc oamenii.

Omului nu-i este de ajuns ca traieste bine, ca se simte multumit de situatia in care se afla
sau de oamenii din jurul sau pentru a se considera fericit. El are nevoie de confirmarea
ca intr-adevar situatia pe care o traieste este una fericita, demna de ravnit. De aceea el
compara permanent ceea ce i se intampla cu modelul pe care-l are in minte sau cu ceea
ce vede in jur. in acest context, televiziunea joaca un rol nefast in viata oamenilor. Ea
devine termenul de comparatie pentru cei mai multi telespectatori, deoarece pe
micul ecran se configureaza modelul de om fericit. Aici incepe drama omului
contemporan. Orice ar face, el nu poate realiza in chip desavarsit prototipul lumii
TV. Si, chiar daca se presupune ca reuseste acest lucru, constata cu amaraciune ca inca
nu a ajuns la fericire. Aceasta nu inseamna insa ca va constientiza faptul ca modelul
prezentat la televizor sau cel furnizat de nihilismul culturii de consum nu este
viabil. Care este oare rezultatul acestei permanente raportari a telespectatorului la
modelul propus de televiziune, care sunt consecintele acestui fapt pentru viata familiei
contemporane?

Viata de familie apare arareori pe micul ecran, cu toate ca, in realitate, in jurul acesteia
se configureaza in chip firesc existenta majoritatii oamenilor. Familia si intamplari
legate de viata acesteia, prin insasi natura lor, sunt socotite subiecte foarte putin potrivite
pentru a fi mediatizate. In emisiunile de divertisment, sportive, de stiri, in talk-show-uri
sau in programele politice, familia nu-si gaseste locul sau, chiar daca este amintita, apare
intr-o ipostaza senzationala, electorala sau, oricum, maladiva.
Prezenta familiei devine sesizabila, mai cu seama, in filme, in special in seriale sau
telenovele. Din pacate, nici aici telespectatorilor nu li se ofera posibilitatea de a cunoaste
o viata normala de familie. Familia obisnuita, simpla, nu are nimic spectaculos,
pentru a putea atrage atentia telespectatorilor. Astfel, chiar si atunci cand familia
apare intr-un anumit context pe micul ecran, aceasta nu va avea decat putine
elemente care sa o identifice cu o familie normala.

3. In familia de pe micul ecran, oamenii au mai mult timp liber si mai multi bani, si se
distreaza aproape tot timpul. Traiesc intamplari senzationale, fascinante povesti de
dragoste, emotii puternice. Traiesc mult mai intens, nu au timp sa se plictiseasca si sa se
uite la televizor, caci trebuie sa actioneze.
Telespectatorii care au aceasta lume drept model cand revin la atmosfera propriei
case vor constata izbitoarea diferenta care exista intre cele doua lumi. Propria viata
de familie pare cenusie, apasatoare, plictisitoare, cu probleme, griji, lipsuri si chiar
cu neintelegerile inerente unei vieti normale, in comparatie cu intamplarile
extraordinare, cu viata deosebita pe care telespectatorii isi inchipuie, prin prisma
televiziunii, ca o duc altii.

Apare astfel un cerc vicios: problemele se acutizeaza tot mai mult, proportional cu
timpul dedicat vizionarii caci viata de familie devine tot mai saraca, iar oamenii se
vor simti din ce in ce mai mult indreptatiti sa caute cu jind la ideala lume fictionala.
Comparatia vietii personale de familie cu cea stralucitoare, traita pe micul ecran, devine
astfel o sursa permanenta de nemultumire si frustrare, cadru prielnic pentru aparitia
tensiunii si neintelegerilor familiale.

4. Membrii familiilor de pe micul ecran sunt independenti unul fata de celalalt.

Activitatea filmului este centrata aproape intotdeauna pe ceea ce ii individualizeaza pe
acestia - interesele, cariera, aventurile fiecaruia. De aici telespectatorul, femeie sau
barbat, invata sau isi insuseste acea mentalitate in care obiectivele si interesele
individuale sunt separate de cele ale familiei. Aceasta atitudine prin care
telespectatorul incepe sa acorde mai multa importanta nevoilor, intereselor si
satisfactiilor individuale, decat celor comune, ale familiei, este una dintre principale
cauze ale divortului in lumea moderna. Fiecare cu cariera lui, cu banii lui, cu
preferintele, cu programul, cu prietenii lui, cu propriul ego, incat pana la urma sotii se
trezesc ca au mai multe lucruri care ii separa decat ii apropie.

5. O alta frustrare pe care o naste televiziunea este produsa de comparatia, uneori chiar
inconstienta, pe care telespectatorii o fac intre propriii soti si eroii micului ecran. Barbati
sau femei, draguti, sarmanti, fermecatori, aproape intotdeauna foarte sexi, bogati si
puternici, gata sa satisfaca placerile partenerului, ii pun in stare de inferioritate pe bietii
soti sau pe sotiile care, in chip firesc, nu pot concura cu un personaj fictional, interpretat
de un actor tanar, bine machiat si retusat cu ajutorul tehnologiei video, care traieste si se
pregateste numai pentru a intruchipa idealul, a forma o imagine cat mai perfecta. Acest
erou fictional care patrunde si ia proportii in imaginatia telespectatorilor este cel
mai mare dusman al vietii de familie. Cu el se savarseste prima oara adulterul si,
adesea, tot el este cel care impinge in viata cotidiana persoana respectiva catre adulter.

6. Dorintele inoculate de televiziune, in special prin publicitate, se transforma in mintea

telespectatorilor in zid despartitor intre barbat si femeie sau in pricina de tensiune si
scandal. Dorinta de lucruri, bani si placeri cultiva in special instinctul posesiunii,
egoismul si individualismul, si prin aceasta slabeste relatia cu celalalt. Omul isi
transfera treptat orizontul de implinire de la comuniune, iubire fata de cel de langa
el, de la bucuria de a fi impreuna cu sotul sau cu copilul, la universul obiectelor si
al placerilor egoiste, o realitate care - in versiunea TV - este vrednica de dorit.
Masinile, hainele scumpe, distractia, confortul, luxul de la televizor nu sunt la indemana
oricui. De aici incep sa apara nemultumirile si reprosurile.

7. Televiziunea joaca un rol principal in normalizarea relatiilor sexuale in afara

casatoriei, a adulterului, a perversiunilor sexuale si a divortului. in telenovele, spre
exemplu, relatiile sexuale sunt de 24 de ori mai frecvente in afara casatoriei decat cele
intre soti sau 94% dintre intamplarile erotice se desfasoara intre persoanele necasatorite.
De asemenea, adulterul si divorturile abunda, depasind cu mult rata celor din realitate.
De ce sa te mai straduiesti sa-ti pastrezi fidelitatea fata de sot sau sotie cand
placerea o poti obtine si in alta parte sau cand toata lumea procedeaza la fel?"
sugereaza televiziunea prin falsa realitate pe care o promoveaza.

8. In conditiile in care sotul sau sotia isi vor hrani simturile si imaginatia prin vizionarea
materialelor erotice sau pornografice, criza farriiliala se va acutiza extrem de rapid. S-a
putut constata anterior ca vizionarea acestora genereaza, dupa numai cateva saptamani,
mutatii vizibile in mentalitatea indivizilor. Nemultumirile sau frustrarile privind
persoana celuilalt si chiar propria persoana, slabirea fidelitatii, a dorintei de a avea
copii sau de a intemeia si a sustine o familie sunt consecintele directe ale vizionarii
materialelor erotice si pornografice. Placerea devine personajul principal in viata
oamenilor dependenti de astfel de mesaje. Daca pentru o asemenea persoana placerea va
putea fi gasita si in afara casniciei, o placere lipsita de responsabilitati, facila si
seducatoare, atunci aceasta alegere devine foarte probabila.

Televizorul, dupa cum demonstreaza Maria Winn, este un strain care patrunde in
casele noastre si care, insinuandu-se in viata fiecarui membru al familiei, reuseste
sa-i indeparteze pe unul de celalalt. Televiziunea este mai mult decat o persoana:
este o lume cu care ne imprietenim, impreuna cu care petrecem adesea mai mult
timp, in care investim mai multa afectivitate decat in cei apropiati. Lumea TV ne
revendica numai pentru ea si permanent ne sopteste, ne sugereaza cu subinteles ca exista
o alta viata care merita sa fie traita decat cea a monotoniei familiale, iar noi meritam
aceasta fericire.

Procesul de transformare a omului asezat zilnic cateva ceasuri in fata televizorului este
unul de natura cvasistatica. Adica suficient de incet pentru ca in fiecare zi oamenii sa
apara ca si neschimbati, identici cu ei insisi. Efectele mici, cumulate pe parcursul
timpului, fac ca dupa cativa ani sa se ajunga ca oamenii sa nu se mai poata intelege,
sa nu se mai recunoasca unul pe celalalt. Ei nu mai sunt ei insisi cei din trecut, ci un
produs al formarii sau al alienarii mediatice. Astfel, incet-incet, aceasta voce, care
prin toate imaginile ce ne patrund in minte devine din ce in ce mai convingatoare, ne va
face sa ne simtim tot mai indreptatiti sa ne revendicam o viata mai comoda, cu mai
multe placeri si mai putin efort.

Celalalt, sotul sau sotia, in masura in care nu ne poate oferi aceasta viata sau care
constituie o piedica in dobandirea "libertatii" sau a placerilor va fi receptat, chiar daca
numai la nivelul inconstientului, ca un potential dusman. Daca despartirea nu este
posibila din cauza copiilor, a mediului social sau din alte cauze, atunci individul se va
simti indreptatit in sufletul sau sa se poarte urat si violent cu cel de langa el (sotul
sau sotia), sa se razbune pe el pentru esecul, starea de nefericire indusa, de altfel,
prin mass-media. Chiar daca nu vor divorta, viata familiei ajunge adesea sa fie un
adevarat cosmar. Fantasmele placerilor neimplinite sadite de televiziune in mintile
telespectatorilor fideli devin astfel cei mai mari dusmani ai vietii de familie si, in
ultima instanta, ai oamenilor pe care ii stapanesc si ii nelinistesc permanent.

Avand in vedere toate acestea, reprosurile, cearta, violentele verbale si fizice vor
deveni tot mai frecvente si mai grave in viata familiei configurate in jurul
televizorului si a valorilor acestuia, mai cu seama pe fondul irascibilitatii si
nervozitatii generate de viata stresanta a omului contemporan. Acest comportament
se incadreaza, de altfel, in atmosfera generala a dramei TV. Prin acest comportament,
telespectatorii au sansa sa-si transforme propria viata intr-o scena, sa se simta pentru
cateva clipe eroii propriei telenovele. in astfel de conditii, despartirea poate deveni
iminenta, in special in contextul unei mentalitati induse tot de televizor, al unor
stereotipii de genul: "Daca relatia nu merge, ne despartim civilizat si ne refacem fiecare
viata".
Exista o multime de aspecte privind forta disolutiva pe care televiziunea, ca experienta
prin excelenta nihilista, o are asupra familiei. Aceasta preia copilul sau omul matur de la
nivelul mentalitatii pe care o are, pentru ca printr-o succesiune de pasi, printr-o serie de
metode, argumente si justificari - constructia si manipularea situatiilor de viata, a
contextelor, a replicilor si atitudinilor personajelor de pe micul ecran - sa-l conduca pe
telespectator catre o mentalitate egocentrista, straina sau chiar polemica vietii de familie.
Familia fiind principalul dusman al societatii de consum, este normal ca aceasta,
prin instrumentul ei principal - televiziunea - sa lupte impotriva familiei. Cine isi
asuma riscurile de a detine un televizor in propria casa trebuie sa constientizeze toate
cele prezentate anterior, caci depinde in primul rand de noi soarta acestui razboi.

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minii umane, Editura Prodromos,

2006.