‘Traducerea s-a facut dupa originalul in limba greaca Iavung Mapovordrns ‘OEA EIAA KAI AKOYEA ATIO TON TEPONTA. TIOP@YPIO © Editura Egumenita pentru prezenta edifie Ioannis Marousiotis; tad. de Cristian Spitirel.-Galal:Egumenia, 2014 1SON 978-606-550-163-8 L Spitirelu, Cristian (rad) 2 Prolog! al Preasfintitului Episcop de Neofit gi Batska, Irineu Bulovici R= arhimandrit Porfirie (Bairaktaris), adevatrat ascet al iubirii lui Hristos si slavit fintru Acesta, strivazator, inzestrat cu harisma vindecarii bolilor si facétor de minuni, pedagog si traitor al viefii intru Hristos, icoana de smerenie si iubire, parinte duhovnicesc si innoitorul multor suflete, s-a nascut pe 7 februarie 1906 la Evia i a adormit in Domnul pe 2 decembrie 1991 in chilia Sfantul Gheorghe din Kavsokalivia, din Sfantul Munte. Viafa lui monahala si ascetica gi-a petrecut-oin acelasi loc, in aceeasi chilie aghiorita din vestitul Schit al Kavsokalivisilor. Caci prin pronia lui Dumnezeu, in -vreme ce cea mai mare parte a acestei viefiindelungate a lui pe pamant a trait-o trupeste in afara Sfantului ‘Munte, duhovniceste a ramas pretutindeni si mereu, “Tn Toc de alti introducere, adaugam, tradus din limba sarbi, pprologul pe care La scris cu multé iubire si din experienti ppersonala Preasfinfitul Episcop de Neoft (Novisad) si Batska, Irineu Bulovit (al Ptriarhiei Serbiei, in cartea care fost editata {n anul 2002, sub ingrjrea lui in Serbia, despre parintele Porfirie, cu ttl Stareful Porfirie$action chiar gi cand se afla in centrul zgomotos al Atenei, un adevarat monah aghiorit, un adevarat ,Kavsokalivit”. Prin credinja si iubire, prin trairea si nevoinfele lui, La slavit pe Domnul, iar Domnul I-a slavit pe el prin sfinjenie si prin darurile harului, indeosebi prin darul stravederii, al prorociei, al vindecarii bolilor si al facerii de minuni. lar imnograful contemporan care-i afieroseste stihuri nu exagereaza atunci cfnd il Tauda, dupa cum si imnografii bisericesti din vechime fi ldudau pe drepfii si ascefii iubitori de Dumnezeu. Acesta foloseste printre altele si urmatoarele epitete: 0m ceresc”, ,icoana vie a lui Hristos Celui viu", plucratorul neadormit al rugdciunii”, ,tamaduitorul neamagit al bolilor sufletesti si trupesti ale omului”, »slujitoral smerit al oamenilor”, ,ribdatorul in incercarile viefii”, ,cunoscatorul tainelor lui Dum- nezeu”, ,sdlagul Sfantului Duh”, ,comoara darurilor harului Sau”, ,cunoscatorul tainelor ascunse”, »model de iubire $i smerenie”, ,ocrotitorul si bucuria credinciosilor crestini”, ,izbavirea din naufragiile viefii”, ,mangaiere in necazuri si deznadejdi", »indramator al iubirii de Dumnezeu si de semeni”, izvor de milostenie”. Parintele Porfirie, prin simplitatea si nerdutatea lui copilareasca, prin indulgenfa si blandefea lui unica, prin m&rinimia gi directitatea cu care comunica, prin smerenia adanca, prin vederea inalté a ochilor *Din cartea lui Evanghelos Hr. Karadimos, Slujba Cuviosului si ‘purtitorului de Dummezeu parinte al nostra Porfre Kavsokalivitul, striotitorul sfcltorul de minuni, Ed. Thnilasia, Atena, 1998 rine Porie mt. sp. Jui duhovnicesti si prin oceanul nemarginit de iubire pentru Hristos si pentru oameni,a fost ca oimbratigare data fiectrui om aflat in incercar. Bineinjeles ca in acest scurt cuvant nu vom patrunde indeamanunt in viafa parintelui, in asceza si marturia lui izvorate din influenja vie si din rodul Evangheliei lui Hristos. Insa nu putem si nu vorbim - fn clipa de fafa pe scurt, dar pe viitor, daci Dumnezeu va ingadui, vor vorbi mai mult si mai amanungit - despre iubirea lui pentru Biserica noastra si interesul lui pentru aceasta, despre iubirea lui pentru poporul nostru sarb si despre grija avuta pentru binele nostru. Aceasti mirturie este personala, necunoscuta decat de mine, a cirei autenticitate o susfin cu deplind rispundere inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, §ntrucat am avut norocul - sau mai bine-zis pronia necercetata a lui Dumnezeu a ingaduit - s& ma aflu in comuniune duhovniceasca cu parintele vreme de doua decenii. Parintele a staruit mereu in discufiile lui cu mine ‘cA pastorul trebuie s& fie responsabil, veghetor, si sa lucreze cu daruire pentru renasterea duhovniceasca @ poporului sarb. Nu trebuie si ascundem faptul uimitor si remarcabil c& atunci, la jumatatea si la sfargitul anilor '70 ai secolului al XX-lea, desi Serbia nu fusese inci mutilata trupeste, si parintelui nu i se daduse vreodata prilejul s& studieze faptele pozitive si negative ale istoriei gi viefii poporului sarb, cu toate acestea, cu o precizie desavarsita cunostea, infelegea si descria starea duhovniceasca a poporului nostru. Inca zsi mai importanta si mai impresionanta este aceeagi convingere simpli cu care vorbeste despre lucrurile viitoare care se vor intampla in viata Bisericii Sarbe si despre cdutarea si evolufia duhovniceasca viitoare a poporului sérb. Cu harul Iui Dumnezeu vedea de departe ci poporul sarb in mod subconstient avea doar o singura nadejde, nidejdea in Biserica lui, $i c& intr-o zi ~ foarte repede - (si toate acestea le spunea in vremea in care »Meamul nostru” cizuse in ,somnul morfii!”) isi va regasi brusc odihna in Biseric’. Totodaté isi manifesta teama ci Biserica - din cauza lipsei generale de pastori si indeosebi de duhovnici maturi si capabili = nu va fi in poziia de a rispunde suficient pe mésura acestei nevoi uriage de activitate si renastere pastoral-misionara a tradifiei si credinfei ortodoxe. »Poporul vostru este schimbator, mai ales din punct de vedere duhovnicesc, chinuit, amarat, ranit, fiindca pentru multa vreme a fost lipsit de Hristos: in mare parte (poporul) a ramas nebotezat sau, in alte cazuri, botezat, dar fair8 nicio célauzire duhovniceasca. Ci ‘mai multi copii si tineri au crescut si au trait in famili fara Hristos. Intr-un cuvant, sub regim ateist sau chiar potrivnic Iui Dumnezeu, poporul vostru a fost ca ile fara pastor [...] In aceste condifii in fara voastra au putut patrunde cu usurinf’ tot feluri de erezii si diferiti gurusi, venigi sa incante duhovniceste poporul lui Dumnezeu, si mulfi au fost amagifi.” Vazand toate acestea ~ mult mai limpede decat noi, cei care am vlastarit siam trait aici ~ a afirmat de multe oricu tarie nevoia vitala de preofi maturi duhovniceste, luminafi, educafi si inzestrafi cu duhul jertfirii si daruirii. Pe tinerii preoti si monahi, pe teologi, pe crestinii nevoitori intru credinfa, pe tofi ti sfatuia: ,Sa lucrafi neincetat si neobosit, si alergagi pretutindeni si sa-L propovaduiti pe Hristos tuturor, sa ostenifi pand la istovire nevoindu-va pentru Hristos si pentru Biserica Lui... Nu va fie mila de tinerefea voastr’, dafi-le toate pentru Hristos si pentru Biserica Lui! Aceea trebuie sa sporeasca, iar noi s& ne micsoram prin smerenie...”. Aceste cuvinte cutremuratoare de iubire si invafatura, care in chip irepetabil s-au intrupat prin pilda lui personal, au rasunat catre tofi si mai ales catre noi, care suntem cetfeni ai poporului sérb si care am avut binecuvantarea si prilejul si-1 intalnim pe calea viefii noastre, s8-1 cunoastem gi s& discutam mult cu 1. Sfantul si bunul parinte era impodobit, impreun’ cu toate celelalte, si cu duhul sobornicitajii autentice, ‘cu sentimentul unitafii panortodoxe, c&ci inima lui era inundata de iubire pentru tofi oamenii El nu discernea vreo diferenfa intre popoare. Pe tofi ti iubea deopotriva: cu aceeasi dragoste, atagament si inflacdirare, mai ales poporul nostru srb si toate popoarele ortodoxe, cum fiicea si cu poporul ‘su grec. Mi se pare insi ci didea deosebita atentie fn rugaciunea lui pentru poporul sarb, deoarece a presimfit cu claritate, prin harisma Sfantului Duh, toate suferinjele si necazurile pe care le va indura, Tar deseori fi trezea noaptea la telefon pe fii Iui duhovnicesti si pe crestinii pe care-i cunostea $i fi—$$ aires indemna si se roage pentru frafilor,sarbii. A prevazut si inceperea rizboiului in finuturile noastre. Cu trei luni fnainte de inceperea razboiului si a tragediilor i-a telefonat subsemnatului si l-a indemnat si cada in genunchi sis se roage la Domnul, caci zicea: ,toate cele de la voi mi se par innegurate si mi-e teama cin curdnd va izbueni rizboiul...” Ins aceasta prima marturie publica despre acest ‘mare ascet al iubiri si timaduitor stravazator, o vom {ncheia cu prorocia lui care spune c& viafa Bisericii in spafiul sarbesc se va retnnoi si c& evlavia ortodoxa a poporului sérb va reinflori, in ciuda pustiirii duhovnicesti indelungate din timpul secolului al lea. Vom adauga cuvintele lui caracteristice: , vad pe Hristos umbland peste taramurile sArbesti si alegdndu-i pe ai Lui”, Acestea au fost spuse in ziua in care nu exista inc aproape niciun semn vadit care s& le indreptafeasca. ‘Astazi aceste cuvinte, slav lui Dumnezeu, au devenit realitate. Nadajduim c& cele spuse de el in legatura cu ziua de maine vor deveni de asemenea realitate, cu harul lui Dumnezeu gi prin rugiciunile Sfinjilor Lui, si prin mijlocirile bunului si credinciosului rob al Mantuitorului Hristos, Porfirie, unul dintre cei mai mari lumindtori ai zilelor noastre, a cdrui personalitate se reflecta si in paginile cir}i pe care o finefi in mand. Episcopul de Batska, Irinew Prince Porfirle mia sus. Cateva date biografice despre parintele Porfirie rintele Porfirie s-a nascut in anul 1906 in ‘micul sat Sfantul Joan din Evia. A mers la scoala primara doar doi ani. De mic copil a citit viaja Sfantului loan Colibasul sia vrut s&-l urmeze. Astfel, la varsta de doisprezece ani a plecat in Sfantul Munte si a devenit ucenic la doi frafi care se nevoiau la Kaysokalivia. A facut acestora ascultare desAvarsit8 i {intru bucurie si la varsta de gaisprezece ani a fost tuns monah, cu numele Nichita. L-a iubit mult pe Hristos si Pe parinfii lui duhovnicesti, i foarte devreme a primit harisma strivederii La varsta de optsprezece ani s-a imbolnavit grav 4 pArinfii lui duhovnicesti -au trimis la o manistire din afara Sfantului Munte, pentru a se vindeca mai gor. S-a intors degraba cu sdnatatea imbundtafit’, dar s-a dedat din now nevoinjelor imbolnavindu-se iarasi, si de aceea parinfii lui duhovnicestii-au spus s& xAmAnd definitiv intr-o manastire din afara Sfantului Munte. S-a dus la Manastirea Sfantului Haralambie Avlinariou, Acolo a fost gazduit pentru pufind vreme uarhiepiscopul Sinaiului, Porfirie al Il-lea, care, vazand virtufile sale, a hirotonit preot la 27 iulie 1927, cu numele Porfirie. Inluna octombrie 1940, din iubire pentru bolnavi, la cererea lui, a fost numit paroh la Policlinica din Atena, lang’ Omonia. A slujitaici treizeci de ani. Dupa pensionare s-a instalat la Kallisia, in Panteli, iarin antl 1979, dupa ce a primit permisiunea mitropolitului de Attika, Dorotei, s-a agezat la o ferma din Milesi, Attika, unde mai apoi, iarasi cu permisiunea scrisa a aceluiasi mitropolit, a zidit metocul Sihastriei de maici Schimbarea la Fafa a Mantuitorului. Anterior, cu acceptul Sfantului Sinod si al Ministerului Educafiei si Religiilor, inregistrase sihdstria la tribunal ca persoand juridica, cu sediul Ta Atena, care a fost recunoscuti legal prin decret prezidenfial. La Milesi I-au vizitat multi crestini pentru a primi binecuvantarea si povefele lui, fiindca devenise cunoscut ca om al rugaciunii, infelepciunii, smereniei si iubirii. Parintele avea harismele stravederii, vindectrii si tnainte-vederii, pe care le folosea mereu cu discerndmant si smerenie spre ajutorarea oamenilor si niciodata pentru slava personala. A savarsit astfel binefaceri la mii de oameni, Dupacea prevazutsfarsitul viefiisale pamantesti s-a intors in Sfantul Munte, la chilia Kavsokalivifilor, unde fusese tuns monah, pentru a adormi intra Domnul in pace si smerenie si pentru a fi ingropat fara zgomot. La 9 decembrie 1991 a adormit intru 2 ele Porii ma Domnul si in ziua urmatoare trupul i-a fost ingropat dupa tradifia monahala, iar sufletul i-a urcat deja la ceruri, lang Hristos, pe Care L-a iubit mai mult decat pe oricine altcineva. Dupa adormirea lui au fost scrise despre el multe carfi in diferite limbi. Astfel, smeritul ieromonah Porfirie a devenit larg cunoscut si continua s& fac minuni si si-i ajute pe cei care-I cheama. Fie sa avem binecuvantarea lui! 3