Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Despre Prietenie 28-Oct.-2016 15-33-19

    Uploaded by

    Isbasoiu Dragos Andrei
    18 views39 pages
    the words of Cicero about friendship

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    the words of Cicero about friendship

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    18 views39 pages

    Despre Prietenie 28-Oct.-2016 15-33-19

    Uploaded by

    Isbasoiu Dragos Andrei
    the words of Cicero about friendship

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 39
    we ~ Marcus Tullius Cicero OPERE ALESE vol. Il Editie ingrijita de G. GUJU YS713 Bucuresti — 1973 Editura Univers PUTINE OPERE MORALE ALE LUI CICERO au fost scrise mai liber, mai direct, mai convingitor, si rilor din toate timpurile ca Laelius sa beste nu numai cirturarul, putine au cucerit admiratia citito- uz Despre prietenie, c&ci in ea vor- ci omul si prietenul, care evocd, intr-un moment de mare frimintare sufleteasc3, presul si farmecul prieteniei, de care n-a fost niciodata lipsit. Lucrarea e dedicati lui T. Pomponius Atticus, prietenul de-o viata, si invie, prin ticlu si cuprins, o alti prietenie rari — omnia praeclara rara — aceea dintre Laelius Inqeleptul si Scipio cel Tinir, Data compu- nerii ei se fixeazd prin noiembrie-decembrie 44: fn prefata cdrtii a Il-a la De divinatione', publicatS in lunile urmtoare mortii lui Cezar, Cicero, facind o trecere fn revista a lucrarilor lui filozofice, n-o amin- teste; din introducerea la De amicitia? aflim ci De senectute, dedi- cati. de asemenea lui Atticus, apdruse mai inainte, probabil fnainte de Idele Ini Martie; in De officiis® vedem ca lucrarea fusese publicaci (,dar despre prietenie am vorbit fntr-alta carte, intitulaca Laelins V5 exemplul tiranului care nu se poate bucura de prietenii adevarate, ilustrat . icitia prin persoana regelui Tarquinius Superbus (28, 35, 53), Boe eee teoie la Cezar, precum amintirea ui Coriolan (36, 42), © probabil ° x ici impotriva patriei lui, ¢ 0 aluzie la Marcus Antonius, * care pornise aro (Filipica a Ill-a e rostiti la 20 decembrie 44). cu care lupta inept ig, care in asemenca grele imprejurici giseste ri. Mobilitatea_acestit BP astfel de lucrari, de atita elevatie a gindirii, de unerii unet . * : gazul ee a reflectiei morale si de_atita cuceritoare frumuseye a a ai atita senin - ¢ uimitoare. ’ : 7 formei, € U4) Jor dupi cdutarea ,izvoarelor“. de care autorul s-ar fi In eee ori nu dovedesc mare lucru: ,,fsi reprezint? pe Cicero ‘ ree} folosit, ¢é 1 De divinatione, IL, 1, 14. ee 4 amicitia, 1, 1 Be Sri 8, 3. aservit unui text pe care nu-l slabeste din ochi decit spre a cduta un altul*, zice cu dreptate Laurand?, Ni se spune, dupa © informatie a lui Aulus Gellius’, ci € posibil ca Cicero sé fi citit cartes lui Teofrast cu acelasi titlu si c& s-a putut inspira din alte lucrari, astdzi pierdute; »Dar ne putem consola — continud acelasi invayat francez — ci nu gasim raspuns la toate aceste intrebari, cdci ele sint, pind la urmi, secundare ; ceea ce face interesul lucrarii De amicitia nu sint tratatele astazi uitate, ci farmecul unic pe care Cicero a stiut si-l puni aici, sj acesta a facut opera lui nemuritoare“ (pag. VIII). Lucrarea este imaginata ca o discuie ce-ar fi avut loc in casa lui Laelius, in anul 129, citeva zile dup& moartea misterioasd a lui Scipio cel Tindr. Momentul este acelasi in care se plaseazi si discuyia din De republica, la care Laelius era unul din convorbitorii Principali; citiva dintre interlocutorii acelei Opere sint amintiji si aici. Mai virstnic cu citiva ani decit Scipio, Laelius il insotise pe cuceritorul Cartaginei in al treilea rizboi punic, fusese de dou ori consul, facuse aldturi de el campania din Spania, care se terminase prin cucerirea cetatii Numantia (anul 133), avea aceleasi convingeri filozofice si aceeasi atitudine po- liticd conservatoare; prieten cu istoricul Polibiu si cu filozoful Pa- naetius, pe care-l gazduia in casa lui, avea acelasi ideal cultural ca si Scipio — sintezd original intre traditia nationali si cultura greacd — si aceleasi preferinye si gusturi literare, fiind in. strinse relatii cu scriito- rii cei mai de seam3 ai timpului: satiricul Luciliu, Terengiu, autorul de comedii, Pacuvius, nepotul lui Ennius, vestit prin tragediile sale, pe care-i si citeaz’ in De amicitia, Cele doud fiice ale lui Laelius erau maritate, una cu Q. Mucius Scaevola, supranumit Augurul (ca si se deosebeascd. de ruda sa Scaevola, Marele Pontifice), vestit jurisconsult al vremii, pe lIingi care Cicero isi facuse ucenicia in stiinga dreptului prin anul 88; cealaltd, cu C. Fannius, autor al unor Anale, o istorie a Romei apreciati. Cicero pretinde c& Q. Mucius Scaevola fi relatase discutia despre prietenie pe care Laelius o avusese cu cei doi gineri ai sdi si pe care el nu face decit s-o reproduc’. Nu e propriu-zis 0 discusie, ci mai degrabi o expunere continua a lui celor doi auditori mai mult decit interlocutori, mai mult& libertate ca in Cato Maior, Laelius in faya Ideile se desfasoara cu fara diviziuni riguroase, fara afirmagii surprinzitoare care cer efort de argumentare si o virtuozitate 1 In introducerea la edijia sa din »Belles-Lettres", Paris, 1942. * Aulus Gellius, Noctes Atticae, I, 3, 10: ySe pare cia’ citit cartea lui Teofrast: Peri filias, deoarece si el (Cicero) a scris o carte. despre prietenie*. 186 nu totdeauna convingatoare, c&ci Cicero vorbeste nu spre a dovedi o teza, ci spre a-si infatisa temeiurile convingerii la care ajunsese prin lecturi diferite, prin experienya proprie si prin meditatie, ci prietenia e, dupa virtute, bunul cel mai de prey al o i mului, mijlocul prin excelenti de-a atinge desdvirsirea moral. GG, I. Quintus Mucius, augurul, avea obiceiul s& povesteasca multe despre socrul siu, Caius Laelius, cu o mare putere de evocare si in chip placut, si nu sovdia sil numeasci intelept ori de cite ori vorbea despre el. Tar eu, dup ce imbricasem toga virila, fusesem dus la Scaevola de ‘tatil meu, care dorea ca, atit cit as putea si mi-ar fi fngaduit, sA mu ma departez niciodat& din preajma acestui b&trin. Astfel tmi intipaream in minte multe idei profund discutate de el, precum si multe formule de-ale lui scurte si bine plasate si ma striduiam sa devin mai invatat prin intelepciunea lui. Dupa moartea aces- tuia, m-am dus pe lingd pontificele Scaevola1, pe care indraz- nesc sa-l numesc cel mai distins cetatean all nostru prin talen- tul si prin dreptatea lui. Dar despre aceasta alt’ data; acum a fh la augur. . . , en pe ing inelte alte discutii, ¢mi amintesc <8, sezind acas Ja el fn hemiciclu®, asa cum avea obiceiul, pe cind eram fm- preund cu el eu si numai cifiva prieteni intimi, a ajuns = i despre o intimplare de care vorbea aproape toata lu- eae a testi negresit, Attice, si asta cu atit mai mult ee if ae legat de Publius Sulpicius 3, cit de mare a tee soe ncmutjumirea, oamenilor, cind acesta, tribun fost mirarea sav despartit printr-o ura de moarte de Quintus al poporulul, a consul atunci si cu care traise in Jegaturi Pompeius, care an foarte mare iubire. Asadar Scaevola, ajun- foarte strinse # tocmai despre aceasta, ne-a infatisat atunci gind sa vorbeasch olius despre prietenie, pe care acela o avu- © discusie a lui v Jui Scaevola, Au urul, de asemenea jurisconsult vestit. 2 Varwl 1M nicirculard cu banci, 1 optimagilor, trecuse de par- 2 Incinta sen Rufus, fost partizan al optimarilor, par 3 p, Sulpicivs, timpul tribunatului siu, din anul 88, propuse in a lui Marius; ae si se acorde comanda suprem’ a r&zboiului cu or area "i jus. In tulbur&rile create, fiul consulului Q. Pompeius sieridate M for. “sulpicius a fost si el ucis de Sylla in acelasi an. a fost ucis In . / sese cu dinsul si cu celalalt ginere al sdu, Caius Fannius, fiul lui Marcus, Ja, citeva zile dup moartea lui Africanus. Mi-am intiparit in minte ideile acestei discufil, pe care le-am expus in aceasta carte cum mi s-a parut mai potrivit : caci iam pus oarecum s& vorbeasca pe ei ingisi, ca sa nu intervin prea des cu ,,zic“ si ,,zice“ si ca si se para ca discutia se desfasoara in fafa noastr4 intre persoane prezente. Fiindea staruiai adesea pe ling’ mine sa scriu ceva despre prietenie, subiectul mi s-a pdrut demn sa fie cunoscut de toti si demn de prietenia noastri ; asadar am facut cu pl&cere in asa fel incit, urmindu-ti rugdmintea, si fiu de folos multora. Dar, dupa cum tn Cato cel Batrin, pe care ti eam dedicat si care trateazd despre bitrinete, lam pus s& discute pe ba- trinul Cato, fiindcd nici un alt personaj nu-mi parea mai potrivit s4 vorbeascd despre aceasti virsti decit acela care fu- sese foarte multé vreme batrin si avusese si o bitrinefe mai frumoasa decit toti ceilalti, tot astfel, fiindc& aflasem de la parintii nostri cA prietenia lui Caius Laelius si a lui Publius Scipio fusese mai demn&4 de amintire decit oricare alta, Laelius mi s-a p&rut persoana potrivitd s& spund despre prietenie toc- mai ceea ce Scaevola isi amintea c4 discutase acela. Iar acest fel de discutii, bazat pe autoritatea oamenilor de odinioara, a celor ilustri, pare-se c& are, nu stiu cum, mai mult& gravitate. De aceea, cind citesc ce-am scris, pind si eu sint uneori atit de impresionat incit cred c& vorbeste Cato, nu eu. Si dup& cum atunci, batrin fiind, am dedicat unui bitrin jucrarea despre b&trinete, tot asa in aceast’ carte, ca bun prieten ce-fi sint, am scris citre un prieten despre prietenie. Atunci vorbea Cato — in acele timpuri nu era aproape ni- meni mai batrin, nimeni mai intelept decit el ; acum va vorbi despre prietenie Laelius, intelept, c&ci asa a fost socotit, si stralucit prin gloria prietenici. As vrea s& uiti putin de mine gi si- insusi Laelius. Caius Fannius si Quintus Mucius vin la socrul lor dup& moartea lui Africanus ; ei incep vorba ; le raspunde Laelius, caruia fi apartine in intregime discutia despre priete- nie, in a carei lectura te vei recunoaste pe tine fnsuti. IL. Fannius. — Asai cum spui, Laelius: nici un om n-a fost mai bun si mai stralucit decit Africanus. Dar trebuie si te gindesti ca ochit tuturor stint indreptati asupra ta. Numai pe tine te numesc si te considerd, intelept. Nu de mult se spu- fi inchipui ci vorbeste 188 . nea aceasta despre M. Cato; stim cA pe vremea pirintilor nostri Lucius Acilius! a fost numit infelept; dar si unul si altul in sensuri diferite : Acilius, pentru c4 era socotit cunos- ctor de drept civil ; Cato, pentru c4 avea o intinsd experient& si pentru c4 erau laudate multe propuneri intelepte ale lui in senat si in for, multe actiuni dirze sau rdspunsuri inteligente ; de aceea la batrinete avea, as zice, chiar porecla de intelept ; despre tine insd ei socotesc cd esti infelept in alt fel, nu nu- mai prin fire si prin caracter, ci si prin studii si stiinta, si nu cum crede multimea de rind, ci asa cum oamenii invatafi nu- mesc de obicei intelept pe cineva, asa cum n-am auzit de ni- meni fn restul Greciei (c&ci cei care cerceteazd mai minutios lucrurile acestea nu pun in rindul inteleptilor pe cei numiti »cei sapte intelepti‘), iar Ja Atena de unul singur?, gi acela considerat cel mai intelept de oracolul lui Apolo ; ei gindesc c4 intelepciunea ta sti in convingerea c& toate bunurile tale sint induntrul tu si in faptul cA socotesti intimplarile omenesti mai prejos decit virtutea. Asadar ei ma intreaba, ca si pe Scaevola, cred, in ce chip suporti tu moartea Jui Africanus, si aceasta cu atit mai mult cu cit la nonele trecute 3, cind ve- nisem in gradina lui Decimus Brutus 4, augurul, pentru a lu- cra impreun’, ca de obicei, n-ai fost de fata si tu, care, cu foarte mare constiinciozitate, obisnuiai s& fii prezent totdeauna la ziua fixat& si sd-ti indeplinesti acea sarcina. Scaevola. — intr-adevar, C. Laelius; multi intreaba, asa cum a spus Fannius ; dar eu Je raspund ceea ce am observat, cA tu suporti cu moderatie durerea pe care ai_suferit-o- prin moartea nu numai a unui barbat atit de stralucit, ci mai ales a unui atit de scump prieten, ca nu_puteai Sa nu fii_impre- sionat de ea si cd aceasta nu s-ar fi potrivit cu sentimentul thu de omenie ; in ce priveste ins absenta ta la none de a colegiul nostra, Je raspund c& pricina ei a fost starea sanata- qu; oe mihnines- Ai vorbit drept, Scaevola, si adevarat ; caci eas: var fi trebuit si mi abati de la aceasta da- mihnirea ™ m indeplinit-o totdeauna cind eram s&n&tos ; torie, pe care : > _—_————_— 2 Jurisconsult. 2 Socrate 4 tm unele luni in ziua de 7, in altele tn ziua de 5; al i . ae i 3 Nonelg ca qerunea colegiul augurilor, ca si ia auspiciile, era Fa Stanius Brutus, consul in anul 138. 4D. 189 fn nici un caz nu cred c& unui om statornic i s-ar putea in. timpla sa-si intrerupa vreodata indatoririle. : ; ; Tu insi, Fannius, cind spui.c& sint atit de admirat, cit nici nu vad c& sint si nici mu cer, © faci din prietenie ; dar, dup& cit mi se pare, nu-] judeci drept pe Cato ; caci sau n-a fost intelept nimeni, ceea ce de fapt cred mai degraba, sau, dac& a fost cineva intelept, acela a fost el. in ce chip, ca sa trec cu vederea altele, a indurat el moartea fiului sdu!1 tmi aminteam de Paulus2, il vazusem pe Gallus? ; dar acestia se arStasera tari la moartea unor tineri ; Cato ins’, la moartea unui om én toat& puterea si de-un merit deosebit. De aceea si nu-l pui mai presus de Cato nici micar pe acela pe care Apolo ]-a socotit, dup’ cum spui, cel mai in- telept ; cdci lui Cato ii sint lJdudate faptele, lui Socrate, vor- bele. In ce ma priveste, pentru ca de-acum fnainte si ma adresez amindurora, iat& ce gindesc : JI. Dacd ag spune c& nu sint miscat de pierderea lui Scipio, numai inteleptii si-ar putea da seama cu citd drep- tate fac asta; dar desigur as minti. Caci sint miscat, lipsit de-un astfel de prieten cum, dup& pirerea mea, mu va mai fi nimeni vreodata si, dup& cum pot afirma, n-a mai fost cu siguranta nimeni. Dar n-am nevoie de leac : ma mingii eu in- sumi, si mingfierea cea mai mare e cA sint departe de ideea gresitA care-i chinuie de obicei pe cei mai multi la moartea prietenilor lor. Socotesc c4 nimic réu nu i intimplat lui Scipio ; dac4 s-a intimplat vreun riu, mie mi s-a intimplat ; jar sa fii greu chinuit de propriile-ti nefericiri inseamni s3-ti iubesti nu prietenul, ci pe tine insuti. Dar cine ar putea spune c4 soarta n-a fost bun& cu el? Cici in afar& de cazul ci ar fi vrut s&-si doreasc’ nemurirea, lucru la care nu se gindea defel, ce n-a dobindit el din ceea ce-i este ingaduit unui om sa doreasca? Ca tinar a jintrecut pe dati prin virtutea sa de necrezut cele mai mari sperante pe care cetafenii si le puseserd in el inca de copil; n-a cerut niciodat% consulatul 1 Fiul lui Cato murise la virsta de Patruzeci de ani, dupa ce fusese pretor si se distinsese in razboiul din Macedonia cu regele Perses. ? L, Aemilius Paulus Macedonicus, fnvingatorul lui Perses la Pydna in anul 168, pierduse doi fii in citeva zile; cel de-al treilea trecu in familia Scipionilor ; e tocmai P. Scipio Aemilianus, cel de-al doilea Africanus, $C. Sulpicius Gallus, consul tn anul 166, 190 si a fost ales consul de doua ori, prima oark inainte de timp 1 a doua oara la timp, dupa lege, dar aproape prea timziu pe tru republicd ; nimicind doua orase, cele mai aprige d od 7 oa tate. 2 * i ige dusmane ale stapinirli noastre ?, el a stins nu numai rizboaiele rezente, ci si pe cele viitoare. Ce s& mai vorbesc despre cataeral lui deosebit de prietenos, despre dragostea fati de mama sa des- pre d&rnicia fat&’ de surori, despre bunatatea fata de ai sei, despre dreptatea lui fafa de toti ? Toate acestea va sint cu- noscute. Tar cit de drag a fost concetatenilor sii a ardtat-o jalea de la inmormintarea Jui. Asadar ce bucurie i-ar fi pu- tut aduce citiva ani de viajA mai mult? C&ci chiar dack batrinejea n-ar fi impovaratoare, cum imi amintesc cA discuta Cato cu mine si cu Scipio cu un an inainte de a muri3, r3- peste totusi acea vigoare de care Scipio se mai bucura inca. De aceea, datorita fie norocului, fie stralucitelor sale me- rite, a avut o astfel de viati incit nu i se mai putea adduga nimic ; iar moartea lui fulgerdtoare nu i-a dat rigaz s& simt& cA moare. Despre felul mortii e greu de vorbit; vedeti ce banuiesc oamenii. Se poate spune totusi pe buna dreptate ca pentru Publius Scipio, dintre multele zile de mare sarbatoare si pline de bucurie pe care Je-a trait, cea mai stralucité a fost aceea in care, dupa sedinta senatului, a fost condus acasd spre seari de c&tre senatori, de poporul roman, de aliati si de latini, cu o zi inainte de a muri; asa incit se pare cA de pe o treaptA atit de inalté a cinstirii a ajuns mai degraba la zeii din cer decit 1a cei din infern. . IV. Cici nu sint de p&rerea celor care de curind au in- ceput s& sustina c4 sufletul piere odata cu corpul gl ca moat- tea nimiceste totul4, Are mai mult pref in ochii mei autor tatea celor vechi, fie a stramosilor nostri, care ne-au_impus fati de cei morfi indatoriri atit de sfinte, ceea ce desigur ee fi fScut dac& ar fi crezut c& aceasta n-are pate ee pentru ei; fie a 4nvatatilor care au trait fn aceasta fara $! > i i ipi Tindr), 1 Publius Cornelius Scipio Acmilianus Africans Sai tae niscut in anul 185, a fost prima oara consul in 3 Le eee fn opt de ani (virsta ceruté era de patruzeci si, tei), Mr Oe prin a sediul anul 134, cind rzboiul din Spantia, caruia i-a PI _ v iei. de opt ani. . ee : eared distrust in anul 146, si Numa a 3 Aluzie la lucratea Cato Maior sau esp 4 Aluzie Ja epicurei. 191 care, prin principiile si invataturile lor, au cultivat Grecia Mare, disparut& acum, ce-i drept, dar pe atunci in plina fn- florire 1 ; fie a aceluia care a fost socotit de oracolul lui Apolo drept cel mai antelept om si care nu spunea ca in cele mai multe chestiuni cind una, cind alta?, ci mereu acelasi lucru : c& sufletele oamenilor sint divine si c4, dup& ce-au iesit din corp, reintoarcerea la cer le e deschisd si cu atit mai usoarad cu cit cineva a fost mai bun si mai drept ; de aceeasi parere era si Scipio. Acesta, ca si cum ar fi presimtit ceva, numai cu citeva zile inainte de moarte, pe cind Philus, Manilius 3 si inc& mulfi alfii erau de fat, si chiar si tu, Scaevola, ve- nisesi impreun’ cu mine, a discutat trei zile despre stat ; sfirsitul acestei discutii a fost aproape in intregime privitor la nemurirea sufletelor, lucru pe care spunea ca-l auzise de la Africanus in vis, pe cind dormea*. Dacd este adevarat cd, la moarte, sufletul tuturor celor mai buni zboard nespus de usor de sub paza si din lanturile corpului, ca si zic asa, cui credem noi cA i-a fost mai usor drumul spre zei decit lui Scipio? De aceea m& tem ca mihnirea mea fat&i de soarta jui s4 nu fie mai degraba o dovada de invidie decit una de prietenie. Dac& ins& e mai adevirat c4 sufletul moare odat& cu corpul si ca dupa aceea nu mai simtim nimic, asa cum nu éxist{ nici un bine in moarte, tot astfel cu siguranta nu exist& in ea nici un rau ; caci, pierzindu-si simtirea, e ca si cum nu s-ar fi nascut deloc omul de care totusi ne bucurim cA s-a nascut, atit moi cit si aceast4 cetate. De aceea, dupa cum am spus mai inainte, soarta a fost foarte buna cu el, dar mai rea cu mine, care ar fi fost mai drept s4 mor inaintea dui, fiindc& venisem pe lume mai inti. Dar ma bucur atit de mult de amintirea prieteniei noastre incit cred c& am trait fericit, fiindc§ mi-am dus viata alaturi de Scipio, cu care am impartit grijile vietii publice si ale celei 1 Pitagoricieni. ? In discutiile sale, Socrate pare adesea ck admite la nceput o afir- matie a interlocutorului, 0 sprijind chiar gio dezvolt&, pini cind ajunge pe nesimtite la o concluzie care arath ch afirmatia e absurdi. E vorba de o metod%, nu de contradictie, cum afirm% Cicero, * L, Furius Philus, consul in anul 136, si Manilius fn anul 149 sint interlocutori ai lui Scipio in De republica, _ * Vestitul fragment cu care se inchele cartea a Vi-a din De repu- blica : ,Visul lui Scipio*. 192 particulare, de care am fost strins legat Si acasi, si in armati, cu care mam nfeles desivirsit — si in asta consti toath puterea prieteniei — in tot ce volam, ce simteam si ce gin- deam. Asadar nu ma incinta atit faima de intelepciune, de care Fannius a amintit mai inaimte, mai ales ci e neintemeiata, cit speranja ca amintirea prieteniei moastre va fi eterni; si doresc aceasta cu atit mai mult cu cit din toate veacurile se pomenesc abia trei sau patru perechi de prieteni desavirsiti 1, alituri de care cred ca posteritatea va pomeni si de prietenia lui Scipio cu Ladlius. Fannius. ae Intr-adevar, Laelius, lucrurile nu pot fi altfel. Dar ‘fiinded ai amintit de prietenie si avem timp liber, imi vei face mare placere — sper ca si lui Scaevola — dacd, aga cum faci de obicei cind esti intrebat despre altele, ne vei spune ce crezi despre prietenie, cum o judeci si ce sfaturi ne dai. Scaevola. — Da, pentru mine va fi intr-adevar plicut, si Fannius mi-a Juat-o inainte tocmai cind incercam. si-ti cer acelasi: lucru. De aceea ne vei face amindurora foarte mult& pilacere. ' : V. Laelius. — Nu m-as impotrivi, dac& as avea incredere in puterile mele ; caci subiectul e foarte frumos si, cum.a spus Fannius, avem timp. Dar cine sint'eu sau ce talent am? E un obicei. al profesorilor, si: indeosebi..al celor greci, sA li.se propuna un subiect despre care sa discute, oricit de neasteptat ar fi-el; sarcina e grea si are nevoie de-un exercifiu nicide- cum usor. De aceea, in. privinta celot ce se pot discuta despre prietenie, va- sfatuiesc s4-i intrebati pe cei-care-si fac o pro- fesiune din aceste chestiuni; eu pot sa.va_tndemndoar atit : Ppuneti. prietenia- mai. presus de toate lucrurile

    You might also like