CONSIDERAŢII ASUPRA STĂRII ECONOMICE
A SECTORULUI AGRAR AL REPUBLICII SOVIETICE
SOCIALISTE MOLDOVENEŞTI ÎN A DOUA JUMĂTATE
A ANILOR ‘80 AI SECOLULUI AL XX-LEA
Începând cu anul 1991, de la destrămarea Uniunii
Sovietice, agricultura Republicii Moldova a par-
curs o perioadă de reformă complexă şi extrem de
dificilă, numită „tranziţia la economia de piaţă”.
Reforma în agricultură în ţara noastră a început,
formal, în 1992, şi a parcurs o serie de etape carac-
teristice, de altfel, tuturor statelor din Europa de
Est: adoptarea cadrului legislativ necesar trecerii
agriculturii la forma capitalistă de gestionare, re-
organizarea şi lichidarea întreprinderilor agricole
colective şi de stat, privatizarea prin distribuire
a patrimoniului (în primul rând a pământului)
către foştii angajaţi ai colhozurilor şi sovhozuri-
lor, deveniţi acum fermieri, formarea relaţiilor de
producţie şi a mecanismelor de piaţă în această
ramură. Procesul de tranziţie la economia de pia-
ţă a fost însoţit de o profundă scădere a volumului
producţiei agricole şi industriale conexe în toate
domeniile, de parcelarea excesivă a suprafeţelor
agricole1, de ruinarea bazei tehnico-materiale a
ramurii, de diminuarea masivă a numărului de
locuri de muncă la sate. Toate acestea au atras
după sine grave transformări economice şi, nu
mai puţin important, sociale în mediul rural.
Procesul de tranziţie la economia de piaţă a de-
păşit mult cadrul pur economic, atât prin durata
sa (de aproape 20 de ani), cât şi prin implicaţiile
pe care le-a avut în plan social, politic, psihologic
chiar pentru fiecare din noi. Este foarte important
de a sublinia că acest proces istoric complex, care
a cuprins, de fapt, întreaga Europă de Est2 are,
după părerea noastră adânci rădăcini şi premise
în perioada anterioară prăbuşirii Uniunii Sovie-
tice. Urmând după o perioadă de ascensiune în
agricultură (anii ‘60 – începutul anilor ‘80), timp
în care ramura a beneficiat de investiţii financiare
importante, atât în baza tehnico-materială, cât şi
1
Cu excepţia, poate, a Rusiei şi a Belarusului, unde ponderea
cea mai mare o au exploatările agricole mari, încă nereformate
în totalitate.
2
A cărei populaţie, inclusiv republicile ex-sovietice, însumea-
ză peste 400 de milioane de locuitori.
Tyragetia, s.n., vol. II [XVII], nr. 2, 2008, 339-351.
Octavian Zelinski
în infrastructura de producţie, criza în complexul
agroindustrial a devenit pronunţată atunci când
gestiunea economică bazată pe sistemul adminis-
trativ de comandă s-a pomenit în imposibilitate
de a le valorifica şi de a obţine rezultatele propu-
se. În acest context, reformarea radicală a ramurii
agriculturii a fost dictată de apariţia unei serii în-
tregi de manifestări ale crizei în această ramură,
atât de natură economică, cât şi politică şi socială,
toate manifestate pregnant şi conştientizate de
conducerea statului către mijlocul anilor ‘80.
Iată de ce credem că e necesar de a analiza, din
perspectivă istorică, premisele obiective care au
dictat necesitatea demarării, inclusiv în agricultu-
ră, a procesului de tranziţie de la sistemul socia-
list de comandă la relaţiile capitaliste de piaţă.
Scopul articolului dat este de a demonstra că, pe
la mijlocul anilor ‘80, agricultura Moldovei so-
vietice se afla într-o criză economică profundă,
caracterizându-se prin indici macroeconomici şi
financiari scăzuţi, care vorbesc, precum vom ve-
dea în articolul de faţă – prin prezentarea de date,
cifre şi calcule concrete – în favoarea afirmaţiei de
mai sus.
Actualitatea articolului pentru contextul istoric
de dezvoltare a RSSM în perioada analizată se re-
levă prin ponderea predominantă a complexului
agro-industrial faţă de celelalte ramuri ale eco-
nomiei RSSM. Anume procesele petrecute în CAI
(inclusiv de criză) determinau şi determină în cea
mai mare măsură procesele petrecute în celelalte
ramuri ale economiei, precum şi în societate în
general. Vorbind despre ponderea mare a ramu-
rii, vom releva următoarele cifre, grăitoare după
părerea noastră:
• în virtutea specificului economic al RSSM,
complexul agro-industrial angaja cca 1 mili-
on de oameni din totalul de cca 1,9 milioane
de angajaţi ai economiei naţionale (Economia
1990, 333);
 II. Materiale şi cercetări
• complexul agro-industrial era principalul be-
neficiar al investiţiilor capitale realizate în da-
rea în exploatare a fondurilor fixe în republică,
atrăgând (în perioada 1981-1985 – imediat an-
terioară perioadei cercetate de noi în paginile
prezentului articol) 4,5 mlrd ruble dintr-un
total de 9,4 mlrd realizate în aceeaşi perioa-
dă (Молдавская ССР 1987, 147; Молдавская
ССР 1985, 58; Economia 1990, 351);
• producţia CAI reprezenta, în 1985, 9,7 mlrd de
ruble (71%) din totalul de 13,7 mlrd de ruble,
cât reprezenta volumul producţiei agricole şi
industriale (Молдавская ССР 1987, 4, 100).
Cifrele de mai sus relevă faptul că orice fenomen
de criză din economia naţională era dictat şi di-
rect influenţat, în măsura cea mai mare, anume
de manifestările de criză ce aveau loc în agricultu-
ră. Astfel, analiza evoluţiei (inclusiv a crizei) CAI
este, de fapt, o analiză a stării de fapt din întreaga
economie a RSSM.
Un interes sporit pentru subiectul dat îl manifestă
nu doar economiştii, ci şi sociologii şi, în ultimul
timp, istoricii. Reforma agrară în statele ex-so-
vietice a devenit, în virtutea implicaţiilor sociale
grave un subiect de cercetare sociologică, iar din
cauza duratei în timp (de cca 20 de ani) – şi su-
biect de cercetare istorică3.
Subiectul abordat de noi în paginile prezentului
articol a beneficiat de o reflectare destul de lar-
gă în literatura de specialitate (de profil econo-
mic, în marea ei parte), precum şi în publicistica
vremii4, atât la nivel de republică, cât şi la nivel
unional. La capitolul „cercetare economică” am
menţiona, printre savanţii moldoveni care s-au
pronunţat la capitolul crizei şi reformei în agri-
cultură, pe următorii autori: Bajura F., Bodur I.,
Zaiţev E., Griţiuc O., Avrumţoi D., Slipeniki V.,
Guţu A. (Bajura et al. 1991; Слипенький, Бодур
1991; Бажура 1991) etc. Problemele legate de ie-
şirea din criză a agriculturii unionale constituia,
în acea perioadă, o preocupare de căpătâi a eco-
nomiştilor şi sociologilor sovietici ruşi. Printre
ei am menţiona pe: Orlovskaja S.K. (Орловская
1991), Belikova Z.F. (Белизова 1991), Korovko
3
Istorie economică şi cantitativă, în primul rând, deoarece,
în cercetarea acestui proces istoric, cercetătorii beneficiază de
un vast material statistic, economic, faptic şi documentar – în
măsură să faciliteze cercetarea multilaterală a problemei.
4
A se vedea revistele de epocă: „Nistru” („Basarabia”), „Mol-
dova”, „Literatura şi Arta” etc.
340
P.А. (Коровко 1991), Veselovskij S.Ja., Vino-
gradov V.A. (Веселовский, Виноградов 1991),
Veršinin A.A. (Вершинин 1991), Krukovskij
А., Tihonov V.А. (Круковский, Тихонов 1989;
Круковский, Тихонов 1989а).
Baza izvoristică a cercetării este extrem de varia-
tă, cuprinzând atât date de ordin statistic5, – care
reflectă evoluţia situaţiei economice şi sociale din
agricultura RSSM în perioada cercetată, o bogată
colecţie de acte legislative ale organelor de condu-
cere ale RSSM şi URSS6, – reflectând procesul de
reformă legislativă şi instituţională, produs înce-
pând cu mijlocul anilor ’80, precum şi documente
inedite, aflate în arhivele Ministerului Agricultu-
rii şi Industriei Alimentare şi ale Consiliilor raio-
nale7.
Ocupând doar 0,15% din teritoriul Uniunii Sovie-
tice, RSS Moldovenească se plasa pe locul al şa-
selea printre republicile unionale după producţia
agricolă globală şi pe primul loc după volumul
producţiei la 100 ha de terenuri agricole. Mol-
dova Sovietică ocupa primul loc pe Uniune după
producţia de tutun brut şi cea de struguri, locul
al treilea – după volumul colectărilor de fructe,
culturi etero-oleaginoase, floarea-soarelui şi sfe-
clă de zahăr, locul al patrulea – după producţia de
cereale şi legume (ESM 1981, 134)
Aceşti indici înalţi erau rezultatul unor importan-
te investiţii de fonduri în agricultură, integrării
agroindustriale şi cooperării intergospodăreşti
– trăsături specifice ale dezvoltării sectorului
agroindustrial al republicii în deceniile 7-9 ale se-
colului al XX-lea.
Integrarea agroindustrială, caracterizată prin
existenţa a câtorva forme de comasare a între-
prinderilor, a căpătat o mare pondere în agricul-
tura RSSM, în special în producerea şi prelucra-
rea strugurilor, fructelor şi legumelor, culturilor
etero-oleaginoase. Astfel, în perioada cercetată
(în 1987) existau 191 de întreprinderi intergospo-
dăreşti şi agroindustriale şi 162 în 1990. Deopo-
trivă cu această primă formă, în RSSM, majori-
5
Date furnizate de către Biroul Naţional de Statistică în anua-
re publicate atât în perioada sovietică, cât şi după 1991.
6
Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSSM; Veş-
tile Sovietului Suprem ale Uniunii RSS; Veştile Sovietului
Suprem (până în 1990) şi ale Congresului Deputaţilor Po-
porului ale Uniunii RSS (pentru anii 1990-1991); Собрание
постановлений правительства СССР.
7
Fondurile direcţiilor agricole, serviciilor cadastrale şi între-
prinderilor agricole.
 O. Zelinschi, Consideraţii asupra stării economice a sectorului agrar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti
tatea întreprinderilor agro-industriale integrate o
reprezentau sovhozurile-fabrică (în număr de cca
200 dintr-un total de 478 în 1987), care au fost
organizate prin comasarea sovhozurilor viticole
specializate cu fabricile de vinuri de pe teritoriul
acestora. Către anii ‘70-80 sovhozurile-fabrică au
trecut de la organizarea multilaterală a producţiei
la o specializare îngustă.
O formă superioară de îmbinare a agriculturii
cu industria o constituiau în RSSM aşa-numitele
asociaţii de producţie (29 în 1987 şi 61 în 1990),
menite să asigure dezvoltarea complexă şi unita-
tea economică şi organizatorică a unui grup de
sovhozuri-fabrică. Asociaţiile raionale (teritori-
ale) erau unite în cadrul asociaţiilor agro-indus-
triale republicane, ce constituiau nişte adevărate
companii agricole, cuprinzând fiecare zeci şi sute
de sovhozuri-fabrică specializate, zeci de mii de
hectare de terenuri agricole. Drept exemple de
integrare industrială ar putea servi următoare-
le asociaţii agroindustriale: Moldvinprom, creat
în 1972 care, la începutul anilor ‘80 cuprindea
180 de sovhozuri-fabrică, cu o suprafaţă totală
de 110500 ha de vii şi 21 de fabrici de vinifica-
ţie; Moldplodoovoščprom (creat în 1972), ce
cuprindea 42 de asociaţii raionale, 22 de fabrici
de conserve, 27 de sovhozuri şi 64500 ha de
plantaţii legumicole; Moldefirmasloprom – cu
16 gospodării agricole specializate, dispunând
de 18000 ha de culturi etero-oleaginoase (ESM
1981, 134).
Un ritm susţinut de creştere îl avea, în perioa-
da analizată, cooperarea intergospodărească (în
sectorul colhoznic, spre deosebire de forma an-
terioară, manifestată mai ales în sectorul de stat
sau al sovhozurilor), cu precădere în sectorul
zootehnic al republicii. În această ramură AŞP
Kolhoživprom, care includea, la începutul anilor
‘80, 34 de întreprinderi de producere a cărnii de
porc, 32 – de producere a cărnii de vită, 32 – de
creştere a juncilor, o întreprindere de producere
a cărnii de ovină, 27 de complexe de producere a
laptelui, 16 combinate avicole, 32 de asociaţii de
producere a nutreţurilor, 39 de fabrici de produ-
cere a nutreţurilor combinate. Producţia globală
a acestei asociaţii reprezenta cca 46% din pro-
ducţia animalieră a sectorului cooperatist-col-
hoznic, preţul de cost al producţiei fabricate fiind
cu 40-45% mai mic faţă de producţia analogică a
întreprinderilor zootehnice neintegrate (Econo-
mia 1982, 74).
Din cele expuse mai sus, observăm că politica
agrară a PCUS, începând cu anii ‘60 ai secolu-
lui trecut, era îndreptată clar spre consolidarea
legăturilor de producţie dintre agricultură şi
industrie, nu doar din punct de vedere admi-
nistrativ-teritorial, dar şi din punct de vedere
tehnologic, printr-un unic proces de producţie.
În RSSM, după cum am menţionat, integrarea
se desfăşura atât în sectorul colhoznic, cât şi în
cel de stat (sovhozurile). Mai mult decât atât, de
rând cu sectoarele direct productive ale agricul-
turii, un nivel înalt de specializare şi integrare a
fost atins şi în sectorul elaborărilor ştiinţifice în
domeniu, branşă în care activau o serie de asoci-
aţii ştiinţifice de producţie (AŞP) specializate (14
la număr), create în baza comasării institutelor
de cercetări ştiinţifice şi a sovhozurilor (Vierul-
viticultură şi vinificaţie, Hibrid, Codru-pomicul-
tură, Selecţia-culturi tehnice şi de câmp, etc.)
(ESM 1981, 134).
Un alt aspect la care ne-am referit tangenţial an-
terior, vorbind despre trăsăturile caracteristice
ale agriculturii RSSM în perioada cercetată, este
volumul mare de investiţii realizate în acest sec-
tor. Datele statistice de care dispunem permit să
constatăm că conducerea unională şi cea republi-
cană nu au trecut cu vederea agricultura RSSM,
investind mijloace financiare importante în dez-
voltarea capacităţilor de producţie, în infrastruc-
tură, în aprovizionarea ramurii cu tehnică agri-
colă şi mijloace chimice necesare (îngrăşăminte,
pesticide, erbicide etc.). Aceleaşi date statistice
indică că nu întotdeauna investiţiile efectuate îşi
atingeau scopurile scontate, adică: sporirea pro-
ducţiei şi, în special, a productivităţii în agricul-
tură. În plus, supuse fiind raţiunilor planificării
unionale, investiţiile în ramura dată – una cu
specific regional pronunţat - nu întotdeauna răs-
pundeau necesităţilor şi posibilităţilor reale ale
RSSM. La acest capitol, în perioada „perestroi-
kăi”, s-a scris destul de mult (vezi analiza biblio-
grafică de mai sus), intelectualitatea şi jurnaliştii
din republică ridicând mari semne de întrebare
referitor la efectele acestor investiţii care, în ciu-
da pronunţatului caracter cantitativ, nu au dat
rezultatele scontate.
Tabelele de mai jos reflectă evoluţia în timp, pe
domenii structurale, a investiţiilor materiale
în agricultura RSSM în anii ‘70-’80 (Economia
1990, 74).
341
 II. Materiale şi cercetări

Tabelul 1
Parcul de autocamioane, tractoare şi combine din agricultura RSSM în anii 1970-1990

Anii
Tip unitate 1970 1975 1980 1985 1990
mii bucăţi
Autocamioane 17,8 23,3 26,2 30,4 29,2
Tractoare 35,4 45,9 49,0 52,4 51,1
Combine de recoltat cereale 3,4 3,2 3,7 4,4 4,8
Total parc tehnologic 56,6 72,4 78,9 87,2 85,13
Total parc tehnologic
(creşterea în % faţă de 100 +28 +9 +11 -2
anul precedent)

În expresie valorică globală, investiţiile capitale
pentru crearea bazei tehnico-materiale a agricul-
turii RSSM au constituit 5,0 mlrd ruble în perioa-
da 1966-1976, 5,3 mlrd – în anii 1981-1986 şi 5,8
mlrd ruble din 1986 până în 1991 (Economia 1990,
229). Ritmurile anuale de creştere ale fondurilor
fixe erau, după cum reiese din datele statistice ale
epocii, ridicate: faţă de anul 1980=100%, în anul
1990 valoarea lor reprezenta 143%.
În urma acestor masive investiţii, valoarea fon-
durilor fixe din agricultură a atins pe parcursul
anilor ‘80 următoarele valori: în 1980 – 7,4 mlrd
ruble, în 1985 – 9,4 mlrd ruble, în 1987 – 10,2
mlrd ruble, 1988 – 11,6 mlrd ruble, iar în 1990
– 12,0 mlrd ruble (Economia 1990, 225).
În expresie procentuală, ritmurile creşterii valorii
fondurilor fixe în deceniul al nouălea sunt urmă-
toarele: anul 1980=100%; 1985=124%; 1986=
127%; 1987=130%; 1988=133%; 1989=138%;
1990=143% (Economia 1990, 225)
Măsura în care ritmurile creşterii fondurilor fixe
au atras după sine o creştere reală a producţiei şi a
productivităţii în agricultură este un subiect la care
ne vom referi ceva mai jos, deoarece, după părerea
noastră, coraportarea investiţii-eficienţă era, de
fapt, problema centrală a CAI republican în epocă.
Investiţiile permanente în agricultură au atras
după sine un ritm ascendent, deşi mai puţin pro-
nunţat, de creştere a volumului producţiei agri-
cole. Tabelul ce urmează va demonstra cele spuse
prin relevarea unui parametru macroeconomic
esenţial: creşterea procentuală a volumului pro-
ducţiei agricole globale.
Observăm din Tabelul 2 că, în decursul a douăzeci
de ani (din 1971 şi până în 1990), volumul produc-
ţiei agricole globale nu a crescut decât cu 26 de
procente, în timp ce valoarea fondurilor fixe (adică
rezultatul investiţiilor capitale) a crescut cu 43%.
Graficul de mai jos ilustrează mult mai grăitor
dinamica creşterii volumului global al producţiei
agricole în deceniul al nouălea al secolului trecut:

Tabelul 2
Ritmurile de creştere a producţiei agricole globale medii anuale
(preţurile comparate ale anului 1983)8

Ani
Indice economic 1971-1975 1976-1980 1981-1985 1986-1990
în %
Producţia agricolă globală,
100 113 120 126
inclusiv
Producţia vegetală 100 109 114 110
Producţia animalieră 100 119 133 158
(Economia 1990, 225)

8
Preţul comparat – categorie statistică folosită pentru relevarea ratei reale a creşterii unui sau altui indice în timp, în preţurile
unui an ales drept etalon.

342
 O. Zelinschi, Consideraţii asupra stării economice a sectorului agrar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti

Concluzia care se impune în urma analizei Tabe-
lului 2 şi a graficelor de mai sus este că, în ciuda
investiţiilor masive în agricultură (a căror creşte-
re a reprezentat, în 1990 cca 143% faţă de anul
1980), creşterea producţiei agricole globale a fost,
în deceniul al nouălea, deosebit de lentă (consti-
tuind, în 1990, doar 111% faţă de anul 1980). Acest
fapt se manifestă, precum vedem, atât la capitolul
corespundere între volumul investiţiilor realizate
şi a rezultatului final, adică creşterea economică
cantitativă, cât şi în domeniul eficienţei investiţii-
Sporirea volumului producţiei agricole anuale pe categorii de produse în RSSM
în anii 1971-1980
lor propriu-zise. Este un indice grăitor al faptului
că criza din complexul agro-industrial al RSSM
era destul de pronunţată, impunându-se, precum
vom vedea mai jos, reforme radicale în domeniul
gospodăririi ramurii.
La fel ca şi în ansamblu în CAI, dinamica evolu-
ţiei cantitative a volumului producţiei agricole pe
subramuri şi tipuri de produse denotă, pentru
deceniile 8-9 ale secolului al XX-lea, o tendinţă
de creştere lentă, iar în unele domenii – chiar de
stagnare sau descreştere.
Tabelul 3

Ani
Produsul 1971-1975 1976-80 1985 1986 1987 1988 1989 1990
(mii tone)
Cereale 2600 2951 2316,5 1994,2 1951,7 2970,0 3323,2 2538,6
Fructe 786 822 999 1202 1074 865 1176 901
Struguri 1013 1234 654 1222 1040 1122 1037 940
Carne în 176,5 (1970)/
256,6 302,9 327,5 330,8 338,7 355,6 356,9
masă vie 227,6 (1976)
792,0 (1970)/
Lapte 1119,9 1402,0 1397,7 1421,1 1489,7 1548,2 1511,4
681,7 (1976)
Ouă, mln 578,2 (1970)
807,3 1075,4 1118,5 1116,2 1169,2 1154,5 1129,3
bucăţi /681,7 (1976)
(Economia 1990, 225)

Deşi cifrele volumului investiţiilor în agricultu- se folosea doar 1 rublă (iar pentru unele catego-
ră şi ramurile conexe sunt aparent impunătoare, rii de fonduri fixe şi mai puţin), ceea ce ilustrează
dinamica creşterii volumului producţiei agricole cert criza în care a ajuns agricultura republicii (şi
globale era, precum am văzut, destul de lentă, iar a URSS în general) (Бажура 1991, 13-14).
gradul de rentabilitate al acestor investiţii, pre-
Tabelul de mai jos relevă pe deplin starea de fapt
cum am menţionat anterior, era foarte scăzut.
în acest domeniu, iar în mod concret la capitolul
De exemplu, conform afirmaţiilor economistului eficienţei investiţiilor în agricultură, în sensul
moldovean F. Bajura, în agricultură, la fiecare 8 scumpirii costului reproducţiei lărgite a fonduri-
ruble de investiţii capitale, pe la mijlocul anilor lor de producţie în CAI republican.
‘80 pentru extinderea potenţialului de producţie
Tabelul 4
Creşterea costului reproducţiei lărgite a fondurilor de producţie în CAI
creşterea în 1986-1990 în %
1981-1985 1986-1990
Indice faţă de 1981-1985
ruble
Investiţiile capitale pentru o rublă de
2,16 2,9 +34,3
creştere a fondurilor de producţie în CAI
inclusiv în agricultură 3,16 10,5 + 230
din ele pentru 1 rublă creştere a costului
3,00 23,2 + 770
maşinilor şi utilajului
(Бажура 1991, 225)

343
 II. Materiale şi cercetări
Datele din Tabelul 4 reflectă în mod cert că ren-
tabilitatea investiţiilor în agricultură scădea an de
an, fapt ce se manifesta pregnant mai ales în ceea
ce priveşte rentabilitatea investiţiilor în agricul-
tura propriu-zisă, precum şi în dotarea ramurii
cu tehnică şi utilaj. Pe an ce trecea erau necesare
investiţii din ce în ce mai mare pentru a obţine o
creştere semnificativă a valorii fondurilor de pro-
ducţie.
Diminuarea radicală a rentabilităţii investiţiilor
în agricultură, raportat la rezultatul final urmărit
– sporirea producţiei agricole globale şi a renta-
bilităţii este ilustrată şi de analiza acestor carac-
teristici pe domenii concrete. Conform estimări-
lor reputatului economist Silvestru Maximilian,
pentru a majora volumul producţiei agricole pe
ţară cu 31 % (din 1970 până în 1986) a fost ne-
voie să se majoreze de 1,9 ori cheltuielile pentru
irigare, de 2,28 ori – puterea energetică, de 2,51
ori – investiţiile capitale, de 2,57 ori – cantitatea
de îngrăşăminte minerale, de 3,11 ori – fondurile
fixe, de 3,95 ori – consumul de energie electrică
(Maximilian 1989, 2-3). O problemă esenţială în
contextul diminuării continue a rentabilităţii în
agricultură o constituia şi proasta calitate a tehni-
cii şi utilajelor agricole, furnizate de către ramu-
rile industriale de profil. Astfel, în anii 1981-1985,
cheltuielile materiale pentru reparaţia parcului de
maşini agricole au crescut cu 5,5%, pe când parcul
de tractoare a crescut cu doar 1,4%, de combine
– cu 2,21%, de autocamioane cu 2,0%9, depăşind,
în ansamblu, 2,5 până la 3,5 ori rata de creştere a
parcului tehnic. În ansamblu pe URSS, cheltuieli-
le legate de reparaţii alcătuiau anual 7 mlrd ruble,
adică mai mult de 20% (!) din valoarea totală a
tehnicii agricole aflate în dotare la acel moment
(Maximilian 1989, 3-4).
În rând cu rentabilitatea scăzută a investiţiilor
capitale în fondurile fixe, o situaţie asemănătoare
o atestăm şi la capitolul randamentului utilizării
fondurilor fixe deja aflate în funcţiune. Diminua-
rea randamentului fondurilor10 de producţie din
agricultură nu constituia un fenomen apărut că-
tre mijlocul anilor 80. Conform datelor statistice
de care dispunem, acest fapt era atestat deja pe
parcursul a aproape două decenii, afectând grav
ramura şi economia în ansamblu. Astfel, în anii
9
Vezi tabelul 1.
10
Randamentul fondurilor este producţia agriculturii la 1000
de ruble din valoarea medie anuală a fondurilor fixe de pro-
ducţie (cu destinaţie agricolă).
344
1976-1980, ritmurile medii anuale de scădere ale
randamentului fondurilor constituiau în agricul-
tură 9,2%, între 1981-1985 – 4,8% (Молдавская
ССР 1987, 73). Scăderea exponenţială a randa-
mentului fondurilor de producţie a diminuat mă-
rimea dată de aproape trei ori în doar 19 ani: de
la 2101 ruble (în 1970) la 669 de ruble (în 1989)
(Economia 1990, 322).
Per ansamblu, doar în anul 1987, în urma utili-
zării neeficiente şi incomplete a capacităţilor de
producţie date în exploatare între 1981-1985, eco-
nomia naţională a RSSM nu a produs mărfuri în
valoare de 118 mln de ruble (Молдавская ССР
1987, 72).
În contextul coraportării rentabilităţii investiţii-
lor la rezultatul economic final, am remarca, de
exemplu, utilizarea neraţională a mijloacelor de
chimizare a agriculturii (îngrăşămintelor mine-
rale, erbicide şi pesticide) la nivelul colhozurilor
şi sovhozurilor, aceasta cu acordul şi chiar la in-
dicaţiile exprese ale managerilor întreprinderilor
date. Studiile de caz de mai jos scot în evidenţă
faptul, cum o investiţie defectuos gestionată, nu
doar nu duce la rezultatul scontat-sporirea pro-
ducţiei sau productivităţii, ci chiar produce pier-
deri însemnate întreprinderii şi, deci, ramurii.
Studiu de caz nr. 1. Gospodăria Lenin,
r-nul Kutuzov (Ialoveni)
Cauzarea de pierderi plantaţiilor de viţă-de-vie
în urma tratării lor cu fungicide11
La stropirea plantaţiilor de viţă-de-vie din gos-
podăria dată de 1,7 ori pe sezon (la o medie re-
publicană de 6,1 ori), recolta nu a scăzut deloc,
în schimb s-a realizat o economie de 30.000 de
ruble în urma neutilizării toxinelor.
Studiu de caz nr. 2. Satul Varniţa,
r-nul Anenii Noi
Distrugerea prin stropire excesivă a plantaţiilor
de viţă-de-vie
În urma stropirii plantaţiilor de viţă-de-vie cu un
erbicid puternic, au fost pârjolite 100 ha de plan-
taţii viticole (Stoleru 1989, 9-10) Evident că ase-
menea fapte aduceau gospodăriilor pierderi eco-
nomice de nerecuperat. De notat, spre exemplu,
că, la preţurile zilei de azi, plantarea a 100 ha de
viţă-de-vie costă cca 1,5 mln de dolari12.
Produse chimice menite a distruge unele boli de plante.
11
Date oferite de Uniunea Naţională a Producătorilor Agricoli
12
UNIAGROPROTECT.
 O. Zelinschi, Consideraţii asupra stării economice a sectorului agrar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti
Asemenea cazuri constituiau mai mult o regulă
decât o excepţie în perioada analizată. Tocmai de
aceea se impunea cu necesitate reformarea siste-
mului de gestiune a utilizării fondurilor în agricul-
tură. Una din căile de ieşire din situaţia creată ar fi
putut constitui trecerea întreprinderilor agricole la
autogestiune, scoaterea lor de sub controlul exce-
siv al organelor de partid. Într-adevăr, agricultura
este o ramură a economiei, or, economia îşi are le-
gile ei specifice, criteriile politice nefiind neapărat
identice celor economice. Se impunea conştienti-
zarea necesităţii trecerii la metodele economice de
gestiune a unităţilor economice - în primul rând la
cointeresarea materială a managerilor din agricul-
tură în obţinerea rezultatelor finale satisfăcătoare.
Lipsa de cointeresare materială a generat în rân-
dul clasei manageriale sovietice, de-a lungul celor
70 de ani de socialism, un soi de laissez-faire ne-
sănătos şi defectuos pentru economie. Gestionarii
întreprinderilor sovietice de orice gen nu aveau
nici un interes în sporirea productivităţii, eficien-
ţei, atâta timp cât parametrii cantitativi erau res-
pectaţi, iar planul de stat îndeplinit.
Pe lângă investiţiile în fonduri fixe, bugetul uni-
onal subvenţiona direct producătorul agricol, în
primul rând, prin reducerea preţului de cost al
producţiei agricole. Este vorba, de fapt, de sub-
venţionarea directă a pierderilor înregistrate de
sovhozuri şi colhozuri. În URSS, ca şi în celelalte
state dezvoltate ale lumii, agricultura beneficia de
sume importante de bani oferite de către bugetul
de stat producătorilor în scopul eficientizării pro-
cesului de producţie, menţinerii unor preţuri ac-
ceptabile la producţia livrată consumatorului.
După cum remarca publicistul rus Serghei Kara-
Murza, agricultura nu e atât un domeniu (sferă)
de producţie, cât un mod de viaţă. De aceea când
analizăm agricultura sovietică şi constatăm că în
acest sector erau ocupaţi 23 mln de oameni, pe
când în SUA – doar 3 mln, facem o comparaţie
absurdă, sau cel puţin inegală referitoare la efici-
enţa modului de producţie agrar al ambelor state.
În fapt, agricultura URSS oferea posibilităţi de a
lucra pământul şi a trăi la sate pentru 23 de mi-
lioane, iar pe lângă ei pentru încă 80 de milioa-
ne de oameni-membri ai familiilor şi pensionari.
În SUA această cifră era de doar 3 milioane, alte
10 milioane de şomeri din localităţile rurale fiind
nevoiţi să ia drumul oraşelor în căutarea unui loc
de muncă13. Tocmai de aceea, când cercetăm pro-
13
Drept urmare a crizei profunde din agricultură, în Moldova
anilor 2000 situaţia e similară.
blema dotării bugetare a ramurii sus-menţionate,
nu trebuie să trecem cu vederea faptul că sumele
primite de agricultură de la bugetul de stat aco-
pereau nu doar şi nu atât cheltuielile de produc-
ţie ale agenţilor economici, cât şi inclusiv – fapt
foarte important – necesităţile socio-culturale ale
satului sovietic. Să nu uităm că şcolile, grădini-
ţele, căminele culturale din sate erau construite,
în general, din contul alocaţiilor băneşti ale între-
prinderilor agricole, care preluau, astfel, o parte
esenţială a responsabilităţii autorităţilor de stat în
materie de construcţii cu menire social-culturală.
Mergând mai departe pe calea examinării acestei
probleme vom remarca faptul că sumele alocate
anual agriculturii nu erau atât de mari, raporta-
te inclusiv la suprafeţele agricole enorme, aflate
în gestiunea colhozurilor şi sovhozurilor, la nu-
mărul mare de locuitori din localităţile rurale, la
volumul producţiei agricole globale finale14. Spre
exemplu, în 1986, dotările la preţurile pentru ali-
mente au însumat 40 mlrd de ruble - câte 132 de
ruble pe cap de locuitor (Kara-Murza 1993, 2-3).
Cifra este absolut nesemnificativă, raportată la
sumele primite de fermierii americani (în 1986)
– 74 de mlrd dolari, în statele CEE – 75 mlrd de
dolari, în Japonia – 50 mlrd de dolari. La acel
moment (şi situaţia nu s-a schimbat radical), alo-
caţiile pentru agricultură reprezentau mai mult
de 50% din cheltuielile alimentare ale populaţiei
statelor occidentale (în SUA, de exemplu, fiecărui
locuitor îi reveneau, convenţional, câte 200 dolari
compensaţii pentru produsele agroalimentare
consumate).
Am dori să subliniem că, în virtutea condiţiilor
specifice ale structurii economiei URSS, sectorul
agrar – colhoznic şi de stat – al RSSM, nu poate
fi comparat cu sectorul agrar al altor state sau re-
giuni europene: el îndeplinea, precum am men-
ţionat anterior, enorme funcţii socio-culturale în
localităţile rurale. Anume colhozurile şi sovhozu-
rile preluaseră o parte a atribuţiilor statului în do-
meniul investiţiilor capitale în sfera socială, învă-
ţământ. Tabelul de mai jos ilustrează contribuţia
întreprinderilor agricole sovietice la construirea
obiectivelor de menire socio-culturală a localită-
ţilor rurale ale RSSM.
14
Cu menţiunea că dotările de stat nu excludeau defectuoasa
gestionare a lor pe teren, lipsa de profesionalism şi spirit gos-
podăresc în gestionarea acestor fonduri de către administraţi-
ile întreprinderilor agricole.
345
 II. Materiale şi cercetări

Tabelul 6
Investiţiile capitale ale întreprinderilor agricole în baza tehnico-materială a satului

Investiţii, mlrd. ruble

Anii Investiţiile
Investiţiile de menire productivă de menire
neproductivă
ale colhozurilor, sovhozurilor,
Totale de stat
întreprinderilor intergospodăreşti

1971-1975 2,664 1,157 1,507 0,310

1976-1980 3,194 1,669 1,525 0,434

1981-1985 3,259 1,902 1,357 0,510

1986-1990 3,504 1,973 1,531 0,872

(Молдавская ССР 1982, 112; Economia 1990, 333)

Trebuie să remarcăm că, an de an, ponderea in- mare (vezi tabelul de mai jos), căzând cu greutate
vestiţiilor în sfera neproductivă (case de cultură, pe umerii gospodăriilor din ramură, şi aşa aflate
şcoli, grădiniţe, biblioteci etc.) era din ce în ce mai într-o situaţie economică departe de invidiat.

Tabelul 7
Dinamica sferei sociale a colhozurilor, sovhozurilor şi întreprinderilor agricole
intergospodăreşti

Anii 1980 1986 1988 1990

Fondurile fixe
0,563 0,918 1,091 1,172
neproductive, mlrd. ruble
Ponderea fondurilor fixe
neproductive în valoarea totală 9,8 12,3 13,7 13,7
a fondurilor fixe, în %
(Economia 1990, 333)

Implicarea socială mare a CAI făcea şi mai dificil
procesul de reformare a ramurii, deoarece se im-
punea nu atât sau nu doar o reformă de tip eco-
nomic a agriculturii, cât reformarea procesului
decizional la nivel macroeconomic, a modului de
viaţă al satului, a mentalităţii formate în decursul
deceniilor. În orice caz, reforma agriculturii şi a
relaţiilor funciare în RSSM ar fi atins implicit şi
sectorul social din localităţile rurale, afectând vie-
ţile locuitorilor.
Ne-am referit anterior la necesitatea reforme-
lor structurale în CAI sovietic şi republican. O
trăsătură a agriculturii RSSM în perioada so-
vietică, trăsătură care contribuia la diminuarea
rentabilităţii economice a acestei ramuri, o con-
stituia ponderea deosebit de ridicată a produc-
ţiei agricole propriu-zise în structura producţiei
globale realizate de CAI. Astfel, conform tabelu-
lui de mai jos, remarcăm faptul că agricultura15
rămânea a fi ramura absolut dominantă în CAI,
deţinând cca ¾ din numărul mediu scriptic de
angajaţi şi absorbind peste 80% din investiţiile
în CAI.
15
Ramură ce produce o valoare adăugată mică.

346
 O. Zelinschi, Consideraţii asupra stării economice a sectorului agrar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti

Tabelul 8
Volumul şi structura resurselor de producţie în CAI al RSSM în 1990

Resursele de producţie

Denumirea ramurii Costul mijloacelor de Volumul investiţiilor cu

şi sferei Numărul mediu al angajaţilor
producţie (MP) destinaţie productivă

mii în % mln. ruble în % mln. ruble în %

producţia
mijloacelor de
63,8 6,5 533,1 4,8 22,0 2,2
producţie pentru
CAI16
agricultura17 740,0 75,4 7217,3 65,1 812,0 81,2
industria
68,1 6,9 1872,3 16,9 131,0 13,1
prelucrătoare18
infrastructura de
110,0 11,2 1468,3 13,2 35,0 3,5
producţie19
CAI în total 981,9 100,0 11091,0 100,0 1000,0 100,0
(Бажура 1991, 322)

În multe din aceste domenii ponderea producţi- rea ritmurilor sferelor I, III şi IV ale CAI ar fi putut
ei agricole propriu-zise continua chiar să sporească spori simţitor eficienţa şi nivelul productivităţii în
simţitor, fapt ce implică disproporţii în dezvoltarea CAI al republicii.
ramurilor CAI20. Drept ieşire din situaţia creată, la
Reforma structurală necesita investiţii majore
acea perioadă, ar fi putut servi reorientarea rapidă
în componentele industrie şi servicii ale CAI, or,
a agriculturii spre prelucrarea complexă a materiei
acest fapt trebuia realizat, în virtutea specificului
prime agricole şi realizarea ei pe piaţă sub forma
economiei sovietice centralizate şi monopolizate
produsului finit, fapt ce ar fi înlăturat paradoxul
de către stat, din contul bugetelor unional şi re-
lipsei de produse agro-alimentare pe rafturile ma-
publican. Reforma necesita impunătoare resurse
gazinelor în condiţiile supraproducţiei în dome-
financiare. Investiţiile – condiţia esenţială în ve-
niu. Pentru argumentarea parametrilor modelului
derea modernizării ramurii, erau obiectiv limita-
optim al unui CAI modern, ar putea servi şi cifrele
te către mijlocul anilor ’80, şi aceasta din raţiuni
ce ilustrează proporţiile structurale comparate ale
economice concludente. Conform constatărilor
CAI ale statelor europene şi SUA. În SUA, în anii
economistului rus L. Abalkin, către mijlocul ani-
‘80, agriculturii îi reveneau 10% din resursele de
lor ’80 economia sovietică – implicit bugetul – a
muncă, 24,6% din valoarea investiţiilor în ramu-
suferit o serie de lovituri economice şi financiare
ră, cca 30% din valoarea fondurilor de producţie
puternice, atât externe, cât şi de ordin intern. Ele
şi 20% din valoarea de piaţă a producţiei-marfă a
au paralizat, practic, capacitatea financiară şi in-
CAI (Бажура 1991, 16-17). În Marea Britanie agri-
vestiţională a bugetului sovietic21. În primul rând,
cultura ocupa doar 24% din forţa de muncă din
subliniază autorul, este vorba de catastrofa de la
CAI, contribuind cu 26,5% din valoarea producţi-
Cernobâl, lichidarea consecinţelor căreia a costat
ei-marfă a CAI. Drept rezultat, în aceste ţări, la fi-
statul sovietic 8 mlrd de ruble (cca 1,5% din ve-
ecare unitate de producţie produsă de agricultură
nitul naţional al URSS). În rândul al doilea, înce-
(în expresie valorică) sfera prelucrării şi realizării
putul perestroicii a coincis cu scăderea dramatică
producţiei agricole produce de la 1,6 la 4,5 unităţi
a preţului petrolului pe pieţele internaţionale. Ca
nou-produse (valoarea adăugată). Aşadar, creşte-
rezultat, comerţul exterior al URSS a scăzut, în
doar doi ani (între 1985 şi 1987), cu 10%, – de la
16
I-a sferă de producţie. 143 la 128 mlrd. de ruble. Aceasta reprezenta ia-
17
A II-a sferă.
18
A III-a sferă.
răşi cca 2,5% din venitul naţional al ţării. În rân-
19
IV-a sferă – infrastructura logistică, comercială, de deser-
vire etc. 21
Anume bugetului de stat îi revenea sarcina de a aloca mijloa-
20
Problemă aflată la ordinea zilei şi în Republica Moldova la ce financiare în vederea investirii în dezvoltarea potenţialului
începutul mileniului al III-lea. de producţie.

347
 II. Materiale şi cercetări
dul al treilea, diminuarea veniturilor bugetului
unional (implicit, al republicilor), a fost influen-
ţată de reducerea volumului de vânzări al băutu-
rilor alcoolice. Sumar, în doi ani de la începerea
campaniei gorbacioviste antialcoolice, volumul
vânzărilor spirtoaselor s-a redus cu 49%, fapt ce a
avut o influenţă mare asupra scăderii încasărilor
la buget (Абалкин 1989, 19-20).
O mare problemă a CAI are slaba dezvoltare a in-
frastructurii logistice în Uniunea Sovietică, fapt
ce avea majore implicaţii în eficientizarea ramurii
– una care depinde de infrastructura de trans-
port mai mult ca oricare alta. Este bine cunoscut
faptul că una din condiţiile primordiale pentru
buna funcţionare a sectorului agrar este existen-
ţa unei infrastructuri logistice moderne şi dense,
care permite realizarea unui lanţ comod şi rapid
producător-consumator final. Din acest punct de
vedere URSS ceda mult statelor occidentale avan-
sate. Iată câteva exemple: la 1000 km² în URSS
erau 39 de km de şosele, pe când în SUA – 601, în
Franţa – 1364 de km, în Marea Britanie – 1499 de
km, în Polonia – 493 de km (Kara-Murza 1993,
2-3). Remarcăm că slaba dezvoltare a infrastruc-
turii frâna şi mai mult procesul de reformă a ra-
murii şi agrava şi mai mult starea de criză în care
se afla agricultura.
Aceste date ne permit să afirmăm că indicii eco-
nomici scăzuţi în acest domeniu denotau că agri-
cultura moldovenească era în pragul colapsului
economic deja pe la mijlocul anilor ‘80. Iată de
ce nu putem fi de acord cu afirmaţia unor politi-
cieni moldoveni de după 1991, care susţineau (şi
continuă să mai susţină) că vina pentru ruinarea
agriculturii Moldovei cade pe umerii reformato-
rilor post-sovietici ai anilor ‘90. Criza profundă
(şi cifrele prezentate în articol o demonstrează) se
manifesta cu mult înainte de 1991. Reformele în-
cepute de către conducerea unională în anii 1990-
1991 şi luând amploare din 1992, nu au constituit
decât reacţia (deşi întârziată) a mediului politic la
provocările economice.
Soluţiile de ieşire din impas erau diferite. Era ne-
cesar un vast proces de reformare a ramurii, care
trebuia desfăşurat în multiple domenii. Pe lângă
autogestiunea financiară completă a întreprinde-
rilor colective şi de stat, la care s-a recurs în primii
ani de guvernare a lui M. Gorbaciov, o ieşire din
situaţie părea, atunci, arendarea terenurilor agri-
cole, a tehnicii agricole, de către colective, familii
348
şi persoane individuale. Un pas decisiv l-a consti-
tuit ideea înfiinţării cooperativelor în URSS.
Primul pas în vederea ieşirii din criză l-a consti-
tuit reforma legislativă. Astfel, în anul 1986, So-
vietul Suprem al URSS a adoptat Legea unională
„Cu privire la munca individuală”, în care, pentru
prima dată în istoria recentă a URSS, cetăţenilor
sovietici li se garanta dreptul la muncă individu-
ală în toate ramurile economiei naţionale, indife-
rent de forma de organizare: cooperative, asocia-
ţii, etc. (Veştile URSS 1986, 905-906) Un alt act
normativ, datând cu acelaşi an – „Planul de stat
de dezvoltare economică şi socială a URSS pen-
tru anii 1986-1990” (din 19 iunie 1986), stipula
necesitatea implementării de măsuri practice în
vederea dezvoltării iniţiativei şi a spiritului de
antreprenoriat în colectivele de salariaţi (Veştile
URSS 1986, 450) În anul următor – 1987, Con-
siliul de Miniştri al RSSM a adoptat trei hotărâri
revoluţionare privind înfiinţarea cooperativelor
de alimentaţie publică, de deservire socială a po-
pulaţiei şi de producere a mărfurilor de larg con-
sum22 (Veştile RSSM 1987, 298-321).
Măsurile de ordin legislativ în vederea redresării
situaţiei dezastruoase din economia sovietică în
general şi din agricultură în particular au culmi-
nat cu adoptarea, în 1989-1990, a unor acte nor-
mative ce marcau schimbarea de abordare a con-
ducerii de stat în domeniul relaţiilor de producţie
şi de gestiune economică din agricultură. adoptate
în perioada anilor 1989-1990. Ne referim la Ho-
tărârea Consiliului de Miniştri al URSS „Despre
restructurarea radicală a relaţiilor economice şi
de gestiune în complexul agro-industrial al ţării”
(5 aprilie 1989), care prevedea egalitatea în drep-
turi juridice a întreprinderilor colective/ publice
şi a celor individuale (fie că e vorba de întreprin-
derile de fermieri sau de arendă) (Собрание 19-
20, 443), la „Bazele legislaţiei funciare a Uniunii
RSS şi a republicilor unionale” (din 28 februarie
1990), care garanta ţăranilor dreptul la stăpânirea
pe viaţă şi transmiterea prin moştenire a terenu-
rilor aflate în arendă (Veştile URSS 1990a, 147),
precum şi la „Direcţiile principale ale stabilizării
economiei naţionale şi ale trecerii la economia de
piaţă” (din 19 octombrie 1990). Ultimul recunoş-
tea necesitatea implementării reformei funciare
în URSS (Veştile URSS 1990b, 1094-1097). Este
22
Toate din 4 martie 1987, după ce, în a doua jumătate a anu-
lui 1986 şi începutul lui 1987, hotărâri similare au fost adop-
tate la nivel unional.
 O. Zelinschi, Consideraţii asupra stării economice a sectorului agrar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti
un document revoluţionar, am spune noi, deoa-
rece în textul documentului se stipulează, pentru
prima oară de după 1917, noţiunea de reformă
funciară (de fapt, agrară). Referitor la reforma
funciară în context unional, actul stipula că ea nu
poate fi realizată decât prin consultarea populară.
Totuşi, documentul permitea deja vânzarea către
cetăţeni a terenurilor întovărăşirilor pomi-legu-
micole suburbane – prima etapă a reformei fun-
ciare ce avea să urmeze în ţara noastră.
Reforma legislativă nu era, evident, în măsură să
soluţioneze pe deplin criza profundă în care se
găsea agricultura sovietică. Ea constituia nu alt-
ceva decât una din componentele unei mult mai
vaste reforme ce se impunea în acea etapă: im-
plicarea cetăţenilor în soluţionarea problemelor
ramurii şi economiei în general. Se impuneau şi
măsuri radicale din partea statului, or, anume
statul era unicul proprietar al fondului funciar
(şi gestionar a cca 97% din pământurile ţării) şi
al mijloacelor de producţie din CAI, principalul
producător agricol, principalul investitor în do-
meniu. Anume statului îi revenea misiunea de
a-şi asuma răspunderea pentru reforma structu-
rală a CAI, pentru aducerea în ordine a procesului
investiţional şi post-investiţional, pentru sporirea
calităţii manageriale a responsabililor de admi-
nistrarea bunurilor materiale din ramura dată,
pentru susţinerea iniţiativelor cetăţenilor. Ultima
sarcină trebuia să completeze reforma legislativă
despre care am relatat mai sus. Unele rezultate au
fost atinse. Către 1990, cca 53% din întreprinde-
rile agricole din RSSM lucrau în bază de arendă
(Слипенький, Бодур 1991, 2-5)
Reforma legislativă nu a fost suficientă şi, forma-
lizată şi birocratizată la nivel local, nu a fost în
măsură să aducă, într-o perioadă scurtă de timp,
rezultate.
Procesul de reformă în CAI moldovenesc – urma-
re a conştientizării stării de criză din acest dome-
niu – s-a dovedit a fi, de la bun început, din 1985,
unul deosebit de dificil şi anevoios. Agricultura
RSSM – parte componentă a agriculturii uniona-
le, se afla, pe la mijlocul anilor ‘80 ai secolului tre-
cut, într-o profundă criză economică, cu profun-
de implicaţii sociale. Criza a pătruns în multiple
domenii, direct sau indirect legate de agricultură,
afectând deopotrivă toate nivelurile societăţii,
cel mai important fapt fiind filozofia procesului
decizional la nivel macroeconomic, unional şi
republican. Subordonarea excesivă a economi-
cului faţă de deciziile politice luate la Moscova,
plasarea PLANULUI mai presus de raţiunile eco-
nomice, neluarea în calcul a specificului regional
în dezvoltarea ramurii; gestionarea defectuoasă,
adesea neprofesionistă, a investiţiilor la nivel de
întreprinderi agricole – aceasta în condiţiile unor
masive şi costisitoare investiţii venite de la buge-
tul, şi aşa limitat, al URSS; cheltuielile ridicate de
producţie; ponderea mare a producţiei agricole
propriu-zise în ansamblul CAI – fapt ce o făcea
puţin productivă, generatoare a unei valori adău-
gate scăzute; lacunele mari în asigurarea circula-
ţiei producţiei agricole în economie – de la produ-
cător până la consumatorul final – fapt ce sporea
enorm pierderile înregistrate în ramură; lipsa
cointeresării materiale faţă de rezultatul final al
activităţii, atât din partea angajaţilor, cât şi din
partea conducătorilor; lipsa capitalurilor în inte-
riorul ţării23 – asta în cazul în care s-ar fi încercat
privatizarea rapidă a patrimoniului agro-indus-
trial; necesitatea reformării mentalităţii omului
sovietic, în ultimă instanţă, om care trebuia învă-
ţat să vrea să muncească altfel – susţinut de către
stat, prin măsuri economice, juridice etc. – toate
acestea constituiau, în acea etapă, probleme prac-
tic imposibil de depăşit pentru stat şi societate.
Încercările de reformare formală a maşinăriei
complexe care era complexul agro-industrial, cal-
chiind experienţa statelor occidentale – cu vechi
tradiţii de agricultură capitalistă – nu s-au soldat
cu succes. Criza era mult prea profundă. Precum
am menţionat anterior, reforma a început prin
adoptarea de măsuri formale, legislative şi decla-
rative, crezându-se că prin reformarea legislaţiei
se va reuşi scoaterea din criză a economiei. Cre-
dinţa în faptul că elaborarea normelor juridice
ce ar reglementa noile relaţii de proprietate şi
eliminarea restricţiilor în materie de activitate de
antreprenoriat va genera automat prosperitate
economică şi bunăstare pentru fiecare cetăţean
s-a dovedit a fi un mit. Practica anilor 1990-1991,
dar în special a anilor ‘90, a demonstrat că nu tre-
buie să ne facem iluzii în ceea ce priveşte efectele
miraculoase ale privatizării proprietăţii. Ca pro-
ces economic, dar şi istoric, criza şi reforma din
agricultura moldovenească (parte componentă a
agriculturii sovietice) s-a dovedit a fi cu mult prea
23
În situaţia în care statul era unicul proprietar al patrimo-
niului de producţie şi al mijloacelor financiar-creditare din
economie.
349
 II. Materiale şi cercetări

complexă pentru a fi soluţionată prin mijloace le- miei sovietice în general. Acest fapt a început să se
gislative şi reformatoare de suprafaţă. manifeste pregnant începând cu anul 1990, când
a devenit absolut evident că, în „înfloritoarea”
Parafrazându-l pe Mihail Gorbaciov, am putea
Moldovă de pe tejghelele magazinelor au început
afirma cu certitudine că, spre a doua jumătate a
să dispară produsele de primă necesitate: carnea,
anilor ‘80 „procesul a demarat”, însă direcţia în
laptele, pâinea etc. Efectele sociale ale crizei le re-
care evolua agricultura în acea perioadă era deja
simţim până în prezent.
una care ducea spre colapsul ramurii şi a econo-

Bibliografie

Bajura et al. 1991: F. Bajura, I. Bodur, E. Zaiţev, O. Griţiuc, D. Avrumţoi, Organizarea gospodăriilor agricole
competitive în condiţiile economiei de piaţă (Chişinău 1991).
Economia 1990: Economia naţională a RM. 1990 (Chişinău 1991).
Economia de piaţă 1991: Economia de piaţă: riscul inevitabil. Basarabia, 3 martie 1991.
ESM 1981: Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol. VIII (Chişinău, 1981).
Kara-Murza 1993: S. Kara-Murza, Satul pe care-l distrugem astăzi. Pământ şi oameni, 15.05.1993, 2.
Maximilian 1989: S. Maximilian, Există alternative. Moldova 4, 1989, 2-3.
Stoleru 1989: I. Stoleru, Să purcedem la fapte. Moldova 5, 1989, 9-10.
Veştile RSSM 1987: Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti 5
(Chişinău 1987).
Veştile URSS 1986: Veştile Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste 47 (Moscova 1986).
Veştile URSS 1990a: Veştile Congresului Deputaţilor Poporului şi ale Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor
Sovietice Socialiste 9 (Moscova 1990).
Veştile URSS 1990b: Veştile Congresului Deputaţilor Poporului şi ale Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor
Sovietice Socialiste 44 (Moscova 1990).
Абалкин 1989: Л.И. Абалкин, Что посеем, то и пожнем. Гласность. Насущные вопросы и необходимые
ответы (под ред. В.А. Старкова) (Москва 1989).
Бажура 1991: Ф.Д. Бажура, Интенсификация использования ресурсного потенциала республиканского
АПК (Кишинёв 1991).
Белизова 1991: З.Ф. Белизова, Аренда – важнейшее направление преобразования государственного хо-
зяйства. В сб.: (отв. ред. Л.В. Никифоров) Аграрные отношения. Выход из тупика (Москва 1991).
Вершинин 1991: А.А. Вершинин, Аграрная реформа. Переход к рыночным отношениям (Новосибирск
1991).
Веселовский, Виноградов 1991: С.Я. Веселовский, В.А. Виноградов, От хозяйственного абсолютизма к
рыночной свободе: наше «открытие» приватизации. Практика хозяйствования и управления 7, Москва,
1991, 22-29.
Коровко 1991: П.А. Коровко, Использование паевых и акционерных отношений в сельскохозяйствен-
ных предприятиях. В сб.: (отв. ред. Л.В. Никифоров) Аграрные отношения. Выход из тупика (Москва
1991).
Круковский, Тихонов 1989: А. Круковский, В.А. Тихонов, Уроки прошлого и настоящего. В сб.: (отв.
ред. В.А. Старков) Гласность. Насущные вопросы и необходимые ответы (Москва 1989), 31-42.
Круковский, Тихонов 1989а: А. Круковский, В.А. Тихонов, Что мешает аренде? В сб.: (отв. ред. В.А.
Старков) Гласность. Насущные вопросы и необходимые ответы (Москва 1989), 42-49.
Молдавская ССР 1982: Молдавская ССР (цифры и факты) (Кишинёв 1982).
Молдавская ССР 1985: Молдавская ССР в цифрах в 1985 году (Кишинёв 1986).
Молдавская ССР 1987: Молдавская ССР в цифрах к 1987 году (Кишинёв 1988).
Орловская 1991: С.К. Орловская, Перемены в организационной и управленческой структурах агропро-
мышленного комплекса. В сб.: (отв. ред. Л.В. Никифоров) Аграрные отношения. Выход из тупика (Мос-
ква 1991).
Слипенький, Бодур 1991: В.Н. Слипенький, И.Д. Бодур, Арендные отношения в агропромышленном
комплексе Республики Молдова (Кишинев 1991).
Собрание 19-20: Собрание постановлений правительства СССР, 19-20 (Москва 1989)

350
 O. Zelinschi, Consideraţii asupra stării economice a sectorului agrar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti

Considérations sur la situation économique dans le secteur agraire

de laRépublique Socialiste Soviétique de Moldavie dans la seconde moitié
des années ‘80 du XX-ème siécle

Résumé
Commençant par les années ’60 du dernier siècle, la politique agraire du Parti Communiste de l’Union Soviétique
dans la République Socialiste Soviétique de Moldavie s’était axée sur la consolidation des liaisons de production
entre l’agriculture et l’industrie, tant du point de vue administratif, que technologique (par la création des flus
productifs integrés). En RSSM, l’integration s’est déroulée tant dans le secteur collectivisé (les kolkhozes), que
d’état (les sovkhozes). Les investissements permanentes dans la branche ont mené à l’augmentation continue du
volume de la production agricole. L’évolution positive du point de vue macroéconomique dans le CAI pendant les
années ’60-70 avait comme contrepartie un complèxe entier de problèmes, dont le plus important se trouvé dans
la philosophie de décision dans l’Etat soviétique. Un autre problème était la manque d’efficacité dans la gestion des
investissements dans la branche, ou même d’une manifestation d’une attitude incompétente des dirigeants sovié-
tiques dans la gestion de la branche en général. Les indicateurs éconimiques très bas démontre la crise profonde
dans laquelle c’est trouvé le CAI de la RSSM vers la période analysée. Le but principale de l’article ci-dessous est
d’argumenter par des données concrètes la justesse de l’affirmation sus-mentionnée. Evidement, on ne pretend pas
a l’exhausivité à cet égard. L’article ci-dessous présentera quelques traits essentiaux du processus de crise dans le
CAI de la RSSM dans la période analysée.

Общая характеристика экономического положения в аграрном секторе

Молдавской Советской Социалистической Республики во второй половине
80-х гг. ХХ в.

Резюме
Начиная с 60-х гг. прошлого века, аграрная политика КПСС в МССР основывалась на консолидации про-
изводственных отношений между сельским хозяйством и промышленностью. Это происходило не только с
территориальной, но и с технологической точек зрения – путëм формирования единого производственно-
го цикла. В МССР интеграция происходила как в колхозном, так и в государственном (совхозном) секторах
сельского хозяйства. Постоянные инвестиции в данную отрасль привели к значительному росту валового
сельскохозяйственного производства. Однако за внешне благополучным положением дел в данной отрас-
ли, особенно к началу 80-х гг., в сельском хозяйстве МССР начали проявляться значительные проблемы.
Это касалось, в первую очередь, философии принятия решений и экономического менеджмента в советском
государстве, а также отсутствия эффективности инвестиций в сельское хозяйство и проявления откровенно
бесхозяйственного отношения руководителей разного уровня к АПК в целом. Большая часть инвестиций
направлялось на покрытие текущих расходов и потерь сельхозпредприятий. Это является ничем иным как
проявлением глубокого кризиса в АПК МССР (и СССР в целом), начавшегося задолго до горбачëвской пе-
рестройки. Целью данной статьи является подтверждение фактами и конкретными цифрами наличия кри-
зиса в АПК МССР уже к середине 80-х гг. ХХ в.

03.12.2007

Octavian Zelinski, Universitatea de Stat din Moldova, str. Al. Mateevici, 60, MD-2009, Chişinău, Republica Mol-
dova, e-mail: octavian.zelinski@opentechnet.net

351