Dinu, Mihai COMUNICAREA : repere fundamentale Edifia a Il-a BCU Cluj-Napoca Redactor: ISABELA POPOVICIU Coperta: MARIANA PAVELESCU SUMANARU (llustratia copertei reproduce pictura ,ULEI PE " UUBOV POPOVA (1889-1924) CUVANT INAINTE Comunicarea - un cuvant aflat astazi pe buzele tuturora, inrudita etimologic cu o stafie care, potrivit unui manifest de frisonant& amintire, incepea in urm cu vreun secol si jumétate sé bantuie prin Europa, comunicarea s-a dovedit, in cele din urm8, mai puternic& decat aceasta, Comunismul s-a strduit din risputeri ca, desi milita, 8a teori , pentru solidaritate social: npiedice comunicarea dintre oameni, atomizind societatea si ingrddind, pe diferite cai, accesul la informatie. Zadarnic. O carte a lui Bernard Miege, tradus recent si in romaneste, e intitulata, pe bun dreptate, Lumea cucerita de comunicare O alta, a lui Ignacio Ramonet, se cheama insa Tirania comunicarii Doua fefe ale medaliei; pe avers, in locul pajurei, porumbelul c&lator, purtitor de vesti bune, mesager al intelegerii intre oameni; pe revers ins, chipul unui oricand posibil Big Brother, cAruia tot progesul mijloacelor de comunicare ji pune la dispozitie instrumentele controlului si ale manipularii, S& ne temem de comunicare? fn inchisori si lagare, nenumérati semeni de-ai_ nostri -au. pus viefile in pericol pentru a comunica intre ei sau cu cei din afara spatiului concentraionar. Fiindc& fri comunicare e peste putinta si tries Te potilipsi o vreme sau pentru totdeauna de cuvantul scris si chiar de cel rostit, dar nu si de alte nenumarate forme ale comunicarii’ un suras, oglindirea in privirile unei fii murmurata, rugaciunea, Numai intelegnd exact natura si virtutile comunicarii, devenim consti masura in care depindem de ea. La fel cum planta e ficut& din lumina, c&ci nu ar fi putut exista in afara fotosintezei, persoana umanii e ficuti din comunicare. Ne-am fi putut oare numi oameni in absenta oric&rui schimb de mesaje cu alte fpturi asemeni noua? intrebarea e, fireste, retoricaExtensiunea si varietatea ipostazelor comunicarii obligd insé la o selectie, Aga se face c& majoritatea cArfilor care apar pe aceasti tema privesc subdomenii strict delimitate: comunicare mediaitica, comunicare organizational, tehnici argumentative, pragmatici lingvistici, kinezica, proxemicd. in cei mai bine de trei ani care au trecut de la aparitia primei editii a lucrarii de faya, bibliografia de limba romana a domeniului s-a imboga it cu un mare numar de asemenea volume, constind atat in traduceri din autori strdini, cat si in contribufii romanesti originale. Fie cd se adreseaz specialistilor din domenii precum relatiile publice, presa, publicitatea, marketingul, fie cd urmarese initierea publicului larg in cateva dintre strategiile comunicafionale cele mai utile in raporturile interumane, acestea prezinta ins, aproape fird exceptie, acelasi caracter sectorial Avand la baz cursul de teorie a comunicarii Cartea de fafa urmareste un obiectiv diferit pe care autorul il fine de mai bine de un deceniu la Universitatea din Bucuresti, ea incearca, fra a aspira la exhaustivitate, si acopere un spectru cat mai larg de aspete ale atat de diversei problematici comunicafionale. Incursiunile in filozofie, istorie, etologi », Matematicd, tehnica, pictur, muzicd, teatru, cinematograf si chiar, spre final, in teologie nu constituie aici doar simple exemplificari ilustrative, ci insdgi esenfa demersului auctorial Tocmai inexistenfa inca, pe piaja romaneasc& de carte, a unei alte abordari de acest gen, precum si epuizarea rapida a celor trei tiraje ale primei editii au determinat Editura Algos si igi asume sarcina reeditirii lucrarii, Rog conducerea editurii si pe redactorul de carte, doamna Isabela Popoviciu, s& vada in aceste randuri gi o expresie a recunostintei mele Autorul Octombrie 2000 Extensiunea si varietatea ipostazelor comunicarii obliga insi la o selectie. Asa se face c& majoritatea cartilor care apar pe aceasti tema privese subdomenii strict delimitate: comunicare mediatica, comunicare organizafionala, tehnici argumentative, pragmatic& lingvisticd, kinezica, proxemica. in cei mai bine de trei ani care au trecut de la apar a primei editii a lucrarii de fata, bibliografia de limba romani a domeniului s-a imbogifit cu un mare numar de asemenea volume, constind atat in traduceri din autori strdini, cat si in contributii romanesti originale. Fie ca se adreseaz specialistilor din domenii precum relafiile publice, presa, publicitatea, marketingul, fie c& urmarese initierea publicului larg in cateva dintre strategiile comunicationale cele mai utile in raporturile interumane, acestea prezinta ins, aproape fara exceptie, acelasi caracter sectorial Cartea de fafa urmareste un obiectiv diferit, Avand la bazA cursul de teorie a comunicarii pe care autorul il tine de mai bine de un deceniu la Universitatea din Bucuresti, ea ycearca, fir a aspira la exhaustivitate, si acopere un spectru cit mai larg de aspete ale atat de diversei problematici 2comunicafionale, Incursiunile in filozofie, istorie, etologic, matematici, tehnicd, picturi, muzica, teatru, cinematograf si chiar, spre final, in teologie nu constituie aici doar simple exemplificari ilustrative, ci insisi esenfa demersului auctorial Tocmai inexistenfa inca, pe piafa romaneascd de carte, a unei alte abordari de acest gen, precum si epuizarea rapida a celor trei tiraje ale primei editii au determinat Editura Algos s& isi asume sarcina reeditirii lucrarii, Rog conducerea editurii si pe redactorul de carte, doamna Isabela Popoviciu, si vada in aceste randuri si o expresie a recunostinfei mele. Autorul 1, COMUNICAREA: DIFICULTATILE UNEI DEFINITIL De la Aristotel incoace, intocmirea unui tablou general al stiinfelor continu’ si constituie un proiect mereu deschis, Caci, pe misura progreselor cercetarii stiintfice, se ivese nu numai necesitatea definirii unor domenii si discipline noi, ci si cerinta reconsiderarii periodice a raporturilor reciproce dintre cele existente (modificarea frontierei dintre fizicd si chimie, o data cu descoperirea suportului microfizic al proprietatilor macroscopice ale substanfelor, e poate exemplul cel mai la indemana pentru al oricarui ilustrarea acestui proces). De aici caracterul provizoriu, vesnic susceptibil de revizuiri, demers taxinomic, ceea ce nu pare a fi ins& de natura si demobilizeze initiativa, specific umana, de a opera clasificari oriunde este ceva de clasificat. Se cauti astfel, in continuare, criteriile cele mai judicioase de delimitare a domeniilor cunoaster , activitate in care argumentele de ordin filosofic cedeazi astizi tot mai mult locul celor tinand de logica interna a stiinfelor insesi. Dar pentru ca acest partaj inter disciplinar s4 poata avea loc, o premisi indispensabila este ca obiectul fiecirei stiinfe sé fie precizat fira echivoe. © atare conditie pare atat de elementard incat s-ar zice c& ea nici nu ar mai trebui adusé in discutie. $i totusi, de cand lumea, au existat discipline care au intimpinat dificultati deloc neglijabile in a-si circumscrie domeniul si in a-si explicita obiectul de cercetare. Este evident, de pilda, cA geologului sau lingvistului le e cu mult mai usor sa explice cu ce se ocupa decét filosofilui sau matematicianului, Pentru acestia din urma, definirea propriului obiect de studiu ridica probleme atdt de delicate incat tinde s@ se transforme ea insasi intr-o ramura de cercetare distincta (subordonata, respectiv, gnoseologiei, in primul caz, si metamatematicii, in cel de al doilea), cli In ceea ce priveste relativ recenta teorie a comunicarii, tocmai aparenta claritate a denumirii noii discipline s-a dovedit a ascunde o capcana, intrucat aducea cu sine intreaga incdrcatura de ambiguitaji si conotafii acumulate de-a lungul vremii de cel de al doilea termen al sintagmei, intr- adevar, aflat intr-o spectaculoasa crestere de popularitate, atat in limbajul uzual cat si in terminologia tunor tot mai diverse domenii ale stiinfelor sociale (si nu numai), conceptul de comunicare deruteaz 3