Rugaciunea este, prin excelent, vorbi- rea omului cu Dumnezeu. Despre fiecare persoanii se presupune ca are o fati. Fata este acea latura a persoanei prin care res- pectiva persoand se intoarce catre ceva sau catre cineva. Din acest punct de ve- dere si Dumnezeu are o fata si stim aceasta chiar de la psalmistul David: »Nu-ti intoarce fata ta de la mine”. Asa incat, de cate ori omul isi intoarce fafa c&tre Dumnezeu, pentru a intra in co- muniune cu Dansul, Dumnezeu isi in- toarce si El fafa, in asa fel incat, duhov- niceste vorbind, cele doua entitati, cele doua persoane - persoana lui Dumnezeu si persoana omului - se intalnesc fafa catre fata. Este, deci, o convorbire direct sicare, pina la ura, duce la comuniune. Dac& rugaciunea nu are o finalitate si nu se topeste in aceast comuniune, nu este 0 rugiciune adevarati, ci e mai mult ‘oconventie. Rugaciunea face parte din viata spi- ritualé a omului, dar ag vrea si aici si fac 0 oarecare delimitare, pentru ca si eliminam, pe cat este posibil, confuziile 5terminologice. In mod obignuit se vor- beste despre o viafi materiala si o viati spirituala a omului. Aceasti distinctie se facea chiar si-n vremea comunismu- lui ateu, dar prin viafa spirituala se in- felegea, in special, cultura sau ceea ce nu fine neaparat de activitatea material’, ceea ce nu fine de plug sau de fabric’; 0 viafa raportata mai mult la intelect. Distinctia trebuie facut’ mai intai terminologic: , spiritual” vine de la ,spi- ritus”, ,,vita spiritus’, care inseamn& viata spiritual, sufleteasca. Dar in limba romana avem un alt cuvant care defi- neste mai bine cea ce vrem noi si infe- legem prin viata spirituala. Pentru ca aceasta este mai mult decat cultura si trebuie sa fie mai mult decat cultura. intr-o pagina frumoasa, pe care o ra- portez neaparat la Noica, un Constantin Noica care se ancorase gi se plafonase de culturi, Andrei Plesu, nemultumit de aceasta plafonare, a spus: ,, Vreau si ma ancorez in ceea ce este mai mult decat cultura, pentru c& un om de cul- tura nu este altceva decat o imensa bi- bliografie. Eu vreau sa fiu mai mult decat bibliografie. Si, pentru a fi mai mult decat aceasta, trebuie sA ma ancorez in viata spiritual”, Dar vine, la un moment dat, Alexandru Paleologu si spune: ,Mie mi se pare foarte general si foarte confuz acest termen: spiritual, spiritualitate. Ce este aceea?” Mai tarziu a revenit, pentru c& a aprofundat aceasta problema si si-a dat seama ci nu este o vorba goal sau nu este 0 vorba conventional aceea de ‘aavea o viata spirituala si de a te ancora in spiritualitate. Oricum, este mai mult decat cultura. Avem un alt termen, care este in aparenta sinonimul Lui , spirit”: ,duhul”. Aceste doua cuvinte, unul fiind de sor- ginte latina si unul de origine slavona, par sa fie sinonime prin derivatele lor, dar, de fapt, nu este deloc aga. Pentru cA spiritul da spiritualitate, iar duhul da duhovnicia. Duhovnicia este altceva sau mult mai mult decat spiritualitatea. Spiritul da spiritualul. Un om spiritual poate s& fie si un om care face glume. De aceea viata spiritual este mult mai usin decat viafa duhovniceaseé, iar ru- gaciunea face parte nu din viafa spiri- tual’, ci din viata duhovniceasca. Acest lucru este foarte important de refinut!Sfantul Apostol Pavel face o distincfie neta fntre omul, spunem noi, firesc, dar intr-o traducere foarte originala este omul psihic - ,psihicos”, ,antropos psihicos", si onde thoenicesetierttt-m’ dact uneori fac recursuri la filologie, dar a: vrea sa fiu cat se poate de explicit, aed a face distinctia corect’ intre omul psihic si omul duhovnicesc). in toata doctrina sa, Sfantul Apostol Pavel nu da foarte mulfi bani pe omul psihic, pentru ci psihicul este partea labila a omului Psihicul determina chiar si pasiunile ee nale, care se infiltreaza in noi, $i avem, fnirio fupdchune idea td/Ge unl din Segal Parinfi, un fragment in care ne rugim lui Dumnezeu si ne indeparteze de relele care se lucreazA cu gandul inla- untrul trupului nostru, Deci psihicul poate s& lucreze raul si poate si activeze chiar asupra trupului, determinand pasiuni carnale gi vinovate. Psihicul, in genere, aga cum am mai spus, este partea labild, partea schimbatoare a omului si ce dintre noi stim ca starea psihica se poate schimba de la oré la ora, in functie si de vremea de afara, si de atmosfera din casi, de somnul pe care I-ai facut sau nu 8 ai facut, de mancarea care fi-a placut sau nu fi-a plicut, de ambianja imediata sau mai indepartata Sfatnul Pavel il vede pe om ca pe un ins cu foarte multa statornicie, iar sta” tornicia i-o da duhul si prin aceasta el devine om duhovnicesc. Duhul repre- yint’ permanenfa omului si, mat ales, ftajul superior, prin care el poate si intre in comunicare si in comuniune cu Dumnereu. De aceea, Sfantul Apostol Pavel creeaza o ierarhie stratificata va Joric a parfilor omului, ageznd trupescul a nivelul de jos, psihicul deasupra acestuia, apoi duhovnicescul, iar dea- supra tuturor noeticul, de la termenul grecesc ,nous”, care este tradus prin ,intelect”, ,rafiune”, _inteligenta”. Este partea cea mai find, cea mai rafinata a ifletului, prin care omul duhovnicesc, in starea de extaz, intra in comuniune cu Dumnezeu. Dar, mal mult decat starea de extaz - pentru ci extazul este revar- sarea insului in afara lui - se afla starea Ge entaz, care este inmanuncherea insulul in interiorul sau, aga ineat omul cu ade- varat duhovnicesc depaseste si etajul psihicului si pe cel all duhovnicescului, °intrand in acela al Noeticului, adicd de Jegatura imediata cu Dumnezeu. La acest nivel chiar rugaciunea devine inutila, pentru ca starea de rugiciune nu mai este o convorbire cu Dumnezeu, ci participarea sfantului - cici despre el este vorba - la Dumnezeu, indumne- zeindu-se prin participare la harul lui Dumnezeu. Facand aceste precizari nu inseamna cd rugaciunea, parte din viata duhovniceascd a omului, este o con- templafie, pentru ci ea este altceva decat contemplatia, care implicd. mai mult intelectul. Rugaciunea este activa, lu- cratoare, iar Evagrie Ponticul, unul dintre parinfii cei mai importangi ai crestinis- mului, spunea, la un moment dat, cé vTugaciunea este folosirea cea mai au- tenticd si mai buna a intelectului”, Ea nu Se poate face fara participarea intelec- tului, adica 4 infelegi rugiciunea, si ti-o asumi prin infelegere, pentru ca; altfel, ea devine mecanicd si nu mai este rug. ciune, ci doar o simpli deprindere. De aceea trebuie sa evittim prezumtia ca rugaciunea nu ar face parte din viata Practica a omului, ci numai dintr-o stare a lui statica. 10 Sfantul Apostol Iacov, in epistola sa, vorbeste despre cei care trebuie si cheme preofii pentru a face rugiciuni celor bolnavi, spunand ca: , Mult poate ruga- ciunea dreptului”. Corect este: ,mult poate face rugiciunea dreptului cea lu- cratoare”, in care ,,cea lucratoare” are valoare de apozitie, adic& defineste sau redefineste ceea ce s-a spus inainte. Rugiciunea dreptului este, prin definitie, lucratoare, este un izvor dinamic, care curge, care vine de undeva si care te ali- menteaza. Rugaciunea este, astfel, un factor activ, desi se petrece in absoluta intimitate a eului duhovnicesc. In cele ce urmeazi as vrea si ma refer la una dintre modalitaile de rug’- ciune, adicd din cele doua: rugaciunea colectiva si rugiciunea personal. Nu voi vorbi despre rugaciunea in comun, pe care 0 cunoastem din biserica, din viata noastra liturgicd. Dar Mantuitorul Hristos a introdus, prin exemplul personal, intai aceasti rugiciune - personala. Chiar a mers panda acolo incat, ca sa-i trezeascd pe contemporanii sai, a negat valoarea rugaciunilor publice, pe care obisnuiau fariseii sA le faca prin piefe, pe strazi gi npe la raspantii, A osandit un astfel de mod de a se ruga, dar nu a osandit, in schimb, rugaciunea din templu, pe care a facut-o si El, si-o faceau si Apostolii, in repetate randuri, ins’, ne spun Sfintii Evanghelisti, Mantuitorul Hristos, din cand in cand, se retragea in loc deosebi, adica in loc deosebit, departe de ucenicii Sai, si mergea fie intr-un munte, fie intr-un pustiu, ca sd se roage. Toate acestea pentru a intra intr-o co- muniune foarte apropiat& cu Parintele ‘Sau ceresc. De altfel, ca Dumnezeu, nu Se despartise de Tatal, dar simtea nevoia, periodic, prin rugiiciune directa si per- sonal - pentru ca lisus e 0 persoand, iar Tatal Sau ceresc e tot persoana - si comunice. Chiar gi atunci, inainte de Patimi, in gridina Ghetsimani, cand se gasea impreuna cu ucenicii, i-a lasat pe acestia singuri si Sa indepartat la un numar de metri, asa incat s& nu poata fi auzit, pentru a se ruga cu voce tare, in intimitatea singuratafii Lui. Acest exemplu a fost urmat si de Sfintii Apostoli si, apoi, de Sfinfii Parinti, cultivat fiind pana in zilele noastre. Este gresit si se creada ca partici- parea numai la viafa liturgicd si la ru- gaciunea liturgica este suficienta pentru un crestin. Daca viata crestinului ny cul- tiva si rugaciunea personal, acesta nu este un crestin adevarat sau intreg, Jar locul pentru rugiciunea personala i] ‘cunoastem tot de la Mantuitorul Hristos: Intra in camara ta - adic’ in odaia ta - si roaga-te singur acolo, pentru ca sa te vada doar Dumnezeu, Cel ce este intr- ascuns”, Tu ascunde-te de oameni, stai de vorbs cu Dumnezeu, pe Care nu-l vad oamenii si, in felul acesta, vei rea~ liza aceasti rugiciune adevarati! Cu tofii cunoastem Liturghia, dar s4 stiti ci din Liturghie face parte aceasta rugiciune. Aici fac o mica paranteza, finand.s& mentionez ca in Liturghie exist{ si o parte nevazuta, pe care credinciosii din biserica nu o vad niciodata si nu o aud. Ea se numeste Proscomidie si, de fapt, este partea pregatitoare a ceea ce se vede. In fiecare altar se gaseste, in partea stanga, © firida, care se cheama proscomidiar, si unde se gasesc pregatite painea, vinul si apa din care se pregitesc Sfintele Taine.