You are on page 1of 21

RAPORTAREA

LIBERTĂŢII RELIGIOASE

LA ORDINEA PUBLICĂ ŞI LA BUNELE
MORAVURI

ÎN CONSTITUŢIILE ŢĂRILOR DIN
UNIUNEA EUROPEANĂ

Constituţiile garantează libertatea cultelor,
dar această libertate nu trebuie să lezeze
ordinea publică și bunele moravuri.
În limbajul juridic, “ordine publică” înseamnă o stare socială în care
liniştea, pacea şi securitatea publică nu sunt tulburate.
În cadrul ordinii juridice, termenul vine să caracterizeze câteva reguli
care se impun cu o forţă particulară şi care uneori sunt numite chiar
“dispoziţii de ordine publică”.
Normele privind ordinea publică sunt imperative si corespunzând în
ansamblu exigenţelor fundamentale (sociale, politice, etc.) .
Ele înglobează şi conţinutul expresiei “bune moravuri”.

în funcţie de ţară. Prin “bune moravuri” se înţelege ansamblul de reguli impuse de către morala socială. conţinutul expresiei a fost modificat. . receptate într-un timp sau un loc dat. ajungându-se la situaţii delicate . care în paralel cu “ordinea publică” constituie o normă de referinţă după care comportamentele sunt apreciate . de cultură şi tradiţii. În decursul timpului.

într-o altă ţară să fie considerat un drept câștigat . S-a ajuns ca ceea ce într-o ţară contravine bunelor moravuri şi ca atare provoacă scandal public.noţiunea de “bune moravuri” fost laicizată limitele de aplicare a acestei norme sunt stabilite de către judecător.

În literatura de specialitate se vorbeşte despre •  “atentat la bunele moravuri.se referă. proxenetismul etc. în sens pozitiv. adulterul. •  acte de imoralitate (violul. la menţinerea unei linişti sociale caracteristică Statului de drept sau. Noţiunea de “ordine publică” . acostarea şi seducerea minorilor. .). -la evitarea unor cazuri de tulburare a acestei “păci sociale”. •  pedepse corporale exagerate revendicate ca mod de educaţie. ultrajul public la pudoare.

. fără a fi exonerat de responsabilităţile ce îi revin în virtutea legii”.   Articolul 6 paragraful 1 din Constituţia Olandei (17 februarie 1983) dispune că “fiecare are dreptul de a-şi manifesta liber convingerea. articolul 1 aliniatul 1 al legii din 9 decembrie 1905. individual sau în comuniune cu alţii. sub rezerva singurelor restricţii date în interes public”. precizează: “Republica asigură libertatea de conştiinţă. Ea garantează liberul exerciţiu al cultului. privind separaţia dintre Biserică şi Stat în Franţa.Unele State au prevăzut în legislaţia lor posibilitatea restrângerii acestor libertăţi pentru cauze de interes public.

adulterulacostarea şi seducerea minorilor. . fie în public. alături de noţiunea de “ordine publică”. Constituţia italiană precizează în articolul 19 că “fiecare are dreptul de a face liber profesiune de credinţă religioasă. fie individual. prin aceasa înţelegându-se acte de imoralitate : violul. În literatura de specialitate se vorbeşte despre “atentat la bunele moravuri.În prevederile constituţionale ale unor ţări. individual sau colectiv. ultrajul public la pudoare. de a împărtăşi altora şi de a practica. cu condiţia de a nu se folosi de rituri contrare bunelor moravuri”. Articolul 12 al Legii constituţionale daneze din 5 iunie 1953 dispune că: “cetăţenii au dreptul de a se reuni în comunităţi pentru a-l adora pe Dumnezeu de maniera care corespunde convingerilor lor”. proxenetismul etc. apare şi cea de “bune moravuri”..

” . Articolul 8 din Constituţie dispune că “toate credinţele religioase se bucură de o egală libertate în faţa legii.În Decizia nr. pe baza acordului realizat cu reprezentanţii lor. 45 din 8 martie 1957 a Curţii Constituţionale din Italia. aceasta a dedus din adverbul “liber”. abrogarea declarării prealabile în faţa autorităţilor competente a ceremoniilor şi practicilor de cult ce se desfăşoară în locurile publice.

Prozelitismul este interzis”. După doctrina Consiliului de Stat. este recunoscută expres cultelor prin articolul 13 paragraful 2: “Toate religiile cunoscute sunt libere şi practicarea cultului se exercită fără piedică sub protecţia legii.) de convingeri religioase. a onoarei şi a libertăţii. libertatea esta recunoscută pentru toate religiile cunoscute. Această garanţie. . practici de cult şi învăţământ accesibile şi nu sunt secrete.. Nu este permis ca exerciţiul cultului să atenteze la ordinea publică sau la bunele moravuri. fără deosebire (.. adică pentru toate religiile care au dogme. care nu este limitată la cetăţenii greci.Articolul 5 din Constituţia Greciei (1975) dispune că “toţi cei care se găsesc pe pământul elen se bucură de protecţia absolută a vieţii lor.

a dus şi la apariţia noţiunii de “recunoaştere a cultelor” de către Stat.Necesitatea cunoaşterii ideologiei şi practicilor de cult. a utilității. pentru o protejare a ordinii publice şi a bunelor moravuri. Această “recunoaştere” asigură echilibrul dintre pluralism şi preferinţă. .

) în afara situației de pedepsire a delictelor” § şi prevede că nimeni nu poate fi constrâns să participe la actele de cult şi nici să respecte ziua de odihnă.. § Statul asigură salarizarea pentru personalul de cult ce deserveşte cultele recunoscute legal: cultul catolic. a exercitării lui în mod public. protestant. islamic şi cultul ortodox ( după urmarea unei proceduri administrative). iudaic şi anglican . la fel ca şi manifestarea opiniilor religioase (.În Belgia § se proclamă “libertatea de cult. ..

Articolul 16 al Constituţiei spaniole proclamă libertatea de religie şi de manifestare religioasă. . cât şi cel de a putea încheia convenţii şi acorduri de cooperare cu Statul. confesiuni şi comunităţi religioase atât dreptul la autonomie şi la auto-organizare. sub rezerva limitelor “necesare în vederea menţinerii ordinii publice protejate prin lege”. comunităţile religioase şi federaţiile lor se bucură de personalitate juridică o dată ce ele sunt înscrise în registrul public care este creat în acest scop la Ministerul Justiţiei. care sunt aprobate de către Cortes. Articolul 5 din legea 7/1980 cu privire la libertatea religioasă precizează că Bisericile. confesiunile. În Articolul 6 din legea 7/1980 se arată că această înscriere aduce pentru Biserici.

Articolul 41 din Constituţia portugheză precizează că “libertatea religiei este “inviolabilă” şi “nimeni nu poate fi urmărit. pe motivul convingerilor” sau “practicilor religioase” Constituţia portugheză garantează protecţia secretului convingerilor. .. privat de drepturi..

Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă.LIBERTATEA CONŞTIINŢEI ÎN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI ARTICOLUL 29 (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor. ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. în condiţiile legii. (2) Libertatea conştiinţei este garantată. (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii. precum şi libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. contrare convingerilor sale. .

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme. . mijloace. potrivit propriilor convingeri. (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura. în azile şi în orfelinate. în spitale. acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă. educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine. (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia. în penitenciare. inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată.

.LEGEA NR. de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României. 489/2006 PRIVIND LIBERTATEA RELIGIOASĂ ŞI REGIMUL GENERAL AL CULTELOR Dispoziţii generale Art. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire. 1. potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.

. asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea. şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări. apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare. contrară convingerilor sale.(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă. urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa. în condiţiile prevăzute de lege. a libertăţii religioase.

precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă. în public sau în particular. inclusiv prin educaţie religioasă.Art. de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv. – (1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie. prin practicile şi ritualurile specifice cultului. . 2.

(2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică. a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. protecţia ordinii. .

– (1) Raporturile dintre culte.Art. precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase. (2) În România sunt interzise orice forme. 13. precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc. mijloace. acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă. .

318 Codul Penal Împiedicarea libertăţii cultelor Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios. care este organizat şi funcţionează potrivit legii. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta de a obliga o persoană. să participe la serviciile religioase ale vreunui cult. care se desfăşoară potrivit legii. Art. se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale. . se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase. sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult. prin constrângere.