)'I

},
1
I
rlit
Proletari din toate fdrile, uniti-vdl

LENIN
OPERE
COMPLETE

29
TRADUCEREA IN MIRA. ROMAINA
APARE IN URDU HOTARIRII C.C.
AL P.C.R. EA A FOST INTOCEITA.
DUP./ ORIGINALUL IN MAMA RUSA,
ED. A V-A
INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM
DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I. LENIN
OPERE
COMPLETE
EDITIA A DOUA

EDITURA POLITICA
BUCURESTI - 1966
INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM
DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I.LENIN
VOL.
29
CA1ETE FILOZOFICE

EDITURA POLITICA
BUCURESTI - 1966
 VII

PREFATA
Volumul al doulizeci si nouAlea al Operelor complete ale lui
V.I. Lenin cuprinde conspecte, fragmente, note despre diverse
carti si articole filozofice, precum si observatiile si insem-
nArile filcute de el pe marginea si in textul unor scrieri
filozofice din biblioteca sa personalg.
Cea mai mare parte din conspectele, fragmentele si notele
cuprinse in volumul de fat6, au fost publicate pentru prima oath'
in anii 1929-1930, In volumele IX si XII ale Culegerilor
din Lenin; in anii 1933-1947, aceste materiale au fost editate
de cinci ori intr-un volum aparte, sub titlul Caiete filozofice v,
iar in 1958 ele au format volumul 38 din editia a IV-a a Operelor
lui V.I. Lenin. Cuprinsul editiilor anterioare nu este acelasi;
cea mai completh dintre ele este ultima, fata de care prezentul
volum contine in plus insemnrtrile lui Lenin care se publicii
acum pentru prima oat% pe marginea cArtii lui J. Dietzgen
Mici scrieri filozof ice, precum si cele, apa'rute mai de mult,
pe care le-a fcut pe cartea lui I.M. Steklov N.G. Cernisevski,
viata si activitatea lui; unele note din Caietele despre impe-
rialism ale lui Lenin, care au fost incluse in volumul 28 al
Operelor complete, nu se mai publia si in volumul de fata.
Diferitele editii ale Caietelor filozof ice se deosebesc intre
ele nu numai prin continutul lor, dar si prin ordinea in care sint
dispuse documentele ; volumul de lap, este subimpktit in trei
sectiuni, in care sint incluse materiale cu caracter mai mult
sau mai putin omogen. Prima sectiune cuprinde conspecte si
f ragmente, a doua diverse note despre cilrti, articole ci
VIII PILEPATA

recenzii ale unor scrieri filozofice, iar a treiafragmente din

diferite cIrti, cu observatii si insemniiri filcute de Lenin. In
cuprinsul sectiunii respective, documentele sint dispuse in
ordine cronologicl, pe baza datelor stabilite inainte sau in
timpul pregUirii volumului de fatii, pe cale indirectit, intrucit
aproape toate documentele autorului sint nedatate.
Caietele filozofice din Operele complete ale lui V.I. Lenin
apartin perioadei primului azboi mondial, cind au fost scrise
cea mai mare parte din conspecte, fragmente si note. Tocmai
in vremea aceea a conspectat Lenin *tiinta logicii si, paralel
cu ea, prima parte din (iEnciclopedia stiintelor filozofice",
precurn siPrelegerile de istorie a filozofiei i Prelegerile
de filozofie a istoriei ale lui G.W.F. Hegel; apoi lucrarea lui
L. Feuerbach Expunerea, analiza i critica filozofici lui
Leibniz, lucrarea lui F. Lassa Ile Filozofia lui Heraclit
Obscurul din Efes, Metafizica lui Aristotel i o serie de
alte earti de filozofie si de stiinte ale naturii. Aceste conspecte
si note au aleatuit cuprinsul a opt caiete asernrinkoare, cu
coperte albastre, care au fost intitulate de Lenin Caiete filozo-
fice. Hegel, Feuerbach si diverse ; in aceastil serie inlet i
conspectul Prelegerilor despre esenta religiei ale lui Feuer-
bach, care a fost scris pe file separate, nu mai devreme de 1909.
Fragmentele care apartin lui Lenin au fost scrise uneori in
caiete separate (de pad. Planul dialecticii (logicii) lui Hegel*
sau In jurul problemei dialecticii), iar alteori in textul
conspectelor (fragmentul despre elementele dialecticii, in
conspectul *tiintei logicii, fragmentul despre teoria cunoasterii
in conspectul cirii lui Lassalle i altele). Prelucrarea defini-
tiv& a conspectelor, fragmentelor i notelor filozofice din anii
1914-1915, a cAror studiere ne d temei s'a presupunem c.
Lenin se pregAtea s scrie o lucrare special& despre dialecticA,
a ilmas neterminat4; dar i in aceastA form& ele prezint& o
important& covirsitoare pentru dezvoltarea filozofiei marxiste.
Ca si lucrarea Materialism si empiriocriticism, oCaietele
f ilozofice contin o nepretuitA bogrttie de idei; ele prezinta
o important& teoretic& si politic& extraordinar& i formeazi
temelia etapei leniniste in dezvoltarea gindirii filozofice mar-
xiste. Dar daeci, in principala sa scriere filozofia Lenin di o
atentie deosebitA problemelor fundamentale ale materialismului
filozofic, In Caiete filozofice* punctul central, in care, ca
 PREFATA IX

intr-un focar, se intilnese ideile leniniste, care abordeazh tele

mai diferite domenii ale cunoasterii umane, il constituie dialec-
tica materialisth, legile si categoriile ei fundamentale, istoria
formArii lor, importanta lor pentru stiintele socia1e7si pentru
stiintele natuiii, precum si caracterul dialectic al dezvoltrii
tehnicii. Dialectica idealisth a lui Hegel, ideile dialectice ale
luillieraclit, Leibniz si ale altor filozofi ii servesc lui Lenin
drept material initial, pe baza chruia dezvolth dialectica mate-
rialisth, maxxisth.
In acea epoch de extremh ascutire a tuturor contradictiilor
capitalismului si de apropiere a unei noi crize revolutionare,
dialectica materialisth a dobindit o importanth cu totul deose .
bith: numai de pe pozitiile ei se putea dezvlui caracterul impe-
rialist al rhzboiului si demasca sofismul si eclectismul liderilor
Internationalei a II-a, oportunismul si sociallovinismul bor.
Insemnhtatea Xaietelor filozofice o in dezvoltarea marxism-
leninismului ne este pe deplin dovedith de aparitia, in acea
perioadh, a unor scrieri ca Imperialismul, stadiul cel mai inalt
al capitalismului, Socialismul si rhzboiulo, In jurul lozincii
Statelor Unite ale Europei, 4Despre brosura lui Junius ,
Revolutia socialisth si dreptul natiunilor la autodeterminare*
si altele. Analiza problemelor fundamentale ale dialecticii
materialiste Mute de Lenin a jucat un rol important in elabo-
rarea teoriei marxiste despre imperialism, in dezvoltarea teoriei
revolutiei socialiste, a invataturii despre stat, despre strategia
si tactica partidului. Fhrti o cunoatere a Caietelor filozofice
nu poate fi inteleash intreaga dezvoltare ulterioarh pe care a
chphtat-o filozofia marxisth intr-o serie de lucrAri scrise de
Lenin ceva mai tirziu, ca, de pildh, Statul si revolutia,
Inch o data despre sindicate..., Stingismul" boala copi-
lhriei comunismului, Despre insemnhtatea materialismului
militant si altele.
Conspectele filozofice ale lui Lenin, fragmentele si notele
scrise de el ne arath chile dezvolthrii continue a materialismului
dialectic si istoric, a istoriei stiintifice a filozofiei. <Continuarea
operei lui Hegel si a lui Marxscria Lenintrebuie sh constea
in elaborarea dialectica a istoriei gindirii omenesti,
a stiintti si a tehnicii (vohimul de fath, p. 124). Dialectica
materialisth, dezvoltath de Lenin in aCaiete filozofice, are
o deosebith importanth metodologica pentru studierea legal,-
X PREFATA

tilor construirii societhtii comuniste, pentru analiza contra-

dictiilor capita lismului contemporan si precizarea tacticii
rnisciirii comuniste internationale in conditiile actuale, ca si
pentru lupta impotriva filozofiei burgheze, impotriva revizio-
nismului contemporan si a dogmatismului.
*
* *

Volumul de fath incepe cu conspectul primei lucthri scrise

in comun de K. Marx si F. Engels: Sfinta familie, san Critica
criticii critice; aceasta este, dup5, cit se stie, cea dintii dintre
scrierile intemeietorilor marxismului care a fost conspectath
de Lenin. In acest conspect, el urmAreste procesul de formare a
conceptiei despre lume a lui Marx si Engels: Marx scrie el --
trece aici de la filozofia hegelianiti la socialism: aceasth trecere
este evidentg; se vede ce a fost deja cucerit de Marx si cum trece
el la un nou cerc de idei (p. 8). Dintre acestea, Lenin des-
prinde ideea relatiilor sociale de productie (p. 14), conceptia
aproape formata a lui Marx asupra rolului revolutionar al
proletariatului* (p. 10), analiza de pe o pozitie materialisth
a constiintei sociale, ideea necesithtii unei *puteri practice
pentru infiiptuirea ideilor etc. Lenin sub1iniaz6 si noteaz5, cu
semnul N.B. teza, extrem de importanth, a materialismului
istoric, formulat in Sfinta famine, 6, o datiti cu profun-
zimea actiunii istorice creste si amploarea masei care o inth.p-
tuieste; el urmilreste cu atentie critica relatiilor sociale bur-
gheze Muth de intemeietorii marxismului si se opreste asupra
prelucthrii filozofiei lui Hegel, facutil in chip materialist de
crare Marx si Engels, asupra aprecierilor critice formulate de
ei cu privire la materialismul anterior. Deosebit de pretios
este, dup4 plmrea lui Lenin, capitolulscris de Marx (Mafia
critid, impotriva materialismului francez, in care se arath
cii comunismul este concluzia logicrt a intregii dezvolthri isto-
rice a filozofiei materialiste.
TJn loc important ocup`a in acest conspect critica fAcuth
tinerilor hegelieni, reprezentgrilor lor idealist-subiective despre
procesul de dezvoltare a societhtii si imleosebi conceptiilor lor
reactionare despre rolul maselor muncitoare si al personalithtii
in istorie. Lenin relevA concluzia lui Marx, indreptatri impotriva
tinerilor hegelieni, CA nu poate fi cunoscuth realitatea istoric6.
 PREFATA XI

dath se exclude din ea oatitudinea teoreticti i practiea a omului

fata de naturti. , fata de stiintele naturii si fata de industrie ,
modul nemijlocit de producere a vietii insasi (p. 30). Pe
experienta luptei duse de Marx si Engels impotriva tincrilor
hegelieni s-a sprijinit Lenin in lucrarile sale din ultimul deceniu
al secolulni trecut, In care a criticat sociologia subiectiva a
narodnicilor liberali, ca i in lupta desthsurata Impotriva teo-
riilor narodniciste despre rolul istoric al personalithtilor care
gindesc in chip critic, al eroilor, si despre pasivitatea maselor
populare, a ogloatei.
Lenin revine de repetate ori la operele lui Marx si Engels
si In conspectele, fragmentele i Insemnarile lui de mai tirziu
care au fost incluse in Caiete filozof ice. El face o caracteri-
zare a cotiturii revolutionare savirsite in stiinth de catre Into-
meietorii marxismului, subliniaza insemnatatea diverselor lor
lucrari in dezvoltarea gindirii revolutionare i acorda o deose-
bith atentie dialecticii oCapitalului lui Marx.
Dupa conspectul Sfintei familii , in volumul de fata urmeaza
conspectele a (Iona scrieri ale lui L. Feuerbach: oPrelegeri
despre esenta religiei* i Expunerea, analiza si critica filozo-
fiei lui Leibnitz; dintre acestea, primul a fost Intocmit nu mai
devreme de 1909, iar al doilea in toamna anului 1914. Lenin
citise si mai Inainte scrierile lui Feuerbach, pe cind se afla
deportat in Siberia si mai ales pe vremea cind lucra la *Mate-
rialism i empiriocriticism , in care sint citate lucthrile cuprinse
In volumele II si X din prima editie si volumul VII din editia
a doua a Operelor lui Feuerbach, precum i cele doua volume
de Corespondenta si opere postume* ale acestui filozof, editate
de K. Griin (vezi V.I. Lenin. Opere complete, vol. 18, Bucuresti,
Editura politica, 1963, ed. a doua). S-a pastrat un exemplar
din volumul II al Operelor lui Feuerbach cu Insenmarile facute
pe atunci de Lenin. In conspectele care au fost incluse in oCaiete
filozof ice , Lenin continua s studieze conceptiile filozofice
ale acestui materialist german.
Conspectind *Prelegerile despre esenta religiei *, Lenin ii
indreapta atentia mai cu seamti asupra conceptiei materialiste
a lui Feuerbach despre natur i despre legitatile ei objective,
asupra criticii pe care o face el idealismului, religiei i asupra
fundamentkii ateismului, scoate in evidenth ogermenii ,
embrionii de materialism istoric, care n-au capatat totusi
XII PREFATA

in filozofia lui Feuerbach, o dezvoltare cit de cit insemnata.

In acest conspect, Lenin vorbeste de citeva ori de caracterul
limitat al filozofiei feuerbachiene si aratiti cit, incil din anii
1848-1851, Feuerbach a ramas cu mult in urma lui Marx
si Engels si cil el n-a inteles revolutia din 1848. Caracterizind
definitia dala. de Feuerbach naturii, Lenin scrie: Reiese c4
natura = totul, in afari de supranatural. Feuerbach este scli-
pitor, dar nu profund. Engels defineste mai profund deosebirea
dintre materialism si idealism (volumul de fat6, p. 42-43). Cu
privire la caracterul limitat al materialismului lui Feuerbach si
la caracterul ingust al termenului principiul antropologic in
filozofie Lenin face, la sfirsitul conspectului sun, urmUtoarea
remarcil: Atit principiul antropologic, cit si naturalismul slat
doar niste descrieri inexacte, slabe ale materialismu-
lui (p. 57).
Atit in conspectul cartii lui Feuerbach despre filozofia lui
Leibniz, cit si in cel precedent, Lenin urmilreste evolutia f Haze-
flea a lui Feuerbach, trecerea lui de la idealism la materialism.
Dar in central atentiei lui se afli aici expunerea arnUnuntita
a sistenmlui filozofic, atit de complex, al marelui ginditor
german din secolul al XVIII-lea Melia, de Feuerbach. Lenin
transcrie caracterizarea monadelor lui Leibniz filmed de Feuer-
bach si relevA interpretarea idealistA (lath', de el materiei,
privit4 doar ca un denomen care serveste drept legUturA, intre
monade. Lenin scria: Interpretarea mea libeea: Monadele
= un fel de suflete. Leibniz = un idealist. Materia este ceva
in genul unei alte forme de fiintare a sufletului sau o gela-
tin6 care le serveste drept legUtura p6minteascil, corpora15.
(p. 63). In conspecte se d'a o inalth apreciere ideilor dialectice
ale filozofiei lui Leibniz si indeosebi wrincipiului activitiltii,
care e ceva specific substantei monadelor. Avem de-a face
aici scria Lenin cu un fel de dialectia care c foarte
profunda, i n ciuda idealismului si obscurantismului
clerical (p. 64). Lenin se opreste, de asemenea, asupra criticii
rationaliste fiticut5, de Leibniz empirismului lui Locke si semna-
leazU, uncle asenianari intro ideile filozofice ale lui Leibniz si
acelea ale lui Kant. La conspectele celor douii scrieri ale lui
Feuerbach se adauga i o serie de scurte insemnari, care atesta
ca Lenin a citit i alte lucrari cuprinse in volumul a din prima
editie si in volumul IV din editia a II-a a Operelor lui Feuerbach.
 PREFATA XIII

Un loc central ocupa in acest volum conspectele Operelor

lui Hegel, cu ale carui scrieri, indeosebi cu Stiinta logicii,
Lenin a facut cunostinta Ina de pe cind se afla deportat in
Siberia; mai tirziu, in 1908, pe cind lucra la cartea sa Materia-
lism si empiriocriticism, el a studiat prima parte din Enci-
clopedia stiintelor filozofice . In anii 1914-1915, Lenin
conspecteaza in mod amanuntit principala opera a lui Hegel,
Stiinta logicii, precum si Prelegerile de istorie a filozofiei
si Prelegerile de fjlozofie a istoriei. In aceste conspecte Lenin
critica idealismul si dezvaluie limitarea istorica a conceptiilor
filozofice ale lui Hegel, tributul plata misticismului, jocul
de-a analogiile goale, o tradare a dezvoltarii si o data cu
aceasta arath Ca adeseori la Hegel se manifesta intr-o forma
mistier), adevaratele raporturi ale realitatii.
Logica lui Hegel scrie Lenin nu poate fi aplicatii
intocmai si nu poate fi hada' asa cum se prezinta. Trebuie
extrase din ea nuantele logice (gnoseologice), curatind-o
de Ideenmystik: i aceasta inseamna o munca considerabila
(p. 221). Tocmai aceasta munca o efectueaza Lenin in conspec-
tele sale, oprindu-se la trecerile grele, la nuantele si modula-
tiile conceptelor abstracte hegeliene, cautind grauntele de pro-
fund adevar sub invelisul mistic al hegelianismului (p. 131).
In general ma straduiesc sa-1 citesc pe Hegel in chip materia-
list: noteaza el la inceputul conspectului cartii Stiinta logi-
cii Hegel (dupa cum spune Engels) este materialism cu capul
in jos, adica elimin in mare parte pe bunul dumnezeu, absolutul,
ideea purti etc. (p. 87). Un asemenea procedeu ii da lui Lenin
posibilitatea sa dezvaluie adevarata insemnatate a logicii
hegeliene, sa vada ajunul" transformarii idealismului obiec-
tiv in materialism (p. 142), sa semnaleze la Hegel germenii
unei intelegeri materialiste nu numai a naturii, dar si a istoriei.
Hegel se apropie eel mai mult de materialismul dialectic stiin-
tific in Stiinta logicii, unde isi construieste sistemul sau
grandios de categorii logice, si se afla cel mai departe de el
in filozofia istoriei. Ceea ce e si de inteles scrie Lenin ,
fiindca tocmai in acest domeniu, in aceasta stiinta, Marx si
Engels au facut cei mai mari pasi inainte. Aici s-a invechit
Hegel cel mai mult si a devenit o antichitate (p. 269). Dar si
in logica Hegel numai a i n tuit in mod genial dialectica
lucrurilor , dialectica lumii objective. Lenin interpreteaza si
XIV PREFATA

dezvolt in chip materialist legile fundanientale si categoriile

dialecticii, dezvilluie legAtura lor reciprod, arafa in ce constS
specificul manifestiirii lor in gindire, determinS raportul dintre
dialectid, logid si teoria cunoasterii.
Conspectele operelor lui Hegel sint imediat urmate de conspec-
tele unor crati ale lui G. Noel, F. Lassa lle si Aristotel. Conspec-
tul drtii lui Noel Logica lui Hegel prezintit interes, in primul
rind, ca un exemplu de critid a vulgarizarii * dialecticii lui
Hegel de dtre un idealist neinsemnat". Lenin subliniad, in
conspectul drtii Filozofia lui Heraclit Obscurul din Efes*
a lui Lassalle, c5, si acesta 1-a interpretat in mod necritic pe
Hegel. Lassalle scrie Lenin repetd pur si simplu pe
Hegel, il copiazd, revine de mii de ori asupra diferitelor pasaje
din Heraclit, ingreuindu-si lucrarea cuun imens halast de savant-
Henri arhipedante (p. 285). Lenin ii opune lui Lassalle pe
Marx, care a dezvoltat in mod efectiv filozofia. In acest conspect
Lenin dS indeosebi atentie expunerii conceptiilor filozofului
grec din antichitate si ii reprosead lui Lassalle cS a lAsat
in umbd materialismul sau tendintele materialiste ale lui
Heraclit (p. 295).
Prima sectiune se incheie cu conspectul Metafizicii lui
Aristotel una dintre operele cele mai de seamS ale filozofiei
'antice, in care, dupa expresia lui Lenin, ct o t u 1 este atins
in treadt, toate categoriile (p. 305). Conspectind cartea, Lenin
remard aspiratiile, eautiirile * lui Aristotel, modul cum a
interpretat el dialectica obiectivS, credinta naivg in puterea
ratiunii, critica fiicutS de el idealismului obiectiv al lui Platon,
si vorbeste despre complexitatea procesului cunoasterii, subli-
niind a dedublarea cunoasterii omului si posibilitatea idealis-
mului (= a religiei) au fos t da te chiar in prima abstractie,
elementath , si mentionind rolul creator al fanteziei, al vidrii
chiar si in cea mai riguroas6. stiin (p. 310).
In afad de conspecte, in prima sectiune shit cuprinse si
douS fragmente scrise de Lenin: Planul dialecticii (logicii)
lui Hegel si In jurul problemei dialecticii. In primul frag-
ment se face o caracterizare generals a procesului cunoasterii,
se aratil care e raportul dintre logid, dialectid si teoria cunoa--
terii ; in cel de-al doilea se explicS opozitia care existS intre
conceptia metafizid si cea dialectid a dezvoltarii, se face o
ana1iz5. a legilor fundamentale i a categoriilor dialecticii, a
 PREFATA XV

legitilor istorice i logice ale dezvolthrii cunoasterii si este

f ormulath teza, extrem de importantk despre eadrteinile de
chs . i cele gnoseologice ale idealismului. Fragmentul in
jurul problemei dialecticii* este o incoronare a ansamblului
de probleme filozof ice studiate de el In anii 1914-1915 si in
centrul c'arora se afla dialectica, istoria ei, legile i categoriile
ei, rolul ei in procesul cunoasterii i transformilxii realithtii
de catre om. Acest fragment, de proportii destul de reduse,
reprezintIi o generalizare, neintrecua prin profunzimea
boggtia sa de idei, a tot co este principal si esential In dialectica
materialisfa, i constituie continutul ei.
In Caiete filozofice Lenin considerA dialectica drept singura
teorie jusfa a dezvollarii, care me d. cheia autorniscArii" a
tot ce exist6, dezvAluie momentele generale in toa te
fenomenele i procesele naturii (inclusiv cele ale spiritului si
ale societIltii)* (p. 297), formuleaia, legile generale ale miparii
universuluici ale gindirii (p. 147).
Scotind In evident A. principalele momente ale procesului
cunoasterii, Lenin scria: aAici existg in mod real, obiectiv,
trei termeni: 1) natura; 2) cunoasterea omului, = c r e -
ierul omului (ca produs superior al acestei naturi) si 3) forma
de reflectare a naturii in cunoasterea omeneasck aceast5, formrt
f iind tocmai conceptul, legile, categoriile etc. (p. 154). Cerce-
tarea acestei forme , analiza logicA a gindirii, in procesul eireia
se dezvMuie continutul legilor i categoriilor dialecticii, ocup5,
in Caiete filozofice un loc cu totul deosebit si prezint o
importanta primordialA pentru dezvoltarea filozofiei marxiste.
Studiind complexul proces al cunoasterii, Lenin arath cum
gindirea, pornind de la diferitele lucruri care slut nemijlocit
reflectate in senzatii si In reprezent5xi, se ridia la notiuni
abstracte, care fixeazli, laturile esentiale, leg.turile, relatiile
obiectului si reflectil indirect natura sa mai profund,
mai veridic si mai deplin. Dar cunoasterea dialectick a earei
esenta este desfAsurarea intregului ansamblu de momente ale
realiatii (p. 133), nu se mArgineste numai la elaborarea abstrac-
tiunii, ci se raise& mai departe, pe drumul ridicArii de la abstract
la concret, al reproducerii In gindire a concretului ca unitate
a diversiOtii (Marx). Semnificatia generalulni, este contra-
dietoriernentioneaA Lenin, el este inert, este impur. incom-
plot etc. etc., NA este numai 0 treapta spre cunoasterea
XVI rnrrATA

concretului, fiindd noi nu cunoastem niciodatti, concretul

in intregime. 0 surng infinitei de concepte generale, de legi etc.
ne d concretul in plenitudinea lui (p. 234).
Lenin subliniazg c cunoasterea teoretica nu poate cuprinde
adevgrul obiectiv rupt de practicg de baza, de telul si crite-
riul veridicitgtii cunoasterii. Numai printr-o determinare just
a rolului practicii In procesul cunoasterii putem intelege atit
dezvoltarea istoricg a cunostintelor omenesti despre realitatea
obiectivg, cit i evolutia formelor logice notiuni, judedti,
concluzii, categorii, legi etc.in care aceste cunostinte se
reflectg in &dire. Practica omului, repetlndu-se de miliarde
de ori, se imprimrt In constiinta lui ca figuri logice , spune
Lenin (p. 184), iar In alt parte considerg categoriile logice ca
niste trepte ale procesului istoric de desprindere a omului din
naturk ale cunoasterii ei, ale cuceririi ei (vezi p. 79). Lenin
nu numai a d o explicatie materialisth originii categoriilor,
dar i analizeazti, continutul lor, rolul lor in procesul cunoasterii.
In Caiete filozof ice sint examinate i categoriile cele mai
importante ale dialecticii, ca fenomenul i esenta, abstractul
ci concretul, forma si continutul, cauza i efectul, posibilitatea
ci realitatea, intimplarea i necesitatea, legea etc.
Un loc important ocupg, in conspectele i fragmentele scrise
de Lenin, analiza legilor fundarnentale ale dialecticii, i inde-
osebi legea unitgtii si luptei contrariilor. Dedublarea unului si
cunoasterea ptirtilor lui contradictorii indicg Lenin
fondul (una dintre esentele", una dintre particularittitile
...
este

sau trgsgturile fundamentale, dad, nu chiar singura funda-

mental6) dialecticii (p. 296). Generalitatea acestei legi este
ilustratti, de Lenin cu exemple luate din matematick mecanicrt,
fizicg, chimie, stiinte sociale. Dezvgluind continutul ei, Lenin
analizeazg opozitia contradictia , arath relativitatea unitgtii
lor, ca formg luntrick i totodatg tranzitorie, a leggturii,
precum i caracterul absolut al duptei lor, care constituie
izvorul automisdrii, autodezvoltgrii fenomenelor.
Legea unitgtii i luptei contrariilor este, dupg Lenin, legea
fundamental& a dialecticii, i numai pornind de la aceastri
lege pot fi intelese celelalte legi si categorii. Pe scurt scrie
Lenin , dialectica poate fi definitg ca teorie a uniatii contra-
riilor (p. 189). in comparatie cu aceastg lege, analiza celor-
lalte dourt legea trecerii schimbgrilor cantitative in schim-
 PREFATA XVII

btiri calitative i legea negtirii negatiei ocupti in Caiete

filozofice un loc mai mic. Trecerea cantittitii in calitate, si
viceversa, este consideratti de Lenin, in fragmentul despre
elementele dialecticii, ca un exernplu de trecere a fiectirei
determintiri in contrariul ei. Conspectind *tiinta logicii,
el transerie caracterizarea categoriilor calitate i cantitate si
a unittitii lor a mtisurii fticutti de Hegel si subliniazti
importanta ei. Analizind toate momentele acestor categorii
(finitul i infinitul, limita etc.), Lenin se opreste in mod amil-
nuntit asupra formei pe care o imbracti transformilrile reciproce
ale schimbtirilor calitative i cantitative: saltul, intreruperea
procesului de dezvoltare treptatti.
Caracteristica esentialti a procesului de dezvoltare este, dupti
ptirerea lui Lenin, repetarea, intr-un stadiu superior, a anu-
mitor triistituri, insusiri etc. ale stadiului inferior si reintoar-
cerea aparentti la vechi (negarea negatiei) (p. 188). Dacti
legea unitil4ii i luptei contrariilor dezvtiluie izvorul intern al
procesului de dezvoltare, iar legea trecerii schimbtirilor canti-
tative in schimbtiri calitative dezvtiluie continutul lor, apoi
legea negtirii negatiei cuprinde procesul in intregime, privind
fiecare stadiu de dezvoltare ca un moment, ea o etapti a intro-
guhii proces, i subliniind legtitura, continuitatea si caracterul
progresiv al dezvolttirii, in care fiecare moment constituie o
negare a celui precedent si este totodata premisa propriei negti'ri.
Dezvtiluind caracterul dialectic al negatiei, Lenin scria: Nu
negatia goalk nu negatia fru% rest, nu negatia sceptica, osci-
larea, indoiala sint caracteristice i esentiale in dialecticti...,
nu, ci negatia ca moment al legitturii, ea moment al dezvolttirii
care mentine pozitivul, adicti ftirti nici o ezitare, larti nici un
fel de eclectism (p. 192).
In diverse conspecte i fragmente, Lenin revine menu la
problema logicii ca teorie a cunoasterii, care ne dti nu numai
descrierea istoricd-vaturald a fenome-
nelor gindirii..., ci i concordanta cv adevd-
r u /, dezvriluie rezultatele si bilantul istoriei gindirii.
In aceastti acceptiementioneazti Lenin in notele marginal e,
logica coincide cu teoria cunoasterii. Aceasta este,
in general, o problemti foarte irnportantti (p. 147). Pentru a
exprima dialectica obiectivrt a vietii, conceptele logice, cate-
goriile, legile insesi trebuie sti fie mobile, variabile, legate
2
XVIII PREFATA

intro ele, dialectiee. Spre deosebire de Hegel, care doar a intuit,

in dialecticti, conceptele de automiscare a lumii, Lenin explieti
altfel, in chip materialist, trecerea conceptelor unul in altul.
Ideea de a include via la in logicaspune Lenineste expli-
cabilasi genialadin punctul de vedere al procesului reflec-
tarii lumii obiective in constiinta (la inceput individuala) a
omului si al verificarii acestei constiinte (reflectari) prin prac-
tick* (p. 171). Cu alte cuvinte, Lenin considera drept geniaM,
aplicarea dialecticii, singura teorie justa a dezvoltarii, lit proce-
sul cunoasterii, i acest lucru a lost facut intr-o forma, idealista
de Hegel si intr-o form'a rnaterialista de Marx. In fragmentul
Planul dialecticii (logicii) lui Hegel Lenin scrie ca in Capi-
talul" a lost aplicata, la o singura stiintti logica, dialectica si
teoria cunoasterii, iar in paranteza observa: cam este nevoie
de trei cuvinte: este unul i acelasi lucru (p. 281). Dezvaluind
corelatia dintre ogicli, dialectica i teoria cunoasterii, Lenin
arata si care sint acele domenii ale stiintei din care teoria
cunoasterii urmeaza sti-si extraga materialul sau: istoria
filozofiei si a diferitelor stiinte, a dezvoltarii intelectuale a
copilului si a animalelor, istoria limbil, psihologia, fiziologia
organelor simturilor.
0 deosebita atentie acorda, Lenin problemei corelatiei care
exist& intre teoria i istoria ennoasterii, legile gindirii si procesul
formaxii kr, istoriei ideii din punctul de vedere al dezvoltarii
si aplic.rii notiunilor generale si a categoriilor logicii contem-
porane. Deosebit de important, sub acest raport, este conspectul
aPrelegerilor de istorie a filozofiei* ale lui Hegel. Apreciind
teza lui Hegel ca, dezvoltarea filozofiei, in decursul istoriei,
trebuie sli corespunda dezvoltarii filozoliei logice, Lenin
remarci: Avena aici o cugetare foarte profunda si foarte justn,
in esenta materialista (istoria reala este baza, temeiul, f i int area ,
dupd care vine constiinta) (p. 220).
Caietele filozof ice reprezinta o treapta importanta in dez-
voltarea istoriei marxiste a filozofiei ca stiinta. Criticind con-
ceptia istorica-lilozofica idealista a hii Hegel, Lenin seinna-
leaza totodatiti valoarea cercetarilor intreprinse de acesta in
domeniul istoriei dialecticii si subliniaza importanta unei stricte
istoricitati, formulata ca o cerinta de catre Hegel, care nici el
n-a putut s-o respecte tocmai din cauza idealismului sau.
Hegel observa Lenin credea", gindea in mod serios
 PREFATA XIX

ct materialismul ca filozofie este ceva imposibil, intrucit

filozofia este stiinta gindirii, a generalului, iar generalul este
gind. El repeta aici greseala idealismului subiectiv, pe care
I-a numit intotdeauna idealism fau" (p. 232). Si Lenin urmS.-
reste pas cu pas aceastS, insuficientS, organia a conceptiei
istorice-f ilozof ice a liii Hegel si arat5, cum se manifest& ea atunci
cind acesta analizeazii uncle sau altele dintre doctrinele filozofice
ale trecutului, cind rumegil idealismul in istoria filozofiei,
voalind srabiciunile lui si ocolind in mod las istoria ma-
ter ialismulu i .
Spre deosebire de Hegel, Lenin pune in fata istoriei filozo-
fiei sarcina de a separa germenii gindirii stiintifice de fante-
zie, religie, mitologie, urmkeste indeosebi dezvoltarea mate-
rialismului si a dialecticii, arath cum au apkut i s-all dez-
voltat in istorie cutare sau cutare idei f ilozof ice si ale stiinte-
lor naturii ale contemporaneitkii, ca, de pilda, aceea despre
structura materiei. Dind o interpretare materialist& ideii lui
Hegel despre cercuri in istoria filozofiei, Lenin dezvolt&
aceast& idee, dezvilluie in insusi specificul cunoasterii posibili-
tatea, izvoarele, rdcinile gnoseologice ale idealismului,
care sint consolidate de interesele de clasA ale claselor domi-
nante (p. 302). Lenin subliniaz c istoria filozofiei a fost
intotdeauna o arenA a luptei dintre cele doll& orientki funda-
mentale: materialismul i idealismul, dezv&luie particulari-
tkile istorice ale uneia si ale eeleilalte, aratS, cum dezvoltarea
filozofiei si a stiintelor naturii confirms, veracitatea materia-
lismului dialectic si a materialismului istoric, supune criticii
diferitele curente ale filozofiei idealiste burgheze din vremea sa
pozitivismul, neokantianismul i altele.
In sectiunea a doua a acestui volum sint grupate diverse
insemnki ale lui Lenin in legatur a. cu diverse and, articole ei
recenzii ale unor scrieri filozof ice si de stiinte ale naturii apkute
in anii 1903-1916 si care constituie o completare substantial&
la ceea ce stiam despre preocuphile lui Lenin privind problemele
de filozofie. Aceste insemnki prezinth interes nu numai pentru
csa likgesc ideea noastrA despre literatura filozofic& i cea tiin-
ific aflate in cimpul vizual al lui Lenin in acesti ani; ele
cuprind o serie de teze importante, privind, bungoark proble-
mele f ilozof ice ale stiintelor naturii, critica filozofiei
burgheze etc.

2*
 XX PREFATA

In Caiete filozofice Lenin considera stiintele naturii drept

un domeniu foarte important al cunoa,sterii umane, arath depen-
denta dezvolthrii lor de practica, de tehnica si atrage atentia
asupra caracterului dialectic al acestei dezvoltari. Dialectica
este, in general, inerenta intregii cunoasteri umane. Iar stiin-
tele naturii ne arata... natura obiectiv cu aceleasi insusiri
ale ei, transformarea particularului in general, a intimpla-
torului in necesar, trecerile, transmutatiile, legatura reci-
prodi a contrariilor (p. 301). In procesul complex al cunoasterii
legitatilor naturii, ne explica Lenin, se ascund izvoarele inter-
prethrii lor idealiste. Referindu-se la respingerea materialis-
mului de catre unii naturalisti, el arath leg:a-tura care exista
intre acest fenomen ,si dezvoltarea rapida a stiintelor naturii:
<43entru a ne misca mai liber printre aceste lucruri noi, Inca
obscure, ipotetice scrie el , jos materialismul", jos vechile
idei (molecula"), care ne leaga" ! Sa le dam o denumire noua.
(biogen), pentru a putea diuta mai liber noi cunostinte! N .B .
In legatura cu problema izvoarelor si a motivelor vii care
stimuleaza idealismul" contemporan in fizia si in
stiintele naturii in general (p. 334). Interpretarea idealisth a
descoperirilor stiintelor naturii este legata, dupii Lenin, si
de necunoasterea dialecticii de catre naturalisti, de faptul ca
ei nu inteleg materialismul dialectic contemporan. Natura-
listii observa Lenin au o idee ingusta despre transformare
si nu inteleg dialectica (22), care e absolut necesara pentru a
stapini arta de a opera cu concepte (p. 219). In afath de carac-
terizarea generala a dezvoltarii cunoasterii stiintifice a naturii,
Lenin se ocupa indeaproape de uncle dintre problemele ei
particulare: de infinitul materiei, de esenta spatiului si a
timpului, de insemnatatea abstractiilor matematice, de rolul
shnbolurilor in matematica etc.
In ultima sectiune a acestui volum au fost incluse extrase
din duple lui J. Dietzgen, G.V. Plehanov, V.M. Suleatikov,
A. Rey, I.M. Steklov si dintr-un articol al lui A.M. Deborin,
care sint insotite de observatiile si insenmarile lui V.I. Lenin.
Observatiile lui prezinth importanth nu numai pentru aprecierea
cutarui san cuthrui autor, dar si pentru faptul ca de abordeaza
un cerc larg de probleme ale materialismului dialectic si ale
materialismului istoric, ale istoriei filozofiei, precum si de
 PREFATA XXI

probleme filozof ice ale stiintelor naturii si ale ateismului

stiintific.
In vohimul de fata se publicil pentru prima oara observatiile
lui Lenin pe marginea si in textul cartii lui J. Dietzgen Mici
scrieri filozof ice; ele au fost facute, in cea mai mare parte,
in anul 1908, pe vremea cind Lenin lucra la cartea sa Materia-
lism si empiriocritieism, in cuprinsul careia au fost folosite
un mare numar din ele. Lenin apreciaza in chip deosebit parti-
nitatea acestui filozof autodidact, care a ajuns in mod indepen-
dent la materialismul dialectic, precum i felul cum a inteles
el obiectul filozofiei, teoria reflectiei, lupta impotriva religiei
si a filozofiei idealiste etc. Lenin se opreste si asupra greselilor
comise de Dietzgen, asupra confuziei manifestate de el in ce
priveste notiunile filozofice, a carei cauza era lipsa unei sufi-
ciente culturi filozofice i folosirea in chip necritic a termino-
logiei adversarilor sai in domeniul filozofiei. Facind abstractie
de greselile lui partiale in expunerea materialismului dia-
lectic (Opere complete, vol. 18, Bucuresti, Editura politicO,
1963, ed. a dona, p. 356), Lenin 1-a considerat pe Dietzgen ca
un tovaras de idei in domeniul filozofiei si a folosit lucrarile
lui in lupta impotriva machistilor.
Altfel apreciaza Lenin cartea lui V.M. *uleatikov Incercari
de justificare a capitalismului in filozofia vest-europeana,
care a fost scrisa intrucitva sub influenta exercitata de A. Bog-
danov. In observatiile sale pe marginea acestei carti, Lenin
critica cu asprime materialismul vulgar, primitiv al autorului
ei, care denatureaza dezvoltarea istorica a gindirii filozofice
din Europa occidentala; el combate confuzia, pe care o face
acesta, intre diferitele curente filozofice, fie ele i inrudite
intre ele, tendinta lui de a reduce intreaga filozofie burgheza
la o apologie a capitalismului, fara o analiza de fond (volu-
mul de fata, p. 447) etc. Observatiile facute de Lenin pe mar-
ginea cartii lui *uleatikov prezinta o importanta deosebita
pentru lupta impotriva vulgarizarii materialismului istoric
si a istoriei filozofiei.
In observatiile sale pe marginea cartii Filozofia moderna.,
a lui A. Rey, Lenin continua critica conceptiilor pozitiviste
ale acestui autor, care a fost facuta de el in lucrarea sa ((Math-
rialism i empiriocriticism, i subliniaza totodata ca, anali-
end o aerie de probleme concrete ale stiinte1or naturii, Rey
XXII PREFATA

se situeazil pe pozitia materialismului timid, ba chiar crt se

apropie de umaterialismul dialectic (vezi, de pildg, p. 490
0 488).
Un interes deosebit reprezintil observatiile lui Lenin pe
margMea cgrtilor lui G.V. Plehanov si I.M. Steklov despre
Cernisevski. Ele dovedese marea atentie pe care o acorda Lenin
istoriei gindirii sociale ruse, si in special istoriei filozofiei, si
cit de mult aprecia traditiile ei progresiste, materialiste. Lenin
subliniazg materialismul si democratismul revolutionar al lui
Cernisevski, lupta hothritg dusg de el impotriva liberalismului,
pentru revolutia trugneaseii. Comparind cartea lui Plehanov
din 1909 despre Cernisevski cu lucrarea scrisit tot de el in 1899,
si care a stat la baza ei, Lenin arath cum conceptiile mensevice
ale acestui autor due la o apreciere nejusth a continutului de
clash, al activitiitii lui Cernisevski. Preocupat de deosebirea
teoreticti dintre conceptia materialistg si eonceptia idealisth
a istoriei, Plehanov a se4at din vedere deosebirea practie-
politieg si de Oast! dintre un liberal si un democrat (p. 531).
0 comparatie intre observatiile fgcute de Lenin pe mar-
ginea cgrtilor lui Plehanov si Steklov ne permite sg semnalrtm
atitudinea lui negativii fath de cele doug tendinte opuse mani-
festate in aprecierea marelui revolutionar-democrat rus: aceea
de a-I apropia pe Cernisevski de liberalism si de a estompa
ideile lui revolutionar-democratice (Plehanov in cartea lui din
1909) si aceea de a sterge, intr-o oarecare mgsurg, granita dintre
conceptiile lui Cernisevski si marxism (Steklov).
*
* *

La baza materialelor publicate in volumul de fath stau manu-

serise ale lui Lenin in limbile rusii, germang si francezg si,
in parte, in liinba englezg; in text intilnim totodatg si citeva
titluri de egrti latinesti si italiene, precum si cuvinte si expresii
din latina si greaca veche. Cuvintele din manuscrisele lui
Lenin care erau simple insemngri, filcute pentru el si, in
aceastg formg, nu erau, desigur, destinate publiciirii se
prezinth adeseori intr-o formg prescurtath, citeodath ilizibilii,
eeea ce explicg descifrarea lor diferitil de la o editie la alta.
Pentru o cit mai mare apropiere de manuscrisul lui Lenin,
 PREFATA XXIII

termenii si expresiile straine cu exceptia color bine cunos-

cute care alterneaza cu textul rus si care slat scrise pc mar-
ginea citrtilor sau sint legate en contextul expunerii ulterioare,
in volumul de fata sint redate in original, en traducerea lor
in josul paginii daca n-au fost traduse de Lenin in text. Textul
citatelor se deosebeste win ghilimele de cuvintele introduse
de autor; traducerile lui Lenin girt puse in ghilimele in formil
de virgule ( "), iar cele redactionale in ghilimele in forma de
unghiurn ).

Toate sublinierile din text ale autorului sint redate cu dife-

rite caractere de litere: cuvintele sau o parte din ele
subliniate cu o linie subtire ondulata sau dreapth sint tiparite
cu cursive; cele subliniate cu dourt linii cu cursive
r (trite cele en trei en aldine de rind s.a.m.d.
Textul editiei de fata, a fost din non confruntat cu mann-
scrisele lui Lenin, iar traducerile care apartin redactiei au fost
confruntate cu izvoarele directe. La sfirsitul volurnului sint
date adnotari, un indice de publicatii citate sau mentionate
de V.I. Lenin, un indice de mime i unul de materii.
Institutul de marxism-leninism
de pe lingd C.C. al P.C.U.S.
 1

CONSPECTE SI FRAGMENTE
 3

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE"1

DE MARX SI ENGELS

Seri. nu mai derreme de 25 aprilie (7 mai)

pi nu mai iirziu de 7 (19) septembiic .1895
Pub lieal pentru prima oard in 1930, Ss liparefis dupli manuseris
in Culegeri din Lenin", vol. XII
 (5

,a(A- 4'47 -41

z
,

%;-PA- --
'90.57
....1 ..-..44.......-, ....i..7.--/- .62.......-...74.-.7 ..........,...--
---
. ( i% --)1 . 40.,---4----70? - <! -, -xi -,- -.--..-p.. 6:2e--V
..._..,Ka,,....z.d. ,...,..:,.,.
....-,.."........-

_er --......___, ..a...... 7......

,,,-T ..,,.. .r-- .e..., , 277 A-0' _. -/-..:.. -_.a. -
..-..--4- .....-0...--...,,,c-.Ir .. -- 4,... is 4.-...c.... s...........,,,,.../r.,,._.
/--,- "7.4" 7- ,,--,,A.... -...,...----..._ >/ke...e.7
7....."7_47....7
.(C, -. dr-...-.--,,, .../#4r-sGee (47,....-4.
..(;:l-' Cs- ,q.. 1. 4.,g/.,-tgr. eF9,=igre-r-,-,i9
.0,....y_

,/....4. _ ,--4 ...".... -4,... (41 -7.4, 49x: '77).

64.45 0.-.2 ery-...... ..- 7,..ik-s.,,I.,tr-...,.
7,...5"
F, s
(1..-/- /.."-

- //;1rd.,...a g e&
yze.....4
,47.4---,.- --n-,A V-
' fi -
,
, AII -r:). 4:510. e Ac.-
c e L.

.02

Prima pain a mannscriaului UI V.I. Lenin:

Conspectul cirtii ,igfinta familia* de Marx i Engels. 1805

Mieforal
 SFINTA FAMILIE,
SAU CRITICA CRITICII CRITICE 2
IMPOTRIVA LUI BRUNO BAUER & Co.
DE FRIEDRICH ENGELS $1 KARL MARX
FRANKFURT-AM-MAIN
LITERARISCHE ANSTALT
(J. ROTTEN) 1845

Aceasti drticid, de format in-8, este aldtuita, dintr-o

prefatil (p. IIIIV)" [7-8]** (cu indicatia: Paris, septembrie
1844), tabla de materii (p. VVIII) [749-751] i textul
(p. 1-335) [9-238], impArtit in nou'a, capitole (Kapitel).
Capitolele I, II si III au fost scrise de Engels, capitolele V,
VIII si IX de Marx, iar capitolele IV, VI si VII de amindoi,
fiecare dintre ei semnind separat paragraful sau alineatul
scris de el in capitolul respectiv i prevgzut cu titlu aparte.
Toate aceste titluri sint satirice i merg pill' la transformarea
critid a unui mAcelar in cline" (asa este intitulat 1 din capi-
tolul VIII). Lui Engels ii apartin paginile 1-17 [9-21] (capi-
tolele I, II, III si 1 si 2 din capitolul IV), 138-142 [103-105]
( 2a din capitolul VI). 240-245 [169-173] ( 2b din capitolul
VII): I Ldicil 26 de pagini din 335.
Primele capitole sint, de la un cal-at la altul (intregul(!)
capitol I, p. 1-5 [0-11]), o eritic a stilului folosit de Litera-
___
tur-Zeitung" 11Allyenwine Literatur-Zeiturtg" von Bruno Bauer ;
in prefatii se spune d tocmai impotriva primelor ei 8 numere
=_
este indreptath critica lui Marx si Enge1s11, o critid a denatu-
farilor ei in domeniul istoriei (capitolul II, p. 5-12 [12-17],
in special in acela al istoriei engleze), o critid a temelor tratate
de ea (capitolul III, p. 13-14 [18-19], o ridiculizare a Gri)nd-

' F. Engel und K. Marx. Die heilige Famine, oder Kritik der kritisehen Kritilc.
Frankfurt a.M., I45. Nola red.
K. Marx gi F. Bagels. Open, vol. 2, Buoureeti, E.S.P.L.P. 1958. Nola rod.
8 V. I. LENIN

lichkeit* cu care este redatA nu stiu ce disput dintre d-1 Nau-

werk i Facultatea de filozofie din Berlin3), o critiert a conside-
ratiilor ei cu privire la dragoste (capitolul IV, 3, Marx),
o critic6 a nwdului cum Ad expuse ideile lui Proudhon in Lite-
ratur-Zeitung" (IV, 4, Proudhon, p. 22 [25] u. ff. bis** 74
[59]1. La inceput gitisim aici corectate o multime de greseli
de traducere: s-a confundat formule et signification***, justice
s-a tradus prin Gerechtigkeit**** in loc de Rechtpraxis*****
etc.). Dup6 aceastil critia a traducerii (pe care Marx o denumeste
Charakterisierende Dbersetzung No. I, II u.s.w.******) ur-
meazg. Kritische Randglosse No. I u.s.w.*******, in care Marx
ia apiirarea lui Proudhon impotriva criticilor de la Literatur-
Zeitung", opunind speculatiei ideile sale vgdit socialiste.
Tonul lui Marx fatil de Proudhon este foarte elogios (desi
exist6 si uncle mici rezerve, ca, de pilditi, o referire la articolul
Umrisse zu einer Kritik der Nationailikonomie" al lui Engels,
aprut in Deutsch-Franzsische Jahrbiticher"3).
Marx trece aici de la filozofia hegelianA la socialism: aceastil
trecere este evidentiti; se vede ce a fost deja cucerit de Marx
si curn trece el la un nou core de idei.
Economia politicil care acceptA relatiile propriettttii private
ca relatii umane si rationale se gseste intr-o contradictie
permanentrt cu premisa ei fundamentark proprietatea privatk
contradictie analog5, cu aceea a teologului care a, intotdeauna
reprezenthrilor religioase o interpretare omeneascsa, si care tocmai
prin aceasta prtcrituieste intotdeauna impotriva prernisei sale
fundarnentale: caracterul supraomenesc al religiei. Astfel, in
economia politick sajariul apare la inceput ca partea propor-
tionalg din produs care revine muncii. Salariul i beneficiul
la capital se afl'a unul fata de eel:Malt in raporturile cele mai
amicale, reciproc favorabile si in aparentrt cit se poate de u mane.
Mai tirziu ins6 se f5,dete ck dimpotrivit, aceste raporturi sint
dintre ale mai ostile, c11, salariul i beneficiul la capital sint
* eeriozititii. Nota trad.
* unix folgendo bi i urmittoarele pld la. Nola trad.
0* formula cu semnificatia. Nota brad.
**** dreptate. N ta brad.
`** practid juridid. Nola brad.
traducere caracteriaant& nr. 1, II eto. Nola OM.
nota critic& marginal& nr. I eto. Nota trad.
 CONSPECTUL CAETII SFINTA FAMILIE' DE MARX SI ENGELS 9

intr-un raport iners. La inceput valoarea pare A fie rational

determinatg prin cheltuielile de productie ale unui lucru si
prin utilitatea lui socialg. Pe urmg inA se constata a valoarea
este o determinare pur intimplgtoare, care nu se dig in nici
un raport cu cheltuielile de productie sau cu utilitatea sociall.
La inceput se considerg a mitrimea salariului se stabileste
printr-un acord liber conslintit intre muncitorul liber si capita-
listul liber. Pe urmg inA se vgdeste a muncitorul este nevoit
A lase A i se stabileascg salariul de Atre capitalist, dupg cum
capitalistul este nevoit A i-I fixeze la un nivel cit mai coborit.
in locul libertigii celor doll Parthei*o Ichiar asa este scris
acest cuvint in cartea de fatgl contractante, a intervenit
constringerea. Tot astfel stau lucrurile cu comertul si cu toate
celelalte relatii economice. Economistii simt si ei uneori aceste
contradictii, si dezvgluirea acestora constituie continutul
principal al controverselor lor. Dar, atunci cind devin constienti
de existenta acestor contradictii, economistii ataca ei infili
proprietatea privatii sub una dintre formele ei parfiale, acuzind
cutare sau cutare forme partiale a falsificg salariul rational
in sine, adicg in inchipuirea lor, valoarea rationalg in sine,
comertul rational in sine. Astfel, Adam Smith se dedg uneori
la atacuri impotriva capitalistilor, Destutt de Tracy impotriva
bancherilor, Simonde de Sismondi impotriva sistemului indus-
trial, Ricardo impotriva proprietgtii funciare, iar aproape
toti economistii moderni impotriva capitalistilor neindustriali,
in persoana camra proprietatea apare numai in calitate de
consurnator.
Prin unnare, uneori mai ales atunci cind ataca vreun abuz
special economistii subliniazg cu titlu de exceptie aparenta
de uman in relatiile economice, dar de cele mai multe ori ei
considerg aceste relatii tocmai in ceea ce le deosebeqte in mod
categoric de ceea ce este uman, adicg in sensul lor strict econo-
mic. &Rind constienti de existenta acestei contradictii, ei
se zbat inguntrul ei.
Proudhon a pus capgt o data pentru totdeauna acestei incon-
stiente. El a luat in serios aparenfa vmanti a relatiilor econo-
mice si a opus-o cu botilrire realitafii lor inumane. El a sil it
pirti. Nota !rad.

3 Lenin Opera complete, vol. ff

10 V. I. LENIN

aceste relatii sA fie in realitate ceea ce sint In imaginea pe care

si-au fAcut-o despre ele insesi sau, mai bine zis, sA renunte la
aceastA imagine despre ele insesi si sA recunoascA CA in reali-
tate nu au nimic uman. Si de aceea, pe deplin consecvent cu
sine insusi, el a arAtat cA nu cutare sau cutare formA aparte
de proprietate privata, cum pretindeau ceilalti economisti,
ci proprietatea privatA pur si simplu, in universalitatea ei,
falsificA relatiile economice. El a fcut tot ce poate sA facg
critica economiei politice fArA, a pArAsi punctul de vedere al
economiei politice (36-39) [35-36].
Reprosul lui Edgar (de la Literatur-Zeitung"), cA Proudhon
face din dreptate" o divinitate", este respins de Marx pe
considerentul cA In lucrarea sa din 1840 Proudhon nu se situ-
eazA pe punctul de vedere al dezvoltririi germane din 1844"
(39) [36], cA acesta este un pAcat general al francezilor, cA trebuie
sA ne amintim si de referirea lui Proudhon la negatia care Map-
tuieste dreptatea, referire care ne permite sit ne debarasAm
si de acest absolut in istorie (urn auch dieses Absoluten in der
Geschichte iiberhoben zu sehi la sfirsitul p. 39). DacA
Proudhon nu merge ping la capAt si nu trage o asemenea con-
cluzie, aceasta se datoreste nurnai nenorocului de a se fi rascut
francez si nu german (39-40) [36-37].
UrmeazA, mai departe, Nota criticA marginalA nr. II (40-46)
[37-41], in care se contureazA deosebit de limpede conceptia
aproape formatA a lui Marx asupra rolului revolutionar al
proletariatului.
... Economia politicg de pinA acurn, pornind de la existenta
boglitiei, pe care miscarea proprietAtii private o creeazA, chipu-
rile, pentru popoare, a ajuns la consideratii care fac apologia
proprietAtii private. Proudhon porneste de la faptul contrar,
pe care economia politicg Il voaleazA prin sofisme, si anume
de la existenta sArAciei pe care o creeazA miscarea proprietAtii
private, si ajunge la concluzii care neagA proprietatea privatg.
Prima criticA a proprietatii private porneste, fireste, de la
faptul in care esenta pling de contradictii a acestei proprietAti
private se manifestA in forma cea mai palpabila, cea mai fla-
grantil si de-a dreptul revoltittoare pentru sentiinentul omului:
de la existenta grAciei, a mizeriei (41) [37-38].
 CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 11

Proletariatul si bogritia formeazh doi opusi. Ca atare, con-

stituie un tot Intreg. Ambele sint generate de lumea proprie-
thtii private. Problema consti in a sti ce pozitie determinath
ocuph fiecare dintre aceste douh elemente in cadrul acestui
antagonism. Nu este suficient sh le declari ea Hind clod, laturi
ale unui tot intreg.
Proprietatea privath, ca proprietate privath, ca boghtie,
este silita sh-si meriting propria ei existenfa i deci existenta
contrariului ei: proletariatul. Ea este latura pozitivii a antago-
nismului, proprietatea privath satisPticuth in sine inshsi.
Dimpotrivh, proletariatul, ca proletariat, este silit sh, se
desfiinteze pe sine insusi, deci sh desfiinteze si opusul shu,
care-I conditioneazh, care-1 face sh fie proletariat: proprietatea
privath. El este latura negativa a opozitiei, nelinistea dinhun-
trul ei, proprietatea privath suprimatti si care se suprimh
singurh.
Clasa posedanth si clasa proletariatului reprezinth aceeasi
instrilinare de sine a omului. Dar prima clash se simte satisfh-
cuth si afirmath in aceasth instrhinare de sine; ea vede in instrh-
inare propria ei putere i posedh in ea aparenfa unei existente
umane; cea de-a doua clash insh se simte anihilath in aceasti,
instthinare si vede in ea propria ei neputinth si realitatea unei
existente inumane. AceastA clash, ca sh folosim o expresie a lui
Hegel, reprezinth in oropsire revolta impotriva acestei oropsiri,
revolth spre care ea este necesarmente impinsh de contradictia
dintre natura ei omeneasch si conditiile ei de viath, care sint
o negare fatirt, categoric:O., si atotcuprinzhtoare a inshsi acestei
naturi.
Asadar, in cadrul acestui antagonism, proprietarul privat
reprezinth partea conservatoare, iar proletarul partea distrue-
tivit. De la primul porneste actiunea indreptath spre mentine-
rea antagonismului, de la cel de-al doilea actiunea indreptath
spre desfiintarea lui.
E drept cA, in cadrul miscrtrii ei economice, proprietatea
privatA duce la propria ei desfiintare, dar numai pe calea unei
dezvolthri independente de ea, inconstiente, care are loc impo-
triva vointei ei si care e determinath de inshsi natura obiectului,
numai prin aceea ch genereazh proletariatul ea proletariat,
mizeria constienth de mizeria ei spiritualh si fizich, dezumani-

3*
12 V. I. LENIN

zarea contienta de dezumanizarea ei, i care de aceea tinde sA

se desfiinteze pe sine ins4i. Proletariatul aduce la indeplinire
sentinta pe care proprietatea privatil o pronunta impotriva ei
insii generind proletariatul, dupl cum aduce la indeplinire
sentinta pe care munca salariath o pronunta, impotriva ei 1110,0
producind bogAtia altora i propria ei mizerie. Repurtind vic-
toria, proletariatul nu devine nicidecum latura absolut5, a
societatii, clici el repurteaza victoria numai desfiintindu-se
pe sine i desfiintind i contrariul s'au. 0 dath. cu victoria
proletariatului dispare atit proletariatul, cit i opusul s'au,
care-1 conditioneazii: proprietatea privata.
Dacri, autorii socialiti atribuie proletariatului acest rol
istoric mondial, ei n-o fac nicidecum pentru c. ar considera,
cum pretinde critica critica, c proletarii sint n4te zei. Ba
chiar dimpotriv. Pentru ca in proletariatul gata format este
practic terminata desprinderea de tot ce este uman, chiar i
de aparenfa de Imam; pentru c in conditiile de viatA ale prole-
tariatului sint intrunite toate conditiile de viata" ale sociefatii
actuale, ajunse la punctul culminant al inumanului; pentru
ca in proletariat ornul s-a pierdut pe sine insui, dar Iii acelai
timp nu numai ca a capatat contiinta teoretica a acestei pier-
deri, dar este i direct silit sa se revolte impotriva acestui in-
uman, Impins fiind de mizerie aceast6 expresie practica a
necesikifii , de mizeria absolut neinduratoare, care nu mai
poate fi Inlaturata, care nu mai poate fi infrumusetata iata
de ce proletariatul poate i trebuie ea se elibereze pe sine. Dar
el nu se poate elibera pe sine Mail sa desfiinteze propriile sale
conditii de viat'a. El nu poate desfiinta propriile sale conditii
de viata fret siti desfiinteze toate conditiile inumane de viata ale
societAtii actuale, sintetizate in propria sa situatie. Nu degeaba
trece el prin coaIa asprit, dar care calqte, a munch. Nu este
vorba de ceea ce cutare sau cutare proletar sau chiar intregul
proletariat considerit ca este scopul sau in mornentul de fata.
Este vorba de ceea ce proletariatul este in realitate i de ceea
ce va fi el istoricete nevoit sa faca in virtutea acestei existenfe.
Tinta i actiunea sa istorica ii sInt dinainte trasate, in modul
cel mai limpede i irevocabil, de propriile sale conditii de
viatt, precum i de intreaga organizare a societrgii burgheze
 CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 13

contemporane. Nu este nevoie s vorbim aici amanuntit despre

faptul c o parte considerabilii din proletariatul englez si
francez este deja patrunsii de eonstiinta sarcinii ei istorice si
lucreaza in permanenta la dezvoltarea i limpezirea definitiva
a acestei constiinte* (42-45) [38-40].

NOTA CRITICA MARGINALA Nr. 3

*D-1 Edgar nu poate s nu stie c d-1 Bruno Bauer a pus la

baza tuturor consideratiilor sale constiinta de sine infinitii si
a socotit acest principiu ca Hind totodata si principiul creator
al evangheliilor, care prin infinita lor lipsa de constiinta s-ar
parea ca se afla, In contradictie directa, cu constiinta de sine
infinith. Tot astfel Proudhon considera egalitatea ca principiu
creator al proprietatii private, care se afla in contradictie
directa cu egalitatea. Dad, d-1 Edgar va compara pentru
moment egalitatea franceza cu constiinta de sine germana, va
grtsi ca acest din urma principiu exprima in manierci germanii,
adica In formele gindirii abstracte, ceea ce primul exprima in
manierii franeeza, adica in limbajul politicii si al intuitiei
ginditoare. Constiinta de sine este egalitatea omului cu el insusi
In gindirea purl. Egalitatea este constiinta de sine a omului
dobindita in sfera practicii, adica constiinta pe care o are un
om despre alt om ca egal al sau i atitudinea unui om fata de
alt om ca egal al Au. Egalitatea este expresia franceza care
desemneaza unitatea esentei omenesti, constiinta generica si
comportarea generica a omului, identitatea practica dintre om
om, adia raportul social sau omenesc al omului fata de om.
De aceea, dupa cum In Germania critica distructiva, Mainte
de a ajunge in persoana lui Feuerbach la intuirea omului real,
se straduia sit distruga cu ajutorul principiului eonsliinlei de
sine tot ce este determinat si existent, tot astfel critica distruc-
tiva din Franta se straduia sit obtina acelasi rezultat cu aju-
torul principiului egalikilii* (48-49) [42-43].
Parerea crt filozofia este expresia abstractit a starii de lucruri
existenta ii apartMe la origine nu d-lui Edgar, ei lui Feuer-
bad, primul care a definit filozofia ca empirism speculativ
si mistic si a demonstrat acest Meru (49-50) [43].
 14 V. I. LENIN

Revenim mereu la aceeasi chestiune... Proudhon scrie

in interesul proletarilor *. Ceea ce-1 indeamna sii scrie nu este
interesul criticii satisfacute de sine si nici vreun interes abstract
sau creat in mod artificial, ci un interes de masa, real, istoric,
un interes care duce dincolo de o simpla criticd, un interes
care va duce la criz. Proudhon nu numai c scrie in interesul
proletarilor, dar este el insusi proletar, ouvrier**. Lucrarea
lui este un manifest stiintific al proletariatului francez si are
de accea cu totul alta, importantrt istorica, decit elucubratiile
literare ale unui critic critic oarecare (52-53) [45].
Dorinta lui Proudhon de a suprima lipsa de avutie i vechea
forma de avutie este cu totul identich cu dorinta lui de a suprima
raportul practic instrainat al omului fatrt de esenta lui obiec-
tuald, de a suprima expresia economica-politica a instrainarii
de sine a omului. Dar, intrucit critica pe care o face el econo-
miei politice continua. sa ramina in cadrul prerniselor economiei
politice, redobindirea lumii obiective mai apare la Proudhon
sub forma economica-politica a posesiunii.
Proudhon nu opune lipsei de avutie avutia, cum pretinde
critica critick ci, dimpotrivk opune vechir forme de avutie
adica proprietafii private posesiunea. El proclama pose-
siunea 1 unctie sociald. Or, ceea ce prezina interes intr-o
functie nu este a exclude* pe altul, ci a pune in actiune i
a-ti realiza fortele proprii, fortele propriei tale fiinte.
Proudhon n-a reusit s expuna aceasta idee intr-un mod
adecvat. Ideea de posesiune wild exprimrt in termenii econo-
I miei politice, adicri, tot intr-o forma instrainata, teza cii obiec-
tul, ca fiivtare pentru om, ca /iinlare obiectuald a omului,
este in acelasi timp fiintarea in /apt a omului pentru alt om,
relatia lui umand laid de alt om, comportarea sociald a omulvi
lap de om. Proudhon suprima instrainarea economica-politica,
faminind in cadrul acestei instrainttiri (54-55) [46-47].
nAcest pasaj este extrem de caracteristic, deoarece arata
cum se apropie Marx de ideea fundamentala a intrecrului sau
sistem", sit venia verbo***, i anume de ideea relatiiror sociale
de productie
* CUM. de Marx dnpa Edttm
*
** munoitor. Nola trad.
(tacit no putem asttel oxprima. Note trod,
 CONSPECTUL CARTII SF1NTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 15

Not Sin, ca un amnunt, ea la p. 64 [53] Marx consacrS 5 rin-

duri faptului c critica criticS" traduce cuvintul marchal
prin Marschalr* in loc de Hufschmied"**.
Foarte interesante sint paginile 65-67 [53-65] (Marx se
apropie de teoria valorii bazate pe muncS); p. 70-71 [53-55]
(rhspunsul dat de Marx lui Edgar, care il acuzS pe Proudhon
a face confuzie atunci cind spune c muncitorul nu poate st
rilscumpere produsul gu), 71-72 si 72-73 [57-69] (socialism
visStor, idealist, eteric" (dtherisch) si socialism si comunism
de mass").
P. 76 [61]. ( 1, alineatul 1: Feuerbach a dezvSluit misterele
reale, Szeliga6 viceversa).
P. 77 [61-62]. (Ultimul alineat: anacronismul relatiei naive
dintre bogati i s'araci: si le riche le savaitr***).
P. 79-85 [62-67]. (Toate aceste 7 pagini sint, in intregime,
extrem de interesante. IatS, de pildS, 2: Misterul con-
structiei speculative* critica filozofiei speculative cu
cunoscutul exemplu al fructului", der Frucht, critia
direct indreptati Oi imp o tr iv a lui Hegel. Tot
aici gSsim extrem de interesanta observatie cS, in cadrul
expunerii speculative, Hegel oferg, foarte des" o expunere
real care sesizeaz4 obiectul insusi die Bache selbst).
P. 92, 93 [71, 73] observatii fragmentare impotriva
Degradierung der Sinnlichkeit****.
P. 101 [78]. El (Szeliga) <mu este in stare... s vadg, cA
industria i conwrful faurese cu totul alte imperii univer-
sale decit crestinismul si morala, fericirea vietii de familie
ai bunhstarea burti-verzirnii.
P. 102 [78-79]. (Sfirsitul alineatului 1 observatii inteph-
toare in legAturS cu rolul notarilor in societatea actual4...
Notarul este duhovnicul laic. El e puritan de profesie;
or, cinstea spune Shakespeare nu e o puritanS7.
El este in acelasi timp un mijlocitor pentru tot felul de
scopuri, sforarul intrigilor i uneltirilor burgheze.)
P. 110 [84]. Un alt exemplu de ridiculizare a speculatiei
abstracte: constructia" care aratS cum devine omul stS-
Nola trod.
**
**
nnannal*
ipotcovar.. Nola brad.
all, de-ar ti bogatul I Nota brad.
dwadaros, sonzorialitfitii. Noir; Irad.
16 V. I. LENIN

pin peste animale; animalul" (das Tier) ca abstractie se

transfornul din leu in mops s.a.m.d.
P. 111 [84-85]. Un pasaj caracteristic cu privire la Eugene
Sue8: din fAtArnicie fatA de bourgeoisie*, el idealizeazA din
punct de vedere moral chipul grizetei, ocolind atitudinea
ei fatA de cAsAtorie, legAtura ei llaivil" cu l'tudiant sau
cu Pouvrier**. Tocmai prin aceasta legAturA, ea* (gri-
sette) aconstituie un contrast cu adevArat omenesc fatA
de sotia fAtarnicA, meschin i egoisa a burghezului, fatA
de intreaga sferA a burgheziei, adid, fatA de sfera oficialA .
P. 117 [89]. Masa" din secolul al XVI-lea si cea din secolul
al XIX-lea crau von vorn herein"*** diferite.
P. 118-121 [90-92]. Acest pasaj (din cap. VI: Critica
critic absolutA, sau critica criticA in persoana d-lui
Bruno . 1) Prima campanie a criticii absolute. a) fSpiri-
tul ci masa) este ex trem de important: critica con-
ceptiei potrivit cAreia istoria a fost neizbutitA datoritA
interesului manifestat fatA de ea de cAtre mas i datoritA
faptului cA s-a contat pe mask care s-a multumit cu o
intelegere superficialV a ideii".
De aceea, dacA critica absolutA intr-adevAr condamnA
ceva ca superficial, acest ceva este pur i simplu intreaga
istorie de pinA acum, ale cArei actiuni i idei au fost actiuni
i idei ale canaselor . Ea respinge istoria creata de masa
vrea s punl in local ei istoria eritieci (vezi articolele
d-lui Julius Faucher despre problemele de actualitate ale
Anglie?). (119) [90].
6 oldeeao se discredita totdeauna de indatA ce se despAr-
NB tea de interes. Pe de altA parte, este lesne de inteles ei,
atunci cind apare pentru prima oarA pe scena lumii, orice
<Iinteres* de masA care-si croieste drum in istorie depAseste
cu mult, in <iidee* sau in oreprezentare, limitele sale reale
si se confundA usor cu interesul omenese in general. AceastA
iluzie formeazA ceea ce Fourier numeste tonul fiecArei epoci
istorice (119) [91], fapt ilustrat cu exemplul revolutiei
franceze (119-120) si cu celebrele cuvinte (120 in
fine****) [91]:
burgnmie. Nola !rad.
* on studentul sau cu muncitorul. NoM brad.
sdin capul loculuis. Nola brad.
le slirit. Nola brad.
 CONSPECTLIL CARTI1 SFINTA FAMIL1E" DE MARX $1 ENGELS 17

40 data cu profunsimea actiunii istorice va creste deci

nsi amploarea masei care o infhptuieste.
Ping unde ajunge, la Bauer, rigoarea impartirii lui Geist
si Masse* se vede din urmhtoarea frail impotriva chreia se
pronunth Marx: (iin mash si nu in altceva trebuie chutat adevh-
ratul dusman al spiritu1ui1 (121) [92].
La aceasth afirrnatie Marx rhspunde a dusmanii progresului
sint produsele, care au chpatat o existenth de sine stMh' toare
(verselbstlndigten), ale autoinjosirii maselor, dar nu niste
produse ideale, ci niste produse materiale, care au o existenth
exteriorizath. Ina din 1789 revista lui Loustallotn avea ca
epigraf :
Les grands ne nous parahsent grands
Quo parce que nous sommes Is genoux.
Levons-nousl**

Dar pentru a te ridica (122) [92], spune Marx, nu este do

ajuns sh faci acest lucru in gind, in idee.
<Critica absolutit a invhtat insh din Fenonwnologia la lui
Hegel cel putin o arid: aceea de a transforma lanturile reale,
objective, care existh fin afara mea, in lanturi exclusiv ideale,
exclusiv subjective, care existh numai in mine, i de a transforma,
in consecinth, toate luptele exterioare i senzoriale in lupte
de idei pure* (122) [92].
Prin aceasta, conchide Marx cu sarcasm, se poate dovedi
armonia prestabilith care existh intre critica critic i cenzurh,
iar cenzorul poate fi prezentat nu ca un zbir politienesc (Polizei-
scherge), ci ca o personificare a tactului meu si a simtului
mhsurii.
Preocupath de al ei Geist", critica absoluthnu cerceteazh
dach in pretentiile lui &incase (windigen) nu existA curnva
vorbe goale, amh.gire de sine, inconsistenth (Kernlosigkeit).
<la fel se petrec lucrurile i cu oprogresulx). Cu toate preten-
tiile de grogres*, se observh, mereu cazuri de regres i de mipare
in cerc. Departe de a presupune ch categoria vrogres este lip-
sith de orice continut, eh ea este o categoric abstraca, critica
absoluth, dimpotrivh, d dovadh de atita profunzime, Molt
* spirit si masi. Nola !rad.
* Cei mari ni se par marl
Numai pentru ca stIm In genunehi.
85 ne ridieeml Nola kat',
 18 V. I. LENIN

consided progresul ca ceva absolut, pentru a putea s explice

regresul prin existenta unui oadversar personal al progresului:
masa (123-124) [93].
Toti autorii comunisti i socialisti au pornit de la consta-
tarea c, pe de o parte, chiar i actiunile stdlucite, desfasurate
in cele mai favorabile condiii, dmin, dupA cit se pare, rad
rezultate stdlucite i degeneread in banalitate, iar pe de ala
parte orice progres al spiritului a fost pIn acum un progres in
detrimentul nzajoritiii omenirii, a drei situatie a devenit din
ce in ce mai inumanti. De aceea ei au declarat c oprogresul
(vezi Fourier) e o vorbii goal& un cuvint abstract si nesatis-
fkkor ; ei si-au dat seama (vezi, printre altii, si Owen) d
lumea civilizatA are un viciu fundamental; de aceea au supus
unei critici necrutatoare bazele reale ale socieratii contemporane.
Acestei critici comuniste i-a corespuns imediat in practic4'
miscarea masei largi, in detrimentul dreia a avut loc pin acum
dezvoltarea istorid. Trebuie s cunosti atractia spre stiintg,
setea de cunostinte, energia moral i nkuinta neobositg spre
autoinstruire a muncitorilor francezi i englezi pentru ca sn-ti
poti face o idee despre nobletea omeneased a acestei misdri
(124-125) [94].
Ce urias avantaj fata de autorii comunisti: s te scutesti
de cercetarea izvoarelor lipsei de spirit, ale indolentei, ale
superficialiatii i multumirii de sine i, deseoperimd d aceste
calitAti sint contrare spiritului i progresului, s te multumesti
sa, le faci o moralci seved I a (125) [94].
Relatia dintre spirit si mask are Ins i un sena ascuns,
care se va dezvAlui pe de-a-ntregul in cursul rationamentelor
ulterioare. Aici ne mg,rginim doar s1-1 semnalam. Relatia
dintre spirit* si mad descoperilli de d-1 Bruno, nu este in rea-
litate altceva decit descividvirea critie-earicaturalii a coneepfiei
hegeliene despre istorie, conceptie care, la rindul ei, nu este
altceva decit expresia speculativ5, a dogmei germane-creOine
cu privire la opozitia dintre spirit i materie, dintre dumnezeu
ci lume. In istorie, in viata omenirii insi, aceasti opozitie
se exprim5, prin faptul d putine personali14i alese, in calitate
de spirit activ, se opun restului omenirii ca unei mase lipsite de
spirit, ca materiel: (126) [96].
 CONSPECTUL CAXTII ,,SFINTA FAMILIE" DE MARX SI ENGELS 19

$i Marx arath c Geschichtsauffassung* a lui Hegel presupune

spiritul abstract i absolut, al earui purator este masa. Para lel
cu doctrina lui Hegel s-a dezvoltat in Franta Invhfatura doctri-
narilor'3 (126), care proclamau suveranitatea ratiunii in opozitie
cu suveranitatea poporului, pentru a exclude masa i a guverna
singuri (allein).
Hegel se face vinovat de o dubl'a inconsecvenca (127) [96]:
1) el afirmA ch. filozofia este fiintarea spiritului absolut, dar
nu afirmA c acest spirit este individul filozofic; 2) numai in
aparentrt (nur zmn Schein) face el din spiritul absolut Muritorul
istoriei, numai post festum**, numai in comtiinta.
Bruno 1111i-duet aceastrt inconsecvent4: el declar4 a critica
este spiritul absolut i fauritorul de fapt al istoriei.
De o parte se aflrt masa ca element pasiv, lipsit de spirit,
neistoric, ca element material al istoriei; de cealalt5, parte se
afra spirititi, critica, d-1 Bruno & Co., ca element activ de la
care porne0e orice actiune istoricet. Opera de transformare a
societAtii se reduce la activitatea cerebralei a criticii critice u
(128) [96] .
Ca un prim exemplu al campaniilor criticii absolute impo-
triva masei", Marx mentioneazA atitudinea adoptatA de Br.
Bauer in Judenfrage*** 0 se refer5, cu acest prilej la cele
spuse de el impotriva lui Bauer in Deutsch-Franzsische Jahr-
bitcher"14 .
Una dintre principalele preocupriri ale criticii absolute
este aceea de a da mai intii o justa formulare tuturor problemelor
timpului. Intr-adev6r, ea MI r4spunde la problemele reale ,
ci le substituie cu totul alte probleme... Astfel, ea a denaturat
i problema evreiascrt, in ma fel inch nu a mai trebuit s5,
cerceteze emanciparea politic, care constituie continutul acestei
probleme, i a putut, dimpotrivk s se multumeasc4 cu o
critid a religiei evreilor i cu descrierea statului german-
cre0in .
Ca i celelalte manifesfari originale ale criticii absolute,
aceasta metodrt reprezina i ea repetarea unei scamatorii specu-
lative. Filozofia speculativti, i in special filozofia hegelianti,
considera necesar s5," transpunA toate problemele in forma
* conceptia dcspre istorie. Nola Ind.
** dup. accea. Nola lrad.
*** - problema evreiasa. Nola Ira.
20 v. I. LENIN

ratiunii speculative, dezbrAcindu-le de forma judeatii omenesti

sitinftoase, i sg, transforme orice problem'a realli, intr-unaspeeu-
lativii pentru a-i putea da un faspuns. Denaturind problemele
mele i punindu-mi in gur6 propriile ei probleme, la fel cum face
catehismul, filozofia speculativ a putut s aibA, fireste, ca si
catehismul, riispunsuri pregititite la fiecare dintre problemele
mele (134-135) [100-101].
In 2a, scris de Engels (... Critica i Fuerbach. Con-
damnarea filozofiei ...), p. 138-142 [103-105], gitisim elogii
foarte alduroase la adresa lui Feuerbach. In leg4tur5, cu atacu-
rile criticii" impotriva filozofiei i cu faptul c Ii opune aces-
teia (filozofiei) bogtia real'a a relatiilor omenesti, continutul
imens al istoriei", semnificatia omului" etc. etc., mergind
pin6 la a spune c misterul sistemului este dezvAluit", Engels
spune:
Dar cine a dezvMuit misterul sistemului? Feuerbach.
Cine a spulberat dialectica notiunilor, acest rilzboi al zeilor
care era cunoscut numai filozofilor? Feuerbach. Cine a pus
nu 4semnificalia omuluio
alth semnificatie in afarg de aceea de a fi om! ,
in locul vechilor zdrente, inclusiv infinita constiint5, de sine ,
ca si cum omul ar mai avea vreo
ci pe 4omul
insusi? Feuerbach i numai Feuerbach. El a mai fticut ceva.
A distrus de mult insesi categoriile cu care eritiect opereaz5,
acum pe toatti linia: bog4ia realA, a relatiilor omenesti,
continutul linens al istoriei, lupta istoriei, lupta masei impo-
triva spiritului etc. etc.
Dup'a ce omul a fost cunoscut ca esenci, ca bazl a oricgrei
activinti si a oricitiror rinduieli omenesti, singurg, eritica
mai este in stare sA inventeze noi categorii i transforme
iarsi pe omul insui, ceea ce si face de altfel, intr-o categorie
si intr-un principiu al unei serii intregi de categorii. Prin aceasta
ea porneste, ce-i drept, pe singura cale de salvare ce i-a mai Minas
inumanit4ii teologice nelinistite i lartuite. Istoria nu face
nimic; ea nu posedg, nici un tel de bogAtie imensA, nu d'a.
nici gm tel de baIllii! Nu istoria , ci tocrnai omul, omul real
si viu iatL eine face totul, eine posea totul si di toate
aceste buithlii. Istoria nu este o personalitate aparte, care se
f9loseste de om ca de un mijloc pentru atingerea Ielurilor ei,
 CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 21

Istoria nu este altceva decit activitatea omului care isi urmgreste

felurile sale. Dacg, dupg toate demonstrafiile geniale ale lui
Feuerbach, critica absolutei isi mai permite sg ne serveascg
iargsi toate aceste vechituri intr-o formg noug*... (139-140)
[104] etc., atunci chiar numai acest fapt este suficient pentru
a aprecia naivitatea criticg etc.
Apoi, in legliturg en faptul cg ea opune materiei" spiritul
(critica a denumit masa materie"), Engels spune:
eAsadar, nu este oare critica absolutg, o manifestare autentie
germanti-creVinei? Dupg ce lupta in jurul vechii opozifii dintre
spiritualism si materialism a fost epuizatg in toate sensurile
si dupg ce aceastg opozifie a fost inlgturatg o datg pentru
totdeauna de Feuerbach, critica o transformg iarg,si, si inch'
in forma cea mai respinggtoare, intr-o dogmg fundamentalg
si face sti triumfe tspiritul german-ergtino> (141) [105].
In leggturg cu euvintele lui Bauer: 4In ingsura in care evreii
au avansat astazi in sfera teoriei, ei sint realmente emancipafi;
in mgsura in care vor sg fie liberi, ei sint liberi*", Marx spune:
Aceastg tug of erg posibilitatea de a niasura dintr-o data
prgpastia critica ce desparte de socialismul absolut cornunismul
si socialismul profan al masei. Prima tezg a socialismului prof an
respinge ca pe o iluzie emanciparea exclusiv fn sfera teoriei
i proclaing ca libertatea realei cere, pe ling o aointd* idealistg,
condifii foarte palpabile, foarte materiale. Cit de inferioarg
sfintei critici este masa, care considerg eh sint necesare rgstur-
nari materiale, practice chiar si numai pentru a cuceri timpul
si mijloacele de care este nevoie pentru a se putea ocupa cu
teoria! (142) [106].
Urmeaza apoi (p. 143-167) [106-122] critica cea mai plicti-
sitoare si extrem de sicanatoare la adresa lui Literatur-Zeitung",
un fel de comentariu arngnunf it cu caracter nimicitor". Absolut
nimic interesant.
Sfirsitul paragrafului (b) Problema evreiascg nr. II. 142-185
[105-133], p. 167 185 [121-133], confine un rgspuns
interesant dat de Marx la cele spuse de Bauer in apgrarea cgrfii
sale Judenfrage", care fusese criticatg cu asprime in Deutsch-
Franzsische Jahrbitcher" (Marx se referg tot timpul la ele).
Marx subliniazg, aici cu toatg tgria si pune in relief principiile
fundamentale ale rintregii sale concepfii despre lume.
22 V. I. LENIN

Problemele religioase actuale au acum o semnificatie socialiti"

(167) [122], acest lucru a mai fost arititat in Deutsch-Fraliz6-
sische Jahrbiicher". Acolo a fost caracterizata situatia reala
a evreilor Iii societatea burgheza contemporanO". D-1 Bauer
expliciti pe evreii reali prin religia mozaicd, in loc sa explice
misterul religiei mozaice prin evreii reali" (167-168) [122].
D-1 Bauer nu banuieste ca, iudaismul laic real, deci i iuda-
ismul religios, este permanent generat de viata societatii
burgheze contemporane si Ii &este dezvoltarea suprerna, in
sislemul banese".
In Deutsch-Franz6sisc1ie Jahrbiicher" s-a aratat c dezvol-
tarea iudaismuhii trebuie cantata, in der commerziellen und
industriellen Praxis *, c iudaismul practic vollendete Praxis
der christlichen Welt selber ist"** (169) [123].
S-a demonstrat ca sarcina de a inlatura esenta iudaica este
in realitate sarcina de a inlatura spiritul iudaic al societiqii
burgheze, neomenescul actualei practici a vietii, al carui punct
culminant este sistemul bilnesc (169) [123].
Cerind libertate, evreul cere implicit ceea ce nu este de loc
in contradictie cu libertatea politica (172) [125]; este vorba
de libertatea politico].
D-lui Bauer i s-a aratat cit scindarea omului in cetdfean
nereligios si in persoand partieulard religioasa nu este de loc in
contradictie cu emanciparea politica .
Dupa, aceea urmeaza imediat:
I s-a mai aratat cit, asa cum statul se emancipeaza de religie
emancipindu-se de religia de stat i lasind religia in voia ei in
cadrul societatii civile, tot asa i omul se emancipeaza, politi-
ceste de religie pun aceea cit incepe s-o considere nu ca pe o
chestiune publick ci ca pe o ehestiune prima a lui. In sfirsit,
i s-a aratat ea atitudinea teroristil a revoluliei franceze fata de
religie este departe de a infirm aceasta conceptie, ea nefacind,
dimpotriviti, altceva decit s-o confirme (172) [125].
Evreii vor allgemeine Menschenrechte***.
In Deutsch-Franzsische Jahrbucher" i s-a demonstrat
d-lui Bauer ca, aceastO umanitate libera* i recunoasterea
ei nu sint altceva decit recunoasterea individului egoist al
.In practice, comerciall i induetriali, Nola frac!.
** rste practica desavIreite a lurnii creetine lneaaii Nolo trod.
*' drepturile universale ale omului. Nola trod.
 CONSPECTUL CARPI UINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 23

societqii civile i a misdrii neinfrinate a elementelor spirituale

si materiale care formead continutul situatiei in viat5, a acestui
individ, continutul vietii civile actuale; d de aceea drepturile
omului nu-1 eliberead pe om de religie si nu fac decit sit-i
acorde libertatea religiei; citi ele nu-1 eliberead, de proprietate,
ci ii acord5, libertatea proprieteilii; d, nu-I eliberead de goana
murdad dup5, imbogiltire, ci nu fac decit et-i acorde liber-
tatea ocupatiilor.
I s-a arktat d recunoagerea drepturilor omului de catre statul
modern are aeelasi sens ca si recunoaVerea sclaviei de ciltre statul
antic. aci, dupi cum in statul antic baza fireasca a statului
o constituia sclavia, tot asa si In statul modern baza fireascli
a statului o constituie societatea civilk precum si omul socie-
atii civile, adid omul independent, legat de alti oameni
numai prin leghturile interesului privat si ale necesiti4ii natu-
rale incomtiente, omul sclav al ocupatiei sale si al nevoii egoiste
proprii, ca si al nevoii egoiste a altuia. Statul modern a recu-
noscut aceasa, bad, fireasd a sa ca atare in drepturile univer-
sale ale omului16 (175) [127] .

Evreul este cu atit mai indreptiltit A cead recunoasterea

umanitiltii" sale libere", cu cit societatea civil'a libel%
are pe de-a-ntregul un caracter comercial, evreiesc, evreul fiind
de la bun inceput un membru necesar al ei.
CA, drepturile omului" nu sint innAscute, ci au luat nastere
pe cale istorid, asta o stia si Hegel (176) [128] .
Relevind contradictiile constitufionalismului, critica" nu
le generalizeaei (fasst nicht den allgemeinen Widerspruch des
Constitutionalismus*) (177-178) [128]. Dad ar fi facut acest
lucru, ar fi trecut de la monarhia constitutiona% la statul
reprezentativ democratic, la statul modern desavirsit (178) [128] .
Activitatea industriala nu se desfiintead prin desfiintarea
privilegiilor (breslelor, corporatiilor etc.), ci, dimpotriva, se
dezvola cu si mai multa forta,. Proprietatea funciara nu se
desfiinteaza prin desfiintarea privilegiilor funciare; dimpo-
triva, abia dupa desfiintarea privilegiilor proprieatii funciare
incepe circulatia ei universala pe calea liberei parcelari si a
liberei instrainh'ri (180) [130] .

nu intalege oontradictia generali a oonstitutionalismului. Nola Ira&

24 V. I. LENIN

Comertul nu se desfiinteaz1 prin desfiintarea privilegiilor

comerciale, ci, dimpotrivA, abia atunci devine un comert cu
adevArat liber: tot aa i religia se desfkoarA in toatA univer-
salitatea ei practices' numai acolo unde nu existi nici un fel de
religie priuilegiat (sli ne amintim de statele Americii de Nord) *.
... Tocmai selavia sociekilii burgheze este in aparenfd cea mai
mare liberlate*... (181) [131] .
Curmkrii (Auflosung) (182) [131] existentei politiee a religiei
(desfiintarea bisericii de stat), a proprietiiiii (desfiintarea cen-
sului electoral) etc. ii corespunde o mare plinAtate a vietii*
lor, care de aici inainte se supune nestingherith propriilor
sale legi i se desfikoafa, in toatA amploarea sat..
Anarhia este legea societAtii burgheze emancipate de privi-
legii (182-183) [131].
...C) BATALIA CRITICA IMPOTRIVA
REVOLUTIEI FRANCEZE

Ideile scrie Marx citindu-1 pe Bauer pe care revolutia

franceia le-a trezit la viafa nu ne-au dus ins'a dincolo de rindu-
ielile pe care aceastit revolutie a vrut s5, le desfiinteze prin
violentA.
Idzi,le nu pot niciodath, s5, duc.5 dincolo de cadrul vechii
rinduieli a lumii: intotdeauna ele pot A duck numai dincolo
de cadrul ideilor vechii rinduieli a lumii. In general, ideile nu
pot infaptui nimie. Pentru infilptuirea ideilor este nevoie de
oameni, care trebuie s intrebuinteze forta practia* (186) [133] .
Revolutia francela a generat ideile comunismului (Babeuf),
care, elaborate in mod consecvent, contineau ideea unei noi
Weltzustand*.
Referindu-se la afirmatia lui Bauer a statul trebuie sl ting
legati laolalth diferitii atomi egokti, Marx spune (188-189)
[134-135] a in realitate membrii societ44ii burgheze nu sint
de loc atomi, ci numai ki inchipuie c5, sint; dci ei nu-i sint
suficienti lor inki, ca atomii, ci depind de ceilalti oameni,
iar nevoile lor ii pun in fiecare moment in aunt& dependentg.
.Aadar, neeesitatea naturalti, inswirile iiinfei omenelti,
oricit do instainatii, ar fi forma sub care s-ar manifesta ele,
interesul iaa ce-i leagli pe membrii societititii civile unul de
rtnduieli a lumii. Nota Wad.
 CONSPECTIM CARTII "SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 26

altul. Viata civila i nu cea politica constituie legAtura 'maks'

dintre ei... Numai prejudecala politica ii mai poate inchipui
in vremea noastil a statul trebuie s cimenteze viata civilt,
pe cind in realitate, dhnpotrivit, viata civil5, este aceea care
cimenteazg statub (189) [135].
Robespierre, Saint-Just i partidul kr au sucombat fiinda
au confundat societatea realist-democratia antiek intemeiat
pe sclavie, cu statul reprezentativ, spiritualist-democratic
modern, intemeiat pe societatea burgheik inainte de a fi
executat, Saint-Just a aratat panoul (Tabelle afiul? atir-
nat) cu drepturile omului, spunind: C'est pourtant moi qui ai
fait cela". Dar acest panou proclama drepturile unui om
care nu poate fi omul republicii antice, dupA. cum nici relatiile
sale economice i industriale nu sint cele antice* (192) [137].
Ceea ce a c'azut prad'a lui Napoleon la 18 brumar" n-a fost
micarea revolutionark ci burghezia liberalL Dup6 aderea lui
Robespierre, sub Directorat, incepe 1nfAptuirea prozakl a
societatii burgheze: Sturm mid Drang al intreprinderilor corner-
ciale, tumultul (Taumel) noii vieti burgheze; oprogresul real
al proprietii tii funciare franceze, a Wei structurA feudalsa fusese
sfarimati de ciocanul revolutiei i pe care acum, in primul kr
elan de activitate infriguratk nenumgrati proprietari noi
o cultivA, multilateral; primele mica'ri ale industriei deve-
nite libere iatA unele manifestAri de viat'a ale sociefatii
burgheze de curind nascute (192-193) [138].

CAP. VI. CRITICA CRITICA ABSOLUTA,

SAU CRITICA CRITICA IN PERSOANA D-LUI BRUNO
...3)A TREIA CAMPANIE A CRITICII
ABSOLUTE...
d) RATILIA CRITICA IMPOTRIVA
MATERIALISMULUI FRANCEZ
(195-211) [139-160]
IlCapitolul acesta ( d din partea a 3-a a cap. VI) este unul
dintre cele mai pretioase din cuprinsul crii. Aici nu gbim
in nici un caz o critic. chitibuark ci o expunere pe de-a-ntregul
pozitivrt. Este o scurta saga a istoriei materialismului trances.
$i, totuei, en am flea astas. Nola frac!

4
26 V. I. LENIN

Ar trebui transcris aici intregul capitol; de aceea m mgrginese

sg fac un scurt conspect al continutului.II
Iluminismul francez din secolul al XVHI-lea i materialismul
francez n-au fost numai o luptg impotriva institutiilor politice
existente, ci si o luptk tot atit de frttisk impotriva metafizicii
secolului al XVII-lea, si anume impotriva metafizicii lui
Descartes, Malebranche, Spinoza i Leibniz. Filozofia a fost
opusg metalizicii, asa cum Feuerbach a opus filozofia treazg
betiei speculative, atunci cind a luat, pentru prima oarg,
pozitie hotgritg, contra lui Hegeh (196) [140].
Metafizica secolului al XVII-lea, infrina de materialismul
secolului al XVIII-lea, a cunoscut o restaurare victorioasg
si substantial (gehaltvolle) in filozofia germang, si in special
in filozofia speculativg germang a secolului al XIX-lea. Hegel
a imbinat in mod genial aceastg metafizicg cu intreaga meta-
fizic i cu idealismul german, intemeind ein metaphysisches
Universalreich*. Apoi a urmat iargsi un atac impotriva meta-
fizicii speculative si a oricgrei metafizici in general. Ea va
fi invinsg pentru totdeauna de acel materialism care a fost
dus la perfectiune prin activitatea speculatiei insgsi si care
coincide cu umanismul. Dar, asa cum Feuerbach a reprezentat
in dorneniul teoriei materialismul care coincide cu umanismul,
tot asa socialismul i comunismul francez i englez au repro-
zentat acest materialism in domeniul practicii (196-197) [140].
Exista doug tendinte in materialismul francez: 1) cea care
porneste de la Descartes, 2) cea care porneste de la Locke. Cea
de-a doua miindet direkt in den Socialismus** (197) [140].
Prima tendintk materialismul mecanicist, duce la stiintele
naturii, asa cum s-au dezvoltat ele in Franta.
Descartes, in fizica sa, declarg cg materia este unica substantg.
Materialismul mecanicist francez acceptA fizica lui Descartes
gi respinge metafizica lui.
Oledicul Leroy pune temelia acestei scoli; in persoana medi-
cului Cabanis ea atinge punctul sgu culminant ; medicul Lamet-
trie este centrul ei.
Descartes incg trgia cind Leroy a transpus asupra omului
constructia mecania a animalului, declarind c sufletul este
* = un imperiu metatizic universal. Ncla /red .
duce direct la aocialisrn. Nola (red.
 CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 27

un modus al corpulai, iar ideile slut miscAri mecanice (198) [141].

Leroy credea chiar a Descartes si-a ascuns adevArata lui *ere.
Descartes a protestat.
La sfirsitul secolului al XVIII-lea, Cabanis a desAvirsit
materialismul cartezian in cartea sa Rapports du physique et
du moral de l'homme"19.
Incil de la inceputurile ei, metafizica secolului al XVII-lea
a avut ca antagonist materialismul. Descartes a avut ca adver-
sar pe Gassendi, restauratorul materialismului epicurian19, iar
in Anglia pe Hobbes.
Voltaire (199) [141] a remarcat c indiferenta francezilor
din secolul al XVIII-lea fatA de controversele dintre iezuiti
si altii se datora nu atit filozofiei, cit speculatiilor financiare
ale lui Law. Miscarea teoreticA spre materialism se explicA
prin Gestaltung* practicA a vietii franceze din vremea aceea.
Practicii materialiste Ii corespundeau teorii materialiste.
Metafizica secolului al XVII-lea (Descartes, Leibniz) mai
era inch* legath de un continut pozitiv. Ea fAcea descoperiri in
matematicti, in fizicA si in alto stiinte. In secolul al XVIII-lea,
stiintele pozitive s-au separat i metafizica war fad geworden**.
In anal cind a murit Malebranche s-au nilscut Helvtius si
Condillac (199-200) [142] .
Pe plan teoretic, metafizica secolului al XVII-lea a fost
subminatil de Pierre Bayle, a cArui armA era scepticismul20.
El a combAtut mai ales pe Spinoza si pe Leibniz. A proclamat
societatea ateistA. A fost ultimul metafizician in sensul
secolului al XVII-lea i primul filozof in sensul secolului
al XVIII-lea" (200-201) [142] , cum a spus un scriitor francez.
Pc linga aceastA combatere negativA era nevoie si de un
sistem pozitiv, antimetafizic. El a fost oferit de Locke.
Materialismul este fiul Marii Britanii. Chiar i scolasticul
ei Duns Scotus, se intreba ob die Materie nicht denken
knne*** . El era nominalist. Norninalismul, in genere, este
prima expresie a materialismului21.
AdevAratul pArinte al materialismului englez este Bacon.
(Dintre proprietAtile inerente materiel, cea dintli si cea mai
* organizarea. _Nola trod.
* a devenit anostS. Notct trod.
daca materia nu peate sa eugete.. Nola brad.

4*
28 V. I. LENIN

irnportantg este miscarea, nu numai ca miscare mecanicit si

matematicA, dar, si mai mult, ca impuls, ca spirit vital, ca
tensiune, ca chin (Qual)... al materiei* 202 [143].)
4tLa Bacon, care este primul lui creator, materialismul mai
contine Inci, intr-o formA nail* germenii unei dezvolfari
multilaterale. Materia suride omului intreg in toatl stralu-
cirea ei poetic& sensibM.
La Hobbes, materialismul devine unilateral, menschenfeind-
lich, mechanisch*. Hobbes a sistematizat materialismul lui
Bacon, dar nu a fundarnentat (begriindet) mai amAnuntit
principiul lui de bazil, potrivit cAruia ideile si cunostintele
provin din lumea simturilor (Sinnenwelt), p. 203 [143-144].
Du0 cum Hobbes a spulberat prejudeatile teiste ale materia-
lismului lui Bacon, tot asa si Collins, Dodwell, Coward, Hart-
ley, Priestley etc. au desfiintat ultimele bariere teologice ale
senzualismului22 lui Locke.
Condi llae a indreptat senzualismul lui Locke impotriva meta-
fizicii secolului al XVII-lea ; el a publicat lucrari in care corn-
bate sistemele lui Descartes, Spinoza, Leibniz i Malebranche23.
Francezii au civilizat" (205) [145] materialismul englezilor.
La Helvtius (care porneste si el tot de la Locke) materialis-
mul capata un caracter specific francez.
Lamettrie ne ofeel o imbinare a materialismului cartezian cu
cel englez.
Robinet are cele mai multe legaturi cu metafizica.
(Oupa cum materialismul cartezian duce la ti,intele naturii
in sensul strict al euvintului, tot asa i cealalt6. orientare a
materialismului francez duce direct la socialism i la comunisno
(206) [146].
Nimic nu este mai usor decit a deduce din premisele materia-
lismului socialismul (reconstruirea lumii senzoriale a lega
interesul particular de cel general a distruge Geburtsstt-
ten** antisociale ale crirnei etc.).
Fourier porneste direct de la doctrina materialistilor francezi.
Babuvigii au fost materialisti primitivi, neevoluati24. Bent-
ham Ii intemeiazg, sistemul sau pe morala lui Helvtius, iar
Owen porneste de la sistemul lui Bentham pentru a fundarnenta
()eta omului, mecanieiet. Nola brad.
" = izvoarele. Nola brad.
 CONSPECTUL CART!! SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 29

comunismul englez. Cabet aduce din Anglia in Franta ideile

comuniste (devine der popularste wenn auch flachste* repre-
zentant al comunismului) (208) [147]. O bag tiintifica mai
serioasa" au Dezamy, Gay etc., care dezvolta doctrina materia-
lismului ca o doctrina, a umanismului real.
La p. 209-211 [148-149] Marx da, intr-o nota (en petit pe
doua pagini) extrase din Helvtius, Holbach i Bentham, pentru
a dovedi legatura dintre materialismul secolului al XVIII-lea
i comunismul englez i francez al secolului al XIX-lea.
Din paragrafele care urmeaza merita s fie relevat acest pasaj:
oControversa dintre Strauss i Bauer cu privire la substanfd
si confliinta de sine este o controversa in atdrul speculatiei
hegeliene. In sistemul lui Hegel exista trei elemente: substanfa
spinozist, comtiinfa de sine fichteeanci i unitatea hegelianci,
necesarmente contradictorie, a acestor clod, elemente: spiritul
absolut. Primul element este natura travestita metafizic, consi-
derata in separarea ei de om ; al doilea element este spiritul
travestit metafizic, considerat in separarea lui de natura ; al
treilea element este unitatea, travestit metafizic, a ambilor
factori: omul real ci specia umand reala (220) [166], precum i
urmtorul alineat, care cuprinde o apreciere asupraluiFeuerbach:
4Strauss i Bauer au aplicat amindoi in domeniul teo-
logiei, intr-un mod pe deplin consecvent, sistemul lui Hegel.
Primul a luat ca punct de plecare spinozismul, iar al doilea
fichteismul. Amindoi supun criticii sistemul lui Hegel, in mantra
in care la el fiecare dintre cele dou elemente aratate este
denaturat de celalalt, in timp ce ei au dat fiecaruia dintre
aceste elemente o dezvoltare unilaleral, deci consecventa. De
aceea, in critica lor, amindoi deparsc limitele filozofiei lui
Hegel, dar totodata continua sa, rmin in limitele speculatiei
acestuia, fiecare reprezentind numai una din laturile sistemului
lui. Feuerbach este primul care, pornincl de la punctul de vedere
hegelian, 1-a completat ci 1-a criticat pe Hegel. Reducind spiritul
absolut, metafizic, la omul real intenzeiat pe nature's, el a desa-
vircit eritica religiei c, in acelaci timp, a schitat cu maiestrie
trasaturile fundamentale ale criticii speculatiei hegeliene ci deci
ale criticii orictirei metafizici in general* (220-221) [165-156].
eol mai popular, dar totodati si eel mai superficial. Nota trod.
 30 V. I. LENIN

Marx ironizeaza teoria constiintei de sine" a lui Bauer

pentru idealismul ei (sofismele idealismului absolut 222
[155]), arata,' ca, aceasta este o parafrazare a lui Hegel, citeaza'
Fenomenologia" lui si observatiile critice ale lui Feuerbach
(din Philosophie der Zukunft"25, p. 35, in legaturit cu faptul
cit filozofia neaga negiert sensibilul material", asa cum
teologia neaga, natura oteavira de pacatul originar").
Capitolul urm'ator (VII) incepe si el cu cea mai plictisitoare
_
criticA sicanatoare 11), p. 228-235 [161-166] 1. In 2a existit
un pasaj interesant7
Marx reproduce din Literatur-Zeitung" scrisoarea unui
reprezentant al masei", care cere sa, se studieze realitatea,
stiintele naturii, industria (236) [166] si care, pentru acest
motiv, a fost ocarit de critica":
Sau (!) credeti au exclamat criticii", combatind pe
acest reprezentant al masei ca cunoasterea realitatii istorice
este deja terminata? Sau (1) cunoasteti macar o singurA peri-
oada, din istorie care sa, fie realmente cunoscutrt?
Sau faspunde Marx critica critica erode Ca a ajuns
macar la inceputul cunoasterii realitatii istorice atita timp cit
exclude din miscarea istoricA atitudinea teoretica, si practica,
a omului fata de naturA, MO de stiintele naturii si fata de
industrie? Sau crede c'a a cunoscut realmente vreo perioada
No- istorica oarecare fara sa fi cunoscut, de pild'a, industria
ta acelei perioade, modul nemijlocit de producere a vietii
ingsi? Este adeva'rat ca critica critica spiritualista, 1eologic4,
be- cunoaste cimoaste cel putin in inchipuirea ei numai
ne actiunile politice, literare si teologice rasun'atoare ale istoriei.
Asa cum separa gindirea de simturi, sufletul de corp si asa
cum se separa ea ins4i de lume, tot asa rupe ea istoria de
stiintele naturii si de industrie, considerind cit istoria isi are
obirsia nu in productia materialti grosolana' de pe pamint, ci
in formatiile nebuloase ale norilor de pe cer (238) [168].
Acest reprezentant al masei este calificat de critica drept
un massenhaf ter Materialist* (239) [166].
La francezi si la englezi, critica nu este o persoana, oarecare
abstract-1i, transcendentil, aflatrt in afara omenirii; ea este
* materialist de mod. Nola trad.
 CONSPECTUL CARTI1 SFINTA FAMILIP DE MARX $1 ENGELS 31

activilalea omeneascii realti a unor indivizi care sint mernbri

activi ai societatii si care, ca oameni, sufera, simt, gindese
ci actioneaza. De aceea critica factita de ei este in acelasi timp
patrunsa de practica, comunismul bor este un socialism in care
ei indica masuri practice, palpabile si in care isi gaseste expre-
sia nu numai gindirea lor, ci, intr-o mama' si mai mare, si
activitatea lor practica. De aceea ea este o critica vie, reala a
societatii existente, cunoasterea cauzelor decaderii (244)
[171-172].
_,-
1{Intregul cap. VII (228-257) [169-181], in Mara de pasajele
=_
reproduse, contine numai sicane si parodii de necrezut, d.
la iveala cele mai marunte contradictii, ridiculizeaza tot felul
de absurditati aparute in Literatur-Zeitung" eth.11
In cap. VIII (258-333 [182-2361) avem paragraful despre
transformarea critica a unui macelar in cline" si, mai departe,
despre Fleur de Marie a lui Eugene Sue (trebuie s fie
un roman cu acest titlu sau until dintre eroii vreunui roman26)
cu citeva mici observatii radicale", dar neinteresante, facute
de Marx. Merita sa fie senmalate eel mult p. 2 8 5 x [201],
care contine citeva observatii cu privire la teoria hegeliana
a pedepsei, i p. 296 [209-210], in care critica pe Eugene Sue
pentru ca apara sistemul detentiunii celulare (Cellularsystem).
((Dupci cil se vede, Marx se pronunta aici impotriva socialis-
mului superficial pe care ii propaga Eugene Sue si care, dupii
di se vede, era aparat in Literatur-Zeitung".))
De pilda, Marx il ironizeaza pe Sue pentru ideea de a se
recornpensa virtutea prin intermediul statului, tot asa cum se
pedepseste viciul (p. 300-301 [213]; el da chiar un tabel com-
parativ de justice criminelle si justice vertueuse!*).
P. 3 0 5 3 0 6 [216]: Observatii critice impotriva Feno-
nwnologiei" lui Hegel.
3 0 7 [217]: Dar uneori, in pofida teoriei sale, Hegel face
in Fenomenologie" o caracterizare reald a relatiilor ornene0.
3 0 9 [219]: Filantropia ca Spiel** a color bogati (3 0 9
3 1 0) [218-219].
al justitiei penale i al justitlei virtuoase I Nota trad.
= joacd, amuzament. Note irad.
32 V. I. LENIN

312-313 [220-221] : citate foarte conchidente din F o arier

despre umilirea femeii27 licontra dezideratelor moderate ale
criticii" si ale lui Rudolf, eroul lui Eugene Sue?ji
=_

X ((Dupe,' Hegel, pedeapsa este sentinta pe care criminalul

si-o pronunte,' singur. Gans a dezvoltat mai pe larg aceastA
teorie. La Hegel, ea nu este decit vilul speculativ al strAvechiului
jus talionis* , dezvoltat de Kant ca singura teorie juridicci a
pedepsei. La Hegel, autocondamnarea criminalului rAmine o
simple.* idee", o interpretare pur speculative, a sancliunilor
penale empirice curente. De aceea, in conceptia lui Hegel, alege-
rea formei pedepsei este lasatA pe seama fiedirei trepte de dezvol-
tare a statului, adice, el lase, pedeapsa asa cum existA. Tocmai
prin aceasta se dovedeste el a fi un critic mai mare decit imita-
torul s'Au critic. 0 asemenea doctrinA penalti, care vede in infrac-
tor si un orn, poate s face, acest lucru numai in abstracfie,
in inchipuire, tocmai pentru c. pedeapsa, constringerea sint in
contrazicere cu modul uman de a proceda. De altfel, aplicarea
practicA a unor astfel de teorii ar fi imposibilA. Locul legii
abstracte 1-ar lua arbitrarul pur subiectiv, deoarece in fiecare
caz in parte adaptarea pedepsei la individualitatea infracto-
rului ar depinde de aprecierea unor persoane oficiale onorabile
i curnsecade n. Inca i Platon i-a dat seama cA legea trebuie
sA fie uni1atcraTh i cii trebuie s Pea abstractie de orice indivi-
dualitate. Dirnpotriva, in cadrul unor re1aii urnane, pedeapsa
nu va fi intr-adeviir nimic altceva decit sentinta pe care infrac-
torul o pronuntA impotriva lui Insui. Niminui nu-i va trece
prin minte sA-1 convingA pe infractor cii o constringere exterioarii,
exercitate, de altii asupra persoanei sale, ar fi o constringere
exercitatA de el asupra lui insui. In ceilalli oameni el va gAsi,
dimpotrivA, salvatori firesti care 11 vor izbAvi de pedeapsa pe
care si-a aplicat-o singur, ceea ce inseamnA cA raportul va
fi cu totul inversat (285-286) [2011.
lora taltionului. Nola lrad.
 CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE* DE MARX $1 ENGELS 33

dristerul acestei cutezante a lui Bauer* (305) [216] (mai sus

era un citat din Anekdota"28) 11 constituie Wenomenologia
mi Hegel. Deoarece Hegel, in Fenomenologia lui, pune
constiinta de sine in locul ornulni, realitatea omeneascl cea mai
variald apare aici numai ca o formA determinatti, ca o determinare
a conftiinfei de sine. Dar o simplA determinare a con0iintei de
sine este o categorie purii o simplA idee, pe care deci o
pot suprima in gindirea purA si o pot depAsi prin gindire purA.
In Fenomenologia# lui Hegel sint lasate neatinse bazele
materiale, sensibile, objective ale diferitelor forme instrAinate ale
constiintei de sine a omului, i toatA munca distructivA a avut
drept rezultat filozofia cea mai conservatoare pentru cA
un asemenea punct de vedere Ii inchipuie CA el a biruit lumea
obieetivd, lumea sensibilA realA, de indatA ce a transforrnat-o
intr-un ducru gindit*, intr-o simplA determinare a comtiinfei
de sine, i cA acum poate sA-1 dizolve In eterul gindirii pure*
pe adversarul devenit cleric. De aceea Fenomenologia* sfir-
seste, in mod absolut consecvent, prin a pune in locul oricArei
realitAti omene0i eunoafterea absolutel: cunoaltere pentru cA
acesta este singurul mod de existentA al constiintei de sine, iar
con0iinta de sine este consideratA ca singurul mod de existentA
al omului, i absoluta, pentru cA con0iinta de sine se cunoaste
numai pe sine insA0 i nu mai este stingheritA de nici un fel de
lume obiectivA. Hegel face din om omul comtiintei de sine, in
loc de a face din comtiinta de sine comtiinia de sine a omului, a
ornului real, care trhieste deci intr-o lume reall, obiectivA si e
conditionat de ea. Hegel apzA lumea cu capul in jos, i de aceea
poate sh desfiinteze, tot in cap, toate limitele, ceea ce nu impie-
dicA, fireste, ca pentru senzorialitatea cea rea, pentru omul real,
ele sA continue sA existe. In afarA de aceasta, el considerA in mod
necesar drept limitA tot ce vAdeste nuirginirea conftiinfei de sine
generale, orice senzorialitate, realitate, individualitate a oameni-
lor, ca si a lumii bor. Intreaga Wenomenologie vrea sA demonstreze
cA conViinta de sine e singura i intreaga realitate... (306) [216].
...In sfirsit, se intelege de la sine cA, dacA Fenomenologia#
liii Hegel, in ciuda pAcatului ei originar speculativ, prezintA in
multe puncte elementele unei caracterizgri reale a relatiilor
dintre oameni, d-1 Bruno & Co. ne oferA, dimpotrivA, numai o
caricaturrt lipsitA de continut*... (307) [217].
34 V. I. LENIN

Fgrg, s vrea, Rudolf a exprimat prin aceasta misterul, de

mult dezvaluit, a), insgsi sgrAcia cumplitg, a oamenilor, mizeria
frtrg margini care este nevoitg sit primeascg, pomanrt, trebuie sit
serveascg drept joacti pentru aristocratia banului si pentru aristo-
cratia culturii, trebuie sg, existe pentru flatarea arnorului ei
propriu, pentru gidilarea vanitkii ei, pentru amuzamentul ei.
Numeroasele asociatii de binefacere din Germania, numeroasele
societki de binefacere din Franta, numeroasele donchisoterii
caritabile din Anglia, coneertele, balurile, spectacolele, banche-
tele in folosul sgracilor si chiar subscriptiile publice pentru sinis-
trati nu au nici o alth semnificatie (309-310) [219].
Si Marx citeazg, din Eugene Sue:
Vai, doamng, nu e de ajuns cg, am dansat in folosul acestor
shrmani polonezi... Sg fim filantropi ping, la caprit... Sit mergem
acum set' eitdim in folosul saraeilor!* (310) [219].
La p. 312-313 [220-221] ggsirn citate din Fourier
(adulterul bonton; pruncuciderea comisg dc femeile seduse
cercul vicios... Gradul de emancipare a femeii este rngsura
naturalg, a ernancipgrii generale ... (312) [221]. Civilizatia face
ca orice viciu simplu sg, deving complex, echivoc, ipocrit) si
Marx adaugg:
Este de prisos sg, opunem ideilor lui Rudolf caracterizarea
magistralg datg de Fourier cciscitoriei, cit i scrierile fractiunii
materialiste a cornunismului francez (313) [221].
P. 313 [221] u.ff. impotriva proiectelor politice-economiee
utopice ale lui Eugene Sue i ale lui Rudolf (probabil un erou
at romanului lui Sue), proiecte privind asocierea bogatilor cu
sitracii i organizarea muncii (ceea ce trebuie sit facg, statul) etc.,
de exemplu incg o Armenbank 17) b) Baum pentru sgraci,
p. 314-318 [222-224] I = imprumuturi Ihrg, dobina pentru
someri. Marx ia cifrele proiectului i aratit cit de mici
ridicol de mici sint ele in comparatie cu nevoile. Si ca idee
Armenbank nu este cu nimic rnai bung decit Sparkassen*... adich
beruht** die Einrichtung*** bancii pe ideea fantasticg ca., este
suficient sg, schimbi repartitja salariilor pentru ca muncitorul
sit aibg din ce trgi tot anul (316-317) [223-224].
* easels de econornii. Nola trail.
se bazeazii. Nola &ad.
organizarea. Nola trial.
 CONSPECTUL GARTH SPINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 35

In c 318-320 [224-226], Gospodria model de la Bouqueval,

este supus unei analize nimicitoare proiectul, elogiat de critica",
al lui Rudolf, care infatiseazA o gospodarie-model: Marx il consi-
deed, drept utopic, deoarece fiec4rui francez Ii revine in medie
numai 1/4 liva de came pe zi, numai 93 frs.* venit anual
etc.; in proiect se prevede ciS oamenii vor lucra de dowi ori mai
mult ca de obicei etc. etc. ((Nu e interesant.))
320 [226]: alijlocul magic cu ajutorul cAruia Rudolf svir-
seste toate actiunile sale salvatoare, toate vindecgrile sale mira-
culoase ii constituie nu cuvintele sale frumoase, ci banii sti.
Asa sint rnoralitii, spune Fourier. Trebuie s fii milionar pentru
a putea imita pe eroii lor.
Morala este l'impuissance mise en action"29. Ori de cite ori
se aflsa in lupt5, impotriva unui viciu, ea iese infrint. *i Rudolf
nici nu se ridicA niacar la nivelul punctului de vedere al moralei
de sine staAtoare, care, cel putin, are la bazil constiinta demnitticii
omenesti. Morala lui, dimpotrivii, are la baz1 constiinta MAW-
ciunii omenesti. El este un reprezentant al moralei teologice
(320-321) [226].
...Dupil cum in realitate bottle deosebirile se contopesc tot mai
mult in deosebirea dintre sdrac i bogat, asa si in idee toate deose-
birile aristocratice se reduc la opozitia dintre bine si ran. Aceastil
deosebire este ultima forrnA pe care aristocratul o d6, prejude-
c'atilor sale ... (323-324) [228-229].
...<Pentru Rudolf, fiecare dintre miscArile sufletului situ pre-
zint o importantg neinchipuit de mare. De aceea el le observA
si le cinta'reste neincetat... (Exemple.) dicest domn sus-pus
seam'anh* cu membrii 4Tinerei Anglii, care vor i ei s'a reformeze
lumea, silvirsesc fapte nobile si au accese similare de isterie a...
(326) [230-231].

Nu cumva Marx se referil aici la filantropii tory

englezi care au introdus bilul celor 10 ore de mund,?3

* -- franoi. Nola !rad.

 37

CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH

PRELEGERI DESPRE ESENTA RELIGIEI"31

Serfs nu mai devreme de 1909

Publical penlru prima oard in 1930, Se tipirefle dupd manuscris
in iCulegeri din Lenini, vol. XII
 39

L. .FEUERBACH. OPERE, Vol. 8, 1851

P RELEGE RI DESPRE ESENTA RELIGIE1 32
8. R. 807
Prefata este datath, 1.1.51 Feuerbach vor-
beste aid despre cauzele neparticipgrii sale la
revolutia din 1848, al clirei sfirsit a fost atit
de rusinos si lipsit de rezultate (VII)*. Revo-
lutia din 1848 n-a avut Orts- und Zeitsinn**;
constitu1ionali0ii asteptau libertatea de la cu-
dntul des Herrn***, republicanii (VIIVIII)
de la dorinfele lor ( era de ajuns sci doregi repu- Feuerbach
blica pentru ca ea s capete viaca)... (VIII). n-a inteles
Daa revolutia va izbucni din nou i dacA revolutia
eu voi lua parte activsa la desrksurarea ei, atunci din 1848
puteti... fi siguri c aceasti revolutie va fi
victorioask cA pentru monarhie si ierarhie a
sosit ziva judecAtii de apoi (VII).
Preleger ea 1 (1-11).
P. 2: Ne-am s'aturat de idealism, atit de cel
filozofic, cit si de cel politic; acum vrem Sic! 1
sh fim materialisti politici.
3-4 De ce s-a retras Feuerbach la taia:
ruptura cu lumea care crede in dumnezeu,
p. 4 (Z. 7 v.u.****) (comp. p . 3 in f. *****),
pentru a trgi in mijlocul naturii" (5), in Paturi
pentru ablegen****** toate reprezenthrile cu iiber-
itherspannten"*******. spanntes"l
* L. Feuerbach. S8mtliche Werke, Bd. 8, Leipzig, 1851. Nola red.
** simtul locului si al timpului. Nola irad.
* suveranului. Nola trad.
** Zeile 7 von unten rindul 7 de jos. Nola trad.
in fine Ia sfirsit. Nola trod.
*****
a se doseotorosi de Nola grad.
extravagante. Nota trod.
40 V. I. LENIN

7-11 Feuerbach prezint,g o schita a operelor

sale (7-9: Istoria filozofiei moderne")
(9-11 Spinoza", Leibniz")33. P r ele-
gerea a 2-a (12-20).
12-14 Bay le".
15: in conceptia mea, Sinnliehkeit*
inseamng eunitatea adevArati, nu asco-
senzoriali- citg i artificialg, ci realmente existentg,
tatee la dintre material i spiritual; de aceea ea
Feuerbach are pentru mine aceeai senmificatie ca i
realitatea.
Sinnlich este nu numai Magen, ci i
Kopf** (15).
(16-20: Feuerbach, lucrarea despre nernurire34;
expunere.)
Prelegerea a 3-a (21-30).
Mi s-au adus obiectii impotriva Esentei cretinismului"33
in sensul cS la mine omul nu depinde de nimic, mi s-au
adus obiectii impotriva acestei pretinse divinizgri a omului de
catre mine (24). Fiinta pe care omul o considers ca prerner-
giltoare lui... nu este nimic altcera cleat natura, iar nu dunmezeul
vostru. (25).
Fiinta lipsitS, de contiint a naturii este, dupa pArerea
mea, o fiintg veoricA, care n-are origine, este prima fiintg, dar
prima in timp i nu ca rang; este prima fiinta fizicete ci
nu moralicete... (27).
In negatia mea se cuprinde i o afirmatie...
FrS, indoialk o concluzie a doctrinei mele este cg nu existA
dumnezeu (29), dar aceasta decurge din cunomterea esentei lui
dumnezeu (= expresia esentei naturii, a esentei omului).
Prelegerea a 4-a.
La baza religiei stii sentirnentul dependentei (31)
(Furcht"*** 33-4-5-6).
cf . Marx
4Aa-ziii filozofi speculativi sint... aceia care
und nu cautg ca notiunile lor s concorde cu lucrurile,
Eng
e1s36 ci, dimpotrivg, vor ca lucrurile sg concorde cu
notiunile lor (31).

*.
:Benzorialitate.Nola frad.
senzorial este nu nurnei stomacul, ai I eapul. Nola trod.
otrica,. Nola !rad.
 CONSPECTUL CARPI LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE 41

(Prelegerea a 5-a)
in special nioartea di nastere fricii, eredintei in dum-
nezeu (41).
Ur Ase idealismul care il smulge pe om din naturil; nu mi-e
rusine cA sint dependent de naturA (44).
<To cit de putin vreau eu, In Esenta crestinismului", sA-1
divinizez pe om, cum prosteste mi s-a reprosat, ...pe atit de putin
vreau s divinizez natura in sensul teologiei... (46 47).
Prelegerea a 6-a. -- Cultul animalelor (50 ff.*).
Ceea ce tine pe om sub dependenta sa... este natura, care este
un obiect al simturilor... Toate impresiile pe care natura le
produce asupra omului prin intermediul simturilor... pot sit de-
villa motive de adoratie religioasA (55).
(Prelegerea a 7-a.)
Prin egoism eu inteleg nu egoismul filistinului
si al burghezului" (63), ci principiul filozofic al con- Egois-
cordantei cu natura, cu ratiunea onmlui, contrar mul" si
ipocriziei teologice, fantasticului religios si specula- semnifi-
tiv, despotismului politic" (63 i.f.). Cf. 64,foarte catia lui
important".
Id. 68 i.f. si 69 i.f. egoismul (in sens filozofic) este rAdAcina
religiei.
(70: Die Gelehrten** pot fi bAtuti numai cu propriile lor arnie,
adica cu citate)... ...man die Gelehrten nur durch ihre
eigenen Waffen, d.h. Zitate schlagen kann"... (70).
Intro altele, la p. 78, Feuerbach intrebuin-
teazA expresia: Energie, d.b. Thatigkeit***.
Acest lucru meritA sit fie notat. Intr-adevAr,
in notiunea de energie existA un moment subiec- cu privire
tiv care lipseste, de pildA, in notiunea de mis- la
care. Sau, mai bine zis, in notiunea sau In intro- cuvintul
buintarea notiunii de energie existit ceva care energie
exclude obiectivitatea. Energia lunii (cf.) ver-
sus**** miscarea lunii.

* end fol:fendo urniAtoarele. Nota trad.

Savantii. Nola lrod.
** adie:t activitate. Nota trod.
*** tap. de, Nota bad.

5 Lenin Opera complete, vol. 29

49 V. I. LENIN

107 i.f. ...Natura este fiinta primordialA,

fiinta primA i ultimA...
senzoria- 111: ... Pentru mine... in filozofie... senzorialul
lul=primul, este primul; dar este primul nu numai in
eeea ce sensul filozofiei speculative, in care primul
existA si este inseamnit ceva din al cArui cadru trebuie
adevArat sA ieini, ci primal in sensul cA nu poate fi
prin sine dedus din altul, c existA si este adevArat
insusi prin sine insusi.
.. Spiritualul nu este nimic in afara sen-
zorialului i fArA senzorial.
N.B. in general p. 111 ... veridicitatea i substantialitatea

'
(N.B.) simturilor, de la care... porneste... filozofia ...
112... Omul cugetii mimai cu ajutorul capului sgu, existent sub
raport senzorial; ratiunea are un teren senzorial trainic in
cap, in creier, in locul de concentrare a simturilor.
Vezi p. 112 despre veridicitatea (Urkunden*) simturilor.
N.B. 114: Natura = fiintA initia1, unableitbares
urspriingliches Wesen".
Asa depind una de alta. Esenta religiei"
si Principiile filozofiei"38 (113).
Eu nu divinizez nimic, deci nu divinizez
nici natura (115).
116 rilspuns la reproul ea Feuerbach
nu &I, definifia naturii:
Prin naturA inteleg totalitatea fortelor,
lucrurilor si fiintelor sensibile pe care omul
Reiese eh le distinge de sine ca fiind neomenesti... Sau,
natura = totul, ca t 1uini acest cuvint in sensul lui practie,
in afarA de su- natura este tot ceea ce se prezintA omului
pranatural. independent de sugestiile supranaturale ale
Feuerbach este credintei teiste in mod nemijlocit, senzo-
sclipitor, dar rial, ca bazA i obiect al vietii sale. Natura
nu prof and. este lumina, electricitate, magnetism, aer,
Engels defineste apA, foc, pArnint, animal, plantg, om, in
mai profund de- mAsura in care acesta este o fiinfa care actio-
rnruriei. Nola lrad.
'* 1iin. prirnordiall, care no poate 0 dedueit din Rae. Nola trod,
 CONSPECTUL CARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE 43

neath in mod involuntar i inconstient; osebirea dintre

prin cuvintul naturg eu nu inteleg nimic materialism si
mai mult, nimic mistic, nimic nebulos, ni- idealism".
mic teologic (mai sus: spre deosebire de
Spinoza).
Natura este tot ceea ce vezi si nu este opera miinilor si a
gindirii omului. Sau, dacg pgtrundem in anatomia ei, natura este
fiinta sau totalitatea fiintelor i lucrurilor a cgror prezentg si
ale cgror manifestgri sau actiuni in care se manifestA si care
constituie fiintarea i esenta lor isi au baza nu in gindurile sau
in intentiile i hotgririle vointei, ci in forte sau cauze astronomice
sau cosmice, mecanice, chimice, fizice, fiziologice sau organice*
(116-117).
aici totul se reduce la a opune spiritului materia,
psihicului fizicul.
121 contra argumentului c trebuie sit existe o cauzg prima
(= dumnezeu).
Numai marginirea omului si inclinarea lui spre simplificare
de dragul comodititii 11 fac sg-si infatiseze in locul timpului
eternitatea, in locul miscgrii necontenite de la cauzg la cauzg
infinitul, in locul naturii, care nu cunoaste oboseala, divinitatea
imobith.,, in locul miscgrii vesnice repausul vesnic (121 i.f.).
124-125: Oamenii inlocuiesc, din necesitititi subiective,
concretul cu abstractul, intuitia cu notiunea, multiplul cu
unicul, X* infinitg a cauzelor cu o singurg cauzg.
Dar acestor abstractii nu li se atribuie nici o objectiv
importantg si existent obiectivg, nici o existentg = ausser
in afara noastr (125). uns**
Natura nu are inceput i nici sfirsit. In ea totul se aflg
in interactiune, totul este relativ, totul este in acelasi timp
efect i cauzg, totul in ea este multilateral si reciproc ;...
aici dumnezeu nu are ce cguta (129-130 ; argumente simple
impotriva lui dumnezeu).
...Cauza cauzei prime si universale a lucrurilor in sensul
teistilor, al teologilor, al asa-zisilor filozofi speculativi este
ratiunea omeneasch ... (130). Dumnezeu este... cauza in
* sums. Rola !rad.
obiectiv fu aferu nougat. .Nota lrad.

5*
44 V. I. LENIN

general, notiunea de cauzrt ca esenth personificatti, devenith

independenth ... (131).
Dumnezeu este natura abstracth, adich abstrash
din contemplatia senzorialh, natura gindith, trans-
formath in object, intr-o fiintil a ratiunii; natura
nernij- in sensul propriu este natura sensibilk realh, asa
locit cum ne-o dezvhluie si ne-o reprezinth in mod
nemijlocit simturile (133).
Teistii vhd in dumnezeu cauza mischrii din naturh (transfor-
math de ei intr-o mash moarth sau in materie) (134). Dar puterea
lui dumnezeu este, de fapt, puterea naturii (Naturmacht: 135).
... De fapt noi cunoastem insusirile hicrurilor numai din
actiunile lor ... (136).
Ateismul (136-137) nu suprimh nici ds moralisehe Cher
(= das Ideal)*, nici des natiirliehe t her (= (lie Natur)**.
... Nu este oare timpul numai o forrnh a lumii,
timpul modul in care se succed diferitele fiinte si mani-
1 festhri ale lumii? Cum as putea eu in acest caz sit
lurnea atribui lumii un inceput in timp? (145).
Dumnezeu nu este decit lumea in gindire... Diferenta
dintre dumnezeu i lume este numai diferenta dintre spirit si
simtire, dintre gindire i reprezentare ... (146).
Tjnii vor sA si-I reprezinte pe durnnezeu
ca pe o flinch, existent in afara noastrh. Dar
nu se recunoaste care tocmai prin aceasta
adevhrul fiintitrii sensibile? Nu se recunoaste
fiintarea in oare (prin aceasta) eh, nu existh nici un
afara noastra= fel de fiintare in afara celei sensibile?
independent Avem oare un alt indiciu, un alt criteriu
de gindire al unei existente in afara noastrh, al unei
existente independente de gindire, in afara
de senzorialitate? (148).
N.B.
natura in afara Natura... separath de materialitatea
materiei, inde- corporalitatea ei... este dumnezeu ... (149).
pendenth de
ea = dumnezeu
eupremul moral (= idealul). Nola (tat
supremul natural (= nature). Nola trad
 CONSPECTUL GARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE 96

a deduce natura din dumnezeu este tot N.B.

una cu a vrea s6, deduci originalul dintr-o II teoria
imagine, dintr-o copie, cu a deduce un lucru I) cop ie i"
din ideea despre acest lucru (149).
Omului ii este proprie Verkehrtheit* (149
i.f.), verselbstandigen** abstractiile, de
exemplu timpul I spatiul (150):
omul a abstras spatiul i timpul
din lucrurile spatiale i temporale, el le ia
drept cauze prime si conditii ale existentei
acestor lucruri. De aceea el Ii iniagineaza
lumea, adica totalitatea lucrurilor reale,
substanta, continutul lumii, ca aparutit in
spatiu i n timp. Chiar i la Hegel materia
ia nastere nu numai in spatiu si in timp, ci
si din spatiu si din timp (150) Este de timpul in afara
asemenea de neinteles de ce timpul, separat lucrurilor
de lucrurile temporale, n-ar putea fi identi- temporale =
ficat cu dumnezeu (151) dumnezeu
... In realitate se intimp16, tocmai invers:
...nu lucrurile presupun existenta spatiului 0i timpul
a timpului, ci, dimpotrivk spatiul i timpul i
presupun existenta lucrurilor, deoarece spa- spatiul
sau intinderea, presupune ceva intins,
iar timpul miscarea: timpul nu este in
realitate decit o notiune dedus6, din miscare ;
el presupune ceva care se misch. Totul este
spatial si temporal ... (151-152).
Problema dach un dumnezeu a creat lumea cf. Engels
...este problema raportului dintre spirit si idem
senzorialitate (162), problema cea mai impor- in Ludwig
tant6, si mai grea a filozofiei (153), intreaga Feuerbach"
istorie a filozofiei se invirteste in jurul acestei
probleme (153): disputa dintre stoici i epicu-
rieni, dintre platonicieni i aristotelici, dintre
sceptici si dogmatici in filozofia antick
dintre nominalisti i realisti in evil mediu, 153

* faeultateu de a denature. Nota brad.

* de a face de eine stitittoare. Nola trod.
46 V. I. LENIN

dintre idealiti i realisti sau empiristi"

(sic! 153) in timpurile moderne.
Inclinatia spre o filozofie sau alta depinde,
153 in parte, de caracterul oamenilor (oamenii
cartilor versus oamenii practicii).
Eu nu neg... existenta intelepciunii, a
(materialismul) binelui, a frumosului ; eu neg numai c ele,
contra teolo- in calitate de notiuni generice, sint fiinte,
giei i idealis- cum ar fi zeii, sau atribute ale lui dumnezeu,
mului (in sau idei platonice, sau concepte hegeliene
teorie) care se afirma de la sine ... (158); ele exista
numai ea atribute ale oarnenilor.
0 alth cauza a credintei in durnnezeu: omul transpune asupra
naturii ideea pe care el o are despre activitatea sa indreptata
spre un anurnit scop. Natura corespunde unui scop, ergo* ea
a fost creata de o flint& rationala (160).
Tocmai ceea ce omul numeste finalitatea naturii i concepe
ca atare nu este in realitate altceva decit unitatea lumii, armo-
nia de cauze i efecte, in general conexiunea in cadrul cAreia
totul in natur existh i actioneaza (161).
... Nu avem nici un temei s ne inchipuim
Dad omul ar cl, dad omul ar avea mai multe simturi
avea mai multe sau organe, ar cunoaste mai multe insusiri
sirrrturi, ar sau hicruri ale naturii. Ele nu sint mai
descoperi el multe in lumea exterioark in natura anor-
oare mai multe ganica, decit in cea organica. Omul are toc-
lucruri in mai atitea simturi cite ii sint necesare pentru
lume? Nu. a percepe lumea in integritatea ei, in totali-
tatea ei (163).

important impotriva agnosticismului"

168 Contra lur Liebig, care vorbeste despre infinita intelep-

ciune (a lui dumnezeu)"... HFeuerbach i stiintele naturii !!
N.B. Comp. acum Mach & Co.4'H

deci. Nola !rad.

 CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE 47

174-175-178 Natura = republicanh; dumnezeu = monarh.

lAceasta comparatie o intilnim nu o data la Feuerbach !!
188-190 Dumnezeu a fost un monarh patriarhal, iar acum
el este un monarh constitutional: guverneaza, dar tinind
seama de legi.
De unde a aphrut spiritul (Geist)? II
intreaba teitii pe ateu (196). Ei ii formeazh
o idee prea dispretuitoare (despektierliche: N.B.
196) despre natura, iar despre spirit una prea
(comp.
inalth (zu hohe, zu vornehme ( !!) Vorstel- Dietzgen 42)
lung*).
Nici macar aparipa unui Regierungsrath**
nu-i poate gasi explicatia direct in naturh spiritual !
(197).
Spiritul se dezvolth impreunh cu corpul, eu simturile...
el este legat de simturi... De unde vine craniul, de unde vine
creierul, de acolo vine i spiritul ; de unde vine organul, de
acolo vine i functia lui (197: comp. mai sus (197) spiritul
este in cap)>).
Si activitatea spirituala este corporala Idem
(197-198). Dietzgen 43
A presupune ca lumea corporala a aphrut
din spirit, din dumnezeu inseamna a admite
ch lumea a fost creata din neant, Wad de
uncle ia spiritul materia, substanta materiala.
dad nu din nimic? (199).
...Natura este corporala, materialh, sen- I natura e
sibila ... (201). materialh
Jakob B8hme = teist materialist": el divini-
zeazh nu numai spiritul, ci i materia. La el dumnezeu este
material, in aceasta consta misticismul sau (202).
Acolo unde ochii i miinile int% in drepturile lor, zeii
ii inceteaza existenta (203).
Raul din natur (teitii) il imputh...
materiei, sau necesitaii inevi- necesitatea
naturii
tabile a naturii* (212).
o idee prea Inalti, prea nobili (II). Nota frad.
** 7 eonsilier de gat. Nota !rad.
48 V. t. tAINtitst

germeni de 21 3 la mijloc si 21 5 la mijloc natiir-

materialism fiche" und biirgerliche We lt,"*.
istoric"
( 2 2 6): Feuerbach spune c aici terminA partea 1 (despre naturI
ca baza a religiei)si trece la partea a 2-a:in Geistesreligion**
se manifestil, insusirile spiritului omenesc.
(232) Religia este poezie" se poate spune asa,
deoarece credinta = fantezie. Dar nu desfiintez
en (Feuerbach) poezia? Nu. Eu desfiintez (auf-
hebe) religia numai n nuisnra (subliniat de
N.B. Feuerbach) in care ea este simplA prozri, si na
poezie (233).
Arta nu cere ca operele ei sI fie recunoscute dre.pt realitate
(233).
In afarit de fantezie, in religie au o foarte mare importanta.
Gemiith*** (261), latura praelidi (258), c4utarea a ceva mai
bun, a unei aprulri, a unui ajutor etc.
(263) in religie oamenii cautg minghere (ateismul, pre-
tind unii, este trostlos****).
Ideea c natura nu actioneaz'O', cu o necesitate
necesita-
imuabilg si a mai presus de necesitatea naturii
se afra o flint% iubitoare de oameni... este tocmai o
tea na- idee care corespunde iubirii de sine a omului
turii (264). i In fraza urmboare: Natur-
notwendigkeit"***** a dderii pietrei (264).
P. 287, la mijloc, de dowel ori: tot Notwendig-
N.B. keit der Natur"******.
Religia = pruncia, copilliria omenirii (269); crestinismul a
lacut din moralei dumnezeu, a creat un dumnezeu moral (274).
Feuerbach este II Religia este cultura rudimental% se poate
impotriva spune: cultura este adevArata religie ...
I

slumea naturalrie si elurnea eivilit. Nola &ad.

*" religia spiritului. Nola grad.
** sentimentul. Nola Irad.
**** dezolant. Nola had.
meeesitaten naturall.. Nola Irad.
eneeesitatea naturiie. Nola Irad.
 CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACI-I DESPRE RELIGIE 49

Dar acesta este un abuz de cuvinte, deoarece folosirii abu-

de cuvintul religie se leagh intotdeauna zive a cuvintu-
superstitii i reprezenthri neumane (275). lui religie
Un imn culturii (277).
Este superfieiall phrerea i afirmatia ci .
religia nu are nici cea mai mica influenth N.B.
asupra vietii, i anume asupra vietii sociale,
politice. Eu nu dau nici un ban pe o liber-
tate politica care il lash pe om sclav al reli-
giei" (281).
Religia este innIscutli omului ( aceasth tezh... expush pe
intelesul tuturor inseamnh) = superstitia este innhscuth ornu-
lui (283).
Pentru cretin existh o caned liberh a
naturii, un sthpin al naturii, a c5,rui vointh
i al chrui cuvint fac ca natura sh se supunh,
un dumnezeu care nu este legat prin aa-zisa
leghturh cauzalk nu e legat prin necesitate,
nu e legat de lantul care unete efectul cu
cauza i cauza cu efectul, pe cind dumnezeul
phen, legat fiind de necesitatea naturii, nu
poate izbhvi nici pe favoritii shi de necesi- necesitatea
tatea fatalh a mortii. (Aptiar, Feuerbach naturii
spune in mod sistematic: Notwendigkeit
d e r Natur).
Dar pentru creOin existh o caned liberh,
N.B.
deoarece el, in dorintele sale, nu se lash legat
nici de conexiunea, nici de necesitatea naturii
(301). ((si Inca de trei o r i pe acea- N,
s t a paginh: Notwendigkeit der Natur.)) N.B.
Iar la P. 302: ...toate legile sau necesithtile
naturii chrora le este subordonata existenta
omeneasch... Icf. 307: Lauf der Natur"*. N.B.
A face ca natura sa fie dependenth de
dumnezeu inseamnh a face ca ordinea univer-
sala i necesitatea naturii sh fie dependente
de vointh (312). Iar la P. 313 (sus) Na-
turnotwendigkeit"1!
imeraul naturiis. Nota trod.
60 V. I. LENIN

320: necesitatea naturii" (der Natur)...

In reprezenthrile religioase avem... exem-
ple de modul cum, in general, omul trans-
ce este form& subiectivul in obiectiv, adid face din
o biectivul?
ceea ce exist& numai in gindirea, in repre-
(dupa zentarea si in inchipuirea lui ceva existent
Feuerbach) Iii af ar a gindirii, I ii af ar a repre-
zentilrii, in af ar a inehipuirii ... (328).
Entleibter <Astfel, crestinii smulg din corp spiritul,
Geist* = sufletul omului i fac din acest spirit smuls
dumnezeu i lipsit de corp dumnezeul lor (332).
Religia diti omului un ideal (332). Omul are nevoie de un
ideal, dar de un ideal ornenesc, corespunzititor naturii, si nu
de unul supranatural:
Idealul nostru siti nu fie o flinfa castratti, lipsit'a de corpo-
ralitate, abstractk ci omul intreg, real, multilateral, desa-
virsit, cultivat (334).
Idealul lui Mihailovski nu este decit
o reluare vulgarizata a acestui ideal al demo-
cratlei burgheze progresiste sau al democra-
tiei burgheze revolutionare.

Sinn lich,
physisch** Omul nu are nici un fel de reprezentare,
remarca- nici un fel de notiune despre vreo altg reali-
( (bin, echi- )) tate, despre vreo alth existent& in afar& de
valare I cea senzoriali, fizid... (334).
Daca kr nu le e rusine sii admit& provenienta lumii
sensibile, materiale din gindirea sau din vointa unui
spirit oarecare, dad, nu le e rusine sii afirme nu cA lucru-
rile sint gindite fiindd exist6, ci cii exist& fiindd sint
NB. gindite, atunci s'a nu le fie rusine nici sii admit& cii ele
provin din cuvinte, s'a nu le fie rusine sii afirme nu ea
cuvintele exist& fiindd existh lucruri, ci citi lucrurile
exist& numai datoritA cuvintelor (341-342).
opiritullipsit do corp. Nola grad.
* oenzorial, fizio. Nola frac'.
 CONSPECTUL CARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE 51

Dumnezeu MA nemurirea sufletului omenesc este dumnezeu

numai cu numele:
...Un asemenea durnnezeu este... dumnezeul unora dintre
naturalistii rationalisti, care nu este altceva decit personifi-
carea naturii sau necesitatea natural6, universul, luinea, ceea
ce, fireste, nu este compatibil cu ideea de nemarire 13491.
Ultima prelegere (a 30-a), p. (35S-370), poate fi citat4 aproape
in intregime ca mostra cea mai tipia, de ateism iluminist cu
iz socialist (despre masa celor nevoiasi etc., p. 365 la mijloc)
etc. Cuvintele de incheiere: scopul meu este s'a v5, fac pe voi,
ascultatorii mei,
din prieteni ai lui durnnezeu prieteni
ai omului, din oameni care cred oameni care
cugeta, din oameni care se roaga oameni
care muncesc, din candidati la lumea de
apoi cercentori ai lumii acesteia, din crestini,
care, dup a'. propria lor mArturisire, sint ju- subliniat
matate anirnale, junia late ingeri, oarneni, oa- de Feuerbach
meni intregi (370 la sfirsit).

UrmeazA apoi Zuziitze uni Aninerkangen*

(371-463).
Aici sint multe amtinunte si citate care con-
tin repethri. Tree peste toate acestea. Notez
numai principalul din ceea ce prezinth un oa-
recare interes: baza moralei este egoismul (392).
( Dragostea de viatA, interesul, egoismul)...
existh nu numai egoism singular sau indi- Embrion de
vidual, ci si un egoism social, un egoism materialism
familiar, corporativ, comunitar, patriotic istoric !
(393).
... Binele nu este altceva decit ceea ce corespunde egois-
mului tuturor oamenilor ... (397).
intr-adevAr, pentru aceasta e de ajuns
sil arunam o privire asupra istoriei ! Cind N.B.
incepe o epocg, noug, in istorie? Pretutindeni N.B.
ea incepe numai atunci cind, impotriva Embrion de

* corn! lekiri 0, adnctiri. Nola frac'.

62 V. I. LENIN

materialism egoismului exclusivist al unei natiuni sau al

istoric, comp. unei caste, masa asupritg, sau majoritatea ei
Cernisevski45 face s'a prevaleze egoismul ei pe deplin legitim,
and clase de oameni (sic I) sau natiuni intregi,
repurtind victoria asupra ingimfarii arogante
a minoriatii dominante, se smulg din starea
de intuneric si de asuprire in care se afra
proletariatul i ies la lumina unei activitki
N.B. istorice i glorioase. Tot asa i egoismul majo-
Socialismul" rit4ii asfazi asuprite a omenirii trebuie sg-si
lui Feuerbach exercite i Ii va exercita dreptul s'au
si va pune temelia unei noi epoci in istorie.
Nu este vorba de a desfiinta aristocratia
culturii, a spiritului fireste di nu! Dar
este inadmisibil ca numai citiva s'a fie no-
bili, iar toti ceilalti plebe ; dimpotriVa, toti
trebuie cel putin trebuie 0 fie instruiti ;
nu proprietatea in general trebuie s'a fie des-
fiintat6 nici vorbg de asa ceva 1 Dar este
inadmisibil ca numai citiva s aibg pro-
prietate, iar toti ceilalti s nu aiM nimic;
toti trebuie s aib proprietate (398).
Aceste prelegeri au fost tinute intre
1.XII.48 si 2.111.49 (Prefafa, p. V),
iar prefata eartii poarfa data 1.1.51.
Cit de mult a ramas Feuerbach
in urma lui Mar x incii din vremea
aceea (1848-1851) (Manifestul Co-
munist", scris in 1847, Neue Rhei-
nische Zeitung" etc.) si a lui Engels
(1845: Lag06)!
Exemple din clasici privind folosirea in mod egal a cuvin-
telor zei i naturli (398-399).
P. 402-411 o explicatde e xce /en t a, filozoticei
(si in acelasi timp simpI i dal%) a esentei religiei.
Misterul religiei nu este, la urma urmei, decit miste-
NB .. rul imbintrii in una si aceeasi fiinta a constiintei cu
inconstientul, a vointei cu involuntarul (402). Eul
0 Non-eul slut indisolubil legate in om. Omul nu
 tONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE 63

intelege si nu suporth propria sa profunzime si de aceea

Ii scindeath fiinta in Eu fara Non-eu, pe care-I
numeste dumnezeu, si in Non-eu Mid Eu, pe care-I N.B.
numeste natura (406).
P. 408 un excelent citat din Seneca (contra aterlor): ei
fac din natuth dumnezeu. Roaga-te! munceste! (p. 411)47.
In religie natura este dumnezeu, dar natura
ca Gedankenwesen*. Misterul religiei eonsta,
in identitatea dintre subieetiv i obieetiv, N.B.
adica in unitatea dintre fiinta omeneasth gi
fiinta naturii, unitate care in acelasi timp
se deosebeste de adevarata fiinta a naturii
si a omenirii (411).
Nespus de adinca este ignoranta ornului si
nemiirginita este puterea lui de imaginatie;
puterea naturii, lipsita de temelia ei date- Sehr gut!**
riti ignorantei noastre 1i lipsith de limitele
ei datorith fanteziei noastre, este atotputer-
nicia divina (414).
...Esenta obiectivg ca ceva subiectiv,
esenta naturii ca ceva diferit de naturk ca Sehr gut!
esenta omeneasek esenta omului ca ceva
deosehit de om, ca esenta neomeneasca iath
ce este !Hata divink ce este esenta religiei, remarcabil
iath care este misterul misticii si al specula- pasaj 1
tiei... (415).
La Feuerbach, speculatia = filozo-
fie idealista. N.B.
Omul sepath in gindire adjectivul de
substantiv, insusirea de esenth... Si dumne-
zeul metafizic nu este altceva decit un corn-
pendiu sau un ansamblu al insusirilor celor N.B.
rnai generale extrase din natura, pe care insa foarte just!
omul, tocmai printr-o asemenea separare de N.B.
fiinta senzorialk de materia naturii, o trans-
forma din nou, prin puterea imaginatiei, in
subiect sau fiinth de sine statatoare (417).
* esenta, produs al ghidirii. Nola trad.
Foarto bine! N. in trad.
64 V. I. LENIN

Acelai rol Ii joac& Logica (418 este

vorba, evident, de Hegel), care transform&
das Sein, das Wesen* intr-o realitate aparte:
Remarcabil cit de absurd este A vrei s faci din nou
(impotriva lui din existenta metafizich* o existent& fizicA,
Hegel i a din existenta subiectiv6 o existent& obiectivA,
idealismului) din existenta logic& sau abstract& o existent&
nelogia, realti! (418).
... Exisa, apdar, o vesnic& rupturA si
contradictie intre fiintare i gindire? Da,
existA, dar numai in capul omului; in reali-
tate ins& aceastti contradictie a fost de mult
rezolvath, ce-i drept, intr-o rnanier cores-
punz'atoare realithtii si nu notiimilor tale
mimmat spus! scolitreti, i anume a fost rezolvath cu aju-
torul a nu mai putin de cinci simturi (418).
428: Tout ce qui n'est pas Dieu, n'est rien,
bien dit!*** adicA tout ce qui West pas Moi, n'est
rien**.
N.B. (431-435): Un bun citat din Gassendi48.
Un foarte bun pasaj: indeosebi 433:
dumnezeu = colegie de adjective (fdr&
materie) despre concret i abstract.
N.B. 14351 Capul este o earner& a reprezen-
particularul tantilor universului , i dud capul ne este
si generalul = indopat cu abstractii, cu Gattungsbe-
natura i griffen****, noi deducem (ableiten) in
dumnezeu mod firesc particularul din general,
adid, ...natura din dumnezeu.
436-437: (Adnotarea nr. 16). Eu nu sint
impotriva monarhiei constitutionale, dar
ha-ha!! numai republica denwcratica este in
mod nemijlocit pentru ratiune forma de
stat corespunzittoare esentei omenqti.
fiintarea, esenia. Nola lrad.
"' Tot ce nu e dumnezou nu este nimie, acliefi tot ee nu este Eu nu este
i Nola brad.
*** bine els! Nola trod.
notiuni generice. Nofa lrad.
 th5

Da ,y, -.4, if .4 "ea....444, .4.00.`" 4>:. AA .......c.c.

A% /5.4........4 Aro.< A.. 44 )0A. AgA.volk?
7,-- 4. er....0.-d.:, /ed., .24 4e...-V-120 .S.:,/ite-..e. e4r-d--":14"' "
... ile, +.4,.., 0.,.....- 4.4 ,..e".4.0., R. e.g..... ..4.--.Z.4... 4..
....- , .........A...A...,,,..4 ........... 4.....0, 44., !-'2"'"" A`
0
...`..' a
Co. ia
'II ./er,,,..t... .4 416... .0tes...44. 6...4.11.4a4, 41.4"..r.....s..e43Cr. ift
..........e.. ie ./...., ,z40-4,,.4 64..., .... ,2_,, 4,..,.... .....-R.4),
71. .3.

-tr)r.e..,..6......_.,,,.,,,kt
.
tr. 7. 744'., cZI

e 6.,11.71 ...tli,te..24.2 J.,"=,,..1,..:-9.94 ......ef'

0.4 i... -..1"--''.--, Al- 44.7** .4 ..4.A-..,/4-- .-- P- 96.,
C"...--e-ie, 1---&. ea... .4- .-14......, 4-.)......, ,./..... ....
....../... -+. , .4. ,i(..4:4".% Den "I4-4'
1*.,,, alft-_:.-....i 4-- oe...
,..._...za....
i
44X,y 4 4.,.....g i.9=-7,k-,,y," .....,....-. .,.. .,.. ...-442:--- Ax,,... ke.
1.4/1 .- 2. 10-w- A-^
,,..7_," 4 ...,264 6:el-Ae..... 4,64-,),........e9.P
g0,9j 3,
........0.,....v./. 427 A;*-, e p 4.g....-

'e04..Z4/ /44 e.4/ ''' --4`-ir''"e-,...<,

Lt7 I*
.,--.-$4.,c...,, .9, erx.,_
qp,,,,i-
,/.._,, yyi 4_,/,,ic..,, c.......3 r-
'44'(
6e ,, ,..Agy.......,&- sk

4fve6"-./
f4 e-,...X.,
IfJ
c...:,,..

C.^? . , - - . 1, - - p
.,5.5-1-tr 2e..... ,0 ..:. i....,-.),,,, 4 6.- V>347-.Za 7..,.'"(.. .C44 : did,
: :j.
,
074.....7 _.:._ .e..,,A .ae, .:. .4 ...4.41 ,:../ .
li 74.. e"-t'd
.,( "o,
g6_,ee...-3-1/---
'"..-;
4"."6/74,.4_,-P...
4`--/ *". IL--
ei.A4--. c, 4: -,0c..A . ..^., ..7_ 'Ire

"la.. ) ect!!,..." 4,-,....( 0,...er4,42f 4"---.-).4,4 4-4 11--,-;../ 6......... (Kell.

1 2: ir,-:At e. 3, 's,/ ,3V-,

()V' " 0 \
h
,,,,i,_-,r, Ps-:,/_:____-!---Thi----,,
ea. 4...e.1,d....2.
'1".-.
ilr s?. N
&
.0 .;1-- vs- 0'77'
Xo.puror.,... 3, .,:,..-....A `,7te,c...44..rs ,.....-tr)
.

Paging din manuserisul lui V. I. Lenin

Conspeetul eirtii lui Feuerbach sPrelegeri despre esenta religieit. - 1909
Micsorat
 CONSPECTUL GARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE 57

Maniera inteligentg, de a scrie constii,

intre altele, in a presupune c i cititorul
este inteligent, in a nu spune totul si a rasa Perfect
ca cititorul insusi st-gi spuntt in ce privinte, adevarat!
in ce conditii i cu ce rezerve fraza enuntath
este valabil i poate avea un sens (447).
Este interesant easpunsul dat (de Feuerbach) criticii aduse de
profesorul von Schaden (448 449) si de Schaller
(449 150-463).
Eu pun in mod expres in locul fiintrii N.B.
natura, in locul gindirii omul, adid nu fiintarea gi
abstractia, ci concretul die drama- natura", gindi-
tische Psychologie* (449). rea i omul"
Iat'a de ce in filozofie termenul principiul
antropologic"49, folosit de Feuerbach si de
Cernisevski, este ingus t. Atit principiul
antropologic, cit i naturalismul sint doar
niste descrieri inexacte, slabe ale ma ge-
r ia lismu 1 ni.
Iezuitismul este modelul inconstient si 1

bien (lit!
idealul filozofilor nostri speculativi (455). 1

Gindirea consided discontinuitatea reali-

tttii ca pe o continuitate, iar multiplicitatea
infiniM a vietii ca pe o identitate singulad. cu privire la
Cunoasterea deosebirii esentiale, de nesters bazele mate-
dintre gindire i viaci (sau realitate) este rialismului
inceputul oridrei intelepciuni in gindire 8i f ilozofic
in viat4. Numai deosebirea este aici o legg-
tura, adevAratti, (458).
1 Sfirsitul vol. 8.1
Volumul 9 = Teogonia" (1857)5. La o simpl rAsfoire pare
d nu contine nimic interesant. Totusi 34 (p. 320 ff.), 36 (334)
trebuie citite. N.B. Parcurgind 36 (p. 334), nu &esti nimic
interesant. Citate j iar citate, in sprijinul celor spuse mai
inainte de dtre Feuerbach.

* psihologia dratnalica. Nola 17.0,

6
 59

CONSPECTUL CARTH LUI L. FEUERBACH

EXPUNEREA, ANALIZA SI CRITICA FILOZOFIEI
LUI LEIBNIZ 61

Scris nu mai devreme de septembrie

gn: niciniai tirziu de 4 (17) noiembrie 1914
Publicat pentru prima oard in 1930, Se lipare,te dund mantocrio
in Culegeri din Lenin., vol. XII

6*
 61

L. FEUERBACH . OPERE,
VOL. IV, 1910. LEIBNIZ etc.
In aceasth strAlucith expunere asupra lui Leibniz trebuie
relevate o serie de pasaje deosebit de remarcabile (ceea ce
nu este de Mc usor, cgci totul, adicg partea intii (1-13),
e remarcabil); vin apoi a d ei ugirile din 1847.
a fost scris de 20
Feuerbach in 1836, pe cind 21 18471
era inch' idealist si diferite pasaje
P. 27 trgsgtura care distinge pe Leibniz de Spinoza:
la Leibniz, la notiunea de substantg se adaugg no fin-
nea de fort& qi inch, de forth activg..., principiul
activithtii spontane (29)

Ergo*, Leibniz s-a apropiat prin teologie de prin-

cipiul leggturii indisolubile (si universale, absolute)
dintre materie si miscare. Asa, mi se pare, trebuie
inteles Feuerbach.

P. 32: Esenta lui Spinoza este unitatea ; aceea a lui Leibniz

este deosebirea, diferenta.
P. 34: Filozofia lui Spinoza este un teleseop, aceea a lui Leibniz
este un mieroscop52.
Lumea lui Spinoza este o sticlg acromatich, a divinitgtii, un
mediu prin care nu vedem nimic in afarg de lumina cereasch
incolorg a substantei unice ; lumea lui Leibniz este un cristal
* Deoi. Nola Oa.
62 V. I. LENIN

poliedru, un briliant care, datoria esentei sale particulare,

transformiti lumina simpl a substantei intr-o boOtie de culori,
infinit de variatk i totodath o intuneed* (sic!).
P. 40: Prin urmare, substanta corporal4 este pentru Leibniz
nu numai o mas5, intinsk inertk pus'a," in rniscare din afark
ca la Descartes, ci are in sine, in calitate de substanfr , o forth
activk un principiu de activitate care nu cunoaste repaus
Pentru aceasta, probabil, 1-a pretuit Marx pe Leib-
niz53, cu toate teasAturile liii lassalleene" si cu toate
tendintele lui impkiuitoare in materie de politid,
si de religie.
Monada este principiul filozofiei lui Leibniz. Individuali-
tatea, miscarea, sufletul (de un gen deosebit). Nu atomi inerti,
ci monade vii, mobile, care refleca in ele intregitl univers si
care posediti o (vagA) capacitate de reprezentare (un fel de suflete),
iat6 ultimele elernente" (p. 45).
Ficcare monaditi este diferitA de celelalte.
...Ar fi in total contrazicere cu frumusetea, ordi-
N.B.
nea i ratiunea naturii dacii principiul vietii sau al
actiunilor proprii, interne ar fi legat numai de o parte
mic5, sau speciata a materiei (Leibniz, p. 45).
De aceea intreaga naturg este plinA de suflete, asa cum,
pe bun'a, dreptate, credeau i filozofii antici, sau de fiinte analoge
sufletelor; ch'ci cu ajutorul microscopului se poate constata citi
exista o multime de fiinte vii, imperceptibile cu ochiul liber,
si cit exisa mai multe suflete decit firele de nisip si atomii
(Leibniz, p. 45).

Comp. electronii ! I

0 proprietate a monadei: Vorstellung, Reprasentation*.

Iar reprezentarea insasi nu este altceva decit reprodqcerea,
irnaginea complexului sau a exteriorului, adic5, a multiplieithtii
in simplitate ... sau, mai bine zis, starea trecAtoare care
contine si reproduce multiplicitatea in unitate sau in substanta
reprezentare. Nola lead.
 CONSP. CARTII LUI L. FEUERBACFI DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ 63

simplA (p. 49, Leibniz) verworrene* (p. 50) (confus**,

p. 52) Vorstellung la monadA (si la om existA multe senti-
mente inconstiente si verworrene etc.).
Fiecare monadA este o lume pentru sine, fiecare este o
unitate siesi suficienth (Leibniz, p. 55).
Un amalgam de reprezenthri vagi iath ce sint simturile,
hail ce este materia (Leibniz, p. 58)... De aceea materia este
leghtura dintre monade (ib.)...
Interpretarea mea liberA:
Monadele = un fel de suflete. Leibniz = un idealist.
Materia este ceva in genul unei alte forme de fiintare
a sufletului sau o gelatinA care le serveste drept legAturil
pAminteascA, corporalA.

Realitatea absoluth se aflA numai in monade si in repre-

zenthrile lor (Leibniz, p. 60). Materia nu este altceva decit
un fenomen.
Numai spiritul este claritate (p. 62),... in timp ce materia
este lipsA de claritate si de libertate (p. 64).
Spatiul este in sine ceva ideal (Leibniz, p. 70-71).
...Principiul material al diversithtii materiei este misca-
rea... (72).
Tot asa, contrar pArerii lui Newton si a discipolilor sAi,
in natura materiala nu existh vid. Pompa pneumaticA nu dove-
deste citusi de putin existenta vidului, deoarece sticla are pori,
prin care pot sA pAtrundA tot felul de niaterii fine (L e i b-
n i z, 76-77).
Materia este un fenomen (Leibniz, 78). Fiintarea
pentru sine a monadei este sufletul ei, iar fiintarea ei
pentru altul este materia (Feuerbach, 78). Sufletul
omenesc este o monadA centralk superioarA, o entelehie"
etc. etc.
De aceea fiecare corp este afectat de tot ce se petrece in
univers (Leibniz, 83).
Monada reprezinth intregul univers (Leibniz, 83).

* coofuzi.. Nola lrad.

vagi. Nola grad.
64 V. I. tENIN

Monada, cu toate ca e indivizibilii, poseda

o tendinta complexa, adica o multime de repre-
zentari, dintre care fiecare tinde spre schimba-
N.B. rile sale particulare i care, datorita conexiunii
Leibniz a lor esentiale cu toate celelalte lucruri, se alla
trait intre in acelai timp in ea ... Individualitatea con-
1646 i 1716 tine in sine infinitul, ca s zicem aa, in ger-
mene (Leibniz, 84).
a
Avem de-a face aici cu un fel de dialec-
tick care e foarte profunda, z, ciuda
idealisnmlui i obscurantismului clerical.
In natura totul este analog (Leibniz, 86).
4. In general, in natura nu exista nimic absolut
discret ; toti opuii, toate limitele spatiului i
timpului, ca i toate particularitatile, dispar
N.B. in fata continuitatii absolute, in fata conexiunii
infinite a universului (Feuerbach, 87).
Cu toate ca monada, datorita naturii ei speciale, care consta
numai din nervi i nu din came si singe, este atinsa i afectata
de tot ceea ce se petrece in univers ..., tot* ea nu este
unul dintre personajele actiunii, ci ramine doar simplu spectator
la drama universului. i tocmai acesta este defectul esential
al monadelor (Feuerbach, 90).
Acordul dintre suflet i corp este harmonie prtablie* de
dumnezeu.

ILatura slaba a lui Leibniz" (Feuerbach, 95)55. I

Sufletul este un fel de automat spiritual (Leibniz, 98).

(Si insui Leibniz a spus odata ca trecerea de la ocazionalism66
la filozofia lui este clestul de goara. Feuerbach, 100.) Dar
la Leibniz aceasta se deduce din natura sufletului"... (101).
in Theodiceea" ( 17), Leibniz nu face, in fond, altceva
decit s. repete dovada ontologica a existentei lui dumnezeu57.

armonie prestabilita. Nola trod.

 coNst,. cAivrIt WI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LIABNIZ 65

Leibniz a criticat empirismul lui Locke in ale sale Nou-

veaux essais sur l'entendement", spunind ca nihil est in intellectu
etc. nisi intellectus ipse* ( ! ) (152)59.
(In prima editie, Feuerbach face de asemenea o criticg, idea--
lista ideilor lui Locke.)
Principiul adeviintrilor trcesare" se afla i n n o i" (Leibniz,
148).
IComp. si cu Kant59 I

In noi se Milt ideile de substanta, de schimbare etc. (Leibniz,

150).
Sg obtii cu ajutorul ratilrnii o cit mai bung determinare
iatg eel mai inalt grad de libertate (Leibniz, 154).
Filozofia Iui Leibniz este idealism" (Feuerbach, 160) etc. etc.
Politeismul optimist si plin de viatg al
monadologiei Iui Leibniz s-a transformat in trecerea
monoteismul sumbru i, prin aceasta, mai la
spiritualizat si mai intens al idealismului Kant
transcendental (Feuerbach, 188).
I P. 188-220: adaugirea din 1847. 1

P. 188: Filozofia idealista, apriorica...

Dar se intelege ca ceea ce este aposteriori
pentru om este apriori pentru filozof ; caci, o data ironii
ce omul a adunat datele experientei si le-a la adresa
sintetizat in notiuni generale, el este, fireste, lui Kant
in stare sa, enunte judecgti sintetice apriori.
Din aceasta cauza ceea ce mai inainte era o chestiune de expe-
rienta devine mai tirziu o chestiune de ratiune... Asa, de exemplu,
si electricitatea, i magnetismul nu erau cindva decit niste
insusiri empirice, adica, in cazul de fatg, niste insusiri intim-
platoare, observate la corpuri particulare; acum insa, datoritg
numeroaselor observatii, ele au devenit insusiri ale tuturor
corpurilor, insusiri esentiale ale corpului in general... In felul
acesta, numai din punctul de vedere al istoriei omenirii se
poate da un rgspuns pozitiv la intrebarea cu privire la originea
ideilor ... (191-192).

nu exista nimie In intelret etc. afara el, inieleclul NAO. Neta trad.
136 V. I. LENIN

Sufletul nu este ceark nu este tabula rasa... Pentru plAs-

muirea unei reprezenthri este necesar s intervinh i ceva deoseb it
de obiect i ar fi o adevhrath prostie dad as vrea sh deduc din
object acest ceva deosebit care sth la ban esentei reprezenthrii
inshi. Dar ce este acest ceva? El este forma universalithtii ;
deoarece, aa, cum remarch Leibniz, chiar i ideea individualk
sau reprezentarea cel putin in comparatie cu obiectul real,
individual , este la inceput ceva general, adick in cazul
de fath, ceva nedeterminat, care terge, anihileazh deosebirile.
Sensibilitatea este masivk necritick somptuoask in timp ce
ideea, reprezentarea, se limiteaza la general i necesar (192).
Prin urmare, ideea fundarnentalh din
Leibniz Nouveaux essais sur l'entendement hu-
i Kant main", ca i aceea din D:e Kritik der reinen
,

Vernunft", este ch universalitatea i n ec e-

necesitatea
sitatea inseparabilfi de ea exprimh natura
insepar a proprie a ratiunii sau a esentei, capabilh sh
b ila de aibh reprezenthri, i de aceea nu pot sh-si
universal
aibh izvorul in organele simturilor sau in
experientk adich s vinh din afarh... (193).
N.B. Aceasth idee existh i la cartezieni: Feuer-
kantianismul bach citeazh un text de C tau berg, care
= o vechiturg dateazh din 165260.
Ilea indoialk aceasth axiomh (ca intregul este
mai mare decit partea) 10 datoreazh certitudinea ei
nu inductiei, ci ratiunii, dcoarece, in general, ratiunea
nu are alt scop i alth, destinatie decit sit generalizeze
datele simturilor, ca sit ne scuteasch de osteneala supa-
riltoare a repethrii, ca sa anticipeze, sh inlocuiasch,
sa economiseasch experienta si intuitia senzorialk Dar
face oare ratiunea acest lucru in mod absolut de sine
sat-a-tor, fAra sit aibh un ternei in simturi? Oare cutare
sau cutare caz singular, perceput de mine prin simturi,
este singular in abstracto? Nu este el un caz calitativ
determinat? Si nu exista in aceasth calitate o identi-
N.B. tate, perceptibila chiar senzorial, a unor cazuri singu-
lare?... Nu vhd eu cumva numai frunzele, iar nu si
copacii? Nu existh oare un simt al identicului, simila-
rului i deosebitului? Nu existh oare pentru organele
 CONSP. CART!! LUI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ 67

mele de simt deosebire intre negru i alb, intre zi i

noapte, intre lemn i fier?... Nu este perceptia senzo-
rialA o confirmare necesaa a ceea ce existil? Nu este,
prin urmare, legea suprem a gindirii legea identi-
fatii i o lege a senzorialifatii, mr se bazeazh ea pe
adevkul intuitiei senzoriale? ... (193-194).
Leibniz, in Nouveaux essais", spune: Generali-
tatea const& in asemAnarea intre ele a lucrurilor sin-
gulare, i aceastA asemAnare este realitatea (cartea
a III-a, cap. 3, 12). Dar nu este care aceastg, asem6-
nare un adevAr senzorial? Oare fiintele pe care ratiu-
nea le incadreazA intr-o clasIi, intr-un gen nu-mi
afecteazI ele in mod identic organele simturilor?...
Oare pentru simtul meu sexual simt care i sub
raport teoretic are o important& uriaA, cu toate c&
in teoria organelor simtului el este, de obicei, ltisat
la o parte nu exist& nici o deosebire intre o femeie
i o femelA animal-a? In ce consfa, iradar, deosebirea
dintre intelect i simt sau capacitatea de a avea sen- bien
zatii? Perceptia senzorial6 ne ofersa obiectul, ratiunea dit!*
ne of er& numele lui. In ratiune nu e nimic care sA nu N.B.
fie in perceptia senzorialli; dar ceea ce in perceptia
senzorial& se af15, in mod efectiv, In ratiune se all&
numai cu numele. Ratiunea este fiinta supremit, bien
stapinul lumii, dar nurnai nominal, nu i in reali- dit!
tate. Dar ce este numele? Un semn distinctiv, un
indiciu izbitor din care eu fac reprezentantul obiec-
tului, adic ceva ce caracterizeaz6 obiectul pentru
a mi-1 reprezenta in totalitatea lui (195).
...Simtul, la fel ca ratiunea, imi spune c intregul este mai
mare decit partea; dar el imi spune asta nu in cuvinte, ci prin
exemple, de felul: degetul este mai mic decit mina... (196
197).
...De aceea, curn e 0 de inteles, certitudinea c& intregul
este mai mare decit partea nu depinde de experienta senzorialh.
Dar de ce anume? De cuvintul: intregul. Propozitia: intregul
este mai mare decit partea nu spune nimic mai mult decit c.
cuvintul intregul vorbete de la sine ... (197).
bine zie! Nola OM.
68 V. I. LENIN

...Leibniz, dimpotrivk ca idealist sau ca spiritualist,

transfornA mijlocul in scop, negarea senzorialului in esentA
a spiritului... (198).
...Ceea ce este constient de sine existA si fiinteazit si se nu-
meste suflet. Prin urmare, no convingem de existenta sufletu-
lui nostru inainte de a ne convinge de existenta corpului nostru.
Fr indoialk constiinta este factor prim; dar ea este factor
prim numai pentru mine si nu in sine. Pentru constiinta mea
en exist iiindeit sint constient de mine; dar, din punctul de vedere
al corpului men, eu slut congient de mine liindert exist. Care
dintre ele are dreptate? Corpul, adich natura, sau constiinta,
adich Eul? Fireste, Eul ; eilci cum s'a nu-mi dau dreptate mie?
Dar sint eu intr-adevr in stare 85, despart constiinta de corpul
men si s'a gindesc pentru mine insunti? ... (201).
...Lumea este obiectul simtarilor i obiectul gindirii (204).
Tntr-un object sensibil, omul distinge esenta asa cum este
ea in realitate, asa cum este ea ca obiect al perceptiei senzo-
riale, o distinge de ceea ce este in el esentil produs al gindirii,
abstrasrt din senzorialitate. Pe prima el o numeste existenfd
sau chiar individ, iar pe cea de-a doua esenfei sau gen. Omul
defineste esenta ca ceva necesar i etern, Cad, chiar in cazul
cind din lumea sensibilg dispare un object sensibil sau altul,
acesta famine totusi ca obiect al gindirii sau al reprezentarii,
iar existenta el o defineste ca ceva Intimpluitor i treator...
(205).
...Leibniz este pe junaltate crestin; el este teist
sau crestin i naturalist. El limiteaed burfatatea i atot-
IN .B. puternicia lui dunmezeu prin intelepciune, prin ratiune.
Dar aceastl ratiune nu este altceva decit un cabinet
de stiinte naturale, o reprezentare a conexiunii tuturor
partilor naturii, ale intregului univers. El Ii limiteaz,
asadar, teismul gat prin naturalism; el afirmrt, apArA
teismul prin aceea c II suprim4... (215).
P. 274 (din adugirea scrisg, in 1 8 4 7):
Cit de mult s-a vorbit despre caracterul insellitor al simtu-
rilor i cit de putin despre caracterul inseltor al limbii, de
care, totusi, gindirea este inseparabilM Dar cit de grosolanit
este, la urma urmelor, inselarea de dare simturi, eit de subtilit
este inselarea de ciitre limbii Cit de mult timp in-a dm de Ilas
universalitatea ratillllii, universalitatea Lalui fichteean si hege-
 tONISP. CARtII LUI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ 66

lian, pinii cind, spre mintuirea sufletului melt, am inteles in

sfirsit, en ajutorul celor einci organe de simt ale mele, c toate
dificiiltii4ile si misterele logosului, in sensul de ratiulle, Ii
gilsese rezolvarea in semnificatia cuvintului ! Iala de ce euvin-
tele lui Haym: critica ratiunii trebuie s deving eritica limbii
imi par atit de apropiate din pullet de vedere teoretic. In ceea
ce priveste ins4 antinomia dintre mine ea fiinca, care simte
si ca persoan4 si mine ea I iint5 care gindeste, ea se reduce, in
sensul acestei note si al disertatiei citate (a lui Feuerbach
insusi)6t, la aceasta opozitie izbitoare: in senzatie eu sint
singular, iar hi gindire universal. Dar eu nu sint mai putin
universal in senzatie deeit sint singular in gindire. Concor-
danta din gindire se intemeiazA, nurnai pe concordanta din
senzatie (274).
Oriee sociabilitate are ca premisrt shuilitudinea de sen-
zatii la oameni (274).
Spinoza und Herbart" (1836)62. P. 400 ff. Apiirarea
lui Spinoza impotriva atacurilor vulgare ale moralistului"
Herbart.
Se subliniazrt obiectivismul lui Spinoza etc. N.B.
Verhaltnis zu Hegel" (1840 si spter)*. S. 417 ff.
Nu se subliniag prea clar, ci in mod
fragmentar, cA a fost un discipol al lui
Hegel.
Din observatii:
Ce reprezinta o dialectieg care se afla in contradictie cu
nasterea i dezvoltarea naturalrt? In ce constli necesitatea ei ?...
(431).
Herr von Sehelling" (1843). Scrisoarea cgtre Karl Marx
(434 ff.). Duprt ciornsa. 0 criticrt nimicitoare la adresa lui
Sehelling 63.
Sfirsitul volumului al IV-lea.

* Atihulinea fairt h 111gel ((Sin i mai Wahl). Nola !rad.

 71

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

c(STIINTA LOGICIlo"

Scris in sepiembrie-decembrie 1914

Pub (iced pentru prima onrd in 1929, Se liporefle dupd tnanuscrie
in Cidegeri din Leni. n I. a
72]

Bern: Log. I. 175

Hegels Werke*
Bd. I. Philosophische Abllandlungen**
II. Fenomenologia spiritului
IIIV. Stiinta logicii
VIVH. (1 si 2) Enciclopedia
VIII. Filozofia dreptului
IX. Filozofia istoriei
X. (trei Varti) Estetica
XIXII. Istoria religiei
XIIIXV. Istoria filozofiei
XVIXVII. Miscelanea
XVIII. Propedeutic6 filozofieii,
XIX. (1 si 2) Scrisori ale lui Hegel si scrisori dare Hegel

* Operele lui Hegel. Now !rad.

** Vpl. I. Articole filozofice. Nola had,
 73

Titlul
complet al
Operelor lui
G. W.Fr. Hegel65.

Editie
completa, in-
tocmitg de
Operele un cerc de
lui G. W. Fr. Hegel, prieteni ai
vol. III defunctului:
(BERLIN, 1833) (468 p.) Marheinecke,
Schulze, Gans,
_g6TIINTA L0GIC11866 Henning,
Partea I. Logica obiectivii. Hotho,
Sectiunea I. Teoria fiintdrii. Michelet,
Forster .
(Berna: Log. I. 175)
PREFATA LA PRIMA EDITIE
Volurnul al III-lea*, p. 5 o observatie spiritualg cu privire
la logicg: este o prejudecath" afirmatia a ea ne invata s.
gindim" (asa cum fiziologia ne invatg srt digersam"??).
stiinta logicii, care constituie metafizica propriu-zisg sau
filozofia pur speculativg... (6).
...Filozofia nu-si poate 1mprumuta metoda de la o stiintg
subordonatg cum este matematica"... (6-7).
Dar o asemenea metoda nu poate fi decit natura continu-
tului, care se miseg in domeniul cunoasterii stiintifice ; fiindcg
chiar aceastg, reflexie proprie a continutului este aceea care
singurg Ii pune pentru prima oarg determinarea sa si o
produce .
(Miqearea cunoasterii stiintifice iatii esentialul.)
Intelectul (Verstand) determinr (bestimmt), ratiunea (Ver-
nunft)neagg, este dialecticg, deoarece reduce la nimic (in Nichts
auflst") determingrile intelectului. Imbinarea amindurora
ratiune intelectivg sau intelect rationator" = pozitivul.
Hegel. Werke, Bd. III, Berlin, 1833. Nola red.

7 Lenin Opera complete, vol. 29

/4 V. I. LENIN

Negarea a ceea ce e simplu" ... miparea spiritului ... (7).

Numai pe aceasta cale care se traseaza singura... este in stare
filozofia sa devina o tiinta obiectiva, demonstrativa (7-8).
(Cale care se traseaza singura" = ealea (aici este, dupa
mine, miezul problemei) cunoaterii, inttlegerii, miparii
reale [de la netiinta la tiintar.)
Mirarea comtiintei, la fel ca dezvoltarea intregii
Caracte- vieti a naturii i a spiritului, are la baza natura
ristic ! esentialitatilor pure care alcatuiesc continutul logicii"
(Natur der reinen Wesenheiten").

De rasturnat: logica i teoria cunomterii trebuie deduse

din dezvoltarea intregii vieti a naturii i a spiritului".
Pina aici: prefata la editia I.

*in manueerie, euvintele ede la neetiinta la atiinta. slut teree eu o linie orizontalt,
"
care e, probabil, o subliniere. Nolo red.
nature eeentialitatilor pure. Nola trod.
 CONSPECTUL STIINTA LOG1CU 46.

PREFATA LA EDITIA A DOUA

A prezenta in mod filozofic imperiul gindirii,

adicti a o urmari in activitatea ei proprie (N.B.), adini-
irnanenta, sau, ceea ce este ace1a0. lucru, in dezvol- rabil I
tarea ei necesarti (N.B.)"... (10).
Forme le de gindire cunoscute" un important punct de
plecare, die leblosen Knochen eines Skeletts"* (11).

E nevoie nu de leblose Knochen, ci de viatti vie.

Legtitura dintre gindire i limbti (limba ___,

chinezti, printre altele, caracterul ei neevo- istoria
u 11), formarea substantivelor i a verbe- gindirii =
lot (11). In limba germank cuvintele au istoria
uneori in teles opus (12) (nu numai dife- limbii??
rite", ci i opuse) o desftitare pentru
gindire"...
Notiunea de fortes' in fizica, i de polaritate (opuii sint indi-
solubil (subliniat de Hegel) legati"). Trecerea de la fortti la
polaritate este o trecere la Denkverhaltnisse** superioare"
(12).

Ioasele deseirnate ale unui sehelet*. Noir, !rad.

eraporturi de gindires. Nola trod.

7*
16 V. I. Ltivi1 4

natura N.B. la p. 11... Dar dad in general, ar fi

si das sh-i opunem spiritualului natura, ca ceea ce este
Geis- fizic, ar trebui sh se spunit c1 logicul este mai
tige" * degrabh supranaturalul 7.1
Forme le logice Allbekanntes sind**, dar... was bekannt
ist, darum noch nicht erkannt.** (13).
Wrogresul infinit eliberarea" formelor gindirii" de
materie (von dem Stoffe), de reprezenthri, de dorinte etc.,
elaborarea universalului (Platon, Aristotel): inceputul cunoas-
terii...
Numai cind au avut la dispozitie toate cele necesare, ...au
inceput oamenii sh, filozofeze", spune Aristotel (13-14); si tot
el spune c timpul liber de care dispuneau preotii egipteni a
facut cu putinth inceputul stiintelor matematice (14)67. Indelet-
nicirea cu gindurile pure" presupune un drum lung, pe care
a trebuit 0,4 parcurgh mai intii spiritul omenesc. Intr-o
astfel de gindire,
interesele pun
in miscare amutesc interesele care pun in miscare
viata popoarelor" viata popoarelor si a indivizilor (14).
Categoriile logien sint Abbreviaturen**** (in alt loc epito-
miert"*****) ale multimii infinite" de particu1arit4i ale exis-
tentti i activithtii exterioare*. La rindul kr, aceste categorii
diene n****** oamenilor in practich ( in strAduinta de elabo-
rare spiritualh a continutului viu, in crearea i schimbul de
idei).
Ce-i drept, despre senzatiile, impulsurile
raportarea si interesele noastre nu spunem cI ne ser-
gindirii vesc, ci le considerh'm ca pe niste forte si
la interese puteri de sine sthatoare, asa incit ne identi-
si impulsuri... ficam cu ele o (15).
* spiritualuls. Nola trad.
* saint ceva ounoscut de toti*. Nota &ad.
*** iceea ce este Oita nu este, prin aceasta, i cunoscut., Nola trod.
*** prescurldri. Nola tract.
rezumate. Nota tract.
serves C. Nota trad.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIr 77

Nici despre formele gindirii (Denkformen) nu se poate spune

cit ne servesc, cAci ele tree prin toate reprezentgrile noastre"
(16), ele sint generalul ca atare .

Obiectivism: categoriile gindirii nu sint un instru-

ment al omului, ci expresia legitgtii, atit a naturii,
cit si a omului comp. mai departe opozitia

dintre (gindirea subiectivg i conceptul obiectiv al

lucrurilor insesic Noi nu putem udepgsi limitele naturii lucru-
rilor* (16).

remarea impotriva filozofiei critice" (17). Ea

isi reprezintg raportul dintre cei trei termeni"
(noi, gindirea, lucrurile), ca si cum am pune la
mijloc", intre noi it lucruri, gindirea, ca si cum acest
mijloc ne-ar despgrti" (abschlieSt) de ele in loc impo-
sit ne uneascg" (zusammenschlieBen). La aceasta, triva
spune Hegel, trebuie sg faspundem cu remarca kantia-
simplg" cg insesi aceste lucruri, care par a se afla nismului
dincolo (jenseits) de gindurile noastre, sint lucruri
produse ale gindirii (Gedankendinge)"... i asa-
zisul lucru in sine nu este altceva decit ein Ge-
dankending der leeren Abstraktion"*.

Dup.& mine, miezul acestui argument este: (1) la Kant,

cunoasterea desparte (separg) natura de om; in realitate,
ea le uneste; (2) la Kant avemoabstractie goala"
a lucrului in sine in loc de un viu Gang,** de o vie Bewe-
gung*** a cunostintelor noastre din ce in ce mai profunde
despre lucruri.

un lucru produs al gindirii al abstractiei goale.

"
***
mere.
mipare.
Nota trod.
Nola lrad.
Nola lrod.
18 V. I. LENIN

Ding an sich* al lui Kant este o abstractie goaki,

pe cind Hegel cere abstractii care sg, corespundti der Sa-
che**: conceptul obiectiv al lucrurilor constituie instisi
esenta kr", care A' corespundti, materialist vorbind, unei
reale aprofundri a cunoasterii lumii de ctitre noi.

Nu este adevkat cti Denkformen sint numai Mittel", zum

Gebrauch"*** (17).
De asemenea nu este adevarat cti ele sint tiul3ere
N.B. Formen"****,Formen, die nur an dem Gehalt, nicht
der Gehalt selbst seien" (forme care sint numai forme
ce imbracti continutul si nu continutul insusi) (17)...

Hegel insti cere o logicti ale ctirei forme sti fie gehalt-
volle Formen*****, forme cu continut viu, real,
indisolubil legate de continut.

Si Hegel atrage atentia asupra ideilor tuturor lucrurilor

naturale i spirituale, asupra continutului substantial ...
Sarcina constti tocmai in a ajunge la deplinti constiintti
de aceastti naturti logicti care anina spiritul, Ii stimuleazti si
pune in miscare (18).

Logica nu este stiinta formelor exterioare ale gin-

dirii, ci a legilor de dezvoltare ale tuturor lucrurilor
materiale, naturale i spirituale", adich a legilor de
dezvoltare ale intregului continut concret al lumii
si a cunoasterii acesteia, adicti bilantul, suma, conclu-
zia istoriei cunoasterii lumii.

Lueru in sine. Nota trod.

amid. Nola trad.
unijloc*, tepre folosintim Nola grad.
eforme exterioareD. Nola brad.
..... forme plMe de oontinut, NOG trgd.
 .01

Coperta primului cake cu Conspectul cirtii lui Hegel

Sump' logicii'. Septembrie-decembrie 1914
prat
 CONSPECtUL MINTA LOGICII"

Activitatea instinctivr (instinktartiges Tun) este larimi-

tath intr-un material infinit de variat. Dimpotrivk activi-
tatea intelectiv i constienth" desprinde continutul" elemen-
tului motor" (den Inhalt des Treibenden) din unitatea sa
nemijlocith cu subiectul si-I obiectiveath fath de el" (fath de
subiect).
In aceasth retea se formeath, ici i colo, noduri mai solide
care servesc ca puncte de sprijin si de orientare in viata i
constiinta lui la spiritului sau subiectuluil ... (18).

Cum trebuie inteles acest lucru?

In fata omului se afth retectua de fenomene
naturale. Omul instinctiv, sillbaticul, nu se desprinde
pe sine din naturh. Omul constient se desprinde ;
categoriile sint trepte ale acestei desprinderi, adica
ale cunoasterii lumii, puncte nodale in retea, care-1
ajuth s-o cunoasc i s-o cucereasck

Adeviirul este infinit" finitatea lui este negarea lui,

sfirsitul lui". Formele (Denkformen), clack' le considethm
ca forme distincte de continut si numai aderente lui, nu
sint in stare s'a cuprindg. adevArul. Vidul acestor forme
iale logicii formalel face ca ele sit fie demne de disprer (19)
iridicole" (20). Legea identithtii, A = A, este goalk
unertraglich" (19).
Nu trebuie s uithm c aceste categorii au in cunoastere
un domeniu al lor, in care ele trebuie sa-i pastreze semnifi-
catia (20). Dar ca forme incliferente" ele pot fi instrumente
ale erorii si ale sofisticii" (20), iar nu adevAruri.
dn considerarea mintalg, trebuie cuprins6 nu numai forma
exterioarr, ci si der Inhalt"" (20).

tinouportabilit. Nota grad.

oontinutub. Nola brat
go T. . LENIN

0 data cu aceasfa introducere a continutului in consi-

N. B . deratia , obiectul acesteia devin nu Dingo, ci die N.B.
Sadie, der Begriff der Dinge* Inu lucrurile, ci legile
miciirii Mr, in mod materialist(
en
logosul, ratiunea a ceea ce fiinteago (21).
Si la pagina (22), la inceput, obiectul logicii este definit in
termenii urmAtori:

dezvoltarea" gindirii 1 Entwicklung des Denkens in

in necesitatea ei seiner Notwendigkeit".

Categoriile trebuie deduse (i nu luate in mod arbitrar sau

mecanic) (nu povestind", nu afirmind", ci demonstrind)
(24), pornind de la cele mai simple, de la cele mai fundamentale
(fiintare, nimic, devenire (das Werden)) (ca A nu mai numim
altele) aici, in ele, intreaga dezvoltare este cuprinA in
acest germen* (23).

nu luennile, ci esentn, conceptul luerurilor. Nota trod.

 CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIV 81

INTRODUCERE: CONCEPTUL GENERAL DE LOGICA

In mod obinuit se intelege prin logick ca 4tiinfit a gindirii",

numai simpla forma a cunoaterii (27). Hegel respinge acest
punct de vedere. El este impotriva lui Ding an sich*, intrucit
ar fi ceva ce s-ar afla cu totul dincolo de gindire (29).
Se pretinde c'S formele gindirii ar fi inaplicabile lucrurilor
in sine . Ungereimt wahre Erkenntnis**, care nu cunoate
lucrul in sine. Dar Verstand*** nu este i el un lucru in sine?
(31).
Idealismul transcendental mai consecvent a recunoscut
nimicnicia fantomei luerului En sine, pe care filozofia critics
o Pasase sS subziste, i i-a propus s distrugS definitiv aceasth
umbra abstract, lipsith de orice continut. TotodatS, aceasth
filozofie (Fichte?) a intreprins prima incercare de a pretinde
ratiunii sa-si extragS determinSrile din ea ins4i. Dar men-
tinerea pe pozitii subiective a acestei incercilri a lipsit-o de
posibilitatea de a se realiza (32).
Formele logice sint tote Formen**** atunci cind nu sint
considerate ca o unitate organicS' (33), cind nu slut privite
in ounitatea lor concreth i vie* (ibid.).
In Fenomenologia spiritului" am examinat contiinta in
inaintarea ei de la prima opozitie (Gegensatz) nemijlocita dintre
ea i obiect pina la cuno0inta absoluth (34). Acest drum trece
prin toate formele raportului dintre contiinta i obiect"...
* luerului in eine. Noto trod.
** Este absurdii o eunoastere adeviratl. Nola lraol.
** Inteleetul. Nola grad.
*" forme moarte. Nola trad.
 82 v. T. LtN1N

Ca stiintg, adevgnil este purg constiintg de sine in dezvol-

tarea ei..., gindire obiectiva w..., conceptul ca atare este
una cu ceea ce are fiintit in sine si pentru sine (35). (36: obscu-
rantism clerical. Dumnezeu, impgrglia adevitirului etc. etc.)
37: Kant a atribuit o:sernnificatie esential-subiectivg* deter-
minatiilor logice". Dar determinatiile gindirii au o
valoare si o existentg obiectivg.
Vechea logicg a ajuns sg fie privitg cu Verachtung* (38).
Trebuie transformatg...
39 Logica veche, formara, este ca un joc de copii, in care
se reconstituie imaginea din bucgtile ei (in Verachtung
gekommen**: (38).
40 Filozofia trebuie s aibg o metodg proprie (nu a matematicii,
contra Spinoza, Wolf und Andere***).
40-41: Cad metoda este faptul de a fi constient de
N.B- II forma automiscgrii interioare a continutului ei
si, mai departe, toatg pagina 41 contine o bung
explicare a dialecticii
es ist der Inhalt in sich, die Dialektik, die er an ihm
selbst hat, welche ihn fortbewegt" (42).
Ceea ce impinge inainte un domeniu de fenomene dat
este insusi continutul acestui domeniu, dialectica pe care
el (acest continut) o are i n (an) sine insusi" (adicg dia-
leetica propriei lui miscgri).
Negativul este in egalg mIsurg si pozitiv (41) ,44gga4ia,
este ceva determinat, are un continut determinat. contradic-
itiile interne due la inlocuirea vechiului continut cu unul non,
____
superior.
In vechea logicg nu existg trecere, dezvoltare (a con-
ceptelor si a gindirii), nu existg o legit tura
N.B. interna necesara" (43) intre toate pArtile si
tberganr**** unora in altele.

dispret. Nola trod.

a ajuns sa fie diepretuitli. Noia brad.
t* i altiii.
trecerea
Nota grad.
Nota grad.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII 83

Si Hegel formuleazg doug cerinte fundamentale:

1) Necesitatea leggturii
Si
2) generarea imanentg a deosebirilor.

Foarte important ! I jaat ce inseamng aceste cerinte dupg

pgrerea mea:
1) Estenecesarei inlgntuirea, leggtura obiectivg intre
toate laturile, fortele, tendintele etc. intr-un ansambhi de
fenomene dat;
2) generarea imanentg a deosebirilor" logica interng
obiectivg a evolutiei si a luptei dintre deosebiri, a pola-
ritgtii.

Neajunsurile dialecticii lui Platon in Parmenide"68.

Dialectica este consideratg, de obicei, doar ca o actiune
exterioarg i negativg, care nu ar reveni lucrului insusi
care si-ar avea temeiul in simpla vanitate, in mania subiectiva
de a zdruncina increderea in ceea ce este trainic si adevgrat
si de a-1 destrgma, sau, cel putin, n-ar duce la nimic altceva
decit la zitidgrnicia obiectului atunci cind este considerat in
mod dialectic (43).
(44) Mamie merit al lui Kant constg in faptul a el i-a luat
dialecticii den Schein von Willkie*.
Doug lucruri importante:
/N.B.: neclar,)
(1) Die Objectivitgt des Scheins** I de revenit ! !)
(2) die Notwendigkeit des Widerspruchs***
selbstbewegende Seele****, ...(negativitate interng")...
xprincipiul a tot ceea ce e viu in naturg si spirit (44),

Yaparenta de arbitrary. Nota trad.

" obieetivitatea aparentei. Note' trad.
neoesitatea eontradieiiel. Nola frac!.
iss 5411etui In automitearey Nola trad.
84 V. 1. LENTN.

Nu cumva prin aceasta vrea s spung c. si aparenta este

obiectivg, deoarece in ea existg, una dintre laturile lumii
obiective? Nu numai Wesen*, dar si Schein este obiec-
tivg. Existh o deosebire intre subiectiv si obiectiv, DAR g
EA tI ARE LLIIITELE EL

Dialectic =
cuprinde contrariile in imitatea lor"...
45 Logica se aseamgaig cu gramatica prin aceea
citpentru incepigtor ea inseamng una, iar pentru
subtil un om care cunoaste limba (si limbi) si are spiritul
ci limbii inseaning alta. Una este ea pentru eel care
profund ! abia incepe s-o studieze sau sg, studieze stiintele
in general si alta pentru cel care, venind de la
stiinte, se intoarce la ea.
Atunci logica of eth esenta acestei boglitii (des Reichtums
der Weltvorstellung"), natura intimg a spiritului si a,
lumii ... 46).
comp.
Capi- Nu numai universalul abstract, ci universahil
talul" care cuprinde in el si boggtia particularuhii (47).

Excelentg formulg: Nu numai universalul abstract,

ci universalul care intruchipeath in el bogr4ia parti-
cularului, a individualului, a singularului" (intreaga
boggtie a particularului si a singularului!)!1 Trs
bien !***

Asa cum in gura unui tingr una si

aceeasi maxinig moralg, chiar dug el o
bung. intelege cit se poate de bine, este lipsith de
comparatie sensul si de pregnanta pe care o are cind
(materialisth) e rostith de un bgrbat incercat de viat,
care exprimg toath forta continutului ei ,
* asanta Nota (rad.
a bog54iei reprozautraii lumii. Apia frad.
* Foatte bine I Nato trod.
 COIiSf'EeNIL "$TIINT.A. LOGICIV" 85

bilantul
tot asa i logicul este apreciat la adev'arata experientei
lui valoare nurtiai atunci cind apare ca rezul- stiintifice"-
tat al eXperientei stiintifice; el se prezint6 N.B.
atunci spiritului ca un adevgr general, care (Esenta")
nu stg, allituri de alte materiale i realifati, continutul
ca o cunostinth parlicularg, ci aleatuieste esential al tutu-
continutul esential al tuturor acestora... ror celorlalte
(47). cunostinte"
Sistemul logicii este un imperiu al umbrelor (47) care nu
are in el nimic concret senzorial"...
(50) ...nu abstract, mort, nemiscat, ci concret ... Carac-
teristic! Spiritul si esenta dialecticii!
(52) Non"... rezultatele filozofiei lui Kant7..: Kant: a ingrh-
c'a ratiunea nu poate cunoaste un con- di ratiunea"
tinut adevArat i cg in ce priveste ade- si a intiiri cre-
Varul absolut trebuie sA se fac'a apel la d in ta69
credinta...
(53) Ina o datA NI Ding an sich = abstractie, produs al
gindirii care abstrage.
86 V. I. LENIN

TEORIA FIINTARII
CU CE TREBUIE INCEPUTA TIINTA?
(59)* ...(en passant**) natura cunoas- Tema legieii.
terii (id., p. 6 1) ComparA cu
gnoseologia"
de astrizi.
(60) ...Nu este)) (subliniat de Hegel) nimic, nici in cer,
nici in natura", nici in spirit si nicaieri, care sh nu
N.B. continA la un loc atit nemijlocirea, cit i mijloci-
rea...
1) Cerul natura spiritul. Suprimilm cerul: materia-
lism.
2) Totul este vermittelt = mijlocit, legat intr-un tot,
begat prin treceri. Suprimlim cerul conexiunea legid, a
intregului univers (a intregului proces al universului).
(62) Logica este pura tiint, adia purul fapt de a sti, in
TOTALA extensiune a DEZVOLTARH saJe)...

Primul rind este un nonsens.

Al doilea este genial.

Cu ce s incepein? Fiintar ea purV (Sein) (63) nu tre-

buie s presuptufa nimic, este inceputul. (iNu trebuie sa
* Hegel. Werke, Bd. III, Berlin. 13. Nola red.
** in treaeat; intro nitric. Nola Oa.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII`. TEORIA FIINTARII 87

cuprind'a nici un continut ... nu trebuie A fie produsul

nici unei mediatii...

(66) ... Dezvoltarea (des Erkennens*)... trebuie A,

fie determinath de natura lucrului i a conti- N. B.
nutului insui...

(68) Inceputul cuprinde in el i Nichts"**, si

seie...., el este unitatea lor: ... ceea cc
incepe nu este inA ; el de-abia se indreaptiti spre
fiintare ... (de lanefiinfare spre fi-
infare: nefiintii care este in ace1a0 timp
fiintare).
Ineptii despre absolut (68-69). In general ma strtiduiesc
A-1 eitese pe Hegel ln chip materialist: Hegel (dupu cum
spune Engels") este materialism en capul in jos. adieu elimin
in mare parte pe bunul dumnezen, absolutul, ideea pura etc_

(70-71) Nu se poate incepe filozofia cu Eul . Lipsqte mi-

carea obiectivri.

ounoaterii.
***
"
*
noant.
Nola grad.
Nola grad.
fiintare. Nola grad.
88 V. I. LENIN

SECTIUNEA INT!I
DETERMINAREA (CALITATEA)

(77) Fiinta purg fr6, nici o at determinare .

(Bestimmung* este, ca atare, Qualitat**.)
( fiintare in fapt f"))
Trecerea lui San in .

fimtare finita
r)
iar a acesteia in Fiirsichsein (fiintare pentru sine?)
Sein Nichts Werden***
Fiintarea pur5, i neantul pur sint... unul i acelai lucru
(78).
(81): Aceasta pare a fi un paradox". Unitatea lor este Werden.
Aceasta micare de disparitie nemijlocifa, a unuia in cela-
lalt ...
Se considerg c Nichts este opus dem Etwa.s****. Dar Etwas
este deja o fiintare deiermina1i, deosebit4 de un alt Etwas,
pe cind aici este vorba de simplul Nichts (79).
(Eleatii i Parmenide, mai ales primii, au ajuns la aceast6
abstractie a fiintarii71.) Herae1it spune : totul curge (80)...,
adicA totul este devenire .
Ex nihilo nihil fit?***** Din Nichts se nate Sein (Werden)...
(81): N-ar fi greu s descoperim aceasta unitate dintre
; fiintare i neant... in fiecare (subliniat de Hegel) lucru real
sau in fiecare. gind ... nicaieri, nici in cer i nici pe ptimint,
nu exis0 nimic care s nu contin'd in sine ,0 una, i alta;
* Deterrninetie. Nola trod.
** ealitate. .Noia grad.
* Iiintare neant devenire. Noia trod.
* bui cera. Islota brad.
Din plink nu se narite niiio2 Noia 044.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEMA FIINTARII 89

pi fiinfarea -i neliinfarea. Obiectiile substituie fiintei

b es timmtes Sein* (am sau nu am 100 de taleri) 82 i.f., dar
nu despre asta este vorba...
40 fiintare determinatA, finit, este aceea
care se raporteazti la altceva; este un con-
tinut care se afIN in raport de necesitate cu conexiunea
alt continut, cu intreaga lume. Luind in necesarA
considerare aceast i. leg4turA de determinare a intregii lumi"
reciprocli, a intregului, metafizica s-a crezut .. . legAturl de
indreptAtitg s'a fad afirmatia in esent6 dethrminare
tautologicA a, dad, s-ar distruge un reciproc5, a
singur grAunte de nisip, s-ar distruge intre- intregului "
gul univers (83).
(86): Ceea ce este prim in stiinta a trebuit
sa. se infatiseze primul din punct de N.B.
vedere istoric. (Are o rezonanti cit se
poate de materialistA 1)
91: dDevenirea este mentinerea fiintrii ca atare i totodat5,
a nefiintrii. Trecerea lor una in alta este acelasi
lucru cu devenirea ... (92 i.f.).
94 La Parmenide, ca si la Spinoza, nu este posibilli, trecerea de 11

la fiintare sau de la substanta absolutA la negativ, la finit v.

La Hegel insA, unitatea sau inseparabilitatea (p. 9 0;
aceastA, expresie este uneori rnai potrivit decit unitatea)
fiintrii" si a neantului" d trecerea, Werden.

Absolutul si relativul, finitul i infinitul = pri, trepte

ale uneia si aceleiasi lumi. So etwa?**

(92: Pentru fiintare care este mijlocilli vom 'Astra expresia:

existenyi .)
102: La Platon, in Parmenide", trecerea de la fiintare si de
la until dal:Sere Reflexioe***.
*tiintare cleterininatii. Nola trad.
** Cam ala ar ti? Nola !rad.
** - aretlexia exterioario. Nola frac!.

-8
90 V. I. LENIN

104: Se spune csa, intunericul este absenla luminii. Dar in

lumina puth se poate vedea tot atit de putin ca si in intu-
nericul pur ...
107 Referire la mgrimile infinitezimale, care sint luate in
procesul disparitiei lor...
Nu exisfa nimic care s'a nu se gilseasc:ii la mijloc
N.B.
intre fiintare i neant .
I

inceputul este de neconceput dac5, neantul i tiinfarea

se exclud intre ele, dar aceasta nu este dialectick ci
Sophisterei*.
aci sofistica este o rationare care pornete de
la o premisA nefondatk acceptatA fAr5, criticA i
Sof is- faa justificare, in timp ce prin dialectic h. intele-
tica gem micarea rationalg de ordin superior, in care
Si asemenea determinAri, absolut separate in aparenfk
dialec- tree una in alta prin ele insele, prin ceea ce ele
tica sint, i astfel supozitia initialg, se depAsete pe sine
(108).
Werden. Momentele ei: Entstehen und Vergehen** (109).
Das Aufheben des Werdens das Dasein*** fiintare I

concretk determinatA (?) I

110: aufheben = ein Ende machen aufbewahren )****

= erhalten t zugleich

112: Dasein ist bestimmtes Sein***** (N.B. 114

ein Konkretes"******), o calitate deosebith
N.B.
de Anderes, vernderlich
und
endlich*******.
* aoAdird. Nola lrad.
** aparitia i disparitia. Nola !rad.
*** Deprisirea devenirii fiintarea In fapt. Nola (rad.
*** a depapi = a pune cepa = a mentine (a eonserva In acelapi tirnp). Nola
(rad.
FuMarea In fapt este o flintare delerminald. Nola (rad.
eceva concrete. Nola (rad.
alta,variabild pi finitd.Nola lrad.
 CONSPECTIA. STIINTA LOGICIt. TEORIA FIINTARII 91

114 Determinarea astfel izolafa pentru sine, ca determinare

care fiinteath, este calitatea ... Calitatea care, diferia
fiind, isi ptistread fiintarea este realitatea (115).
117 ...Determinarea este negatie...
(Spinoza) Omnis determinatio est negatio*, aceasth
ted are o importanta, enormh...
120: Ceva este prima negare a negatiei...
Aici expunerea este cam
fragmental-A si extrem de ne- abstrakte und abstruse
buloas4. Hegelei Engels".
125 ...Doug perechi de determin'ari: 1) Ceva i altceva
2) a fiinta pentru altul si a fiinta in sine.
127 Ding an sieh** abstractie foarte . Pare ceva
Intelept si spunem d nu stim ce este lucrul in
sine. Lucrul In sine este o abstractie, si anume o
abstractie de orice determinare Sein-filr-Ande-
res***1 I de orice raport faca de altulJ, adid nimic. N.B.
Prin urmare, lucrul in sine nu este altceva decit
o abstractie goalk lipsitg de adevar.

0 idee foarte profunda.: lucrul Sehr gut !!****

in sine si transformarea lui in luau dad intrebAm ce
pentru altii (comp. Engels73). Lu- sint lucrurile n
crul in sine este, in general, o ab- s i n e, so ist in
stractie goal, 1ipsit de viard. In die Frage gedan-
viath, in miscare, totul i toate kenloser
sint, atit in sine", cit i pentru Weise
altii", in raport cu altul, transfor- die Unmoglichkeit
mindu-se dintr-o stare intr-alta. der Beantwortung
gelegt...*****
(127).

Wee determinare este o negatie. Nola trod.

** Diem in sine. Nota grad.
*** fiiniare pentru aitul. Nota brad.
*** Foarte bine! I Nota brad.
*** atunei intrebarea imp1icI fr ea ne dim seams, imposibilitatea de a da Un
rdepuns. Nofa trad.

8*
92 V. I. tENIk

129 en passant*: modul dialectic de a

filozofa, pe care nu-1 cunoafte modul
Kantianism metafizic de a filozofa, inclusiv eel
= metafizicA critic.

Dialectica este teoria care ne arafa cum pot fi i

cum sint (cum devin) identice contrariile, in
ce conditii sint ele identice, transformindu-se unul in altul,
de ce mintea omeneasa nu trebuie srt ia aceste contrarii
ca moarte, incremenite, ci ca vii, conditionate, mobile,
ca transformindu-se unul intr-altul. En lisant Hegel...**

134: Limita (este) simplA negatie sau prima negatie

(des Etwas. Oricare ceva 10 are limita sa), pe cind
altceva este totodata negarea negatiei...
137: Etwas mit seiner immanenten Grenze gesetzt als der
Widerspruch seiner selbst, durch den es iiber sich hinaus-
gewiesen und getrieben wird, ist das Endliche".
(C e v a, pus ca limita sa imanentl, ca contradictia
sa cu sine insuO, contradictie prin care el este scos
i impins dincolo de limitele sale, este finitul.)
Cind se spune despre lucruri Ca sint finite, prin aceasta se
recunogte ch nefiinta lor este natura lor (nefiinta este fiin-
tarea lor").
(iEle (lucrurile) qiinleazd, dar adevrul acestei fiintilri
este stiqi tul lor.

PAtrunator i inteligent! Conceptele, care

de obicei par moarte, Hegel le analizeag i
arath &A in ele exista mipare. Finit?
adicg mirindu-se spre un sfirit 1 Ceva?
adid n u ceea ce este altceva. Fiintare
in general? adica o astfel de nedeterminare

In treacit; intre altele. Nola trod.

-** Citindu-1 pa Hegel. Nola !rad.
 CONSPECTUL "STIINTA LOGICII*. TEORIA FIINTARII 93

inch fiintarea = nefiintarea. 0 elasticitate

multilateralA,, universal'a a conceptelor, care N.B.
merge ping, la identitatea contrariilor iatg. ginduri
despre
in ce const esentialul. AceastA elasticitate, dialecticI
aplicatg in mod subiectiv, = eclectism si en lisant
sofisticL Elasticitatea aplicatil in mod olnec- Hegel
tiv, adia, reflectind universalitatea proce-
sului material si unitatea lui, este dialectica,
este reflectarea justil a dezvoltkii eterne a
lumii.

139 Infinitul i finitul, se spune, sint opuse? (vezi p. 148).

(comp. p. 151).
141 Sollen und Schranke* momente des Endlichen**.
143 In tendinta depAsirii sth inceputul trecerii dincolo de
f init, infinitul .
143 Se spune c ratiunea Ii are limitele ei.Fchid
aceasth afirmatie, nu ne da'm seama c6, tocmai sehr
pentru e ceva este determinat ca limitit, aceasta gut !
a si fost depAsit6.
144' : Piatra nu cugetA, si de aceea mkginirea (Beschrnktheit)
ei nu este o limitg (Schranke) pentru ea. Dar si piatra Ii
are limitele ei, de exemplu capacitatea de a se oxida,
dae5, este o bazrt, susceptibilA de modificare prin actiunea
acizilor.

Evolutia*** pietrei

144-145: Tot (ceea ce este omenesc) dep6seste limitele

(Trieb, Schmerz**** etc.), dar ratiunea, vedeti dv., nu
poate depgsi limita!
* Tendinta depiifirii pi Zmila. Nola !rad.
** ale finitului. Nola !rad.
*" In manuseris, pe ultima liter& a euvintului aaornowifis (evolutia) so tali
litera cue (i"), terminatia pluralului. Nora red.
*" holinatio, durere. Nola brad.
94 V. I. LENIN

Dar se intelege c6. nu orice depasire a limitelor este o

adevarath eliberare de eke"!
Un magnet, daca ar avea constiinta, ar considera ca
libel% devierea lui spre nord (Leibniz). Nu, atunci el
ar cunoaste toate directiile in spatiu, si nu directia lui
vnieg ar fi considerata de el drept limiili a liberta,tii lui,
drept marginire a ei.
148 ... ansitsi natura finitului coma in a
Dialectica lu- se depasi pe sine, a nega propria ei
crurilor insesi, negatie si a deveni infinit*... Nu o
a naturii Irish- forth (Gewalt) exterioarh (fremde) (149)
si, a mersului transforma finitul in infinit, ci propria
insusi al eveni- sa natura, (seine Natur)(a finitului).
mentelor

151: Schlechte Unendlichkeit" infinitate calitativ opush,

finitatii, nelegath de ea, despartith de ea ca si cum finitul
ar fi diesseits", iar infinitul jenseits***, ca si cum infinitul
ar sta deasupra finitului, in afara lui...
153: De fapt insa, Bind sie**** (finitul si infinitul) untrenn-
bar*****. Ele slut una (155).
158-159... Unitatea dintre finit si infinit
nu inseamna, o juxtapunere a lor exte-
De aplicat la rioarh sau o imbinare necorespunza-
atomi versus toare, contrara determinarilor lor, in
electroni. care sii fie legate intre ele lucruri des-
Ortite si opuse, independente unele de
In general, altele si, prin urmare, incompatibile,
infinitatea ci fiecare dintre ele este in sine insusi
materiei aceasth unitate, si aceasta numai ca
in suprimare de sine, ceea ce face ca nici
adincime...74 unul sh nu aiba, fata, de celhlalt
avantajul fiinthrii in sine si al veri-
tabilei fiintaxi in fapt. Ma cum
eInfinitatea reao. Nola brad.
dincoace. Nola grad .
` dincolo. Nola trod.
ele Cat. Nola trad.
snseparabile. Nola grad.
 [95

2t. 4..,:1_
0 re'1./-10'`-`-'41."9,)'' 4.17-'''".,
,. It....dii4,7 .k.dr-....)6..9.v.tia y,A,F,,,,,
-19.7

t
14,'
7:9,.(;:(10-

-.."7';'-.A ''''' ?` VA
"j0..,e.s, -;'-' .3'1''#4 f' 4-"-fr'Ae-,.-.
''''g'.---.1sa `*C-'
"..I./ CV-A, ,tia....v,"A4,
-.91/#
*lip K*Olifil4.."
fir
t'''Itf 4
ro,...,t- de-h.. ..a.c.,
IL (j.'8"44/e/r9 .
Ilf fig...".. k *-"A'uoi."4.1 7"1-2-7-4&'?
4 1.-c-,./.....,
/h
I ft- /..,
g.4....a.-__-15

Aee...., 4../...34 ,41....-,7f.

.......--..
'1.1 4
7`'''',A1P .4:eiN
xklipee ' ,;.,
?lig,.....4 "g4
,..&ae... y......." A-7,,
itk: A.,....v... "4:L...........e.. le. ..
AtA1.411" ---..,r
-41-'4'
,..., .) ,re.az ,,, ,-1, ,-,-- '''''''...:*134g
(.7;174 4"'s.,.:),' "S;e4 e-4-** !
e.144....a
oseele ki Wee, ..kr
,dcocs.
7are4 ,..s
,7 Ac,44t?. C.44.9814. elesorfree,, /.. ..17
)fta -4"---,--,6-1 ,-,---,-/-7,4 %
Ald--4)' __?y,--tr,-,..e....41,.:".../,,,-;,,,,--2,-,
642;444"6. k....rer---:t
''..leA .4ri...f.)::.
04)._:__/..--- ,
04 %
-..f.
44, //, 4.WL Jr:74 ,---------
JA,' y'%. .'..D 4..9,
ar---2-5
"Zi_j_p_4-fem'f.- 4 4,14.4.0..-s-_)-.4 0.,)
Z/.,.....

4440 a
fig:fiimf '14! 77-,-,..4 ,---..--=--", At-
-Aft.4,:ea-- 17r-"14 4;4'4' 4"4" '7..0" ....17.4..,. AZ. 5",4-2e.,,,51,
47A744"''' f 444.44,
erl"....** e ML-%
'611.4;4-4.4,41. 1."-,PI#NZ91.,f,'...fri
al: a 9"4".'1*". el'''''A.-h.
,
0 pagin4 din rnanuscrieul lui V. I. Lenin
Conepeetul eartii lui Hegel Atiinta logicii". Septembrie-decembrie 1914
Micporal
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA FTINTARII 91

am argtat mai inainte, finitateaamt .

este decit 'UR/sit:ea de sine insusi; de
aceea in ea se cwinde infinitatea
altur ei...
<Oar progresul infinit exprim'a ceva mai Conexiunea
mult (decit simpla comparare a finitului cu (tuturor
infinitul), in el este pus5, totodat9, cone- panilor)
xiunea (subliniat de Hegel) celor care sint progresului
totodat si deosebiti (160). infinit
167 Natura gindirii speculative... consta numai in cuprin-
derea momentelor opuse in unitatea lor.
Problema cum trece infinitul in finit este considerati
uneori drept esenta filozofiei. Dar aceastA prob1em5, se
reduce la explicarea legAturii dintre ele...
168 ... Si in alte domenii ti se cere o anumifa pregUire
pentru a sti s pui intrebtiri, dar cu atit mai mult Bien
ti se cere acest lucru in domeniul filozofiei, fiindea,"
altfel risti sg capeti faspunsul c'a intrebarea nu e ditl*
bun'a de nimic.
173-174: Fursichsein fiintarea pentru sine = fiintarea infi-
nita, ca1itativ5. des'avirsia. IRaportul fata de altul a dis-
pArut; a famas raportul tap de sine.1 Calitatea ajunge la
punctul ei maxim (auf die Spitze) i trece in cantitate.
Idealismul lui Kant si al lui Fichte... (181) se opreste la
dualismul ((neclar)) al fiintani in fapt si al fiintitrii pentru
sine ...

adic5, nu existii, trecere a lucrului in sine (mentionat

in propozitia urm'atoare) in fenomen ? a obiectului in
subject?

De ce Fiirsichsein este &its** nu mi-e clar. Aici Hegel

este, dui:4 mine, extrem de obscur.

Bine spus I Nota trad.

9* tints. Nola grad.
98 V. I. LENIfq

Unu este principiul antic T0110 V* (si vidul).

Vidul este considerat a fi Quell der Bewegung**
N .B. (185) nu numai in sensul ch locul nu este ocupat,
Selbstbewe- ci in sensul c enthlt*** si o idee mai pro-
gung**** fund, anume eh in negativ in genere se Oh
temeiul devenirii, nelinistea necontenith a
automisclrii (186).
1 8 3: Idealitatea fiinrii pentru sine, ca totalitate, se rein-
toarce de la sine, preschimbindu-se astfel, in primul rind,
in realitate, i anume in cea mai rigia, cea mai abstractii:
unu.

Aph tulbure...

Ideea transformhrii idealului in real este profundd: foarte

importanth pentru istorie. Dar si in viata personalh a omului
se vede c aceasth idee contine mult adevhr. impotriva mate-
rialismului vulgar. N.B. Deosebirea dintre ideal si material
nu este nici ea absoluth, iiberschwenglich75.

189 Noth. Monadele lui Leibniz. Principiul Eins***** i

caracterul lui incomplet la Leibniz76.

Se vede ch Hegel ia a sa autodezvoltare a conceptelor, a

categoriilor in leghturh cu intreaga istorie a filozofiei.
Aceasta imprimh inch un mu aspect intregii Logici.

193 ...Existh un vechi precept ch unu este multime i, mai

ales, a multirnea este u n u...
195 ...Deosebirea dintre unu si multiplu s-a definit ca o
deosebire a relatiei dintre ele, care se descompune in douh
raporturi: repulsia i atraelia...

atom (indivizibil). Nola trad.

"*

***
sursd a mifalrii. Nola trod.
oontine. Nota trod.
automipare. Nola trod
mut unu. Nola OW.
 CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIV. TEORIA FIINTARII 99

Probabil ca, in general, tot acest Fiirsichsein i-a trebuit

lui Hegel, in parte, pentru a deduce transf ormarea ealitetlii
in cantitate" (199) calitatea este determinare, determinare
pentru sine, Gesetzte, este unitatea, toate acestea dau
impresia a ceva cu totul fortat i lipsit de orice continut.
De notat, la pagina 203, remarca, nu lipsith de ironie, hupo-
triva acestui procedeu de care se serveste cunoasterea ce reflec-
tear& asupra experientei si care consa in a percepe mai intii
In fenomene cutare sau cutare determinAri, in a le lua apoi ca
temei si a admite, pentru asa-zisa lor explicare, materii funda-
mentale sau forte corespunatoare, menite s producsa aceste
determinrtri ale fenomenului...
100 V. I. LENIN

SECTIUNEA 1 DOUA:
MARIMEA (CANTITATEA)

La Kant existrt patru antinomii"77. Iii realitate, fiecare

concept, fiecare categorie este, totodatit, i antinomicA (217).
Bolul <Scepticismul antic nu s-a sustras de la
scepticismului efortul de a descoperi aceastA contradictie
in istoria sau antinomie in toate conceptele pe care
filozofiei le-a gAsit in OHIO.
Analizindu-1 pe Kant intr-un mod extrem de sicanator (si
ingenios), Hegel ajunge la concluzia c acesta repeta pur si
simplu in concluzii ceea ce a spus in premise, si anume repefa
e exisat categoria Kontinuitdt* i categoria Diskretion".
De aici rezulth, numai c6, nici una dintre
aceste determin5n, luatA singurk nu este
Wahrhafte adefaratk iar adevarul constg, numai In
Dialek- unitatea Mr. Aceasta este adevArata conside-
tik*** rare dialectid a lor si adefaratul lor rezultat
(226).
229: Die Diskretion I traducere? separare****, dee-
-
membr a rel, ca si die Kontinuitdt I stringerea (?), succe-
siunea (?)*****, neintreruperea 1, este un moment al
eantitdtii...
232: Cantitatea care posed'a mai intii o determinare sau o
limitg, in genere, este, in deplina ei determinare, numdr...
continuitate. Nola lrad.
discrebie (disconlinuila(e) . Nola brad.
*** Adevirata. dialeotic. Nola brad.
**** In manuscrie, ouvIntul seeparares este sters. Nota red.
In manueoris, ouvintele IstrIngere, suceesiunet Mnt stern. Nobs; red.
 CONSPECTUL $TIINTA LOGICII". TEORIA FIINTARTI 101

insumare
234 : tAnzahl numarare
unitatea sint momente

ale numhrului.
248 In leghturh cu rolul i sensul numeirului (mult despre
Pitagora etc. etc.), intre altele, aceasth remarch nimerith:
Cu cit icleile devin mai bogate in determinare i, prin
aceasta, in raportare, cu atit prezentarea lor cu ajutorul unor
forme cum sint numerele devine, pe de o parte, mai incilcith,
iar pe de alth parte mai arbitrarh si mai lipsith de seas* (248
249). ((0 apreciere a ideilor: bogate in determinare s i, p r
urmare, in raportare.))
In privinta antinomiilor lui Kant (lumea Ihrh inceput etc.),
Hegel dovedeste inch o dath des Langeren* ch in premise se
admite ca dovedit ceea ce trebuie sh fie dovedit (267-278).
Mai departe, trecerea cantithtii in calitate este atit de
obscurh in aceasth expunere teoretic i abstracth, incit nu
se intelege nimic. De revenit!!
2 8 3: infinitul in matematich. Pinh acurn legitima-
rea consth numai in juste(ea rezultatelor (care
a fost demonstrath cu alte temeiuri"), ...iar nu in N.B.
claritatea obiectului I confer Engels 78 I.

285: In calculul infinitezimal se trece peste o oarecare inexac-

titate (recunoscuth), dar cu toate acestea rezultatul care se
obtine nu este aproximativ, ci absolut exact!
Si, totusi, a chuta aid Rechtfertigung** nu este atit de
inutil pe cit ar fi de inutil s. ceri o dovadh a dreptului de
a te folosi de propriul thu nas79.
Rhspunsul lui Hegel este complicat, abstrus*** etc. etc.
Este vorba de matematica superioard; comp. En-
g e 1 s despre calculul diferential si integral".

M mod amfinuntit. Nola brad.

*4' juotifioaro. Nola brad.
(Amur. Nola trad.
102 V. I. LEVI

Este interesanth o remarch fricuth in treack de Hegel:

transcendental, adich, in esenth, subiectiv i psihologic ...
in chip transcendental, si anume in subiect (288).

P. 282-327 u. ff.-379
0 analiza foarte ananuntith a calculului diferential si
integral, cu citate din Newton, Lagrange, Carnot, Euler,
Leibniz etc. etc., care dovedesc cit de mult 1-a interesat pe
Hegel aceasth disparitie" a cantittilor infinitezimale,
aceastrt pozitie intre fiintare i nefiintare". Frt studierea
matematicii superioare, toate acestea nu pot fi intelese.
Este caracteristic acest titlu al chrtii lui Carnot: Rfle-
xions sur la Mtaphysique du calcul infinitesimaP !! !*

Dezvoltarea conceptului Verhltnis" (379-394) este cit

se poate de obscurh. De notat numai, la p. 394, remarca, in
leghturh cu simbolurile, ch in general nu se poate obiecta nimic
impotriva intrebuintkii bor. Dar impotriva oricarei simbolici"
trebuie spus ch ea este uneori un mijloc comod de a te dispensa
de necesitatea de a sesiza, de a arrtta, de a justifica determina-
tiile de concept" (Begriffsbestimmungen). Or, tocmai aceasta
este sarcina filozofiei.
Determinhrile obisnuite de forth, de substantialitate,
de cauz5, si efect etc. sint, de asemenea, doar nite
N.B.? simboluri pentru exprimarea, de exemplu, a raportu-
rilor de ordinul vietii sau al spiritului, adich deter-
minki neadevkate pentru aceste raporturi (394).

* Retleotii asupra metafizioil oaloulului infinitezirnals

rolatie raport. Nola trod.
I Nola trod.
 CONSPECTUL STI1NTA LOGICIV. TEORIA FUNTXRU 103

SECTIUNEA A TREIA
MASURA
In mrtsur5, ca s5, ne exprimrun intr-o formrt abstractS
sint unite laolaltl calitatea i cantitatea. Fiintarea ca atare
este caracterul nemijlocit al lui a fi acelmi cu sine al deter-
minrii. Acest caracter nemipocit al determinArii s-a suprimat.
Cantitatea este, in felul acesta, fiintarea reintoarsil in sine,
in sensul el este simplul fapt de a fi ace1a0 cu sine, ca indiferent
fafa de orice determinare (395). Al treilea termen este
mAsura.
Kant a introdus categoria modalitate (posibilitate, realitate,
necesitate) si Hegel observ c5, la Kant:
Aceasa categorie este inteleasil, ca un raport intre obiect
i gindire. In sensul acestui idealism, gindirea, in general,
este ceva in esentti exterior lucrului in sine..., obiectivitatea
care e proprie altor categorii este striiinrt categoriilor de moda-
litate (396).
En passant (397):
Filozofia indiana, in care Brahma se transforms in Siva
(schirnbare = disparitie, apari tie) ...
Popoarele divinizeurt mast/ ra (399).
? Mrtsura trece in esentrt (Wesen).
(In ce priveste mAsura, nu este lipsit de interes s'S nofam
observatia, fAcutS in treacSt de Hegel, ca, in societatea civil5,
dezvoltala cantiatile de indivizi ocupati in diferite profesiuni
se aflS intro ele intr-un anumit raport) (402).
104 V. I. LENIN

In problema categoriei gradualitate (Allmahligkeit), Hegel

observa:
*La aceasta categoric se recurge cu usurintrt pentru a capata
o i dee despre disparitia unei calitati sau a unui lucru ori pentr u
a o explica, deoarece in felul acesta disparitia pare a putea fi
urmarita, ca sa zicem asa, chiar cu ochii, intrucit cuantumul
este pus ca limita, si anume ca limita exterioara, variabila
prin natura ei, si, prin aceasta, schimbarea este de la sine inte-
leash ca o schimbare numai a cuantumului. Dar, in realitate,
prin aceasta nu se explica nimic; in fond, schimbarea este tot-
odata trecerea unei calitati in alta, sau, rnai abstract, trecerea
de la o fiintare in fapt la nefiintare ; avem aici o altrt deter-
minare decit aceea a gradualithtii, care este nuinai o micso-
rare sau o marire si atrage in mod unilateral atentia asupra
marimii.
Dar a o schimbare care apare ca fiMd pur cantitativa
se transforma si intr-una calitativa este un fapt asupra
caruia si-au indreptat atentia si cei vechi, care au ilus-
trat cu exemple populare nepotrivirile care iau nastere
din necunoasterea lui ... (405-406) (chelul": sa smulgi
un singur fir de par ; gramada" sa iei un singur
bob...) ceea ce se respinge (cu acest prilej) este das
einseitige Festhalten an der abstrakten Quantums-
bestimmtheit (procedeul de a acorda in mod uni-
lateral atentie determinarii abstracte a cuantumului",
adica' MI% a tine seama de multiplele schimbrtri si de
calith'tile concrete etc.).
... De aceea aceste expresii nu sint o glunia anosta
N.B. sau pedanta, ci stilt juste in sine si sint produsul unei
constiinte care manifesta interes pentru fenomenele ce
apar in gindire.
Cuantumul, intrucit este luat ca o limita indiferenta, consti-
tuie latura din care ceva existent este supus unui atac neastep-
tat si dus la pieire. Viclenia conceptului constrt tocmai in aceea
ca ea prinde o fiintare in fapt pe acea latura in care calitatea ei
 CONSPECTUL FIIINTA LOGICII". TEORIA FIINTAIUI 105

pare ed nu are nici o importantA, i chiar in asa mAsurg, incit

cresterea unui stat, a unei averi etc., care este o cauz de nefe-
ricire pentru stat, pentru proprietar, pare s'a fie la prima
vedere chiar o fericire pentru ei (407).
dEste un mare merit s'a cunosti empiric numerele
naturii, ca, de exemplu, distantele dintre planete;
dar un merit incomparabil mai mare este s'a faci
s'a disparh' cuantele empirice i sr), le ridici la forma
generalii a determin'arilor cantitative, in asa fel Gesetz
ca ele s deving mornente ale unei legi sau ale oder
mAsurii; meritul lui Galilei si al lui Kepler... Ma13*
Acestia au dovedit legile descoperite de ei, afatind
eh exisa o corespondentA Intre ele i multitudinea
singularitkilor perceppei (416). Trebuie s'a cerem
totusi hheres Beweisen** a acestor legi, pentru 2
ca determinarile br cantitative s'a fie cunoscute
din Qualitten oder bestimmten Begriffen, die
bezogen sind (wie Raum und Zeit)***.
Dezvoltarea conceptului des Mal3es**** ca spezifische Quan-
titt***** si ca reales MaB****** (inclusiv Wahlverwandt-
schaften*******, de exemplu elementele chimice, tonurile
muzicale) este foarte obscurtt.

Amp% remarcA cu privire la chimie, cu o polemicg

impotriva lui Berzelius si a teoriei lui electrochimice
(433-445).

* lege sou masurk. Nola !rad.

** o demonstratie do ordia mai Malt. Not(' grad.
oa1iti eau eoneepte determinate care slat puse In relatde (cum slat timpul
i spatiul). Nola grad.
**** de misuri. Nota trad.
eantitato specifiet. Nola trad.
mtisuri reale. Nola trad.
almititile elective. A'ota trad.

9 Lenin Opera complete, vol. 29

106 V. I. LENIN

Linia nodara a raporturilor de m'asurS" (Knotenlinie von

MaBverhltnissen) treceri ale cantitStii in calitate... Dezvol-
tare treptafa si salturi.

Si iafasi, la p. 448, ea, gradualitatea nu N.B.

N.B. explicS nimic WA salturi.

Intr-o Nola gAsim la Hegel, ca intotdeauna, fapte, exemple,

lucruri concrete (de aceea Feuerbach ride undeva de Hegel,
spunind ea el a surghiunit natara in note, Feuerbach, Opere,
II, p. ?)81-.
La p. 448 452, o notS intitulata in tabla de
Salturi! materii (nu in text !! pedantism!!): Exemple
de astfel de linii nodale; in legStufa cu afirmatia
a in naturg nu existA salturi.
Exemple: chimia; tonurile muzicale ; apa (vapori, gheata)
p. 449 nasterea si moartea.
Intreruperi ale
procesului de Ab5b0r)echen der Allmahligkeit,
dezvoltare LII p. (450).
treptatS ---'
Se spune cA in naturS nu exist1 salturi; si repre-
zentarea obisnuitS, atunci cind vrea sS inteleagg
Salturi! ce e o nastere sau o pieire, crede, dup`a cum am
mai amintit, a le va intelege inchipuindu-si-le ca o
aparitie sau disparitie treptatg. Dar am mai arStat
ea, in general, orice schimbare in ordinea fiintarii
reprezintS nu numai trecerea unei mSrimi in alta,
Salturi! ci trecerea calitStii in cantitate, si invers, ea este
o intrerupere a procesului de dezvoltare treptatS
si formarea unui lucru calitativ diferit de cel care
1-a precedat. Prin rkire apa nu se solidificS treptat,
asa incit sS fie la inceput gelatinoasii si, treptat,
sS se intSreasc1i, pins la consistenta ghetii, ci devine
dintr-o data soli* chiar cind a ajuns la tempera-
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA FIINTARII 107

tura de inghetare, daca," famine nemiscan ea mai

poate silli pAstreze starea ei 1ichid6, dar e de ajuns
o zguduitua, oricit de midi, pentru ca ea s'a treac`a
in stare solidA.
Cind se spune cil procesul de aparitie este treptat, se sub-
intelege di ceea ce apare exisfct deja intr-o formg sensibilli sau,
in genere, c e real, dar nu poate fi inc5, perceput numai din
cauza micimii sale ; tot asa cum la baza presupunerii c5, dispa-
ritia este treptatA stii reprezentarea cil, nefiintarea sau acel
altul care ia locul a ceea ce dispare este de asemenea dat, dar
este inea imperceptibil; si anume dat nu in sensul cg acest altul
este continut in sine in altul dat, ci in sensul ea, el ar fi dat
ca fiintare in fapt, insil imperceptibila. In felul acesta, aparitia
si pieirea sint cu totul suprimate, sau insinele, liluntricul in
care ceva este inainte de a fi in fapt, se transformA intr-un minim
al fiintkii in fapt exterioare, iar deosebirea esentialit, adicA
deosebirea conceptului, se transformii intr-o simplit deosebire
de mkime. A face inteligibilii, aparitia sau pieirea prin gradua-
litatea schimbkii inseamnil a cAdea intr-o plicticoaA tauto-
logic, a proceda astfel inseamnit a presupune ei, ceea ce apare
sau ceea ce piere se aflii, dinainte gata format si Ca' schimbarea
se transformI intr-o simplil schimbare a unei deosebiri exte-
rioare, datorit4 ckui fapt se si ajunge in realitate la o tauto-
logie. Dificultatea de care se loveste un asemenea intelect
care vrea s5, conceaptt constA in trecerea calitativA a ceva in
altul srm, in genere, si in contrariul sAu, in particular ; pentru a
sc'apa de aceasta dificultate, intelectul isi reprezint4 identi-
tatea si schimbarea ca schimbki exterioare indiferente ale
cantitativului.
In domeniul moral, in nfasura in care moralul este considerat
ca Wind parte din sfera fiintarii, are loc aceeasi trecere a canti-
tativului in calitativ, iar diferitele calitAti apar ca intemeiate
pe o diferentil de mArime. E de ajuns un mai mult sau un
mai putin pentru ca nAsura sra, fie dep6sit5, si s'a', rezulte cu
totul altceva, si anume inctilcarea moralit4ii, si totodatg. ca
9*
108 V. I. LENIN

ceea ce e just sl se schimbe in injust, iar virtutea in viciu. Tot

aa i statele cap'at5, un caracter calitativ diferit ca o consecint4
a mArimii lor diferite, celelalte conditii eciminind egale...
(450 452).
Mai departe.
Trecerea fiintrii in esenta (Wesen) este expusA extrem de
obscur.
Sfiqitul volumului I.
 CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIL'. TEORIA ESENTEI 109

VOLUMUL AL IV-lea. (BERLIN, 1834)

PARTEA I. LOGICA OBIECTIVA
SECTIUNEA A II-a: TEORIA ESENTEI
SECTIUNEA INTII:
ESENTA CA REFLEXIE IN EA INSASI
Adevarul fiintarii este esenta (3)*. Aceasta
este prima fraza, care are rezonanta pe de-a-ntre-
gul idealista, rnistica. Dar imediat dupa aceea
incepe, ca s zicem asa, o adiere proaspata.
Fiintar ea este ceva nemijlocit. Vrind insa sa
cunoasca adevarul** fiinrii in sine 0: pentru teoria
sine, cunoasterea nu se opreste (n u se o pr cunoasterii
te. N.B.) la nemijlocit si la determinarile
lui, ci pdtrunde (N.B.) prin (N.B.) el,
cu presupozitia c dincolo de aceasta fiintare
(subliniat de Hegel) mai exista altceva decit
fiintarea Insi, C acest fundal constituie ade-
Vain]. I iinthrii. Aceasta, cunoastere este o cunoas-
tere mijlocita, deoarece ea nu se afla nemijlocit
la esenta si in esenta, ci incepe de la altceva,
de la fiintare i trebuie in prealabil s parcurga'
un drum, cautind s iasa din fiintare sau, mai drumul"
exact, sa, patrunda in ea ...
Aceasta Bewegung***, acest drum al cunoasterii, pare a fi
activitate a cunoasterii" (Tatigkeit des Erkennens), exterioara
f iintrli .
Dar acest mers este miscarea fiintarii Semniticatie I

ingi . obiectiva
Hegel. Werke, B. IV, Berlin, 1834. Nola red.
** Notans, In treackt, ci Hegel a ironizat tn repetate rInduriFomp. pasajele oitate mai
sue In legituri eu dezvoltarea treptatil ouvIntul (si nqiunea) erkiiren, a oxpliea, opunind,
fir& Indoiali, solutiei metafizice absoli7e s-a explioat" I! prooesul vesnie al ounoasterii din
oe In oe mai aprofundate. omp. vol. III, p. 464: opoate ti cunose d sau, cum se spuuo, expheatr.
4' miecare. A eta trad.
110 V. I. LENIN

Esenta... este ceea ce este... gratie desfrtsurkii miscfirii

proprii, infinite a fiintrtrii* (4).
Esenta absolutit... nu are fiinfare in, fapt. Dar ea trebuie s5,
treac5, in fiintare in fapt (5).
Esenta ocuprt un loc intermediar intre fiintare in fapt si
concept, ca trecere la concept (=-- absolut).
Subdiviziunile esentei: aparenta% (Schein), fenomen (Erschei-
nung), realitate (Wirklichkeit).
Das Wesentliche und das Unwesentliche* (8). Der Schein (9).
Neesentialul, aparenta, cuprinde un moment al nefiintkii
sale in f apt (10).
adiea," neesentialul, aparentul, superficialul dispare de
cele mai multe ori, nu se mentine atit de tare", atit de
ferm" ca esenta". Etwa**: miscarea unui riu spuma.
sus si curente de adincime jos. Dar , spuma
este o expresie a esentei!

Aparenta si scepticismul, respectiv kantianismul:

Prin urinare, aparenta constituie, In scepticism,
fenomenul, si tot asa, in idealism, fenomenul este ceea
ce apare, fiMd, ca atare, un fel de nemijlocire care nu este
nici un lucru, nici o fiintare indiferentA care s'a existe
in afara determinkii ei sau a raportkii la subject. Seep-
ticismul nu si-a permis s spun'a: este; idealismul mai
nou nu si-a permis sii considere cunoasterea ca o cunoas-
tere a lucrului in sine; aceastrt aparenta nu si-ar afla,
in genere, vreo fundamentare in ceva ce fiinteaa si
nici lucrul in sine nu si-ar avea proprill-zis Mc in cunoas-
tore. Dar, totodatrt, scepticismul a admis variate deter-
N.B. minki ale aparentei lui, sau, mai clegrabrt, aceastrt apa-
rentrt a sa avea drept continut intreaga bogrttie variata
a lumii. La fel, fenomenul idealitilor cuprinde in sine
intreg acest ansambht de determinki multiple si variate.
Voi includeti in Schein*** intreaga bogittie a lumii si 1

apoi negati caracterul obiectiv al lui Schein!!

Esentialul i neesentialul.
*
Nota trad.
De Lxemplu. A fa trad.
apannta. 2 la to d.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI 111

Aceast4 aparentg si acest fenornen sint

nemijlocit determinate in toat g. aceastA varie-
tate. i chiar dad la baza acestui continut nu
st5, nici un fel de fiintare, nici un fel de lucru
sau lucru in sine, el eimine pentru sine ceea
ce este; el a fost doar transpus de la fiintare la
aparent6, astfel c'a aceasta contine in sine toate
acele determinAri variate care sint nemijlocite,
de ordinea fiintgrii, altele una fatil de alta.
De aceea aparenta este ea insh'si ceva deter-
minat in mod nemijlocit. Ea poate avea acest caracterul
continut sau altul, dar acest continut nu este nemijlocit
pus prin ea indsi, ci il are in mod nemijlocit. al aparentei
Idealismul leibnizian, kantian sau fichtean,
ca si celelalte forme de idealism, au iesit, tot
atit de putin ca si scepticismul, dincolo de limi- nu au mers
tele fiintarii ca determinare, dincolo de aceast6 mai adinc!
nemijlocire. Pentru scepticism, continutul aces-
tei aparente este dat knemijlocit dat" III ; oricare
ar fi acest continut, pentru scepticism el este
nemijlocit. Monada lui Leibniz dezvoltil din ea
insgsi reprezenarile sale ; dar ea nu este forta
lor generatoare si unificatoare, ci ele ies la
suprafata ei ca niste brtsici; ele sint indiferente
in raport de nemijlocire una fatg de alta si,
prin urmare, fat& de monada insiisi. La fel si
fenomenul kantian este un continut dat al per- comp. cu
ceptiei; el presupune inriuriri, determiniri ale machismul!!
subiectului, care sint in raport de nemijlocire
unele fatli de altele si fata de subiect. In idealis-
mul fichtean, impulsul infinit, ce-i drept, n-are
la bad nici un lucru in sine, asa incit devine
o purN, determinare a Eului. Dar in raport cu
Eul, care face ca ea s5, fie a lui proprie si care-i
suprimg exterioritatea, aceastA determinare este
totodafa, nemijlocitet, este o timita pe care ea,
ce-i drept, poate s-o depAseasd, dar care are
in sine acea indiferenta in virtutea dreia limita,
112 V. I. LENIN

desi este proprie Eului, contine in sine o nefiin-

tare a lui nemijlocith, (10-11).
...Determinatiile prin care ea>) (der Schein) se deosebeste
de esent5, sint determinatii ale esentei insasis...
...Nernijlocirea nefiincarii este ceea ce
aparenta = na- constituie aparenta... Fiintarea este nefiin-
tura negativg tarea in esenfa. Nimicnicia ei, ca atare,
a esentei este natura negativei a esentei insesi...
...<4Ambele aceste momente, nimicnicia, dar ca subzistentl,
si fiintarea, dar ca moment, cu alte cuvinte negativitatea
fiintind ca atare i nemijlocirea reflectafa, care alcAtuiesc
momentele aparentei, sint, prin urmare, momentele esentei
"nsasiu...
Aparenta este insilsi esenta in determinarea liinthriie...
(12-13).

Aparenta este (1) neant, nimicnicia (Nichtigkeit), care

are determinatia fiintrii
(2) fiintarea ca moment

<Asadar, aparenta este insitsi esenta, dar esenta intr-o

determinatie care este astfel a este numai un moment al
esentei, iar esenta este aparitie a sa in ea inslisi-(121).

Aparenta este esenta intr-una din determinatiile ei,

intr-una din laturile ei, intr-unul din momentele ei. Esevfa
pare a fi ceva anumit. Aparenta este aparitie, reflex (Schei-
nen) al esentei ins4i in ea insasi.

...Esenta... contine aparenta in ea ins'Asi ca proprie miscare

infinifa a ei...
...Esenta este, in aceasa automiscare a ei, reflexie. Apa-
renta este acelasi lucru cu reflexia (14).

Aparenta (ceea ce apare) este ref leetarea esentei

in ea insa'si.
1
 CONSPECTUL ,,STUNTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI 113

... Devenirea esentei, miscarea ei de reflexie, este de aceea

miscarea de la nimic la nimic si, prin urmare, e o miscare de
reintoarcere la sine ... (15).

Ingenios si profund. Existk in naturI si in viatk miscAri

care due la nirnic". Numai ea miscare care porneste de
la nimic" nu existk Totdeauna se porneste de la ceva.
Reflexia, in mod obisnuit, este luat in sens subiectiv,
ca miscare a puterii de judecat& care trece dincolo de reprezen-
tarea nemijlocia clan; si cautil pentru aceastA reprezentare
sau compar4 cu ea determinriti generale (21). (UrmeaA un
citat din Kant. Critica puterii de judecatV82)... Dar aici nu
este vorba de rellexia contiintei si nici de reflexia mai deter-
minatA a intelectului, care are ca determin5xi particularul si
universalul, ci de reflexie in genere ...

Deci si aici Hegel il invinuieste pe Kant de subiectivism.

N.B. acest lucru. Hegel este pentru semnificatia obiectivrt"
_Itermenul d a t" este, in general, des intilnit la Hegel;
(sit venia verbo*) a aparentei, a ceea ce este dat nemijlocit"

vezi p. 21 i.f.; p. 221. Unii filozofi mai milrunti discutil dacti,

e cazul sg, ia drept bazil esenta sau ceea ce este dat nemijlocit
(Kant, Hume, toti machistii). In loc de s a u, Hegel pune
i, explicind continutul concret al acestui si".
Die Reflexion este aparitia, reflexul esentei insauntrul ei
_
insAsi (27) (cum ea traducem? prin reflectare? determinare
reflexivA? reflexie nu se potriveste).
... (tEa (das Wesen) este o miscare ce se infaptuieste prin
momente diferite, este absolutA mijlocire cu ea ins6si... (27).
Identitate deosebire contradictie
+ [Gegensatz]** (temei)...
in special
opozitia
scuzati expresial Nola lrad.
Li manueorie, ouvintul . Gegensatz * sae ters. Nola red.
114 V. I. LENIN

De aceea Hegel explich caracterul unilateral, fals al legii

identithtii" (A = A), al categoriei (toate determinhrile fiinrii
sint categorii p. 2 7 2 8).
Dach totul este identic cu sine insusi, atunci nu este diferit,
nici opus si n-are nici un fel de temei* (29).
Esenta este... simpla identitate cu sine inshsi (30).
Gindirea obisnuith pune alhturi una de alta (daneben")
asemAnarea i diferenta, neintelegind aceastfi miscare de tre-
cere a uneia dintre aceste determinhri in cealalth: (31).
Si iarhsi impotriva legii identithtii
(A = A): adeptii ei,
anentinindu-se la aceasth identitate nemi-
N .B. cath care fi are opusul ei in deosebire, nu
termenii sint vhd ch, in felul acesta reduc identitatea la o
subliniati de determinare unilateral, care, ca atare, este
mine lipsith de adevar (33).
( Tautologie goalh: 32).
(Contine numai adev5xul formal, abstract, neim-
plinit (33)).

Formele reflexiei: exterioard etc. sint foarte neclar expuse. I

Principiile deosebirii: aoate lucrurile sint deosebite...

a este in acelasi timp non-A*... (44).
Nu existh douh lucruri identice ...
Deosebirea exist in cutare sau cutare laturh (Seite), Rilek-
sicht etc., insof ere* etc.
bien dit! !**
Obisnuita atitudine delicath fath de lucruri, care nu are
alfa preocupare decit aceea ca ele sh nu se contrazich, uith i
de data asta, ca si in alte cazuri, c pe aceasth cale contradictia
nu este rezolvath, ci doar deplasath in alt loc, in reflexia subiee-
tivh sau exterioar ca atare, i c aceasta din urmh contine
efectiv intr-o singurh unitate, ca suprimate i raportate unul
* privinti etc. aintrucIts. Nola tract
4' bine spus 1 Nota !rad.
 C014SPECTUL STIINTA LOGICIr. TEORIA ESENTEI 115

la altul, ambele momente, care in urma acestei indepgrtgri

si deplasgri sint enuntate ca fiind pur si simplu puse (47).
(Aceast5, ironie este nostimM Atitudine delicatV fat5, de
naturg si de istorie (la filistini) stelduinta de a le curgta
de contradictii si de luptg)...
Rezultatul adungrii lui -I- si este zero. Rezultatul contra-
dietiei, nu este numai zero (59).
Rezolvarea contradictiei, reducerea pozitivului si negati-
vului la simple determingri" (61), transform5, esenta (das
Wesen) in temei (Grund) (ibidem).
... <Contradictia rezolvatg este, prin urmare, temeiul, N.B.
esenta ca unitate a pozitivului cu negativul ... (62).
Nu e nevoie de prea multi deprindere de a gindi si
reflecta pentru a ne da seama ck dad ceva este definit
ca pozitiv, atunci, cind se porneste de la aceastg baz5,
si se inaintead mai departe, acest ceva se transformk
numaidecit si nemijlocit, in negativ si, invers, ceea ce
este definit ca negativ se transformg in pozitiv, pentru
a ne da seama d gindirea reflexivg se incurcl in aceste
determingri si se contrazice singurg. Necunoasterea
naturii acestor determin5zi face sg se nascg pgrerea cg
in aceastg confuzie e ceva nepotrivit, care nu trebuie
s5, existe, si ca ea trebuie sg fie atribuitg unei erori subjec-
tive. in realitate insk trecerea acestor determingri una
IIIin alta Amine o simplg confuzie atita timp cit n-ai
cgpgtat incg constiinta necesiteltii transformilrii
(63).
. ...Opozitia dintre pozitiv si negativ este inteleasg mal ales

in sensul cg primul (chiar dad prin denumirea lui exprimg:

ceea ce e pus, prepus) trebuie s5, fie ceva obiectiv, iar eel de-al
doilea trebuie A fie ceva subiectiv, care tine numai de reflexia
exterioarg si n-ar avea nimic de-a face cu obiectivul, cu ceea
ce este existent in sine si pentru sine, si n-ar exista in nici
un fel pentru el (64). intr-adevAr, dad negativul exprimg
numai abstractia produsg de arbitrarul subiectiv ... (atunci el,
acest negativ, nu existg pentru pozitivul obiectiv)...
116 V. I. LENIN

Adevrul, ca cunoastere conformS cu obiectul,

este si el pozitiv, dar el este aceastg egalizare cu
a devgrul sine numai in mSsura in care cunoasterea s-a com-
p portat negativ fats de celglalt, a pgtruns obiectul
obiectul si a suprimat negatia pe care el o reprezintS. Eroa-
rea este ceva pozitiv, ca opinie care se stie ca atare
si care persevereazg in ceea ce nu este in sine si
existent pentru sine. Cit despre nestiint'S' , ea este sau ceva
prin sine indiferent fa:0, de adevk si de eroare si deci nu
insusi este determinatg nici ca pozitiv, nici ca negativ,
asa a determinarea ei ca o lipsg apartine reflexiei
exterioare; sau, dimpotriv5 ca ceva obiectiv, ca
determinare proprie a unei naturi, ea este un impuls
indreptat impotriva lui insusi, un negativ care
contine in sine o tensiune de orientare pozitivg.
Una dintre cele mai importante cunostinte
consfa in a aprecia si a re-tine pgrerea, in leggturg,
cu natura acelor determinAri ale reflexiei de care
ne ocupg,m, cg adevIrul lor constg numai in rapor-
tarea kr una la alta si, prin urmare, in faptul Ca
fiecare determinare cuprinde in insusi conceptul
ei pe cealaltS; fAr g. aceastS cunoastere nu se poate
face, propriu-zis, nici un pas in filozofie (65.66).
Acest fragment este luat din nota 1.
Nota 2. Principiul terfului excluso.
Hegel citeazg acest principiu al tertului exclus: Ceva este
sau A sau non-A ; un al treilea termen nu existg (66), si il
analizeazei". Dad. prin aceasta se aratl ea orice este
contradictoriu, cg mice isi are determinarea lui pozitivg si
negativS, atunci este bine. Dar dacS prin aceasta se intelege,
asa cum se intimpfg de obicei, ca. din toate predicatele se ia
sau cel dat sau nefiintarea lui, atunci este ceva trivial" !!
Spiritul... este duke sau nedulce, verde sau neverde? Deter-
minarea trebuie sg ducg la o precizare, dar in aceastA trivia-
litate ea nu duce la nimic.
Si apoi, contimia Hegel pe acelasi ton glumet, se
spune a nu existA un al treilea termen. Existi un al
treilea termen chiar in aceastA propozitie, ins* A este
al treilea termen, deoarece A poate fi si + A si A.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI 117

Deci chiar acest ceva este al treilea termen care ar trebui

A fie exclus (67).

Spiritual si just. Fiecare lucru concret, fiecare ceva concret

se afra In raporturi diferite si adesea contradictorii cu tot
restul; ergo* este el insusi si altceva.

Nota 3. (Trincipiul contradietiei (la sfir-

situl cap. 2, sectiunea 1 a dartii a 11-a a Logicii).
Asadar, dada, primele determidri ale reflexiei identi-
tatea, diversitatea si opozitia si-au gtisit expresia intr-o
propozitie, cu atit mai mult determinarea in care ele tree
ca in adev&rul lor, si anume contradictia, trebuie sil fie
cuprinsA si exprimata intr-o propozitie: toate lueru-
rile sini in sine contradietorii; i sensul
acestei propozitii este cA, in raport cu celelalte, ea este mai II
degrab5, aceea care exprima" adevdrul $i esenta lucrurilor. II
Contradictia care se manifesth, in opozitie nu este altceva
decit nimicul desfilsurat, cuprins in identitate, si care a fost
expus de noi in enuntul: principiul identiti4ii nu ne spune
nimic. Aceastil negatie se determin in continuare si devine
deosebire si opozitie, care este tocmai contradictia pus'a.
Dar una dintre principalele prejudeati ale logicii, asa
cum a fost ea inteleas6 pid, acum, si ale modului obisnuit
de a vedea constg, in faptul c6, contradictia nu este conside-
rat'a a fi o determinare tot atit de esentiara, si de imanentrt
ca identitatea; or, dada ar fi vorba s'a, stabilim o ierarhie
si ar trebui 0, pIstram ambele determin'ari ca separate,
atunci ar fi cazul s5, considefam contradictia ca fiind deter-
1
minarea cea mai profund si mai esentialii. Aceasta deoarece,
in opozitie cu ea, identitatea nu este decit determinarea a
ceea ce e doar nemijlocit, a fiintarii lipsite de viatii, ; contra-
dictia insa este izvorul oricdrei mi$ciiri $i al oriciirei
manifestiiri vitale: numai in mlisura in
care cuprinde in sine insusi o contradictie un lucru
se mi$cd, are In el impuls $i
activitate.
* prin urmare. Nola trod.
118 V. I. LENIN

Mai intii, contradictia este de obicei inlAturatA din lucruri,

din ceea ce este si, in genere, din domeniul adevArului; se
afirmA cA nu existA nimic contradictoriu. Apoi ea este,
dirnpotrivA, izgonitA in reflexia subiectivA, sub motiv ca.
abia ea ar institui-o, prin propria ei raportare i comparare.
Dar, la drept vorbind, nici in aceastA reflexie ea n-ar fi
prezentk fiinda ceea ce e contradictoriu n-ar putea fi repre-
zentat i nici gindit. In genere, ea este consideratk atit
in realitate, cit i in reflexia intelectivA, ca ceva accidental,
ca o anomalie sau ca un paroxism morbid trecAtor.
Cit priveste insA afirmatia cA nu existA contradictie, cA ea
nu este ceva existent, o asemenea afirmatie nu e de naturA sA ne
nelinisteascA. 0 determinare absolutA a esentei trebuie sA se
gAseascA in orice experientk in orice e real, ca i in orice concept.
Am arAtat mai inainte ceva asemAnAtor cind am vorbit de
infinit, care este contradictia asa cum se manifestA ea in sfera
Experienta obisnuitA insA ne aratA ea insAsi cA existA
cel putin o multime de lucruri contradictorii, de institutii
contradictorii etc., a cAror contradictie Ii are izvorul nu numai
in reflexia exterioark ci si in ele insele. TotodatA, contradictia
nu trebuie sA fie consideratA ca o simpM, anomalle, care se
intilneste numai pe alocuri: ea este negativul in determinarea
lui esentialA, principiul oricdrei automigliri, care nu este
altceva decit o manifestare a contradiettei. Ins Asi miscarea
exterioark sensibilk este nemijlocita fiintare in fapt a contra-
dictiei. AceastA miscare nu trebuie inteleasA numai in sensul
cA ceva este in acest moment aici i in alt moment* acolo,
dar i in sensul cA acel ceva, in unul i acelasi moment, se
aflA si nu se aflA aici, cA el fiinteazA si totodatA nu fiinteazA
aici. Trebuie sA recunoastem, impreunA cu dialecticienii
din antichitate, contradictiile pe care, asa cum au arAtat ei,
le contine miscarea, dar de aici nu reiese cA nu este miscare,
ci, dimpotrivk cA miscarea este liintarea In lapt a contradictiei

La fel si automiscarea internA, propriu-zisk impulsul in

genere (apetitul sau nisus*-ul monadei, entelehia substantei
* efort. Nola trad.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI 119

absolut simple), nu consth, in altceva decit in faptul d ceva,

in una si aceeasi privintk este in sine insusi si totodath este
si absenta lui, propriul lui negativ. Abstracta iden-
titate nu are ind, de loc viatd, dar, intrucit pozi-
tivul este in el insusi negativitate, el merge dincolo de sine si
provoacd propria sa schimbare. Astfel ceva
este viu numai in mIsura in care contine in sine contradictia
si este tocmai acea fort5, care e in stare s5, cuprind5, si d, suporte
aceasth. contradictie. Dar dad ceva ce existh nu este in stare,
in determinarea lui pozitivk sa,' tread, totodata," in determinarea
lui negativ5, si s'a le conserve una in alta, cu alte cuvinte dad,
acest ceva nu este in stare sg-si aild in sine contradictia, el
nu este unitatea vie, nu este temeiul, ci isi &este in contra-
dictie anihilarea sa. Gindirea speculativg consfa numai in aceea
a retine ferm contradictia si in ea se mentine pe sine indsi,
iar nu in aceea a, asa cum se intimpta in domeniul reprezen-
tkii, se lad in sthpinirea contradictiei si permite, datorith
acesteia, ca determinkile ei A se destrame si A se piard6 in
altele sau in neant (67-70).

Miscarea si automicarea" (N.B. acest lucru! miscarea

autonomg, (de sine stAtAtoare), spontank lituntrie-neemiii),
schimbarea", miscarea si viata", principiul orickei auto-
miscki", impulsul" (Trieb) spre miscare" si spre activitate"
opozitia fara de lipsa de viatd a fiinfiirii"
cine va crede a in aceasta const5, esenta hegelianismului",
a hegelianismului abstract si abstrus (greoi, incilcit?)??
Aceasth esent'a a trebuit d fie dezvAluitk inteleask hinber-
retten83, cuthtath, purificatk ceea ce au si fAcut Marx
si Engels.
Ideea misckii si schimbkii universale (1813, Logica) a
fost presimtith inainte de a fi aplicath la viatii, si la societate.
Ea a fost proclamath pentru societate (1847) inainte de a fi
dovedith in aplicarea ei la om (1859)84.
120 V. I. LENIN

((Dna in miscare, in impuls etc. contradictia

ascunsa este ascunsa reprezentarii datorit5, simplitiilii
datorila acestor determinari, in determinatiile de relatie,
simplitatii dimpotriva, ea se infatiseaza in mod nemijlocit.
Exemplele cele mai banale, ca sus si jos, dreapta
si stinga, tata si fiu si asa mai departe la infinit,
toate contin opozitia intr-o singura determinare.
Este sus ceea ce nu este jos ; a fi sus inseamng,
doar a nu fi jos, iar susul exista numai in masura
in care exista im jos, si invers ; in orke deter-
minare se cuprinde si opusul ei. 'fatal este altul
fiului, iar fiul este altul tatalui si fiecare dintre
ei este numai acest alt al celuilalt ; si, totodata,
fiecare dintre aceste determinari este numai in
si prin raportare la cealalta; fiintarea kr este
o subzistare, si numai una... (70).
De aceea reprezentarea are, bineinteles, peste tot drept
continut contradictia, dar nu ajunge Inca la constiinta ei ;
ea famine reflexie exterioark care trece de la egalitate la neegali-
tate sau de la raportarea negativa la reflexia in sine a unor deter-
minki distincte intre ele. Aceasta reflexie mentine exterioare
una alteia aceste doua determinki si isi da seama doar de ele,
iar nu si de trecerea care constituie esentialul si contine in sine
contradictia. Reflexia perspicace, pe care e cazul s-o men-
tionam aici, constk dimpotrivk in sesizarea si enuntarea
contradictiei. Desi ea, ce-i drept, nu exprima conceptul lucru-
rilor si al raporturilor lor, ci are ca material si continut numai
determinatiile de reprezentare, asaza totusi aceste determina-
tii intr-o corelatie care contine contradictia lor si face astfel
sh se intrevada prin ea conceptul lor. Ratiunea ginditoare
insa ascute, ca s5, zicem asa, deosebirea tocita a diversului,
simpla multiplicitate a reprezentarii, fkind din ea o deosebire
esentiala, o opozitie. Numai pe aceasth cale contradictiile
multiple, ajunse la un inalt grad de acuitate, dobindesc miscare
si viata unele fata de altele si isi cistiga in si prin contradictde
acea negativitate care constituie pulsatia bluntrica a auto-
miscarii si vietii... (70-71).
 CONSPECTIJL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI 121

N.B.
(1) Reprezentarea obisnuitg sesizeazg deosebirea i contra-
dictia, dar nu trecerea de la una la alta, si aces ta
este luerul cel mai important.
(2) Reflexie inte1ectiv i ratiune.
Reflexia intelectivg sesizeazg contradictia, o enuntii,
pune lucrurile in raport unul cu altul, laA A se intrevadg
prin aceastg contradictie conceptul kr", dar nu exprimii
conceptul lucrurilor si al raporturilor kr.
(3) Ratiunea ginditoare (intelectul) ascute deosebirea
tocitg a diversului, simpla multiplicitate a reprezentgrilor,
Wind din ea o deosebire esen,Siali, o opozitie. Numai ridicate
la culmea contradictiei diversitgtile devin mobile (reg-
sam) si vii una fatg de alta, dobindesc acea negativitate
care constituie pulsatia launtricii a auto-
micarii pi a vietii.
Subdiviziuni:
Der Grund (temeiul)
(1) temeiul absolut die Grundlage (baza). ,,Form i materie".
Continut".
(2) temeiul definit (ca temei lpentrul un continut determinat).

Trecerea lui in mijlocire conditionatii die bedingende

Vermittelung.

(3) lucrul in sine (trecerea in existentd). Notg.

Principiul ratiunii suficienteo.
In mod obisnuit: Orice lucru Ii are ratiunea sa suficientg
(temeiul su suficient).
Sensul acestei propozitii este, In genere, acela a tot ce
este trebuie considerat nu ca ceva nemijlocit, ci ca ceva pus ;
nu trebuie A te opresti la fiintare in fapt nemijlocitg sau la
determinare, In genere, ci A te desparti de ele pentru a te
intoarce la temeiul acesteia... Este de prisos A adsauggm:
ratiune suficieng. Insuficientul nu este o ratiune de a fi.
10
122 V. I. LENIN

Leibniz, care a facut din principiul ratiunii suficiente baza

filozofiei sale, a inteles mai profund acest lucru. Leibniz
a opus suficienta ratiunii de a fi, adica a temeiului, mai ales
cauzalitatii in sensul strict al acestui cuvint, ca mod
mecanic de actiune (76). El a cautat Beziehung" der
Ursachen* (77), intregul ca unitate esentiala.
El a cautat scopul, dar teleologia85 nu-si are locul
aici, ci in teoria conceptului.

...Nu se poate pune intrebarea in ce fel ajunge forma la

esenta deoarece ea nu este decit aparitia in sine insasi a esentei
reflexiei proprii, care ii e inerenta (sic!)... (81).

Forma este esentiala. Esenta are o forma. intr-un

fel sau altul forma e dependenta si de esenta...
,1

Esenla ca identitate fara forma (identitate cu ea insasi)

devine materie.
...Ea (die Materie) este baza propriu-zisa sau substratul
formei... (82).
40aca facem abstractie de orice determinari, de orice forma,
famine materia nedeterminata. Materia este ceva cu total
abstract. (Materia nu se poate vedea, simti etc.; ceea ce se
vede sau se simte este deja materie determinaki, Mica' unitatea
materiei si a formei) (82).
Materia nu este temeiul formei, ci unitatea temeiului cu ceea
ce este intemeiat. Materia este pasivul, iar forma este activul
(tatiges) (83). Materia trebuie sa capete forma, iar forma tre-
buie s a se materializeze... (84).
Ceea ce apare ca o activitate a formei este, de altfel,
N.B. in aceeasi masura miscare proprie a materiei insasi...
(85-86).
... (i una si alta, actiunea formei si miscarea materiei, sint
unul si acelasi lucru... Materia ca atare este determinata sau
raportul" cauzelor. Note) trod.
 CONSPECTUL "STIINTA EOGICII". TEORIA ESENTEI 123

are in mod necesar o forma oarecare, iar forma este pur i simplu
o forma materialg, stabila (86).
Non,: Metodg formalg, de explicare, pornind de la ratiuni
tautologice.
Foarte des, mai ales In stiintele fizice, ratiunea de a fi"
este explicata in mod tautologic: miscarea pamintului se explicg
prin forta de atractie" a Soarelui. Dar ce este forta de atractie?
Tot o miscare !! (92). 0 tautologie goalg: de co se duce omul
acesta la oras? Datorita fortei de atractie a orasului ! (93). in
stiinta se Intimpli i asa: la inceput sint prezentate drept
temei" moleculele, eterul, materia electricg," (95-96) etc.,
iar dupg, aceea se constata ea' ele (aceste concepte) sint
propriu-zis niste determinari deduse din ceea ce ele sint menite
sa fundamenteze, adica sint niste ipoteze i fictiuni deduse
dintr-o reflexie necritica ... Sau se spune ea' noi nu cunoastem
natura interna a acestor forte si materii... (96) si c atunci
nu mai rgmine nimic de explicat", ci trebuie pur si simplu
sg ne limitam la fapte...
Der reale Grund*... nu este o tautologie, ci uo alta deter-
minare a continutului (97).
In problema temeiului" (Grund), Hegel remarca printre
altele
Dacg despre natura se spune cil ea este temeiul lumii, atunci,
pe de o parte, ceea ce se numeste natura este acelasi lucru cu
lumea, iar lumea nu este altceva decit natura insasi (100).
Pe de alta parte, pentru ca natura sit deving, lume, i se mai
adauga din afarg o mare varietate de determinari...
Intrucit orice lucru are mehrere"** odeterminari ale conti-
nutului, raporturi i aspecte, se pot aduce oricit de multe
argumente pentru i contra (103). Este tocmai ceea ce Socrate
si Platon numeau sofisticg,. Argumentele de acest fel nu contin
uintregul cuprins al lucrului, nu-1 epuizeazii, (In sensul de
ua contine legatura lucrului, si de a cuprinde toate* laturile
lui).
temeiul real. Naa trad.
multiple". Nola grad.

10*
124 V. I. LENIN

Trecerea de la temei (Grund) la conditie (Bedingung).

If I'm not mistaken, there is much
mysticism and leeres* pedantism la
Hegel in aceste concluzii, dar ideea fun-
damental5 este geniala: ideea leghturii
universale, multilaterale, vii Intre toate
lucrurile i a reflecthrii acestei leggturi
Dar elaborarea materialistisch auf den Kopf gestellter
pur logicV? Hegel** In conceptele omului, care tre-
Das Milt zu- buie s'a fie i ele cioplite, lefuite, elas-
sammen***. tice, mobile, relative, legate intre ele,
Acestea trebuie unitare in opozitia lor pentru a cuprinde
s. coincida", ca lumea. Continuarea operei lui Hegel i a
inductia i de- lui Marx trebuie s. constea in elaborarea
ductia in Ca- dialectied a istoriei gindirii ome-
pitalul" ne0i, a 0iintei i a tehnicii.
Riul t i pialturile in acest riu. Pozitia
lieegrei picAturi, raportul dintre ea 0
Deseori la He- celelalte; leggtura ei cu celelalte; directia
gel cuvintul micrii ei; viteza; linia micrii dreap-
moment" este th, curl* circulath etc. in sus, In jos.
luat In sensul Suma micrii. Conceptele ca inventarii
de moment al ale diferitelor laturi ale mipirii, ale dife-
legdturii, ritelor picaturi (=i lucruri") ale dife-
de moment in ritelor suvoaie" etc. lath a peu pres****
conexiune tabloul lumii dupa Logica lui Hegel, firq-
te minus bunul dumnezeu i absolutul.
(iDacA, sint intrunite toate conditiile unui lueru, atunci el
capata existenth... (116).
Foarte bine! Dar ce cauta aici ideea absoluth i idealismul?
Este amuzanta aceasth deducere" a ...existenfei...

* Deed nu ma fusel, exist& aid mult mistialem i gol. Nota trod.

Hegel riisturnat In chip materialist. Nota trod.
*** Aceasta coincide. Nola grad.
ou aproximatie. Nola trad.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI 126

SECTIUNEA A DOUA:
FENOMENUL

Prima frazg: Esenta trebuie sg. aparg... (119) aparitia

esentei este (1) Existenz (lucru); (2) fenomen (Erscheinung).
( Fenomenul este ceea ce este lucrul in sine sau adevgrul lui,
p. 120.) Lumii fenomenelor ii este opusg lumea reflectatg in
ea insgsi, lumea care este in sine ... (120). (3) Verialtnis (raport)
si realitate.
Intre altele: Demonstratia este, in general, o cunoatere
mij locith. ...
Diferitele moduri de fiintare cer moduri de mijlocire
proprii lor sau le contin in sinea lor ; de aceea qi natura demon-
stratiei este diferitg pentru fiecare dintre ele ... (121).

iarlsi... despre existenta lui dumnezeu!! Bietul

dumnezeu gsta! Cum se rostete cuvintul existentg,
se i simte vizat.
Existenta se deosebeste de fiintare prin naraetern1 ci. soijing,it
_ Prin caracterul ei concret i prin legg-
(Vermittelung: 124). j..j
tura :?-1
...Lucrul in sine i fiintarea sa mijlocia sint amindoug
cuprinse in existen i amindoug sint existente; lucrul in sine
existg i este existentg esentialg a lucrului, in timp ce fiintarea
mijlocitg este existenta lui neesentialg... (125).
? Lucrul in sine este fatg de fiintare ceea ce este esen-
tialul MO, de neesential?
126 V. I. LENIN

:..El (Ding-an-sich) nu trebuie s aiba in el insusi nici

o diversitate proprie determinath si de aceea dobindeste aceast5,
diversitate numai cind este transpus in reflexia exterioark insa
atunci famine indiferent fata de ca. ( Lucrul in sine are
culoare numai cind e pus sub ochi, are miros cind este pus sub
nas s.a.m.d.)... (126).
...Un lucru are proprietatea de a produce in altul cutare
sau cutare efecte 5i de a se revela intr-un mod propriu in rapor-
turile sale ... (129). Lucrul in sine existit, prin urmare, in
mod esential...
In nota este vorba despre lucrul in sine al idealismului
transcendental...
...Luerul in sine ca atare nu este altceva decit o abstractie
goalk lipsita de orice determinare, despre care, fireste, nu se
poate sti nimic tocmai pentru a el trebuie sa fie o abstractie
lipsita de orice determinare ...
Idealismul transcendental... transpune in constiinta orice
determinare a lucrurilor, atit in ceea ce priveste forma, cit
si In ceea ce priveste continutul... atunci, potrivit acestui
punct de vedere, de mine, ca subiect, depinde faptul c frunza
copacului imi apare intr-o culoare verde, iar nu neagra, g
Soarele, asa cum 11 vad eu, este rotund, iar nu Mtrat, c pentru
gustul meu zaMrul este dulce, iar nu amar, ca prima si cea de-a
doua Mtaie a unei pendule Imi apar ca fiind consecutive, iar nu
simultane, cit i faptul a prima nu-mi apare ca fiind cauza
sau efectul celei de-a doua s.a.m.d. (131)... -Hegel face mai
departe rezerva c aici a analizat numai problem, lucrului in
sine si aul3erliche Reflexion"*.
Insuficienta esentiala a punctului de
vedere la care se opreste Flozofia de care am
vorbit aici consta insa in faptul ca ea se
cramponeaza cu IncapAtinare de lucrul In
Thiffe abstract, ca de o ultima de terminare, si
opune Tucrului in sine reflexia san determi-
fondul = con- narea i diversitatea proprietatilor, in timp
tra subiecti- ce in realitate lucrul in sine are, in fond,
vismului si a masa reflexie exterioara in el insusi si
separarii lucru- se determina ca ceva care posed, deter-
* ga rellexiei elterioare.. Aota (rad.
 CONSPECTUL $TIINTA LOGLCII. TEORIA ESENTEI 127

mingri proprii, propriet4i; de aici rezulti, lui in sine de

ck purul lucru in sine, ca abstractie a lucru- fenomen
lui, este o determinare lipsith de adevilr
(132).
...Numeroasele lucruri, diferite uncle de altele, se afra
intr-o interactiune esentialiti datoria propriethtilor lor ; proprie-
tatea ins4si nu este altceva decit aceasth interactiune si fad.
ea lucrul nu este nimic ... (133).
Die Dingheit* se transform5, in Eigenschaft** (134). Eigen-
schaft se transformli, in rmaterie" sau Stoff"*** (lucrurile sint
aldtuite din substante") etc.
Fenomenul este..., in primul rind, esenta sub aspectul ei
de existenta ... (144). Fenomenul reprezinta.... unitatea dintre
aparenta i existent'&... (145).
Unitatea in fenomene: AceastA unitate
este legea fenomenului. Legea constituie legea
astfel elementul pozitiv in procesul de mijlo- (fenomenelor)
cire a fenomenului (148).
in genere, totul este extrem de obscur. Dar o gindire
vie, dupA cit se pare, existA totusi aici: conceptul delfge este
una dintre treptele cunoasterii de Catre om a uniteilit si cone-
xivnii, a interdependentai i integralifatii procesului universal.
Aici Ileger"ajusteaz5," i sucete" cuvintele i conceptele,
pentru a combate absolutizarea conceptului de lege, simplifi-
carea lui, feticizarea lui IV. B. pentru fizica rnodera, I ffi
N.B. II

Legea este II

Aceast5, stabilitate permanenth pe care ceea ce-este per-

fenomenul o posed, in lege ... (149). manent (ceea ce
persistA) in fe-
nomen
Legea este reflexia fenomenului in identi- (Legea este i-
tatea lui cu sine insui (149). (Legea este denticul in fe-
identicul in fenomene: reflectarea fenome- nomen)
nului in identitatea lui cu sine insu0").
obieetitate, oalitatea de a Ii lueru, object.
s proprietate. Nola trod.
oubstautlic Nola brad.
Nola trad.
128 V. I. LENIN

Aceasth identitate, care sth la baza feno-

N.B. menului si care formeaz5, legea, este un mo-
ment propriu fenomenului... De aceea legea
Legea = re- nu se affa, dincolo de fenomen, ci ii este direct
flectarea caimli imanentd; imperiul legilor este reflectarea
a fenomenelor calma (subliniat de Hegel) a lumii existente
N.B. sau a lumii fenomenale ...

Aceasta este o remarcabi1 5, definitie materialisth i cit

se poate de nirnerith (prin cuvintul ruhige"). Legea ia
ceea ce este calm, si de aceea legea, orice lege, este ingusth,
incompleth, aproximativa.

Existenta se intoarce in lege ca in temeiul

situ ; fenomenul contine in sine si temeiul
simplu si miscarea de disolutie a fenomena-
N.B. lithtii universului, a c4rui esentialitate o
Legea este constituie temeiul. Legea este, asadar,
fenomenul fenomenul considerat ca esenciaN (150).
esential Ergo de. ewieseRtasilit concepte de
acelasi gen (de acelasi ordin) sau, mai
bine-zis, de acelasi nivel, care exprimii
aprofundareade_diirt_pm_ a cunoasterii
terlamenelor,a_uniyersului 6167-

N .B.
(Legea este re-
flectarea esen- Miscarea universului in fenomene (Bewe-
gung des erscheinenden Universurns), in
tialului in mis-
carea universu-
esentialitatea acestei miscriri este legea.
lui.)
(Fenomenul Imperiul legilor este continutul calm
este integra- al fenomenului; fenomenul este si el tot acest
litatea, totali- continut, dar se prezinth, ca o varietate
tatea)((legea necontenita i ca reflexie in altul... De aceea,
o parte)) In raport cu legea, fenomenul este totalitatea, jii

eaIni. Nola trad.

 CONSPECTUL STIINTA LOGICII. TEORIA ESENTEI 129

(Fenomenul
Mei el contine in sine legea $1, ceva este
mai mult,_ momentul formei care se mai b o-
misct ea instsi (151). g a t decit
legea)
Dar, mai departe, el pare a recunoaste, desi intr-o
forint neclart, p. 154, di legea poate s completeze aceastg
Mangel*, sit cuprindt i latura negativh, i Totalitat
der Erscheinung** (mai ales 154 i.f.). De revenit I

Lumea in sine este identict cu lumea fenomenelor, dar in

acelasi timp ii este opust (158). Ceea ce este pozitiv intr-una
este negativ in cealaltt. Ceea ce este rtu in lumea fenomenelor
este bun in hirnea in sine. Comp., spune Hegel aici, cu Feno-
menologia spiritului", p. 121 si ff.86.
Lumea fenomenalt si cea esentialg... ambele sint intreguri de
sine stttAtoare ale existentei, una ar urma st fie numai existenta
reflectatti, iar cealaltt existenta nemijlocita; dar fiecare din
ele continut neintrerupt in altul ei si de aceea este, in ea instsi,
identitatea acestor dout momente... Ambele lumi sint, in
primul rind, de sine sttitgtoare, dar sint astfel numai ca totali-
thti si sint totalittti numai in mtsura in care fiecare contine,
in fond, momentul celeilalte ... (159-160).
Esential este aici faptul cg Si lumea fenomenelor, si lumea
in sine sint momente ale cunoasterii naturii de cgtre om,
sint trepte, sellimbari sau aprofundtri (ale cunoasterii).
Deplasarea lumii in sine din cc in ce mai departe de lumea
fenomenelor iatt ce nu se vede Ind pint acum la Hegel.
N.B. La Hegelmornentele" conceptului nu au semnifica-
tia de momente" aletrecerii?

...Apdar, legea reprezintei an raport esenhial>

(subliniat de Hegel).
(Legea este un raport.N.B. acest lucru pentru machisti
si ceilalti agnostici, precum si pentru kantieni etc. Un raport
al esenfelor sau intre esente.
Iaounri. Nola grad.
* totalitatea fenomenului. Nola grad.
130 V. I. LENIN

Cuvintul lame exprimk in general, totalitatea inforniii, a

diversithtii ... (160).
Si capitolul al treilea ( Raportul esential)) incepe cu prop-
zitia: Adevitrul fenomenului 11 constituie raportul esential...
(161).
Subdiviziun
Raportul dintre intreg i parte (sic! I (p. 168)) se
transformrt in urmrttorul: dintre /oriel i exteriorizarea ei;
dintre interior si exterior. Trecerea la substant, la reali-
tate.
Adevrtrul raportului constk asadar, In mijlocire... (167).
Trecerea" la fortri,: Forta este unitatea negativri in care se
rezolvrt contradictia dintre intreg si pitirti; ea este adevrirul
acestui prim raport (170).
((Acesta este unul dintre cele 1 000 de pasaje asernraittoare,
intilnite la Hegel, care ii scot din fire pe filozofii naivi de felul
lui Pearson, autorul lucthrii The Grammar of Science"87.
El citead un asemenea pasaj si se infurie: iatt ce galimatie
se predit in scolile noastre !! Si el are dreptate, intr-un sens
anumit, partial. Este absurd d se predea asemenea lucruri.
Din ele trebuie s ii scofi in prealabil dialectica mate-
rialisth. Restul, in proportie de 8/10, este coajk gunoi.))
Forta apare ca ceva ce apartine" (als angehorig) lucrului
existent sau materiei"... Dad se pune deci intrebarea: cum
ajunge un lucru sau o materie sci posede o forth, se poate thspunde
oh aceasta se datorete impresiei pe care o avem cr.," forta este
exterior legath CU ele i crt e imprimata lucrului printr-un act
de violenth exterioath (171).
... In intreaga dezvoltare a naturii, tiintei $i spiri-
tului in genere se constath i." este foarte important s'a, ne
conVingem de aceasta c ceea ce este prim, prin faptul cii
ceva este abia launtric sau, altfel spusi in conceptul_s4u, este,,
t ocmai din aceastii mud, numai fiintarea sa in fapt nemii-
locitk..pasivil... (181).

Inceputul tuturor lucrurilor poate fi considerat ca

interior pasiv i in aceIai timp ca exterior.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI 131

Dar ceea ce ne intereseaM, aici este alteeva, i anume:

criteriul dialecticii, care intimplAtor s-a strecurat la
Hegel: in intreaga dezvoltare a natu-
rii,stiinfei si spiritului": iatit unde este
griiantele de profund adeva'r sub inve14u1 mistic al hege-
lianismului!
# Exemplu: germenul omului nu este, \ \
spune el decit ornul interior dem An- \N Feuerbach
derssein Preissgegebenes*, este elementul daran ,kniipft
pasiv. La inceput, Gott** ina nu este ae***88.
spirit. aceea, privit Ca
De Jos Gott,
ceva nemijlocit, dumnezeu rilmine
nu este decitnaturei(182).
(Si aid avem, iarki, ceva caracteristic !!) / Natur****.

"
***
* clat n puterea altei fiintri.
dumnezeu. Nola frac!.
adert la aeoasta.
Nora had.
Nobel brad.
**** Datum. Nola brad.
 132 V. I. LENIN

SECTIUNEA K TREIA:
REALITATEA
...Realitatea este unitatea dintre esent i existentg...
(184).
Subdiviziuni: 1) absolutul" 2) realitatea propriu-
zisA. Realitatea, posibilitatea i necesitatea alctuiesc momen-
tele formale ale absolutului". 3) raportul absolut": substanta.
In el (dem Absoluten) nu exist& nici un fel de devenire
(187) i alte asburdithti in legaturA cu absolutul...
absolutul este absolutul absolut...
et) atributul este 9) relativ...
Intr-o notrt", Hegel vorbeste (in termeni prea generali si
nebulosi) despre lipsurile filozofiei lui Spinoza si a lui Leibniz.
de obicei: de l' De notat printre altele:
la o extremrt Unui principiu filozofic unilateral i se
la alta opune, in general, un principiu unilateral
totalitate.(un contrar i, asa cum se intimpl'a Intotdeauna,
fel de) deplinl- este totusi prezenth totalitatea, cel putin ca
tate risipitl o deplineitate risipitd (197).
Realitatea este mai presus de fiinfare si de existenfri.
(1) Fiintarea este nerni- oFiintarea nu este incii
jlocitg. ceva real.
Ea trece in alta.
(2) Existenta (ea trece rezulth din ternei, din con-
In fenomen) ditii, dar In ea nu exist Inc uni-
tatea reflexiei si a nemijlocirii".
(3) Realitate unitatea dintre existentA Si fiintare
in sine (Ansichsein).
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA ESENTEI 133

...Realitatea este de asemenea mai presus de existent:4c..

(200).
...Necesitatea reala este relatia plina de continutn... <Oar
aceasta necesitate este totodata relativa... (211).
Necesitatea absoluta este, prin urmare, adevarul la care
se reintorc realitatea i posibilitatea in general, cit i necesi-
tatea formala Si reala (215).

(Continuare)*...
(Sfirsitul volumului al II-lea al Logicii, teoria esentei)...
De remarcat ca, in Logica mica (Enciclopedia), de foarte
multe ori acelasi lucru este expus mult mai clar, cu exemple
concrete. Comp. idem, Engels si Kuno Fischer89.
In legaturi cu posibilitatea", Hegel remarca lipsa de con-
tinut a acestei categorii si in Enciclopedie spune:
Daca ceva este posibil sau imposibil, asta depinde de conti-
nut, adica de totalitatea momentelor realitatii care in desfasu-
rarea ei se arata a fi necesitatea. (Enciclopedia, vol. VI,
p. 287**, 143, Adaos.)

Totalitatea, ansamblul momentelor

rea lit a ti i, care in desThurarea ei se dovedeste
a fi necesitate".
Desfasurarea intregului ansamblu de momente ale
realitatii N.B.= esenta cunoasterii dialectice.
Comp. in aceeasi Enciclopedie, vol. VI, p. 289, elocventele
cuvinte despre desertaciunea simplei admirari a bogatiei si
succesiunii fenomenelor in natura i despre necesitatea
...de a merge inainte, spre o intekgere tot mai exacta a
armoniei in ter ioar e si alegilor naturiin...(289).
(Apropiere de materialism.)
Ibid. Enciclopedia, p. 292: Realitatea desfasurata, ca alter-
Dare a interiorului si exteriorului care coincide in unitate,
alternarea miscarilor contrare ale realitatii care se imbina
intr-o miscare unica iata ce este necesitatea.
" De aid manuserisul lui V.L Lenin continui cu onietul ,,Hegel. Logics II (p. 49-88)",
Nola red.
** Hegel. Werke ,Bd. VI, Berlin, 184. Nova red.
134 V. I. LENIN

Enciclopedia, vol. VI, p. 294: ... Necesitatea este

oarha numai in miisura in care nu este inteleas'a...
Ib., p. 295: ocu el (dem Menschen*)... se intimplA... cg,
din actiunile lui rezula cu totul altceva decit a crezut si a
vrut el ...
lb., p. 301: Substankt esteo treapta importanta
in procesvl de dezvoltare al ideii*...
Citeste: o treapta important5, in procesul de dezvoltare
al cunoageril naturii i materiel de catre om.

Logik, vol. IV
... Ea (die Substanz) este fiintarea in mice f iintare ...
(220)**.
Raportul de substantialitate se transform'a in raport de cauza-
litate (223).
...Substanta posed5,... realitate abia ca o cauzA... (225).
Pe de o parte, trebuie s adincim cunoasterea materiei
ping, la cunoasterea (pink' la conceptul) substantei, pentru a
gasi cauzele fenomenelor. Pe de altA parte, adevArata cunoas-
tere a cauzei este adincirea cunoasterii de la exteriorul feno-
menelor la substantil. Acest lucru ar trebui explicat prin
doia feluri de exemple: 1) din istoria stiintelor naturii i
2) din istoria filozofiei. Mai exact: nu de exemple" avem
nevoie aici comparaison n'est pas raison*** , ci de
chintesenia acestor dou5, istorii + istoria tehnicii.

Efectul nu contine..., in general, nimic care srt nu fi fost

continut in cauzg... (226) und umgekehrt****...

Cauza i efectul, ergo, sint doar niste momente ale inter-

dependentei universale, ale leeaturii (universale), ale cone-
xiunii evenimentelor, sint doar niste verigi in lantul dez-
volfarii materiei.

omul. Nola grad.

** Hegel. Werke, Bd. IV, Berlin, 1834. Nota red.
*** eomparatia nu este o dovadil. Nota brad.
** vi invers. biota brad.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA ESENTEI 136

N.B.:
Unul i acelasi lucru se dovedeste a fi intr-un caz eau*
in alt caz efect, o (lath, stabilitate propriu-zisA, a1t datA fiintare
pusl sau determinare care tine de altuh (227).
Caracterul multilateral si atotcuprinzsator
al leg'aturii universale pe care cauzalitatea
N.B nu o exprinia decit unilateral, fragmentar N.B.
si incomplet.
Aid ins'a se poate adAuga ea' , intrucit se admite un raport
intre cauzit si efect, chiar dael nu in sensul propriu al cuvin-
tului, efectul nu poate fi mai mare decit cauza, deoarece efectul
nu este altceva decit manifestarea cauzei.
Iar mai departe despre istorie. In istorie, in istorie,
spune el, este curentg citarea unor anecdote cu mici cauze
mici cauze" ale unor mari cvenimente ; de fapt, ale unor
este vorba doar de prilejuri, doar de dul3ere mari eveni-
Erregung*, de care spiritul liluntric al eveni- mente"
mentelor putea s. nici nu aibg, nevoie (230).
(De aceea acest mod de a zugrg.vi istoria in stil
de arabesc, de a si-o inchipui sub forma unei
tulpini subtiri i slabe care (15, nastere unei
plante de proportii imense, reprezinta, desigur,
o conceptie ingenioas5,, dar cu totul superfi-
cialA despre istorie (ib.).

Acest spirit l'auntric" comp. Plehanov9 este o

referire idea1ist, misticei, dar foarte profunda, la cauzele
istorice ale evenimentelor. Hegel subsumeazA pe de-a-ntregul
cauzalifatii istoria si dovedeste o intelegere de o mie de ori
mai profundli, si mai largA a cauzaliatii decit foarte multi
dintre savantii" de astilzi.
Asa, de exempla, o piata care se afta in miscare este o
cauzA; miscarea ei este o determinare pe care ea o posed5, si
in afarl de care mai contine multe alte determinki, cum sint:
culoarea, forma etc., care nu fac parte din cauzalitatea ei (232).
impuls xterior. Nota irad.
136 V. I. LENIN

Cauzalitatea, asa cum este ea inteleasA de noi in mod

obisnuit, este numai o mic5, pArticid, a legAturii universale,
dar (adAugare materialisa) nu o piirticid a leg4turii subiec-
tive, ci a legaturii reale obiective.

Dar din migarea raportului de e auz a li t a I e deter-

minat rezula acum nu numai cti cauza se stinge in efect si o
data cu ea se stinge si efectul ca in cauzalitatea formara ,
dar si e% in stingerea ei cauza apare din nou in efectul ei, iar
efectul, disp5And in cauza", reapare si el in ea. Fiecare dintre
aceste determinri se supriing, pe sine afirmindu-se si se afirmA
suprimindu-se; aici nu este vorba de o trecere exterioar5, a
cauzalittii de la un substrat la altul, cad mimai devenind
altceva se afirmg cauzalitatea ea atare. In felul acesta se poate
spune a cauzalitatea se presupune pe sine insgsi sau di, ea se
conditioneazg pe sine* (235).

Miscarea raportului de cauzalitate" = in realitate: mis-

carea materiei, respectiv miscarea istoriei, sesizat, 1110-
leas in legdtura ei l'auntricA pia, la cutare sau cutare grad
de profunzime sau de amploare...

Interactiunea se prezinta mai intii ca o cauzalitate reci-

proe% a substantelor presupuse, care se conditioneazg una pe
alta; fiecare este, fat5, de cealalla, substanfa activ si in acelasi
timp substanth pasiva (240).
In interactiune, cauzalitatea original% se prezinta ca apa-
ritie din negatia ei, adica din pasivitate, si ca disparitie in
ea, deci ca o devenire...
le ... In aceast coincidentA, prin urmare,
si r ap ort" necesitatea si cauzalitatea au dispArut; ele
contin in sine atit identitatea nemijlocia ca
legiturl si raport, cit si substantialitatea
absolufa a diversilor, prin urinare acciden-
unitatea talitatea lor absoluth ; contin in sine unitatea
substantei in original% a diversiatii substantiale, prin
diversitate" urmare contradictia abso1ut6. Necesitatea
este fiintare, pentru cii aceasta este; ea este
 CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIP% TEORIA ESENTEI 137

unitatea fiintgrii cu sine insMi, a fiincArii care

este propriul ei temei; dar, pe de altA parte,
intrucit are un temei, ea nu este fiintare, ci
numai aparertd, raport sau mijlocire. Cauza- raport,
litatea este aceastA punere a trecerii fiintei mijlocire
originare, a cauzei, in aparentg in simplul
fapt de a fi pus, i reciproc, a faptului de a fi
pus in originaritate ; dar InsMi identitatea
dintre fiintare i aparentA constituie necesi-
tatea incA internA. AceastA interioritate sau
aceastA fiintare in sine o suprinia, micarea
cauzalitAtii; prin aceasta dispare substantia-
litatea laturilor care se aflit in raport i se
dezvAluie necesitatea. Necesitatea devine necesitatea
libertate nu prin aceea CA dispare, ci prin nu dispare
acepa a se manifestA identitatea ei, care e devenind
inert doar interioarA (241-242). libertate

Cind citeti cele scrise de Hegel despre cauzalitate, la

prima vedere ti se pare straniu eh el s-a oprit relativ atit de
putin asupra acestei tome atit de indrAgite de kantieni.
De ce? Pentru c6. in conceptia lui, cauzalitatea este numai
ma dintre determinkile legAturii universale, pe care mai
inainte el o sesizase mult mai profund i mai multilateral
in intreaga sa expunere, subliniind totdeauna, i chiar de la
inceput, aceastA leghturA, trecerile reciproce etc. etc. Ar
fi foarte instructiv sh comparam sfortaril e" neo-
empirismului (respectiv ale idealismului fizic") cu solutiile
sau, mai bine-zis, cu metoda dialectich a lui Hegel.

De remarcat, de asemenea, cA in Enciclopedie Hegel

subliniazA insuficienta i inconsistenta conceptului gaunos
interactiune".
Volumul a/ VI-lea, p. 308*:
Dar, devi interactiunea este, incontestabil, cel mai apropiat
adevAr al raportului dintre cauzA i elect i se aflA, ca sA spu-
nem ma, in pragul conceptului, totiqi tocmai de aceea nu ne
* Hegel. Werke Bd . VI, Berlin, 1840. Note red,

11 Lenin Opere complete. Nol. 29

138 V. L LENIN

putem multumi cu aplicarea acestui raport atunci cind este

vorba de cunoasterea conceptualg.
Dad, vom considera un continut dat numai
nurnai inter- din punctul de vedere al interactiunii, un
actiune" = vid asemenea procedeu va fi in realitate lipsit
de orice concept. In acest caz avem de-a
face numai cu un fapt sec i iar4i rlimine
cerinta rnijlo- nesatisracutg cerinta mijlocirii, adid tocmai
cirii (a legg- ceea ce constituie esentialul atunci cind se
turii) iatti, aplid raportul de cauzalitate. Vgzutg mai
despre ce este de aproape, aceastg insuficient a. in aplicarea
vorba cind se raportului de interactiune constg in faptul
aplicti raportul cti, acest raport, in loc A' fie echivalent cu
de cauzalitate conceptul, cere sg fie el insui cunoscut.
*i, pentru a concepe raportul de interactiune,
nu trebuie sg lgsgm cei doi termeni ai rapor-
tului sii filming nite date nemijlocite, ci,
ap, cum am argtat in cele doug paragrafe
precedente, ele trebuie considerate ca momente
ale unei a treia determingri, mai inalte,
care este tocmai conceptul. A.,a, de exemplu,
dad vom considera moravurile poporului
spartan ca o consecintg a orinduirii sale
sociale i, invers, orinduirea lui socialg ca
o consecintg a moravurilor sale, atunci vom
avea, poate, o conceptie justg asupra istoriei
acestui popor, dar aceasth conceptie nu ne
N.B. va satisface pe deplin, pentru cg o asemenea
explicatie nu ne va permite sti, intelegem N.B.
nici orinduirea socialg a poporului spartan
si nici moravurile lui. Acest lucru poate fi
toate laturile inteles numai dad concepem ambii termeni
particulare" ai raportului, ca i toate celelalte laturi
i totalitatea particulare ale vietii i istoriei poporului
(Begriff"*) spartan, ca decurgind din conceptul care a
stat la baza lor, a tuturor (308-309).

o3onoeptulu. Nola grad.

 CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI 139

La sfiritul volumului al doilea al Logicii, vol. IV, p. 243,

cind este vorba de trecerea la concept", se (16, definitia: con-
ceptul, imperiu al subiectivitg,tii sau al liberfalii*...

N.B. Libertate = subiectivitate,

(sau")
scop, conOlintil, tendintr,
N.B.

11*
140 V. 1. LENIN

VOLUMUL AL V-LEA. STIINTA LOGICH

Partea a II-a. Logica subiectiva
sau teoria conceptului
DESPRE CONCEPT IN GENERAL
Pentru primele doug pgrti, spune Hegel, nu am dispus de
Vorarbeiten*, dar aici, dimpotrivg, existg verlmchertes
Material"**, care trebuie in Fliissigkeit bringen"***...
(3)****
eFiintarea i esenta sint, prin urmare, momentele devenirii
lui (= des Begriffs*****) (5).

De rgsturnat: conceptele sint produsul cel mai Malt

al creierului, care este produsul eel mai irialt al materiei.

uDe aceea logica obiectivg, care se ocupg de fiintarei de esen 71,

constituie propriu-zis o expunere geneticis a coneeptului (6).
9-10: Marea importantg a filozofiei lui Spinoza ca filozofie a
substantei (acest punct de vedere este foarte mnalt, dar
incomplet, si nu cel mai inalt: in general, a combate un
sistem filozofic nu inseaning a-I respinge, ci a-I dezvolta
mai departe; nu inseaning a-I inlocui cu altul, unilateral,
opus, ci a-I include in ceva mai inalt). In sisternul lui Spi-
noza nu existg subject liber, de sine stiltgtor, constient
(lipseste libertatea i independenta subiectutui congient
de sine inswi), dar si la Spinoza un atribut al substantei
este gindirea (10 i.f.).
* luerkri pregItitoare. Nola trod.
** material selerozate. Nola lrad.
** flout fluid. Nola brad.
** Hegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1834. Nola red.
a coneeptului. Nola trad.
 CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI 141

13 i.f.: In treacht fie spus, a existat, o vreme, in filozofie

moda das Schlimme nachzusagen" der Einbildungs-
kraft und dem Gedchtnisse*. Acum e la modh si dimi-
nuezi irnportanta conceptului" (= das hOchste des Den-
kens"**) si de a ridica in sldvi das Unbegreifliche"*"
I aluzie la Kant?I.
Trecind la critica kantianismului, Hegel con-
siderh c. un mare merit al acestuia (15) il constituie faptul
ch a afirmat ideea unithtii transcendentale a aperceptiei"
(unitatea constiintei, in care se creeazh Begriff), dar ii
reproseadt lui Kant a e unilateral i subiectiv:
... Asa cum el (der Gegenstand****)...
OSC af1 In gindire, el este de la inceput in de la intuitie
sine si pentru sine; asa cum este in intuitie la cunoasterea
sau in reprezentare, el nu este decit feno- realithtii
men ... (16). (Hegel ia idealismul lui Kant objective...
si-I ridieli de la subiectiv la obiectiv i abso-
lut)...
Kant recunoaste obiectivitatea conceptelor (obiectul lor este
Wahrheit*****), dar le lash totusi caracterul lor subiectiv.
El face ca intelectului (Verstand) sh-i preceadh GefOhl und
Anschauung******. Iath, ce spune Hegel in aceasth privinth:
Dar in ceea ce priveste, in primul rind, raportul arhtat
dintre intelect sau concept si treptele premerghtoare lui, totul
depinde de stiinta la care ne referim atunci cind vrem sh deter-
minhm forma acestor trepte. In tiinta noastrh, ca logich purh,
aceste trepte sint fiintarea i esenta. In psihologie, intelectului
ii precede sentimenlul i intuilia, iar apoi reprezentarea in gene-
ral. In fenomenologia spiritului ca teorie a constiintei, ne
ridichm la intelect urcind treptele constiintei senzoriale i apoi
pe acelea ale perceptiei (17). La Kant, toate acestea sint foarte
incomplet" expuse.
de fa vorbi de Au* imaginatia i memoria. .Nota lrad.
** esupremul hi gindire.. .Nola !rad.
** einconceplibiluls. Nola lrad.
obiectul. Nola lrad.
adevtrul. Aoki lrad.
C. seatimentul i intuitiq Pinta trod
142 V. I. LENIN

Apoi CEEA CE E PRINCIPAL

...Aici... conceptul nu trebuie considerat
ca act al intelectului constient de sine, ca
intelect subiectiv, ci ca concept in sine si
Ajunul" refttru sine, care constituie 0 TREAPTA ATIT
transformhrii A NATURII, CIT 1 A SPIRITULUI. VIATA,
idealismulni SAU NATURA ORGANICA, ESTE ACEA TREAP-
obiectiv in TA A NATURII PE CARE APARE CON-
materialism CEPTUL >> (18).
Urmeazh apor un pasaj foarte interesant (p. 19-27), in care
Hegel II combate pe Kant tocmai pe plan gnoseologic (toc-
mai acest pasaj 1-a avut, probabil, in vedere Engels in Ludwig
Feuerbach" cind a scris ch principalul impotriva lui Kant a
fost deja spus de Hegel, in mhsura in care acest lucru este posi-
bil din punct de vedere idealist91), dezvilluind duplicitatea,
inconsecventa lui Kant, oscilhrile lui, ca sil spunem asa, intro
empirism (--- materialism) si idealism. Hegel isi desfAsoarh
intreaga sa argumentatie numai din punctul de vedere
al unui idealism mai consecvent.
Begriff nu este inch, notiunea cea mai inalth: si mai inalth
este ideea= unitatea dintre Begriff i realitate.

Acesta nu este decit un concept se spune de obicei,

opunind conceptului, ca ceva mai inalt, nu numai ideea, ci
ceea ce e sensibil, spatial, temporar i palpabil. in felul acesta,
abstractul este considerat ca mai putin important decit con-
cretul, intrucit Ii lipseste tocmai aceasth laturh sensibilh, palpa-
spatialh i temporarh. Potrivit acestei phreri, a abstrage
inseamnh a desprinde din concret, numai pentru vzul nostru
subiectiv, cutare sau cutare caracteristich,
asa inch, omitind cutare sau cutare calitAti
ai insusiri ale obiectului, el sh nu-si piardh
nimic din valoarea si din demnitatea insu-
sirilor lui, ci sh continue a-si 'Astra ca ceva
Kant sub- real, numai ch consideratil sub celhlalt aspect,
apreciazh, forta intreaga sa valoare ; asa eh, potrivit acestei
ratiunii phreri, numai neputinta intelectului face ca
lui sh-i fie imposibil sh absoarbh in el toath
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI 143

aceasth boggtie i s'a fie nevoit &a, se multu-

measd cu o abstractie grad. Dar dad
materialul dat prin intuitie i multiplici-
tatea reprezent4rii sint considerate reale in
opozitie cu ceea ce este gindit si cu conceptul,
atunci avern de-a face cu un mod de a vedea
care e incompatibil nu numai cu filozofia, idealistul
dar i cu religia ; crici ce sens ar avea i dror mai consecvent
nevoi ar putea s. rAspundrt, ea dad, manifesta- se agath de
rea fugitiv i superficialii a senzorialului si dumnezeul
individualului este ind considerata drept ade-
Var? ...De aceea gindirea abstractivh' trebuie
considerath' nu pur i simplu ca o indepArtare
a materiei sensibile, care nu sufeti prin acea-
sta nici o diminuare a realithtii ei, crtci este
vorba mai degrab4 de o suprimare a acestei
materii si de reducerea ei, ca simplu fenomen,
la esentialul care se manifestg numai in
concept* (19-21).

Hegel are, in fond, perfecth dreptate impotriva lui Kant.

Gindirea, ridicindu-se de la concret la abstract, nu se inde-
pArteazg dad este justa (N.B.) (or, Kant, ca toti filo-
zof ii, vorbeste despre gindirea justrt) de adevr, ci se
apropie de el. Abstractia materie, abstractia lege a naturii,
abstractia valoare etc., intr-un cuvint toate abstractiile
stiintif ice (juste, serioase, iar nu arbitrare), reflecth natura
mai profund, mai exact, m a i complet. De la intuirea
vie la gindirea abstract i de la ea la practied, aceasta este
calea dialectid a cunoasterii adevrului, a cunoasterii reali-
thtii obiective. Kant diminueaz4 stiinta pentru a face loc
credintei: Hegel inalth, stiinta criutind sit ne asigure crt
cunoasterea este cunoastere a lui dumnezeu. Materialistul
foaled cunoasterea materiei, a naturii, trimitind la lada
de gunoi pe dumnezeu i canaliile filozof ice care-1 apArh.

Principala neintelegere care se iveste aici consth in aceea

01 principiul natural, inceputul de la care se porneste in dezvol-
tarea naturath, sau in istoria individului in curs de formatie,
144 V. 1. LENIN

este considerat ceea ce e adevtirat i ceea cc e prim in concept

(21). (Este adevtirat cti, oamenii incep cu aceasta, dar adeveirul
nu stti in inceput, ci in sfirsit, mai exact in continuare. Ade-
vtirul nu este prima impresie)..., dar filozofia nu trebuie s fie
o relatare a ceca ce se intimplti, ci cunoasterea a ceea ce este
adevdrat iii aceasta (21).
La Kant avem idealism psihologic": la Kant, categoriile
stilt numai determintiri care i au izvorul lor in constiinta
de sine (22). Ridicindu-se de la intelect (Verstand) la ratiune
(Vernunft), Kant diminueazti irnportanta gindirii, contestin-
du-i capacitatea de a ajunge la adevtirul deplin.
El (Kant) consider% cti se face abuz de logicti atunci cind
ea, care trebuie sti fie doar un canon al valabilildfii judeceitii,
este socotith drept organon pentru formarea unor evidente
objective. Conceptele ratiunii, in care ar urma sti presinitim
o forth superioath (frazti idealisth!) i un continut mai profund
(j u s ! !), nu mai au in ele nimic konstitutives* ar trebui spus:
objektives**I, asa cum s-a vtizut cti au categoriile ; ele sint
simple idei; ce-i drept, este Intru totul permisti folosirea lor,
dar numai tinind searna ca, aceste entithti inteligibile, In care
ar trebui s se dezvtiluie intregul adevitr, nu sint altceva decit
niste ipoteze i ch' e nevoie de o mare dozti de arbitrar i de indrtiz-
neara pentru a le considera, asa cum sint ele in sine si pentru
sine, ca expresie a adevtirului, i aceasta pentru a ele nu pot
i intilnite in nici o experienyi. Cine ar fi putut crede cti filozofia
se va apnea sti conteste adevtirul entit4ilor inteligibile pe
motiv c ele sint lipsite de substanta spatialti i temporalll a
senzorialithtii? (23).

aici Hegel are dreptate in fond: valoarea este o categorie

care entbehrt des Stoffes der Sinnlichkeit***, dar ea este
m a i adeviirata decit legea cererii i ofertei.
Numai cti Hegel este idealist; de aici absurditatile lui
despre Konstitutives"**** etc.
consfilutiv. Nota trad.
*" obieetiv. Nola trad.
*** e lipsiti de substitute eenzorialitfitii. Nola trad.
ess oe onstituti vs. Nato !rad.
 C:ONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA CONCEPTULUI 146

Kant, pe de o parte, recunoaste cit se poate de clar o b i e c-

ttivitatea" gindirii (des Denkens") ( iclentitatea dintre
concept si lucru (24)), iar pe de altA parte
Iar pe de alth parte se afirrnk de aseme-
nea, ea noi, totusi, nu putem cunoaste lucru- Hegel este
rile asa cum sint in sine si pentru sine si ca pentru cognos-
N.B. adev&rul este inaccesibil ratiunii cunoscA- cthilitatea
toare ; di, adevArul care consfa in unitatea lucrului in sine
dintre obiect si concept nu ar fi totusi decit
fenomen, si aceasta pentru c5, continutul lui
n-ar fi altceva decit diversitatea intuitiei.
In aceasth privinth, am mentionat mai ina-
inte dA, dimpotrivk tocmai in concept este
suprimard aceasth diversitate, care este pro-
prie intuitiei, in opozitie cu conceptul, si
di prin intermediul conceptului obiectul
este readus la esentialitatea lui care nu
are un caracter de contingenth; aceasth fenomenul
esentialitate apare in fenomen, si de aceea este o
tocmai fenomenul nu este ceea ce este manifestare
privat de esentk ci o manifestare a esen- a esentei
tei (24-25).
Va fi totdeauna un motiv de mirare c5, filozofia
kantianl a recunoscut acel raport dintre gindire
si fiintarea in fapt sensibilk la care, de altfel, a
si thmas, drept un raport relativ al simplei feno-
menalithti si a recunoscut ra,th sovAialA si a afirmat,
in genere, o unitate superioath a arnindurora
in idee, de exemplu in ideea intelectului intuitiv,
si di totusi ea s-a oprit la acest raport relativ si
totodath, la afirmatia Ca conceptul ar fi si ar thmine N.B.
complet separat de realitate ; de aici reiese c5, ea
a sustinut ca fiind adevdrul tocmai ceea ce ea insasi II
declarase c'a este cunoastere finith si &A ea a stig- II
matizat ca ceva ce depAseste orice Emig, ca ceva N. .
ilicit si ca o simp1 6 fictiune a gindirii, tocmai ceea
ce ea recunoscuse drept adevar, al cgrui concept
definitiv ea insh'si il formulase.
 146 V. I. LENIN

!!Ha-ha! 1
In logick ideea devine creatoare a naturii
(26).
Logica este o stiinth formalh in opozilie cu
stiintele concrete (ale naturii si ale spiritului),
dar obiectul ei il constituie adevrtrul pur...
(27).
Kant insusi, intrebindu-se co este adevrtrul (Critica ratiunii
pure", p. 83) si dind un faspuns banal (acord intro cunoastere
si obiectul ei"), se contrazice singur, deoarece principala
afirmatie a idealisrnului transcendental este
cit cunoasterea nu poate sesiza lucrul in sine (27)
si d este clar a toate acestea nu sint altceva decit niste
reprezentgri lipsite de adevgr (28).
Formulind obiectii impotriva intelegerii pur formale a logicii
(care, zice el, se observh, si la Kant) si afirmind cli. din punct
de vedere obisnuit (adevhrul este acordul 1nbereinstimmunel
dintre cunoastere si obiect) un acord implicg existenta a dour',
_
phrti (29), Hegel spune ch. formalul in logicg este adevgrul
pur" si cg
...Inguntrul du acest formal trebuie sh, fie de aceea
mult mai bogat in determingri si in continut, si trebuie, de
asemenea, sg ni-1 reprezentgm ca avind in raport cu con-
cretul o forth infinit mai mare decit se crede in mod obis-
nuit ... (29).
...Chiar dad ar fi sg nu vedem in formele logice nimic
altceva decit niste functii formale ale gindirii, si tot am avea
? motiv sg chuthm sit ne &gm seama in ce masurg ele corespund
in sine adevgrului. 0 logicg care nu se ocupg en o asemenea
cercetare poate sti, pretindg a avea cel mult valoarea unei des-
? crieri istorice naturale a fenomenalitatilor gEndirii in forma in
care ele existh' in mod efectiv (30-31). (In aceasta, spune
Hegel, constri meritul nepieritor al lui Aristotel), dar este
necesar sh, mergem mai departe... (31).
 CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI 147

Asadar, nu numai descrierea formelor

gindirii, si nu nurnai descrierea In aceastil
istoricti-naturala a feno- acceptie, lo-
menelor gindirii (prin ce se deose- gica coin-
beste aceasta de descrierea formelor??), cide cu e o-
ci i concordanta cu adevti- ria u-
r u 1, adick?? chintesenta sau, rnai sim- no cq ler ii.
plu, rezultatele i bilantul istoriei gindi- Aceasta
rii?? Ne lovim aici, la Hegel, de obscuri- este, in ge-
tate idealist6 si de reticenr.t. Misticism. neral, o pro-
blemA foarte
Nu psihologia, nu feno- importana.
menologia spiritului, ci lo-
gica = problerna adevrului.

Legile
Comp. Enciclopedia, vol. VI, p. 319*: generale ale
In realitate insk ca forme ale conceptului,
ele* (die logischen Formen**) constituie, universului
dimpotrivk spiritul via al realului ... 4. si ale
gindirii
Begriff, dezvoltindu-se i trecind in adaquater
Begriff"***, devine idee (33)****. Conceptul
N.B. in obiectivitatea sa este lucrul fiintind in sine N.B.
si pentru el insusi (33)

= obiectivism misticism si tadarea ideii de dezvoltare.

' !Pvt. Werke. Bd. U. 13erlir. 1610. ..VrPa red.

*** formele Ioice.

frOncapt
* Hegel. W erke, Bd.
Aeta lr,v1
adec, et !solo Irv!.
N. Beelln, 1631. Nato red.
 148 V. I. LENIN

SECTIUNEA iNTII:
SUBJECT IVITATEA

Miscarea dialecticil a conceptului" de la conceptul pur

formal" la inceput la judecata" (Urteil), apoi la silogism
(SchluI3) i, in sfirsit, la transformarea subiectivit4ii concep-
talui in obiectivitatea lui (34-35)*.
Prima trAsttiturg, distinctivsa a conceptului este universali-
tatea (Allgemeinheit). N.B.: Conceptul provine din esentrt,
care provine din fiintare.
En lisant Ceea ce urmeazg, dezvoltarea generalului,
These parts a particularului (Besonderes) si a singularului
of the work (Einzeines) este extrem de abstract si
should be abstrus"*.
called:
a best Kuno Fischer expune foarte prost
means for aceste rationamente abstruse", luind
getting ceea ce este mai ufor exemple din
a head- Enciclopedie, adilugind unele
ache !*** banalit4i (impotriva revolutiei Iran-
ceze. Kuno Fischer, vol. 8, 1901, p. 530)
etc., dar flira, a with, cititorului cum siti
caute cheia intelegerii trecerilor dificile,
a intregii game de nuante ale abstrac-
telor concepte hegeliene.

Hegel. Werke, Bd. 7, Berlin, 1834. Nola red.

obscur. Nola trad.
Citind... Aceete pirti ale lueririi ar trebui e tie numite: eel mai bun mijloe de a
eXplta dureri de cap. Nola brad. .
 CONSPECTUL "STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI 149

Se vede cii. i aici principalul, pentru Sau acestea slut

Hegel, este s indice tr ec er i 1 e. tottqi, un tribut
Dintr-un anumit punct de vedere, in anu- plAtit logicii
mite conditii, generalul este particular, vechi, formale?
particularul este general. Nu numai (1) Da! si Inca' un
legeitura, i legatura indisolubilil, a tribut pliltit
tuturor conceptelor si judeatilor, ci (2) rnisticismului
trecerile unuia in altul, si nu numai tre- =-- idealismului
cerile, ci i (3) identitatea contrariilor
iath ce este principal pentru Hegel.
Dar aceasta abia se intrezilreste" prin Voila* abundenta
ceata unei expuneri arhi-abstruse". 0 de determin.ari"
istorie a gindirii din punctul de vedere si Begriffsbestim-
al dezvolthrii i aplicrii conceptelor si mungen** din
categoriilor generale ale logicii voila aceasth parte a
cc qu'il faut !*** Logicii" I

Citind, la p. 125, faimosul" silogism

toti oamenii sint muritori, Caius este om,
deci este muritor", Hegel adaugA spiritual:
Te cuprinde indath plictiseala cind asculti just!
un asemenea silogism* si aceasta, spune ,

el, se explid. prin forma inuti16; el face,

totodath, urnatoarea observatie profund`a:
Toate lucrurile slut silogism, un general Toate Iucru-
B.
care prin particularitate se leaga cu singu- rile shit s i o-
larul ; dar, fireste, ele nu sint un intreg ale-- g i S m e"...
tuit din trei propozifii (126). N.B.

Foarte bine I Cele mai obisnuite figuri" logice (toate

acestea se tasesc in despre prima figura'. a silogismului")
shit scol6zeste diluate, sit venia verbo****, cele mai obis-
nuite raporturi intre lucruri.

* Iata. Nola trad.

** determinari concoptuale. Nola grad.
*** iat Co trebuio I Nola OM.
* scuza0 exprega I Nola brad .
150 V. I. LENIN

Analiza silogismelor la Hegel (E. A., Eins*; B.

Besonderes** Allgemeines***, B. A. etc.) amin-
E.
tete de Hill cum este pastipt Hegel de cAtre Marx in
cap. 192.

Despre Kant
Intre allele:
(iAntinomiile kantiene ale ratiunii nu sint altceva decit
aceasta opozilie intre dou determintiri care decurg cu o egalit
necesitate dintr-unul i acelai concept ... (128-129).

Formarea conceptelor (ab-

N.B.: stracte) i faptul ca se ope-
reag cu ele impliadejarepre-
Ar trebui sr Umkeh- zentarea, convingerea, c o n -
ren****:
se reving la Marx n a 1egit4ii legA-
Hegel pen- a aplical turii universale obiective.
A desprinde cauzalitatea din N.B.
tru a analiza dialec-
tica lui aceastA legliturA este ceva ab- In le-
pas cu pas Hegel, in surd. A nega obiectivitatea
conceptelor, obiectivitatea ge- grIturg
o oarecare forma ei neralului in singular i parti- cu ade-
ratio-
logicti cu- nalk la cular, este imposibil. Hegel Varatul
rent4 i t e- economia
este deci mult mai profund sens al
decit Kant i altii cind stu- Logicii
oria cu- politic diaz'a reflectarea micArii lu- lui
nonerii mii obiective in miparea con- Hegel
ceptelor. Asa cum forma va-
a kantieni- loare simpl, ea act singular
lor etc. de schimb al unei mgdi oare-
care pe alta, contine deja,
intr-o form'a,' nedezvoltatk
toate contradictiile principale
ale capitalismului, tot ap si

.
***
singularul Nota trad.
partioularul. Nola lrad.
generalul. Nola trod.
de inversat. Nota trad
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. 'IEORIA CONCEPTULUI 151

cea mai simplti generalizare,

prima si cea mai simpta for-
' mare de concepte (judectiti,
silogisme etc.), inseanmil o
cunoastere din ce in ce mai
profundti de ctitre om a co-
nexiunii universale obiective.
Aici trebuie ctiutate adevtira-
tul sens, insemntitatea i rolul
Logicii lui Hegel. N.B. acest
lucru.

Douti aforisme:
1. Plehanov critica. kantianismul (si agno- In legtiturti
sticismul in general) mai mult din punctul de cu critica
vedere materialist vulgar decit din cel mate- kantianismu -
rialist dialectic, in masura in care el respinge lui contem-
poran, a ma-
numai a limine* rationamentele lor, ftir'g a chismului
corecta (cum II corecta Hegel pe Kant) aceste etc.:
rationamente, aprofimdindu-le, generalizin-
du-le, ltirgindu-le, artitind lega' tura 0
treeerile tuturor conceptelor de orice
fel.
2. Marxistii criticau (la inceputul secolului
al XX-lea) pe kantieni i pe adeptii lui Hume
mai mult in maniera lui Feuerbach (si a liii
Biichner) decit in maniera lui Hegel.

... 0 experientti care se bazea7;ti pe hiductie este consi-

deratti valabilti, de0, dupti ptirerea generalti, perceperea
nu este incheiatii; dar ceea ce se poate presupune este
doar cti nu se poate gtisi nici o mtirturie care sti con- N.B.
trazicti aceastti experientti in mtisura in care ea este
,idevtiratti in sine si pentru sine (154).
* din capul looului. Nola Iracl.
152 V. I. LENIN

Acest pasaj se aflg in : Silogismul inductiei". Cel mai

simplu adevg'r, obtinut pe calea inductivg cea mai simplg,
este intotdeauna incomplet, deoarece experienta nu este
niciodatg incheiatg. Ergo: leggtura inductiei cu analogia
cu eonjectura (previziunea stiintificg), relativitatea ori-
cgrei cunostinte i continutul absolut in fiecare pas inainte
al cunoasterii.

Ai orism: Nu poti intelege pe deplin Capitalul" lui Marx,

si mai ales capitolul I, fArg s fi studiat temeinic i fgrg s.
fi inteles intreaga Logicg a lui Hegel. Prin urmare, nici un
marxist nu 1-a inteles pe Marx timp de o jumgtate de secol !I

Treeerea silogismului prin analogie

(de analogic) la silogismul de necesitate,
a silogismului prin inductie la silogismul
prin analogie, a silogismului prin care
se conchide de la general la particular silo-
gismul* prin care se conchide de la particular
la general, expunerea legizturii i
a tree,erilor leggtura este si ea trecere
iatg sarcina pe care si-a luat-o Hegel.
El a demonstrat in mod real Ca'
formele i legile logice nu sint un mnveli
gol, ci relleetarea lumii obiective. Mai
aforism exact, el nu a demonstrat, ci a intuit
in mod genial.

in Encielopedie, Hegel atrage atentia

impktirea in intelect irafiune, in coneep te
de cutare sau cutare fel trebuie inteleasg th
sensul

* Pe et se vede, a fest omisi propozitia la" dinaintea ouvIntulai silogism.

.Nita red.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI 153

cA activitatea noastrA ori se opreste numai concepte

la forma negativ i abstraca, a conceptului, ( abstracte
ori 11 intelege, conform naturii lui adevkate, i concepte
ca fiMd in acelasi timp pozitiv i concret. Asa, concrete
de exemplu, dad consideritim libertatea drept
opusul abstract al necesitkii, nu avem decit
conceptul libertkii potrivit intelectului, pe libertate
cind, dimpotrivk conceptul adevkat si rational
al libertkii contine in sine necesitatea ca dep5,- si necesitate
* (p. 347-348, vol. VI)*.
Ib., P. 349: Aristotel a descris atit de complet formele logice,
incit in esent5," n-a mai famas nimic de adAugat.
De obicei, figurile silogismului" sint considerate drept un
formalism gol. Dar, in realitate, ele (aceste figuri) au un
sens foarte temeinic, care rezia in necesitatea ca fiecare moment,
ca determinare a conceptului, st devin4 el insusi intregul gi
temeiul mijlocitor (352, vol. VI).
Encielopedia (vol. VI, P. 353-354):
Sensul obiectiv al figurilor silogismului constk in
general, in aceea d tot ce este rational se dovedeste
a fi un silogism introit, i anume in asa fel d fiecare N.B.
dintre termenii s5,i ocup5, atit locul de termen extrem,
cit i pe cel de termen mediu. La fel stau lucrurile si cu
cei trei termeni ai stiintei filozofice, adid cu ideea
logick natura i spiritul. Aici, la inceput, natura este
termen mediu, care face legkura. Natura, acest tot N.B.
nemijlocit, se dezvolfa in cei doi termeni extremi in
ideea logid si in spirit. -I--
Natura, aceastA' totalitate nemijlo-
citk se desface in ideea logid si in
spirit" Logica este doctrina cunoasterii.
Este teoria cunoasterii. Cunoasterea este
nellectarea naturii de dtre om. Dar
aceasta nu este o reflective gimplk
nemijlocitk integralk ei este procesul
unui ir de abstractii, formilrt, aleAtuiri
Hegel. Werke, Bd. VI, Berlin, 1840. Nola red,

12
154 V. I. LENIN

N.B.: de concepte, legi etc., care coneepte,

Numai ea" \ legi etc. (gindirea, stiinta = ideea
Hegel logien") cuprind in mod relativ, aproxi-
divinizeazn mativ, tocmai legitatea universaln a
aceastii idee naturii in vesnicii. miscare si dezvoltare.
logien", Aiei existg, in mod real, obiectiv, trei
legitatea, termeni: 1) natura; 2) cunoasterea omu-
universalitatea / lui, ---ereierul omului (ea produs
superior al acestei naturi) si 3) forma de
refleetare a naturii in cunoasterea ome-
neasen, aceastn formn fiind tocmai con-
ceptul, legile, categoriile etc. Omul nu
poate cuprinde = reflecta = reproduce
toata natura, in intregul ei, in totali-
tatea ei nemijlocitn" ; el poate numai
sn se apropie vepie de ea, creind abstrac-
tii, concepte, legi, un tablou stiintific
al lumii etc. etc.

-I- Dar spiritul este spirit numai intrucit este mijlo-

cit de naturn... Tocmai spiritul recunoaste in naturn
N.B.
ideea logien si, in felul acesta, inaltn natura la esenta
ei... Ideea logien este substanta absoluth atit a
spiritului, cit si a naturii, universalul, atotpntrunza-
torul (353-354).
In legnturn cu analogia, o remarcn deosebit de nimeritii.
(Instinetul ratiunii lasn sn se presimtn cn cutare sau
cutare determinare descoperia empiric isi are temeiul in
natura luntria sau in genul obiectului dat, si el se
sprijinn dup5, aceea pe aceastn determinare (357). (Vol. VI,
p. 359.)

i la p. 358: jocul acesta neserios en ana- Impotriva

logii goale a provocat un dispret legitim fata lui insusi 1
de filozofia naturii.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI 185

In logica* curentk gindirea este desOrtitii, in mod formal

de obiectivitate:
Ghidirea este considerafa aici doar ca o activitate pur su-
biectiv i formalk iar obiectivul, spre deosebire de &dire,
este considerat ca ceva stabil si ca fapt de sine sttAtor. Dar
acest dualism nu este adevgrat, si este un nonsens s iei deter-
minArile de subiectivitate i obiectivitate pur i simplu, fOrt
siti te intrebi care e originea lor ... (359-360). In realitate insk
subiectivitatea este numai o treapth, a dezvolthrii care porneste
de la fiintare i esentiti, i apoi aceasta subiectivitate <<<<Ii sparge
limita in mod dialectic si Fin silogism se deschide atre
obiectivitate (360).

Foarte profund si rational ! Legile logicii sint reflectarea

obiectivului in constiinta subiectiv5, a omului.

Vol. VI, p. 360:

Conceptul realizat" este obiectul.
Aceastg trecere de la subiect, de la concept la obiect pare
stranie", dar prin obiect nu trebuie s'a" intelegem simpla fiintare,
ci concretul complet, concretul in sine, implinit, de sine stha5.-
tor ... (361).

Lumea este un alt mod de a fi al ideii".

Subiectivitatea (sau conceptul) i obiectul Ant si nu sint

acelasi incru... (362).
Absurdiati despre dovada ontologick despre
dunmezeu!

... Este eronat stt considerAm subiectivitatea si

N.B. obiectivitatea ca o opozitie permanent i abstractL
Amindoug, slat prin excelenta dialectice ... (367).

In manuscrk, ouvintul logier este I egat printr-o agouti cu euvintul aid" din citatul
urmator din Ilegd. Aoki red.

12*
166 V. I. LENIN

SECTIUNBA A DOUA:
OBIECTIVITATEA

(Logica) V, 178*:
Dublul sens al termenului obiectivitate:
...reiese ca i obiectivitatea are o dubla semni-
obiectivitate ficatie: aceea de ceva opus conceptului de sine
statator, cit .5i aceea de ceva ce este in sine i
pentru sine ... (178).
cunoa0erea ...Cunoaterea adevarului presupune cunoa-
obiectului terea obiectului ca atare, adica liber de orice
adaos al reflexiei subjective ... (178).

Urmeaza, nite consideratii asupra rnecanismului", care

sint ceva extrem de abstrus i chiar complet absurde.
Mai departe, idem despre chimism, stadiile judecatii"
etc.

Paragraful intitulat L e g e a (198-199) nu ne ofefa ceea

ce ne-am fi ateptat de la Hegel intr-o problema atit de inte-
resanta. Ciudat lucru: el raporteaza legea" la mecanism".
aceasta Conceptul lege se apropie aici de conceptele:
apropiere ordine" (Ordnung), uniformitate (Gleichformig-
este foarte keit) ; necesitate ; suflet" der objectiven Tota-
importanta litat**, principiu al automicarii".
Hegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1834. Nola red.
al totalititii obiedive. Nola !rad .
 CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI 157

Si toate acestea privite din punctul de vedere c meca-

nismul este un alt mod de a fi al spiritului, al conceptului
etc., al sufletului, al individualit54ii... dup'a cum se vede,
un joc de analogii goale!
De notat c5, la p. 210 d'am de conceptul de
Naturnotwendigkeie* ambele, si rneca- natura =
nismul si chimismul, sint, prin urmare, con- cufundarea
cepute ca subordonate necesitititii naturale... conceptului
f i deoarece aici vedem cufundarea lui (a con-111 in exterio-
(j ceptului) in exterioritate (ib.). JJJ ritate"
(ha-ha!)
Am amintit mai sus a opozitia dintre telco-
logie si mecanism se reduce, in primul rind, la libertate si
opozitia, mai generaM dintre libertate i nece- necesitate
sitate. Sub aceasta form4, Kant a incadrat
opozitia susmei4ionat5, printre antinomiile ra-
tiunii, i anume ca al treilea conflict in sinul
ideilor transcendentale (213). Repetind pe scurt
argumentele lui Kant despre tez i antitezk
Hegel releviti lipsa de temei a acestor argumente
Si arath la ce se reduce rationamentul lui Kant:
Rezolvarea data de Kant acestei antinomii
Hegel impo-
este aceeasi ca i rezolvarea generaliti a celorlalte
antinomii, si anume c ratiunea nu poate dovedi triva lui
nici una din cele douil propozitii, intrucit dupii Kant
legile pur empirice ale naturii noi nu putem (despre
avea a priori nici un principiu determinant despre libertate si
posibilitatea lucrurilor; ck de aceea, ambele necesitate)
trebuic considerate nu ca propozifii objec-
tive, ci ca reguli subiective de procedare ;
1
ci eu trebuie, pe de o parte, s'a reflectez in per-
manentiti asupra tuturor evenirnentelor naturii
numai dup'a", principiul mecanismului naturii,
dar ci aceasta nu mil impiedick atunci cind se Bien!
prezintil, ocazia, sit urmAresc uncle forme natu-
rale dupiti altiti regula, si anume dupil principiul
cauzelor finale; ca si cum aceste dora reguli,
t ...- Ip.rpulitert notural0 Xeto frqd.
168 V. 1. LENIN

a aror necesitate, de altfel, nu existiti decit

pentru ratiunea omeneasck nu s-ar afla in
aceeasi opozitie intro ele ca i propozitiile sus-
rnentionate. Asa cum am arktat mai inainte,
plasindu-ne pe un asemenea punct de vedere
omitem sit cercetitim singurul lucru care prezinth,
interes filozofic, i anume: care dintre cele doult
principii este in sine adevArat ; dar pentru cei
ce adoptil un asemenea pullet de vedere putin
impora dad aceste principii trebuie siti, fie
considerate drept objective, adieg drept niste de-
terminatii exterioare ale naturii, sau drept simple
maxime, produs al unei cunoasteri subjective ;
toate acestea inseamnei mai degrabil o cu-
noa,stere subiectivei, adicel intimplertoare,
intrucit ea recurge intimplii tor chill la o ma-
ximk cind la alta, dup cum se considersa, ca.
una sau cealalth este potrivititi pentru obiectul
dat, si in general nu se pune intrebarea dad
aceste determinatii sint adevitirate, indiferent
dad sint determinatii ale obiectelor sau
ale cunoasterii (215-216).
H egel: Dialectica mate-
Scopul s-a dovedit a fi al rialista:
treilea termen lui raport cu Legile lumii exterioare, ale
mecanismul si chimismul; el naturii, imph'rtite in m eca-
este adevitirul lor. Intrucit nice si chimice (ceea
continu'a sg, se afle el insusi ce este foarte important), sint
ing,untrul sferei obiectivitititii bazele activit4ii umane, care
sau al nemijlocirii conceptu- se desfitisoaritipotrivitunuiscop.
lui total, el este incrti afectat In activitatea lui practick
de exterioritatea ca atare si onnil are in fath lumea obiee-
se afla,' in fata unei lumi objec- tivrti si depinde de ea; ea ii
tive cu care este in corelatie. determiniti activitatea.
Sub acest aspect si in acest Sub acest aspect, al activi-
raport de finalitate examinat tatii practice (indreptate spre
de noi, care este un raport un scop) a omului, cauzali-
exterior, tot mai apare cauza- tatea mecanicA (si chimicA) a
litatea mecanick crireia tre- lumii (a naturii) apare ca si
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII*. TEORIA CONCEPTULUI 169

buie, in general, srt-i adaugam cum ar fi ceva exterior, secun-

i chimismul, dar apare ca dar,, ascuns.
subordonata acestui raport, ca
suprimata in sine i pentru
sine (216-217).
... De aici rezulta natura Doua, forme ale procesului
subordonarii celor doua forme obiectiv: natura (meca-
ale procesului obiectiv aratate nicg i chimica) i activitatea
aici ; acel altul, care s-a mani- omeneasca Indreptata spre
festat in ele sub forma unui un scop. Corelatia acestor
progres infinit, este conceptul forme. Scopurile omului par
pus pentru ele la inceput ca la inceput straine (altele")
ceva exterior i care nu este in raport cu natura. Contiinta
alteeva decit scopul ; nu numai omului, tiinta (der Begriff")
conceptul este substanta lor, reflecta esenta, substanta na-
dar i exterioritatea constituie turii, dar in acelasi timp
pentru ele un moment esen- aceastg contiinta este exte-
tial, caruia ii datoreaza rioarg in raport cu natura
determinarea lor. In felul a- (nu coincide pur qi simplu de
cesta, tehnica mecanica sau la inceput cu ea).
chimica, datorita determina- TEHNICA MECANICA *I CHI- 1
bilitatii ei exterioare, se pune MICA servete scopurilor omu- I
singura in slujba raportului lui tocmai pentru ca. caracte-
de finalitate, care trebuie sa rul (esenta) ei consta in de-
fie acum analizat mai de terminarea ei de catre condi-
aproape (217). tiile exterio are (legile naturii).
((TEHNICAi lumea OBIECTIVA.TEHNICAi SCOPURILE))
... El (der Zweck*) se aflg in prezenta unei lumi mecanice
i chimice obiective, fata, de care activitatea lui se comportg
ca fafa de ceva dat ... (219-220). El are o existenta cu adeva-
rat in afara himii, in mrtsura in care se gase0e in prezenta
acestei obiectivitati... (220).

In realitate, scopurile omului sint generate de lumea obiec-

tiva i o presupun, o gasesc ca data, ca prezenta. Dar
omului i se pare ca, scopurile lui sint luate dinafara lumii,
slut independente de lume (libertate").
* Hop!. Nota grad.
160 V. I. LENIN

((N.B.: Toate acestea se aflA in paragraful despre scopul

subiectiv" N.B.)) (217-221).

Prin intermediul mijlocului, scopul se uneste cu obiec-

tivitatea si, in aceasta, cu el insusi (221 : Mijlocul").
Fiind finit, scopul are, de asemenea, un
rudimente de continut finit; aceasta inseamUa c'a el nu este
materialism ceva absolut sau ceva neapArat rational in
istoric sine si pentru sine. Mijlocul lug este ter-
la menul mediu exterior al silogismului care
Hegel constituie realizarea scopului; de aceea in
mijloc se manifestA rationalul ca atare, care
se piistreaz5, in acest altul exterior si tocmai
datorita acestei exteriorifati. De aceea mij-
locul este ceva superior scopurilor finite ale
finalitAtii exterioare ; plugul este mai demn
de consideratie decit satisfactiile directe pe
care le procurA si scopurile clrora serveste.
Unealta se pAstreazA, pe cind satisfactiile
directe sint treatoare si se uiti. GRATIE
UNELTELOR SALE, OMUL POSEDI PUTERE
Hegel si ASUPRA NATURII EXTERIOARE, PE CIND N.B.
materialismul PRIN SCOPURILE SALE EL II ESTE MAI DE-
istoric
GRABA SUBORDONAT (226).

Vorbericht, adic'a prefata c4rtii, este datatil: Niirnberg,

21.VII.1816.

Acestea se aflA in Scopul realizat

MATERIALISMUL ISTORIC CA UNA DIN APLICARILE

DEZITOLTARILE UNOR IDEI GENIALE CARE EXISTA IN
GERMENE LA HEGEL.

aProcesul teleologic este transpunerea in obiectivitate

a conceptului (sic!) care exisla ca atare in mod distinct ...
(227).
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI 161

Clnd Hegel se strticluiete iar uneori

chiar se incordeaz i se opintete s6,
incadreze in categoriile logicii activitatea
1N.B. umanti indreptatti spre un scop anumit,
spunind cl aceasth activitate este un
silogisrn" (Schlu13), crt subiectul (omul)
joacti rolul unui termen" in figura" CATEGORIILE
logicti a silogismului" etc. LOGICII
IN ACEST CAZ AVEM DE-A FACE NU $1
NUMAI CU 0 INTERPRETARE TRASA DE PRACTICA
PAR, NU NUMAI CU UN JOU. MCI ESTE
VORBA DE UN CONTINUT FOARTE PRO- OMENEASCA
FUND, FUR MATERIALIST. TREBUIE RAS-
TURNAT: ACTIVITATEA PRACTICA A OMU-
LUI A TREBUIT SA. PUNA DE MILIARDE
DE ORI CON$TIINTA UMANA IN SITUATIA
DE A REPETA DIFERITE FIGURI LOGICE
N.B. PENTRU CA ELE Si P 0 A TA CAPATA
SEMNIFICATIA UNOR AXIOM E. NOTA
BENE.

Mivarea scopului a ajuns acum la rezultatul eti mo-

mentul corespunztitor exteriorittitii nu este numai pus N.B.
in concept i conceptul este nu nurnal un impuls al depti-
Orli i o strtiduintrt, dar, ca totalitate concretti, el este
identic cu obiectivitatea nemijlocitti (235). La sfiritul
despre scopul realizat", la sfiritul sectiunii a II-a
0 b ie c t iv it a te a (cap. III: Teleologia") N.B.
trecerea la sectiunea a III-a: Ideea".

Remarcabil: la idee" ca coincidenfa a DE LA

conceptului cu obiectul, la idee ca a d e- CONCEPTUL
v a r, Hegel ajunge prin activitatea SUBIECTIV
practicti a ormilui, indreptata spre un ,51 SCOPUL
scop antunit. El se apropie foarte mult de SUBIECTIV
ideea ci prin practica sa omul dovedqte LA
justetea obiectivrt a ideilor, conceptelor, ADEVARUL
cuno0intelor, tiintei sale. OBIECTIV
162 V. I. LENIN

SECTIUNEA A TREIA:
IDEEA

inceputul sectiunii a III-a: I d e e a.

Ideea este conceptul adecvat, adevarul
11
obiectiv sau adevArul ca atare (236).
In general, introducerea la sectiunea a III-a (Ideea")
a pArtii a II-a a L o gicii" (Logica subiectiva")
(vol. V, p. 236-243) si paragrafele corespunzgtoare din
Encielopedie ( 213-215) SINT, POATE, CEA MAI DUNA
NB. EXPUNERE A DIALECTICH. Aici este afatatk cu o genia- NB
litate remarcabilk identitatea, ca s zicem asa, a lo-
gicii cu gnoseologia.
Expresia idee" este folosit a. si in sensul de simpl5, reprezen-
tare. Kant.
Hegel impo- IKant a cerut din nou ca expresiei idee s i
triva lui Kant I se restituie sensul ei de concept rational. Iar
conceptul de ordinea ratiunii ar urma s5, fie,
impotriva dup'a Kant, conceptul neconditionat, dar trans-
transcenden- cendent in raport cu fenomenele, cu alte cuvinte
tului in sen- un concept cAruia nu i s-ar putea da nici un fel
sul separArii de intrebuintare empirica adecvatk Conceptele
adevrului ratiunii servesc, dupri Kant, pentru a concepe
(obiectiv) de perceptiile, iar conceptele intelectului pentru
ceea ce este a le intelege. In realitate frisk daca" acestea din
empiric uring sint intr-adevAr concepte, ele sint concepte:
prin ele se Avirseste conceperea rationala' ...
tres Wen!
(236).
IVezi, despre Kant, si in cele ce urmeazA
Tot asa este gresit sit se considere ideea ca ceva nereal"; ca
atunci cind se spune : astea nu Sint cleat idei".
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI 163

Dacg gindurile sint doar ceva subiectiv i

intimplgtor, atunci se poate intr-adevar spune
cA ele nu mai au nici o altg' valoare in afarg de
aceasta; dar, sub acest raport, ele flu stau mai tres bien I
prejos de reolitdtile temporare i intimplAtoare,
care nici ele n-au altg valoare decit aceea de
lucruri intimplgtoare si de simple fenomene.
Dar clack dimpotrivg, se pretinde c ideea nu
are valoare de adevAr pentru cA este transcen-
dentil in raport cu fenomenele, pentru c nu-i
corespunde nici un obiect in lumea sensibil5
atunci avem de-a face cu o stranie neintelegere,
intrucit in felul acesta se refuzg ideii valabili-
tatea obiectivg pe rnotiv c ii lipseste tocmai
ceea ce constituie natura fenomenului: fiinfarea
lumii objective in neadevdrul ei (237-238).
In ceea ce priveste ideile practice, insusi
Kant recunoaste cA este pObelhaft* sg invoci
experienta impotriva ideii ; el prezintg ideile
ca pe un maximum la care trebuie s tindem
pentru a apropia de ele realitatea. *i Hegel
continug:
Dar intrucit din cele de mai sus rezultA Cit
ideea reprezintg unitatea dintre concept si obiec-
tivitate, cg ea este adevarul, nu trebuie s-o
considergm doar clrept un scop de care trebuie
sa ne apropiem, dar care rAmine mereu el insusi Hegel
un fel de transcendental, ci trebuie sit recunoastem impotriva
cg tot ce este real este ca atare numai in ingsura in Jenseite"
care contine ideea si o exprimg. Obiectul, lumea al lui Kant
obiectivg i cea subiectivg, nu numai cg trebuie,
in general, sit corespundd ideii, dar reprezintg
ele insele, ca atare, coincidenta dintre concept Concordanta
si realitate ; i realitatea care nu corespunde con- conceptelor
ceptului este doar simplu fenomen, este doar cu lucrurile
ceva subiectiv, intimplgtor, arbitrar i n-are n u este
nimic comun cu adevArul (238). subiectivg

vulgar. Nota tract.

.transcendentului*. Nota grad.
164 V.
Ea (die Idee) este, in
primul rend, adevilr simplu,
identitatea dintre concept si
obieetivitate ea generalitate...
(242).
... in al doilea rind, ea
reprezintA raportul dintre su-
biectivitatea fiintind pentru
sine a conceptului simplu si
obiectivitatea lui, diferenfiald
de ea; prima este, in fond,
tendinfa de a suprima aceastil
separare...
... in rnitsura in care ea este
un asemenea raport, ideea
este procesul de diferentiere
a sa in individualitate si in
natura ei anorganic i de re-
aducere a acestora sub sa-
pinirea subiectului si de rein-
toarcere la prima universali-
tate simpUi. Identitatea ideii
cu ea indsi se confundli cu
acest proces ; gindirea, care
elibereazA realitatea de apa-
renta unei variabilitgti frog
scop i o limpezeste in idee,
nu trebuie si reprezinte ade-
rdrul acestei realitki ca pe dintri,, fruit miscare, asemenea
un repaus inert, ca pe o sim-
plg inn,agine vIrtguith, fruil im-
pills i fiir, miscare, ca pe un
fel de geniu, sau numrtr, sau
gind abstract; ideea, dato-
rith libertkii pe care o atinge
in ea conceptul, contine de
asemenea rea mai viguroasd
I. LENIN
Ideea (citeste: cunoasterea
omeneasd) este coincidenta
(concordanta) dintre concept si
obieetivitate (universalita-
te"). Aceasta in primul rind.
In al doilea rind, ideea este
raportul dintre subiectivitatea
fiintind pentru sine (= pre-
tins independentli) (= a omu-
lui) i obiectivitatea d i f e-
r en f i a t (de aceastA idee)...
Subiectivitatea este tendinta
de a suprima aceasti, separare
(a ideii de obiect).
Cunoasterea este procesul de
cufundare (a intelectului) in
natura anorganid pentru a o
supune subiectului i pentru a
generaliza (cunoasterea uni-
versalului in fenomenele ei)...
Concordanta dintre gindire
si object este un proces. Gin-
direa (= omul) nu trebuie s5,-
s1 reprezinte adevArul sub for-
ma unui repaus inert, sub
forma unui simplu tablou
(chip) palid (sters), frit% ten-
unui geniu, unui numrtr, unui
gind abstract.
Ideea contine in sine si o
contradictie foarte puternica;
repausul (pentru gindirea omu-
lui) constil in fermithtea,
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII. 'PEORIA CONCEPTULUI 165

contradielie; calmul ei provine certitudinea cu care el creeath

din siguranta si din increderea in permanenth (aceasth con-
cu care ea genereath perma- tradictie dintre gindire i o-
N.B. nent aceasth contradictie i o biect) i o biruie in perma-
biruie in permanenth,' si coin- nentg...
cide in ea cu sine inthsi...
Cunoasterea este o apropiere permanenth
infinitil, a gindirii de obiect. Re/lee-
tarea naturii in gindirea omului nu
trebuie inteleath intr-un fel inert",
abstract", Vara micare, Ord N.B.
contradictii, ci in procesul vesnic al
misca'rii, al aparitiei contradictiilor si al
rezolvArii bor.
Ideea este... ideea de ade- Ideea este eunoffterea Fl
vcir qi de bine, ca eunofftere aspiratia (vointa) [omului]...
si voinyi... Procesul acestei Procesul cunoasterii (trecA-
cunoasteri si (N.B.) al acestei toare, finite, limitate) si al
actiuni finite (N.B.) trans- actiunii transfornth conceptele
fornth aceasth generalitate, la abstracte in obiectivitate cle-
inceput abstracta, in totalitate, siivirOte
datorith thrui fapt ea devine
obiectivitate desiiviqitd. (243).

ACELMI LUCRU I IN ENCICLOPEDIE (VOL. VI).

Enciclopedia, 213 (p. 385*):
Ideea este adeveirul; ciici adevg-
rid consth in aceea cii, obiectivitatea
corespunde conceptului... Dar, pe de
aItr parte, tot ce este real, in milsura
in care este un adevilr, este ideea...
Fiintare singulath este numai o latuth
oarecare a ideii; de aceea ea are nevoie
si de alte realithti, care si ele apar ca
subzistind in mod izolat pentru sine ;
numai in ansamblul lor si in corelaya
* Hegel. Werke, Bd. VI, Berlin, 1840.
* eubzistind in mod particular pentru eine.
Fiintarea singulath (o-
biectul, fenomenul etc.)
este (numai) o latuth a
ideii (a adevarului).
Adevilrul are nevoie si
de alte laturi ale stall-
tatii, care si ele par
numai de sine sththtoare
si particulare (besonders
fiir Bich bestehende**).
Nola red.
Nola red.
166 V. I. LENIN

kr se realizeaza conceptul. Singularul Numai in ansam-

pentru sine nu corespunde conceptului blullo r (zusammen)
Flu; aceasta, mkginire a fiintei sale i in eorelatia lor
in fapt constituie finitatea lui i con- (Beziehung) se realizea-
ditia pieirii lui... g a devarul.
' Ansamblul tuturor laturilor feno-
menului, ale realitkii i rapor tu-
Hegel a intuit rile
lor (reciproce) iata din ce se
in mod genial dia- compune adevarul. Raporturile (= trece-
lectica lucrurilor rile = contradictiile) conceptelor = prin-
(a fenomenelor, a cipalul continut al logicii, iar aceste
lumii, a natu- concepte (precum i raporturile, trecerile,
r i i) in dialectica contradictiile lor) sint aratate ca reflec-
conceptelor # tad ale lumii obiective. Dialectica luer u-
ri1or creeaza dialectica ideilor i nu
invers.

# Acest aforism ar trebui st fie exprimat

intr-o forma, mai popular& /Ara cuvintul
dialectica: de exemplu asa: in schimbarea,
a intuit i in interdependenta tu tur or conceptelor, in
numai atit identitatea contrariilor lor, in treeerea unor
concepte in altele, in schimbarea venica, in
miparea conceptelor, Hegel a intuit in mod
genial TOCMAI UN ASEMENEA RAPORT AL
LUCRERILOR, AL NATURH.

N.E.
interdependenta conceptelor Fiecare concept se
a tuturor afli intr-un anu-
in ce fara exceptie mit raport,
consti trecerea conceptelor dintr-unul intr-o anumita,
dialec- in altul legatura cu
flea? tuturor fara ex- toate celelalte
ceptie.
Relativitatea opozitiei dintre concepte...
identitatea opozitiilor dintre concepte.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI 167

Prin adevar se intelege mai intii c eu qtiu cum este ceva.

Dar acesta este totui adevarul numai In raport cu contiinta,
sau adevarul formal, pura justete ( 213, p. 386). Intr-un Bens
mai profund, adevarul consth Ins in aceea c obiectivitatea
este identica cu conceptul...
Un om rau este un om neadevarat, adica un om care nu se
comporth conform conceptului sau sau menirii sale. Dar nimic
nu poate s subziste daca este cu totul lipsit de identitatea
conceptului cu realitatea. Chiar i raul i neadevarul exista
numai in masura in care realitatea lor corespunde Inca, Intr-un
fel oarecare, conceptului lor ...
... Jot ceea ce merith numele de filozofie a avut intotdeauna
la ternelia doctrinei sale comtiinta unitatii absolute a ceea
ce pentru intelect i are adevdrul doar in separatia
sa...
Treptele fiintei i ale esentei care au Deosebirea
fost analizate ping acum, ca i treptele concep-
tului i ale obiectivitatii, nu sint, in aceasth dintre fiintare
deosebire a lor, ceva stabil i avindu-$1 i esenth, dintre
concept i
temeini in sine, ci se dovedesc a fi dialectice,
iar adevarul lor consth numai in (teem eli, ele obiectivitate
este relativa
sint momente ale ideib (387-388).
1Vol. VI, 3881

Momente ale cunoa0erii (= ale ideii") naturii de catre

om iata ce sint categoriile logicii.

Vol. VI, p. 388 ( 214):

Ideea poate fi exprimata, in diferite
moduri. Ea poate fi Nan ca ratiune (acesta
este adevrtratul sens filozofic pentru conceptul
de ratiune), apoi ca subiect-obiect, ca imitate
a idealului i realului, a finitului i infinitului,
a sufletului i corpului, ca posibilitate care
ii are in ea insai realitatea ei, ca ceva a
carui natura poate fi conceputh numai ca
existenta etc. Toate aceste expresii sint legi-
168 V. I. LENIN

(ideea) adevg- time, deoarece In idee sint cuprinse toate

rul este raporturile intelectului, Msg. In infinita lor
universal intoarcere si identitate in sine.
Intelectului nu-i este prea greu sg arate cg tot ce se spune
despre idee este In sine contradictoriu. Critica aceasta insg
poate fi intoarsg si Impotriva lui, ba, mai mult, ea a si fost
infgptuitg in idee; aceasta este o activitate a ratiunii, care,
se intelege, nu este atit de usoarg ca aceea a intelectului.
Dacg, intelectul arath eg ideea se contrazice pe ea insgsi prin
faptul cg, de exemplu, subiectivul este numai subiectiv, iar
obiectivul ii este opus, la fel fiinta este cu totul altceva decit
conceptul si de aceea nu poate fi derivath din el, si tot astf el
finitul este numai finit si este direct opus infinitului, prin
urmare nu poate fi identic cu el, si asa mai departe despre toate
determingrile, logica, dimpotrivil, aratg contrarul, si anume
cg, subiectivul care ar urma &A fie numai subiectiv, finitul care
ar urma sg fie numai finit, infinitul care ar urma sg, fie numai
infinit etc. sint lipsite de adevro, se contrazic ele insele si
tree in contrarul lor; astfel aceastg trecere si unitate, in care
extremele sint cuprinse ca depgsite, ca o aparenta oarecare sau
ca momente, se dezvgluie ca fiind adevgrul acestor extreme
(388).
N.B.: Xind intelectul criticg, ideea, el este
Abstractiile si victima unei duble neintelegeri. In
unitatea con- primul rind, aceea cil termenii extremi
creth" a con- ai ideii oricum ar fi ei exprimati ,
trariilor. . intrucit sint dati in unitatea ideii,
sint luati de el si in sensul si cu de-
Minunat terminarea in care nu sint cuprinsi in
exemplu: unitatea ei concretg, sint luati ca
cel mai abstractii care se ggsesc incg in afara
simplu si ideii. Tot atit de putin Intelege el
mai clar, dia- (der Verstand*) relatia dintre ei, N.B.
lectica concep- chiar si atunci cind ea este pusg in singu-
telor si rgdtici- mod explicit ; asa, de exemplu, ii scapg larul =
nile ei mate- din vedere ping si natura copulei univer-
rialiste In judecath care arath cg singularul, salul
int cl ectul . Nola 00.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI 169

subiectul, este totodatd $i nonsin-

gular, cd el este universal. In al Dialectica nu
doilea rind, intelectul considera ca re- este in intelec-
flexia sa, i anume c ideea identica cu tul omului, ci
ea insi contine in sine negativul sau, in idee", adiea
contradictia sa, este o reflexie exte- in real itatea
rioard, care n-ar apartine ideii. Tn obiectiva
realitate Ins aici nu este vorba de o
intelepciune proprie intelectului, ci in-
sti$i ideea este aceea care repre-
zintti dialectica, care vesnic separa viata
si distinge ceea ce e identic cu sine de vesnicV =
ceea ce e diferent, subiectivul de dialectica
obiectiv, finitul de infinit, sufletul
de corp, si numai astfel ideea este
creatie ve$nict izvor ve$nic al
viefii $i spirit ve$nic... (389).
VI, 215, p. 390:
Ideea este, in esenta, un proces, deoarece
identitatea ei nu este identitatea absoluta si ideea este...
libel% a conceptului decit in mitisura in care este un proces
negativitatea absoluta i deci dialectica.
De accea, spune Hegel, expresia unitate" a
gindirii i fiintarii, a finitului i infinitului etc.
este lalsch*, caci ea exprima ruhig beharrende N.B.
Identitat"". Nu este adevarat c finitul neu- acest lucru
tralizeaziti (neutralisiert") pur i simplu infinitul
si viceversa. De fapt avem dc-a face aici cu un
proces.

Daca facem socoteala... in fiecare secunda, mor pe pamint

peste 10 oameni si se nasc si mai multi. Miscarea" si momen-
tun prinde-1. In fiecare moment dat... Prinde acest moment.
Idem in simpla miscare mecanicd (contra Cernov93).

"
* fal a. Ve- hi trail.
441 idulaitatu cure rumluu In repaubs. Nola Ira?.

13 Lenin Opera complete, vol. 29

170 V. I. LENIN

Ideea, ca proces, parcurge in dezvoltarea ei trei trepte.

Prima form5, a ideii este viala... A doua formk .. este ideea
ca cunoaqtere, care apare in forma dublh a ideii teoretice qi a
celei practice. Procesul cunoasterii are ca rezultat restabilirea
unitgtii, imbogAtitit prin diferentk i aceasta d a treia formk
aceea a ideii absolate... (391).

Ideea este adev4"ru1" (p. 385, 213).

Ideea, adic6 adevetrul ca proces deoa-
AdevArul este rece adeviirul este un proces, par-
un proces. De curge in dezvoltarea (Entwicklung) ei
la ideea subiec- trei trepte: 1) viata ; 2) procesul cunoas-
tiva, omul terii, care include practica omului
merge spre tehnica (vezi mai sus94), 3) treapta ideii
adevArul obiec- absolute (adid a adevitrului complet).
tiv prin Viata (1.5, nastere creierului. In creie-
practicr (si rul omului se reflecth natura. Verificind
tehnid). si aplicind in practica lui i in tehnid
exactitatea acestor reflectari, omul a-
junge la adevArul obiectiv.

LOGICA. VOLUMUL AL V-lea

Sectiunea a III-a. Ideea. Capitolul I. Viafa

Dupti conceptia obisnuith, despre logier (Bd. V, p. 244*),

in ea nu este loc pentru problema vie,tii. Dar dad obiectul
logicii este adevarul, iar adevdrul ca atare wesent-
lich im Erkennen ist"**, atunci sintem nevoiti
sit vorbim despre cunoastere si, in leglitur4 cu ea (p. 245),
trebuie de pe acum sit vorbim despre viara.
Uneori dup6; asa-zisa logid purr se pune i logica aplicatr
(angewandte), dar atunci...

Hegel. Werke, Bd. V. Berlin, MIL Nola red.

s consA assegialmetile fn cunoapere. Nola Irad,
 CONSBECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEMA CONCEPTULUI 171

...ar putea fi incluse in logia, toate stiin-

tele, deoarece fiecare dintre ele este logic4 orice stiinta
aplicatl in mitsura in care obiectul ei trebuie este logic4
0, fie exprimat in formele gindului si ale aplicati
conceptului (244).

Ideea de a include via la in logic% este explicabiliti si

genialrt din punctul de vedere al procesului reflecthrii
lumii objective in constiinta (la inceput individual6) a
omului si al verifichrii acestei constiinte (reflecthri) prin
practicri vezi:

... dudecata original% viata --

Enciclopedia*, 216 :
numai in conexiunea
lor diferitele membre
ale corpului sint ceea
ce sint. 0 minii des-
prinsg de corp este
min4 numai cu nu-
mele (Aristotel).
a vietii constit deci in subiectul indi-
aceea c'a ea se sepal% vidual se izo-
pe sine, ca subiect in- leazg, de
dividual, de ceea ce e obiectiv
obiectivitate ... (248).

Dac`a cercetrun raportul dintre subiect i obiect in logick

trebuie sh" tinem seama si de premisele generale ale existentei
subiectului concret(=viata omului) in mediul obiec-
tiv.

Subdiviziuni**:
1) viata ca individ vim> ( A)
2) procesul vital"
3) procesul generic" (Gattung), al reproducerii omului i
trecerea la cunoastere.

(1) totalitatea subiectivb i obiectivitatea" indiferentV

(2) unitatea dintre subiect i obiect

* Hegel. Werke, Bd. VT, Berlin, 1810. Nola red.

** Ilegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1934, p. 218 262. Nola red.

13*
 172 V. I. LENIN

...Aceast4 obiec-
Enciclopedia, 219: ...Natura anor- tivitate a ceea ce
ganica, subjugath de ceca ce e viu, este viu este or-
suporth aeeastil subjugare datorith fap- ganismal; ea este
tului cA ea este in sine eon cc viata migoeul si instru-
este pentru sine. mentul scopu-
N.B. De thsturnat = materialism pur. lui... (251).
Exec lent, profund, just !I Si Inca N.B.:
se dovedeste extrema justete i exacti-
tate a termenilor an sich" si fiir
sich"*!!!

Mai departe, incadrarea" in categorii

logice a sensibilitiltii" (Sensib i tt),
a excitabilithtii" (Irritabilitht) a-
Hegel ceasta ar fi particularul, spre deosebire
si joeul de-a de general!! si a reproductiei" este
conceptele un simplu joc. A fost dath iiithrii linia
organice" nodal a, trecerea pe un a it plan a feno-
menelor naturale.
S.a.m.d. Durerea este o existenth
!!! rea16 a contradictici in individul yin.
Sau inert: reproductia onm-
lui este indentitatea lor (a
Hegel doi indivizi de sex opus) Ridicol
i jocul de-a realizath, este unitatea ne- la
organismul" gativil a genului, care, pornind Hegel
de la dedublarea sa, se reflecth
in sine... (261).

LOGICA. VOLUMUL AL V-lea

Sectiunea a III-a. Ideea

Capitolul al II-lea.
(p. 262-327).
Ideea eunoaterii
* tn sines ci spentni sines. Nola trad.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII`. TEORIA CONCEPTULUI 173

...Realitatea lui (des Begriffs*), in

genere, este forma fiinfeirii sale; in fapt, constiinta
totul consfa", in precizarea acestei forme; pe subiectivil si
ea se bazeazil deosebirea dintre ceea ce con- cufundarea ei
ceptul este in sine san subiectiv, ceea ce este In obiectivi-
el ca ceva cufundat in obiectivitate i ceea tate
ce este el in ideea de viat4" (263).
...Spiritul nu numai eb,"
este infinit mai bogat decit
misticism!
natura, dar pc deasupra... misticism!
unitatea absoluth a contrari-
ilor in concept constituie e-
senta spiritului... (264).
La Kant, Eal apare ea subiect trans- Hegel int-
cendental al gindurilor (264); in acelasi po triva
timp insa, acest Eu, dupli propria expresie
a lui Kant, are inconvenientul c5 pentru a
lui Kant:
enunta o judecatA oarecare despre el, trebuic adicA Eul" la 2
neapitirat s ne servim de el... Kant este o
forma goalA
(care e supt5,
din ea insa'si")
fir o analiz5,
concretil a
procesului
(p. 265). cunoasterii

In a sa (= a lui Kant) criticiti a acestor

determinri (aniline: abstraktc einseitige
Bestimmungen der vormaligen prekan-
tiene Metaphysik"" despre suflet"), el
(Kant) s-a arAtat a fi pur si simplu sceptic, N.B.:
in maniera lui Hume, si anume nu s-a preo- Kant
LB. cupat decit de felul cum apare eul in con- si Hume sint
stiinta de sine, eliminind din el tot ce este sceptici
* a eoneoptului. Nein (rad.
` determinari uailaterala abstracte alo tnet,..11, rehar tiene). Ncla
frad.
174 V. I. LENIN

empiric, intrucit era vorba de a-I cunoaste

ca esenta, ca lucru in sine; in felul acesta
n-a Minas nimic in afara de fenomenul Eu
gEndesc, care insoteste toate reprezentArile
si despre care n-avem nici cea mai slabA
idee (266). # # #
Uncle vede
Hegel scepti- DupA cit se pare, Hegel vede scepti-
cismul lui Hume cismul in aceea c pentru Hume si Kant
si Kant? fenomene le" nu sint un lucru in sine care
apare, cil ei sepal% fenomenul de ade-
vrtrul obiectiv, se indoiesc de obiectivi-
tatea cunoasterii, rup, weglassen, alles
Empirische* de Ding an sich...** *i
Hegel continua:

Nu existi inte- # # # ...Fara indoialg, trebuie A' ad-

legere in afara mitem ci atita timp cit nu concepem, ci ne
procesului con- oprim la reprezentarea simpla i fix5, si la
ceperii (cunoas- denumire, n-avem nici cea mai slabg, idee
terii, studierii nici despre eu, nici despre orice altceva si
concrete etc.) nici chiar despre concept (266).

Pentru a intelege trebuie s incepi s ine1egi, si studiezi

in mod empiric, s5, te ridici de la empiric la general. Pentru
a invAta s inoti trebuie s'a". intri in apa..

Vechea metafizic4, cAutind s cunoasa

adevdrul, imptirtea obiectele, dupg, criteriul
Kant se adevitrului, in substante i fenomene. Critica
nargineste la lui Kant a renunlat la eautarea adevArului...
fenomene" Dar a te opri la fenomene si la ceea ce in
constiinta obisnuith se prezinta ca simpla
reprezentare inseamna" a renunta la concept
si la filozofie (269).
tut ee a ce e,te empiri \ Ira 1.
_ luerul In sine. eta 1, ad.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTUI UI 176

A:
ddeea de adeair. Ideea subiectiva este inainte de toate mi-
puls...; de aceea impulsul are o determinare care consta in
aceea ca el ii suprima propria lui subiectivitate, ii transforma
realitatea, Inca abstracta, in realitate concreta si o umple cu
conlinutul lurnii, pe care il presupune subiectivitatea
Intrucit cunoasterea este idee ca scop sou ca idee subiectiva,
negarea lumii presupusa ca existentil in sine este prima nega-
tie ... (274-275).

adica prima treapta, primul moment, inceput, debut al

cunoasterii este finitatea (Endlichkeit) i subiectivitatea
ei, negarea lumii in sine scopul cunoasterii este la Inceput
subiectiv...

Hegel Este ciudat ca in timpurile moderne

impo- (este vorba, evident, de Kant) aceasta la- Kant a abso-
triva lui tura a finitatii s-a pastrat si a fost considerata lutizat u n a
Kant: drept raport absolut al cunoasterii, ca si cum din laturi
finitul ca atare ar trebui sa fie absolut !
Din acest punct de vedere i se atribuie obiec-
tului un necunoscut lueru In sine dincolo de la Kant
limitele cunoasterii, iar acest lucru in sine lucrul In
o data cu el, si adevarul este consi- sine este un
derat drept ceva absolut transcendental fata, Jenseits"*
de cunoastere. Determinatiile gindirii In gene- absolut
ral, categoriile, cleterminatiile reflexiei, cit
si conceptul formal si momentele lui, capata,
in aceasta acceptie semnificatia unor deter- subiectivis-
minatii care nu sint finite in sine, ci In sensul mul lui Kant
ca sint ceva subiectiv in comparatie cu acest
lueru in sine gol; acceptarea drept adevar
a acestui fals raport al cunoasterii este o
eroare care a devenit opinie genera% a vremii
noastre (276).
*transcendental.. Nola lrad.
176 V. 1. LtNIN

Caracterul finit, tranzitoriu, relativ, conditionat al cu-

noasterii omenesti (al categoriilor ei, al cauzalitiitii etc. etc.)
a fost luat de Kant drept subiectioism, iar nu drept dialectic5,
a ideii (---- a naturii inasi), rupind astfel cunoasterea de
obiect.

Dar mersul ... Dar cunoasterea trebuie sh depAseascl

ei conduce prin propria ei miscare finitatea ei si, tot-
cunoasterea la odat4, sI rezolve contradictia ei (277).
adev'grul
obiectiv
... Ideea cii analiza nu face decit sa regA-
sease4 in obiect ceea ce a lost introdus in el
Hegel este tot atit de unilateralil ca si Orerea cA
impotriva determin'arile care se obtin sint, ca s'a zicem
idealismului asa, doar extrase din obiect. Prima idee este
subiectiv enuntath, dup5, cum se stie, de idealismul
si a subiectiv, care recunoaste activitatea cunoas-
realismului" terii in analizh numai ca un postulat unila-
teral, ind5fatu1 ca'ruia se ascunde lucrul in
sine; a doua piirere apartine asa-zisului
realism, care vede in conceptul subiectiv o
identitate goal'a, in care determinatiile gin-
dirii sint primite din alar.
... Dar aceste douA momente nu pot fi
separate unul de altul; in forma lui abstracdi
Obiectivitatea in care apare in analizA, logicul, bineinteles,
logicii este dat numai in cunoastere, dup5, cum,
Myers, el este nu numai ceva postulat, dar
si ceva care existei in sine... (280).

Conceptele logice sint subiective atita timp cit rrimin

abstracte", in forma lor abstractg, dar in acelasi timp ek
exprim 6.. si lucrul in sine. Natura este in acelasi timp con-
creta fi abstractk fenomen si esentil, moment si raport.
Conceptele omului sint subjective in abstractia lor, in sepa-
ratia lor, dar sint obiective in totalitatea, in procesul, in
suina, in tendinta, in izvorul kr.
 coNspEcrut glINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI 1.17

Foarte bun este 225 din Eneiclopedie, in care cunoaf-

terea" (teoreticV) i vointa", activitatea practicV sint
prezentate ca don6, laturi, doug metode, dou5, mijloace de
depAsire a caracterului unilateral" atit al subiectivithtii,
cit si al obiectivithtii.
Si, mai departe, 2 8 1 2 8 2, idei foarte importante
in legkuth cu trecerea categoriilor una in alta N.B.
(si impotriva lui Kant, p. 282).
Logica, vol. V, p. 282 (sfirsit)*
... Kant... ia din logica fonnald legkura determinatil, adia
insesi conceptele care exprimg raporturile i principiile sinte-
tice, le ia ca date; deductia lor ar fi trebuit s'a fie reproducerea
trecerii acestei simple unitki a constiintei de sine in aceste
determinki i diferentieri ale ei; dar Kant nu si-a dat osteneala
sg arate in ce const'ci aceasth mi,Fcare inainte, cu ade-
vkat sintetick a conceptului care se produce singur (282).
IKant n-a athtat trecerea categoriilor una in alta.
1

286-287 Revenind Inc o data la matematica superioath

(in care se dovedeste, intre altele, a fi un bun cunoscMor
al solutiei date de Gauss ecuatiei xrn 1 = 095), Hegel
revine Inc o dath la calculul diferential si integral,
spunind cg,
matematica... n-a reusit pitirt acum sh" justif ice prin propriile
ei forte, adicA in mod matematic, operatiile care se bazeaz4'
pe aceasth trecere (trecerea de la cutare la cutare mgrimi),
fiindca aceasth trecere nu este de natuth matematicil. Leibniz,
ckuia i se atribuie meritul de a fi creat calculul diferential, a
efectuat aceasth trecere in modul cel mai inadmisibil, care
este tot atit de stthin de concept pe cit e de nematematic ...
287).
Cunoasterea analiticd este intiia premisg, a orickui silogism:
ea este raportarea nemijlocith a conceptului la obiect ; identi-
tatea este, prin urmare, determinarea pe care cunoasterea o
De aici manuscrisul lui Lenin continua cu enietul sllegel. Logica, III (p. 89 11.9e,
Nola red.
178 V. I. LENIN

recunoaste ca fiind a sa, si aceastA cunoastere nu este altceva

decit sesizarea a ceea ce existh. Cunoasterea sintetith cauth
sei conceap ceea ce existk adith s6, cuprind6 diversitatea deter-
minArilor in unitatea kr. De aceea ea este a doua premith
a silogismului, in care cele ce difeth se raporteath unul la altul
ca atare. Scopul ei este astfel necesitatea in general (288).
In legAturii, cu procedeul unor stiinte (de exemplu fizica)
de a lua drept explicatie" tot felul de forte" etc. si de a potrivi
(a trage de Or), a aranja faptele etc., Hegel face urmiltoarea
observatie inteligenth:
Asa-zisa explicatie i demonstratie a
materiahilui concret ineorporat In teoreme
se dovedesc a fi, in parte, o tautologic, iar
remarcabil ca in parte o denaturare a adevilratei stilri de
justete si Iticruri; in parte inth aceasth denaturare a
prof unzime servit pentru a camufla procedeul iluzoriu
al cunoasterii care a selectionat in mod uni-
comp. lateral datele experientei, si numai in felul
economia acesta a putut s5, ajung4 la definitiile si
politith a principiile sale simple; cit priveste obiectia
burgheziei luatil din experientk ea o respinge prin afir-
matia ca" intelege si thlmilceste aceastil expo-
rienth nu in totalitatea ei concreth, ci doar
ca exemplu, pentru c o consideth suscepti-
billis justifice ipotezele i teoriile. In
Impotriva aceasth, subordonare a experientei concrete
subiectivismu- filth' de determin6rile presupuse, fundamentul
lui si a unila- pe care se sprijin teoria se estompeath si
teralithtii este prezentat numai din latura care confirma
teoria (3IL-316).
Kant i Jacobi au thsturnat vechea meta-
fizith (bunbath pe aceca a lui Wolf lexem-
plu: o ridicohi, paradA, de banalithti etc." ).
Kant a athtat cil, demonstratiile riguroase"
cu a ite cuvinte, duo la antinomii,
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA CONCEPTULUI 179

4dar el (Kant) n-a reflectat asupra Kant nu a in-

naturii instisi a acestui mod de demonstratie, teles legea
care e aplicat la un anumit continut finit; universalii
unul trebuie, totusi, sa, cadri. impreunti cu a dialecticii
celadalt (317). finitului"?
Cunoasterea sintctica, inca, nu este completti, fiindca, con-
ceptul nu realizeaza unitatea cu sine insusi in obiectul lui sau
in realitatea lui... De aceea, in aceasta cunoastere, ideea
nu ajunge incti la adevtir, deoarece obiectul nu concorda cu
conceptul subiectiv. Dar sfera necesitatii constituie culmea I

cea mai inalta a fiintarii si reflexiei; in sine si pentru sine,

ea se transforma in libertatea conceptului, identitatea interna
devine manifestarea ei, care nu este alteeva decit conceptul ca
concept ...
...Ideea, in masura in care conceptul pentra sine este acum
un concept determinat in sine, este ideea practieli, actiunea
(319). *i paragraful urmtitor este intitulat: B: Ideea de bine.
Cunoasterea teoreticiti trebuie sti pre-
zinte obiectul in necesitatea lui, in ra-
porturile lui multilaterale, in miscarea
lui contradictorie an und filr sich*. Dar
conceptul omenesc prinde definitiv" Hegel
acest adevar obiectiv al cunoasterii, il despre practica
sesizeaza, si-1 insuseste numai atunci si despre obiec-
cind conceptul devine fiintare pentru tivitatca
sine" in sensul practicii. Adica, practica cunoasterii
omului si a omenirii constituie verifi-
carea, criteriul obiectivitititii cunoasterii.
Aceasta este intr-adevar ideea lui Hegel?
De revenit.

De ce de la practica, de la actiune, se trece numai la

bine", la das Gute? Asa ceva este Ingust, unilateral!
Dar utilul?
Far a. indoialti ca aici intril si utilul. Sau, dupti Hegel,
utilul este si das Gute?
' In sine si pentru sine. Nola tract.
180 V. I. LENIN

Toate acestea se afl5, in capitolul Ideea de cunoastere

(cap. II) in trecerea la idee absolutii" (cap. III) , adica,
farrt indoialii, practica figureazil la Hegel ca o veriga in
analiza procesului cunoasterii, si anume ca trecere la ade-
vrul obiectiv (absolut", dupa Hegel). Prin urmare, Marx
i se alilturrt direct hii Hegel atunci cind introduce criteriul
practicii in teoria cunoasterii: vezi tezele despre Feuerbach97.

Pr:0in in teoria
cunoasterii:
(320) Ca sub iect iv ,
(der Begriff) presupune un
altul care fiinteazh' in sine ;
el este tendinfa de a se reali-
za, este scopul care prin el
insusi vrea sA-si prezinte o
obiectivitate iii lumea o-
biectiv5, si sit se implineasa.
In ideea teoretiel, conceptul
subiectiv, ca general, adia
lipsit de determinare in sine
si pentru sine, se gilseste in
fata lumii objective, din
care i trap un anumit con-
tinut i mijloc de a se im-
plini. In ideea practich insA,
acest concept este un real
care se afra, in fata unui alt
real; dar certitudinea de
sine, pe care o are subiectul
in fiintarea lui determinatii
in sine si pentru sine, este o
Alias*:
Constiinta ornului nu nurnai
cit reflecth, lumea obiectiv, dar
o si creeazil.
e1 Conceptul (= omul), ca subiec-
tiv, presupune din non un altul
care fiinteazil, in sine (natura in-
dependentil de om). Acest concept
(= omul) este tendinta de a se
realiza pe sine, de a-si da prin
sine insusi o obiectivitate in lu-
mea obiectiv5, si de a se realiza
(de a se implini) pe sine.
In ideea teoreticil (in domeniul
teoriei), conceptul subiectiv (cu-
noasterea?), ca general si lipsit in
sine de determintiri, se opune
lumii objective, din care el isi
trage un anumit continut si o
anumitil implinire.
In ideea practid (in domeniul
practicii), acest concept, ca real
(ea ceva care actioneaz52), se
opune realului.
Certitudinea de sine pe care
subiectul aici apare dintr-o (lath

ou alte euviute. Nola laid.

 CONSPECrUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI
certitudine a realitilt ii sale
si a irea li(fii lumii....
...AceastA determinare
cuprinsil in concept, egallti
cu el si incluzind in sine
cerinta unei realitiiti exte-
rioare individuale,
binele. El se prezinth cu
valoare de ceva absolut, in-
trucit este totalitatea con-
ceptului in sine, obiectivul
care are in acelasi timp forma
unitiitii libere si a subiecti-
viatii. Aceasth, idee este
superioarei ideii de cu-
noagere care a fost ana-
lizatei de noi mai sus,
deoarece are valoare
numai de ceva general, dar
si de ceva par i simplu
real... (320-321).
... De aceea activitatea
scopului nu este indreptath
spre el insusi; ea nu urmii-
reste si absoarbg, in ea,
seisi insuseasca o oarecare
determinare (lath, ci mai
degralA sii-si afirme propria
ei determinare i sA-si pre-
zinte realitatea sub forma
'mei rya 1 itititi ext er ioa re ,
181
subiect In loc de concept"1 o are
in fiinta sa in sine si pentru sine,
ca subiect determinat, este certi-
tudinea realitAtii sale si a ireali-
talii lumii.
adicg lumea nu-1 satisface
pe om si el se hotsaiiiste s-o
schimbe prin actiunea lui.
Fondul chestiunii:
Binele" este o cerintil a
reaiitii exterioare", adicA prin
bine" se intelege practica omu-
este lui = cerintil (1) si a realitAtii
exterioare (2).
Practica este superioard
cunoagerii (teoretice), de-
oarece ea are valoare nu numai
de generalitate, ci si de reali-
nu tate nemijlocifil.
,,Activitatea scopului nu este
indreptath spre el insusi...
ci spre realizarea lui sub forma
unei realiluI4i exterioare, prin
intermediul suprimilrii unor (la-
tun, teasAturi, fenomene) anu-
mite ale lumii exteri-
o a r e"...
182 V. I. LENIN

prin intermediul supriratrii

unor deterrningri ale lumii
exterioare ... (321)...

... Bine le infliptuit este bine in virtutea faptului CA el existA

deja ca atare in scopul subiectiv, In ideea sa; infAptuirea Ii
confer5, o existenta exterioarrt... (322).
Din partea lumii obiective presupuse de el, in prcsupu-
nerea ertreia consa subiectivitatea si finitatea binelui $i care
ca un altceva isi urmeazd propriul ei drum, ins4'si
infilptuirea binelui intimpin4 obstacole i chiar se loveste de
imposibilitate ... + (322-323).
Lumea obiectiviti" let urmeazit proprhil ei drum",
N.B. iar practica onmlui, care are in fata ei aceastA lume
obiectivrt, intimpiniti grent4i in indeplinirea" seopu-
N.B. lui, ba chiar se loveste de imposibilitate"...
+ <Binele rilmine astfel ceva ee irebuie f ie; el este in sine
si pentru sine, dar fiintarea, ca nemijlocire u1tirn, abstractii, rg-
mine, in opozitie en binele, determinatii ca o nefiintare b... + +
Binele, ceca ce este bun, dorintele pioase amin CEVA
CE IN MOD SUBIECTIV TREBUIE Si FIE...
++ Ideea binelui haptuit este, ce-i
drept, un postulat absolut, dar nu mai mult
decit un postulat, adicA absolutul impovArat
de determinarea subiectiviftii. Aici mai
Douii, lurni; siht ineh doud lumi opuse una alteia:
cea subiec- imperiulsubiectivitafii, situat in spa-
tiv i cea tiile pur e ale gindirii dial a n e, i imperiul
obiectiv4 obiectivitdtii, situat in stihia unei realiffi
multiforme exterioare, care este imperiul ne-
plitruns al intunericului. Dezvoltarea deplin'a a
contradictiei nerczolvate, formath, de acest scop
absolut, citiruia i se opune, ea un obstacol de
netrecut, bariera acestei rea1it4i, este anali-
zattt indeaproape in Fenomenologia spiritului",
p. 453 si urm. ... (323).
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI 183

Ironii pe seama spatiilor pure ale gindirii diafane"

din imperiul subiectivitAtii, cAruia i se opune intune- N.B.
ricul" realitAtii obiective", multiforme".
... Tn aceasta din urmA* (= der theoretischen Idee*, spre
deosebire de der praktischen Idee**)... cunoasterea se cunoaste
pe sine numai ca act de percepere, ca identitate nedeterminatA
in sine a conceptului at el insusi; implinirea, adicA obiectivi-
tatea determinatA in sine si pentru sine, este pentru ideea teo-
IlreticA ceva dat, in timp ce ceea ce existd intr-adevar este rea-
l! litatea existentli independent de postulatele subiective.
Pentru ideea practick dimpotrivA, aceasta realitate, care i se
opune in acelasi timp ca o barierA de netrecut, prezina in sine
o valoare cu totul neinsemnath; ea este, pentru ideea practia,
ceva care nu poate sA-si capete adevArata sa determinare i
unica sa valoare decit de la scopurile urmArite de cAtre bine.
De aceea vointa insAsi se opune atingerii scoputui ei, prin
aceea c vointa se separd de cunoa$tere $i cd reali-
tatea externii nu piistreazd pentru ea formele adevd-
ratului existent; de aceea ideea de bine Ii poate gAsi corn-
pletarea numai in ideea de adevAr (323-324).
Cunoasterea... gAseste in fata ei ceea ce existA cu
adevArat, ca o realitate prezentA, independenth de
pArerile (Setzen***) subjective. (Aceasta este curat
materialism!) Vointa omului, practica lui, impiedicit
ea insAsi atingerea scopului sAu... prin aceea a se Nota
separit de cunoastere si nu recunoaste realitatea exte- bone
rioarA ca existind cu adevArat (ca adevAr obiectiv).
Este nevoie do imbinarea cunoWerii
en practica.
*i imediat dupl aceea:
Dar aceastA trecere ea o efectueazA prin ea insgsi (tre-
cerea ideii de adevIr in ideea de bine, a teoriei in practicA,
1
;;i viceversa). In silogismul actiunii, prima premisA o constituie
ideea teoretid. Nola (rad.
"*

***
ideea praetiaA. Nova frad.
postalatele. Nata trad.
 184 V. I. LENIN

raportul nemijlocit dintre scoput bun $i realitatea pe

care acest scop o ia in stApinire si pe care, in premisa a
doua, o indreapa ca mijloc exterior impotriva rea-
litatii exterioare (324).

Silogismul actiunii"... Pentru Hegel, acfiunea, prac-

tica este un silogism" logic, o figufa logicA. Si
este adevarat I Desigur, nu in sensul ca existenta ca altul
a figurii logice este practica omului (= idealism absolut),
ci, Myers, in sensul cil practica ornului, repetindu-se de
N.B. miliarde de ori, se imprimsa, in constiinta lui ca figuri
logice. Aceste figuri capM, tr`ainicia unei prejudecriti
si un caracter axiomatic tocmai (si numai) datorit6
acestei repeari de miliarde de ori.
premisa 1: un scop bun (scopul subiectiv) versus
N.B. realitate (realitatea exterioare)
premisa a 2-a: mijlocul exterior (instrumentul), (obiee-
tivul)
premisa a 3-a, sau concluzia: coincidenta subiectivului
cu obiectivul, verificarea ideilor subiec-
tive, criteriu al adevArului obiectiv.

...Infaptuirea binelui, in pofida unei alto realitilti care

i se opune, constituie mijlocirea care este esentialmente nece-
safa pentru raportul nemijlocit al binelui si pentru inraptuirea
efectivg a acestuia...
...Dar dacI prin aceasta (prin activitate) scopul urniarit
de dtre bine n-ar fi totusi atins, ar insemna cit conceptul s-a
reintors la punctul de vedere pe care el 1-a avut inainte despre
activitatea lui, acela al unei realitki definite ca fiMd lipsitA
de valoare si totusi presupusii ca fiMd realli; aceasta reintoar-
cere devine mers inainte spre infinitatea rea, ceea ce se explicA
doar prin faptul ea' suprimarea realithtii abstracte afatate este
imediat urmatil si de uitarea acestei suprinfari sau se a uitririi
faptul a aceastil realitate a fost, dimpotriviti, deja presupusil
nu ca o realitate obiectivrt, ci ea fiind deja lipsitri, de valoare
in sine si pentru sine (325).
 CONSPECTUL STIINTA LOGIC/I. TEORIA CONCEPTULUI 185

Neimplinirea scopurilor (activiffitii omenesti) are

drept caud, (Grund) faptul c`a se consideffi realita-
tea ca neexistenffi (nichtig), d ea (realitatea) nu e N.B.
recunoscua ca o realitate obiectivL

Intrucit prin activitatea conceptului obiectiv realitatea

exterioaffi se modific i, in felul acesta, determinarea ei este
suprimaffi, ea Ii pierde astfel caracterul ei de simpl a. aparenffi,
determinabilitatea ei exterioar i nulitatea ei, i prin aceasta
se eiseste afirmatii ca existind in sine si pentru sine ...

Activitatea omului care si-a fricut o imagine

N.B. obiectiv despre lume modifica realitatea
exterioaffi, desfiinteaza deferminarn ei (=schim-
b5, cutare sau cutare laturi, califfiti ale ei) i, in
felul acesta, Ii inlatura tras6turi1e de aparenffi,
exterioritate i nulitate, ii confeffi existenffi in N.B.
sine si pentru sine (= adevar obiectiv).

+ Prin aceasta se suprimil, in general, presupunerea ar5,-

lath, i anume determinarea binelui ca scop pur subiectiv i
II avmd un continut limitat, ca si necesitatea de a-1 realiza doar
prin activitatea subiectiva i ineasi aceasffi activitate. C a
urmare, se suprimg, Insi mijlocirea; rezultatul este o nemij-
locire care nu reprezinffi o restabilire a presupunerii, ci, dimpo-
triva, disparitia ei. Prin aceasta ideea conceptului determinat
in sine si pentru sine a fost afirmaffi nu numai in subiectul
activ, ei i ca o realitate nemijlociffi, i, invers, aceasta din
urm6, asa cum exista in cunoa,Ftere, este afirmaffi in asa fel,
incit este o obiectivitate cu adevdrat existentd (326).

Rezultatul actiunii este verificarea cunoasterii subiec-

tive si criteriul ADEVARATEI OBIECTIVITATI.

... In acest rezultat, cunoasterea este astfel restabilitl ,yi

ImbunaM cu ideea practicii, realitatea guisIt cu anticipa-
tie este totodatii determinatil ca fiind scopul absolut implinit;
dar nu ea in canoa:,:terea investigatoare, mimai ca lame obiec-

14
186 V. I LENIN

tivg, lipsith de subiectivitatea conceptului, ei ca o lume obiec-

tivh a chrei existenth realh si temei intern este conceptul.
Aceasta este ideea absoluth (327). ((Sfirsitul capitolului al
II-lea. Trecerea la capitolul al III-lea: Ideea absoluth.))
Capitolul al III-lea: Ideea absoluth.
Ideea absoluth reprezinth, duph cum am vhzut, identi-
tatea dintre ideea teoretic i cea practich, fiecare dintre ele
hind inch pentru sine unilateralii ... (327).

Unitatea dintre ideea teoretia (cunoastere) gi, p r a c-

tied N.B. acest lucru si aceastil, unitate tocmai
in teoria cunoa0erii, intrucit se obtine ca rezul-
tat ideea absolutP (mar ideea = das objektive Wahre"*)
ivol. V, 2361

Rhmine sh analizhm acum, spune Hegel, nu Inhalt**, ci...

ouniversalitatea formei lui, adiesa, metoda (329).
In cunoasterea investigatoare, metoda este si instrument,
un mijloc care tine de latura subiectivh si prin care ea se rapor-
teazh la obiect... Dimpotrivh, in cunoasterea adevhrath, metoda
nu cuprinde numai o multitudine de determinhri anumite, ci
si determinarea in sine si pentru sine a conceptului, care este
termen rnediu (termen mediu in figura logich a silogismului)
((numai pentru eh are si semnificatia de obiectiv ... (331).
Metoda absoluth (adich metoda cunoasterii adevArului
obiectiv), odimpotrivh, se cornporth nu ea reflexie exterioarh,
ci ia ceea ce este determinat din insusi obiectul shu, intrucit
aceasth metodh este ea inshsi principiul imanent si sufletul
lui. Este ceea ce urea Platon cunoasterii: sa considere lucru-
rile in ele inscle, in parte in universalitatea lor, iar in parte sli
nu se indepiirteze de ele pentru a se agita de imprejuthri acce-
sorii, de exemple si comparatii, ci sa aibh in fata sa numai
aceste lueruri si sa caute sa cunoasch ceea ce le este imanent ...
(335-336).
Aceasth metodh a eunoasterii absolute* este analiticd,
dar totodath i sinteticd... (336).
* fadevirul obiectiv*. Nota Ira.
* conpnutul. Nola !rad,
 CONSPECTUL STI1NTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI 187

Dieses so sehr synthetische als analy-

tische Moment des Ur kits, wodurch das Una dintre
anfangliche Allgemeine aus ihm selbst als definitdile
das Andere seiner sich bestimmt, ist das d ialecticii
dialektisehe zu nennen"... (336) (+ vezi p.
urm.)*.
Acest moment tot atit de sintetic pe cit de analitic al
judecatii, in virtutea citruia generalitatea initial. Iconceptul
generall se defineste ea insilsi ea fiind altul in raport cu sine,
trebui-e-sil fie numit dialectic".
0 definitie mi dintre cele mai dare !!
1) Definitia conceptului prin el insusi hicriil nsuitrebuie
considerat in relatiile si In dezvoltarea lui ;
2) contradictia in luerul insusi (das AndTre seiner**), fortele
si tendintele contradictorii din orice fenomen ;
3) imbinarea analizei cu sinteza.
Acestea sint, dupa, cit se pare, elementele dialecticii.
Cred ci aceste elemente ar putea fi pre-
zentate mai detaliat astfel:
1) o biec tivi ta tea examin4"rii (nu Elementele
exemple, nu digresiuni, ci lucrul in sine). dialecticii
X
2) intregul ansamblu al r elaliilor
multiple dintre acest lucru i altele.
3) dezvoltarea acestui lucru (res-
pectiv fenomen), miscarea dui proprie,
viata lui proprie.
4) tendinfele (i# aspectele) interne
contradictorii in acest lucru.
5) lurid (fenomenul etc.) ca suma, i
unitate a contrariitor.
hi manuscris, din parantezi Incepe o srigeatfi Indreptati spre alineatul .Dialectica
este...*, care se atl pe lila urmitoare a munuscrisului (vezi volumul de fatl, p. 189). Nola
I ed.
* altul Lau. Nota !rad.

19*
188 V. I. LENIN

6) lupta, respectiv desfdsurarea acestor

contrarii, a tendintelor contradictorii
etc.
7) imbinarea analizei cu sinteza, exami-
narea separafa a diferitelor p6rti i totali-
zarea, insumarea acestor
X 8) relatiile fieckui lucru (fenomen etc.)
nu sint numai multiple si diverse, ci
gi universale. Oricare lucru (fenomen,
proces etc.) este legat de oricare
altul.
9) nu numai unitatea coutrariilor, ci ei
trecerea fiecarei determinki,
calitilti, trasilturi, a fieckui aspect si
a fieckei insusiri in oricare alta
lin contrariul sliu? .
10) procesul infinit al descoperirii unor n o i
aspecte, relatii etc.
11) procesul infinit de adincire a cunoasterii
de cAtre orn a lucrurilor, fenomenelor,
proceselor etc. de la fenomen la esent5,
si de la o esentA mai putin profund5, la
alta mai profundA.
12) de la coexistentg la cauzalitate si de la
o fornia de conexiune i interdependenta
la alta, mai profuna, rnai generalL
13) repetarea, intr-un stadiu superior, a
anumitor trilsauri, insu'iri etc. ale sta-
diului inferior si
negare. a)
14) reintoarcerea aparentri la vechi
negatiei)
15) lupta dintre continut si formit, si invers.
Leplidarea formei, transformarea conti-
nutului.
16) Trecerea cantiatii in calitate, si vice-
versa ((1 5 si 1 6 sint exemp le care
ilustreazA cele spuse la 9))
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI 189

Pe scurt, dialectica poate fi definita ca teorie a uniatii

contrariilor. Aceasla formulare sesizeazA nucleul dialecticii,
dar ea are nevoie de uncle explicatii si de o dezvoltare.

+ (continuare. Vezi pagina precedentan

... #Dialectica este una dintre acele stiinte
vechi care in metafizica laici, evident, = teo-
ria cunoasterii si logical filozofilor moderni,
iar apoi, in general, In filozofia populaili
atit a anticilor, cit si a modernilor, a fost
dintre cele mai desconsiderate ... Diogene
Laertiu, continda Hegel, a spus despre
Platon a el este initiatorul dialecticii,
cea de-a treia tiintrt filozofic (dup4 cum
Tales este initiatorul fiIozofiei naturii, iar Platon si
Socrate al filozofiei morale)98, dar asupra dialectica
acestui merit al lui Platon reflecteazA eel mai
putin aceia care fac cea mai mare zarv5, in
1 jurul lui...
...Dialectica a fost adeseori consideratil
ca o arta, ca si cum s-ar baza pe un talent Obiectivitatea
subiectiv si nu ar tine de obiectivitatea dialecticii...
conceptului ... (336-337). Este un mare
merit al lui Kant eh' a introdus din nou dialec-
tica, di a recunoscut-o ca (insusire) nece-
sarit" a ratiunii" (337), dar rezultatul (apli-
cArii dialecticii) trebuie sA fie invers" (celui
obtimit de Kant); vezi mai jos.
Urmeaz4 apoi o schilii a dialecticii
foarte interesanth, dart i important6:
...In afaii de faptul ca apare de obicei ca
ceva intimpl4tor, dialectica are, in mod obis-
nuit, si o form4 mai precist, prin faptul cA,
in legAturii, cu mi object oarecare de pila
lumea, miscarea, punctul etc. , ea aratri

* Vezi volumul de fa* p. 187 . Nola re&

190 V. I. LENIN

a obiectului ii este proprie cutare determi-

nare, de exemplu, in ordinea obiectelor indi-
cate, finitatea in spatiu sau in timp, existenta
in acest loc, negarea absolut4 a spatiului ;
dar, totodatiti, ii revine in mod tot atit de
necesar si determinarea contrark de pildg
infinitatea in spatiu si in timp, neeisirea
in acest loc, raportul fath de spatiu si deci
spatialitatea. Scoala eleath mai veche a
din istoria aplicat dialectica sa mai ales impotriva
dialecticii misetrii, in timp ce Platon a aplicat-o ade-
seori impotriva reprezenthrilor si notiunilor
timpului s4u, mai ales impotriva sofistilor,
dar si impotriva categoriilor pure si a deter-
rolul scepti- minArilor reflexiei ; scepticismul evoluat de
cismului in mai tirziu a extins aplicarea ei nu numai la
istoria dialec- asa-zisele fapte de constiinth nernijlocite si
ticii la maximele vietii de toate zilele, ci si la
toate notiunile stiintifice. Consecinta care
decurge din aceasth dialectied este, in general,
caracterul contradictoria i nulitatea afirma-
tiilor facute. Dar aceasta se preteazA la o
dubra, interpretare: o interpretare obiectivk
in sensul ea insusi obieetal, care in felul acesta
se contrazice singur, se suprinfa si se desfiin-
tealit pe sine insusi (aceasta este, bunbark
interpretarea eleatilor, care considerA a tre-
buie respinsa mice veridicitate a lumii, a
misc'arii, a punctului) ; sau o interpretare
subiectivk dupA care eanoqterea este defee-
dialectica este tuoasd. In aceasth din urm'a interpretare se
nteleas5, ea o subintelege di, insitsi dialectica executh scama-
scamatorie toria unei false aparente. Aceasta este, in gene-
ral, pitrerea asa-zisului bun-sirut omenesc, care
se opreste la certitudinea senzorialei i la repre-
zenthrile si enunthrile curente ... (337-338).
De pildk Diogene-ciinele" demonstreaz6,
miscarea mergind ; o infirmare vulgath ,
spune Hegel.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII.. TEORIA CONCEPTULUI 191

...Sau concluzia cu privire la nulitatea

subiectivti a dialecticii nu priveste dialectica
instisi, ci mai degrabti cunoasterea impotriva kantianism =
ctireia este ea indreptatti, si anume in spiritul (si) scepticism
scepticismului, precum si in sensul filozofiei
kantiene, impotriva ennoa.sterii in general
(338).
...Principala prejudecatti constti, aici in
aceea cti dialectica poate avea nurnai read-
tate negative (338).
Lui Kant, spune Hegel, ii revine meritul,
printre altele, de a fi atras atentia asupra
dialecticii si asupra studierii determinatiilor
gindirii in sine si pentru sine (339).
Obiectul, asa cum este el in afara gindirii Just! repr e-
si a conceptului, este o simplti reprezentare z entar ea
sau chiar o simplii denumire; numai in deter- si gind i-
mintirile gindirii si ale conceptului este el r ea, dezvol-
ceea ce este ... tarea amindu-
rora, nil aliud*
...De aceea nu se poate considera ca o
vinti a unui object sau a unei cunoasteri Obiectul se
dack prin caracterul lor sau in virtutea unei dovedeste a
asocieri exterioare oarecare, ele se dovedesc f i dialectic
a fi dialectice ...
...Astfel, toti opusii considerati drept
ficsi, de exemplu finitul si infinitul, Conceptele nu
singularul si generalul, sint contradictie nu sint increme-
prin intermediul unei asocieri exterioare, ci nite, ci in sine,
pentru cti, asa cum rezultti din considerarea prin natura
naturii lor, ele sint in sine si pentru sine o lor=trecere
trecere ... (339).
Acesta este cbiar punctul de vedere artitat #
# Primul concept
general (si =
mai sus, potrivit ctiruia un prim universal
oarecare, privit in sine f i pentru sine, se dove- primul concept
deste a fi altul stiu... (340). general oarecare)

* nimio al teeva. Nola brad.

192 V. I. LENIN

...dar acest altul nu este, in fond, nega-

Acest lucru tivul gol, nimicul ce se considerd drept
este foarte rezultat obilnuit al dialecticii, ci este al-
important tul primului, negativul nemijlocitului ; prin
pentru urmare, el este determinat ca mijlocit i, in
intelegerea genere, contine in sine determinarea primului.
dialecticii Prin aceasta, de fapt, primul se conserva i
se mentine in altul. A mentine pozitivtil
in negativul sdu, in continutul presupozitiei,
in rezultatul ei iat ce este mai impor-
tant decit orice in cunoaterea rationalrb; e
de ajuns sit reflectArn cit de cit, pentru a ne
convinge de adevarul absolut i de necesi-
tatea absolufg, a acestei cerinte; i clack
pentru a dovedi acest lucru, e nevoie de
exemple, de pot fi date de intreaga logic
(340).

Nu negatia goaM nu negatia far5, rost, nu negatia seep-

tied, oscilarea, indoiala sint caracteristice i esentiale In Ilia-
lectia care, fr IndoiaTt, contine in sine elementul
nega+iei, i chiar ca pe cel mai important element al ski ,
nu, ci negatia ca moment al legAturii, ca moment al dezvol-
Orli care mentine pozitivul, adia, fir nici o ezitare, fr
nici un fel de eclectism.
Dialectica, in general, constA in negarea primei teze, in
inlocuirea ei cu a doua (in trecerea primei teze in a doua, in
stabilirea legriturii dintre prima i a doua etc.). A doua poate
fi fAcut6 predicatul primei
de exemplu, finitul este infinit, unul este multiplu,
singularul este universal ... (341).
...Intrucit primul sau nemijlocitul este
conceptul in sine, prin urmare i negativul numai
in sine" = in sine, momentul situ dialectic consth, in aceea
potential, c'a dilerenfa pe care o contine in sine este afir-
lord nedez- math in'auntrul lui. Dimpotrivg, al doilea este
voltat, inc 6. el insui ceva determinat, este dilerenfa sau rapor-
nedesfgprat tul; momentul s'au dialectic consta deci in a
pune unitatea pe care o contine... (341-342).
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEOIUA CONCEPTULUI 193

(in ceea ce priveste enunturile, tezele etc. pozitive prime",

simple si initiale, rnomentul dialectic", adicii examinarea
stiintifick cere s4 se indice deosebirea, legAtura, trecerea.
F4r4 aceasta, simpla enuntare pozitiv4 este incompletk lipsita
de viafa, inerth. In coca ce priveste teza a 2-a", cea negativk
momentul dialectic" core 84 se indice unitatea", adic4
leghtura dintre negativ ,si pozitiv, s se descopere acest pozitiv
in negativ. De la afirmatie la negatie, de la negatie la unitatea"
cu ceea cc este afirmat, fir aceasta dialectica devine o negatie
goalk un joc sau o tendint4 de a pune la indoialk)
De aceea, dacil negativul, determinatul, raportul,
judecata i toate celelalte deterrninatii pe care le comport4
acest al doilea moment nu apar prin ele insole ca o contra-
dictie i intr-o forma dialectick accasta se datoreste pur si
simplu insuficientei gindirii, care nu e in stare Ali adune
1aolalt4 gindurile. Cici materialul determinatiile opuse
sub un raport unic este deja pus si este prezent pentra
gindire. Dar gindirea formahi li ia ca lege principiul iden-
titttii, lash' &A cad4 continutul contradictoriu, care se aflg
in fata ei, in sfera reprezentilrii, in spatiu si in timp, unde
ceea cc e contradictoriu e mentinut unul in afara alluia N.B.
in coexistent6 si succesiune si astfel se prezint4 in fate
constiintei ftirel contact reciprocl) (342).

Se prezint4 in fata constiintei fret contact reciproc"

(obiectul) iat4 fondul antidialecticii. Aici Hegel pare
a scoate la ivealll urechile de m4gar ale idealismului,
considerind c. timpul si spatiul (in legAturil cu reprezen-
tarea ) sint ceva inferior in raport cu Ondirea. De altfel,
intr-un anamit sens, reprezentarea este, intr-adevAr,
inferioarA. Esential este cA gindirea trebuie sa imbrfi-
rze toat4 reprezentarea" in miscarea ei, iar pentru
aceasta gindirea trebuie s4 fie dialecticA. Reprezentarea
este ea, care, m a i aproape de realitate decit gin-
direa? Da si nu. Reprezentarea nu poate cuprinde misca-
rea In totalitatea ei; ea nu cuprinde, de exemplu,
miscarea cu viteza de 300 000 km pe secund4100, pe cind
gindirea o cuprinde ci trebuie s-o cuprind4. Gindirea,
iesitil din reprezentare, reflect4 si ea realitatea; timpul
 194 V. I. LENIN

este o formh de existenth a realitiltii objective. Ajci,

in conceptul de timp (si nu in raportul dintre reprezen-
tare si gindire) sth idealismul lui Hegel.
.Ea* isi stabileste, in aceastil privinth, un principiu
precis, si anume ch contradictia nu poate fi gindith; in reali-
tate insh, gindirea contradictiei este momentul esential al
conceptului. Gindirea forma% gindeste de fapt contradictia,
dar intoarce irnediat ochii de la ea si, flicind sus-zisa afirma-
tie (in dictonul: contradictia nu poate fi gindith), nu face
decit sh treach de la ea la negatia abstractii.
Negativitatea examinath aici constituie punctul
de cotiturii in miscarea conceptului. Ea este simplul
sarea
punct al raporthrii negative la sine, izvorul intern
dialecticii
al orichrei activithti, al automischrii vii si spiri-
tuale, sufletul dialectic pe care tot ce e adevhr il
contine in el insusi si Mil care el nu este adevAr;
criteriul chci pe aceasth subiectivitate, si numai pe ea, se
adevrului bazeazh suprimarea opozitiei dintre concept si
(unitatea realitate si acea unitate care este adevArul. Al
dintre doilea negativ, negativul negativului, la care am
concept si ajuns, este arhtata suprimare a contradictiei, dar
( realitate aceasth suprimare este, tot atit de putin ca si
contradictia, opera unei reflexii exterioare; ea este
momentul cel mai intim i mai obiectiv al vietii
si al spiritului, datorith chruia existh, un subject,
o persoanh, o flinch liberh (342-343).
Ceea ce este important aici: 1) caracterizarea dialec-
ticii: automiscare, izvor al activitatii, mipare a vietii
ci a spiritului; coincidenta conceptelor subiectului
(omului) cu realitatea; 2) cel mai Inalt grad de obiec-
tivitate (das oblektiviste Moment"".).
Aceasta negare a negatiei, spune Hegel (343), este al treilea
termen dacg, tinem numaidecit sit le numeirdm , dar 11
putem considera si ca al patrulea (Quadruplicitat***) (344),
* Gtndirea formall. Nola red.
** 4momentul on] rnai obiectiv .. Nola frac!.
*** pitrimea. Nola trod.
 CONSPECTUL $T1INTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI 195

socotind dou it. negatii: cea simpla" (san formala") si cea

absoluth" (343 i.f.).
Nu-mi este clara aceasth deosebire; negatia absoluth nu
este echivalenta cu negatia mai concreth?

Desi aceasta unitate, la fel ca in-- N.B.

treaga forma a metodei triada , nu triada" dialecti-
este decit latura cu totul exterioarg, cii este latura ei
superficiala a modului de cunoastere exterioarg, super-
(344).
dar, spune el, chiar simplul fapt ca a
_ ficiala

athtat acest lucru (fie si ohne Begriff*)

constituie un merit imens al filozofiei
kantiene".
E drept ca formalismul si-a insusit si el
triada si s-a tinut de schema ei goalg; dar super-
ficialitatea, dezordinea, si lipsa de continut a
asa-zisei constructii filozofice moderne, care Hegel
consta doar in a afisa poste tot aceasth schema ataca cu
formala, lath, concept si Path determinare ima- vehementa
nenta, si in a o folosi la stabilirea unei ordini formalis-
exterioare, au facut ca aceasta forma sa deving mul, plicti-
plictisitoare si sg capete o proasta reputatie. seala, stu-
Dar ea nu-si poate hica pierde valoarea ei intrin- piditatea
seca din cauza acestei intrebuintrui banale, si jocului de-a
trebuie sa acordam o inalta pretuire faptului dialectica
ca a fost astfel grisita aceasta forma de rational,
chiar dad la inceput e Inca neprttrunsa in con-
cept (344-345).
Rezultatul negarii negatiei, acest al treilea termen, nu este...
un al treilea termen in repaus, ci tocmai aceasta unitate o
(a contrariilor), care este miscarea si activitatea care se
mijlocesc pe ele insele... (345).
Rezultatul acestei transforrngri dialectice intr-un al treilea"
termen, in sinteza, este o nourt premisa, afirmatie etc., care, la
rindul ei, devine o sursa de analiza ulterioarg,. Dar in ea, in
* Ma concept. Nola (rad.
 196 V. I. LENIN

aceasta a treia" treapta, a si intrat confinutul" eunoas-

terii ((continutul cunoasterii ca atare se ia in considerare
si metoda se largeste devenind sistem (346)).
Inceputul oricarui rationament, al oricarei analize accasta
prima premisa pare acum nedeterminat, imperfect"; apare
nevoia de a-1 demonstra, de a-1 deduce" (ableiten) si rezulta
ceea ce poate sa para ca o cerinta a unor demonstratii si de-
ductii regresive, continuate Ia infinit (347), dar, pe de alta
parte, noua premisa impinge 1,nainte...
...Cunoasterea inainteaza de la continut la continut.
Aceasta miseare progresiva' se caracterizeazrt, in primul rind,
prin aceea ca ea incepe de la determinari simple si c cele care
urmeazti, dupa do devin din ce in ce iai bogate si mai concrete.
Gad rezultatul contine in sine inceputul su, iar miscarea
acestuia 1-a imbogatit cu o nona determinare. Generalul for-
meaza baza, i de aceea miscarea progresiva nu trebuie luata
drept o simpili curgere de la un altul la altul. In metoda abso-
luta, conceptul se menfine in a sa fiintare ca altul situ, iar gene-
ralul in particularizarea sa, in judecata si in realitate; in
fiecare faza Ilona a determinarii, gencralul ridicti mai sus intreaga
masa a continutului sau anterior, si nu numai ca nu pierde
nimic prin miscarea sa dialectica progresiva si nici nu lasa,
nimic in urma sa, dar duce cu sine tot ce a dobindit, se imbo-
gateste si devine mai dens ... (349).
Acest fragment rczuma, in felul SU, destul de bine ceea)
tee este dialectica.
Dar extinderea cere si aprolundare (In-
sich-gehee* ) si o extensiune mai mare
este totodata o mai mare intensiune.
N.B.: Coca ce este mai begat este de aceea
Cel mai bo- eel mai concret si mai subiectiv, i ceea
gat este cel ce se eufunda in cea mai simpla profun-
mai concret zime este cel mai puternic si mai cuprin-
si mai zator (349).
subiectiv
In felul acesta, fiecare pas inainte in directia determinarii,
fiecare pas prin care continutul se departeaza de inceputul
nedeterminat marcheaz In acelasi timp o apropiere regresird
* anfrare in sine*. NOG trud.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICII-. TEORIA CONCEPTULUI 197

de acest inceput, astfel ci ceca ce la inceput putea sit paril ca

douil lucruri distincte fundamentarea retroactivsa a incepu-
tului i determinarea mai departe, progresivil a acestuia nu
reprezintiti, in fond, decit unul si acelasi Meru* (350).
Nu trebuie deprezieren* acest inceput nedeterminat:
...nu trebuie sI-1 depreciem invocind pre-
textul c5, el (inceputul) poate fi admis N.B.
doar in mod provizoriu si ipotetic. Obiectiile Hegel
ce i-ar putea fi aduse buniloar4 aceea ct impotriva
cunoasterea omenease4 este m'Arginit5, si cri, lui Kant

cunoasterii ,
inainte de a ne ocupa de un lucru, trebuie
85, supunern unui examen critic instrumentul
toate acestea nu sint nici cle
decit niste presupozitii, care, ca determinitiri
concrete, atrag dupti ele necesitatea mijlocirii
si a intemeierii lor. Intrucit, inainte de
inceput, aceste obiectii, in virtutea celor

zit ,
spuse aici, nu au nici o precitidere fag], de
obiect fapt impotriva crtruia protestea-
ci mai degrabil, datorith continutului
lor concret, au ele insele nevoie sg fie deduse,
rezultil eXt, dimpotriv, trebuie ssa% consider5m
drept lipsitd de temei pretentia ca ele
srt fie luate in seam'a mai milt decit oricare
altele. Ele au un continut lipsit de adevrtr,
intrucit ele vor Sli treaci drept indiscutabil
si absolut ceea cc e cunoscut ea finit si
neadevitrat, si anume o cunoastere finitil,
determinath ca formit si instrument in ra-
port cu continutul ci; aceastiti cunoastere
lipsitli de adeviir este ea inski forma, inte-
meicrea retroactivg. Metoda adevrtruhii isi dil
i ea seama cli inceputul este ceva imperfect, impotriva
de vreme ce este un inceput, dar totodatil ea lui Kant
stie cli aceasth imperfectie este, in general, (just)
ceva necesar, deoarece adev6rul nu este alt-
ceva decit ajungere la sine insusi prin nega-
tivitatea nemijlocitului ... (350-351).
85. dosconsidorIm. No/a (rad,
198 V. I. LENIN

...Datorith sus-arMatei naturi a metodei,

stiinta se prezintil ca un cerc inchis, cu al
-tiinta este clrui inceput temeiul simplu se in-
un cerc noad6.., pe calea mijlocirii, sfirsitul ; acest
de cercuri cerc este totodath un cerc de cercuri... Verigile
acestui lant reprezinth diferitele stiinte ...
(351).
N.B.: Metoda este conceptul pur, care nu este in
legatura meto- relatie decit cu sine insusi ; de aceea ea este
dei dialectice simpla raportare la sine, care este fiintarea.
cu erfulltes Dar ea este acum i o fiintare implinita, con-
Sein"*, cu exis- ceptul care se concepe pe sine, fiintarea ea to-
tenta pling de talitate concreth si in acelasi timp pur inten-
continut si s iva ),...
concreth
... In al doilea rind, aceastiti idee ((die
Idee des absoluten Erkennens**)) *este si o
idee logic; ea este inchis a". in gindirea puth,
si nu este decit o stiinth a conceptului divin.
Desthsurarea ei sistematicA este, ce-i drept,
ea insi o realizare, dar o realizare care se
mentine in'auntrul aceleiasi sfere. Intrucit
ideea puth a cunoasterii se afla. astfel inchis5,
in subiectivitate, ea este impulsul de a o
suprima, iar adevArul pur, ca ultim rezultat,
devine de asemenea inceputul unei tate sfere
al unei alte stiinte. Aceasta trecere nu putem
s-o mentionlim aici decit in treaeat.
Si anume, intrucit ideea se pune ca unitate
Trecerea absoluth a conceptului pur cu realitatea lui,
de la idee fiind astfel cupring, in neinijlocirea /iintei,
la naturti... ea ca totalitate in aceasth fornia, este
na tura (352-353).

N.B.: AceastA fraz5, din ultima pagin, 353, a

In Logica raja Logicii este cu totul remarcabilg. Trecerea
(Enciclopedia, ideii logice in naturd. Piet la materialism
* Iiinta Nola (rad.
** ideea cunomterii absolute. Nola lrad.
 CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI 199

nu e decit un pas. Avea dreptate Engels 244, Zusatz*

cind spunea c sistemul lui Hegel este un p. 414") ulti-
materialism cu capul in josm. Aceasta nu ma fraz'a din
este ultima frag, din Logieg, dar ceea ce carte sunk
unneaz5; pin'a' la sfirsit nu prezinfa impor- astfel: diese
tanta. seiende Idee
aber ist die
Natue***.
Sfirsitul Logicii". 17.XII.1914.

De remarcat et in intregul capitol despre ideea

absoluth" nu se spune aproape nimic despre dumnezeu
(doar o singurl data au scapat, intimplMor, cuvintele
concept" divin") i, in afarA de aceasta, N.B.
acest capitol nu contine ca ceva specific aproape nici
un fel de idealism, ci are drept principal obiect
metoda dialecticd. Concluzia i rezumatul, ulti- N.B.
mul cuvint si esenta logicii lui Hegel este metoda din-
lectica ceea ce este extrem de remarcabil. i inca
ceva: aceasta operk care este cea mai idealistii
dintre scrierile lui Hegel, contine in cea mai mica
masurd idealism si in cea mai mare m
surd materialism. Este contradictoriu", dar asta-i
realitatea I

Vol. VI, p. 399:

Euciclopedie, 227 lucruri excelente
despre metoda analiticd (a dizolva" feno-
menul concret dat" a atribui forma uni-
versalifatii abstracte" diferitelor laturi ale N.B.
lui i herausheben" <(die Gattung oder specia sau
die Kraft und das Gesetz*****), p. 398, i forta i legea"
despre aplicarea ei : (specie = lege 1)

adnea. Nola lead.

* Hegel. V1/4 erke, Bd. VI, Berlin, 1810.

" ta desprindoe
Nola red.
odar neeasta idee caro Iiinteaza este nature...
tgonul sau forts, si legeas.
Noba brad.
Nola brad.
200 V. I. LENIN

Alegerea intro aplicarea metodei analitice

si a celei sintetice (cum man pflegt zu spre-
chen*) nu este de loc o chestiune care
depinde de bunul nostru plac (398), ci ea
depinde de forma Ingsi a lucrurilor ce
trebuie cunoscute.
Locke si empiristii se situeazri pe
punctul de vedere al analizei. Si ade-
sea se spune di, in genere, gindirea nu
poate face absolut nimic mai mu1t(399).
Dar indatit devine limpede cri aceasta este
Foarte just ! o denaturare a lucrurilor Si ca% cunoasterea
Comp. remarca care vrea s ia lucrurile asa cum sffit int% in
Muth de Marx contradictie cu ea ins'asi. Asa, de pildk
in Capita- chimistul martert"** o bucath, de carne
/ u 1", 1,5.22 si descoperA ch. ea consta din azot, carbon etc.
Dar aceste elernente abstracte nu mai sint
acum carne .
Definitii se pot da multe, crici obiectele
au multe aspecte:
Cu cit obiectul care urmeaz'a sa, fie definit
este mai bogat, adidi cu cit prezina spre
examinare mai multe laturi deosebite, cu
atit definiiiile date pe baza lor pot fi mai
diferite (400, 229), de exemplu definitia
vietii, a statului etc.
Spinoza si Schelling dau, in definitiile lor, un mare nurn6r
de elemente speculative" (pe cit se pare, Hegel foloseste aici
acest cuvint in sensul lui cel bun), dar sub forma de simpl6
asertiune. Filozofia insrt trebuie s'a dovedeasc i s deduc5,
totul, iar nu sri, se miirgineascri la definitii.
Diviziunea (Einteilung) trebuie sii fie naturalri si nu pur
artificialk adicA arbitrall (401).
P. 403-404 glume eautricioase pe searna construe-
tiilor" si a jocului" de-a constructiile, atunci cind este vorba
de concepte, de idee , de unitatea conceptului si a obiecti-
vitgtii... (403).
ie qpitil. do bie, I. V( la
t.* tinite. 4\ (la Irml,
Ir ad.
 CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI 201

In mica Eneiclopedie, 233, seetiunea b este intitulath

Das Wolle n* (ceea ce in Logiea mare este Die Idee des
Guten"").
Activitatea este o contradictie" scopul este real si ireal,
posibil si imposibil... etc.
Formal, disparitia acestei contradictii se produce prin aceea
a activitatea suprimg subiectivitatea scopului, si cu aceasta
si obiectivitatea, suprimg opozitia datoritg cgreia amindoug
sint finite, depgsind nu numai unilateralitatea acestei subiec-
tivithti, ci subiectivitatea in genere (406).
Punctul de vedere al lui Kant al lui Fichte (mai ales
i

in filozofia moralg) este punctul de vedere al scopului, a

ceea ce in mod subiectiv trebuie sg fie (407) (fgrg leggturg, cu
obiectul)...
Vorbind despre ideea absolutg, Hegel isi bate joc ( 237,
vol. VI, P. 409) de declamatiile" pe aceastg tenig, de pre-
tentiile cg in ea se dezvgluie totul, si observg (ti
ideea absolutg... este... universalul,
insg universal nu doar Ca formrt abstractg,
cgreia (sic!) continutul particular ii stil in
fatg ca un altul, ci ca forma absoluth
in care s-au reintors toate determingrile, tres hien!
intreaga plingtate a continutuhli pus in ea.
Sub acest raport, ideea absolutg poate fi Minunatg
comparatg cu un bgtrin care rosteste aceleasi comparatie!
formule religioase ca si un copil, dar pentru in locul banalei
care ele cuprind intelesul intregii sale vieti. religii trebuie
Copilul, chiar dacit intelege si el continutul sg luain tot
religios, 11 consideth doar ea pe tut continut felul de adevg-
dincolo de care se aflg incg intreaga viatg si ruri abstracte
intreaga lume.
...Ceea ce intereseazg este miscarea ill perfect!
ansamblul ei... ( 237, 409).
Continutul... este dezvoltarea vie a ideii.. . Fiecare dintre
treptele considerate ping acum este o imagine a absolutului,
dar o imagine mai intii in sens lirnitat... (410).
Vain! a. Note; irad.
olden de bine,. Note' trad.

15 Lenin Opera complete, vol. 20

202 V. I. LENIN

238, adaos:
(iMetoda filozofiei este in acelasi timp
analitica si sinteticA ; dar nicidecum in son-
sal c'a ambele aceste metode ale cunoasterii
finite se afla allituri una de alta sau pur si
simplu alterneaz-a, ci in sensul ea amindouil
sint cuprinse in metoda filozoficrt ca &pit-
site si crt in fiecare migare a ei metoda
tres bien procedeazr in acelasi timp in mod analitic si
1 sintetic. Gindirea filozofica procedeazrt ana-
litic in mrtsura in care ea nu face decit sit
preia obiectul ei, ideea Risind-o sh. actioneze
foarte bine ! nestinjenitit, si se limiteazA, ca sa zicem asa,
(si plastic) la a urmrtri miscarea si dezvoltarea ei. In
acest sens filozofarea este cu total pasivrt.
Dar, in acelasi timp, gindirea filozoficA este
sinteticiti si se dovedeste a fi actiunea concep-
tului insusi. Metoda filozoficit core insit pen-
tru aceasta sfortarea de a ne feri de capriciile
personale si de opiniile particulare care vor
mereu sit se impunrt... (411).
( 243, p. 413)... Metoda nu este, asadar, o formii exterioarA,
ci este sufletul si conceptul continutului ...
(Sfirsitul Enciclopediei; vezi mai sus, pe margine, un citat
din sfirsitul Logicii*.)

* Vezi volumu I do rata, p. 199. Mai &parte in euprinsul eaietului ae nflli file neaerise,
jar la oIir,iIuI lui giIn fusemnirile Cu privire In serierile mai reeeMe despre Hegel" pi
notele marginale Ia o reeenzie a unei earti a lui Perrin veal volumul de rata, p.327 330 .
Nola 'ed.
 203

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

((PRELEGERI DE ISTORIE A FILOZOFIEIO"

Serb. in 191i
Publirni pentru prima one(' in 1930, Se lipdrege dupd tronuecris
in ideveri din Lenin*, voLX II

15*
 205

HEGEL. PRELEGERI DE ISTORIE A FILOZOFIEP"

OPER E, VOL. XIII
INTRODUCERE IN ISTORIA FILOZOFIEI
P 37* .. Dach" adevAml este abstract, atunci el nu este adevitir.
Ratiunea omeneascii, An'atoasg, tinde spre concret... Filozo-
fia este in cel mai inalt grad osti15, abstractului si duce
inapoi la concret ...

0 foarte proft.na si
P. 40: compar4 istoria filozofiei justil comparatie ! !

cu un cerc acest cerc are Fiecare nuantil a gin-

la periferia sa un mare numar dirii = un cerc pe
de cercuri ... marele cerc (spira10
al dezvoltlirii gindi-
rii umane in general
...Afirm di, succesiunea sistemelor flozof ice in istorie
este aceeasi ca si succesiunea determiniirilor coneeptuale
in deductia lor logicrt. Afirm c4', daca eliberiim complet N.B.
conceptele fundamentale ale sistemelor apArute in istoria
filozofiei de ceea ce se referA la forma lor exterioarii, la
aplicarea lor la cazurile particular etc., obtinem diferi-
tele trepte ale determinitrii ideii ins'asi in conceptul i (

logic.
Invers, dad, luAin progresul logic in sine, avem in el
progresul fenomenelor istorice in momentele lor princi-
pale ; dar pentru aceasta trebuie, bineinteles, sa. stim
sil recunoastem aceste concepte pure in ceea ce este Conti-
nut in forma istoricA (43).
Ihgel. Worke, Bd. XIII, Berlin, 1833. Nola red.
206 V. I. LENIN

P. 56 ironizeaz6; goana dupA ceea ce e la moat, dupil cei

ce sint gata auch jedes Geschwge (?) far eine Philosophic
auszuschreiee*. P. 57-58 excelent pentru o strictil
istoricitate in istoria filozofiei, pentru a nu se atribui
anticilor o dezvoltare" a ideilor lor care este claril pentru
noi, dar care in realitate le lipsea Inc celor din antichi-
tate.
La Tales, de exemplu, nu existil inch' conceptul de
ape" (ca principin), nu existh incii, conceptul de
calla
... Asa, de exemplu, existh popoare intregi care
inch" nu au de loc acest concept* (de cauzii); pentru
aceasta este nevoie de un inalt grad de dezvoltare ... (58)
0 expunere extrern de lungii, goaili i plictisitoare, despre
raportul dintre filozofie i religie; in genere, o prefath de
aproape 200 de pagini ceva imposibil!!

prorlame drept tiluzotie orite flitteala .N.Ja trod.

theeput. Ada trad. (5)..
 CONSP. CARTII LM HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A PILOZOP." 207

VOL. XIII. PRIMUL VOLUM DIN ISTORIA FILOZOFIEI

ISTORIA FILOZOFIEI GRECESTI
FILOZOFIA IONIENILOR
Anaximandru (610-547 iminte de Hristos) sustinea c omul
se trage din peste (213).

PITAGORA SI PITAGORICIENII
...Astfel, acestea sint niste determinki clef initie negativii,
seci, lipsite de proces, nedialectice, in
a dialecticii
repaus... (244).

Este vorba de ideile generale ale pitagoricienilorlo;

numArul" i semnificatia lui etc. Ergo: aceastil, apreciere
se referg, la ideile primitive ale pitagoricienilor, la filozofia
lor primitiv5,; determinkile" substantei, ale lucrurilor, ale
lumii sint la ei seci", lipsite de proces (de miscare), ne-
dialectice".

Urmkind mai ales dialectical in istoria filozofiei, Hegel

citeaz5, rationamentele pitagoricienilor: ...unu ad'augat la un
numk par da un numk impar (2 + 1 = 3); adAugat la un
numk impar, d. un numk par (3 -I- 1 = 4); el (Eins*)
are insusirea de a face ea un nuink s devin5, gerade (= par),
prin urmare, trebuie s, fie el insusi un numk par.
Prin urmare, unitatea contine in ea insasi determiniiri
diferite (246).
Armonia muzicari i filozofia lui Pitagora: I (armonia
I universului")
Uuu. Nola trad .
208 V. I. LENIN

... 40 senzatie subiectivA atit de simplA

raportul dintre cum e auzul, dar care e in stare s5, cuprindrt
subiectiv in sine un raport, Pitagora a revendicat-o
si obiectiv pentru intelect si a cucerit-o pentru acesta,
dindu-i o determinare stabilit (262).
P. 265-266: miscarea constelatiilor armonia ei este armo-
nia sferelor ceresti cingtoare (la pitagoricieni),
pe care noi nu o auzim: Aristotel. De coelo"*, II, 13
oi mos:
... In centru pitagoricienii puneau focul, iar phmintul II
considerau drept Un astru care se invirteste in cerc injurul aces-
tui corp central ... Dar acest foc nu era, la ei, soarele... oEi se
bazau, in acest caz, nu pe aparenta sensibilg, ci pe principii...
Aceste zece sfere izece sfere, sau orbite, sau miseari ale celor
zece planete: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele,
Luna, Plinintul, Calea Laptelui i Gegenerde**(-- antipodul?),
inventat pentru a obtdne un numAr rotund", numgrul 10
ea tot ce se miscli, fac zgomot; dar fiecare sferit produce un
sunet deosebit, potrivit rnrimii i vitezei sale diferite...
Aceasth vitezrt este determinatrt de diferitele distante, care
se afla intro ele intr-un raport armonic, corespungtor inter-
valelor in muzicA; datoritri acestui f apt ia nastere un sunet
armonios (muzica), produs de sferele (universul) in mi,seare ...
aluzie la structura
materiei !
In ce priveste sufletul, pitago-
rolul pulberei (in raza ricienii credeau a die Seele sei:
solarit) in die Sonnenstaubchen" *** (= cor-
filozofia antic4 pusculi, atomi) (p. 268) (Aristotel.
De anima"****, I, 2)107.
pitagoricienii: conjec- In suflet existrt sapte cercuri (ele-
turi", fantezii despre a- mente), intocmai ca si in cer.
semruiarea dintre ma- Aristotel. De anima", I, 3,
crocosm si microcosm p. 269.

.Despre ars. Nola trad.

* Coatraparaintul. Nola lrad.
*sulletul lite consliluil din corpusculi solartI.
*Despre mullet*. Nola lrad.
Nola lrad.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTOIUE A FILOZOF.' 209

Si tot aici ni se insira niste povesti: eic Pitagora (luind

de la egipteni teoria nernuririi si a migratiunii sufletelor) ar fi
spus e sufletul sail a trait timp de 207 ani in alti oameni etc.
etc. (271).
N.B.: o combinatie intre germenii de gindire stiintifica
si fanteziile a la religie, mitologie. i acum vedem
mereu aceeasi combinatie, numai c proportia intre
stiin i mitologie este alta.

Inca ceva despre teoria numerelor a lui Pitagora.

Dar numerele unde se afla? Separate prin spatiu, nu
cumva salasluiesc in cerul ideilor? Ele nu sint chiar
lucrurile, deoarece lucrul, substanta este, bineinteles,
altceva decit numar, un corp n-are nici o asemanare N.B.
cu numarul, p. 254.
Citat din Aristotel? Metafizica"108, I, 9 nu?
Din Sextus Empiricus? Nu e dark

P. 279-280 pitagoricienii admit existenta eterului (... Prin

eterul dens si rece patrunde o raza de soare etc.).
Astfel, ipoteza eterului exista de mii de ani si a ramas
pina azi tot ipoteth. Dar de pe acum exista de o ride de ori
mai multe galerii subteran,e care due la rezolvarea problemei,
la definitia stiintifica a eteruluP".

..5COALA ELEATA

Vorbind despre scoala eleatan, Hegel spune

despre dialectied:
c(Glsim aici (in der eleatischen Schulen ce este
tinceputul dialecticii, adica al miscarii pure a dialectica?
gindirii in concepte; si totodata gasim aici opo-
zitia gindirii impotriva fenomenelor sau a fiintei (a)
sensibile,opozitia intre ceea ce este in sine si
lit voids, eleatL Nota grad.
210 V. I. LENIN

fiintarea pentru altul a acestui in sine ; iar in

(P) esenta obiectiviti gasini contradictia pe care o
poarra in ea ins4i (dialectica propriu-zisA)...
(280). Vezi paginile urmrttoare*.

Aici sint, in fond, douti determinAri (dour ,

indicii, doii ti1sturi caracteristice ; Bestim-
Hegel mungen, keine Definitionen") ale dialecticiim:
despre v.) mirarea puril a gindirii in concepte" ;
dialecticA p) (a explica) (a descoperi) in (ingsi)
(vezi esenta obiectivg contradictia pe care ea
pagina (aceasta esenta) o poartti in ea insMi
precedenth) (dialectica In inteles pro-
p r i u)".
Cu alte cuvinte, acest fragment" al lui Hegel
trebuie redat astfel:
Dialectica, in general, este miscarea piwiti a
gindirii in concepte" (adick vorbind fura mistica
idealismului: conceptele omenesti nu sint irno-
bile, ci in continuu rniscare, tree unul intr-altul,
ii varsit continutul unul intr-altul. Ftiu acea-
sta, ele nu oglindesc viata adevkatil. Analiza
conceptelor, studierea lor, arta de a opera cu
ele" (Engels)112 core intotdeauna studierea m i
c a r ii conceptelor, a leguturii lor, a trecerii
lor unul intr-altul).
in special, dialectica este studierea opozitiei
dintre lucrul in sine (an sich), esentk substrat,
substantti si fenomen, fiintare pentru altul".
($i aici vedem trecerea, curgerea unuia intr-al-
tul : esenta se fenomenalizeazk Fenomenul se
esentializeazk) Gindirea omului se adince0e
neincetat de la fenornen cutre esentk de la
esenta, ca su zicem ma, de gradul intii cutre
esenta de gradul al doilea .a.m.d. la infinit.
in Bens propriu, dialectica este studiul contra-
dictiei in ins* esenta obiectelor: nu numai feno-

La pagina urmitoare a manusorisului se af1 textul de mai jos. Noia red.

* determinari, nu definicii. Nola &ad.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.* 211

menele sint trechtoare, mobile, fluide, separate

doar prin limite conventionale, ci i esenyle
lucrurilor.
Sextus Empiricus prezinth in felul urmhtor
punctul de vedere al scepticilor:
... Ca si cum ne-am inchipui ch, intr-o cash
in care se ghsesc multe obiecte pretioase, mai
multi insi cauth aur in timpul noptii; fiecare
ar crede a a gitisit aurul, dar n-ar sti in mod comparatie
sigur acest lucru, chiar dach intr-adevhr 1-ar atritigh-
fi ghsit. Tot asa si filozofii pesc in aceasth toare...
lume, ca intr-o cash mare, ca sit caute adevhrul;
chiar dach 1-ar ghsi, ei tot n-ar putea sti a 1-au
ghsit... (288-289).
Xenofan (eleatul) spunea:
Dach boii i leii ar avea miMi pentru a crea, zeii duph
ca i oamenii, opere de arth, s-ar apuca i ei chipul
st-i picteze pe zei, dindu-le forma corpurilor omului
pe care le au ei insisi... (289-290).
Trhshtura caracteristich a lui Zenon este dialectica ...
El este pitirintele dialecticii... (302).
... La Zenon ghsim totodath i o dialecticil CU adevhrat
obiectivii (309)
(310: cu privire la combaterea sistemelor filozof ice: Falsul
trebuie dovedit ca fals nu prin aceea c opusul lui este adevhrat,
ci prin el insusi...)
Dialectica, in general, este: a) dialectich
exterioarg, adich o miscare diferith de actul dialectica
care cuprinde laolalth aceasth miscare ; (3) mis-
care nu numai a intelegerii noastre, ci o miscare
demonstrath prin esenta obiectului insui, adich
prin conceptul pur al continutului. Primal gen
de dialectich este un mod de a considera obiec-
tele, athtind in ele temehiri i laturi prin care
facem siti devinh subred tot ceea ce altfel trece
drept temeinic stabilit. Aceste temeiuri pot fi
cu totul exterioare, i, atunci clad vom vorbi
despre sofisti, ne vom ocupa mai indeaproape
212 V. I. LENIN

de aceastA dialeetich. Cealalth dialectich insti

este considerarea imanenth a obiectului: acesta
este privit in sine insusi fhth presupunere, larti
idee preconceputh, Mr idee moralh, adich fheind
abstractie de raporturi, legi si temeiuri exte-
rioare. Te transpui in intregime in obiect, ii
consideri in el insusi i Ii sesizezi potrivit deter-
dialectica minhrilor pe care le posedh. Considerat astfel,
obiectivti eb (er) (sic!) ose infittiseazh apoi ca unul care
contine in sine deterrninhri opuse si care, prin
urmare, se dephseste, se suprimti pe sine :
aceasth dialectich o intilnirn mai ales la antici.
Dialectica subiectivh, care rationeazh pornind
de la temeirtri exterioare, este valabilh atunci
chid recunoaste c in just existh i nejust i ch
in fals existh si adevtir. Adevhrata dialectich
nu lash sh earnin g. nimic in afarh din obiectul
shu, astfel ca el sh se infhtiseze ca avind lipsuri
doar intr-o privintA, ci este dizolvat in intreaga
lui naturh... (p. 311).

Cu privire la In secolul al XX-lea (ba chiar si la sfirsitul

dialecticti secolului al XIX-lea), toti sint de acord"
si la cu principiul dezvolthrii". Numai c acest
insemnhtatea acord" superficial, nechibzuit, intimplAtor,
ei filistin este vnul dintre acele acorduri prin
obiectivh... care adevhrul e intibusit i banalizat. Dach
totul se dezvolth, inseanmh ch totul trece
dintr-unul in altul, deoarece, duph, cum se
stie, dezvoltarea nu este o simplh crqtere,
nuirire (respectiv micsorare) etc. universala
ai eternh. i, dacti este asa, trebuie, in
primul rind, ca evolutia sh fie inteleash mai
precis ca o aparitie i distrugere a tuturor
lucrurilor, ca treceri reciproce. Iar in al
doilea rind, dach totul se dezvolth, atunci
se referh oare acest lucru la conceptele cele
mai generale si la categoriile gindirii? Dach
nu, inseaninh cA gindirea nu este legath de
 CONS?. CARPI LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 213

fiintare. Dug da, Insearnn c existrt o

dialecticI a conceptelor si o dialecticA a
cunoasterii, care are o semnificatie obiec-
tivL +

I principiul -I- Pe ling5, aceasta, prin-

desvollarii . cipiul universal al dezvol-
tkii trebuie s'a fie unit,
legat, imbinat cu princi- N.B.
II principiul piul universal al u n i -
tii lunzii, naturii,
misckii, materiei etc.

...Zenon privea miscarea, mai ales, in mod obiectiv-

dialectic ...
Xiscarea insitsi este dialectica a N.B.
tot ce existA... Lui Zenon nu i-a trecut Datele problemei pot
prin minte s nege miscarea ea sinn- si trebuie a fie i n-
liche Gewissheit*; problerna nu era versate: aici nu
decit nach ihrer (al misckii) Wahr- este vorba dac . cxi-
heit" (adevkul misekii) (313). Si la st sau nu miscare,
pagina urmkoare, povestind anecdota ci cum poate fi ea
en Diogene (cinicul din Sinope), care exprimata in logica
nega miscarea mergind, Hegel scrie: conceptelor
... <(Dar anecdota are si o continuare: Nu-i au!
cind un discipol era satisfkut de un De unde a fost luata
asemenea mod de a nega, Diogene aceast6 continuare a
incepea s5,-1 loveasc en 135,tul, pe mo- anecdotei ?
tiv c, dacA profesorul in cadrul dis- La Diogene Laertiu,
cutici a adus argumente, trebuie ca VI, 39, si la Sextus
obiectiile pe care le aduce discipolul Empiricus, III, 8
a fie si ele argumentate. De aceea nu (Hegel, p. 314), nu e-
trebuie s ne multumim cu certitu- xisa o asemenea con-
dinea senzorialit, ci s intelegem... tinuare113. Nu cumva
(314). a Miscocit-o Hegel?
*oertitudine sonsibiW.. Nola Irad.!
 214 V. I. L E N I NI

4 moduri de negare a rniscArii, intilnite la Zenon:

1. Cel ce se miscA, spre o tinth trebuie s parcurga mai intii
jamatate din drumul care duce spre ea. *i apoi, de la
aceasa jumrttate, iarasi junfatate din aceasta jumAtate
s.a.m.d. la infini,t.
Aristotel a rlispuns: spatiul si timpul sint divizibile
la infinit (auvc41..v.*) (p. 316), dar nu sint divizate la
infinit (evzprE4**); Bayle (Dictionnaire", t. IV, article
Zenon"4) calificA faspunsul lui Aristotel drept pito-
yable*** , spunind:
...d a c i am trage un nuniar infinit de linii pe o bucA-
ticii, de materie, n-am introduce o diviziune care ar trans-
forma intr-un infinit actual ceea ce dupii Aristotel nu este
decit un infinit potential...
*i Hegel scrie (317): Acest dacii este admirabil!

adicrt daca am duce pinri la capilt diviziunea i nlinita!!

...<(Esenta timpului si a spatiului este miscarea, deoa-

just! rece ea este ceea ce e universal; a o intelege inseanmrt a-i
exprima esenta in formA de concept. Miscarea, ea con-
cept, ca gind este exprimatrt ca unitate intre negativitate
si continuitate; dar nici continuitatea si nici disconti-
nuitatea nu pot fi considerate in ele Insele ca esenta...
(p. 318-319).
A intelege inseamna a exprima in formA de concepte".
Miscarea este esenta timpului si a spatiului. Dourt concepte
fundamentale exprimri, aceasta esentit: continuitatea (Konti-
nuitiit) (infinith) si punctualitatea" (= negarea continuitrttii,
discontinuita tea). Miscarea este unitatea intre con-
tinuitate (a timpului si a spatiului) i discontinuitate (a tim-
pului si a spatiului). Miscarea este o contradictie; ea este o
unitate a contradictiilor.

potential. Nola lrad.

** In realitate. Nola Oast.
*** jaloic. Nola brad.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A Ell OZOI ." 215

Este gresith afirmatia, Meuth de Ueberweg-Heinze, in editia

a 10-a, p. 63 ( 20), ci Hegel il aprirA pe Aristotel impotriva
lui Bayle". Hegel il combate atit pe sceptic (Bayle), cit i pe
antidialectic (Aristotel).
Comp. Gomperz. Les penscurs de la Greco", .115 0
recunoastere silith, constring a unithtii contrariilor, fr o
recunoastere (din lasitate de gindire) a dialecticii...

2. Acbile nu va ajunge broasca testoasg. La inceput 1/2"

s.a.m.d. la infinit.
Aristotel faspunde: el o va ajunge dad i se va ingAdui
sit treac5, peste limitr (p. 320).
Si Hegel spune: Acest faspuns este just, el contine
totul" (p. 321), deoarece in realitate juniatatea devine aici
(pe o anumith treapth) o limith"...
...Cind vorbim, in general, despre mis- comp. obiectiile
care, spunem: corpul se afra intr-un loc si lui Cernov
apoi trece in alt loc. In timp cc se mirk impotriva liii
el rut se mai aflit in primul loc, dar nu se aflii Engels116
Inc nici in al doilea; dacil ar fi intr-unul
din cele clou locuri, el ar fi in repaus. A
spune cri se afl'a intro cele dota locuri in-
seamn'a, a nu spune nimic, deoarece si in
cazul acesta el se afIrt din nou intr-un anumit
loc; prin urmare, ne Osim in fata accleiasi
dificultriti. A se misca ins5, inseamria a fi
In cutare loc si totodath a nu fi; aceasta este N.B.
continuitatea spatiului si timpuliti, i tocmai just!
ea face posibilA miscarea (p. 321-322).
Miscarea este pozitia mud corp la un moment dat intr-un
anmnit loc, iar intr-un alt moment in momentul urmrttor
in alt loc; aceasta este obiectia pe care o repeth Cernov (in ale
sale Studii filozofice"), urmind pe toti, adversarii metafizi-
cieni" ai lui Hegel.
Aceasth obiectie este rieintemeiata, deoarece: (1) ea descrie
rezultatal miscrtrii si nu misearea ins4i; (2) ea nu arath, nu
cuprinde intr-insa posibilitatea miscrtrii; (3) ea prezinth mis-
 216 V. I. LENIN

carea ea pe o sunlit, ea pe o inliintuire a strtrilor de repaws,

adicA nu a inlitturat contradictia (dialecticit), cinumai a acope-
rit-o, a ocolit-o, a ascuns-o, a estompat-o.
1

Dificultatea o pricinuieste intotdeauna gin-

just! direa, deoarece momentele unui obiect, care in
realitate sint legate, ea le sepal% si le mentine
distincte unul de altul (322).
Noi nu putem reprezenta, exprima, mAsura si infAtisa mis-
carea farrt sA, intrerupem continuitatea ei, fart sin. simplifietm,
srt luAm intr-un mod grosolan, s fragment-Am, sri mortificam
ccea ce este viu. Reprezentarea miscArii in gindire este intot-
deauna o simplificare, o mortificare, si nu numai de dare gin-
dire, ci si de cAtre senzatii, si nu numai a miscrtrii, ci si a ori-
citrui concept.
*i in aceasta constii escii,la dialeeticii. Toentai aceasta
esen(ii este expriinatil prin formula: unitatea, identitatea
contrariilor.
3. Srtgeata care zboarA strt pe loc.
Si dspunsul lui Aristotel: greseala provine din faptul d
se admite cii, (tirnpul constA din diferiti acum*(bc Trip/ vT.59),
p. 324.
4. Jumiltatea este egalit cu dublul: miscarea este mitsuratA
in raport cu un corp nemiscat si in raport cu un corp care
se misd in sens inver s.
La sfirsitul paragrafului despre Zenon, Hegel face o compa-
ratio intre acesta si Kant (ale drui antinoinii nu aduc nimic
mai mult decit ceea ce a fricut deja Zenon aici).
Concluzia generalit a dialecticii eleatilor: adevArul este
numai unul, tot restul a neadevar" tot asa cum filozofia
kantianrt a avut ea rezultat: Noi nu cunoastem decit feno-
monde . In general, este unul si acelasi principiu (p. 326).
Dar existri si o deosebire.
Kant La Kant, ceea ce e spiritual ruineazA
si subiecti-
vismul, lumea: dupA Zenon, lumea fenomenelor in
scepticismul sine si pentru sine nu este adevAratA. Dupil
sAu etc. Kant, gindirea noastrA, activitatea noastril
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF. 217

spiritualti este rea. A nu pune nici un pret

pe cunoastere inseamna a umili peste mtisurti,
spirituh... (327).
Scoala eleata continua' cu Leucip i cu so f 3 ti,
FILOZOFIA LUI HERACLIT
Dupti. Zenon (? el a trait dupei Heraclit?)117, Hegel trece
la Heraclit i spune:
Ea (dialectica lui Zenon) mai poate fi nurnitti, gi
dialectica subiectivti, in masura in care apartine subiec-
tului care considera, i unu farti aceasta dialecticti MI% N.B.
aceasta miscare, este unu ca identitate abstracta...
(328).
dar mai inainte s-a spus vezi citatul de la p. 309 si I
altele c la Zenon avem de-a face cu o dialectica obiee-
livi. Este aici un distinguo"* foarte subtil. Compara
cn cele ce urmeaza:
Dialectica este: a) dialectica exterioarti, rationare
la intimplare, in care nu se dizolvti, sufletul lucrului N.B.
insusi; (3 ) dialectica irnanenta a obiectului, care se
raporteaza insa (N.B.) la modul de examinare a subiec- N.B.
tului; y) obiectivitatea heraclitiana, adica dialectica
instisi inteleasu ca principiu (328).

a) dialectica subiectivti
p) in obiect exista' dialectica, dar en nu still, poate cti
e Schein**, numai fenomenul etc.
y) dialectica complet obiectiva, ea principiu a tot ceea
ce exista
(La Heraelit): Aici ne gasim pe un purnint nou; nu
exista nici o tezu a lui Heraclit pe care sa n-o fi
incorporat in Logica mea* (328).
Heraclit spune: totul este devenire; aceastti devenire
este principiul. Acest lucru se cuprinde in expresia: N.B.
fiintarea este tot atit de putin ea si nefiintarea...
(p. 333).
"* 4,ou deosebesos.
aparen0.
Nola grad.
Nota (rad.

10
218 V. I. LENIN

Recunoasterea faptului e fiintarea si nefiintarea nu shit

decit niste abstractii lipsite de adevk si ct primul lucru a devkat
este devenirea, inseanmil o mare cucerire. Intelectul izoleazit
una de alta fiintarea si nefiintarea si consider ci ambele in
parte sint adeviirate si valabile ; ratiunea, dimpotrivri, recunoaste
pe una in cealalth, recunoaste cii in ima dhitre ele este continuth
cealalth, care este a ei (N.B. cealalth, care este a ei") hart
de ce Totul, Absolutul trebuie determinat ca devenire (334).
Aristotel spune, de exemplu (lle mundo"118, cap. 5), cii Hera-
clit, in general, a unit laohilth intregul si neintregul
(partea), ceea ce merge impreumi i cc este opus
...ceea ce se acord'a si ceea cc e disonant; si din toate
(opusele) se naste unul si din unit se wise toate (335).
Platon reproduce, in Symposion", conceptiile lui Heraclit,
(intre altele in legilturri cu muzica: armonia se compune din opusi)
si expresia arta muzicantului uneste ceea ce este diferit"9.
Hegel scrie: sustinind acest lucru, flu
inseamn'a ort-1 contrazice pe Heraclit (336),
deoarece diferenta este esenta armoniei:
Aceasth armonie este tocmai devenire
Foarte just si absoluth, schhnbare, nu devenire ca alt-
foarte impor- ceva, acum unul, iar apoi altul. Esential
tant: altul" este crt fiecare diferit, fiecare particular este
ca altul s u, diferit de oricare altul, dar nu in mod ab-
dezvoltarea in stract de un oarecare altul, ci f Mil de altul
opusul s Mu; fiecare existh numai In milsura in care
in sine, in conceptul liii, este continut altul
sriu... (336).
Tot asa si cind e vorba de tonuri; ele trebnie sit fie diferite,
dar in asa fel inch sit poath fi unite ... (336). P. 337: printre
altii, Sextus Empiricus (si Aristotel) sint socotiti a fi printre...
bes ten Zeugen*...
Heraclit spunea: Timpul este prima esenta corporalV
(Sextus Empiricus), p. (338).
corporali" este o expresie stingace" (aleasit, poate (N.B.),
de un sceptic (N.B.)), dar timpul este prima esentti sensibila"...
Timpul este devenirea puth, ea devenire intuith... (338).

ei mai bani martorie. Nola trad.

 CONSP. CARTH LIR HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 20

Referindu-se la faptul c Heraclit considera focal ea un proms,

Hegel spune: <IFoeul este timpul fizic; el este aceastit neliniste
absoluta (340), iar mai departe cu privire la filozofia naturii
a lui Heraclit:
...Ea (die Natur*) este in ea insasi process...
(344)... natura este acest ce, care nu se aflit niciodatil in
stare de repaus si in care totul este trecere din ceva in
altceva, din dedublare in imitate si din unitate in dedu-
blare ... (341).
A intelege natura inseamna a o inMtisa ca pe un pro-
ces ... (339).
Aiei, spune el, se vede ingustimea naturalistilor:
... <Hart ascultitim la cc spun ei (die Naturforscher**),
constatam c ei observa si spun numai ceea ce \rad;
dar asta nu este adevitirat, caci in mod inconstient ei N.B.
transforma en ajutorul conceptului (pea ce vad in mod
direct. i discutia are ca object nu contradietia ce ar
exista intre observatie si conceptul absolut, ci pe aceea
care ar exista intre conceptul limitat, fixat, si eel abso- N.B.
lut. Ei incearca sa dovedeasca e nu exista transfor-
ma re ... (344-345).
... Apa, care se descompune in procesul ei, da, la iveala
hidrogen si oxigen: acestea nu au aparut acum, ci existau si
inainte ea atare ea parti din care este compusa apa (asa
isi bate joc Hegel de naturalisti)...
Asa se intimpla en fiecare expresie verbala a perceptiei si
a experientei; din momentul in care omul vorbeste, exista
in cuvintele hti un concept, conceptul nu poate fi oprit sa renasca
in constiinta si sa contina intotdeauna o umbra de universa-
litate si de adevar.
Foarte adevarat si foarte important; tocmai acest lueru 1-a
repetat, intr-o forma mai populara, Engels, eind a seris ca
naturalistii trebuie sa stie cA rezultatele stiintelor naturii sint
conceptele, iar arta de a opera cu conceptele nu e ceva innascut,
ci rezultatul a doua milenii de dezvoltare a stiintelor naturii
si a filozofiei'20.

* nat ura. Nola grad.

natural i. Nola trod.

16*
220 V. I. LENIN

Naturalitii au o idee ingusta despre transformare si nu inte-

leg dialectica.
... El (Heraelit) este acela care a exprirnat, eel dintii,
natura infinitului si care, cel dintii, a inteles natura ca infinith
in sine, adica a inteles esenta ei ca un proces ... (346).
In legatua cu conceptul de necesitate , comp. p. 347.
Heraclit, pe cit se pare, nu putea sa vada adevarul in certi-
tudinea senzoriaIa (348), ci in necesitate" (cillapvive)
((A6y0;.**)).
(imijlocire absoluta (348) (alegii turd)
bsoluta N.B.

N.B.: Rationalul, adevirul pe care il cunose,

Necesitatea = este, desigur, obtinut printr-o inaintare ce
universalul porneste de la ceea ce tine de obiect ca obiect
fiintarii" sensibil, singular, determinat, existent, dar
(universalul ceea ce cunoaste in sine ratiunea este, in
in fiintare) aceeasi masua, necesitatea sau universalul
(legatura, fiintarii, este esenta gindirii, dupti cum este
mijlocire si esenta lumii (352).
absoluta")

LEM P
Dezvoltarea 368: Dezvoltarea istorica a filozofiei tre-
istoria a buie sa corespunda dezvoltarii logice a
filozofiei filozofiei; dar in aceasta din urna trebuie
trebuie a co- a existe locuri care ramin in afara dez-
respunda" (??) voltarii istorice .
dezvoltarii
filozofiei
logice

Avem aici o cugetare foarte profunda, si foarte justil, in esenta

materialista (istoria reala este baza, temeiul, fiintarea, (Ilya
care vine constiinta).

destin. Nola !rad.

logos. Nola grad.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PEELED. DE ISTORIE A FILOZOF.- 221

Leucipp spune ch, atomii sint invizibili, din cauza micimii

corporalithtii lor (369), iar Hegel obiecteazh ch aceasta este
mimai Ausrede"* (ib.), cii. das Eine** nu se poate vedea, ea
das Princip des Eine*** este ganz ideell"**** (370), di
Leucipp nu este empirist", ci idealist.
(( ?? terpretare for fatii
Ua idealistului Hegel, vildit fortath.))
([Adaptindu-1 pe Leucip la logica sa, Hegel se dedh. la peroratii
pe terna importantei, mketiei" principiului (368) Fiirsich-
sein*****, pe care-I reghseste la Leucipp. Miroase oarecum a
interpretare trash de phr.]******
Dar existh aici i un grhunte de adevhr: nuanta (momentul")
separhrii ; intrerupere in progresivitate; momentul stergerii
contradietiilor; intreruperea continu it4ii, atomul, unul.
(Comp. 371 i.f.: Unul si continuitatea sint opusiie...
Logica lui Hegel nu poate fi aplica1i intocmai si nu poate
fi luat asa cum se prezinth. Trebuie ex tr as e din ea nuantele
logice (gnoseologice), curhtind-o de Ideenmystik *******: i
aceasta inseamnh o munch considerabilh.)
De aceea atomistica se opune, in general,
reprezenthrii creatiei si conservitrii lumii de
chtre o fiin strini acesteia. In atomistich,
stiintele naturii se simt pentru prima oarh
eliberate de necesitatea de a giisi irn temei
al existentei luniii. Mind* dach, ne repro- materialism
zenthm natura ca fiind creat si conservath (acest cuvint ii
de chtre altcineva, atunci trebuie s. ne-o inspirh teamh
reprezenthm nu ca existind de la sine, ci lui Hegel, care
ca avindu-si conceptul in afara ei, adich strigh: piei
avind un temei in afara ei; ea, ca atare, nu din ochii mei!)
are temei, si nu poate fi inteleash decit dach versus
se porneste de la vointa altuia: asa curn este, atomism

gin fel de a vorbi*. Nola trod.

" ninth. Nola brad.
principiul unulul.. Nota brad.
* de natura cu totul dea1i. Nota brad.
***" fiinIare pentru sine.. Nota brad.
In Inanuseris, aceste cinci rtnduri shit sterse. Nola red.
mistica ideilor. Nola trod.
222 V. I. LENIN

ea este intimplMoare, lipsitg de necesitate

si de concept in ea inski. In reprezentarea
proprie atomisticii avem insti, reprezentarea
insinelui, a naturii in genere, adicti gindul
se gliseste in ea pe sine insusi... (372-373).
Expunind, dupg Diogene Laertiu, IX,
31-33, atomistica lui Leucipp, virteju-
rile" (Wirbel siv-y)* atomilor, Hegel
N.B. nu ggseste aici nimic interesant ( nu pre-
zintti nici Un interes ))..., descriere goalti,
reprezentilri tulburi i confuze*, p. 377
i .f .).
Orbirea lui Hegel, ingustime de idealist!!
DEMOCRIT

Hegel behandelt** pe Democrit cit se poate de stiefrniitter-

lich***, in total p. 378-380! Idealistul nu suportg spiritul
materialismului !! El citeazg cuvintele lui Democrit (p. 379):
Potrivit opiniei (v6p.cp) exista cald,
potrivit opiniei existg rece si tot potri-
vit ei existg culoare, dulce i amar;
potrivit adevtirului (iTe-7?) insti existti
nurnai indivizibilii [atomii] si vidul
(Sextus Empiricus. Adversus Matherna-
ticos****, VII, 135)121.
Si trage concluzia :
...Astfel, vedem crt, Democrit a expri-
mat in chip mai precis deosebirea ce
existti intre momentul fiintarii in sine
si momentul modului fiintiirii pentru
un altul ... (380).
idealism rgu" Prinaceastg conceptic se deschid larg
(senzatia men) portile" idealismului rgu", care spune:
comp. Mach'22 meine Empfindung*****, ?nein" . . .
*Diogene Laertiu p. 235 evertiginern. tradueere latinti.
** trateaza. Nota trod.
* vitreg. Nota trad.
***
** Impotriva matematieienilor.
toenzatia meal. Nola trad.
Nota trad.
 CONSP. CART II LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP.* 228

...Se afirmrt o diversitate sensibilk

lipsitit de concept, a senzatiei, in care nu Hegel
existit ratiune si en care acest idealism versus*
nu-si rnai bate capul. E. Mach...

F1LOZOFIA L121 ANAXAGORA

Anaxagora. NoijOH1 este num universu-

lui i a oricArei ordini", Hegel explicit:
i
Gindul object iv ... rat iunea in uiiivers
si in natura, san, aa cum vorbim despre
existenta genurilor in naturk ele sint gene- N.B.:
ralul. Ciinele este un animal, acesta este conceptul
germi lui, ceea ce posed6, el; el insusi este de gen este
acest gen, genul lui, substanta lui. Aceasth esenta
lege, acest intelect, aceasfa ratiune este ea naturii", este
ins4i inumentit in naturk este esenta naturii ; legea...
ea nu se formeaztt din afark asa cum fac, de
exemplu, oamenii un sum (381-382).
Noik este acelasi lucru cu sufletul" (Aris-
totel despre Anaxagora), p. 394
llimurirea acestui s a 1 t de la generalul din
naturil la sullet; de la object la subject; de la mate-
rialism la idealism. C'est ici que ces extremes se tou-
chent (et se transforrnent!)****.
Cu privire la homeomeriilem lui Anaxagora
(particule (Ie acelasi fel ea si corpurile intregi),
Hegel scrie:
Transformarea trebuie luatA intr-un dublu transfor-
sens : din punctul de vedere al existentei si din mare
acela al conceptului ... (403 ,104). De exemplu, (semni-
se spune: dad indeOrtAm apa, rAmin pietrele; ficatia
la fel, dad, suprimArn culoarea albastril, rAmine ei)
cea rosie etc.

" *
**
contra.
ratiunea.
Nola !rad.
Nola lrad.
** Un cuvint din manuscrisul lui V. I. I enin a rimas nPdeseifrat. Nola red.
Tocmai aici extremele se ating (i se transformal Nola brad.
224 V. I. LENIN

InsA asa stall lucrurile numai potrivit exis-

tentei, potrivit conceptului ; ele nu exista; decit unul
prin altul; aceasta este necesitatea interioarA
Du1)4 cum din corpul viu nu se poate scoate inima
Mrit srl, se distrugrt si plitminii etc.
La fel, natura existit numai in unitate, duprt
cum creierul existit numai in unitate cu celelalte
organe (404);
totusi, unii inteleg prht transformare prezenta
unor naci particule, calitativ determinate, si
cresterea (respectiv micsorarea) Lbinarea si
separareal Mr. CealaltA conceptie (Heraclit)
este aceea a transformitrii lui ceva in aliceva
(403).

La Hegel, intre existentil si concept este, probabil, aceeasi

deosebire ca, de pildA, intre faptul (fiintarea) luat izolat,
smuls din legliturit, si legitturA (concept), corelatie, inlAn-
tuire, lege, necesitate.

415: ... Conceptul este ceea ce lucrurile sint in sine si pentru

sine ...
Spunind c iarba este un scop pentru animal, iar acesta pentru
om etc. etc., Hegel incheie:
stAvem aici un cerc care se incheie in sine, dar a ccirui inche-
iere este si trecerea intr-un alt cerc; un virtej al c6.rui centru,
in care el se intoarce, se af16 situat chiar pe periferia unui alt
cerc superior, care 11 inghite ... (414).

N.B. :
Ping acum, afirm5, el, anticii ne-au dat
putin: Generalul este o determinare Ara*
generalul" oricine stie ce e generalul, dar nu oricine stie
ca esentA" ce e el ca ese1It.6 (416).
 CONS?. CARTII LUI HEGEL PRELEG. IDE ISTORIE A PILOZOP." 295

... <Oar aiei incepe o dezvoltare mai deter-

minaca, a raportului dintre constiinta. ti dezvoltarea
fiintare, dezvoltarea naturii cunoasterii ca naturii
o cunoastere a adevtaidui (417). Spiritul cunoasterii"
a Maintat ping, la pozitia de pe care el a
exprimat esenta ca gind? (418).
Aceast& dezvoltare a generalului in care esenta trece cu
totul de partea constiintei, o ghsim in atit de deraimata inte-
lepciune universal& a sofistilor (418).

((Sfirsitul volumului 1)) I Volumul al II-lea incepe cu sofistii.

226 V. I. LENIN

VOLUMUL AL XIV-LEA. AL DOILEA VOLUM

DIN ISTORIA FILOZOFIEI

FILOZOFIA SOFITHLOR

Referindu-se la sofisti124, Hegel insistA extrem de am4nuntit

asupra ideii cA in sofistia existh, un element comun oricrtrei
culturi (Bildmig) in general, inclusiv a noastai, si anume
punerea in evidentil a argumentelor (Griinde) i Gegengriinde*,
rationare pe baziti de argumente", arta de a giisi n toate uncle
puncte de vedere din celo mai diferite; ((subiectivism lipsh
de objectivism)). Vorbind despre Protagora i despre celebra lui
tea, (omul este milsura tuturor lucrurilor), Hegel il apropie
de Kant:
...Omul este mAsuriti a toate, omul este deci
subiectul in genere, ceea ce este (das Seinde), prin
urmare mi existil in mod izolat, ci existh pentru
cunostinta mea ; in ceea ce este obiectiv, constiinta
este, in esenta, aceea care produce continutul;
Protagora tocmai in acest proces constA, mai ales, activitatea
si Kant gindirii subjective. Si tocmai acest lucru ajunge
ping, la filozofia modernil. Kant spune c noi nu
cunoastem decit fenomenele; cu alte cuvinte, ceea
ce ni se prezinth ca obiectiv, ca realitate, trebuie
considerat numai in raportul s'Au en constiinta si
nu existA Mr& acest raport... (31)**.
Al doilea moment" este obiectivismul (das Allge-
meine***); el este afirmat de mine, dar este si in sine
obiectiv universal, fr s fie afirmat de mine ... (32).
* eontraargumente. Nola trad.
* Hegel. Werke, Bd. XIV, Berlin, 1833. Nola red.
generalul, universalul. Nola lrad.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 227

Diese Relativitt"* (32). Totul este

relativismul
deci numai relativ adev4rat (33), dupit sofistilor...
Protagora.
...La Kant, fenomenul nu este alteeva
decit un soc din afark un X, un ce necunoscut,
care primeste aceste determinri prin simtu- Kant
rile noastre, prin noi. Chiar daca exista un
Si
temei obiectiv pentru ca noi s spunem c un sofistii
lucru e rece, iar altul e cald, si deci putem si fenomeno-
spune c ele trebuie sa" cuprinditi in sine ceva logismul' 25
ce le deosebeste until de altul, totusi caldul a la Mach
si recele existti numai in senzatiile noastre;
la fel in ceea ce priveste faptul c exisfa, N.B.
lucruri s.a.m.d. ...astfel, experienta a fost
numith fenomen* (34).
Lumea este fenomen nu pentru c'a este
pentru corItiinti, adich pentru citi fiintarea ei nu numai
este doar relativrt pentru constiintri, dar ea relativism
este si in sine fenomen (35).
...O profunzime mult mai mare a atins scepticism
acest scepticism la Gorgias... (35).
...Dialectica lui ..., a lui Gorgias,
sofistul ide mai multe ori: p. 36, id. p. 37 . N.B.

Tiedemann spunea dui Gorgias a mers mai

departe decit bunul-simt" al omului. Si
Hegel ride de el: (nice filozofie merge m a i Hegel despre
departe decit bunul-simt", deoarece bunul-simt"
bunul-simt nu este filozofie. Pinit la Copernic
era contrar bunului-simt sut spui cui ptimintul
se invirteste.
Acesta (der gesunde Menschenverstand") Bunul-simt =
este modul de a gindi al unei epoci in care prejudecatile
sint cuprinse toate prejudecAtile (36). vremii respec-
tive
* Aceasti 4relativitatei. Kola tract
buultl-shnt. Xota
 228 V. I. LENIN

Gorgins (p. 37): 1) nimic nu existh. Nu existri, nimic

2) chiar dacA existh ceva, nu poate fi cunoscut
3) chiar dath poate fi cunoscut, nu este posibil
sA se cornunice ceea ce este cunoscut.

Gorgias Ii dI searna c acestea (fiintarea i nefiintarea,

suprimarea lor reciproc4) sint momente care dispar ; repre-
zentarea inconstientil posed4 si ea acest adevgr, dar nu stie
nimic despre el... (40).

Momente evanescente" = fiintarea i nefiintarea.

Aceasta este o minunat a. definitie a dialecticii ! !

Gorgias : a) duce o polemith justh contra

realisrnului absolut, care, avind o reprezen-
Gorgias, tare, Ii inchipuie c posedl luerul insusi, pe
realismul cind in realitate nu poseda decit un ce rela-
absolut" tiv ; p) alunecg in idealismul thu al timpu-
(si Kant) rilor moderne: ccea cc este gindit este intot-
deauna subiectiv, deci nu e ceea ce este ;
prin gindire noi transformrtm ceea ce este in
ceva gindit ... (41).
(*i mai jos (p. 41 i.f .) Kant este
mentionat inert o dath.)

De adrurgat despre Gorgias*: el pune

problernele fundarnentale sub alternativa:
sau sau". Aceasta inth nu este o adevg-
dialectica rath dialecticA; ar fi necesar sit se dernonstreze
in obiectul en obiectul este intotdeauna in mod necesar
insusi intr-o anurnith determinare, iar nu in sine
si pentru sine. Obiectul se descompune numai
in asemenea determinri ; dar de aid nu
rezulth nimic care th fie contra naturii obiec-
tului insusi (39).

* Meat extras ei eel urmator, In legatura cu filozofia lui Gorgias, au font Mute
de V.I. Lenin eeva mai Wein eu prilejul conspectarii Iilozoliel lui Snerate yen y0111111111
de rga, pag. 229 231. Note' red,
 CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP. 229

Inca o cornpletare despre Gorgias:

Expunind conceptia lui, dupA care ceea ce
este nu poate fi exprimat, comunicat:
Worbirea prin care ar fi si se arate ceea ce
este nu este ceea ce este; ceea ce se comunic4 N.B.
nu ceea ce este, ci numai vorbirea (Sextus
Empiricus. Adversus Mathematicos". VH.
83-84), p. 41; Hegel scrie: Ceea ce este
comp.
nici nu e conceput ea fiintind, ei conceperea
Feuerbach'26
lui inseamnA transformarea lui in universal.
Acest ce nu poate fi exprimat absolut de loc ...
Fiecare cuvint (vorbire) Simturile arat5, realita-
generalizeath deja ; tea ; gindul si cuvintul
comp. Feuerbacht27. aratil generalul.

Cuvintele de incheiere a paragrafului despre sofisti:

Prin urmare, sofistii au avut ca object al cercetIrii lor si
dialectica, filozofia generalrt; ei an fost ginditori profunzi ...
(42).

FILOZOFIA LUI SOCRATE

Socrate personalitate istoricil, universala (42), cea mai
interesantA" (ib.) din filozofia antidt subiectivitatea gin-
dirii" (42) 1libertatea constiintei de sine" (44)1.
In aceasta const ambiguitatea dialecticii si a sof isticii ;
ceea ce este obiectiv dispare : este oare accidental subiec-
tivul sau este in sine (an ihm selbst"*) obiectivul si univer-
salul? (43)**.
Gindirea adevitrath cugeth, in asa fel, incit continutul ei
este in acelasi timp nu subiectiv, ci obiectiv (44), si la Socrate
si la Platon vedern nu numai subiectivitatc ( proclamarea
constiintei ca factor care decide este un element comun lui
lui Socrate si sofistilor), ci i obiectivitate.

aln el iusui.. Noba brad.

* In roauuseris, huediat dupl aoest alineat i separat de el prin data linii drepte,
a toot interoalat on extras deepre filozefia liii Gorgias, care Incelle ea euvintele: De adituoat
despre tlergiaso... (vezi volumul de fa(11, p. 228). Nela led.
 280 V. I. LENIN

Obiectivitatea are aici (la Socrate) sen-

sul universahtittii care este in sine si pentru
sine, iar nu pe acela al obiectivitittii exte-
I I rioare (45) id. 46: <mu obiectivitate
N.B.
I I exterioark ci universalitate spiritimM
*i douit rinduri mai jos:
Kant Idealul kantian este fellomen cc nu este
obiect iv in sine a ... (46).
Socrate spunea despre metoda sa c e
ingenios! Hebammenkumt* (p. 64) (mostenitit de la
mama sa) ((mania lui Socrate=moa)), care
ajutui gindurilor sit se nasciti.
Exemplul lui Hegel: oricine stie ce este
Werden = devenirea, dar ne inirtim daciti, reflectind
Nichtsein (reflektierend) asupra ei, gitsim citi in deve-
und Sein** nire avem si fiintarea si nefiintare, ceea ce
este o diferentt pur si simplu enormil (67).
Menon (Meno" Plats)1" ii compara pe
Socrate cu un peste-torpilit (Zitteraal), care
il face narkotisch"*** pe oricine-1 atinge
(69): i eu, spunea el, sint narcotizat si n u
p o t ritspunde****.
...<Ceea ce trebnie siti aib, pentru mine
valoare de adev4r, de dreptate este spirit din
spiritul men. Dar ceea ce spiritul scoate
astfel din sine insusi, ceea ce are astfel va-
loare pentru el trebuie si fie scos din el ca
tres bien universal, ca spirit care actioneazA, in cali-
dit !!***** tate de universal, iar mi din pasiunile, intere-
sele, poftele, capriciile, scopurile arbitrare,
inclinatiile lui etc. Este adevitrat c acestea
sint de asemenea ceva interior, <eidit in
noi de naturiti, dar ele ne sint proprii numai
in mod natural ... (74-75).
arta taw' tdui. Nola /rad.
** Devonire nefiint5. qi fjini. Nola lead.
ii nareotizeaza i. Nola lead.
*** To manuscris, imediat dup acest al ineat si eparat do el prin doutt lintidrepte ,
a lost iuterealat un extras dospre filozofia lui Gorjas, care tnoepo en euvintele : tnea o
completare despre Gorgies...s vezi volumul de tata, p. 229 . Nola red.
(carte bine zie !! Nola bad.
 CONSP. CART!! LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FII OZOI.." ''3 I

Idealismul inteligent este mai aproape de is-

nuil inteligent decit materialismul prost.
In loc de idealism inteligent: idealism dialectic;
in loc de materialism prost: materialism metafizic,
nedezvoltat, mort, gr s)lan, inert.

De studiat:
Plehanov a scris despre filozofie (despre dia-
lecticti), probabil, pinri la 1 000 de pagini N.B.
(Beltov + contra lui Bogdanov 4- contra kan-
tienilor Problemele fundamentale etc. etc.) 129.
Din ele, nil* despre Logica mare, despre
semni/icaia ei, despre ideile ei (adicti,
propriu-zis despre dialecticti ca stiintrt
f ilozof icti) ! !

Protagora: omul este mitsura tuturor lucru-

rilor". Socrate: omul, ca fiinti care gindete, 0 nuantli!
este mrisura tuturor lucrurilor" (75).
In Memorabile", Xenofon ni 1-a zugrtivit
pe Socrate mai bine, mai exact i mai fidel decit
Platon1" (p. 80-81).

SOCRATICII

Referindu-se la sofismele in legtiturri cii gritmada" i chelul",

Hegel revine asupra trecerii cantittitii in calitate, i invers:
dialectica (p. 139-140).
143-144: Aratil in mod amrimmtit cii limba
exprimil, in esentrt, numai ceeit co este N.B.
general ; dar ceea ce este gindit este in limbti existti
singularul, particularul. De aceea nu se numai
poate exprima in limbti ceea ce este generalul
gindit .
(Acesta"? Cuvintul cel mai general)
nlinia. Ma (rad.
232 V. I. LENIN

Cine este acesta? Sint eu. Toti oamenii slat eu. D a s

Sinnliche?* Acesta este generalul ete. etc.
Acesta"?? Fiecare este Acesta".

De ce nu poate fi numit singularul? Fiecare obiect de

Un anumit gen (burfa'oar6, de genul niasrt) se deosebeste
prin ceva de celelalte.

In general, faptul 0', in filozofare universalul este afirmat

ca valabil, asa incit numai el poate fi exprimat, in timp ce
acesta , la care ne gindim, nu poate fi de loc exprimat este
un gind, o constiinta la care inc4 n-a ajuns de loc cultura filo-
zofic6, a timpurilor noastre.
Hegel se referg, aici si la scepticismul epocii noastre" (143)
lal lui Kant?i si la cei care spun cil certitudinea senzorialrt
contine adeviir .
Fiinda das Sinnliche este ceva general (143).

N.B. Prin aceasta Hegel loveste in mice mate-

rialism, afarit de cel dialectic. N.B.
A da un nume? dar numele este ceva intimpilitor si nu
exprim'a Sache selbst" (cum srt exprime singularul?)
(144).
Hegel creclea", gindea in mod serios crt
materialismul ca filozofie este ceva imposibil,
Hegel intrucit filozofia este stiinta gindirii, a
Si generalului, iar generalul este gind. El repeta
materialis- aici greseala idealismului subiectiv, pe care
mul 1-a numit intotdeauna idealism film". Idea-
dialectic lismul obiectiv (si, mai milt Inert, idealismul
absolut), mergind in zig-zag (Wind tumbe),
s-a apropiat complet de materialism, iar in
parte chiar s-a transformat in el.
Sensibilul? Nub; frad.
{nstipi esenfa lucrulni. Nola trad.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 233

Cirenaicii'31 considerau ca adevgratg senzatia

senzatie nu ceea ce este in ea, nu con- in teoria
tinutul senzatiei, ci instisi senzatia ca cunoasterii
atare (151). a cirenaicilor...
Principiul fundamental al scolii cirenaicilor este, prin
urmare, senzatia, care trebuie sg fie criteriul adevgrului si al
binelui... (153).
Senzatia este singularul nedeterminat (154), iar dacg
include si gindire, atunci apare generalul si dispare pura
subiectivitate.

(Fenomenologii g la Mach & Co. in pro- N.B.*

blema generalului, a legii", a necesitgtii" cirenaicii si
etc. devin inevitabil idealisti.) Mach & Co.

Un alt cirenaic, Hegesias, a recunoscut tocmai aceastg

nepotrivire dintre senzatie i generalitate (155).

Se confundg senzatia ca principiu al teoriei cunoasterii

cu senzatia ca principiu etic. N.B. acest lucru. Dar Hegel
a desprins teoria cunoasterii.

FILOZOFIA LUI PLATON

Cu privire la planul lui Platon, potrivit

ctiruia statul urineazti sit, fie condus de
filozof P33:
Terenul istoriei este altul decit acela
al filozofiei... In istorie
...Trebuie sg stim ce este actiunea: acti- scopurile
unea este activitatea subiectului ca atare, particulare
indreptatg spre infgptuirea unor scopuri creeazg
particulare. Toate aceste scopuri nu sint ideea"
decit niste mijloace de realizare a ideii, (legea istoriei)
deoarece ea este puterea absolutg (193).
Comp. Ueberweg-Heinze, 38, p. 122 (edi)ia a 10-a), gi tot despre acestia in Theetet"
al mi Platon. Scepticismul i subiectivismul lor (al cirenaicilor).

17 Lenin Opera complete, vol. 29

234 V. I. LENIN

In legitturA cu doctrina lui Platon despre

idei:
puritatea" (= ...deoarece intuitia sensibilA nu ne aratit
lipsa de viatA?) nimic in forma', purk asa cum este el in sine
a conceptelor (Phaedo"34), p. 213 ; de aceea, spune el,
generale corpul estti_n_41ieitru suflet.
Semnificatia generalulai este contradictorie:
N.B. el este inert, este impur, incoinplet etc. etc.,
dialectica insii, este mimai o 1r eapra spre cunoas-
cunoa- terea coneretalui, fiinda noi nu cu-
sterii noastem niciodath, concretul in intregime. 0
N.B. sumil infinit de concepte generale, de legi

\\
etc. ne a concrel al in plenitudinea lui.

Miscarea cunoasterii spre obiect nu poate

fi efectualA decit dialectic: a da inapoi pen-
tru a nimeri mai bine reculer pour mieux
sauter (savoir?)*. Linii care se intilnesc si
N.B. se separk cercuri care se ating intro ek.
Knotenpunkt** = practica omului si a isto-
riei omenesti.
( Practica = criteriul coincidentei uneia 1
t dintre laturile infinite ale realului )

Aceste Knotenpunkte reprezintA o imitate a contra-

dictiilor, in care fiintarea si nefiintarea, ca momente
evanescente, coincid pentru moment in momentele
date ale misearii (= ale tehnicii, istoriei etc.).

Analizind dialectica lui Platon, Hegel

inceara, incg, o (lath, s'a, arate care e deosebirea
dialectia dintre dialectica subiectivk sofistick si
goaliV dialectica obiectivii:
la Hegel Total este unu spunem noi despre fie-
care lucru: acest lucru este unu, si tot astfel
a da Inapoi pentru a sari (a eunoatIte?) mai bine. Nola lrad.
. - Pune nodal. Nola trad.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 236

aratarn in el multiplicitatea, multe Iraqi si

calitati dar prin aceasta noi spunem:
acest lucru este unu intr-o privinta cu totul
alta decit aceea in care el este multiplu; N.B.
noi nu legtim intre ele aceste dna' ginduri.
In felul acesta, reprezentarea i vorbirea yin
si pleaca de la unul la celalalt. Acest du-te-
vino, care are loc in mod constient, este o dialectica
dialectiea goala, care nu uneste intre ei goala"
opusii si nu duce la unitate (232).
Platon in Sofistul"135:
Ceea ce este greu i adevarat este sa arati
ca. ceea ce este altul este si acelasi, iar ceea ce
este acelasi este un altul, si anume sub unul N.B.
si acelasi raport (233).
Dar trebuie s. ne darn seama eil, conceptul
nu este nici numai ceea ce este nernijlocit N.B.
in adevar, cu toate ea el este ceea ce este obiectivism
simplu, dar simplitatea lui este de natura
spirituath el este in esenta gindul reintors in
sine (nemijlocit este numai acest rosu etc.),
nici numai ceva care se reflecta pe sine
in sine, numai obiectul constiintei, ci el
exista si in sine, adicA este esenta obiectiva...
(245).

Conceptul nu este ceva nemijlocit (desi conceptul este un

lucru simplu", dar aceasta simplitate este spirituala", simpli-
tatea ideii); nemijlocita este numai senzatia de rosu" (acesta
este rosu") etc. Conceptul nu este numai un obiect al constiin-
tei", el este esenfa obiectiva (gegenstiindliches Wesen),
este ceva an sich, In sine".
...AceastA constiinta despre natura conceptului n-a fost
exprimata de Platon intr-un mod atit de precis ... (245).
Hegel se ocupA in mod amanuntit de fi-
lozofia naturii" a lui Platon, de mistiea arhi-
absurda a unor idei de felul acesta: esenta
lucrurilor sensibile o constituie triunghiurile

17*
 34 V. i. LENIN

(265) i alte asemenea baliverne mistice.

idealismul $i acest lucru este cit se poate de caracteri-
i mistica stic !Misticul, idealistul, spiritualistul Hegel
la Hegel (ca SI intreaga filozofie of icialg contemporank
(0 la Platon) idealistg i clericalg) prosravete i rumegg
misticismul i idealismul in istoria filo-
zofiei, ignorind i tratind cu dispret materia-
lismul. Comp. Hegel despre Democrit nil !!
Despre Platon, o multime de baliverne mistice.

Vorbind despre republica lui Platon i des-

pre pgrerea curentg cg aceasta ar fi o himerk
Hegel repetg ideea sa favoritg:
...Ceea ce este real este rational. insg
realul trebuie sg stim sg deosebim ceea ce este intr-a-
este devgr real ; hi viata de toate zilele totul este
rational'36 real, dar existg o deosebire intro lumea feno-
menelor Si realitate ... (274).

FILOZOFIA LUI ARISTOTEL

Pgrerea, destul de faspinditg, c filozofia lui Aristotel, spre

deosebire de idealismul lui Platon, este realism" (299) (id. p. 311,
empirism") este lipsitg de temei. ((Si aici Hegel dg, in multe
privinte, o interpretare vlit idealistg.))
N.B. Vorbind despre poIemica lui Aristotel cu teoria ideilor
a lui Platon, Hegel estompeazd trgsgturile ei
N.B. materialiste (comp. 3 2 2 3 2 3 etc.)137.
L-a luat gura pe dinainte; Proslgvirea lui
((numai Alexandra (a lui Alexandru Macedon, dis-
cg. trebuie cipolul lui Aristotel)..., din care face o zei-
inversat)) tate, nu este ceva surprinzgtor... dumnezeu
intocmai ! i omul nu sint, in genere, atit de strgini
unul de altul... (305).
Hegel Hegel vede idealismul lui Aristotel in
a ciuntit ideea lui despre dumnezeu (326). ((De-
complet eritica sigur, aceasta este idealism, dar un idea-
Mcuta lism mai obiectiv, mai indepdr tat i
 CONSP. CARTII LUI IIEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 237

mai general decit idealismul lui Platon, si de Aristotel

de aceea in filozofia naturii el este mai ideilor"
adeseori = cu materialismul.)) lui Platon
Critica flicutg, de Aristotel Cind un idealist
ideilor" lui Platon este o cri-critid bazele idealis-
tid a idealismului e a i- N.B. mului unui all idea-
dealism in general: list, cel care cistigh'
fiindd originea conceptelor, a este intotdeauna ma-
abstractiilor este identid cu terialismul. Comp.
aceea a legii", a necesitgtii" Aristotel versus Pla-
etc. Idealistul Hegel a ocolit ton etc. Hegel versus
cu lasitate faptul a Aristotel Kant etc.
(in critica fAcua de el ideilor
lui Platon) a subminat bazele
idealismului.

oLeucipp si Platon spun d miscarea este vesnid, dar ei nu

spun de ce* (Aristotel. Metalizwa", XII, 6 si 7), p. 328.
Aristotel invod intr-un mod oil se poate de
jalnic pe dumnezeu impotriva materialistului Leucipp si
a idealistului Platon. Aristotel d'a, dovad, aici de eclec-
tism. Dar Hegel aseunde slitbiciunea de dragul mis i i-
cii!

Adept al dialecticii, Hegel n-a Este dialecticA

putut sl inteleag5, trecerea dialeelicei nu numai trece-
d e 1 a materie /a miscare, d e 1 a rea de la mate-
materie la constiintA, indeosebi pe N.B. rie la constiin-
cea de-a doua. Marx a corectat rd, ci si cea de
greseala (sau slAbiciunea?) misti- la senzatie la
culu i . gindire etc.

Prin ce se deosebeste o trecere dialectid de una nedialec-

fiat? Prin salt. Prin caracterul ei contradictoriu. Prin intre-
ruperea gradualitAtiii. Prin unitatea (identitatea) fiintitrii
si nefiintrtrii.
238 V. I. LENIN

Urmktorul pasaj arath deosebit de limpede cum acopeth

Hegel sl'abiciunile idealismului lui Aristotel:
<Aristotel gindeste obiectele, si, intrucit sint ca ginduri,
ele sint in adevkul lor ; aceasta este o6crice* lor.
Asta nu inseam& c`a, prin aceasta obiectele naturii
ar fi ele insele ginditoare. Obiectele sint gindite
de mine in mod subiectiv ; in cazul acesta, gindul
meu este si conceptul lucruhii, iar acest concept
este substanta lucrului. In natuth, conceptul nu
exist& ca gind, in aceast form& liberk ci are came
naivi! si singe; dar carnea i singele posed& suflet, si
acest suflet este conceptul su. Aristotel intelege
ce sint lucrurile in sine si pentru sine ; si aceasta
este tocmai (Acta bor. Conceptul nu exist& pentru
sine insusi. El este limitat prin exterioritate. Defi-
nitia obisnuit a adevkului este aceasta: adefkul
este concordanta dintre reprezentare i obiect*.
Dar inthsi reprezentarea nu este decit o repre-
zentare oarecare, eu Ind nu sint de loc in concor-
dant& cu reprezentarea mea (cu continutul ei):
eu Imi reprezint casa, grinzile, dar eu insumi nu
sint asa ceva, sint altceva decit reprezentarea casei.
Numai in gindire exist& o adevkat& concordant&
intre obiectiv si subiectiv. Acesta sint eu (subliniat
de Hegel). Prin urmare, Aristotel se situeazA pe
punctul de vedere cel mai inalt ; nici nu putem dori
o cunoastere mai profundk> (332-333).

In naturV conceptele nu exist& in aceasth form& libeth"

(in aceea a gindirii si fanteziei omului ! !). In natuth",
conceptele au carne si singe". Perfect ! Dar asta-i chiar
materialism. Conceptele omului sint sufletul naturii
aceasta nu este decit traducerea, in limbajul misticii, a
faptului c& in conceptele omului se reflect& in mod original
(N.B.: in mod original i dia le c tic! !) natura.

'Nuts, subetauta. .iVota trad.

 GONSP. CAR.TH LUI HEGEL PRELtG. Dt ISTORIE A FILOZOF." 239

P. 318-337 numai despre rnetafizica lui Aristotel!!

Tot ce spune el in fond impotriva idealismului lui Platon
este camuflat!! Indeosebi este camuf1at4 problema
existentei I n afara ornului i a omenirii!!! = o pro-
b1em4 a materialismului!

II comp. Feuer-
Aristotel este empiric, dar un empiric care bach: a citi in
gindege (340). Elementul empiric, sesizat in inlantuirea ei
sinteza lui, este conceptul speodativ... (341). evanghelia
(Subliniat de Hegel). simturilor =
,0 a gindi'38

Concordanta conceptelor cu ,.sinteza", cu

suma, rezumatul empiriei, al senzatiilor, al
simturilor, este neindoielnicei pentru filozofii N.B.
de bode curentele. De unde vine aceast con-
cordant? De la dumnezeu (eu, ideea, gin-
direa etc. etc.) sau de la (din)natufg? Engels
are dreptate in felul cum pune el aceasta
prob1em5,138.

...Forma subiectivA constituie esenta f ilo-

zofiei kantiene ... (341). Kant

Cu privire la teleologia lui Aristotel:

...Natura isi are mijloacele in ea ins'ap, scopul" si
i aceste mijloace sint i scop. Acest scop in cauza, legea,
naturil este Ayoc*_ul ei,rationalul adevarat legatura,
(349). ratiunea
...Intelectul nu este numai gindirea cu
constiinta. Avem de-a face aici cu conceptul
intreg, adevarat, profund al naturii, al
vietii... (348).

logos. Not a! rad.

240 V. I. LENIN

Ratiunea (intelectul), gindirea, constiinta fdrei

naturii, MrA sA corespundA cu ea, este eroare. = mate-
rialism!

Ti-e i silA sA vezi cum il ridicA Hegel in slAvi pe Aristotel

pentru ale sale wahrhaft spekulative Begriffe"* (373,
despre suflet" si despre multe altele), expunind pe larg
absurditAtile lui vIdit idealiste (= mistice).
Sint voalate to a te ezitarile lui Aristotel intre idealism
si materialism!!!

In legAturA, cu pArerile lui Aristotel despre

suflet", Hegel scrie:
s-a dat de gol De fapt, orice universal este real ca parti-
cu realismul" cular, ca singular, ca existent pentru altuli
(375), cu alte cuvinte este sufletul.
AristoteL De anime**, II, 5:
Deosebirea* (dintre Empfinden i Erken-
nen***) constA in faptul cA ceea ce produce
senzatie Ii senzatia se aflA in afarA. Cauza acestui fapt
cunoastere constA in aceea cA, activitatea simtirii este indrep-
tatA spre singular, in timp ce cunoasterea, dim-
Aristotel se potrivA, este indreptatA spre universal, iar
apropie de-a acesta se aflA, intr-un anumit sens, in sufletul
binelea de insusi ca substantA. De aceea oricine poate gindi
materialism dacil vrea..., dar ca s simla nu depinde de el ;
pentru aceasta este necesar ca obiectul care
urmeazA a fi simtit sh. fie de fatA.
AuBen ist"**** se afl5, in afara
omului, independent de el iatii ce con-
stituie aici principalul. Acesta este mate-
rialism. Si Hegel incepe wegschwatzen*****

* eoneepte eu adevlirat speculative.. Nola brad.

** Despre nutlet*. Nola brad.
senzatie Nola brad.
"* *** I
este in afar..
euno10.ere.
Nola brad.
$1, lime In fleeireala lui. Nola brad.
 CONSP. GARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOkIE A FILOZOP. 241

tocmai aceasta baza, aceasta ternelie, aceasta

esenta a materialismului:
Acesta este punctul de vedere, cu totul just,
al senzatiei, scrie Hegel si explica c. o latura
pasiva" exista, fara indoiala, in senzatie, indi-
ferent daca ea exista subiectiv sau obiectiv,
si in ambele cazuri este prezent momentul pasivi-
tgtii... Aristotel, cu acest moment al pasivi- N.B.!!
tatii, nu famine in urrna fata de idealism;
senzatia este totdeauna pasiva printr-una dintre
laturile ei. Este idealist rau acela care isi inchi-
puie ca pasivitatea i spontaneitatea spiritului idealistul
rezida in imprejurarea ca determinarea data este prins
este interioara sau este exterioara, ca si cum in asupra
senzatie ar fi libertate ; senzatia este sfera a faptului!
limitarii!!... 377-378.
((Idealistul astupa spartura care duce spre
materialism. Nu, nu este gleichgaltig*
daca este in af aria' sau ina,untra. Tocmai
in aceasta consta fondul problemei ! In
afani" inseamna materialism. Tnauntru"
= idealism. Recurgind la termenul pasi-
vilate", trecind sub tacere pe cel folosit
de Aristotel ( in afard"), Hegel a inter- N.B.
pretat in alt mod pe acest I n afara.
Pasivitate inseamna tocmai: in afara!!
Hegel inlocuieste idealismul senzafiei cu idea-
lismul gindirii; dar tot cu idealism.))
...Idealismul subiectiv spune: nu exista
nici un fel de lucruri exterioare ; acestea sint
feluri de-a fi determinate ale eului nostru. In
ceea ce priveste senzatia, putem fi de acord
cu aceasta afirmatie. Eu sintjpasiv in simtire, N.B.
senzatia este subiectiva; in mine este fiintare, eschivare de
stare, mod determinat de a fi, iar nu libertate. la mate-
Daca senzatia se afla in afara mea sau in mine, ri a lism
nu are nici o importanta ; ea este ...
indiferent. No/a trad.
242 V. I. LENIN

Urrneath apoi vestita comparatie a sufletului cu ceara, care-I

face pe Hegel sh, se invirteasch intocmai ca diavolul inainte
de utrenie o i s vocifereze, nemultumit de neintelegerea la
care ea ea nastere adeseori" (378-379).
Aristotel spune (De anima", II, 12):
N.B. Senzatia este receptarea formelor
sufletul = simtite, fr materie ... intocmai cum
eegr ceara primeste in ea numai amprenta
sigiliului de aur, filth a primi aural N.B.
ci numai forma liii purh.
altfel" in Hegel scrie: ... in senzatie receptarn numai
forma, fara. materie. Este altceva cind actioniim
practith practic, cind mincam sau bern. In dorneniul
practic, in general, noi actionam ea indivizi
singulari i totodath ea indivizi singulari
eschivare intr-o fiintare concretit, fiind noi insine o astfel
lash de la de fiintare materiala data. si ne comportam fata
materialism de materie tot intr-un mod material. Numai
in masura in care sintem materiali putern sit ne
cornportam astfel ; problerna consth in faptul ct
existenta noastth materialh intr.& in actiune
(379).

((El se apropie foarte mult de materialism si apoi se eschi-

veaza.))
Cind vine vorba de ceara", Hegel se supath si ocaraste,
spunind c, acest exemplu oricine 11 pricepe" (380), ch multi
se opresc, in chip lipsit de finete, la aspectul grosolan al compa-
ratiei (379) etc.
In nici un caz sufletul nu trebuie sil fie o
ha-ha!! cearh pasivh, care Ali primeasch determinitrile
din afarh... (380).
... El (die Seele*) transforrnh forma corpului exterior in
propria sa forma ...

* Batletul. /slota trad.

 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEO. DE ISTORIE A rnozop... 243

Aristotel. De anima", 111, 2:

...Actiunea a ceea ce este perceput senzo-
rial si a senzatiei este una i aceeasi, si unid ;
dar fiintarea lor nu este una si aceeasi... Aristotel
(381).
Si Hegel cornentead:
...Este un corp care sulfa i un subiect Hegel cauth sg,
care aude ; fiintarea este de douVeluri... ascundr1 slni-
(382). ciunea idealis-
mului

Dar problema fiintirii in afara omului este liisath la o

parte H ! 0 eschivare sofistid de la materialism!

Vorbind despre gindire, despre ratiune (voik), Aristotel

spune (De anima", III, 4):
...Senzatia nu existA fibr corp, vok este
ind separabia de corp ... (385)... vo-6c este tabula
ca o carte in paginile ckeia in realitate nu este rasa
scris nimic; si Hegel se supkii din nou: <iun
alt exemplu fahnos (386), lui Aristotel i se
atribuie exact contrariul de ceea ce gindeste ha-hal
el etc. etc. ((si problema fiintbrii inde-
pendente de ratiune si de om este disi-
mulath!!)) numai a i numai pentru a dovedi ha-ha!
oh, prin urmare, Aristotel nu este realist se teme ! !
Aristotel:
De aceea cine nu simte nu cunoaste nimic si
nu intelege nimic ; daciti cunoaste (acc*II*) Aristotel si
ceva, este necesar s cunoasd acest ceva i ca m a teria-
reprezentare ; cki reprezenthrile sint ca niste lismul
senzatii, dar Mth materie ...
Problema dad intelectul gindeste obiec-
tele reale, atunci cind face abstractie de intreaga
materie, urmead eti fie examinath in mod spe-
cial ... (389) si Hegel sloaree din Aristotel
contemph. Nola Irad.
244 V. I. LENIN

concluzia ca ((vac* si volT6v ** sint unul i

acela0 lucru (390) etc. 0 rnostea de rastal-
miicire idealistii, de catre un idealist!! Denatu-
denaturarea rarea lui Aristotel pentru a face din el gin
lui Aristotel idealist al sec. XVIIIXIX!!

FILOZOFIA STOICILOR
Referitor la criteriul adevarului" la stoic P40 repre-
zentarea inteleasa'" (444 446) , Hegel spune c con0iinta
compara numai reprezentarea cu reprezentarea (n u Cu obiectul :
adevarul este concordanta dintre obiect i con0iinta" = ves-
tita definitie a adev'arului") i, prin urmare, totul constA in
logosul obiectiv, in rationalitatea lumii" (446).
Hegel <Gindirea nu aduce nimic altceva decit
impotriva forma universalitatii 0 a identitalii cu sine ;
stoicilor 0 a in felul acesta, orice poate s concorde cu
criteriului lor gindirea mea (449).
argumentele sint ceva arbitrar ; pentru
exista orice se pot gasi temeiuri bune... (469).
temeiuri" #Problema care argumente trebuie sa fie
pentru toate considerate drept bune depinde de scopul
fixat, de interese ... (ib.).

FILOZOFIA LIJI EPICUR

Vorbind despre Epicur (342-271 I.Hr.),
Hegel se situeaza, din capul locului
(inainte chiar de a-si expune conceptiile) pe
o pozitie de lupta contra materialismului si
declara:
Calomnii la Jotodata, se intelege (!!) de la sine (!!)
adresa mate- ca dad se considera drept adevar fiintarea
rialismului perceputa senzorial, prin aceasta se suprima,
De ce ?? in general, necesitatea conceptului, se f'ari-
miteaza totul, nernaiprezentind nici un inte-
ratiunea.
" Nola trad.
inteligibilnl prin ratiune. Nota trad.
 CONSP. CAkTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF. 245

res speculativ si, din contra., se afirma, o

conceptie vulgara, despre lucruri; i, in-
tr-adevik, in accst caz nu exista nici o depasire
a punctului de vedere reprezentat de bunul-
simt comun sau, mai exact, totul este coborit
la nivelul bunului-simt comun !! (473
474).

Calomnii la adresa materialismului!! Necesi-

tatea conceptului" nu se suprima," citusi de putin
prin teoria izvortc/ui cunoasterii si al concep- N.B.
tului I Neconcordanta cu bunul-simt" este o
nazbitie stupida a unui idealist.

Epicur a dat teoriei cunoasterii si a criteriului

adevkului denumirea de canonice . Expunind pe
scurt aceasta teorie, Hegel scrie:
Ea este atit de simplk inch nu poate fi nirnic mai
simplu, ea este abstracta, dar si extrem de banalk si
se aflk mai mult sau mai putin, la nivelul constiintei
obisnuite care incepe sa, reflecteze. Este vorba de
reprezentki psihologice obisnuite; cle sint absolut
juste. Din senzatii ne form'am reprezentari care sint
universale; datoria acestui fapt, ele devin persistente.
insesi reprezentkile sint controlate (bei der a60c,
Meinung**) cu ajutorul senzatiilor, pentru a vedea
daca, sint persistente, daca, se repeta. Toate acestea
sint, in general, juste, dar cu totul superficiale, avem
aici primul inceput, mecanica reprezentkii in ce
priveste primele perceptii... (483).

Primul inceput" este dat uithrii i denaturat de

catre idealism. Singur materialismul dialectic
a legat inceputul" cu continuarea O i cu sfirsitul.

In manuscris, cuvintul ocanonicii, este unit, print r-o sageata, cu ouvintul sea, de
la Inceputul alineatulni urmitor. Nola red.
parere . Nota !rad.
246 V. I. LENIN

N.B.: p. 481 despre sensul cuvintelor dug/

Epicur:
Fiecare object caprtth, datorith primei denu-
1 miri ce i s-a dat, evidenta, actualitatea i clari-
tatea sa (Epicur: Diogene Laertiu, X, 33).
Si Hegel: oDenumirea este ceva universal,
apartine gindirii, face ca ceea ce este multiplu
srt fie simplu (481).
Epicur : Cu privire la modul obiectiv, in genere, in
obiectele care prltrunde in noi ceea ce se af15, in afara
slut In afara noastril, despre raportarea noastrA insine la
noastrA obiectul datorith ciiruia se produc reprezenthrile,
Epicur a entis urnuitoarele consideratii meta-
fizice:
N.B. De la suprafata lucrurilor emanh un flux
Teoria neintrerupt, care este imperceptibil pentru sim-
cunoasterii turi; si este imperceptibil din cauza emanatiei
a lui contrare, fiindcrt luerul insusi rmIne mereu
Epicur... plin, iar ceea ce ii umple pAstreazil, in corpurile
solide, mult timp aceeasi ordine i pozitie a
atomilor. Miscarea acestor suprafete care se
desprind are loc cu o vitezA extrem de mare in
aer, deoarece nu este necesar ea ceea ce s-a
desprins s aih grosime. Senzatia nu contra-
zice o astfel de reprezentare, daca% ne indrept4rn
atentia (Zusehe) asupra modului cum isi
produc imaginile efectele lor ; ele produc un
aeord, o legraurrt de simpatie intre lumen exte-
rioaffi si noi. Prin urmare, trece eeva de la ele,
incit astfel in noi este dat ceva, ea exterior.
Si, datorith faptului c emanatia pritrunde In
noi, lurtm cunostinth de natura determinath a
unei senzatii; aceasth naturii determinath rezidA
in object si curge astfel in noi (p. 484-485,
Diogewe Laertin, X, 48-49).
Genialitatea presupunerilor lui Epicur (eu 300 de ani i.Hr.,
adieu en peste 2 000 de ani inainte de Hegel), de exemplu, in
leOturrt cu lumina si en viteza ei.
 CONSP. GARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 247

Hegel* a as runs (N.B.) par i simplu ceea ce e

principal: (N.B.) fiintarea lucrurilor n afara
constiintei omului si independent de ea,
toate acestea Hegel le ascande i spune
numai:
Acesta este un mod en total banal de
a-ti reprezenta simtirea (senzatia). Epicur
a ales pentru adevAr criteria! cel mai usor,
deseori intilnit i astrizi, intrucit acest adevilr
nu este perceput prin vAz, i anume: este
adev'arat dae4 nu e contrazis de ceea ce vedem, o mostril
auzim etc. aci, de fapt, nu pot fi viizute de denaturare
niste produse ale gindirii cum sint atomii, si calomniere
desprinderea suprafetelor etc. [se poate, de- a materialis-
sigur, vedea i auzi ceva deosebit]** ; dar mului de cltre
ceea ce este v6zut, pe de o parte, si ceea cc un idealist
este reprezentat i imaginat, pe de alta parte,
se acomodeala foarte bine unul 11110 altul.
Dad le litsn separate, ek nu se contrazic,
deoarece contradietia apare numai acolo
uncle exist un raport... (485-486).

Hegel a ocolit, teoria eunoasterii a lui Epieur si

s-a apucat s vorbeasd, despre altceva, de
care Epicur nu se ocupg aici si care este com-
patibil cu rnaterialismul!!
P. (486):
Dup5, Epicur, eroarea provine din intreruperea produsiti in
miseare (in misearea de la obiect la noi, la senzatie sau la
reprezentare?).
(iEste imposibil scrie Hegel si existe o alta (teorie
a cunoasterii) mai gracii (486).
* De aici manuscrisul liii V.I. Lenin continurL Intr-un non caiet, pe a earui coperta scrie:
iar Is. Inceputal prirnei pagini: eIstoria filozotiei de Hegel, conlinuare (vol. 2)
de la Epicur (vol. 14, Berlin, 1833, p. 485)s. Nola red.
** In conspectul lui V. I. Lenin, cuvintelc din paranteza patratii sint Verse.
Nola red.
248 V. I. LENIN

Total va pilrea dud tie dac5, va fi denaturat si

prildat.

Acest q i este DNA, Epicur, sufletul este an arisamblu

minunat !!!! de atomi grupati intr-o anumith" ordine.
Epicur Lucrul acesta 1-a spus si (!!!) Locke...
(341-270 Toate acestea sint vorbe goale... (488)
E. Hr.), Locke ((nu, acestea sint ipoteze geniale, care indica'
(1632-1704) stiintei, iar mi clericalismului, calea pe care
Diferentit = trebuie s-o urnieze)).
2 000 de ani
N.B. N.B. (489) id. (490):
dar Epicur atribuie atomilor o k r umm 1 i-
ekctronii? nigte" Bewegung", ceea ce e cit se
poate de arbitrar si plicticos" (489) la Epicur
((dar dumnezeu" la idealisti???)).
absurditate! Sau, bunitoar4, Epicur neagA, in gene-
minciunM ral, orice concept, precum si generalul ca
calomnie! esentg... (490), cu toate di, atomii lui
posed& ei insisi tocmai aceasth natmA de
N.B. a fi gind ...toat5, inconsecventa empirici-
lor ... (491).

Prin aceasta se ocolee esenta mate-

rialismului si a dialecticii materialiste.

La Epicur nu exist5.,... un scop final al

li pare rAu lumii, o intelepciune a creatorului. Nu exista
de dumnezeu!! nimic in afarg de evenimente, care sint deter-
canalie minate de o ciocnire exterioara (??), intim-
idealist5,!! pliitoare (??) a combinatiilor de atomi...
(491).
Si Hegel il oedriie pur si simplu pe
!! Epicur: Ideile lui despre diferitele aspecte
ale naturii sint, in sine, jalnice...
srac. Nota trad.
mIveare teurbIIInIes. Nota (rad.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOR1E A FILOZOF." 249

indat a. dup`a aceea vine polernica cu

Naturwissenschaft", care heute** ratio- si maniera"
neaz5 ca si Epicur, prin analogie", explicA" stiintelor
(492), de exemplu, lumina ca vibratii ale naturii !
eterului ... Acest fel de a vedea este cu si succesele
totul in maniera analogiilor lui Epicur ... lor !!
(493).
(Wtiinfele moderne ale naturii
versus*** Epicur contra (N.B.) lui Hegel.))
La Epicur, obiectul, principiul nu este Epicur
altceva decit principiul obisnuitelor stiinte si stiintele
ale naturii din zilele noastre... (495), este moderne
acelasi mod de a proceda care sra azi la baza ale naturii
stiintelor naturii ... (496).

Nu este justA decit indicatia in legAturA cu necunoas-

terea dialecticii, in general, si a dialecticii conceptelor.
Critica materialismului ins5, este slabL

In general, despre acest procedeu (al filo-

zofiei lui Epicur) se poate spune c. i el are !N.B.!
o latufa valoroas. Aristotel si ginditorii mai
vechi au pornit in mod aprioric, in filozofia
naturii, de la gindul universal si au dezvoltat
dintr-insul conceptul. Aceasta este o laturg, ;
cealalt5, latufa este necesitatea de a ridica expe- N.B.!!
N.B. I rienta la universalitate, de a g'asi legile ; asta
N.B. I inseamng c ceea ce decurge din ideea abstractil,
trebuie sa" coincia cu reprezentarea generala la
care s-au ridicat experienta i observatia. La
Aristotel, de exemplu, latura aprioricl este
excelentg, dar ea este insuficientg, deoarece Ii N.B.
lipseste latura leg5.turii, a conexiunii cu expe-
rienta, cu observatia. Aceasta ridicare a parti-
cularului la general constituie o descoperire
ltiinte1e naturiiv. Nola trad.
"' astazi. Nola grad.
In ea privepte. Nota !rad.

la
250 V. I. LENIN

a legilor, a fortelor naturii etc. Astfel, se poate

N.B. spune cti Epicur a descoperit stiintele empirice
ale naturii, psihologia empirieti. Scopurilor,
conceptelor intelectului, de care e vorba la
stoici, li se opine experienta, prezenta datii. sen-
sibilti. La ei avem intelect abstract si nitirginit,
ftirti adevtir in el si, prin urmare, lipsit de pre-
N.B. zenta i realitatea naturii; la Epicur, dimpotri-
vti, este prezentli natura: simtul naturii este mai
adevtirat decit ipotezele stoicilor (496-497).
OVEN AI('I CU.% FOARTE APROPIAT DE
N.B. MATERIALISMUL DIALECTIC.)
Insermititatea lui Epieur lupta contra
Hegel
despre punc-
Aberglanben* grecilor i roma-
tele pozitive
nilor si ale preotilor din vremea noastrti??
ale materia-
toate aceste fleacuri ; nu cumva mi-a ttiiat
calea o pisicti neagril i altele (dar bunul dum-
lismului
nezeu?).
*i din ea (din filozofia liii Epicur) s-au
N.B. desprins mai en seamti reprezenttirile care neagti
en destivirsire existenta suprasensibilului (498).
de ce au II Dar aceasta este just numai pentru lucru-
pretu it (cla- rile endlichen""... Se priibuseste superstitia,
sicii) idea- dar o data cu ea se prause0e si o interdepen-
lismul?? denta intemeiatu, in sine si lumea a ceea ce e de
naturil idealii (499). NOTA BENE acest lucru.
pentru
P. 4 9 9: Epicur despre sitflet: atornii mai
Hegel, su- fini (N.B.), miscarea kr mai rapidit (N.B.),
fletul" este legiltura (N.B.) lor etc. etc. cu corpul
de as e- (Diogene Laertiu, X, 66; 63-64)
foarte naiv si bine ! insti Hegel se suptirti,
menea o octirtiste: flectirealti , vorbe goale , astea
prejudecatti
nu sint cugettiri (500).
Zeii sint, in genere, dupti, Epicur, das Allgemeine"*" (506);
in parte, ei constau in nurnar", sint ea numtirul, adica sint o
abstractie fata de sensibil...
*auperalifiitor.
sliniter. Nola trad.
Nola brad.
* runiversalul Nota traa.
 251

(-0
11 '6--IS7 Af ;
/7,, ,ecl .r
ifrx.,"ovi.W.
,n,"-g,-ri "9-7- /e-; t :;,-...
4v.
j/4e):.!
/44.11-1r,; ;",=--..-A, 1,7,..14.714. f 1
. "I

,e,19.}, zeleW : e , . - , r 1 "a 1 a ... / /./.., PC .c.,:4

tkilit 4e-.Y iZe
,g..:.-41,--,
or
",....,,e,"_;,4_,.,
...
i ,,, 77.,.. ,=4,0,-,.-7f.-, A-4,4,/zA-,/4 .r -C...--Z.c.-0, /2"
fraorZi. if, ee," f.-52-e-, Pei,
, Zrzi ;ea..,
44 1111/6?,,Aike ,,...4.(.. , ZA..1-9...1,m,
4
,..., dc,-.4,,A.."97,-- 1. 't ,
\ I.

Z.. 4A.,1-t-...V ,:. -,

.4...4
to ,./..,,.::,- 47 4.;-..y.,..4v(.1.,..,, ,z., x,g,- 4., 2.,,,,
..,,f)....,,
gf fri-4 7.ZeKi_.
l/t0 e?" ' 4 ". "1"-"-,"</- `..'--4/`
-7A
, f ,-::-.0.4 'z
.,., /__I
.' ----.. 4' 4-tr
4Sir ; P47/ 547".7 l''27
Cq 7,'''41:' _c L.77-K4 7,;..., '../g.-9C-14-0
01
g 1,9

------
, /0..',0"4.7.
14 4,4- 7-17 .1-.'--
1 4-.
//"(

1)-
,(..... 'W.
-7-,0-7e, ..,
7/
iecz .,,, -..11&,/, {ii,
4-c.c../ 24,7 ,,,-,9c-,,,,,,_fio
,e.,?&,
. . _...____...e, .4. ,h% 11:;erge-S6
3 s,26p,z. /1"egWa i4 9p e_ite
fr1'.
-"0"--4'7-..a. ..4-t=4--- .4",:z1,-.),.., > ./7-, ,,,._.,:5, ,en ,,<,,e
of t r ,4-44e.... e_:11..4tIO.E.ff,q;ept) -,),. &-za,e-. 4 eri., 4.t*

74"11:4'1
/,. ,/
Paginii din mannseri.ul lui V. T. Lenin
Couspectul dicta lui Hegel oPrelegeri de ktorie a filozofieii 1915.
Micsora l

18*
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP. 263

clii parte, ei (zeii) sint forma omeneasea N.B.

desavirsita, care ia nastere, datorita asema- zeii = fornfa
narii imaginilor, din contopirea continua a omeneasca
imaginilor asemanatoare in una i aceeasi desavirsit,
(507). comp.
Feuer-
bach141
FILOZOFIA SCEPTICILOR

Vorbind despre scepticism, Hegel ne atrage

atentia c invincibilitatea" (Unbezwinglich- N.B.
keit) lui e doar aparenta (538):
De fapt, chid cineva vrea cu orice pret
sa fie sceptic, nu poate fi convins sau silit
sa adopte o filozofie pozitiva, tot asa cum nu Bien dit !!*
poate fi facut s stea in picioare un om
complet paralizat.
4in privinta lub> (den denkenden Skeptizismus**), filozo-
fia pozitiva poate fi constienta de faptul ca ea contine in sine
momentul negativ al scepticismului, iar acesta nu-i este opus
ei, nu se afla in afara ei, ci este unul dintre momentele ei ;
totodata ea cuprinde in sine momentul negativ in adevarul lui,
asa cum nu-1 are scepticismul (539).
(Raportul dintre filozofie i scepticism:)
Filozofia este dialectica, iar aceasta' dia-
lectica este schimbare; ideea, ca idee abstrac-
ta, este inertul, este ceea ce este, dar ea este
adevarata numai in masura in care se sesi-
zeaza pe sine ca vie; aceasta inseamna a ea
este dialectica in sine pentru au suprima
repausul si inertia. Astfel, ideea filozofica
este dialectica in sine si nu din intimplare; N.B.
scepticismul, dimpotriva, face uz de dialec- dialectica
tica sa in mod intimplator, aplicind-o la scepticismului
cutare sau cutare material, sau la cutare este ceva
continut de care tocmai se loveste, el arata intimplator"
ca acestea sint negative in sine ...
Bine zisll Nola grad.
es a soeptioismului gInditor. Nola trod.
264 V. I. LENIN

Trebuie facutg distinctie Intre sceptieismul

vechi (antic) i cel nou (aici este mentionat
doar numele lui Schulze din Gottingen)
(540).
Ataraxia (seningtatea?) ca ideal al scepti-
cilor :
Aflindu-se, odatg, pe o corabie in timpul
unei furtuni, Pyrrhon a ariltat tovargsilor
o anecdotg sgi de cgliitorie, care isi pierduserg curajul,
destul de un pore care rgrngsese complet indiferent,
bung despre continuind sg. mgnince 1initit, i le-a spus:
sceptici iatg, intr-o asemenea stare de ataraxie trebuie
sg trgiasca inteIeptuI (Diogene Laertiu,
IX, 68), P. 551-552.
N.B. <4Scepticismul nu este indoialg. indoiala
scepticismul nu este tocmai contrariul linistii, care este rezul-
este indoiaM, tatul scepticismului (552).
<<Dimpotrivg, scepticismul este indi-
ferent atit fall de una cit i fatg de cealaltil ...
(553).
Schulze-Aenesidemus prezintg drept scepti-
cism afirmatia cg. tot ceea ce este de naturg
sensibilg, este adevgr (557), dar scepticii
nu au spus asa ceva: trebuie sich danach
richten*, sg ne conducem dupg ceea ce este
de naturg sensibilg, dar nu acesta este adevg-
rul. Noul scepticism n u se indoieste de reali-
N.B. tatea lucrurilor. Vechiul scepticism se Indo-
ieste de realitatea lucrurilor.
Totul se ggseste Tropii (intorsilturile, argurnentele etc.)
la Sextus Em- scepticilor142:
pirieus (secolul al
II-lea d.Hr.)
a. Diferenta intre organeIe animalelor (558).
Senzatii diferite: celui ce suferg de icter
(dern Gelbsiichtigen) albul i se pare
galben etc.
o ne punem de acord cu el. Aola trod.
 tONSR. GARTH LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 255

b. Diferentil intre oameni. Idiosincrasia"

(559).
Pe eine si crezi? Majoritatea? Ar fi
stupid: nu-i poti intreba pe toti (560).
Diferentii intre filozofii: referire ab-
surdh' , se revolth Hegel: ...astfel de N.B.
oameni vuid orice intr-o filozofie, dar nu
observA, tocmai filozofia... Oricit de
diferite ar fi intre ele sistemele filozo-
lice, deosebirile dintre ele nu sint atit
de mari ea aceea dintre alb si dulce,
dintre verde si aspru; ele se potrivesc
una cu alta prin aceea ca toate sint N.B.
sisterne filozofice, i tocmai acest lucru
scapa din vedere (561).
...Toti tropii sint indreptati impotriva N.B.
lui este" : dar adevarul nici nu e acest sec
este": el e, in fond, un proces ... (562).
c. Diferenta in ce priveste structura apara-
telor senzoriale: diferitele organe ale
simturilor percep in mod diferit (pe o
suprafatil, pietata ceva poate siti para
erhaben* ochiiiliii, dar nu si pipai-
tului).
d. Diferenta de imprejuritri in care se afla
subiectul (pasiune, liniste etc.).
e. Diferenta de distante etc.

Pamintul in jurul Soarelui sau

viceversa etc.

f. Amestec (mirosurile In zilele cu soare

puternie sau fara soare etc.).
g. Compozitia corpurilor (sticla pisath nu
este stravezie etc.).
h. Relativitatea lucrurilor".
In relief. Nola trod.
2 56 V. 1. LENIN

i. Frecventa, raritatea fenomenelor etc.;

obisnuinta.
k. Obiceiurile, legile etc.; diversitatea lor...
1(10) Acestia sint too tropii v e c 11 id i Hegel spune: toate
acestea sint lucruri empirice" refuz de a trece la concept ...
(566). Este trivial", insA...
Insk de fapt, ele sint foarte nimerite contra dogmatismului
bunului-simt comun... (567).
Cei cinci tropi noi (care, ni se spune, sint cu mult superiori,
contin dialectica i se refea la concepte) tot dufd Sextus.
a. Deosebirea de peireri... a filozolilor...
b. Progresul infinit (un lucru depinde de altul .a.m.d.
la infinit).
c. Relativitatea (premiselor).
d. Ipoteza. Dogmaticii emit ipoteze care sint lipsite de
temei.
e. Reciprocitatea. Cercul (vicios)...
Acesti tropi ai scepticilor se relerii, de fapt, la
ceea ce se numete filozofie dogmatich. (prin ingsi
N.B. natura ei, filozofia dogmaticA este nevoita sti se zbata
in cuprinsul formelor acestor tropi); ea e numit5, dog-
maticA nu pentru c5, are un continut pozitiv, ci pentru
cA ceva determinat este afirmat ca absolut (575)

N.B.
Hegel impotriva absolutului!
Iath unde este germenul de materialism dialectic.
Pentru criticism, care in general nu cu-
noaste nimic in sine, nimic (sic !! nu: nichts)*
absolut, orice cunostinta, despre fiintare
criticismul" in sine ca atare este dogmatism; or,
este cel mai tocmai el este cel mai rilu dogmatism, deoa-
rhu dogma- rece afirma c eul, unitatea constiintei de
tism" sine, opus fiinrii, existh in sine si pentru
sine, si in exterior, tot asa, exista fiintarea
in sino ca atare, inch acestea nu se pot
intilni absolut de loc una cu alta (576).
* Nota lui Lenin pusti fn paranteze a feet provocatd do o grepalri do tipar din textul
german: tnaintea euvintului .abeeinte era negatia nicht (nu) In loc de nichte (nimio). Nola
red.
 CONSP. CARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOIUE A FILOZOF. 251

I Bien 1
Acesti tropi lovesc in filozofia dogmaticA,
I dit!! ! I
areia ii este proprie aceastsa manieffi de a
formula un principiu unic, intr-o propo-
zitie determinatA, ca ceva determinat. tin
d ialectica = astfel de principiu este intotdeauna condi-
distrugere tionat, si de aceea el contine dialectick dis-
de sine insgsi " trugerea lui insusi (577). Acesti tropi
constituie o minunatii, armA impotriva filo-
zofiei intelectului (ib.).
De exemplu, Sextus descopera" dialectica
conceptului punci (der Punkt). Punctul nu
are dimensiuni? Prin urmare, este in afara
spatiului!! El este limita spatiului in spatiu,
N.B. 1 negare a spatiului si in acelasi timp face
I parte din spatiu; el este, prin aceasta, si
un ce dialectic in sine (579).
Acesti tropi... n-au nici o putere in fata
N.B. ideilor speculative, pentru d; acestea cuprind
in ele insele momentul dialectic si suprimarea
finitului (580).
Sfirsitul volumului al XIV-lea (p. 586).
258 V. I. LENIN

VOLUMUL AL XV-LEA. AL TREILEA VOLUM

DIN ISTORIA FILOZOFIEI
(SFIRSITtil FILOZOFIEI GRECESTI, FILOZOFIA MEDIEVALii
SI MODERNA P1NA LA SCHELLING, P. 1-692)
(BERLIN, 1936)

NEOPLATONICIENIP43
toarcere lit dumnezen"... (5)*, constiinta de sine este
esenta absolutil"..., spiritul universal"... (7), religia cres-
tiniV... (8). Si o lunga peltea despre dumnezeu...
(8-18).

Dar acest idealism filozofic, care duce deschis si serios"

la dumnezeu, este mai cinstit decit agnosticismul contem-
poran, en ipocrizia si lasitatea lui.

A. Filon (cam pe vremea naterii lui Hristos),

invAtat evreu, mistic, In Moise il des-
coper6 pe Platon (19) etc. Cunoasterea
Ideile lui dunmezeu" (21) este lucrul principal
(lui Platon) etc. Dumnezeu este X6yoc**, suma tutu-
si bunul ror ideilor", fiintarea pull" (22) (dupa
dumnezeu Platon"). (22). ...Ideile sint ingerii"
(solii lui dumnezeu)... (24). Lumea sen-
sibil Ins, intocmai ca la Platon"
= wiz Ov*** = nefiintarea (25).
B . Cabala144 , gnosticiP45 idem...
C . Filozolia alexandrinci (= eclectism)
(= platonicieni, pitagoricieni, aristo-
telici) (33, 35).
* Hegel. Werke, Bd. XV, Berlin, 1836. Nola red.
** logos. Nola grad.
*** ceee ce nu eiist.. Nola (rad.
 CONSP. CARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF. 269

Eclecticii, care sint niste inculti sau niste

sireti (die klugen Leute*), iau din fiecare
sistem ceea ce este bun, dar...
adunl orice lucru bun, numai c le despre
lipseste consecventa gindirii si, o data cu ea,
gindirea insIi. eclectici...
L-au dezvoltat pe Platon...
(iUniversalul lui Platon, care se af16 in Ideile lui
gindire, capATA de aceea sensul ca". el este, ca Platon i bu-
atare, insi esenta absoluta* (33)". nul durnnezeu
HEGEL DESPRE DIALOGURILE LUI PLATON146

13-
(230)*** Sofistul
(238) Philebus
(240) Parmenide
(Timeu) (248)

* oamenii prudenti. Nota trod.

Aici se termini Insemnirile din caiet; urmeazi file albe. Nota red.
*** Hegel. Werke, Bd. XIV, Berlin, 1833. Nola red.
 261

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

<PRELEGERI DE FILOZOFIE A ISTORIEb147

Soria in 1915
Publkal petal% prima oaril In 1930, Ss tipdrefie dupd matuscris
in 4Culegeri din Lenin , vol. X II
 263

HEGEL. OPERE, VOL. IX (BERLIN, 1837)

PRELEGERI DE FILOZOFIE A I STORIEP48
(EDITATA DE E. GANS)

Materiale: note duph prelegerile din anii 1822-1831.

Manuscrisul lui Hegel pina la p. 7 3 etc.
P. 5* ... Cuvinthrile... sint actiuni care au
loc intre oameni ... (prin urmare, aceste
cuvinthri nu sint palavelgeli).
7 francezii si englezii sint mai culti
(se aflh mai sus... pe scara culturii
nationale), in timp ce noi, germanii, spiritual
ne tinem de discutii asupra felului cum si inteligent !
trebuie scrish istoria in loc s-o scriem
intr-a devhr.
9 istoria ne invath eh popoarele si guver-
nele lor n-au invhtat nimic din istorie: foarte
fieeare epoch este pr ea indivi- inteligent !
d u a 1 et pentru asa ceva":
Dar experienta si istoria ne invath ch
popoarele si guvernele n-au invhtat
niciodath nimic din istorie si n-au ac- N.B.
tionat conform invhtilmintelor pe care
le-ar fi putut scoate din ea. Fiechrei
epoci ii sint proprii imprejurgri atit de N.B.
specifice si ea reprezinth o situatie atit
de individualh, Wit numai pornind de
la aceastrt situatie si bazindu-ne pe ea N.B.
trebuie si putem sh facem aprecieri
asupra epocii.
" Hegel. Werke, Bd. IX, Berlin, 1837. Nota red.
264 V. I. LENIN

p. 12 ratiunea guverneazg, lumea"... I

I 20: substanta materiei este greutatea.

slab 1
spiritului este libertatea.
22. Istoria universalg este progresul in con-
stiinta liberth4ii, progres pe care trebuie s5,-1
cunoastem in necesitatea lui".
24 (apropiere de materialismul istoric). Ce-i
min'a pe oameni? Inainte de toate Selbst-
sucht"*; motivele de dragoste etc. sint mai
rare si cercul lor este mai ingust. Ce rezulth
Ina din aceasM impletire de pasiuni etc.,
de necesit4i etc.?
28 Nimic niaret nu se infAptuieste pe lmne
fgrA pasiune"... pasiunea este latura subiec-
tivg, <isi in aceasth mh'surg latura formal4' a
energiei...
28 i. f. Istoria nu incepe cu un scop con-
stient... Important este ceea ce,
29 incon.,stient pentru oameni, apare ca
rezultat al actiunilor lor...
N.B.129 ...In acest sen s, ratiunea guverneazg, lumea".
30 ... In istorie, din actiunile oamenilor rezulta
osi altceva in afar5, de ceea ce ei caut5, si
30 reusesc s obtin5, in afarii, de ceea ce ei stiu
vor nemijlocit.
30 ...Ei (die Menschen") isi fac interesele
N.B. kr, dar prin aceasta se realizeaz i ceva
(comp. mai indepartat, care, desi este cuprins
Engels 149) in'auntrul acestui interes, nu se afra, in
constiinta si in intentiile lor.
32 ... o0ameni mari in istorie sint aceia ale
oamenii earor scopuri personale, particulare cuprind
marr in ele elementul substantial care este vointa
spiritului universal...
36 religiozitatea i virtutea unui pitstor, a
unui Wan etc. (exemple!! N.B.) sint foarte
iegoismuls. Nola trod.
oamenii. Nola trod.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE FILOZOF. A ISTORIEI 265

respectabile, inst... dreptul spiritului uni-

versal se situeaza deasupra tuturor dreptu-
rilor particulare ...

Crsim aici, la Hegel, nu putine absurditati idealiste,

extrem de banale, despre bunul dumnezeu, despre religie
si moralitate in general.
97: o abolire treptath a sclaviei este mai Mina' decit una
bruscV...

50. Constitutia unui stat impreuna cu religia

lui..., cu filozofia, ideile, cultura lui, cu
fortele exterioare" (climatul, vecinii...),
formeath o singuth substanth, un singur
spirit"...
51. In natuth, miscarea este numai circu-
lath (!!); In istorie se creeath ceva nou...
62. Lirnba este mai bogata cind popoarele se
afla intr-o stare primitivk nedezvoltath;
ea saraceste o data cu eivilizatia i cu for-
marea gramaticii.
67: Istoria universall se misca pe un teren
mai inalt decit acela pe care fsi are morala
adevaratul ei locas (Statte)"...
73: Un remarcabil tablou al istoriei: suma
pasiunilor, actiunilor etc. individuale ( pre-
tutindeni este vorba de lucruri care ne foarte
privesc pe noi si de aceea pretutindeni bine
vezi stirneste interesul nostru pentru sau con-
mai tra) cind rnasa interesului general, cind Sehr
j os noianul de forte m'runte" (o ne- wichtig !*
sfirsita incordare de forte mici, care din ceea vezi, mai jos,
ce pare neinsemnat fac sa se nasca ceva acest pasaj
grand ios mai com-
Rezultatul? Rezultatul este oboseala". p 1 e t**
* Foarte important! Nola /rad.
deeste cuvinte au lost !wise au oreion albastru i, pe eft se pare, mai Unlit. Mai
jos V.I. Lenin introduce un extras: siegel despre istoria universalk. (vezi volurnul de fate,
p. 270). Kola red.

19 Lenin Opere complete, vol. 29

266 V. I. LENIN

P. 74 stiqitul introducerii.
P. 75 tBaza geograficii a istoriei uni-
versale (titlu caracteristic): (75-101).
N.B.
75 Sub cerul blind al Ioniei" a putut
comp. Pie- mai uor s5, se nasea Homer, dar nu
hanov159
numai aceasta e cauza. Nu sub sta-
punrea turceascV etc.
82 Imigratia in America inlAtura", nemul-
tumirea" i garanteaz1 existenta mai
departe a actualei orinduiri sociale ...
(iar aceastI Zustand* este bog'atie i
sgrilcie 8 1)...
82. In Europa nu exist5, un asemenea reflux:
dac5. ar fi existat fug Odurile Germa-
niei, nu s-ar fi proclus revolutia francezA.
102: 3 forme ale istoriei universale: 1) despo-
tismul, 2) democratia i aristocratia,
3) monarhia.
ImpArtire: lumea orientalA gread
romana lumea germanicA. Frazeolo-
gie goa% despre moralitate etc. etc.
China. Capitolul I (113-139). Descrierea
caracterului chinez, a institutiilor etc.
etc. Nil, nil, nil!"
India ping /a 176 PIn. la...
Persia (i Egiptul) pina la 231. De ce s-a pabu-
it regatul (imperiul) persan, iar China i
India nu? Dauer*** nu inseamn5, numai-
decit vortreffliches****. Muntii ne-
pieritori nu sint superiori trandafirului
care se ofilete repede, cu viata lui efeme-
rA (229). Persia s-a prilbuit, fiinda
aici a fnceput tcontemplatia spiritualg
(230), In timp ce grecii s-au dovedit a
fi superiori, datorith, tunui principiu
mai inalt de organizare, de dibertate
contientA de sine s (231).
'
"*
orinduire. Nola trad.
Ninde, nimin, nimbi
exietenti thdelungati.
euperioritate.
Mtn trad.
Nota brad.
.Nola brad.
 CONSP. CART II LW HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FROZOF." 267

232: Lumea greacg... principiul indivi- istoria univer-

dualiatii pure" perioadele dezvol- sal& ca un
aril, infloririi si declinului ei, icon- intreg si dile-
/lictul cu organul de mai tirziu al istoriei ritele popoare
universale (233) Roma cu substanta" ca organe"
ei (ib.). ale ei
234: Conditiile geograf ice ale Greciei: varie-
tatea naturii ei (spre deosebire de mono-
tonia Orientului).
2 4 2 Coloniile din Grecia. Acumularea
de boggtii, care are intotdeauna" drept Boggtie
corolar nevoia si Alicia... si sgfacie
246. Elementul natural, care este explicat
de cgtre oameni; ceea ce are el lguntric, Hegel si
esential, este inceputul divinului in Feuerbach 151
gencre (cu privire la mitologia greacg).
2 5 /: Omul cu nevoile lui are relatii de
ordin practic cu natura exterioarg; satis-
Mcindu-si nevoile cu ajutorul naturii, el rudimente
o biruie, actionind totodatg in chip nemij- de materialism
locit. Intr-adevr, obiectele naturii sint istoric la
puternice si opun rezistentg in tot felul. Hegel
Pentru a le supune, omul interpune alte
obiecte ale naturii, indreaptg astfel
natura impotriva ei insilsi si, in acest
scop, inventeazg unelte. Aceste inventii
omenesti apartin spiritului si trebuie sg Hegel
pretuim mai mult o astfel de unealtg i
decit un object al naturii... Onoarea Marx
inventiilor omenesti destinate &A su-
pung natura este atribuith zeilor (la
greci).
264: In Grecia, democratia era legal& de
intinderea redusg a statelor. Cuvintul,
cuvintul inflgcgrat, ii unea pe cetgteni,
crea Erwarmuvg* . De aceea" in revolutia
francezg n-a existat o constitutie repu- ??
blicang.
ardoare. Nola trad.

19*
268 V. I. LENIN

322-323. El (Cezar) a inlOturat contra-

dictia interna (ffilaturind republica,
Hegel
care nu mai era decit o umbrA") qi a
si contradic- provocat una nouO. Caci dominatia asu-
tine" in pra lumii se intindea pe atunci nurnai
istorie
pina' la virfurile Alpilor, iar Cezar a
deschis un nou cimp de actiune ; el a
creat arena care avea sti devira de atunci
centrul istoriei mondiale.
i apoi cu privire la asasinarea lui
Cezar:
categoriile ...in general, o loviturh, de stat este, ca
posibilului si s`a zicem asa, sanctionath in opinia oame-
Intimplgtoru- nilor daca se repeta (Napoleon, Bour-
lui versus* rea- bonii)... Datorita repetarii, ceea ce la
litate si confir- inceput *ea numai intimplator si posi-
mare in istorie bil devine ceva real si confirmat (323).
Crestinismul" (328-346). Platitudine,
pMOviageala idealisfa-clericaM, despre
niaretia crestinismului (cu citate din
evanghelie ! I). Execrabil, infect !
420-421: De ce reforma s-a mhrginit doar la
citeva natiuni? Printre altele, natiunile
slave erau agricole" (421), si asta atrage
dupa sine raporturi Intre stOpini si
iobagi", o mai mica' BetriebsarnkeiV**
etc. Dar natiunile romanice de ce?
caracterul lor (Grundcharakter***, 421
i.f .).
4 2 9: ... Libertatea polonezh, de asemenea,
nu era altceva decit libertatea baronilor
N.B.
fao de monarh... Astfel poporul avea
raporturile
aceleasi interese fath de baroni ca si
de clash regii... Cind se vorbeste de libertate,
trebuie sa fim intotdeauna atenti dacO
nu cumva este vorba, propriu-zis, de
interese particulare (430).
* Mid de. Nola tract.
se estrguintie. Mkt trod.
** oaraetenil fundamental. Nola Oa.
 CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 269

439: Despre revolutia franceza,' ... De ce fran-

cezii au trecut numaidecit de la teorie
la practica' , iar germanii nu? La ger-
!!
mani Reforma a indreptat deja totul,
a intaturat nedreptatea de nedescris etc.
441: Pentru prima oar5, (in revolutia francez6)
omul a ajuns la concluzia c5, omul sfa,
pe cap, adicg se sprijin)", pe idee, i
construie0e realitatea in conformitate cu
ideea... A fost... mi minunat fasgrit
de soare ...
Examinind, mai departe, mersul revo-
lutiei in Franta" (441), Hegel subliniaz5,
libertatea in general libertatea pro-
prieicifii, a industriei (ib.).
...Promulgarea legilor? Vointa tuturor...
Cei putini trebuie s'a, fie reprezentanfiti ce-
comp. Marx
i Engels 152
lor multi, dar adesea ei nu sint alteeva
decit asupritorii lor ... (442) Tot ma,
puterea Inajoritatii asupra minorithtii ?
este o mare inconsecventA (ib.).
444: ... Prin continutul sat, acest eveni-
ment (revolutia francez4) are o impor-
tant5, istorid universaM...
Liberalismul" (444), institutiile libe-
rale" (443) s-au faspindit in Europa.
4 4 6: Istoria universaM nu este altceva
decit dezvoltarea conceptului de liber-
tate ...
in general, filozofia istoriei oferl foarte, / N .B.:
foarte putin ceea ce e i de inteles, ' Mai important),"
fiindcg, tocmai in acest domeniu, in aceasth, decit toate este
tiintil, Marx si Engels au Mcut cei mai Einleitung*, in
mari pai inainte. Aici s-a invechit Hegel care modal de a
cel mai mult i a devenit o antichitate. pane problema
contine lucruri
(Vezi pagina urm6,toare.)** \ minunate.
* Introduoerea. Nota trod.
* In manusoris, la pagina urrnittoare Incepe extrasul ollegel despre istoria universala o.
Nola red.
270 V. I. LENIN

IIEGEL DESPRE ISTORIA UNIVERSALA

In fine, dach" examinfim acum istoria universa% din punctul
de vedere al categoriei din care trebuie examinatA, apare in
fata noastrfi, nesfiritul tablou al vietii omenesti, al activiatii
oamenilor in cele mai variate conditii, cu o multime de scopuri
diverse i cu evenimente i destine care nu se aseamnil uncle
cu altele. In toate aceste evenimente i intimplfiri vedem ci apar
pe primul plan fapte i nkzuinte omenesti; peste tot intilnim
lucruri care ne privesc pe noi i care de aceea trezesc interesul
nostril pentru ele sau inipotriva bor. Uneori ne atrage frunm-
setea, libertatea sau bogititia; alteori energia sau chiar viciul
Oie s ni se impunii. Adeseori vedem cum se rniva inainte,
greoi, masa imensI a unui interes general, dar i mai des ob-
serffim o infinit incordare de forte mici, care din ceea ce pare
neinsenmat fac WA se nasc6 ceva grandios; peste tot o privelkte
pestrifa, iar cind ceva dispare altceva Ii ia locul.
Dar primul rezultat al unei asemenea examinfiri, oricit ar fi
ea de atagatoare, este oboseala care apare dup5 ce a trecut
privelktea variatA a tablourilor din lanterna magi* i, cu
toate c recunoa0em fiedirei reprezentri in parte valoarea ei,
totusi se trezqte in noi intrebarea: care este oare telul final al
tuturor acestor evenimente singulare? Se epuizeaz a. fiecare in
scopul gm particular sau, din contra, trebuie sfi, ne gindim la
un scop final al tuturor acestor intirnplgri? Nu cumva in dosul
acestei puternice zarve de suprafath' se infa,ptuiqte munca de
creare a unei opere, a unei opere interioare, linktite i tainice,
in care se pAstreazfi, forta esentialA a tuturor acestor fenomene
treatoare? Dar chiar dacfi, nu punem de la inceput in istoria
universalfi, ideea, cunoaterea rational4, trebuie, cel putin,
sit avem credinta ferma, nestrgmutatA di in ea este prezenta
ratiunea sau, cel putin, cfi, lumea intelectului si a vointei con-
tiente de sine nu este la voia IntimpTh.rii, ci trebuie s se mani-
feste in lumina ideii contiente de sine 8 (73-74) *.
((N.B.: in prefatk la p. XVIII, editorul, adia redactorul
Ed. Gans, arata, cp n a 1 a p. 7 3 textul manuscrisul,
Ausarbeitune** a fost elaborat de Hegel in 1830.))

Hegel. Werke, Bd. IX, Berlin, 1837. Nola red.

eredaetareas. Nola grad.
 271

CONSPECTUL CARPI LUI NOEL LOGICA

LUI HEGEL"153
GEORGES NOEL. LOGICA LUI HEGEL
PARIS, 1897

IBibliothque de Genve, Ca, 1219 1

A apgrut, sub formg de articole, in Revue de Mtaphy-

sique et de Morale"; redactor responsabil; Xavier Leon154.
Autorul este un idealist i un ins cu totul neinsemnat. El
face o expunere a ideilor lui Hegel, pe care il apgra, impotriva
filozofilor contemporani", Ii comparg cu Kant etc. Nimic
interesant. Nimic profund. Nici un cuvint despre dialectica
materialista: autorul n-are, probabil, nici cea mai mica idee
despre ea.
De notat traducerea termenilor folositi de Hegel:
P tr e [Fiinfare]Essence [EsenfedNo-
tion [Nofiune]. (Mesure) [Mgsurg] etc.
Devenir (das Gewordene) [Devenire].
L'tre dtermin (Dasein) [Fiintare determinath].
Etre pour un autre (Sein-fiir-anderes) [Fiintare pentru altul].
Quelque chose (Etwas) [Ceva].
Limite (Grenze) [Limitg].
Borne (Schranke) [Hotar].
Devoir tre (Sollen) [Ceea ce trebuie sg fie].
Etre pour soi (Fiir-sich-Sein) [Fiintare pentru sine].
Existence hors de soi (Ausser-sich-Sein) [Fiintare In afarg
de sine].
La connaissance (das Erkennen) [Cunoaterea].
Actualit (Wirklichkeit) [Realitate].
272 V. I. LENIN

Apparence (Schein) [Aparentg].

Etre pose (Das Gesetzsein) [Fiintare pusg; faptul de a fi pus].
Position (setzende Reflexion) [Reflexie care se pune, reflexie
teticg].
Fondement ou raison d'tre (Grund) [Temei sau ratiune de
a fi],
L'universel (das Allgemeine) [Universalul].
Particulier (das Besondere) [Particularul].
Jugement (das Urteil) [Judecatg].
Raisonnement ou Syllogisme (Schlu13) [Rationament sau
silogism].

De relevat i inceregrile amuzante ale autorului de a-I apgra

as it were* pe Hegel impotriva acuzatiei de realism" (citeste:
materialism). La Hegel, dilozofia, luatg, in ansamblu, este un
silogism. Si iatg, el in acest silogism logica este universalul,
natura particularul, iar spiritul individualul (p. 123).
Autorul analizeazg" (= rumegg) ultimele fraze ale Logicii
despre trecerea de la idee la naturg. Rezultg. c intelectul cu-
noaste prin naturg (in naturg) ideea = legitatea, abstractiile
etc... Pazea, asta-i aproape materialism !!...
sA considera natura in sine Maud abstractie
N.B.! de spirit nu inseamng, in mod implicit, a te
intoarce la realismul cel niai naiv?
<4E drept cg, punind intre logict i filozofia
spiritului filozofia naturii, Hegel se situeazg,
pe punctul de vedere al realismului ; dar asta
N.B. nu constituie de loc o dovadg de inconsecventg
din partea Realismul lui Hegel nu este
decit o treaptg de trecere. Acesta este un punct
de vedere care trebuie depgsit s> (129).
I Ch realismul i are adevgrul ssau relativ
I este indiscutabil. Un punct de vedere atit de
natural si de universal nu poate fi o aberatie
N.B. accidentalg a spiritului omenesc... Pentru a
depki realismul, ea (la dialectique) wa trebui
I dea la inceput o dezvoltare depling si
I numai in acest fel va dovedi ea necesitatea idea-
es ei zieern apt. Nola &ad.
 CONSPECTUL CARTII LUI NOEL LOGICA LUI HEGEL 273

lismului. Iata' de ce Hegel considera timpul i

spatiul drept determinarile cele mai generale ale
naturii, iar nu drept nite forme ale ratiunii.
Se pare a in acest punct el este in dezacord cu ! ??
Kant, dar numai in aparentil i in vorbe...
Aa, se explia de ce el (Hegel) vorbete
despre calitAtile sensibile ca si cum ele ar fi
intr-adevar inerente corpului. E de mirare cg,
d-1 Wundt ii acuza de ignoranfa in aceasta pri-
vinta. Crede oare savantul filozof ea Hegel
nu 1-a citit niciodata pe Descartes, pe Locke sau
chiar pe Kant? Daa el este realist, aceasta nu se N.B.
datorqte ignorantei i nici inconsecventei, ci e Hegel =
doar ceva provizoriu i o consecinta a metodei realist"
(130). N.B.
Comparind pe Hegel cu Spinoza, autorul spu Aadar,
la Hegel i la Spinoza, natura este deopotriva subordonata
logicii (p. 140), dar la Hegel nu avem logica matematica" , ci
logica contradictiilor, a trecerii de la abstractia pull la rea-
litate" (etc.). La Spinoza, spune el, ne gAsim la antipodul
idealismului (138); deoarece lumea spiritelor (la Spinoza)
se af15,alaturi de aceea a corpurilor si nu deasupra ei ...
Ideea de dezvoltare, atit de caracteristia pentru liege-
lianism, n-are nici un sens pentru Spinoza ... (138).
Hegel dezvolta' dialectica lui Platon ( impreura cu Platon
admite coexistenta necesara a opuilor 140) Leibniz este
aproape de Hegel (141).
Noel il apara' pe Hegel impotriva acuzatiei de panteism...
(acuzatie care, spune el, se bazeaa pe unnatoarele argu-
mente):
...Ce este spiritul absolut, aceasta incununare a dialecticii
lui (a lui Hegel), dad, nu spiritul omului idealizat i zeificat?
Exist5, oare dumnezeul lui undeva in afara naturii i a omenirii?
(142).

Apararea" lui Noel consta in a sublinia (a rumega)

Hegel este idealist.
a
 274 V. I. LENIN

IIegel nu este Nu este oare Hegel un dogmatic"? (cap.

un sceptic" VI: Dogmatismul lui Hegel). Da, in sensul
nonscepticismului, in sensul anticilor
(p. 147). Dar la Kant dogmatismul = cog-
noscibilitatea lucrului in sine". Hegel (Ca
si Fichte) neagS lucrul in sine.
N.B. II
La Kant avem de-a face cu un nrealism
agnosticist" (p. 148 i.f.).
...Kant defineste dogmatismul din punc-
tul de vedere al agnosticismului. Este dog-
Kant matic oricine considerA el e posibil sg. deter-
agnostic mini lucrul in sine, sA cunosti incognoscibi-
lul. De altfel, dogmatismul poate lua doug
forme ... (149). Sau misticism, sau
...poate, de asemenea, sA ridice in mod
N.B. naiv realitatea senzorialg la rangul de
materialisti = realitate absolutk sl identifice feno-
dogmatici menul cu numenul. Atunci avem de-a
face en dogmatismul empiric, cn dogma-
tismul filistinilor si al savantilor strAini
de filozofie. Materialistii cad in aceastA
a doua gresealg; prima gresealS a fost
aceea a lui Platon, a lui Descartes si a
discipolilor lor...
La Hegel, spune el, nu existg nici urmg de dogmatism, deoa-
rece pe el nu-1 va acuza, desigur, nimeni a nu admite relati-
vitatea lucrurilor fats de gindire, fiindcg intregul lui sistem
este bazat pe acest principiu. Nu-i va aduce, de asemenea, nici
invinuirea CA aplicA categoriile mr discernAmint si fgra* criticg.
Este oare logica lui altceva decit o criticA a categoriilor, o
criticA incontestabil mai profundA decit cea kantian52* (150).
...Se intelege a, respingind numenele, el
(Hegel) situeaz`a prin aceasta realitatea in feno-
men, dar aceastA realitate in fenomen ca atare
nu este decit o realitate nemijlocitg si, prin
urmare, relativg si, in sine, incompletg. Ea este
o realitate adevAratA numai in Bens subinteles
N.B. si sub rezerva dezvoltArii sale mai departe...
(151).
 CONSPECTUL CARTII LUI NOEL LOGICA LUI HEGEL 275

...De altfel, intre inteligibil si sensibil nu

este o opozitie absolutg, nu este o rupturg, o
prgpastie de netrecut. Sensibilul este inteli-
gibilul pre-simtit, inteligibilul este sensibilul bine spus!
int,eles... (152).
(Ping si tie, idealist vulgar, ti-a folosit Hegel
la ceva!)
...Fiinta senzorial contine implicit absolutul, si noi,
printr-o neintreruptg gradualitate, ne ridicgm de la ea la acesta
din urmg * (153).
...Astfel, orice s-ar spune, in filozofia lui Kant se mentine
viciul fundamental al dogmatismului mistic. Casim in ea
ambele trgaturi caracteristice ale acestei doctrine: opozitia
absolutg dintre senzorial si suprasenzorial si trecerea directg
de la unul la altul (156).
in capitolul al VH-lea: Hegel si gindirea pozitivism =
contemporang, Noel se ocupg de pozitivis- agnosticism
mul lui Auguste Comte, pe care in analiza
sa il numeste csistem agnosticist (166).
(Id. 169: agnosticism pozitivist.)
Criticind pozitivismul ca agnosticism, autorul II combate
uneori destul de serios pentru ineonsecventa lui, spunind, de
pildg, cg, nu poate fi evitatg problema izvorului legilor sau
a permanentei" in fapte (des faits permanents", 170):
... an functie de recunoasterea ion> (les faits permanents)
ca incognoscibile sau cognoscibile, ajungi sau la agnosticism,
sau la filozofia dogmaticg ... (170 i.f.).
Neocriticismul d-lui Renouvier este, dupl."' pgrerea lui, eclec-
tism, ceva intermediar intro fenomenologismul pozitivist si
kantianismul propriu-zis (175).

in pAlgvagelil e sale despre moralg, , libertate etc., Noel,

care-I banalizeazg pe Hegel, nu suflg, o vorbg despre liber-
tate ca intelegere a necesitgtii.

' dapte permanonte i. Nola trad.

276 V. I. LENIN

Traduceri franceze din Hegel: Vera: Logica", Pilozofia

spiritului", Filozofia religici", Filozofia naturii";
Ch. Bnard: Estetica i poetica".
Lucrilri despre hegelianism:
E. Beaussire. Antcdents de l'hglianisme"*.
P. Janet. La dialectique dans Hegel et dans Platon"**. 1860.
Mariano. La Philosophic conternporaine en Italie"*".
Vera. Introduction a la Philosophie de Hegel"****.
Serie in 1915
Pub lien pentru prima oarei in 1930, Se lipdrefle dupii manuscrie
in eCulegeri din Lenin*, vol. XII

*Anteeedente ale hegelianismuluic Aota lead.

Dialectica la Hegel qi la Platen*. Nota trod.
* *Filozolia contemporank in Italia*. Nola lead.
** Introdueere in filozolia lui Hegel*. Nola brad.
 27'7

PLANUL DIALECTICII (LOGICII) LUI HEGEL155

ITABLA DE MATERII A LOGICII MICI (A ENCICLOPEDIEl)j

I. Teoria A) Calitatea
a) fiintarea ;
b) fiintarea in fapt ;
c) fiintarea pentru sine.
B) Cantitatea
a) cantitate purA ;
b) mgrime (cuantum);
c) grad.
C) Milsura.
II. Teoria esentei. A) Esenta ca temei ad existentei
a) identitatea diferenta
temeiul ;
b) existentA;
c) lucru.
B) Fenomenul
a) lumea fenomenelor ;
b) continut si forma ;
c) raport.
C) Realitatea
a) raportul de substantialitate ;
b) de cauzalitate ;
c) interactiune.
III. Teoria conceptului. A) Conceptul subiectiv
a) conceptul;
b) judecata;
c) rationarnentul.
278 V. I. LENIN

B) Obiectul
a) mecanismul ;
b) chimismul;
c) teleologia.
C) Ideea
a) viata;
b) cunoasterea;
c) ideea absoluth.

Conceptul (cunoasterea) descopeth in fiintare (in fenomenele

nemijlocite) esenta (principiul cauzei, identitAtii, diferentei
etc.); acesta este, de fapt, mersu/ general al intregii
cunoasteri omenesti (al intregii stiinte) in general. Acesta
este si mersul iintelor naturii i al econo-
raiei politice j al istorieil. Dialectica lui Hegel
este, in aceeai mfisuri, o generalizare a istoriei gindirii.
Extrem de rodnicA pare a fi sarcina de a urmAri acest lucru
mai concret, mai amAnuntit in domeniul istoriei diferitelor
tiinfe. In logicA, istoria gindirii trebuie s coincidA, in
linii generale, cu legile gindirii.

Este izbitor faptul c uneori Hegel

merge de la abstract la concret (Sein*
(abstract) Dasein** (concret)
Farsichsein***); alteori procedeazA, in-
vers (conceptul subiectiv obiectul
adevArul (ideea absoluth)). Nu este
aceasta o inconsecventh de idealist
_ (ceea ce Marx numea Ideenmystik****
la Hegel)? Sau existA ratiuni mai pro-
funde? exemplu fiinfare = nimic
(de
Sein" abstracth
numai ca mo men t ideea de devenire, de dezvoltare).
in nciv-rce La inceput licciresc impresiile, apoi se
desprinde ceva, dup5, aceea se dezvolth
* Liina Nola grad.
** fiinta in rapt. Nola trod.
fiinta pentru sine. Nola brad.
**** mistica ideilor. Nola brad.
totul curge. Nola brad.
 [279

>: ...a.. k
f.5,1 6,-
/
.
."1_,..4 ,,), ..---. A......-c$
kr.....w,y /....c,.._
/e--cp.14
/-- ea--9--
,-044,AU4-.0-.71
9e4-4p; e;
i4'1,1"'.P .-_-: .43`-'9,
7--g.,-,. ---A Ac"..67,
t7.,,/,,a.A.7, 2,,,..,:)? a.i-tr 0.."---7.

...51--.. .,......,..e.....v...
,ty-) 2 (-A ''' l_2-L____-
,==,...4./A/it-. easeegA-1
,,,-..; --J I . G.,1.4 -,
*......,,,,,A &./1. Ig,,-r-
(- , ,-----. /6-,--4-A,
cessse ra Attra-4++:94 164C . A%14-ce 'e4r4-
7,..,....A
e,4k- r-e.-7.0.-
a-e-eze-4- 0- Azuf,---..z.,

4, .,,,,....,,A.7",7)
..-. .-.'" ai .....

.--yW,9. ur,e.'3 ...----747 c-77-<,-,-

) 4. .._,,r,..4-=' . ex
c-7,,Z1-7A. 4

'it 4' IP
jico(fl--AR.
e'5, /t'"'"4"7"4;
,)tit-A4'"%- (f 7-ve.--AS?
le-,p.--,-C-Cretor.:-'441.27,
> z e jp

4l
ali r a __ffir--- -4
.;.,,,,, ,...0.../.4,,__.--(_-#(.-4,.,._.,,,,,,.....
.14-4t ; e -.* eildza-4., ,az e7,7_
CA ,
rp(4.,/ '0 57.--.7 47,,, 4/a......,_
he 4-0.-..rcor.42 .4..,,,,,,,, vs31..<0. 4
1 \ NI
a4'' i i 1 / . 4 "d4...,,ixr
noN3.u.htlpit..1;bi
-St
.are--44. * 9-420.-14.-' ._..,,._ .,0,-.A....e
0.21-4.=-0-L (73,
----- %- -
fiwir,* .6....p..4 -
.11-7 ,:---p.. 0
.4:111e-F ..-1AV""'4/17--
ee---_} 17"

Az,z,6. _ c.,..--c- --7,.1...e.,,,,z,....<2.-4......est.e.,6....2..?_,

;7',i,''''%:c..7%,e7. (4. , 9, 1.
cIrac5p00,
--.--iv7. k sc.*070,,. 6,4.,,,...7 .1), 07:-=4".j,.,c8".V. ..

Paging, din manuscrisul lui V. I. Lenin

Planul dialecticii (logicii) lui Hegel". 1915.
Micgorat
 PLANUL DIALETICII (LOGICII) LUI HEGEL 281

conceptele de ealitate # (determinatiile # Calitatea si perce-

lucrurilor sau ale fenomenelor) si de can-
perea (Ernpfindung)
titate. Apoi studiul si reflexia orienteag sint unul si acelasi
gindirea spre cunoasterea identitAtii lucru, spune Feuer-
a diferentei a temeiului a esentei bach. Perceperea ne
versus fenomen a cauzalitAtii etc. apare ca fiind cea mai
Toate aceste momente (etape, trepte, primarti si mai cu-
procese) ale cunoasterii merg de la noscutA, dar in ea
subiect la obiect, verificindu-se in se cuprinde in mod ne-
practicti si ajungind, prin aceastA veri- cesar si cal itatea...
ficare, la adevAr (--- la ideea absoluth).

Dad, Marx nu ne-a rtisat o Logicii" (cu literA mare), el ne-a

Itisat in schimb logica Capitalului" si ea ar trebui sti, fie folo-
sitti la maximum in problema care ne intereseazl.
In Capitalul" a fost aplicatti, la o singurA stiintti logica,
dialectica si teoria cunoasterii a materialisrnului [nu este
_
nevoie de trei cuvinte: este unul si acelasi lucrul, care a luat
tot ce este valoros la Hegel si I-a dezvoltatmai departe.

Marfa bani capital

I

1)c producerea de Mehrwert* absolutti

4producerea de Mehrwert relativA.

Istoria capitalismului si analiza coneeptelor, care

o rezurnA.

Punct de plecarefiintarea" cea mai simplA, cea mai obis-

nuitit, cea mai curentA, cea mai nemijlocitA: marfa singularti
(Sein" in economia politia). Analiza ei ca relatie socia15,.
AnalizA dublit, deductivA si inductivA logicA si istoricti
(formele valoare).

plusvaloare. No's; !rad.

20
282 V. I. LENIN

f Verificarea prin fapte, respectiv prin prac-

pia, se face aici la pas al analizei.
fiecare
Comp. in legittufa cu esenta versus fenomen:
pretul i valoarea cererea i oferta
versus Wert
(= krystallisierte Arbeit)*
salariul i pretul fortei de mund.
Serie in 1915
Publicat pentru prima oard in 1930, Se lipdrole dupd manuscris
in Culegeri din Lenin., vol. XII

valoare =nab cristalizattt). Isola !rad.

 283

CONSPECTUL CARPI LUI LASSALLE

<NILOZOFIA LTJI HERACLIT
OBSCURUL DIN EFES* 156

Scris in 1915
Pub lied penlru intiia nail in 1930, Se lindroie dunii manuscria
in syuleyeri din Lenin., vol. X11

20*
 285

F. LASSALLE. FlLOZOFIA LUI HERACLIT

OBSCURUL DIN EFES
2 VOLUME. BERLIN, 1858 (379 -I- 479 p.)

(Berna: Log. 119. 1)

In epigraf se afla, printre altele, un extras din Hegel din
Istoria filozofiei" in care se spune ca nu exista nici o teza
a lui Heraclit pe care el sa n-o fi incorporat in logica sa.

Hegel. Opere, vol. XIII, p. 328*.

Citatul meu e din Vorlesungen iiber die Geschichte der
Philosophie"Th7.

Se vede clar de ce Marx a calificat aceasta opera a lui Lassa lle

drept colareascr (vezi scrisoarea lui catre Engels din...158):
Lassa lle repetei pur i simplu pe Hegel, il copiazei, revine de mii
de ori asupra diferitelor pasaje din Heraclit, ingreuinduli
lucrarea cu un imens balast de savantlicuri arhipedante.
Diferenta dintre el i Marx: la Marx exista o multime de
lucruri noi, ci pe el il intereseaza numai miccarea Inainte de la
Hegel i de la Feuerbach mai departe, dela dialectica
idealista la cea materialista. Lassa lle revine intr-una la Hegel,
in cadrul unei teme particulare pe care ci-a ales-o: in fond, el
nu face altceva decit sa copieze cele spuse de Hegel in legeiturg
cu citatele din Heraclit i despre Heraclit.
Lassa Ile ci-a impartit lucrarea in doled parti: Partea gene-
rala. Introducere (vol. I, p. 1-68) i Partea istorica. Frag-
mente i marturii (restul). Capitolul al III-lea, in partea
generata: Scurta dezvoltare logica a sistemului lui Heraclit
(p. 45-68), ne ofera chintesenta metodei, a concluziilor lui
Hegel. Werke, Bd. XIII, Berlin, 1833. Notts red.
286 V. I. LENIN

Lassa lle. Acest capitol este o simplg transcriere, o repetare

servilg a ceea ce spune Hegel in legaturel cu Heraclit I i aici
(dar mai cu seamg in partea istoricg) ggsim un noian de eruditie,
dar de calitate inferioarg: i s-a dat sareina A descopere idei
ale lui Hegel la Heraclit si el se achitg, de ea in mod stralucit",
ca un elev strebsamer*, care citete t o t ce au scris scriitorii
antiei (i cei moderni) despre Heraclit i interpreteazg totul
dupg Hegel.
Marx 1-a pargsit, in 1844-1847, pe Hegel i a trecut la Feuer-
bach i mai departe de Feuerbach spre materialismul
istoric (i dialectic). Lassalle a inceput in 1846 (Prefatg, p. III),
a reluat in 1855, iar in august 1857 (Prefatg, XV) a terminat
o muncg, searbgdg, goalg, inutilg, de rumegare pedantg a hege-
lianismului ! !
Uncle capitole din partea a II-a sint interesante i destul
de utile numai prin faptul a oferg o traducere a unor fragmente
din Heraclit i prezint ideile lui Hegel intr-o formg popularg,
dar asta nu haturg toate lipsurile argtate.
Uneori filozofia anticilor si a lui Heraclit este pur i simplu
fermecgtoare prin naivitatea ei copilgreascg, de exemplu la
p. 162: cum se explicg, faptul cg, urina celor care au mincat
usturoi, miroase a usturoi?" .
*i rgspunsul: <mu se explicg oare, aa cum spun unii dintre
diseipolii lui Heraclit, prin unul i acelai proces de transfor-
mare, prin arderea care se produce atit in univers, eit i in
corpuri (organice), iar apoi, dupg, rgcire, apare acolo (in univers)
ca umiditate, in timp cc aici ia forma de uring, iar transfor-
marea (ctwx.aup.iocaLc)*** din hrang trece mirosul ei in obiectul
cu care este amestecatg i datoritg, cgruia a apgrut? ... (162-163).
La p. 221 ff. Lassalle II eiteazg pe Plutarh,
care spune despre Heraclit: :...dupg, cum din
Heraclit foc se creeazg totul prin 'jransformare, tot
despre aur aa, i focul se creeazg din totul, la fel cum
i despre pentru aur obtinem obiecte, iar pentru obiecte
mgrfuri aur ...

* silitor. Nola trad.

CuvIntul 4usturoii a lost scriq de V.I. L,nin deasupra euvIntului tKnoblauch ,,
Nola red.
** emanatia. Nota brad.
 CONSP. CARTII LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI FIERACLIT... 287

In leggturg cu aceasta, Lassa lle vorbeste despre

valo ar e (Wert) (p. 2 2 3, N.B.) I si despre
Funktion des Geldesi, fgcind o amplg expunere
in stil hegelian (iicare valoarea e prezentatA
ca o unitate abstractg luatg aparte ) si adgu-
gind: ... a aceastg unitate, banii, nu sint ceva inexact
real, ci reprezinta ceva numai ideal (subliniat ( idealismul I
de Lassalle), se vede din faptul a* etc.... [lui Lassalle I
(Oricum insg, N.B. a toate acestea au fost scrise intr-o
carte apgrutg in 1858 si a cgrei prefatg este datatg august 1857.)
In adnotarea 3 de la p. 224 (224-225), Lassalle vorbeste si
mai amgnuntit despre bani; el spune a Heraclit n-a fost econo-
mist", a banii shit ((numai (?))) Wertzeichen** etc. etc. ( orice
bani reprezintg doar unitatea idealg sau expresia valorii tuturor
produselor reale care se aflg in circulatie ) (224) etc.

intrucit Lassalle vorbeste aici in mod vag despre moderne

Entdeckungen auf diesem Gebiet*** teoria valorii si a
banilor , se poate presupune a el are in vedere tocmai
discutiile si scrisorile lui Marx.
P. 225-228. Lassalle citeazg un lung fragment din
Plutarh si, mai departe, demonstreazg (in mod convinggtor)
a este vorba tocmai de Heraclit si cg Plutarh expune aici
trgsgturile fundamentale ale teologiei speculative a lui Hera-
clit (p. 228).
Fragmentul este bun: el redg spiritul filozofiei grecesti,
naivitatea si profunzimea ei, trecerile si curgerile.

Lassalle &este la Heraclit si un intreg sistem teologic

si o logia obiectivr (sic tt) etc., intr-un cuvint Hegel
cu privire la" Heraclith
Lassalle subliniazg si revine de nenurngrate ori (ceea ce e,
intr-adevgr, obositor) asupra faptului a Heraclit nu numai

funotia banilor. Nola brad.

* semne ale valorii. Nola brad.
** cele mai noi deseoperiri In sweet domeniu. Nola trod.
288 V. I. LENIN

ca recunoaste existenta miscarii In toate, ca are ca principiu

miscarea sau devenirea (Werden), dar ca aici este vorba toc-
mai de a intelege aceasta miscare ca o identitate procesiva
a unor contrarii absolute (schlechthin)" (p. 289 si multe
allele). Lassa Ile, ca sa zicem ap, Marna' cu pilnia in capul
cititorului ideea hegeliana ca in conceptele abstracte (si
in sistemul lor) principiul miscarii nu poate fi altfel exprimat
decit ca principiu al identitatii contrariilor. Miscarea si
Werden, in general vorbind, se pot produce fara repetare,
fara intoarcere la punctul de plecare, si in cazul
acesta o astfel de miscare n-ar fi o identitate a contra-
riilor". Dar si miscarea astronomica, si cea mecanica (pe
pamint), si viata plantelor, a animalelor si a omului, toate
acestea au facut sa intre in capul omului nu numai ideea
de mirare, dar mai cu seam& ideea de mirare cu in-
toarcere la punctul de plecare, adica miscarea dialectica.

Acest lucru a fost exprimat in mod naiv si minunat in celebra

formula (sau maxima) a lui Heraclit: nu te cufunzi de dona
ori in acelasi riu", dar, in fond (asa cum s-a exprimat Cratylos,
un discipol al lui Heraclit), nu te poti cufunda nici macar o
data (deoarece, pina sa se cufunde intregul corp, apa inceteaza
sa mai fie aceeasi).
(N.B.: Acest Cratylos a dus dialectica lui Heraclit pina Ia
sofisticit p. 294-295 si multe altele , spunind: nimic nu
este adevarat, nu se poate spune nimic despre nimic. Deductie
negativa (si numai negativa) din dialectica. Heraclit, din contra,
avea ca principiu: totul este adevarat", in toate exista (o
parte de) adevar. Cratylos nu facea decit sa miste din deget"
ca aspuns la toate, aratind ca' totul se misca, ca nu se poate
spune nimic despre nimic.

Lassalle, in aceasta scriere a sa, e complet lipsit de

simtul masurii; el ineac ei , pur si simplu, pe Heraclit
i n Hegel. Neat ! Heraclit cu mitsurit, ca unul
dintre intemeietorii dialecticii, ar fi fost foarte folositor:
din cele 850 de pagini ale lucrarii lui Lassalle ar trebui
sa se extraga chintesenta in 85 de pagini si sa se traduca
 CONSP. CAM LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT..." 289

in ruseste sub titlul; Heraclit, unul dintre intemeietorii

dialecticii (dupA pArerea lui Lassa 11e)". Ar putea s iasA
ceva folositor !

Legea fundamentalA a lumii, dupA pArerea lui Heraclit

v **), este legea transforrnArii in
(Ayoc*, uneori E p.ap
opusul situ" (p. 327) (= ivccv-noTpon-h, ivocvs-toapotzloc).
Lassalle atribuie cuvintului Eii.mpt.tfrq sensul de lege a
dezvoltArii (p. 333), citind, printre altele,
cuvintele lui Nemesios: Democrit, Heraclit si Epicur cred
cA nu existh providentA nici pentru universal, nici pentru sin-
gular (ib.).
Si cuvintele lui Heraclit: Lumea n-a fost creatA de vreun
zeu sau de vreun om, ci este si va fi intotdeauna un foc
vesnic viu (ibid.)

Este straniu cA Lassalle, care rumegA intruna filozofia

religioasA a lui Heraclit, nu-1 citeazA macar o data pe
Feuerbach, nici nu porneneste de ell Ce atitudine avea,
in general, Lassalle fatA, de Feuerbach? De idealist he-
gelian?

De aceea Filon (Philo) spunea despre doctrina lui Heraclit

ca ea (die Lehre***), ca si doctrina stoicilor,
deduce totul d in lume i In lume, dar nu crede N.B.
ca ceva sA fi provenit de la dumnezeu (334).
Un exemplu de adaptare" la Hegel:
Celebrul pasaj din Heraclit (dupA Stobaeus) despre Das
Eine Weise**** (tv aocp6v), Lassalle il traduce:
Nici unul dintre cei &kora le-am ascultat rationamentele
n-a ajuns la cunoasterea faptului ca ceea ce e intelept este
ceva separat de toate (adicA de toate cele ce exista) (344);
el considera cuvintele animal sau zeu" ca o interpo-
lare i respinge traducerea lui Ritter (datelepciunea este
departe de toti) (344) si pe aceea a lui Schleiermacher:
* logosul, cuvIntul. Nola lrad.
destin, necesitate. Nola brad.
doctrine. Nola lrad.
inteleptul unto*. Nola brad.
290 V. I. LENIN

ceea ce e intelept este despartit de toate, in sensul:

cunoa0erea" este distincta de cunotinta particularului.
Dupa Lassa lle, sensul este acesta:
absolutul (ceea ce este intelept) este strain oricarei
fiintari in f apt sensibile ; el este negativul (349), adica
Negative* = principiul negatiei, principiul micArii. Falsi-
ficare evidenta in sens hegelian! Transpunerea lui Hegel
in Heraclit.
0 multime de arnanunte despre legAtura (exterioarA)
a lui Heraclit cu teologia persank Ormuzd-A1iriman159,
cu tiinta magiei etc. etc. etc.
Heraclit a spus: timpul este un corp" (p. 358)... aceasta,
chipurile, in sensul unitatii dintre fiintare i neant. Timpul
este unitatea purA dintre fiintare i nefiintare .a.m.d.!
Focul, la Heraclit, ar fi = principiul micarii liar nu pur
i simplu focult, ceva asemanator focului In doctrina filozo-
fica (i religioasA) persana I (362).
Dna Heraclit a folosit, primul, termenul X6yog (cuvintul")
in sensul obiectiv (legea), atunci i acesta a fost imprumutat
din religia persana... (364).
Pu citat din Zend-Avestau (367).
In 17 despre raportul dintre Abol** i eiti.apgv1***, Las-
salle interpreteaza aceste idei ale lui Heraclit in sensul de
necesitate", legatura" (376).
N.B.:
legatura tuturor lucrurilor" (Se 0- [Lk (50-clv-rwv) (p . 379).
Platon (in Theatetes") exprima filozofia heraclitiank
spunind:
Necesitatea leaga esentialitatea f iintarii ...
Heraclit este izvorul acelei pareri, obinuite la stoici, dui:a
care eillaplAwyl, rerum omnium necessitas****, exprima 1 e g a-
tit?. i inlantuire, illigatio ... (376).
negativul. Nota trad.
justitie. Note; trod.
** neeesitate. Nola grad.
**** neeesitatea tuturor luerurilor. Nota brad.
 CONSP. CARTI LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT.... 291

Cicero : Numesc destin ceea ce grecii numesc el p.ccp p.6 , adic6,

ordinea i succesiunea cauzelor, cind o cauz4 legatg, de altI
cauz6 d natere unui fenomen (p. 377).

Au trecut milenii de cind s-a ngscut ideea de leeatursa

a tuturor lucrurilor", de lant al cauzelor". 0 comparare
a diferitelor moduri in care au fost Intelese aceste cauze
in istoria gindirii omene0i ne-ar da o teorie a cunoqterii
ineontestabil concludentit.

Vol. H.
Vorbind despre foe" i repetindu-se de o mie de ori, Lassalle
inceara s demonstreze a la Heraclit focul este un principiu".
El stilruie mai ales asupra idealismului lui Heraclit (p. 2 5
e principiul dezvoltrii, des Werdens*, este, la Heraclit,
logisch-praexistent**, e filozofia lui = Idealphilosophie***.
Sic! !) (p. 25).
((Interpretare fortatA, n spiritul lui Hegel!))
Heraclit admitea existenta unui foc pur i absolut ima-
terial (p. 28, Timaeus", pro Heracleitos****)...
La p. 56 (vol. II) Lassalle reproduce un citat Idin
Clement Al.*****, Stromata******, V, cap. 141 despre
Heraclit, care, tradus cuvint cu cuvint, sulfa:
Lumea este unick ea n-a fost creafa, de vreun zeu
sau de vreun om, ci a fost, este i va fi un foc venic N.B.
viu, care dupa" mgsur se intetete i dup.& m'asurg, se
potoleste...
0 foarte bunh" expunere a elementelor incipiente ale materia-
lismului dialectic. Dar la p. 58 Lassalle d urnikoarea freie
nbersetzung"******* a acestui pasaj:
Lumea a fost, este i va fi o neintrerupt A. devenire,
trecind permanent, dar altemativ, de la fiintare la nefiin-
tare (procesualg) i de la aceasta la fiintare (procesuara).
al devonirii. Nola &ad.
** logic-preexietent. Nola lrad.
*** Nola lrad.
**** ,Timaeus. ile9we lloraelii Nrla had.
*.* Clement din Alexandria. Nola trod.
Covoare (In Bens figurat: oirti ou un oontinut variat). Nola !rad.
itraduoore libera*. Nota lrad.
292 V. I. LENIN

Minunata mostrg de felul cum Lassa Ile verballhornt*

pe Heraclit in spiritul lui Hegel, distruge intreaga vioi-
ciune, prospetime, naivitate i integritate istoricg a lui
Heraclit prin interpretki fortate in spiritul lui Hegel
(iar pentru aceste interpretgri fortate Lassa Ile Ii rumegk
pe zeci de pagini, pe Hegel).
Sectiunea a II-a a pktii a II-a (Fizica", pag./ 2 6 2 !!!
din vol. II) este absohit insuportabilg. Ggsesti in ea Heraclit
de o copeicg i rumegare a lid Hegel si falsg interpretare de o
rubla' . Poti doar s-o rgsfoiesti, ca sg poti spune tuturor cg nu
trebuie cititg !
Din sectiunea a III-a (reoria cunoasterii) un citat din
Filo n:
Fiindd unitate este ceea ce se compune din doug
N.B. contrarii, astfel cl, dad ea este tgiatg in douk aceste
contrarii ies la ivealg. Nu este acesta principiul pe care,
dupg cum spun elenii, marele i celebrul lor Heraclit
N.B. il punea in fruntea filozofiei sale si de care el era mindru
ca de o noug descoperire?... ((265)).
Si urmgtorul citat, tot din Filon :
... <La fel si pktile universului sint impktite in doug
jumgeati, opuse una alteia: pgmintul in munti si
cimpii, apa in dulce i dratg... Tot asa i atmosfera
se imparte in iarn i vark precum si in primgvarg
si toamng. Tocmai aceastg constatare i-a servit lui
N.B. Heraclit ca material pentru scrierile lui despre naturg;
imprumutind de la teologul nostru ideea contrariilor,
! el a ilustrat-o prin exemple (Belege) numeroase i
I ingrijit elaborate (p. 267).
Dupg Heraclit, criteriul adevgrului nu este consensus om-
nium, acordul unanim (p. 285); el ar fi atunci un subjectiver
Empiriker** (p. 284). Nu, el este unobjectiver Idealist*** (285).
Pentru el criteriul adevgrului, indiferent de pgrerea subiectivg
a tuturor oamenilor, este acordul cu legea idealg a identitkii
dintre fiintare si nefiintare (285).

* eorecteazi (tn sone ironic). Nola had.

** empiric eubiectiv. Nola trod.
"4' idealist obiectiv. Nola (rad.
 CONS?. CARTII L1i1 LASSALLE FILOZOPIA LUI HEEACLIT... 293

Comp. cu Marx in 1845, De aici se vede-clar

in tezele sale despre Feuer- c5, Lassa lle este un hege-
bach1161 Lassa lle e aici reac- lian de tip vechi, un
tionar. idealist.

La P. 337, unde citeazk printre altii, pe Buchner (nota 1)

Lassa lle spune c, Heraclit a exprimat apriori aceeasi idee"
ca Si fiziologia rnodern" (gindirea este o miscare a mate-
riel))).

0 deformare evidentk In citatele despre Heraclit se spune

dear ca sufletul este si el un proces de transformare mobi-
ltil este cunoscut de ceea ce se misck
Citat din Chalcidius (in Timaeus"):
...Heraclit insg, face o legatuil intre ratiunea noastrii
ratiunea divink care conduce si Calkzeste universul, si spune
datoria acestei insotiri inseparabile, ea e in mg,sura, s.
cunoascb; comandamentele imperioase ale ratiunii si, cind
spiritul se odihneste dupA, activitatea desfasuratri, de simturi,
prezice viitorul (p. 342).
Din Clement (Stromata, V):
...datoria neverosimilitititii sale, el (adevitrul) scapit cu-
noasterii... (347).
Heraclit este pArintele logicii obiective" (p. 351), deoarece
la el filozofia naturii" umschhigt* in filozofie a gindirii,
Ondirea este considerati ca un principiu al fiintrtrii" (350)
etc. etc. a la Hegel... Lui Heraclit Ii lipseste, cick momentul
subiectivitatii...
1 36. Cratylos al lui Platen, P. 373-3961
In paragraful despre Cratylos", Lassa lle incearei s'A demon-
streze c, in acest dialog al lui Platen, Cratylos este prezentat
(nu ca un sofist i subiectivist, asa cum a devenit mai tirziu,
ci) ca un discipol credincios al lui Heraclit, care expune in mod
corect teoria lui, a lui Heraclit, despre esenta i originea cuvin-
telor si a limbii ca imitare a naturii (imitare a esentei
* so transformi. Nola lrad.
 294 V. I. LENIN

lucrurilor, p. 388), despre esenta lucrurilor, hnitatie si

imagine a lui dumnezeu, dmitatie a lui dumnezeu si a univer-
sului (ibid.)162.
Ergo* :
iata domeniile cu-
noasterii din care
trebuie ea se con-
Istoria filozofiei stituie teoria cu-
noasterii i dia-
f ilozo-
al diferitelor stiinte lectica
f ia
dezvoltArii inteligentei copilului
greacA
inteligentei animalelor kurz**, istoria
a sem- cunoasterii
nalat limbii N.B.: In general
toate psihologia
aceste + fiziologia organelor intregul do-
mo- simturilor meniu al
mente cunoasterii

...Noi spune Lassalle am arAtat c aceastti, identitate

conceptual4 (argtatii mai sus) qth"ci trebuie s-o numim iden-
titate i nu numai analogie) dintre euvint, nume i lege este,
sub toate raporturile, o conceptie principial5, a filozofiei hera-
clitiene si are, in cadrul ei, un rol extrem de important si de
semnificativ ... (393).
...Numele sint pentru el (pentru Heraclit)
N.B. legi ale fiintArii; ele sint pentru el elementul
comun al lucrurilor, asa cum legile shit pentru el
elemental comun al tuturor luerurilor... (394).
N.B. Si Hipocrat exprimii, cicA, tocmai ideile
foarteim- lui Heraclit chid spune:
portant 1 Numele shit legi ale naturii.
Fiindei pentru efesian numele, ca i legile, sint..., deopo-
trivA, doar niste produse i realizgri ale universalului, i unele
gi altele fiind pentru el atingerea universalului pur, fiintarea
idea% eliberath de mocirla realit4ii sensibile... (394).
* Prin urmare. Nola lrad.
pe seurt. Nola brad.
 CONSP. CARTII LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT... 296

Platon analizeazg i combate filozofia lui Heraclit fn

Cratylos" ci Theatetes", confundind (mai ales in
aceasta din unng) pe Heraclit (idealist obiectiv i dialectician)
cu idealistul subiectiv i sofistul Protagora (omul este mgsura
tuturor lucrurilor). *i Lassa lle fncearcg sg demonstreze cg,
in dezvoltarea ideilor, In Heraclit fi au, de fapt, originea (1)
sofistica (Protagora) i (2) platonismul, ideile" (idealismul
obiectiv).

Ai impresia cg idealistul Lassa lle a lAsat In umbrg

materialismul sau tendintele materialiste ale lui Hera-
clit, dindu-i o interpretare in spiritul lui Hegel.
(TV. Ethik, p. 427-462.)
In sectiunea despre eticg nil*.
La p. 458-459, Lassa lle spune c5, Nemesios a scris cg Hera-
clit i Democrit negau providenta (irpovokv), iar Cicero (De
fato"**) spune cA Heraclit, ca i Democrit i altii (i Aristotel),
admite fatum necesitatea.
dicest destin nu trebuie sg Insemne alt- Naturnotwen-
ceva decit necesitatea imanenta naturalii pro- digkeit*** la
prie obiectului, legea lui naturalgn... (459). Lassa lle
(Stoicii, dupg pgrerea lui Lassalle, au luat totul de la
Heraclit, vulgarizindu-1 i fAcindu-1 unilateral, p. 461.)

Indicele artii lui Lassalle este alcAtuit In mod savant,

erudit, dar neinteligent: o multime de nume ale anticilor
etc. etc.
In general, E E ****, este justA aprecierea fAcutg de Marx.
Cartea lui Lassalle nu meritg sg fie cititg.

nimie. Nola grad.

** lleipre destins. Nola lrad.
*** necesitatea naturall. Nola lrad.
**** summa summarum ca o oonoluzie ronorol(t. Nola (rad.
296

IN JURUL PROBLEMEI DIALECTICII 163

Dedublarea unului i cunoaterea Ortilor lui contradic-

torii (fezi citatul din Filon despre Heraclit la inceputul pArtii
a III-a (Despre cunoRtere") a cArtii lui Lassa lle despre Hera-
clit*) este fondu, /-(una dintre esentele", una dintre parti-
cularitatile sau trAsAturile fundamentale, dacg, nu chiar singura
fundamenta15,) dialecticii. Tocmai astfel pune problema i
Hegel (Aristotel, in Metafizica" sa, i$i, ba te mereu capul
cu aceast g. problemk comblitlndu-1 pe Heraclit, respectiv ideile
hip.64).
Justetea acestei laturi a continutului dialecticii trebuie sg, fie
verificatA de istoria ffintei. Acestei laturi a dialecticii nu i se
aeon% de obicei (de care Plehanov, bun'goara) destulA atentie:
identitatea contrariilor este consideratk ca o suing de exem-
ple I de exemplu grAuntele", de exemplu comunismul primi-
tiv". La fel i de cktre Engels. Aceasta insg. pentru a le face
mai lesne de inteles"...I i nu ca o lege a eunoWerii
(i ca o lege a lumii obiective).
In matematick -I- i . Diferentiala i integrala.
mecanick actiune i reactie.
fizick electricitatea pozitivA i cea negativk
chimie, unirea i disocierea atomilor.
tiinta socialk lupta de clask
Identitatea contrariilor (ar fi, poate, mai exact s5, spunem
unitatea" lor, dei deosebirea dintre termenii identitate i
' Vezi volumul de fag, p. 292. Nola red.
 IN JURUL PROBLEMEI DIALECTICII 297

unitate nu este, in acest caz, prea esentialh; intr-un anurnit

sens, ambele sint juste) este recunoasterea (dezvMuirea) tenthlt-
telor opuse, contradictorii, care se exclud reciproc, existente
in toate fenomenele si procesele naturii (inclusiv cele ale
spiritului si ale societMii). Conditia cunoasterii tuturor proce-
selor lumii in automirarea" lor, in dezvoltarea lor spontanh,
in viata lor vie, este cunoasterea lor in calitate de unitate a
contrariilor. Dezvoltarea este o lupth" intre contrarii. Cele
(Iota conceptii fundamentale (sau cele dourt posibile? sau cele
douh constatate In istorie?) despre dezvoltare (evolutie) sint:
dezvoltarea ca micsorare si mArire, ca repetare, i dezvol-
tarea ea unitate a contrariilor (dedublare a unuliii in
contrarii care se exclud reciproc si raporturile reciproce
dintre ele).
Prima conceptie despre miscare lash in umbrh a u 1 o-
nhisearea, forta eimotrice, izvorul ei, motivul ei (sau acest
izvor este stramutat in exterior un dumnezen, un subiect
etc.). in cadrul celei de-a doua conceptii, atentia prin-
cipaili se indreapth toemai spre cunoasterea izvorului
rn irk i i
Prima conceptie e mouth, palid, aridh. Cea de-a doua e
vie. Numai cea de-a doua ne dii chcia autornischrii" tot
ce existh; nimiai ea lie dit cheia salturilor", Intreruperii gra-
transformiVii in contrariu, distrugerii vechiului
si aparitiei noului.
Unitatea (coincidenta, identitatea, actiunea egalii) a contra-
riilor este conditionath, temporaril, trechtoare, relativh. Lupta
dintre contrarii, care se exclud reciproc, este absoluth, precum
absoluth este si dezvoltarea, miscarea.

N.B.: deosebirea dintre subiectivism (scepticism si sofistich

etc.) si clialectich consth, intre altele, in faptul a, in dialecticii
(obiectivh), i deosebirea dintre relativ i absolut este relativr)
Pentru dialectica obiectivh in relativ existd absolut entru
subiectivism sr so is lea, relativt iv si exclude
absolutul.

21 Lenin Opere complete vol. 29

298 V. I. LENIN

Tin Capitalul", Marx analizeazA mai MI raportul cel mai

simplu, mai obisnuit, mai fundamental, mai general, mai
obisnuit din societatea burghez6 (bazatA pe productia de
mArfuri), raport care se intilneste de miliarde de ori, i anume
schimbul de mArfuri_Analiza &sopa% in acest fenomen extrem
de sivly lreeastA ,lula." a societAtii burgheze) 14:Laie
contraMtiile (respectiv embrionul tuturor contradictiilor)
soda-1411 moderne. Expunerea pe care o face el in continuare
ne aratA dezvoltarea (st cresterea, i mirarea) acestor contra-
dictii si a acestei societAti in Z* diferitelor ei 01.0, de la
inceputul i pin& la sfirsitul ei.
Aceeasi trebuie sA fie si metoda de expunere (respectiv de
studiere) a dialecticii in general (intrucit dialectica societAtii
burgheze nu este, la Marx, decit un caz particular al dialecticii).
SA incepem cu lucrul cel mai simplu, mai obisnuit, mai general
etc., cu o propozifie oarecare: frunzele_copacului sint verzi;
Ivan este un om; Grivei este un dine etc_. Chiar aici este(cum
in mod genial a observat Hegel) dialecticd: particularul este
general_..(cf. Aristotel, Metaphysik, traducerea lui
Schweeer, Bd. II, S. 40, 3. Buch, 4. Kapitel, 8-9**: denn
natiirlich kann man nicht der Meinung sein, daB es ein Haus
casa in general gebe auBer den sichtbaren Husern",
oi.) yacp &v .eirglev dyed TLVOC obdocv nape( Tecg rtvk oi-
xEcg"***). Prin urmare, contrariile (particularul este opus ge-
neralului) sint identice: particularul nu uTistg, decit IrL cone-
xiunea care duce pre general. Generalul nu exist6 cleat In
particular, prin .particulax. Once particular este (intr-un fel
sau altul) general. Once geheral este (o pArticicA sau o laturA
sau esentA) a puticularului. Orice general inglobeazA doar cu
aproximatie toate obiectele particulare. Once particular nu
intrA decit incomplet in general etc. etc. Once particular este
legat, prin mii de tranzitii, cu particulari de alt gen (lucruri,
fenomene, procese) etc. In' toate aces tea existA deja elemente,
'germeni ai conceptului de woes-Ude, de legaturl obiectivA
a naturii etc. Elementul intimplAtor si cel necesar, fenomenul
esenta, existA deja aici, intrucit, spunind cA Ivan este un
sum. .Nola trad.
** vol. II, p. 40, cartea a 3 a, cap. 4, 8 9. Nola trod.
** lutruelt nu poti 0716, desigur, ea exist8 o casa caaa fn general In dam
oaselor vizibilec Nola had
 E299

frpe-e, *.,*
6 fA,7 gte-44(11.-
1/..-7 irep2`VAt.st-c.-' J
o.c. A.
t9r47--
4e-crre." 05.0,
G-t-4 L-

ax.-,g<53

e ,,rASLc-g, 0/14, erz-4-2 .,c4-

sc -094 (e-'47 ---y------ftr,"--,- evei-4,-L

--- t7-,y A-7,-......447-v...wo
-r2-74-e 4C0 7, /;-4n7APc'P-lr
-y:.'., ..e P-Lwee-eaci4 e/Z, ke-a-c-e,egc
/4;y-441 ,t 4,444.34;r,e , """-#1`-,
4/
.u.
--x(A
t,""-:./7/4./
. ..-4.* fi. e..,74
5___7:. ---'.,,
14. 6L

Pzke )frzr6rj::;WPZZ-'99''s>7 419

[444; 41, 00,.cf #<,, .

56., r,k Ir''''/Pr,) Ir
rtr
,,l-,
6cire7.0e,. Ckft,a4. 1745.($4inz
joe4,4#0trir)

0. mini din manuserisill lid V. I. Lenin

un jurul problemei dialeeticiji. 191.6
Alieforai
 IN JURUL PROBLEMEI DIALEOTICII 801

om, Grivei este un ciine, aceasta este o frunzg, de copac etc.,

inkitureim o sone de caracteristici intimpldtoare, separg,m
esentialul de fenomen si le opunem unul altuia.
Asadar, in oriee propozitie putem (si trobuie) sg, distingem,
ca intr-un nucleu" (celulg"), germenii tuturor elementelor
dialecticii, demonstrind astfel c dialectica este, in general,
inerentg, intregticunoasteri umarw lar stiintele naturii ne arat1t
(i acest lucru trebuie, iarlli, sg, fie clemonstrat prin mice
exemplu, cit de simplu) natura obiectivg in aceleasi Insusiri
ale ei, transformarea particularului in general, a intimplAto-
rului in necesar, trecerile, transmutatiile, leggtura reciprocg,
a contrartilor. Dialectica este tocmai teoria cunoasterii
(a lui Hegel si) a marxismuluf iatc clad laturi" a problemel
(si aceasta nu e o laturg", ci esenta problemei) nu i-a acordat
atentie Plehanov, fItr 81' mai vorbim de ceilalti marxisti.

Atit Hegel (vezi Logica), cit i eclecticul Paul Volkmann

(vezi lucrarea lui Erkenntnistheoretische Grundziige", S.165),
gnoseolog" contemporan al stiintelor naturii, eclectic, adversar
al hegelianismului (pe care nu 1-a inteles!), prezina cunoas-
terea sub forma unei serii de cercuri.

Cercurile" In filozofie: !este oare obligatorie cronologia

persoanelor? Nu !I
Filozofia antia: de la Democrit ping, la Platon i pin g. la
dialectica lui Heraclit.
Renasterea: Descartes versus Gassendi (Spinoza?).
Filozofia modera: Holbach Hegel (prinyerkeley, Hume,
Kant). Hegel Feuerbach Marx.

Dialectica ca o cunoastere vie, multilateralg (implicind o

neincetatg, sporire a aspectelor), implicind o multirne inepui-
zabi1 4 de nuante, in orice mod de abordare a realitkii, de apro-
piere de ea (cu Ufl sistem filozofic care se constitute intr-un tot,
pornind de la fiecare nuantg) iata un continut nemgsurat
de begat in comparatie on materialismul metafizic", a cgrui
302 V. I. LENIN

principara nenorocire este a nu stie s aplice dialectica la

Bildertheorie*, la procesul i dezvoltarea cunoasterii.
Din punctul de vedere ad materialismului vulgar,
simplist, metafizic, idealismul filozofic nu este decit
o ineptie. Din pimetill th vedere al materialismulai
dialectic, dimpotrivg, idealismul filozofic Poe o dez.-
voltare (amplificare, =flare) inilateral, exageratk
nberschwengliches ODietzgen) 166 a uneia ciintre kris; In-
turile, limitele emmnsterii, care devine astfp1 un
absolut., /Apt de materie, de natiirA., divinizat. Means-
mul este obscurantism clerical. Just. Dar idealisthul
N.B. filozofic constituie (mai exact"i inafar
acest de acoasta")calea care duce la clericalism prin
afo- intermediul uneia dintre nuantele
rism cunoa$terii (dialectice), infinit de complexe,
a omului.
Cunoasterea omului nu este (respectiv nu urmeazA) o Buie
dreaptk ci o linie curb4, care se apropie infinit de o serie de
cercuri, de o spiralk Orice segment, portiune, bucaticA din
aceasta 1Mie curb poate fi transformatl (unilateral transfor-
math) intr-o linie dreaptA independentk intreaga, care duce
(dad, nu vezi p54urea din cauza copacilor) in mlastink la
clericalism (unde ea este consolidatel de interesele de
dug, ale claselor dominante). Atitudinea rectilinie i unilate-
ralk rigiditatea i sclerozarea, subiectivismul si orbirea subiec-
tiv6 voila** faditeinile gnoseologice ale idealismului. lar
clericalismul (= idealismul filozoricl are, desigur, fldazini
gnnseologice, nu este lipsit de teren, este o floare swag-, firt
indoialk dar o floarea sterilg, ce creste pe copacul viu al cunoas-
terii omului, care este vie, rodnick adevAratk viguroasA, atot-
puternica', obiectivk absolutk
Scris n 1915
Publicat pentru prima oard in 1925, Se lipareste dupd tnanuscris
In revista ollokevik* nr. 5-6

* teoria refleethrii. Nora trod.

iata. Nola trod.
 803

CONSPECTUL GARTH LIJI ARISTOTEL

<<INIETAFIZICA' 67

Seri in 1915
Mc Meal peldru prima oarii i? 1930 S, liparege dupi ma u cri,9
I n eulegeri din Len?? , 101. X
 305

ARISTOTEL. aLETAFIZICA
TRADUCERE DE SCHWEGLER. DOIJA VOLUME.
T C BINGEN, 1847

Vezi, mai sus, citatul despre east"...

0 multime de consideratii extrem de interesante, vii, naive
(pline de prospetime), ca introducere in filozofie, si care in
diversele expuneri au fost inlocuite cu scolastia, en rezultate
lard miscare etc.
Obscurantismul clerical a ucis ceea ce era via in Aristotel
si a imortalizat ceea ce era mort.
Omul i calul etc. existA in exemplare
singulare, universalul in sine nu exisfa, sub
forma unei substante izolate, ci numai ca
un tot alciltuit dintr-o notiune determinatii
si dintr-o materie determinatil (p. 125**, Adesea filozo-
cartea a 7-a, capitolul 10, 27-28. fia se pierde
Ibidem, p. 126, 32-33: in definilia
...Materia este in sine incognoscibilli. euvintelor etc.
In parte ea este perceptibi15, senzorial, in Totul este
parte este cunoscut a. prin intelect. Ea este atins in trea-
perceptibilA senzorial ca metal, lemn, intr-un
cuvint ca materie capabila de miscare, iar ca
cat, toate
categoriilo
intelect este sesizath cind se afl a. In ceea ce
este perceput senzorial, dar nu ca perceputiti
senzorial, prin urmare asa cum e, de exemplu,
matematicul ...

* Vezi volurnul de Iota. p. 298. Nola red.

** Arislotel. Die Metapli}eik, Bd. 2, Itibiugen, 1847. Nola red.
306 V I. LENIN

Deosebit de caracteristicg si extrem de interesantg (la ince-

putul Metafizicii") este polernica cu Platon, ca si chestiunile
Incurcate", fermecgtoare pun naivitatea lor, si Bedenken*
cu privire la prostiile iclealisrnului. Si toate acestea, algturi de
confuzia cea mai neputincioasg, se invirtesc in jurul esentia-
lului, conceptului i particularului.
N.B.: La inceputul Metafizicii", lupta c e a mai indir-
ji t d impotriva lui Heraclit, impotriva ideii de identitate
intre fiMtare i nefiintare (filozofii greci s-au apropiat de
dialecticg, dar nu i-au dat de capg.t). Este foarte caracteristic
a se ggsesc peste tot, passim, embrioni vii ai dialecticii
aspiraii spre dialecticg...
La Aristotel, peste tot logica obiectivg se contandei cu cea
subiectivg, i aceasta in asa, fel inch peste tot este vizi-
b i 1 a cea obiectivg. Nu exista nici o indoialg asupra caracte-
rului obiectiv al cunoasterii. Incredere naivg in puterea ratiunii,
in forta, In puterea, In adevgrul obiectiv al cunoasterii. Si con-
fuzie naivg, confuzie jalnicg i neputincioasg in dialectica
generalului mi particularului a conceptului si a realitAtii,
perceputg senzorial a unui anumit obiect, lucru sau fenomen.
Scolastica i clericalismul au luat de la Aristotel ceea ce este
mort si nu ceea ce este v i u: intrebdri, cguari, labirint ;
s-a rAtAcit omul.
Logica lui Aristotel este aspiratie, cgutare, apropiere de logica
lui Hegel, iar din ea, din logica lui Aristotel (care peste tot,
la fiecare pas, pune tocmai problema dialecticii),
au fgcut o scolasticA moartg, Wind la o parte toate cgutgrile,
oscilgrile, modurile de a pune problema. Tocmai modurile de
a pune problema au fost la greci un fel de sisteme de incercare,
o naivg, diversitate de pgreri, care se reflectg minunat la
Aristotel.
tDe aici rezultg' cg nu existg universal algturi i separat
de singular. In aceastg mgsurg au dreptate adeptii teoriei
ideilor cind le atribuie acestora o existentg independentg,
fiindcg ideile slat doar niste substante aparte; insg ei se insalg
cind iau unitatea in multiplicitate drept idee. Dar ei fac acest
lucru pentru ca nu pot sg arate ce trebuie sg fie aceste substance
netrecgtoare algturi de lucrurile individuale percepute senzorial I
indoielile. Naa grad.
 CONSPECTUL CARTII LUI ARISTOTEL METAFIZICA" 301

si in afara bor. Iatg de ce ei pun-semnul egalithii specifice intro

aceste idei si existentele supuse pieirii, pe care noi le cunoastem,11
si spun: omit! in sine, calul in sine, adgugind la obiectele sensi-
bile cuvintele: in sine 4* (p. 136, cartea a 7-a, cap. 16, 8-12) II
4*. ,5 i, totusi, chiar dac noi n-am fi vgzut astri vreodatg, II
ei ar fi existat ca substante vesnice, distincte de cele pe care le
cunoastem ; astfel, chiar dacg n-am fi putut argta natura lor,
ei ar fi existat totusi in mod inevitabil. Este clar, prin urmare, I
cl nici un universal nu este substantg singularg si c nici o
substantg singularg nu este alcgtuitg din substante singulare
(oUcia) ( 13, sfirsitul capitolului).

Minunat ! Nu exist g. nici o indoialg in ce priveste reali-

tatea lumii exterioare. Omul se incurcil tocmai in dialectica
generalului i particularului, a conceptului i senzatiei
etc., a esentei i fenomenului etc.

(P. 146, cartea a 8-a introdusg, fgrg indoialg, mai tirziu

capitolul 5, '2-3.)
...O problemg dificilg (eo-copioc) este urmgtoarea: cum so
comportg materia cutgrui sau cutgrui lucru fata de opusi.
De exemplu, dacit cutarc corp este sgngtos potential (auvdctLe),
iar boala este opusul gingtiltii, nu este oare acest corp, N.B.
potential, si una, i alta?...
...Mai departe, nit om viulnu este oare un cadavru potential
(Suvec ILE t.)?*
(P. 181), cartea a 11-a, capitolul 1, 12-14:
iMatematicul, ei (filozofii) il plaseazg, intro idei i ceea
ce este perceput senzorial, ca pe un al treilea element, care existg
in afara ideilor si a lumii pgmintesti. Totusi, nu exist i un al
treilea om sau un al treilea cal in afarg, de omul in sine (sau
calul in sine) si omul individual sau calul individual. Dar
dacg lucrurile nu stau asa cum spun ei, atunci cu co trebuie
sit se ocupe matematicianul? In orice caz, nu cu lucruri din
lumea asta, fiindcg nu existg in de nimic din ceea ce cautg
stiintele matematice ...
308 V. I. LENIN

lbidem, cap. 2. 21-23:

...Mai departe, se pune intrebarea dacsa existh, sau nu ceva
in afarA de concret. Prin concret eu inteleg materia si tot ce este
material. Dacil nu exisfa, atunci totul este treciltor, deoarece
tot ce este material este, in orice caz, treclutor. Dar dac5, existA
totusi ceva in afaril de concret, acest ceva flU poate s'A fie evident,
decit forma si figura. Dar despre acestea este greu s stabilesti
in care lucruri exist4 ele i in care nu ...
P. 185.86 ,cartea a 11-a, cap. 3, 12: matematicianul
lash' la o parte clildura, greutatea si alte opusi sensibili
si are in vedere numai cantitativul ... tot asa se petrec
lucrurile i cu existentul.

Avem aici punctul de vedere al materialismului dialectic,

dar in mod intimplittor, neconseevent, nedezvoltat, efemer.

in al Au Studiu de istorie a filozofiei antice" (Muller's

Handbuch der Klassischen Altertuniswissenschaft*, V, I,
S. 265) (Sala de leeturil a Bibliotecii din Berna), Windel-
band subliniazA &A in Logica lui Aristotel (die Logik) gasim,
ca cea mai genera% presupunere, identitatea dintre formele
gindirii si formele existentei i i citeag Metaphysik", V.
7: 46aocx(74 Akyvrcu., .rococxc.7)4 -c6 etym. cnillottvEL**. Acesta
este 4. Schwegler traduce: Denn so vielfach die Kategorien
ausgesagt werden, so vielfach bezeichnen sie ein Sein**'.
Prost tradus!
Apropiere de dumnezeu:
Cartea a 12-a, cap. 6, 10-11:
...eaci cum poate lua nastere miscarea dacA nu existh nici
o cauzit motrice in actiune? Materialul nu poate, fireste, s'a. se
miste de la sine, ci e pus in miscare de arta constructorului;
Manualul de istorie a antiohitltii clasioe, editat do MUller. Nola trod.
* tin erice forme ar Ii exprimate aceste ouunturi diforite,ele desemneazi o exist ent6s.
Nnta trod.
trod.
1' tiindo ori de ofte ori slat enuntate categofille,ele desemneaza o exi tenti. Nota
 CONSPECTUE CARTII LUI ARISTOTEL METAFIZICA* 809

tot asa nu pot sg se miste de la sine nici ciclurile menstruale

si nici pgmintuI, trebuie sg le pung in miseare sgminta
Si fecundarea ...
Leueipp (id., 14) admite miscarea vesnieg, dqr nu explicit
de ce ( 11).
Cap. 7, 11 19 dumnezeu(p. 213).
...Misearea vesnicit trebuie s fie imprimatit de ceva
vesnic (cap. 8, 4)...
Cartea a 12-a, cap. 10 din nou o triere" a
problemelor fundamentale ale filozofiei; sernnele de
intrebare", ca sg zicem asa. 0 expunere (de cele mai multe
ori prin aluzii) pling, de prospetime, naivitate i indoieli
a diferitelor punete de vedere.
In cartea a 13-a, Aristotel revine la critica teoriei
numerelor a lui Pitagora (si a teoriei ideilor a lui Platon),
separate de lucrurile sensibile.
Idealism pfimitiv: generalul (coneeptul, ideea) este
o extstentd separatii. Acest lucru pare stra-
niu, monstruos (mai exact: copiliiresc), absurd. Dar nu
sint oare de acelasi gen (absolut de acelasi gen) idealismul N.B.
contemporan, Kant, IIegel, ideea de dunmezeu ? Mesele,
scaunele si ideile de masiti si de scaun ; lumea i ideea de N.B.
lume (dumnezeu); lucrul Si nmnenul", lucrul in sine"
incognoscibil; leggtura dintre Pgmint si Soare, legittura
din naturg in general si legea, Ayo;*, dumnezeu.
Caracterul dublu al cunoasterii omului si posibilitatca
idealismului (= a religiei) a u fost date cbiar in
prima abstractle, element:nit ,casa" in general si casele

individuale

Abordarea de dare inteligentil (de cititre inteligenta omului)

a unui lucru individual, luarea de copie (= concept) de pe
acesta n ii esteun act simplu, nemijlocit, de oglindire inertg,
ci un act complex, cu caracter dublu, zigzagat, care cuprinde
in sine posibilitatea desprinderii fanteziei de viatit; mai mult
* logosul. Nota trad
glo V. I LENIM

chiar: posibilitatea transformiirii (gi inch a unei transformki

imperceptibile, de care omul nu este conOient) a conceptului
abstract, a ideii in fantezie (in letzter Instanz* a lui dum-
nezeu). Cuici i in cea mai simplii generalizare, in cea mai ele-
mentarh, idee generala (mash." in general) exist ei, o anumith
frinturh, de fantezie. (Viceversa: este absurd sh negi rolul fante-
ziei chiar i in cea mai riguroash tiinth: comp. Pisarev despre
visul folositor, ca imbold la munch, si despre inclinarea spre
reverie goal4168.)
Expresie naivh a dificultkilor" in ce privqte filozofia
matematicii" (ca s folosim un limbaj modern): cartea a 13-a,
cap. 2, 23:
...Apoi, corpul este o substanth, deoarece el are, intr-o
anumitg msurA, un caracter finit. Dar cum ar putea liniile
sh fie substante? Ele n-ar putea sh fie 4a ceva nici in sensul de
lorm i figurh, ca, de pildh, sufletul, i nici in sensul de materie,
cum e corpul: chci este evident eh nici un corp nu poate fi alch-
tuit din linii, din suprafete sau din puncte... (p. 224)...

Cartea a 13-a, cap. 3, rezolvh aceste dificultki in chip minu-

nat, precis, clar, materialist (matematica i alte tiinte abstrag
una dintre laturile corpului, fenomenului, vietii). Dar autorul
nu-i sustine in mod consecvent acest punct de vedere.
Schwegler, in comentariul shu (vol. IV, p. 303),
spune: Aristotel prezinth aid o expunere pozitivh a
conceptiei sale asupra matematicului: matematicul este N.B.
o abstragere de la sensibil.
Cartea a 13-a, cap. 10, trateazh, o problemh care este mai bine
expush, in comentariul lui Schwegler (in leghturl cu Metaphy-
sik", VII, 13, 5): tiinta se refera numai la general (comp.
cartea a 13-a, cap. 10, 6), dar real (substantial) este numai
singularul. Existh deci o prhpastie intre tiint ci realitate?
Fiintarea i gindirea nu sint deci comensurabile? Cuno*erea
adevhmth a realului este imposibilh? (Schwegler, vol. IV,
p. 338). Aristotel rropunde: potential, ctiinta se indreapth
spre general; ca act, ea se indreapla spre particular.
-- In animal instant& -- Nola !rad.
 CONSPECTUL CARTII LUI ARISTOTEL "METAPIZICA 311

Schwegler (ib.) apreciazg ca h8chst beachtenswert*

#
lucrarea lui F. Fischer: Die Metaphysik , von empirischeinIN .B .?1
Standpunkte aus dargestellr** lanul aparitiei (1847) ,
care vorbe0e despre realismul" lui Aristotel.
Cartea a 14-a, cap. 3, 7: ...dacg n lucrarile sensibile
nu se aflg matematicul, atunci de ce lucrurilor sensibile le
sint inerente insuirile matematicului? ... (p. 254).
(Acelai sens 11 are i ultima frazg a cartii, cartea a 14-a,
cap. 6, 21.)

Sliqitul Me tafizieii" .

*Friedrich Fischer (1801-1853), profesor de filozofie

la Basel. intr-un articol despre el scris de Prantl (Allge-
meine Deutsche Biographie"***, vol. 7, p. 67), ggsim
o apreciere piing de dispret in care se afirmg ca Fischer,
udatoritg repulsiei sale totale fatg de idealismul subiec-
tiv, era cit pe-aci sg cadg in extrema opusg, in empirism, ha-ha 1 1

care este strain idealului.

* extrem do remaroabilfi. Nova lrad.

" 0.111elarizica, appued din panel ds vedere empiric*. _ Nola grad.
*** oBiogralia generall germaa*. _ Nola Irad.
 II
INSEMNARI
PE MARGINEA UNOR CARTI,
ARTICOLE SI RECENZII

i7
 81E)

1903

F. UEBERWEG. SCHITA DE ISTORIE A FILOZOFJEI"9

(PRELLICRAHE DE MAX HEINZE)
3 VOL., 1876-1980. LEIPZIG

artea are un caracter oarecmn straniu: paragrafe foarte

scuTte, cu citeva cuvinte despre continutul teoriilor, i explicatii
interminabile, culese cu litere mici, pe trei sferturi umplute
cu nume i titluri de chrti ide altfel vechituri: bibliografia nu
trece de anii 1860-1880i. Ceva unleserliches !* 0 istorie de
nurne si de chrtfil

F. PAULSEN. INTRODUCERE IN FILOZOFIE*17

1899

Este extrem de caracteristic modul desehis cum e push pro-

blema in introducere: sarcina filozofiei moderne este de a
irnphca conceptia religioash despre lume cu explicarea stiin-
tifich a naturii" (p. IV**). Sic! *i aceasth idee este dezvoltath
foarte amhnuntit: lupta, ni se spune, se dh pe douh fronturi:
cu materialismul i cu iezuitismul" (atit cu cel catolic, cit
si cu cel protestant). Materialismul, fireste, este inteles (este
dat?) ca rein mechanisch, physikalisch
Autorul afirmh de asemenea in mod deschis c filozofia mo-
dernh se sprijinh pe Kant si este reprezentanta monismului
idealist".
on nu se posts citi I Nola trad.I
" P. Paulsen. oEinleitung in die Philosophic.. Berlin, 1899. Nola red,
pur macanicist, tiLio eto Nola lead.

22*
 316 N. I. LENIN

Ping la p. 10... Pace intre stiintg Si credintil

*i p. 11: A statornici aceastil pace iatit punctul cen-
tral al filozofiei lui Kant... A da fiecgreia ceea cc i se cuvine:
stiintei contra scepticismului lui Hume, iar credintei
contra neggrii ei dogmatice in materialism, lath bilantul mun-
cii lui (12).
Numai o shiguril imprejurare poate tulbura accastg perspec-
tivg pling de sperante (sperante in aceastti pace): radicalis-
mul, absolut ostil religiei, care se ritspindeste acum In rindurile
maselor largi ale populatiei... Astfel (intocmai ca altgdatit
pentru burghezie) ateismul este acum o dogmg pentru social-
democratie (p. 14-15). Este un catehism de-a-ndoaselea. *i
? acest nou dogmatism, ca i cel vechi, e un dogmatism negativ,
ostil stiintei, in mgsura in care in dogmele lui pune lanturi
spiritului criticii i indoielii. (Ne aminteste de titlul .Antipfaf-
/en* i ne incredinteazg c crestinismului ii este strging ptirti-
nirea fa-0', de bogati, cg el, crestinismul, va trece i prin lupta
spre care pgseste Europa.)
Respingind materialismul i apitrind teoria Allbesseelung**
(pe care o interpreteazit in sens idealist), Paulsen nu-si d seama
1) &A el nu respinge materialismul, ci numai 'uncle argumente
ale ?Ivor materialisti; 2) c el se contrazice, interpretind psiho-
logia contemporang In sens idealist.
x Comp. p. 126. Forta... nu este altceva decit tendinta
spre o anumititi activitate si, prin urmare, coincide, in esenta
ei generalii, cu vointa inconstientti .
(Ergo Seelenvorgange und Kraft*** nu sint de loc atit
de uniiberbriickbar**** cum i s-a pgrut autorului mai inainte,
p. 90 u. ff.)
P. 112-116: de ce n-ar putea Weltall***** sg fie purtgtorul
des Weltgeistes******? (Pentru ct omul si creierul lui repro-
zintti evolutia superioarg a spiritului, cum insusi autorul
recunoaste.
Anliclericalii. Nola had.
* insufletirii universale. Nola (rad.
*** fenomenele spirituale i forte. Nola trad.
*** imposibile de unit. Nota Irad.
univerbul. Nola trad.
spiritului lumii. Aoki Oa.
 F. P NULSEN. IN1RODUCERE IN FILOZOFIE" 317

Cin(1 Paulsen ii crlf ieIi pe materialisti, el optme mate-

riel formele superioui e ale spiritului. Cind apAr4 idealis-
mul si interpreteazil in mod idealist psiholog:a contem-
poranA, el apropie formele inferioare ale spiritului de N.B.
Krafte* etc. Acesta este cel mai vulnerabil punct al
filozofiei sale.)
Comp., rnai ales, p. 106-107, unde Paulsen se pronuntiti
impotriva conceptiei despre materie ca ceva mod .
4.11,1,..........
x Contra p. 86: oin miscue nu existil nici cea mai mic5,
urmil de gindire...
Autorul pare cA se debaraseaz'a prea usor de ideea c Gedanke
ist Bewegung**. Argumentele lui se reduc dear la rationa-
mentul omenesc obisnuit: este absurd*, ogindirea nu este mis-
care, ci gindire (87). Poate nici ciildura nu este miscare, ci
ctildurre?
Extrem de stupid este argumentul invocat de autor cit fizio-
logul va continua sit vorbeasa despre ginduri, iar nu despre
misckile egale cu aceste ginduri. Nici despre csitilduril nu va
inceta sit vorbeaseg, nirneni si niciodatd.
indr4ostit fiind, el nu-i va vorbi aloanmei despre procesul
vasomotor corespunzlitor... Asa ceva ar fi o absurditate evi-
dent'l (86-87). Intocmai! i acesta e cazul cu d-1 Paulsen!
Si, dacil o sit simtim cit nu e destul de cald, n-o sit vorbim despre
faptul cit i aldura este un gen de miscare, ci despre mijlocul
de a face rost de ciirbuni.
Paulsen considea sinnlose*** teza cit gindirea este Bewe-
gung****. Or, chiar el este si contra dualismului si vorbeste
despre echivalent". (140 i 143) echivalentul fizic al psi-
hicului" (sau Begleiterscheinung*****). Nu este mire aceasta

* forte. Nota trod.

** gIndirea este miseare. Nola brad.
*** absurcla. Nota trad
*** rniseare. Nola trad.
*** lenomeaul paralel. .Nrta brad.
818 V. I. LENIN

aceeasi begriffliche Konfusion* pentru care el il trateaA cu

atita dispret pe Bilchner?
Cind Paulsen declarg c paralelismul lui nu este localizat",
ci ideal" (p. 146), caracterul lui dualist apare si mai clar.
Aceasta nu este nici explicatie si nici teorie, ci un simplu
subterfugiu verbal.
Scris in 1903
Publicai penlru prima oard in 1930. Se liparefie dupa manuscria
in Culageri din Lenin", vol. XII

' confuzie de notiuni. Nola trad.

 819

1904

INSEMNARI PE MARGINEA UNEI RECENZII

A CARTILOR LUI E. HAECKEL <31INUNILE VIETH
*I ENIGMELE UNIVERSULUD171
Frankfurter Zeitung. 1904, nr. 348
(15 decembrie), prima editie de dimineata
Un foileton despre noile cricti de biologie
Ernst Haeckel. Lebenswunder" (Gemeinverstandliche
Studien ilber biologische Philosophie)*. Stuttgart (Alfred
Kroner).
(Pentru Haeckel, spiritul este o functie fiziologiciti a scoartei
cerebrale. P.378 a cartii sale. Autorul recenziei se pronuntil,
firqte, impotriva acestei pareri.)
Tot el a scris Weltriitsel"" ((aparute mai demult)) (in care
.demonstreazit ea nu exista, propriu-zis, enigme ale imiversului).
Serie la sfirjilul anului 1904
Pub heal penlru prima Dori in 1958, Se itipargle dupd manusoris
in V.I. Lenin, Opere, ed. a 4-a, vol. 38

" = Minunile vioiio (Studii de filoudie biologica po futelesul tuturor).

nigmele universului.. Nola lrad.
Nola (rad.
820

1909

NOTA DE CARTILE DE STIINTE ALE NATURII

SI DE FILOZOFIE
AFLATE IN BIBLIOTECA DE LA SORBONA172
Sorbona. Cxti noi: C. 819 (7)*
Richard Lucas. Bibliografia substantelor radioactive. Ham-
burg 0 Leipzig. 1908. 8.
(A. 47. 191).
Mach. Elemente de fizicfi, (editie reviaut4 de Harbordt ei
Fischer). Leipzig. 1905 1908. 2 volume. 8.
(A. 46. 979). S. (I). cp. 587.
Max Planck. Principiul conservrii energiei. Leipzig. 19C8.
(Editia a 2-a). 12.
(A. 47. 232). S. cp. cp. 63.
Eduard Riecke. Manual de fizicg. Editia a 4-a. Leipzig.
1908. 2 volume. 8.
(A. 47. 338). S. O. cp . 3o1a.
Fenelon Salignac. Probleme de fizicg genera% i de astronomic.
Toulouse. 1908. 4.
(D. 55. 745). C. 818 (2).
J.J. Thomson. Teoria atomicil a materiei. Braunschweig.
1908. 8.
S.D. e. 101 (25).
La Biblioteca de la Sorbona:
I. Vierteljahrsschrift ffir wissenschaftliche Philosophie"173.
P. 5 3 (8). (A. 16. 404).
* Aiei vi hi eele ce urrneazi, tmemnarite cii litere i dire reprerintii ootele ortrtilor. -
Nola red.
 NOTE DE CARTI AFLATE IN BIBLIOTECA DE LA SORBONA 321

II. Archiv flu. Philosophie". 2-te Abteilung. P. 4 8. (A. 17.

027).

Vierteljahrsschrift fur wissenschaftliche Philosophie". 1909.

Heft I. Recenzia lui Raul Richter (favorabilk elogioasii
chiar) la
Ludwig Stein. Curente filozofice contemporane. Stuttgart.
1908. (Enke.) XVI + 452 de pagini. (12 narci.)
P. 1-293 curente fi- Zece curente filozofice:
lo zof ice
294-445 probleme de 1) neoidealismul (metafizica vo-
filozofie hmtaristA)
2) neopozitivismul (pragmatis-
null) AV. James
3) noua miscare naturfilozoficV
(Ostwald si victoria" energeticii
asupra materialismului)
4) neoromantica" (H. St. Cham-
berlain etc.)
5) neovitalimul
6) evohrtionismul (Spencer)
7) individualismul (Nietzsche)
8) geisteswissenschaftliche Be-
wegung* (Dilthey)
9) philosophiegeschichtliche**
10) neorealismul (Eduard von
Hartmann ! ! !).
Din noile c'Arti apilrute:
Max Schinz. Adeva'rul religiei dui-A conceptiile celor mai
noi reprezentanti ai filozofiei religiei. Zurich. 1908. 8 (307
pagini. 6,50 miirci).
Kr. Guenther. De la animalul primitiv la om. (Album cu
tablouri.) Stuttgart. 1909. (7-19 fascicule H 1 mud.)
A. Pelazza. R. Avenarius si empiriocriticismul. 1908? 9?
Torino (Bocca). 130 de pagini.
miF;carea umanitarist-tiintifieL Nola traa.
** istorica-filozoficri. Nola lred.
822 V. I. LENIN

Spaventa. Filozofia italian4 in leg4turi1e ei cu filozofia

europeara. 1908? 9? Bari (Laterza).
Din noile cUrti ap4rute (1909):

L. Boltzmann. Tratatele .tiintifice de la Viena. Leipzig.

(Barth).
H. Stracke. Unitatea dintre materie, eterul cosmic :;;i fortele
naturii. Viena (Deuticke).

P. 48
Archiv fur Philosophic", partea a 2-a = Archiv far sys e-
matische Philosophic". 1908. Faseicula 4: eel de-al
doilea articol al lid Vitali NorstrOm (p. 497-496)
((e interesant; aproape In intregime despre Mach)).

unde-i primul articol??

notita o fi intirziat174??

Serie in prima jumdlale a amilui 1909

Publicat pentru prima oarii in 1933, Se liparefte dupd manusois
in itlulegeri din Lenin+, tat. XXV
 323

1913
DIN CAIETUL
STATISTICA AGRICOLA AUSTRIACA ETC."

F. Raab. Die Philosophic von R. Avenarius. Systematische

Darstellung und immanente Kritik. Leipzig, 1912 (164 p.).
5 Mk.*
Perrin. Les atornes**. Paris (Alcan)"5.

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE
A CARPI LUI J. PLENGE <3IARX *I HEGEL 176
Joh. Plenge. Marx und Hegel. Taingen, 1911. (184 SS.)
(Mk. 4).
f 0 recenzie defavorabilii, a liii 0. Bauer a ap5xut in vol. III,
t partea a 3-a din Archiv fiir Geschichte des Sozialismus". f

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE
A CARPI LUI R.B. PERRY
TENDINTE FILOZOFICE CONTEMPORANEnin
Mind". 1913. Aprilie. Recenzia lui F.C.S. Schiller la cartea
lui Ralph Barton Perry. Present Philosophical Tendencies: a
critical survey of Naturalism, Idealism, Pragmatism & Rea-
lism, together with a Synopsis of the Philosophy of William
* Fi1ozofia ui R. Avenarius . 0 expunere sistematid gi a eritidimanentl. Leipzig.
1912 (164 p.). 6 mlrcj. Nota trad.
Atomiis. Kota (rad.
324 V. I. LENIN

James. London & New York (Longmans & Co.). 1912. Pages
383*.
Schiller este impotriva realismului" lui Perry, eitruia Ii
aduce invinuirea c mintea lui este atit de preocupath s5,
opun g. in mod metafizic idealismului realism!, ci intotdeauna
cauth s. subordoneze acestei preocupi toate celelalte
problem.
De mentionat c Schiller citeazil,' urmittorul pasaj din Perry:
Organismul corespunde mediului ambiant din care s-a dez-
voltat si asupra cruia actioneaz4. Constiinta este aspunsul
selectiv la mediul ambiant, care a existat inaintea ei i existh
independent de ea. Trebuie sil existe ceva care sri, provoace
faspunsul, dae4 existh vreun ilispuns (p. 323 din cartea lui
Perry). Schiller obiecteaz'a:
Dacit nu acceptilin pe bazA de simplu creeimint
Ca- teza existentei independente a mediului ambiant
rac- (sublinierea apartine lui Schiller), oatunci nimic nu este
teris- dovedit aici, gal% de raportul dintre gindire si omediul
tic!! ambiant*... (p. 284).

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE
A CART" Lill A. ALIOTTA
oREACTIUNEA IDEALISTA IMPOTR IVA STIINTEI*178
Antonio Aliotta. La reazione idealistica contro la scienza**.
1 volume. 8. XVI + 526 p. Palerme. Casa editrice Optima.
1912.
Recenzie apkuth in Revue Philosophique" (Ribot). Paris,
1912, nr. 12, p. 644-646, sub semnUura d-lui J. Segond, care
spline ea,
(Aliotta) ne aratil in agnosticism toate izvoarele cele
mai noi ale reactiunii contemporane; no arat c dezvoltarea
ei trace prin neocriticismul german (Riehl) i francez (Renou-
*Tendinte filozoliee contemporane: privire oritica asupra naturalismului idea-
lisrnului, pragmatismului i realismului, finpreun9, cu o scurti. expunere asupra filozofiei
lui St ill iam James*. Londra 0 New York (Lonumans /t Co.). 1912. 383 p. NoM brad.
ateaotiunea idealista Impotriva itiintei . Nola !rad.
 DIN CAIETUL STATISTICA AGRICOLA AUSTRIACA ETC. 326

vier), prin empiriocriticismul lui Mach si Avenarius, prin

neohegelianismul englez; ne descrie i demasd intuitionismul
lui Bergson si Schmitt, pragmatismul anglo-american al lui
W. James, Dewey si Schiller, filozofia valorilor si istorismul
lui Rickert, Croce, .Miinsterberg si Royce etc. (645) etc. OA
la Schuppe, Cohen si altii.
In partea a dona, autorul analizeazii atit energetica lui
Ostwald, cit i noua fizicil des qualites"* a lui Duhem si
teoria modelelor" a lui Hertz, Maxwell si Pastore. DupA spu-
sele recenzentului, autorului Ii repugna mai ales misticismul
(inclusiv al lui Bergson) etc.
Punctul de vedere al autorului, ni se spune, este <ispiritul
liniei de mijloc linia de aur a intelectualismului en
adevilrat rational: spiritul d-lui Aliotta si al d-lui Chiapelli
(645).
Scris in 1913
Publical penlru prima oaH1 in 1938, S lij are* dupi manuscris
in meubg ri din Lenin*, vol. XXXI

a InsOrilur. Nola lead.

ff2Q6

1914-1915
DIN CAIETE FILOZOFICE"

NOTA DE DIVERSE VOLUME DIN OPERELE

LUI FEUERBACH SI ALE LUI HEGEL179
Log. 536

Operele lui Feuerbach, editia Bolin

Vol. I. Ginduri asupra mortii i nemuririi
II. Note critice si teze filozofice
III. Istoria filozofiei moderne
IV. Filozofia lui Leibniz
V. Pierre Bay le
VI. Esenta crestinismului
VII. Explicatii i complethri la aceastil carte
VIII. Prelegeri despre esenta religiei
IX. Teogonia
X. Scrisori despre etic i aforisme postume

Log. I. 175
Operele lui Hegel
III, IV si V. Logica,
XIX, 1 si 2 scrisorile lui Hegel.

Scris in septembrie-decembrie 1914

Publical perdru prima onra in 1930, Se iipdresie dupd manuscris
in sCulegeri din Lennis, tal. XII
 DIN CAIETE FILOZOFICE" 327

CU PRIVIRE LA SCRIERILE MAI RECENTE

DESPRE IIEGEL"
Neohegelienii: Caird, Brad le y 181 .
J. B. Bail lie. The Origin & Significance of Hegel's
Logie*. Londo n. 1901. (375 p.). Recenzie apilrufa in Revue
Philosophique, 1902, 2, p. 312. El pretinde ea, nu s-a mkginit
srt repete termenii lui Hegel (cum face Vera), ci inceard s4-i
urmgreascit din punct de vedere isforic 1i sh-i explice. Printre
altele, capitolul al X-lea: raportul dintre logid i natud
(Hegel, ni se spune, nu i-a atins scopul). Thsemngtatea lui
constg, iii aceca crt a demonstrat caracterul obiectiv al cunoa.,-
terii... (p. 314).
William Wallace. Prolegomena to the Study of
Hegel's Philosophy & Especially of His Logie". Oxford &
London. 1894. Recenzia a apArut in Revue Philo-
sophigue".1 89 4, 2, P. 538. Editia a 2-a ; prima in 1874.
Autorul a tradus Logica liii Hegel.
D-1 Wallace expune foarte exact conceptia Tot de el: in
hegelian'a, despre aceasth tiin (logica), 1894 traducerea
...tiintit care ii subordoneaz si filozofia drtii Philoso-
naturii, ci filozofia spiritului, intrucit gin- phyofM ind"182,
direa pura sau ideea este baza comunt atit cu un capitol
a realittitii materiale, cit ci a cclei psihice explicativ. Re-
(540). cenzia ibid.

Recenzia despre Wallace, apArutt in Z eits ch ri t

fur Philosophie"183 nr. 111 (1898), p. 208, este
elogioast, dar lipsitit de continut.
P. Botta. La renaissance de Hegel et la philosophia
perennie"***, in publicatia italiant Revista di Filosolia" 184,
1911, I (recenzie _aparufa, in Revue Philosophique", 1911,
2, p. 333).
* *Originea qi seinnilicatia Logicii lui Hegel*. Nola trad.
** eIntroducere la studiul Mozotiel lui Hegel, gi In special la Logica mu. Nola
*
trad.
ellonasterea lui Hegel i etilozofia nepieritoarcse. Nola brad.
328 V. I. LENIN

Botta este tin adept al 1 ui Caird. Pupil cit se pare, nil.

Printre altele... coneeptia neohegelian'a
interpretare a lui Bradley despre energia invizibira care
idealistrt a se dezvrtluie permanent, care e prezentrt i
energiei?? actioneazrt in ()rice schimbare si in fiecare
actilme in parte 185 .
J. Grier H ibben: Hegel's Logic, an Essay in Inter-
pretatioe*. New York. 1902. (313 p.).
Autorul recen- Reeenzie apitrutrt in Revue Philosophigue",
zieP86 scoate, 1904, nr.. 1, p. 430: In ciuda titlului ei,
in general, in e- lucrarea d-lui H. este mai putin un comentariu
videntA rena- interpretativ decit un rezumat aproape lite-
sterea hegelia- ral. Autorul a alcrituit ceva in genul unui
nismului in trt- dictionar de termeni din Logica lui Hegel.
rile anglo-saxo- Dar nu acest lucru e esential: Comentatorii
ne in acesti mai discutil incA despre insrtsi pozitia pe
ultimi ani. care s-a situat Hegel, despre sensul funda-
mental si adevrtratul scop al dialecticii lui.
Faimoaselor articole critice ale lui Seth
li se opun noi interprethri, care atribuie
N.B. Logicii, luatA in ansamblu, cu totul altil
semnificatie, mai ales acelea ale lui M c
TaggartO.G.Nol (431).
DupA piirerea lui Hibben, Logica lui
Hegel nu este mt shnplu sistem speculativ,
o combinatie mai mult sau mai pit-tin savanth
de concepte abstracte ; ea este in acelasi
timp o interpretare a vietii universale in N.B.
N.B.
toatA plenitudinea semnificatiei ei concrete
(p. 430).
Preussische Jahrbhcher"187 (Nr. 151), 1913, martie, articolul
dr. Ford. J. Schmidt: Hegel und Marx". Autorul proslilveste
intoarcerea la Hegel, blanleaz'a scolastica teoriei cunoasterii",
citeazil pe neohegelienii Constantin Rssler 0. Adolf Lasson
(din Prengische Jahrbficher") si, referindu-se la cartea lui

Looica liil Hegel , o Moore ro do interpretare . Anta /rad,

 DIN CAIETE FILOZOFICE 329

Plertge"8 , afirm c Marx n-a inteles insemnittatea ideii natio-

nale" ea sintezit. Meritul hti Marx de a fi organizat pe mun-
citori este mare, dar... unilateral.
Model de castrare liberalV (mai exact burghez6,
filomuncitoreascit, cici autorul este, probabil, conser- N.B.
vator) a lui Marx.

Mc Taggart Ellis Mc Taggart. Studies in the Hegelian

Dialectic*. Cambridge, 1896 (259 p.). Recenzie apkula in
Zeitschrift ffir Philosophic" nr. 119 (1902), p. 185
in calitate de pretins cunosegtor al filozofiei lui Hegel, autorul
o apiirit contra lui Seth, Balfour, Lotze, Trendelenburg etc.
(dupiti cit se vede, autorul, Taggart, este ultraidealist).

Emil Hammacher. Die Bedentung der Philosophie Hegels"**.

(92 SS.) 1911. Leipzig.
Recenzie publicath in Zeitschrift fUr Philosophic" nr. 148
(1912), p. 95. Se gitsesc in ea, eta, observatii destul de judi-
cioase in legkurrt cu reluarea idealismului postkantian in
momentul de fatit", ni se spune e Windelband e un agnostic
(96 p.) etc., dar idealismul absolut" al lui Hegel autorul nu 1-a
inteles de loc, de altfel ea si Riehl, Dilthey i alti astri".
S-a apucat de o treabil peste puterile lui.

Andrew Seth. The development from Kant to Hegel with

Chapters on the Philosophy of Religioe***. London, 1882:
Recenzie aphutit in Zeitsehrift fr Philosophic" nr. 83, p. 145
(1883).
Autorul, spline reeenzentul, Ii aprtrit pe Hegel contra lui
Kant. (In general elogios.)

Cereetiiri aqupra dialecticii Inelieneq. Aeta fred.

** aSernnifiratia filozofiei lui llevel . Nola (red,
*** De la hant la Ilfgel, cu eapitole despro filozotia rolieicis. Nola brad.

23 Lenin Opere complete, vol. 29

330 V. I. LENIN

Stirling. Secret of Hegel"*. Recenzie aprutit in aceeasi

revisth, nr. 53 (1868), P. 268. Autorul, care spune cri este un
admirator infliicrtrat al lui Hegel, il explicA englezilor.

Bertrando Spaventa: Da Socrate a Heger". Bari, 1905.

(432 p. 4,50 lire). Recenzia ibid., nr. 129 (1906), este o culegere
de articole, intre altele despre Hegel, al crtrui adept credincios
este Spaventa.

Stirling. The secret of Hegel".

In italianit:
Spaventa. Da Socrate a Hegel".
Rafi. Mariano.
In german4:
Michela & Haring. Dialektische Methode Hegels" (1888).
Schmitt. Das Geheimnis der Hegelschen Dialektik""
(1888).

Scris in decembrie 1914

Pub licat penlru prima oarii in 1939, Se lipdrefte dupd manuscria
in eCulegeri din Lenin., vol. XII

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE
A CARTII LUI J. PERRIN.
TRATAT DE CHIMIE FIZICA. PRINCIPHLE"1"
De notat J. Perrin: Traitb de chimie physique. Les
principes" (300 p.) Paris, 1903. Recenzia lui Abel R e y apa'-
rut5. in Revue Philosophique" 1904 1, sub

.11lioterul lui Hegel*. Nota trad.

* eDe la Socrate la .No la trail.
*** tIljeterul dialecticii hegelieueb. .Nola trad.
 BIN CAIETE FILOZOFICE 331

titlul: Principiile filozofice ale ehimiei fizice. (Perrin anali-

zeazg notiunile de br Id etc., de cauzd etc., deenergie
etc. este contra wonsidereirii energiei drept o esentiti
misterioasa, (p. 401)... Abel Rey il considerrt pe Perrin adver-
sar al sisternelor neoseep licistec)
Scris in decembrie 1914
Publical pentru prima oard in 1930, Se lipiirege dupii manuscris
in Ctilegeri din Lenin", vol. XII

P. GHENOV. TEORIA CUNOASTERII

$I METAFIZICA LUI FEUERBACH"19
zvnicn. 1911 (DISERTATIE SUSTINUTA L.1 BERN A) (59 P.)

Landesbibliothek
Aceastil, luerare, pur seolrease6, este aletuitit aproape
numai din citate luate din operele lui Feuerbach
Idup4 editia Jodl,. Ea poate fi folositoare dour ea o eule-
gere de citate, dar i aceasta incompleth.

I tema este departe de a fi indeajuns elaboratii, de autor I

Autorul citeaziti eel mai mult

volumul al II-lea, mai ales Thesen" und Grundstze",
apoi Wider den Dualismus".
X, in special rber Spiritualismus und Materia-
191
lismus"
N. B. VIII, Vorlesungen tiber das Wesen der Religion"
(Feuerbach insusi scria in 18 48 ci aceasta
este o lucrare a lui mai maturiti decit E-
senta crestinisnmlui", aprutiti in 18 4 1),
VIII, SS. 26, 29 ; 102-109 ; 288 ; 329 si altelj.

* 4Pre1egeri deipre esenta raI igieit (vezi volumul de rap, p. 37 57 . Nola trod,

23*
gi2 V. I. LEIII

VII. Das Wesen der Religion"* (18 45: Feuer-

bach o considerii importantii).
IV. Leibniz" eu uotele din 1847. (N.B.) ITV. SS.
261; 197; 190-191; 274!.
VII. Completilri la Das Wesen, des Chrislentums"".
Autorul citeazh' (in spiritul lui Feuerbach):
Ebbinghaus. Experirnentelle Psychologie"***, SS. 110 und
45.
Fr. Jodl. Lehrbuch der Psychologie"****, S. 403.
1 A. Forel. Gebirn und See le", X. Auflage, S. 14*****.
Lange (II. Buell, S. 104) nu are, evident, dreptate impotriva
lui Feuerbach (S. 83 si 88), denaturind (si negind) materia-
lismul 1uP33.
La inceput autorul face o schith a dezvolthrii filozofice
a lui Feuerbach: Todesgedanken"****** (1830) este inch
hegelian; Der Schriftsteller und der Mensch"*******
(1834) ******** inceputul rupturii; Kritik des Anti-
hegel" ********* (1835) impotriva adversarilor lui Hegel,
dar nu pentru Hegel (comp. Griin, Bd. I, 390 si 398; II,
409193). Critica filozofiei hegeliene" (1839). Esenta
crestinismului" (18 4 1) rupturh Tezele" si Prin-
cipiile filozofiei viitorului" (1842 si 1843). Esenta reli-
giei" (1845). Prelegeri despre esenta religiei" (1 8 4 7 ).
Serie la 16 17 (29 30) decembrie
1914
Publicat perilru prima oard in 1930, Se lipdregle dupd manuscrie
in Culegeri din Lenin", vol. XII

* sEsenta religiel.. Nola trad.

** rEseuta cre,Ainismului . Nola trad.
*** rINsihologia experimentall.. Nota trad.
**** 31anual de psiliologiei. No/a trad.
***** Xreicrul i sulletulo, editia a X-a, p. 14. Nola trod.
.Ginduri asupra inortiic Nota trod.
***** .Scriitorul i omuir. No/a (rad.
****** ** Aici autorul a foot mu panteist, ci politeisti (p. 15 ; mai mult leibni-
zian decit hegelian.. p. 15 .
******* idritica loupotriva mi Antiliegelr. Nola tract.
 DIN CAIETE FILOZOFICEa 333

PAUL VOLKMANN.
BAZELE TEORETICE ALE CUNOMTERII
IN *TIINTELE NATURII
(.FrmiTA I IPOTEZA., IX . EDITIA A 2-a. LEIPZIG, 1310

(Nat. IV. 171 in Biblioteca din Berna)

Autorul este eclectic si plat in filozofie, mai ales cind se
pronuntti impotriva lui Haeckel sau despre Buckle etc. etc.
Dar tendinta sa este totusi materialistiti, de exemplu la p. 35*:
In problema dach noi prescriem conceptele noastre naturii
san ni le prescric ea mat, el preconizeazil o imbinare a ambelor
puncte de vedere. Mach, spume el, are dreptate (p. 38), dar en
ii opun (punctului de vedere al lui Mach) un punct de vedere
obiectiv":
Astfel, en consider cit logica ii are in noi inceputul in curge-
rea regulatti a luerurilor in afara noastrii, cit necesitatea exte-
rioarti, a proceselor naturii este prima si cea mai veritabilti
invtitititoare a noastrii (p. 39).
Antorul se ridieil impotriva fenomenologiei si monismului
contemporan, dar nn intelege de loc esenla filozofiei materia-
Este si idealiste. El reduce, propriu-zis, lucrurile la metodele"
stiintelor naturii intr-un spirit general pozitivist. Nu stie nici
miticar sti pimti problema realitiItii obieetive a naturii n (Ora
constiintei (si a senzatiilor) omulni.

MAX VERWORN. IPOTEZA BIOGENN

JENA, 1903
(Med. 5 218)
Autorul dezvoltti o temti specialti in legiti-
turil cu substanfa vie" si en schimbul chimic comp. p. 9,
de substante care se produce in ea. Temil definit ia
specialti. Enzyme""4
Existrt un indice bibliografic in aceastiti problemti.
* P. Volloaann. .Erkenntnisthooretische Grundzu ze t Notiul% ia4ensohatton 6. Leitzig
B T1 in, 1910. Nola red.
834 V. I. LENIN

P. 112 ipotez5, de lucru", in aceasta constA, cic, esen-

tialul. De exemplu, in secolul al XIX-lea materialismul a
adus mari servicii stiintelor naturii, dar acum nici un filozof
naturalist nu va rnai considera drept adecvatil, conceptia mate-
(112). Nu existil adeviiruri eterne. Insernniitatea ideilor,
Fruchtbarkeit* si rolul lor ca ferment", care creeazit si actio-
neazri* (113).
.ste caracteristic4 aici exprimarea naivA a punctului
de vedere c materialismul" constituie o piedici! Nici
o idee despre rnaterialisrnul dialectic si o total4 incapaci-
tate de a deosebi rnaterialisnml, ca filozofie, de
diferitele conceptii anchilozate apkate de filistinii unei
anurnite epoci, care i zic materialistil
Scopul pe care si 1-a pus autorul o analizA mecanicistil
a fenomenelor vietii* (p. 1, Prefatit) referire la ultirnul
capitol din Allgemeine Physiologie"**.
In loc de oalbuminit vie (p. 25), care e o notiune neclark
dupg, piirerea lui, in loc de (imolecula" vie de albuminil* ( pen-
tru c molecula nu poate fi vie ), autorul propune sh* se spunii,
moleculA biogenA (25).

Transformarea substantei chimice in substant4 vic

iatA, prin urmare, care e fondul problemei. Pentru a
ne misca mai liber printre aceste lucruri noi, Inca obscure,
ipotetice, jos rnaterialismul", jos vechile idei (mole-
cula"), care ne leagra,"! SA le drun o denumire north' (bio-
gen), pentru a putea crurta mai liber noi cunostinte !
N.B. In legiritufg, cu problem izvoarelor si a motivelor
vii care stimuleazil idealismul" contemporan in fizica
si in stiintele naturii in general.

* feeunditatea. Nola Irad.

i1Qloia vp(t.0.4.. .Vla trod,
 bIN CAILTE 111.ozoFItla 336

FR. DANNEMANN. CUM S-A FORMAT IMAGINEA

NOASTRA DESPRE LUME 19 5
(KOSMOS . STUTTGART, 1912
(Nat. XII. 456)
In aceastA brour autorul face un fel de rezumat al lucrrii
sale in 4 volume : Naturwissensehaf ten in
ihrer Entwiek lung 'and in ihrent Zusam-
menhange"...*
Circa 5 000 de ani de dezvoltare a eulturii/(((Multg v u 1-\
de la Egiptul antic pinA, in zilele noastre. garizare)))
Dupa Homer, pmintul insemna doar Marea Autorul schi-
Mediteranti si iiri1e dimprejurul ei (p. 8)**. teazkneglijent,
In Egipt, noptile senine an rrurat cerce- pe un ton pre-
thrile astronomiee. S-au Mut observatii zurntios si in
asupra stelelor i a mieArilor lor, asupra stil de foileton,
Lunii ete. problerne filo-
\ zof ice. Banal./
La ineeput se soeotea hma de 30 de zile,
iar anul de 360 (p. 31). Egiptenii antici ii CArticica nu
socoteau deja de 365 de zile (p. 32). Era- este nici laie,
tostene (276 i.e.n.) a determinat perimetrul nici ',Maio:
PAmintului ea fiind de 250 000 de stadii" pentru o carte
= 45 000 de kilornetri (in loc (Ie 40 000). filozofiel este
Aristarh a enuntat ipoteza c PAmintul scrid neglijent,
se invirtqte in jurul Soarelui, p. 37 (cu neinsemnatA,
1 800 de ani inaintea lui Copernic, 1473- platA, frazeo-
1543). (Secolul al III-lea i.e.n.) el considera logic goalA ;
Luna de 3 0 (in loc de 48) de ori mai mid, pentru o carte
decit PAmintul, iar Soarele de 300 (in loc de popularizare
de 1 300 000) de ori mai mare deeit PA- este prea
mintul... pretentioasA.

qfiinfele naturii in dezvollarea p i legalura lot

ecir roc Nola !rad.
" Fr. Dannemann. tWie unser Weltbild entstande. Stuttgart, 1912. Nola red.
336 V. I. LENIN

Sisternul liii Ptolemeu (se- Pitagora (secolul al VI-lea

t, colul al II-lea e.n.). i.e.n.): lumea este guvernata
Sec. XV: inviorarea astro- de numar i masura...
norniei in legkurA cu na- Cele 4 elemente, substante
vigatia. la filozofii antici: pamintul,
Copernic (1473-1543): sis- focul, apa i aerul...
tenml heliocentric. Cercuri (nu
elipse).
((Abia la jumatatea seco- Democrit (secolul al V-lea
lului al XIX-lea, cu ajutorul i.e.n.): atomii...
instrurnentelor de m'itsurat mai Secolul al XVII-lea: ele-
perfectionate, s-a putut dove- mentele chimice.
di di se produc modificrtri in
aspectul stelelor fixe.))
Galilei (1564-1642). Analiza spectrala (1860).
Kepler (1571-1630). Electricitatea etc.
Newton (1 6 4 3 Legea conservarii fortei.
1 7 2 7).
telescopul turtirea
etc. PamIntului
((descoperirea la poli 1/229
a peste din diametru
20 000 000 un loc del/2991
de stele
etc.))

LUDWIG DARMSTAEDTER. CALAUZA

PENTRU ISTORIA *TIINTELOR NATURII
*I A TEHNICH"
BERLIN, 1908, EDITIA A 2-A
(Lesesaal in der Landesbibliothek)
Deternzinarea vitezei luminii
1 6 7 6: Olaf Rmer (dupg, eclipsele
lui Iupiter): 40 000 de mile geo-
graf ice (mai putin de 300 000) km/s
(mai putin de 298 000 km)
 bIN CAIETE FILOZOFICE 337

1 8 4 9: Fizeau (rotile dintate si o-

glinzile): 42 219
mile geografice . =313 000 km/s
1 8 5 4: Foucault (douit oglinzi tur-
nante etc.): 40 160
de mile geografice =298 000 f)
1 8 7 4: Alfred Cornu (a f 300 400 21

la Fizeau) . 1 300 330

1 9 0 2: Perrotin (id.) 299 900 km (+ 80 m)/s

NAPOLEON. CUGETARI" 196

PARIS, 1913. BIBLIOTECA IN MINIATURA NR. 14
(Landesbibliothek)

Tunul a nimicit feudalismul. Cerneala va nimici

actuala orinduire socialiti (p. 43)... N.B.
In orice biltrtlie se poate ivi un moment
in care plat si soldatii cei mai viteji, dup4 o prea mare
incordare, sint cuprinsi de dorinta de a o lua la fug'a ;
aceastil panica' e provocatil de lipsa de incredere In
propriul lor curaj; e de ajuns o intimplare cu totul
neinsemnatil, un pretext oarecare, pentru ca ei s6-7i
recapete aceastil incredere: toatil arta consla in a sti
s'a creezi o asemenea intimplare sau un asemenea
pretext (p. 79-80).

ARTHUR ERICH HAAS. SPIRITUL ELENISMULUI

IN FIZICA CONTEMPORANA197
LEIPZIG, 1911 (32 p.) (FEIT & Co.)

Recenzie in Kantsludien", 1914, nr. 3 (vol. XIX), p. 391

392. Autorul, profesor de istorie a fizicii (P. Volkmann acord5,
o deosebitA atentie acestei istorii), subliniazA c existii o lega-
tut% deosebit'a intre Iferaclit si Thomson etc. etc.
338 V. I. L E i\T I N

THEODOR LIPPS. STIINTELE NATURII

$1 CONCEPPA DESPRE LUME
(DISCURS ROSTIT LA AL 78-LEA CONGRES AL
NATURALISTILOR GERMANI DE LA STUTTGART)
HEIDELBERG, 1906

(Biblioteca din Berna. Nat. Varia. 160)

Idealist de nuantil kantianil-fichteeanil, autorul subliniaz
ea, in spiritul idealistnului lucreaz i fenomenologia (cea nousa,
numai fenomenele, p. 40), precum i energetica i vita-
lismul (ib.).
Materia x.
Materialitatea un mod conventional de exprimare
(IL 3 5).
Natura este un produs al spirituhti (37) etc.
Intr-un cuvint, materialismul nu este, in primul rind,
altceva decit o nod, denumire pentru problema pe care i-o
pun stiintele naturii (32).
Ser's in 1915
Publical pentru prima oath in 1930, Se tiptire,le dupd manuseris
in Cuiegeri din Lenin", vol, XII
 339

DIN GAIETE DESPRE IMPERIALISM"

1915-1916

DIN CARTILE DE FILOZOFIE

DE LA BIBLIOTECA CANTONALA DIN TORICW"
Gideon Spicker. tber das Verhltnis der Naturwissen-
schaft zur Philosophie"* (in special versus Kant si Istoria
materialismului" de Lange). 8. Berlin, 1874. IV. W. 57 K.
Hegel. Phanomenologie" (hrs. Bolland, 1907)**. IV. W
165 g.

(Biblioteca cantonalA din Ziirich")

(Signatur: K. b i.)
Flugschrif ten des deutschen Monistenbundes. Heft 3:
Albrecht Rau. Fr. Paulsen fiber E. Haeckel". 2-te
Aufl. Brackwede. 1907 (48 SS.)***.
Ocritei foarte acerbil a ideilor lui Paulsen de pe poziiilefl
((lu ictrerbach. Un mohican" al ihuninismului burghez !) ) N.B.

Syria in 1915
Publicat penlru prima oard in 19.33, Se lipdrelte dupd manuscris
in Culegeri din Lenin", vol. XXII

.Despre raportul dintre Itiintele naturii i tilozoiiee. Nola &al.

* ,Fenomenologie. (ed. Bolland, 190). Nola trad.
** Folic volante ale Asoeiatiei germane a monittilor. Caietul 3: Albrechi Rau
yr, Paulsen despre 1. Haerkel.. rdilia a 2-a. Braekwede. 1907 (48 p.). Nola (rad.
340 V. I. LENIN

DR. JOHANN PLENGE. MARX *I HEGEL

TCI3INGEN, IRV"

Plenge nu poate pricepe cum se impacri, mate-

ultra- rialismul" cu revolutionarismul (pe care
plat ! el il numeste idealism" etc.) si se supara pe
propria lui nepricepere!!!

(Un bun exemplu de fchil cum vulgarizeaz5, profesorii bur-

ghezi bazele marxismului, bazele lui teoretice!! Ad notam*
economistilor imperialisti' & Co!!
Dupl.'', o prefatrt pretentioasrt iatrt cum
eu, eu, en am citit" pe Hegel si pe Marx
o schitri, extrem de superficialit
Latura teo- urmeazri,
asupra ,.teoriei" lui Hegel (in care nu se
retici 1, a face distinctie intre idealism si speculatie"
dialecticii a si sint scsizate foarte, foarte putine lucruri;
rrimas neob- totusi exis(ti in aceasth schitri, ceva bun in
servath!! comparatie cu kantianismul etc.) apoi,
iin legrituril cu Marx, o criticri" de-a dreptul
absurdg.
Marx este acuzat do ideologie purrt
Marx = atunci cind prin proletar real el intelege
ideolog"... un reprezentant al clasei.
Cind limbajul grosolan al unui apostat
care reneagrt cu hothrire orice idealism...,
cind revendicarea idealistrt a unui entuziast
politic: aceasta este realitatea lui Karl Marx
(81-82).
Este destul de stranin Ca acest doctor
evreu cu vederi radicale a cunoscut in twit'',
nur"**!! viata lui un singvr panaccu universal pentru
1 toate formele sociale care nu au nevoie de
i tratamerit: critica ;ii lupta politick (56),

* = Spre ltiint. Nola lrad,

,poinuiy1 Nola trcd
 DIN CAIETE DESPRE IMPERIALISMcc 341

...Materialismul istoric al lui Marx nu este Marx!!

de fapt altceva decit un gest patetic, o nu 1-a inte-
teorie in cel mai limit grad rationalisth, les" pc
in adincul ei, o viziune idealistiti asupra ) Hegel
societatii etc. etc. ... (83). ; 9 7 etc.
... motive agitatorice... (84) (id. 8ti, 92 etc.) (/ / 5 etc.).
Marx si-a insusit acest empirism al stiintelor naturii
(88), Marx naturalizeazil stiinta despre societate (ib.).
... Drumul lui (al lui Marx) nu este acela al unui ginditor,
6... al unui profet al liberthtii ... !!! (94-95).
Revolutia socialista = speranta subiectil/ de
a face sti fie privitil ca o cunoastere stiintificii
obiectiviV este iluzia, care a degenerat in sarla- !!
tanism, a unui visiltor in stare de extaz (p. 110).
II ... La Marx... a dominat vointa pasionath a
!!
I unui apostol radical al libertiltii . (111).
Marx, care atitg in mod agitatoric toate Mde
instinctele de uril... (115). I ira!!*
Marxismul... devine o eticiti a entuziasmului
fanatic, abstract-negativ (ea si mahomedanis-
mul dupiti Hegel!)... (120).
...Temperamentul fanatic" (si capul infierbintat") al lui
Marx itta fondul chestiunii (120).
Si alte asemenea sabloane vulgare !
De unde este acest citat? autorul nu ne spune.

nril revolutie nu poate fi infilptuit socialismul. El

are nevoie de acest act politic in mitsura in care are N.B.
nevoie de distrugere i dezagregare. Dar, acolo undo
incepe activitatea liii organicA, unde adevAratul situ
scop Ii dezviduie sufletul, socialismul isi leapitdit inve- N.B.
14111 politic.

Prezentind acest citat Mr% indice sursa, Plenge con-

tinurt: Invelisul politic care cade este, fireste, intregul mar-
xism (129).
* de aici minis( f Nola Ira.
 842 V. I. LENIN

Cum descoperil Plenge contradictii": Marx, spune

dinsul, a scris in Rheinische Zeitung201": #Acelasi
spirit care construieste eiile ferate cu miinile industriei
construieste si sisternele filozof ice in creierul filozo-
Mare fului* (p. 143). Iar apoi aceste mijloace de productie se
des- emancipeazA de spiritul care le-a creat si determin4,
tept" la rindul lor, in mod suveran spiritul.
Un model de critidi a Mehrwertstbeorie* la Plenge:
oPrin exagerarea ei grosoloanit, ea subliniaz cu
o claritate incendiar un fapt brutal al capitalismului,
!! si anume c tendinta spre profit provoadi sdiderea
salariului i inrrtuatirea conditiilor de muna. In
schimb, ea sufera de vieiul elementar al dedublitrii
notiunilor, care e maseatA, prin terminologia intrebuin-
tatit... (157).
... In virtutea nevoilor agitatiei, teoria incendiarit a plus-
valorii ocupit locul cel mai de seamil in intregul sistem ...
(164).
... <Marx evreu revolutionar din secolul al XIX-lea,
0 per16!! care a recroit in scopurile sale personale vesmintul
imprumutat de la marea noastrrt filozofie" (171).
I Plenge gsta e pur si simplu arhitrivial. Valoarea still
ttifieA a cartuliei lui este egalit en zero.
Scris nu mai lirciu de iunie 1916
Publirat perdru prima card in 1933, Se tipdreate dapd manuscria
in Calegeri din Lenin., tot. XXII

teorici pluswalorti. Soto I ad.

 HI
OBSERVATII SI INSEMNARI
PE MARGINEA UNOR CARTI
 345
vv.

JOSEPH DIETZGEN
MICI SCRIERI FILOZOFICE2"
STU TT G ART , 1903

SOCIALISMUL TIINTIFIC
(VOLKSSTAAT, 1873)

[2-8] Socialismul modern este gliinfific. Dupa cum tiintele naturii

nu-si scot tezele lor din gindire, ci le extrag din observarea senzorial&
a realitatii materiale, tot aa i doctrinele socialiste i comuniste din
zilele noastre nu sint proiecte, ci recunoasterea unor fapte cu adevarat
existente...
Societatea spre care nazuim noi se deosebeste de cea existenta in
fapt doar prin uncle modificari de forma. Asta inseamn& ca lumea viito-
rului are in lumea actual& o existent& tot atit de efectiv& si de mate-
rial& ca i existenta pe care o are puiul de pasare in ou. Socialismul
comunist din zilele noastre nu este atit un partid politic, desi s-a dezvol-
tat mult i in aceasta directie, pe cit este o scoala stiintifia...
Dup& cum greoaiele archebuze de altadata au fost o treapt& nece-
sal& spre actualele pusti perfectionate de diferite sisteme, tot asa si
speculatiile metafizice ale lui Leibniz, Kant, Fichte i Hegel au fost
doar niste conditii sau niste cal inevitabile spre cunostinta fizica, in
sfiriit dobindita, cd ideea, conceptul, logica sau gEndirea nu sint presupo-
zifia, premisa, ci numai un rezullai al fenomenului makrial...
Pentru religie, ideea este factorul prim, este ceea ce creeazi i orga-
nizeaza materia. Ca file& a teologiei, filozofia a mostenit, fireste, mult
din singele mamei sale. Numai dezvoltarea ei istorica de-a lungul gene-
ratiilor a putut sa duca la rezultatul stiintific antireligios, la cunoc-
tinta, de apodictica certitudine, ca nu lumea este un atribut al spiri-
tului, ci, invers, spiritul, gindul, ideea este unul din numeroasele atribute
ale acestei lumi materiale. Hegel a dus ctunta, daca nu chiar pin& la I

aceasta cuhne, in orice caz atit de aproape de ea, ca doi dintre discipolii
sai, Feuerbach fi Marx, au escaladat piscul...
Marx, intemeietorul socialismuluistiintific, obtine cele mai minunate I

rezultate aplicind legea logic& a naturii recunoacterea

absolute a inductiei la niste stiinte care pin& atunci fusesera tratate,
abuziv, numai in mod speculativ...

24
 846 V. I. LENIN

Aco lo uncle este vorba de fenomene concrete sail, ca sa zicem asa,

de lucruri palpabile, aceastii metoda a materialismului a repurtat th
II
mutt victoria...
Daca ne retragein in singuratatea unei chilii pentru a cauta acolo
intr-o profunda contemplare, ea si zicem aa, in strafundurile creie-
rului nostru, calea cea dreapta pe care s-o lumina a doua zi, trebuie sa
ne dam bine seama ca o asemenea incordare a mintii poate avea succes
numai pentru ea in prealabil, fie i incontient, o data cu memoria
ducem CU noi in chilie experienta i trairile noastre din lumea reala.
In aceasta consta deci toata nostimada speculatiei filozofice sau a
deductiei: ea credo ca poate sa scoata cuno0inte, farii o baza materiala,
din strafundurile creceruluc, pe mud in realitate ea nu este decit otnduclie,
incontiened o gindire, o argumentare sprijinita pe o hal care c mate-
riala, dar e nedefinita i de aceea confuza.
Pe de alti parte, metoda inductiva se distinge toe/nal prin aceea ca
ea deduce in mod conftient. Legile tiintelor naturii sint deductii care au
fost extrase de mintea omeneasca dintr-un material empiric. Spiritua-
listul are nevoie do material, iar materialistului ii este necesar spiritul...
((Nei spune Friedrich Engels prezentam lucrurile afa
cum sine. Proudhon pretinde societatii actuale sa nu se transforme
in concordanta cu legile propriei ei dezvoltari economice, ci
conform prescriptiilor dreptatii 003. Proudhon apare aici ca un
reprezentant tipic al intregului pedantism antitiintific.
Socialismul modern se situeaza, chiar i prin originea lui
filozoficii, pe o treapta incomparabil mai inalta. Unitara sub
raport teoretic, ferma i bine inchegata, aceasta qcoala se opune
nesfiritului mozaic de adversari politici, care, de la cei de
dreapta pina la cei de stinga, prezinta o nesfirita gama de
nuante. Ceea ce este pentru credinta religioasa dogma, care
constituie fundamentul ei temeinic, sint pentru tiinta socia-
lismului inductiv faptele mAteriale, in timp ce crezul politic
al liberalismului este tot atit de capricios ca i conceptele
ideale, ca i ideile unei vepice 4dreptati* sau ale unei venice
dibertatis pe care 10 inchipuie ca se intemeiaza...
Daca recunoatem ca in lumea asta domnesc interesele mate-
riale, nu inseamna ca, negam interesele sentimentulni, ale spiri-
tului, ale artei, tiintei i ale celorlalte idealuri. Nu este vorba
de opozitia, care a fost deja lichidata, dintre idealiti i materia-
11
liti, ci de nnitatea ei pe o treapta mai inalta...
Aici cretinismul incearca sa ridice obiectii 1 sa ne incredin-
teze ca i-a propovaduit in mod statornic adevarul sau in cele
mai diferite conditii de productie. Daca incearca in felul acesta
sa demonstreze ca spiritul e independent de materie, ca filozofia
e independenta de economic, inseamna ea a uitat de-a binelea
ca i ea a tiut sa-pi schimbe directia dupa bataia vintului",
 OBSEkVATII Pf MAGINEA CARTII LUI DIETZGEN 347

[10-11] Desigur, un individ Nate sa se ridice mai presus

de constiinta sa de clasii, si s On& seama de interesul general.
Sieys si Mirabeau, dei apartineau* primei stari, au aparat
interesele starii a treia. Dar exceptiile de acest fel nu fac decit
sa, confirme regula inductiva ca, atit in stiintele naturii, cit
in politica, corporalul este premisa spiritualului. N.B.
A face din sistemul hegelian un punct de plecare pentru
metoda materialist& putea, ce-i drept, sa par un lucru contra-
dictoriu, deoarece, dup& cum se stie, in acest sistem oideea
ocupa un loc si mai i mportant decit in orice alt sistent speculativ.
Dar ideea hegeliana, vrea si trebuie s& se realizeze; ea este deci
un materialist camuflat. i, invers, realitatea se prezinta acolo j
sub masca ideii sau a con ceptului logic...
Metoda inductiva abstrage din faptul material concluzia
ideal. Inrudirea acestei metode cu conceptia socialist& potrivit
careia reprezentarea ideala este strIns legata de nevoile materiale,
iar apartenenta politica depinde de modul material cum ii
citiga omul existenta, este pur si simplu uimitoare. Aceast
cale stiintific& corespunde i nevoilor maselor, care ii pun in
prinzul rind problema existentei lor materiale, in timp ce clasa
dominant& insist& asupra principiului deductiv, asupra parerii
preconcepute, antistiintifice, ca spiritualul, educatia si cultura
trebuie si premearg& rezolvarii materiale a problemei sociale.

24*
348 V. I. LENIN

RELIGIA SOCIAL-DEMOURATIEI
SASE PREDICI
( VOLICSSTAATi, 1870 1875)

[12-17] Iubiti concetateni! Aspiratiile social-democratiei contin

materialnl unei noi religii, care, spre deosebire de toate religille de pina
acum, nu vrea sit fie inteleasit nnmai cu sufletul sau en inima, ci i cu
mintea...
oDumnezeu, adica Bine le, Frumosul, Sacrul, trebuie sa devina
um, sit pogoare din cer pe pamint, dar nu ca odinioara, printr-o minune,
ei pe cale naturald, paminteasca...
Pina acum religia a fost cauza proletariatului; acum, dimpotriva,
cauza proletariatulni incepe sa devina religioasa, adica sit fie o cauza
care cuprinde toata inima, tot sufletul, toate sentimentele i gindurile
credincioilor...
Adversarii notri clirturarii i fariseii Vechiului testament nu
vor sit tie de altceva in afara de dogmele credintei lor ; ei nu sint in
stare de o adeviirata mintuire, ei sint irevocabil condamnati. Cine se
situeaza insa, pe tarimul tiintei are grija ea judecittile sale sit se bazeze
pe fapte ; el este un discipol al noii evanghelii. Opozitia dintre credinta
i tiinit, dintre Vechiul i Noul testament, nu dateazii doar din epoca
social-democratiei...
Omul este liber, chiar dad, s-ar fi nascut in lanturi . Nu, nu-i
ap! Omul s-a nascut in lanturi, dar trebuie sa-si cucereasca libertatea.
Lanturile cele mai grele fi jugul cel mai apitsittor i-au fost puse de catre
nalura. Impotriva adversitatilor ei, omul lupta Inca de la inceputul
zilelor sale. El trebuie sit smulga hrana, imbracarnintea, adapostul.
Natura ii mina din spate en biciul necesititii, i intreaga maretie a
omului se faurete i se nitride o data en indurarea sau neindurarea ei.
Si toemai de aeeea a putut religia sit dobindeascit o inriurire atit de
mare, fiindca promitea sa-I scape de aceasta robie...
Religia este cultivata i sanctificata din timpuri atit de vechi, ca
pind 5i cei ce de multa vreme s-au lepadat de credinta intr-un dumnezeu
personificat, intr-un ocrotitor suprern al neamului omenesc, nu vor
tottii sit ramina fitrit religie. Sit dam deci, de dragul acestor conserva-
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 349

tori, cauzei celei noi denumirea cea veche. Asta nu este numai o concesie II
pe care o facem prejudecatii pentru a o inlatura mai repede, dar i
o denumire justificata de insasi aceasta cauza, nouit. Religiile nu difera
intre ele nici mai mutt i nici mai putin decit difera toate laolalta de
democratia antireligioasa. Toate au o nazuinta comuna: aceea de a
izbavi omenirea inferinda de amaraciunile ei pamintesti, de a o calauzi
spre bine si frumos, spre dreptate i divinitate. Da, democratia social&
este adevarata religie, biserica atottnintuitoare, intrucit ea vrea sa
atinga scopul comun nu pe o eale fantastica, nu prin rugaciuni, dorinte
i suspine, ci pe calea reala, activa, efectiva i adevarata, prin organi-
zarea sociall a muncii fizice i intelectuale...
E vorba de mintuirea neamului omenesc in adevaratul sens al cuvin-
tului. Dad], exista, in genere, ceva sfint, atunci aici ne aflam in fata
sfintei sfintelor. Aceasta nu este un fetis, un chivot al legii, un taber-
nacol sau un chivot al agnetului, ci mintuirea palpabila reala a intregii )
omeniri civilizate. Aceasta mintuire sau acest sanctuar nu e o dezva-
luire sau o revelatie, ci e rezultatul muncii acumulate a istoriei. Asa
cum din murdaria atelierului, din materialul consumat si din sudoarea
muncitorului se naste, splendid si stralucitor, noul produs, tot asa din
noaptea barbariei, din robia poporului, din ignoranta, superstitii si
mizerie, din carnea i singele omului a crescut, stralucitoare i splen-
dida, luminata de cunoastere si de stiintd, bogatia prezentului. tocmai
aceastd bogdfie constiluie fundamentul solid al speranfei social-deinocrafiei.
Speranta i mintuirea noastra nu se bizuie pe un ideal mistic, ci pe o
masiva temelie materiala... .

Ceea ce indreptateste paporul nu numai sa creada in izbavirea lui

de suferintele milenare, dar s-o si vada, sa urmareasca in mod efectiv
infaptuirea ei, este fabuloasa foga' productivd, minunata productivitate a
muncii sale...
[19] Este adevarat ca i astazi omul depinde de natura. Adversita-
tile ei nu an fost inch% biruite in intregime. Civilizatia mai are inca multe
de facut si se poate chiar spune ca sarcinile ei sint nelimitate. Dar,
intr-o oarecare masura, noi sintem deja stapini pe situatie ; cunoastem
arma cu aare se poate birui, cunoastem mctoda prin care fiara poate fi
transformata intr-un folositor animal domestic. De la rugaciune si
rabdare indelungata am trecut la gindire i matte...
[21-22] E drept ca se deschid Inca noi fabrici i cit cele existente
lucreaza din plin, ca se construiesc eLi ferate, se luc,reaza ogoarele, se
deschid noi linii maritime si canale si noi piete de desfacere. Adevarul
se ascunde Inca in dosul imei aparente contrare. Lupul se imbraca in
blanit de oaie. Dar cine are ochi de vazut observa tendinta generala,
care se manifesta in cinda unor contradictii izolate, vede supraproductia,
vede cum industria stagneaza, cu toate ca din cosurile fabricilor continua
sa iasa fura. Cine nu merge in ritmul in care ar trebui sit mearga potrivit
naturii sale schiopateazii. *i clue ar putca, sit contoste cii existik necesi.
 360 V. I. LENIN

tatea i posibilitatea de a dubla, de a tripla sau inzeci productia? Chiar

clack ici si colo este ameliorata agricultura, chiar dad, se perfectioneaza
cite o masina, in linii mari dezvoltarea se potieneste de problema
consumului...
0, voi cei miopi si mici la suflet, care nu va puteti
dezbara de marota unui progres organic moderat Nu
vedeti cii toate nazuintele voastre liberale se transforma
in nimicuri, tocrnai fiindca la ordinea zilei se afla marea
problema a eliberirii sociale? Nu intelegeti ca pacii tre-
buie sa-i preceada hipta, constructiei distrugerea,
ozganizarii planificate acumularea haotica de materiale,
furtunii acalmia i inviorarii generale furtuna? Nici
eliberarea diferitelor nationalitati sau emanciparea feme-
ilor, nici reforma invatamintului si a sistemului de educa-
tie, nici scaderea impozitelor sau reducerea armatelor
permanente, nici unul dintre aceste imperative ale vremii
nu-si poate gasi solutia inainte de a fi rupte lanturile
care ii tin pe muncitori incatusati in saracie, griji i mize-
," rie. Istoria sta pe loc, fiindca ii adura fortele pentru o
mare catastrofa...

II

p (23-281 Am gasit in miscarea social-democrata o forma noua de

religie, intrucit ea are aceeasi misiune ca si religia, i anume sii izba-
veasca neamul omenese de saracia cu care a fost nevoit sa-si inceapa,
neputincios, lupta sa pentru existenta, intr-o lume plina de adversitati...
Religia a cultivat spiritul. Dar ce sens poate avea o asemenea cul-
tura clack nu serveste, prin infennediul spiiitului, la cultivarea lumii
eta
reale, a materiei? Stiu prea bine, dragi ascultitori, cii crestinismul
neaga acest scop pamintesc al existentei sale, singurul adevarat. Stilt
foarte bine ca el sustine ca imparatia lui nu este din lumea asta i ca
menirea lui ii gaseste implinirea in mintuirea sufletului nostru nemuri-
tor. Dar totodata stint prea bine ca nu intotdeauna poti face ceea ce
vrei i cii, intr-adevar, nit faci intotdeauna ceea ce crezi ca faci. Noi
stim sa facem distinctie intre ceea ce ne inchipuim a fi i ceea ce sintem
in realitate. Democratul materialist mai ales s-a obisnuit sa judece
ct pe oameni nu dupa frinturi din gindurile for, ci dupii ceea ce reprezinta
ei in realitatea materiala. Scopul religiei este atins in mod efectiv 1
a palpabil abia prin cultura materiala, prin cultura materiei.
Munca este aceea careia i-am dat denumirea de mintuitor, de elibe-
rator al neamului omenesc. Stiinta si mestesugul, munca intelectuali
 OBSERVAIII PE MARG1NEA CART!! LUI DILTZGEN 351

si cea manuala, nu sint decit doua intruchipari ale uneia i aceleiai

esente.
Stiinta si mestesugul sint ca dumnezeu-tatil qi dumnezeu-fiul, data
lucruri i totusi unul singar. Acest adevar dragi ascultatori, l-a denurni
o dogma cardinal& a bisericii democrate, dac& in general democratia p
poate fi denumita biserica, iar cunoalterea rational& dogma. Pin& acum
tiinta a fost doar o speculatie desarta atita timp cit n-a ajuns sii-i
dea seama ca, pentru a gindi, a invita sau a intelege, este nevoie de un
obiect sensibil, palpabiL.. a
Stiinta strabunilor avea, in cele mai multe cazuri, un caracter specu-
lativ, cu alte cuvinte ei incercau s-o creeze numai cu mintea, far& aju-
torul realitatii sensibile, fara experienti... cut
In decursul veacurilor, intrepatrunderea celor dou& forme ale muncii
a adus, in sfirsit, omenirea pin& la punctul in care a putut s fie pus&
piatra de temelie pentru templul democratiei. Aceasta piatra de temelie
consta in forta productiei noastre materiale, in actuala forta pro- c'
ductiv& a industriei. Dar prin aceasta nu trebuie sit subintelegem o
f orta exclusiv spiritual5.1 Rezultatele muncii, care s-au acumulat
pina acum prin evolutia istorica, nu constau numai in realiziri spiri- ct
tuale sau tiintifice, intr-o pura pricepere, ci, in si mai mare masura,
in avutia material& existenta, intrucit aceasti avutie este un instru-
ment necesar al muncii moderne...
Dar sa ne intoarcem la invatiitura bisericii noastre social-democrate,
care considera avutia acumulata, atit pe cea materiala, cit si pe cea
spirituala, drept piatra ei de temelie...
La fel cum in natura lucrurilor opozitia dintre egalitate i diversi-
tate este de fapt unit& intr-un singur tot i depasita, tot aa i viata
social& a viitorului va trebui sa-i fad, pe oameni egali din punctul de
vedere pozitiei si importantei lor sociale, trebuie sa le dea un drept
egal la bucuriile vietii personale, fail a-i suprima insa acea diversitate
care ii indica fiecaruia menirea sa special& si Ii permite fiecaruia sa fie
fericit in felul sin...
[31-32] Sclavia antica, cea feudala si cea burgheza
modern& sint pap progresivi spre organizarea muncn...
Daca se consider& ca, religia consta in credinta in nipe
fiinte si forte materiale extranaturale sau supranaturale,
in credinta in zei si spirite superioare, atunci democraya
nu are religie...
In locul religiei, democratia pune umanitatea... {}
 352 V. I. LENIN

hi
[33-43] In religie, ca si in democratic, constathm c& exist& o n&zuint&
comma spre mi ntuire... Dar am vEzut c in aceast& privnit democratia
04 merge mai departe, cE isi caut& mintuirea nu in spirit, ci, cu ajutorul
spiritului omenesc, in corporalitate insasi, in realitatea materiali,
corporalft...
Cei instririti si instruiti u, care se preocupii de adeviir si de stiinta
numai in m&sura in care ii ajut s&-si sporeascii bogItiile sau sa-si
PP mentin& privilegiile, sint adevaratii materiali#i mirsavi, pentru care
total e lipsit de important& in afar& de grija egoist& pentru pintecele
jor i pentru trupul lor trufas...
Liberalismul ins& ia tot atit de putin in serios necredinta
ca si credinta. Datorit& situatiei lor sociale privilegiate,
cei instEriti si instruitiu sint condamnati la o nephsare dez-
gust&toare, la un indiferentism care nu e nici cald, nici rece.
Francmasoneria lor religioash, protestele lor impotriva preju-
dec&tilor orice credthth este o prejudecatl nu pot fi
F-7 sincere, deoarece educatia religioasei a poporului constituie
I 0 un sprijin puternic pentru dominatia lor socialii...
Dac& poporul n-o s mai cread& in nimic, atunci eine s
o consfinteasca proprietatea noastra i s& furnizeze patriei
came de tun?
Meseriasul mic-burghez, care vede si simte cum inovatiile
din industrie 11 dau la fund, nu stie si nu vrea sib. stie nimic
despre inventiile si descoperirile stiintei. La fel se comport&
cei instariti si instruiti cind este vorba de religie. Ei au
obiceiul sit spunE: dacil adevhrul religiei nu poate fi dovedit,
apoi contrarul e si mai greu de dovedit. Si cum interesul lor
este in contrazicere cu aceast stiinta, ei nu stiu si nu vor
sib stie cl a trecut aproape o jumhtate de secol de cind F euer-
Loch a flcut dovada evident& si definitiv& el orice religie
1 cc cc I
este un substitut al ignorantei omenesti...
Scopul si cerinta dezvoltirii istorice este de a pune toti
factorii si toate fortele materiale existente in slujba nevoilor
omenesti, de a folosi tot ce d& natura, de a introduce in lumea
Pf3 asta, cu ajutorul mintii noastre, un sistem armonios...
Si acelasi instinct natural care a creat lumea a creat apoi,
in deenrsul isloriei, ii cel mai inalt produs al ei, genus homo*,
inzestrat cu ratiune. Dupd, cum ain mai spus, aceast& dezvol-
tare consti in a face ca multiplele fenomene din natur& sau
oc
din luine s& fie inteligibile pentru mintea omeneasca...

* memo! omeneso. Nola trod.

 CASEIVATII PE MAkGINEA CAkTII LUi DIE 17GEN 35g

Nu luerurile pe care le venereaza religia shit ca atare

condamnabile, ci maniera religioasd, care nu cunomte limite
in veneratia ei... IH
Cu cit ideea de divinitate este mai neevoluata, cu atit
ea e mai conereld, i cu cit forma religiei e mai moderna, en
atit ideile religioase sint mai confuze i inai perverse. Evolutia
istorica a religiei se caracterizeaza prin descompunerea ei
treptata...
Pentru oamenii luminati i progresiti, blagoslovitul nume
al lui du mnezeu nu inseamnit, de fapt, deeit litera A, inceputul
alfabetului conceptiei lor despre lume. 0 data ce a trecut N.B.
de inceput, lumea i1i continua de la sine, nestingherita,
drumul ei firesc. Totul in lumea asta este natural ; nurnai
inceputul ei este, pentru aceti creOini necretini, nenatural
sau divin. De aceea ei nu vor sit renunte la credinta in exis-
tenta lui dumnezeu, o credinta care, totodata, dupd cum am
aratat mai inainte,.are i scopul practic de a-i tine in friu pe
#incult i >>... a
Ultimul i, prin urmare, cel mai puternic reazein pentru
mintile unor oameni care, in general, sint lipsiti de prejude-
cati este earacterul rational, de netagaduit, al nalurii, sau al
universului. Cine ar putea sa nege minunata ordine a feno- 13

menelor din natura, armonia, organizarea i planicitatea lor?

Ca sit nu mai pomenint de nenumaratele i invechitele exemple
izolate, ca acela cu (male verzi, albastre sau pestrite ale
cucului, care intotdeauna se potrivesc perfect, ca marime
i culoare, cu ouale diferitelor pasari la care cucul le adauga
pe ale sale, vom spune ca la tot pasul se manifesta o inleli- p,
gentil universalii, care folosete tot ce tritiqte i se miKa, tot
ce se tiritte sau zboara substanta, animal sau om doar
Ca o parte, ca o veriga organica, rationala a intregultii...
Exist& o maniera necivilizata, de care te poti totusi
dezbitra atit de greu, i anume aceea de a masura lumea
exterioara en masura propriului tau interior. Intrucit omul, \/
in realizarea scopurilor sale, este calauzit de vointa i de
constiinta, el substituie caractervIni rational universal al naturii /
o fiinta dupil chipul i asemanarea lui, adica inzestratit cu
\
conbtiinta i vointa. Acolo unde gindirea liberit a atins un
grad prea inalt de dezvoltare pentru a se mai putea vorbi
de o divinitate personificata, omul nu poate totusi sa renunte
la mistica filozofica, cu povetile ei despre vointa i facultatea
de reprezentare a obiectelor lipsite de conbtiinta i despre a
filozofia incontientului.
364 V. I. LENIN

Nu se poate contesta cii, in materia neinsufletita exist&

o vie tendinta spre organizare i di, in consecinta, lumea mate-
rialit este vie, iar nu moartd. Despre vointa i scopul ei se
poate vorbi nurnai in mod comparativ. Dar aceasta inteligenta
cc II
generala se manifest& doar intr-o forrni confuza in instinctul
animalelor i ii gasete o expresie purft, c1ar abia in functia
cerebrala a omului, in contiinta noastra. La fel cum amur-
gului, oricit de luminos ar fi el, nu i se poate da denumirea
de zi insorita, tot aa i caracterul rational, vointa, facul-
tatea de reprezentare extraumana sau inteligenta naturii
cc tin merita sii li se dea aceste denumiri. Stimati concetateni,
dad, mi-am ingaduit mai inainte s vorbesc despre aa ceva,
oc am facut-o numat 1 numai dm dorinta de a discredita pina
cc
la urma acest mod de exprimare. Fara indoiala, in obtectele
naturii exist& ratiune. Cum ar fi putut altfel pe cale naturala,
fara sprijin religios, sit apara pe lume omul inzestrat cu rati-
line? Cine recunoate ratiunea aceasta pirghie a oricarui
sistem i a oricarei finalitati drept un produs natural
nu poate sit nu recunoasca caracterul rational i sistematic
oc al naturii. i, en toate acestea, spiritul omenese este singurul
spirit existent. Nici ratiunea care se manifesta in micarea
stelelor san in ouale de cuc, nici inteligenta ce se manifesta
in constructia micilor celule de fagure ori in creierul furnicilor
sau al maimutelor, ci numai potenta cea mai inalta, numai
contiinta, spiritul sau ratiunea care imbraca forma functiei
cerebrale omeneti merit& aceasta denumire.
Spiritul nostru este fiinta suprendi. Dar sit nu vit temeti
dv., ascultittori cucernici, attic& atenti, ca o sit-1 aezam pe
inaltul piedestal al unei divinitati religioase. Sus sau jos nu
are, in sensul realitatii, alta semnificatie decit aceea de mai
mull sau mai put in organizat. Cu cit vor fi mai putin indepen-
dente partile unui object, cu cit vor functiona ele mai intens
ca organe, cu cit se vor uni mai strins intr-un singur loc, cu
cit va fi mai felurita comunicarea lui en alto obiecte, cu atit
mai sus se va situa el in ierarhia naturala a Incrurilor. Con-
tiinfa noarini este organul central general, mijlocul universal
de comunicare. Dar ea este ceea ce este nu in sine i pentru
sine, cum e bunul dumnezeu, ci, potrivit conceptiei democra-
tice, numai in contact, in legatura cu toate celelalte obiecte.
\/ Savanti a la Vogt poarta lungi discutii in legatura en ceea
ce este diferit ca grad i ceea ce este complet diferit, ii pun
intrebarea dad, oamenii i maimutele reprezinta doar dolt&
genuri putin diferite intro ele sau don& specii complet
diferite...
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 855

IV

[44-50] De fapt, ar fi sii recurg la un prost obicei popese

dac a incerca sa, yR dasclesc pe dv., stimati tovarasi,
vorbindu-vi ca de la inaltimea amvonului. Amvonul, cresti-
nismul, religia sint lucruri i denumiri de care s-a abuzat
in asa masura,, incit unui om cinstit trebuie sii-i repugne HI
sii aibR de-a face cu ele. i, totusi, este necesar sR te apropii
cit mai mult de asemenea lucruri respingsatoare pentru a te
descotorosi definitiv de ele. Pentru a-I alunga din templu
pe cel ce tulbura 1initea, trebuie sR-I luiim in brate. Aceasta I ce I

este dialectica vietii...

Oncit de multe laturi comune ar avea socialismul cu cresti-
nismul, eine ar vrea si fad, din Hristos un socialist ar merita
pe drept denumirea de confuzionist periculos. Nu e de ajuns
sit stini prin ce se aseamind lucrurile intre ele, trebuie si
stim si prin ce se deosebesc. Nu ceea ce are comun socialistul
cu crestinul, ci ceea ce il caracterizeazi pe el, ceea cc il deose-
beste pe el constituie obiectul atentiei noastre.
Nu de mult s-a spus despre crestinism a este o religie
a umilintei servile. Aceasta este, intr-adevir, cea mai potri- a
vita denumire ce i se poate da. Fireste, orice religie este ser-
vila, dar crestinismul este cea mai servil, dintre ele. Si
Nam la intimplare o maxima crestineasci dintre cele obis-
unite. Pe strada mea se afti o cruce pe care e gravati inscrip-
tia: Prea milostive lisuse, indufa-te de noil Mint), Marie,
roagi-te pentru noi I . Avem aici o dovadi de nemiirginita
umilinta a crestinismului in toatii jalnica ei nimicnicie. Cad
eine isi pune in felul acesta intreaga sa sperantA in indurare N.B.Tal
este intr-adevir o jalnia creaturii...
Noi, democratu nereligiosi, avem privilegiul de a ne da
bine seama de adevarata stare de lucruri... 1 I cd
Au vrut oare primii crestini sR plece din lumea asta?
N-au asteptat ei mai degraba ca Hristos sii se intoarel la el
pe pdmint, ca un rege biruitor si de toti recunoscut, i sf)
inlocuiasca pilciitoasele rinduieli pimintesti prin altele mal
bune, dar in orice caz tot pimintesti? Asa gliisuieste mona-
iistnl sofist, pe care nu-1 intereseazii adeviirul si care vrea
doar sa-si infrumuseteze inconsecventa si lasitatea sa de
liber-eugetator en bombasticele denumiri de religie si lal
crestinism...
356 V. I. LENIN

Xii trebuie sit sprijinim lasitatea acelora care vor sa

prezinte lepadarea de credinta, drept o restabilire a adeva-
ratului crestinism i, in felul acesta, nu vor sa renunte la
denumire. Este necesar sA fie discreditata denumirea pentru
a nimici lucrul ca atare...
Social-deinocratia nu vrea sit respinga ceea ce cretinis-
miii contine ca adevar etern, buniloara mortificarea trupului
ca un bun antidot impotriva apetiturilor extraconjugale
sari dragostea pentru intreaga omenire, care se situeaza
mai presus de aceea fata de nationalitate, oricare ar fi ea.
Dimpotriva, ea se mentine ferm pe aceasta pozitie, chiar
daca restul lumii se lasil stapinit de o ura salbatica impotriva
francezilor. Numai ca ea nu vrea, asa cum face crestinismul,
si in general religia, sa prezinte nfl adevar omenesc drept
sfintenie cereasca...
*i noi vrem sa-1 iubirn pe dusmanul nostru, sa facem
bine celur ce ne uraste, dar minim atunci cind el va fi facia
inofensiv, cind va fi doborit la pamint. Pina atuncr spunem
impreuna cu Herwegh:
Vezi, dragostea nu poate izhavi
*i fericire s aduca nu e-n stare.
Al urii palos lanturi va zdrobi
*i liber fi-va atunci fiecare.
Destul iubit-am pin-acum
Doar ura poate s ne izbilveasca ;
*i pin'ce mina ni s-o face scrum
Va sti in dusmani sa loveasca!

2
[51-56] Libertatea stiintifica, care pune toate lucrurile
cc oi farii nici o exceptie, in slujba omului, este complet
antireligioasa. Adevarul religios consta tocmai in faptul ca
proslaveste in mod nefirese o anumita calitate fireasca profana,
c o scoate din suvoiul viu al vietii i o condamna sa zacil
in aceasta mocirla religioasa:
Asadar, stimati tovarasi, atunci cind en, adeseori, asociez
adevarului comun calificativul ostiintific b, prin aceasta
vreau sa spun doar ca adevarul stiintific poarta si el dents-
mirea de profan sau comun. In acest punct este nevoie de
claritate, deoarece clericalismul stiiiitific face incercari
MCC
serioase de a da sprijin celui religios. Am termina foarte
repede cu superstitiile cele mai grosolane dad, degenerate
orcituri n-ar cauta pretutindepi 1acupele tiintei pentru a-Oi
 oBSERVATII PE MAkGINEA CARTE LUI DIETZGEN 357

depune ouale in ele. 0 asemenea lacuna o constituie in primul

rind domeniul teorie] cunoaterii, greita intelegere a spiri- OCOC

tului uman. Dupa cum fenomenele amenintittoare ale naturii CCM

Ii fac superstitioi pe laponi i pe locuitorii Tarii de Foc,

tot tip, i miracolul launtric al procesului nostru de gindire
il impinge pe profesor in bratele superstitiei. Ind& i cei mai
luminati liber-cugetatori, care s-au dezbarat deja de religie
i de denumirea de cretin, tot se mai impotmolese in mocirla
ignorantei religioase atita timp cit nu fac o distinetie clarrt
intre adevarul religios i simplul adevar, atita timp cit orga-
nul adevarului, facultatea de cunoatere, este pentru ei un a
domeniu obscur. Dupa ce tiinta a materializat tot ce este
ceresc, profesorilor nu le mai riimine altceva de facut decit
srt ridice in ceruri profesiunea lor, care e tiinta. tiinta acade-
mic& trebuie, dap& parerea lor, sa fie de alta ealitate, de alai
naturii (keit este, buna.oara, tiinta taranului, a zugravului
sau a fierarulni. Agricultura tiintifica se deosebete de obi-
nuita gospodarie taraneasca numai prin accea ca regulile
i cunotintele ei despre aa-numitele legi ale naturii sint
mai generale i mai cuprinzatoare...
Avem tot dispretul pentru frazele emfatice despre oinstruc-
thine i tiintao i pentru toate discursurile pe tema Amnu-
rilor ideale* pe care le rostesc in prezent lacheii diplomat],
care incearea azi sa prosteasca poporul cu idealismul lor

-
I cd
preznintios, la fel cunt pe vremuri preotii pagini incercan
inele en ajutorul primelor secrete ale naturii, care eran
segl N.B.
cnnoscute doar de ei...
Profesori prini in mrejele religiei incearca sa trans-
form imparatia lui dumnezeu intr-o imparatie a spiritului
tiintific. Dupa cum diavolul este antipodul lui dumnezeu, al cej
tot aa i antipodul profesorului clerical este materialistul.
Conceptia materialist& despre lume este tot atit de veche n.
ca i necredinta religioasa. Amindourt, pornmd de la o con- I cc 1

ceptie primitiva, s-au dezvoltat in secolul nostru i au capatat

treptat o pregnanta tiintifica. Dar eruditia academic& nu
vrea sit recunoasea acest lucru, deoarece concluziile demo-
cratice pe care le implicit materialismul pun in pericol prea-
onorabila lor pozitie sociala. Feuerbach spune: (*Este carac-
teristic pentrn un profesor de filozofie crt el nu este filozof
i, invers, este caracteristic pentru un filozof ca nit este pro-
fesor *. Dar astazi am ajuns i mai departe. Nu numai filozo-
fia, dar i tiina in general a lasat in mina pe slujitorii ei.
 358 V. I. LENIN

Chiar acolo unde tiintele autentic materialiste au pus stripi-

nire pe o catedril, in ele continua sE persiste, sub forma unor
ramaite idealiste, unele ramasite de absurditate religioasa,
antistiintifica, asemilnitoare cu cojile de on de pe un pui
nou-niscut...
Nevoia socialist& de a se proceda la o repartizare popularli,
dreaptil, a produselor face siti fie necesar& democratia, domi-
natia politic& a poporului, si nu tolereazi dominatia unei
clici care, en veleitatile ei intelectuale, cant& insuseascit
partea leului.
Pentru a mentine acest egoism infumurat in lirnitele lui
rationale este necesar sa intelegem dar raportul dintre spirit
i materie. In felul acesta filozofia devine o chestiune care
IT(
intereseaza indeaproape clasa muncitoare. Dar prin aceasta,
stimati tovarasi, nu vreau de loc sa spun cii fiecare muncitor
trebuie neap&rat sa devina filozof si sit studieze raportul
dintre idee i materie. Faptul cit minciim cu totii piine nu
ne ding& pe toti s& cunoastem metesugul morarului i pe
acela al brutarului. Dar, asa cum clasa muncitoare are nevoie
/ de moran i de brutari, tot asa ea are nevoie de cercetigori
temeinici care sa cerceteze cAile tainice ale slujitorilor lui
Baal i sit dea in vileag tertipurile lor. Adeseori muncitorii
manuali nu-si dau Inc& seama de imensa valoare pe care o
are munca intelectuala. Un instinct infailibil le spune ca
scribii care dan tonul in epoca noastril burgheza sint adver-
sarii lor firesti. Ei vEd cum sub paravanul legal al muncii
intelectuale se practica indeletnicirea de pungas. De aici si
tendinta, lesne de inteles, de a subaprecia munca intelectuali
ocN.B. i a o supraaprecia pe cea fizicit. Impotriva acestui materia-
lism grosolan trebuie dusa lupta...
Pentru emanciparea ei, clasa muncitoare trebuie si-td
insupasca pe deplin tiinta secolului nostru. In ciuda supe-
rioritatii noastre numerice i a fortei noastre fizice, numai cu
N.B. sentimentul de indignare fat& de nedreptatile pe care le
induram, nu vom putea impune eliberarea noastra. Trebuie
sa ne yin& in ajutor armele intelectului. Dintre feluritele
cunostinte din acest arsenal, teoria cunoaterii, sau episte-
O.
N.B. \ mologia, adicrt intelegerea metodei stiintifice de gindire,
constituie o arm& universal& impotriva credintei religioase,
\pe care o va izgoni din ultimul i cel mai tainic ascunzi
al ei.
Credinta in zei si semizei, in Moise si proroci, credinta
in papa, in Biblie, in imparat, in Bismarck i in guvernul
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI toIETZGEN 359
I

lui, pe scurt credinta intr-o autoritate va fi definitiv lichi-

data prin tiinta spirituluL..
Lichidind astfel dualismul spirit-materie, aceasti tiintit 1 N.B. I

rdpete ultiinul suport teoretic impirtirii de pini_ acum in

stipinitori i stapiniti, in asupritori i asupriti... N.B.
Spiritul nu e un strigoi i niei suflarea liii dumnezeu.
Idea litii i materialitii sint cu totii de acord ci el face parte r3

din categoria <ducrurilor pitininteti s, ci ii are sediul in capul

omului i nu este altceva decit o expresie abstracta, o denu- ct

mire colectivi pentru gindurile care se succed unul pe altul...

Dupi cum linia i punctul nu sint altceva decit nite
notiuni matematice, tot aa i opozitiile nu sint lucruri reale,
ci doar nite natiuni logice, ceea ce inseamni ca ele nu au decit
o valoare relativ. Numai prin comparatie micul e mare I p
i marele e mic. Tot aa i trupul i spiritul sint doar nite
contradictii logice, iar nu reale. Trupul i spiritul nostril
sint atit de strins unite intre ele, cit nu ne putem inchipui cc
o munci f izicii fir& un adaos intelectual ; pini i cea mai
simpli mune& manual& implick o participare a mintii. Pe
de alti parte, credinta in metafizica sau in caracterul imate- ct
rial al muncii noastre intelectuale este o absurditate. Chiar
i cercetarea cea mai abstract& cere un oarecare efort al
trupului. Orice mune& omeneasci este in acelai timp intelec-
tuali i fizicii. Cine intelege cit de cit din tiinta spiritului
tie ci gindurile nu provin numai din creier, adick in mod
subiectiv din materie, i cit intotdeauna ele au drept obiect
sau continut un material oarecare. Substanta creiorului este
subiectul gindului, iar obiectul lui este materialul infinit c(N.B.
al lumii...
[58-59] La fel cum mecanicul piistreazi cu mai multi grijit un
cui mic decit o roan, mare, tot aa i noi cerem ca produsul muncii
noastre si fie repartizat dupd tiecesitdti, ca cel tare i cel slab, cel ager
i cel greoi, forta intelectual& i cea fizici, in misura in care sint ome-
neti, si lucreze laolalti i sit se bucure impreuni de produse, intr-o
comunitate cu adevirat umand.
Impotriva acestei cerinte, stimati tovariii, se ridici
religia. Si nu numai religia cunoscuti de toti, nu numai
religia oficiali, obinuiti a popilor, dar i cea mai purrt
N.B. HI
0 mai sublimi religie profesorali a unor idealiti confuzi...
Cretinismul vrea sit stipineasci lumea, invocind originea
sa divini. 7,1darnici stradanie Fari sit-0 dea seama i fari
sii vrea, el este dominat de natura lucrurilor... H I
 360 V. I. LENIN

Adevarul simplu, tiintific nu se intemeiazti pe persoana.

Iccl N.B. Temeiurile lui sint in afara*, in ma:teriahd lui, el este un

/\<
adevar obiectiv...
Vom cinsti pe oamenii mari care lumineaza drumul nostru
cu faclia n dar ne vom bizui pe spusele lor numai
atita timp cit ele sint bazate pe realitatea materiala.

[60-67] Dupa cum simtim cu totii nevoia practica de a

ajunge stapini pe lucrurile din lumea asta, tot aa simtim
cu totii nevoia teoretica de a le sistematiza. In toate vrem
sa cunoatem inceputul i sfiritul. Toatii aceasta zarva.
PR asurzitoare in legatura cu o religie inevitabila, nepieritoare
i universal& are la baza ei o farima de adevar. A contesta
pur i simplu acest lucru inseamna a te situa pe acelai plan
cu nihilismul rus, care, pe blind dreptate, a fost izgonit din
Internationala204...
Omul are nevoie de o continuitate rational& in mintea sa
pentru a avea posibilitatea sE introduca o continuitate ratio-
13,7 nal& in viata. tii noi, democratii i aparatorn Comunei din
Paris, simtim o asemenea nevoie. De aceea misiti i flecari
slugarnici ne vor fi atribuind, poate, o religie. Respingem cu
oc toata hotarirea acest cuvint. 5i asta nu pentru ca nu ne-am
da seama CE intre intelepciunea religioasa i cea social-
democrat& exista ceva inrudit sau comun, ci pentru ca vrem
sit subliniem deosebirea, pentru ca, nu numai in forul nostru
interior, dar i in manifestarile noastre exterioare, cu fapta
i cu numele, nu vrem sa, avem nimic comun cu treburile
a N.B. popeti...
Religia primitiva a inceputului s-a civilizat, devenind cretinism,
filozofia a chis civilizatia mai departe i, dupil numeroase sisteme insta-
bile, efemere, a reuit in sfirit sa creeze sistemul nepieritor al tiintei,
sistemul materialismului democrat...
Ne numim materialiti. Dupit cum religia este o denumire generic&
pentru felurite confesiuni, la fel i materialismul este o notiune elastica...

* Cittnd acest pasaj In sMaterialism si empiriocriticisms, V.I. Lenin da, In paean-

test, urmitoarea explicatie: eadiel In atara persoaneie (veil Open complete, vol. 18,
Buouretiti, Editura politici, 1.103, e(1. 3 doua, p. 251). Nota red.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 361

Materialistii filozofici se caracterizeaza prin aceea ca

ei asaza la inceput, in frunte, lumea corporall, iar ideea,
sau spiritul, o privesc ca pe o consecinta, in timp ce adver-
sarii notri, procedind in maniera religiei, deduc lucrul din
cuvint (i dumnezeu a zis... i s-a facut... *), deduc lumea
HI
corporala din idee. 0 argumentare stiintifica serioasa le-a
lipsit pin& acum i materialistilor. Acum noi, social-democratii,
ne dam denumirea de materialiti, cu care ar vrea si ne
umileasca adversarii nostri, fiindca stim ca aceasta denumire
injurioasi a ajuns O. fie iarasi o cinste. Cu acelasi drept am
putea si ne denumim i idealiti, deoarece sistemul nostru
se bazeaza pe rezultatele generale ale filozofiei, pe o cerce- PP
tare stiintifice, a ideii, pe o cunoastere exacta a naturii spiri-
tului. Cit de putin sint in stare adversarii noltri s ne inte-
leaga, se vede din insasi denumirile contradictorii pe care ni le
dau. Ba sintem taxati drept niste materialisti grosolani, care
nu viseaza altceva decit bunuri materiale, ba ni se spune, atunci
end este vorba de viitoarea lume, comunist, el sintem niste
idealiti incurabili. In realitate, noi sintem i una fji alta. pp
Idealul nostru este realitatea adevarata, sensibila ; idealul
social-democratiei este material...
Asadar, incepem sa meditam la ceva, dar niciodatli nu
meditam asupra inceputului insusi. Noi tim, o data pentru a
totdeauna, ca orke gindire trebuie s porneasca de /a un
inceput dat, de la un fenomen pamintesc i el, prin urmare,
intrebarea despre inceputul inceputului este lipsita de sens N.B.
i contravine legii generale a gindirii. Cine vorbete de ince-
putul lumii asazit acest inceput in timp. i atunci se poate a
pune intrebarea: ce era inainte de inceputul lumii? Era
nimic" iata done,' cuvinte care se exclud intre ele...
Intreaga metafizica pe care Kant o desemneaza sub
denumirea de problema diviniti4ii, libertatii i nemuririi,
este definitiv lichidata in sistemul nostru prin cunoalterea
faptului c intelectul i ratiunea sint nilte facultti absolut
inductive. Inseamni ci lumea devine perfect inteligibili
daca sistematizam sau impartim lucrurile supuse cercetarii, N.B. p

_
potrivit insuirilor lor generale, in clase, specii, notiuni, genuri
etc. Este un adevar banal, pe care nici n-ar trebui sa-1 po-
menim dad., credinta in minuni sau superstitia n-ar continua
se, flecareasca despre deductie...
Prin contributiile lor, somitatile filozofice au ficut ca
lucrurile sa progreseze Edit de mult, incit noi, social-demo-
cratii, ridicindu-ne pe umerii lor, intelegem perfect de bine

45 Lenin Opens complete. vol. 4,

 862 V. I. LENIN

natura mecanica a oriarei cunoagteri religioase, specu-

N.B. ative sau matematice. Ideea c un asemenea rezultat tiin-
tific are o nuantit partmicii, pare, ce-i drept, contradic-
I
torie, dar e totugi ugor de inteles, deoarece social-democratia
N.B. este un partid care nu apArA, interese inguste de partid, ci
interesele intregii
Misticismul filozofic este o rinii nedigerata, a credin-
tei religioase. Pentru a termina definitiv cu amindouti este
necesar s intelegem c5, nu faptele se bazeaz5 pe ratiuni
N.B. la I logice, ci, invers, ultima ratiune a oricrirei logici o constituie
faptul, existenta sau concretul.
Trebuie s cer scuze tovargilor c ii plictisesc cu asemenea
aminunte. tjn & putini sint aceia care ar vrea sa, se adin-
ceasc in asemenea explicatii am6nuntite, dar acegti putini
sint i ei de ajuns. Dupri, cum este de prisos ca toata lumea sa,
calculeze mersul planetelor, tot aga este necesar ca unii dintre
N.B. sz noi sii, of ere inaltilor reprezentanti ai gtiintei oficiale materialul
cu care ei sa-si puna, mintea la incercaro...
Cind poporul se aduni laolalta; i li exprima, sentimentele i gindu-
rile, impotriva lui sint asmutiti jandarmii. Este asta un sistem, o logicE
sau o consecventrt? Firegte a este I Este sistemul m1rEviei I Tot ce fac
gi co spun ei (ideologii tordinii existente *. Nola red.) se reduce la
urmatoarea idee noi sintem crema societhitii i vrem sa raminem
astfel pe vecie...

VI
[67-70] 0 datE cu trecerea timpului apar fenomene noi,
experiente noi, lucruri noi, care nu erau prevEzute. Ele
nu se potriveau cu sisternul existent, gi de aceea a trebuit
de fiecare data, al se introdua un sistem nou, pin& cind,
in cele din urrnE, noi, social-democratii, ne-am dovedit a fi
destul de degtepti pentru a avea un sistem deajuns de cuprin-
:N.B. 1 zitor pentru toate fenomenele prezente i viitoare...
Intreaga gtiinta nu se poate concentra niciodata, intr-un
singur om gi, en atit mai putin, intr-o singurE notiune. B.
cox \
= " oc
totugi, eu afirm c5, dispunem de o asemenea concentrare.
Nu e oare concentrata, in notiunea de materie intreaga mate-
rialitate a lumii?...
Tot aga, orice cunoagtere are o forma comuna, universalii,
II care e metoda
Inductia este un lucru cunoscut in gtiintele naturii;
CUT c;Iea contine o intelepciune universaIrt sistematicit,
 OtSERVATII E MARGINEA CARTII LUI toItTZGEN 863

menita sa inlature intreaga fanfaronada. religioasa, f ilo-

zofica i politica asta este o achizitie a social-democratiei. a
Darwin ne invata c5 omul descinde din animal. i el
face, de asemenea, distinctie intl.:, animal si om, dar numai
ca intre doua produse ale uneia i aceleiai materii, ca Intro
doua specii ale aceluiai gen, ca Intre della consecinte ale
aceluiasi sistem. 0 asemenea separare sistematica In apli-
carea ei consecventa e la fel de necunoscuta adversarilor
notri ca i unitatea rationala. Cum sa nu lauzi in acest caz
vechea respectabilitate religioasa I Ea, cel putin, avea un
NB a
sistem. Lumea asta i lumea de apoi, stapini i robi, credinta
i tiint totul se afla sub conducerea unici a aceluia care
spune: oEu sint domnul dumnezeul tau
Diavolul era pe atunci doar o unealta, iar viata paminteasca nu
era altceva decit o perioada de incercare inainte de a intra In viata
venica. Un lucru era subordonat celuilalt, exista un centru de gravitate,
un sistem. Cel putin in comparatie cu hibriditatea i francmasoneria
moderna, pe atunci totul era dintr-o
Rautatea reactionara a presimtit consecintele revolu-
tionare ale sistemului inductiv. Maestrul Hegel a acoperit a
cu cenua, focul pe care el insui 11 aprinsese...
Potrivit sistemului religios, dumnezeu este eultima
ratiune,. Francinasonii idealiti cred ca pot argumenta totul
cu ajutorul ratiunii. Materialitii pasionati cauta in tainicii
atomi cauza a tot ce exista, In timp ce social-democratii N.B. 13
demonstreaza totul pe cale inductivd. Noi urmam, in prin-
cipiu, o cale inductiva, Alia stim ca nu prin deductie, din
ratiune, putem obtine cunotinte, ci numai din experienfd,
cu ajutorul P.
[72-75] In locul religiei, social-democratii pun o sistematica
intelepciune paminteasca.
Aceasta intelepciune ii gasete motivarea, oultima ratiune o, in
situafiile concrete. Intelepciuma celorlalti oameni progresiti face acela0
lucru in stiintele naturii i procedeaza la fel de rational in mediul fami-
lial i in relatiile profesionale. Numai atunci cind este vorba de trebu-
rile statului, ea incearca sa-i gaseasca argumente, daca nu in cuvintul
domnului, atunci cel putin in revelatii ale ratiunii...
Folosirea unuia i aceluiai cuvint adoarme foarte uor
ratiunea, intocmai ca un Taal nostru". De aceea, ca o
variatie, vreau sa dau sistemului nostru denumirea de osistem poc
al adevarului experienteio.Flecarii din celelalte partide vorbesc I

25*
 334 V. I. LENIN

Inc& despre adevarul divin, despre cel moral, logic s.a.m.d.

Dar noi nu cunoaltem adevax divin sau adevar omenesc, noi
N.B. cunoastem doar un singur adevar, cel empiric. Putem sa-i
dam denumiri speciale i sa-1 clasificam, dar criteriul gene-
ral rimine. Oricare ar fi denumirile ce li se dau, adevarurile
4.
a se bazeaza intotdeauna pe experienta real, material, fizica...
Oricit de diferite ar fi, marl sau mici, ponderabile san
imponderabile, spirituale sau corporale, toate lucrurile din
lume au comun faptul ca sint obiecte empirice pentru facul-
)) tatea noastr& de cunoastere, c ele constituie materialul
empiric al intelectului...
Ce ne poate Impiedica in acest caz s& subsurram toate lucru-
rile sub notiunea de *adevax empiric e sau ofenomen empiric*?
Cid dup& aceea le putem imparti In substante organice
anorganice, elementare si compuse, in forte fizice si morale,
bune si rele etc. etc. Prin faptul ca genul este comun, toate
contradictiile sint conciliate si rezolvate. Totul se afl& pus
in aceeasi oala. Deosebirea consta doar in forma, caci in
esent& toate fenomenele sint de acelasi ordin. Ultima ratiune
PP a tuturor lucrurilor e fenomenul empiric. Materialul obtinut
din experient& poarta denumirea de substant& initial& gene-
rala. El este absolut, etern i omniprezent. Acolo unde ince-
teazi el, inceteaza i ratiunea.
Sistemul inductiv poate fi denumit pe bun& dreptate
si sistem dialectic. Aici constatam ceea ce intr-o masura tot
mai mare este confirmat de stiintele naturii, Ii anume ca
pina i deosebirile esentiale nu sint decit deosebiri de grad.
Cu oricita precizie am stabili criteriile care deosebesc orga-
nicul de anorganic, regnul vegetal de cel animal, natura
ne arat& totusi ca granitele dispar i ca toate deosebirile
4 1iopozitiile se contopesc. Cauza devine efect i efectul devine
o cauza. Adevrul se fenomenalizeaza i fenomenul e adevarat.
Asa cum caldul e rece, iar recele e cald i ambele notiuni
difer& intre ele doar Ca grad, tot asa relativ binele este
flu i raul este bine. Toate acestea sint relatii ale uneia al
aceleiasi rnaterii, forme sau specii ale experientei fizice...
Duinnezeu, ratiunea put* ordinea moral& universal& si
multe altele nu constau din material empiric ; ele nu sint
forme ale fenomenelor fizice, si de aceea negam existenta
1a N.E. lor faptic. Dar si notiunile acestor obiecte ale mintii au
aparut pe cale fizic& si au o existent& faptica. Cuvintelor
jf *experimental, fizic e etc. li se atribuie, de obicei, un sens mai
limitat si de aceea en le completez prin cuvintul: *empiric....
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 365

MORALA SOCIAL-DEMOCRATIEI
DOUIL PREDICI
(411OLKSSTAAT., 1875)

[77] Partidul nostru, stimati tovariii, vrea s inf&ptu-

iasc& ceea ce au urmirit oamenii cu vederi inaintate din
toate timpurile i apartinind tuturor popoarelor: vrea si
instaureze adevrul i dreptatea. Noi nu vrem adevrul
i dreptatea popilor. Adevrul nostru este adevrul material,
corporal sau empiric al tiintelor exacte, lie care mai intii cc I

vrem sa-1 cunoatem, iar dup& aceea s-1 punem in practick...

In ultima mea prelegere am aritat in mod amnuntit
cum noi, democratii internationali, ne intemeiem In mod siste-liconfer*
matic toate ideile noastre pe fapte corporale sau empirice.
Sistemul. insui trebuie si-i gseasc& o justificare in lu-
mina moralei contemporane. Fiindc& nici legii morale nu-i
atribuiin vreo important& deck in masura in care ea poate fi
fundamentat& in mod materialist...
[79] Intr-adeviir, <amoral liber* nu e mai putin moral decit limi-
tarea cretini la o singur& sotie legitim, i ceea ce ne revolt& pe noi
la poligamie nu e atit marea diversitate a dragostei, cit venalitatea
femeii, degradarea omului, domnia infam& a mamonului...
[81-82] Aici trebuie s le explic tovarilor, pe scurt i
exact, ce este in esent& moralitatea i in ce const& adevarata
moral. Sprijinindu-ne pe sistemul nostru materialist, in
asemenea cercetari s& ne oprim, in primul rind, asupra
materialului, in cazul de fat& asupra materialului moral.
Cu aceast& ocazie ne vom mentine la terminologia curentii,
general admis. Adevrate castane sint acelea care pre-
tutindeni in lume poart, in acceptia obinuit, denumirea
de castane...

oompari. Nota traci.

366 V. I. LENIN

N.B. Numai materialismul economic, numai organizarea comu-

JJ

nistli a muncii fizice, spre care nitzuiete social-democratia,

va uni intr-adevEr omenirea...
In gura unui socialist, dezvoltarea omeneascit nu este
ceva ideal, nu e desivirsirea spirituall, pentru care nu exist&
o unitate de miisur& material& si pe care in mod arbitrar
o putem interpreta In diferite feluri. Dup& pirerea noastrii,
asa cum am mai aritat, dezvoltarea omeneasc& const& in
capacitatea crescindl de a pune natura In slujba omului.
Pentru atingerea acestui scop mret, religia, arta, timta
si morala nu sint decit simple actiuni...
[85-87] Oamenii cu mintea siinnoas5. tiu azi c& ideile
regnului vegetal sau ale celui animal n-au servit drept model
N.B. obiectului lor, ci, dimpotrivii, au fost copiate dup& el san
abstrase din el...
Pentru adversarii notri, noi, socialitii, sintem nista
omaterialitio, adicE nite oameni lipsiti de aspiratii ideale,
care ca niste mitEriii nu vor sE tie decit de ceea ce se poate
minca sau bea, sau care, cel putin, consider& ci month sa fie luat
in seam& numai ceea ce se dovedeste a avea greutate. Pentru
a ne pune intr-o lumina cit mai defavorabil, ei folosesc
N.B. cuvintul materialism in sensul lui cel mai marginit si mai
mhos. Acestui idealism rafinat noi ii opunem adevErul nostru
moral: o idee sau un ideal care are o intruchipare sau care
cant& s& capete viata. Unde yeti mai gEsi, in cer sau pe pa-
mint, un ideal care s& fie intr-adevEr atit de rational, atit
de moral si de mdret ca ideea democratiei internationale?
In aceast& idee cuvintele despre iubirea cretin& trebuie sa,
capete o forma. materiali. Jalnicii frati intru Hristos trebuie
sE devini frati de actiune si de luptE pin& cind, in cele din
urmE, aceast& vale a plingerii care e religia sal fad), loc unei
(p)bis adeviirate domnii a poporului. Amin!
[93] Cine vrea s& vad& in aparitia universului o cauz& divin, cine
incearc& s& gEseasci adeviirul in purl meditatie si sit obtind binele i
raul din universul hiuntric al omului dovedete cE merge pe acelasi
drum gresit al deductiei pe care oamenii, ca s& zicem aa, gindese cu
pintecele i cant& sa priceapi cu inima...
 OBSERVATII PR MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 367

FILOZOFIA SOCIAL-DEMOCRATA
VOTE PRELEGERI
(IVOLKSSTAATb, 1876)

[94-97] Primii socialiti englezi i francezi, care au prevazut furtuna

Inc& de la sfiritul secolului trecut, i-au dat bine seama de caracterul
rapace i ipocrit al scavalerilor proprietatii libere e...
Dar ei n-au inteles prea bine ca, singurul remediu eficace pentru
maladia societatii se ail& in insii nature lucrurilor, ci procesul mondial
incontient nu numai c& pune in fata noastrii problema, dar ofer5, i
cheia solution&rii ei...
iat5, c5, i-au fricut aparitia tovar5ii notri Marx i
Engels, care irnbin& orientarea lor socialist& i dragostea lor
nemirginita pentru cauza poporului cu preguitirea filozofic& N.B.
necesar& pentru a putea, in sfirit, sit se ridice, i in domeniul
tiintelor sociale, de la ipoteze i dibuiri pin& la inaltimea
eunoaterii pozitive. Filozofia le-a dezvaluit principiul funda-
mental potrivit cRruia, In primil instanfii, nu lumea trebuie
s se conformeze ideilor, ci, dimpotrivi, ideile unneaza. si se N.B.
conformeze lumii. De aici ei au tras concluzia c5, adeviratele
forme de stat i institutii sociale nu pot fi g&site intr-o form&
finiti in lumea luntrica, a spiritului, cu ajutorul unor ratio-
namente speculative, ci trebuie deduse in chip materialist
din conditiile obiective... N.B
Marx a fost primul care a inteles c5 fericirea omenirii privi1a In
ansamblu, nu depinde de vreun politician luminat, ci de forla produc-
tivei a muncii sociale.
El a inteles i aceast& intelegere constituie piatra de temelie a
tiintelor sociale c5, fericirea omenirii depinde de munca materiali,
iar nu de nite fantezii spiritualiste. De acum inainte nu mai cautam
aceast fericire in revelatii religioase, politice sau juridice, ci vedem
cum ea crete in mod mecanic din dezvoltarea aqa-numitei economii
nationale. Nu tiinta i instructiunea ne vor educe fericirea, ci munca
368 V. 1. LENIN

productiva, care, in treacat fie zis, devine, cu ajutorul stiintei si al

mstructiunii, din ce in ce mai productiva.
Aici se pune intrebarea: ce este primordial munca
mecanica sau stiinta spiritualista? Privita superficial, aceastit
intrebare pare a fi o simplit cazuistica sofistica, dar in reali-
tate ea prezint& o mare important& pentru formarea unei
pared juste. Este vorba aici de aceeasi veche intrebare:
N.B. ((esti idealist sau materialist? iar acum ea este atit de precis
formulata, c& nu mai poate A existe nici un dubin in
privinta raspunsului pe care urmeaz& sa-1 dam. Fiindca noi,
socialistii, recunoastem primatul muncii obrute*, sintem
prezentati ca niste oameni care desconsider& cultura...
Se pune intrebarea: care este factorul prim gindirea
N.B. sau existenta, teologia speculativa sau stiintele naturii bazate
pe metoda inductiva? Oamenii se mindresc si au dreptul sa
se mindreasca cu mintea lor, dar ei nu trebuie sa fie atit
de naivi incit sa-si inchipuie ca ceea ce e primordial pentru ei
este si primul lucru in lume. Idealistii sint aceia care exage-
N.B. reaza valoarea intelectului uman, care il divinizeaza si ii
atribuie miraculoase insusiri religioase sau metafizice. Aceas-
ta secta descreste pe zi co trece, si chiar ultimele ei ramisite
sint constituite din oameni care de mult s-au lepadat de
superstitia religioasd, dar care, totusi, nu pot A renunte
la tcredinta, ca astfel de notiuni ca dreptate, libertate,
frumusete etc. creeaz lumea oamenilor. Acest lucru este,
intr-o oarecare masura, adevarat, dar mai intii de toate
exist& lumea materiala si ea creeazi contmutul notiumlor
N.B.
noastre, ea hotaraste ce trebuie sa Intelegem, propriu-zis,
prin libertate, dreptate etc. Este extrem de important sa, ne
dam bine seama de esenta acestui proces, fiindca din el rezult&
metoda prin care urmeaza sa dam notiunilor noastre un con-
tinut corect. Intrebarea: care este factorul prim spiritul
sau materia? este marea intrebare general& cu privire la
adevaratul drum al dreptatii si la drumul drept al adevaru-
lui...
[100-101] Unanimitatea teoretica a social-democratiei,
care a fost subliniata de noi mai sus, e intemeiata pe faptul
ca noi nu mai cautam mintuirea in planuri subiective, ci
vedem ca ea rezult& cu imperioasi necesitate din mersul
N.B. mevitabil al lumn, ca un produs mecanic al ei. Nina nu ne
I amine altceva de facut decit sa, ajutam la nasterea ei. Proce-
N.B. 111 sul universal irezistibil care a dus la aparitia planetelor si la
formarea treptati, din substantele lor fluide-incandescente,
 OMEItVATII PE MARGiNEA dAkTII Lul bIttzdkig 869

a cristalelor, plantelor, animalelor i oamenilor, ne Impinge

tot atit de irezistibil spre o folosire rationala a muncii, spre
dezvoltarea necontenit a fortelor de productie...
Certitudinea social-democratiei se bazeazi pe rizeca-
nismul progresului. Ne dam seama c nu depindem de buna-
vointa cuiva. Principiul nostru este pur mecanic, iar filozo-
fia noastra este materialista. [101] Dar materialismul social-
democrat este mult mai bogat gi mai temeinic fundamentat
decit oricare dintre sistemele materialiste care 1-au precedat.
El a intuit in mod clar opusul sari ideea i 1-a inglo-
bat in sistemul situ, a pus pe deplin stapinire pe lumea con-
ceptelor, a lichidat contradictia dintre mecanica gi spirit.
Spiritul negatiei este pentru noi totodata pozitiv, elementul
nostru este dialectica. Cind am sa ma eliberez de povara
economica* spune Marx intr-o scrisoare particulara II
arn sa scriu o eDialectica*. Adevaratele legi ale dialecticii ll N.B.
le gasim deja la Hegel, ce-i drept 1ntr-o forma mistificata. II
Aceasta forma trebuie acum inlaturata 005. Dar, cum ma
tern c o sa treac multi vreme pin ce Marx ne va face
placerea sa scrie lucrarea promisa gi cum din tinerete am
studiat indeaproape gi de unul singur aceasta ten* am sa
incerc sa ofer mintilor avide de cunogtinte posibilitatea de a
cunoagte cite ceva din filozofia dialectica. Ea este astrul II N.B.
central din care pornesc razele care ne-au luminat nu numai
economia, dar i intreaga dezvoltare a civilizatiei, i pina la
urma va lumina, desigur, i intreaga gtiint, pina la oultimele
ei ratiunie.
Tovaragii gtiu ca eu nu am trecut prin gcoli inalte i ca
sint un simplu pielar, care gi-a insugit filozofia ca autodidact.
Pentru lucrarile mele filozofice pot dispune doar de orele
mele de ragaz. De aceea imi voi publica articolele mele la
anumite intervale i voi fi mai putin preocupat de legatura
dintre ele cit de dorinta ca fiecare sa poata fi citit separat.
cum eu nu pun prea mult pret pe boarfele eruditiei, imi II N.B.
va fi mai ugor sa evit orice prolixitate i sa las la o parte tot
ce n-ar face decit sa ingreuieze intelegerea...

II
[102-104] In prefata la aSituatia clasei muncitoare Tin
Anglia*, Friedrich Engels vorbegte deja despre invingerea N.B.
filozofiei de catre Feuerbach26. Dar Feuerbach a avut atita
bataie de cap cu teologia, incit n-a prea avut timp i nici
chef ca sa repurteze o victorie definitiva asupra filozofiei...
3'70 V. I. LENIN

Un batrin care doreste sa-si triliasca Inca o data viata

de la inceput nu vrea, propriu-zis, s-o repete, ci s-o imbunata-
teasca. El ii da seama ca drumul parcurs de el a fost gresit;
dar in acelasi timp el inclina, pe cit se pare, spre concluzia
ca, mergind pe acest drum, a avut multe de invatat. 0 atitu-
dine la fel de critica ca aceea manifestata de acest btrin
fat& de trecutul sail are si social-democratia fat& de filozofie.
Aceasta din urma se afla tocmai pe drumul gresit pe care a
trebuit sa se rtaceasca pentru a ajunge s cunoasca adevi-
ratul drum. Pentru a putea pasi pe drumul cel bun si a nu te
sehr lasa derutat de toate absurditatile religioase i filozofice, tre-
gut! buie sa studiezi temeinic cel mai gresit dintre drumurile
gresite, adica filozofia.
Cine va lua in sens literal aceasta cerinta va gasi, desigur,
ca e absurda...
Tot ce are o existenta real& este supus unei continue
schimbari i milearea lumii este atit de nemarginita, hien
N.B. III in fiece clip& nici un lucru nu mai este ceea ce a fost inainte...
Social-democratia s-a pronuntat impotriva areligiei. st
eu insist aici ca ea sa se pronunte si impotriva dilozofiei *.
Despre o tfilozofie social-democrata* cred ca, nu poate fi
vorba decit pentru etapa de trecere. Pe viitor Insii, dialectica
sau teoria general& a tiintei va fi o denumire cit se poate de
potrivita pentru acest obiect critic...
[106-108] La toti acestia [la profesori i la docenti.
Nola red.] ai sa gasesti, intr-o masura mai mare sau mai mica,
ramasitele de mistica fantastica, superstitioasa, care le intu-
neca vederea. Un exemplu concludent ne-a oferit recent domnul
von Kirchmann, care, in a sa *Prelegere filozofica pe intelesul
tuturor (dupa cum se vede din darea de Bearrnii aparuta in
1876 Volkszeitung" cu data de 13 ianuarie a.c.), spune cii filozo-
fia nu este nici mai mult, nici mai putin decit stiinta
celor mai inalte concepte ale existentei i cunoasterii...
Avem de-a face si de data asta cu vechea noastra cunostinta, care
se prezinta intinerita. Ea poarta acum denumirea de astiinta celor mai
inalte concepte ale existentei i cunoasterii*. Asa se numeste ea intr-o
*limb& pe intelesul tuturor
Si admitem ca filozofia i stiintele naturii ar
avea acelasi obiect, ca ar face uz de aceleasi mij-
loace, dar cii le-ar folosi in alt mod. Fara sa vrei,
iti pui intrebarea: i ce rezulta din aceasta deo-
sebita folosire? Rezultatele stiintelor naturii sint
cunoscute. Dar cu ce se poate lauda filozofia?
Yon Kirchmann ne dezvaluie secretul: ea apari
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 371

religia, statul, familia gi morala. Agadar, filozofia

nu este o ctiinta, ci un mijloc de aparare impotriva Behr
social-democratiei. Tn acest caz, nu e de mirare gut I
c4 social-democratii ii au filozofia lor proprie,
particularil...
tiintele speciale*, ca i bunul-simt in general, Erfahrung=
Ii obtin cunogtintele, cu ajutorul intelectului, Material N.B.
din experientil, din materialul lumii... der Welt*
Actualii adepti gi admiratori ai filozofiei clasice au menirea si apere
religia, statul, familia gi morala. Din momentul in care nu-gi mai inde-
plinesc aceast menire, ei inceteazi si mai fie filozofi gi devin social-
democrati. Toti acegti aga-zigi ofilozofi ., toti acegti profesori sau docenti,
in ciuda aparentei lor libertati de gindire, sint, intr-o milsuri mai mare
sau mai mica, pringi in plasa superstitiei gi misticismului; ei se deose-
besc prea putin unii de altii gi fata de social-democratie formeaz
o singura, masi reactionarzl, care in puncto puncti** este complet
neinstruia...

III
[109-110] In mod obignuit, emetoda* ne este prezen-
tati drept o trilsriturhi distinctivii, care deosebegte filozofia
de gtiintele speciale. Dar metoda speculativi a filozofiei nu
este altceva decit o intrebare fr rost, care e push cu totul N.B.
la intimplare. Filet nici un material, aidoma piiianjenului
care-gi extrage firele din propriul shin corp mai mult
chiar: Lira nici un temei, frhi nici un fel de premise ,
filozoful vrea salt extrag intelepciunea sa speculativh din
propria-i minte...
Cartile pline de profunzime nu sint altceva decit o evi- bien
denth acumularo a unui venin, care a phtruns adinc in sufle- dit !
tul popoarelor inch din copilAria lor gi care gi astizi este
foarte rhispindit in cele mai diverse pituri ale populatiei.
Un exemplu instructiv ne-a fost oferit recent de savantul
lprofesorl IBiedermann], intr-o polemich a sa cu muncitorii.
El cere socialigtilor sil prezinte, in locul unor aluzii vagi
gi confuze, un tablou clar al orinduirii sociale care ar trebui,
duph prerea lor, shi existe in lumea asta gi care ar urma s
fie instaurath la noi potrivit dorintelor lor. Deosebit de inte-
resant ar fi ca ei sh dea indicatii dare asupra modului cum
vor fi in mod logic transpuse in practia toate acesteu...

* Experienta = materialul Iumii. Nola trod,

.0* la urma urmei. Nola trod.
372 V. 1. LENIN

Cind ne gindim la viitoarea orinduire a societatii, in

primul rind ne bazam pe un material deja cunoscut. Noi
gindim in chip materialist...

IV
[116-123] In articolele precedente am prezentat filozofia drept
un vlastar al religiei, care a devenit un fantast ca si ea, cu toate ca nu
atit de pretentios...
Diihring, pe cit se pare, a avut presimtirea ca meseria
de filozof este complet inutila, si de aceea el ii atribuie i o
utilitate practica Dupi parerea lui, filozofia nu trebuie
numai sa conceapa lumea i viata in mod stiintific, dar sa si
confirme aceasta conceptie prin intenfille ei, prin conceplia
N.B. ei despre fume i prin raporlurile ei cu orinduirea vigil. Or,
aceasta cale duce spre social-democratie. Dar, o data ce a
mers atit de departe, filozoful va ajunge, probabil, in curind la o
cunoastere absoluta si se va lepada complet si in mod categoric
de filozofie. E drept ca, in genere, omul nu se poate lipsi de
o anumita conceptie despre lume si despre viata, dar el se
poate dispensa cu usurinta de filozofie ca un gen aparte.
Conceptia ei este oarecum intermediara intre cea religioasa
si cea riguros stiintifica...
Amintim Inca o data ca metoda este indiciul caracteristic
prin care se deosebesc intre ele religia, filozofia 1 tiinta.
Ele, toate, cant& intelepciunea. Metoda religioasa ii cant&
revelatia pe muntele Sinai, dincolo de nori sau printre fantome.
Filozofia se adreseaza mintii omului, dar, atita timp cit
aceasta este intunecati de negura religiei si nu se cunoaste
pe sine insasi, ea pune intrebari gresite i recurge la procedee
eronate, neintemeiate, speculative sau alese la intimplare.
Metoda stiintelor exacte, in fine, opereaza cu materialul
furnizat de lumea sensibila a fenomenelor. Si, din momentul
N.B. in care recunoastem ca aceasta metoda constituie singura
cale rational& pentru intelect, dispare terenul pentru orice
plasmuiri fantastice.
Daca aceste rationamente vor cadea sub ochii vreunui
filozof autentic, ii vor stirni un suris sarcastic, iar dad, el
va catadicsi s ne dea un raspuns, va incerca sa ne demonstreze
ca cei ce nutrese preferinte pentru stiintele speciale stilt
FIN B materialistii necritici, care accepta drept adevar lumea empi-
rica, sensibila, Vara a o supune unui examen aminuntit...
Dar in viata poporului, unde este vorba despre stapini
sl seTvitori, despre mune& si profit, despre drepturi si datorii,
 OESEE.VATII PE MAEGINEA CARTII tui DIETZGEN 378

despre legi, moravuri gi rinduieli, se di indeosebi cuvintul

popii gi profesorului de filozofie gi fiecare dintre ei li are II
metoda lui proprie de a ascunde adevirul. Religia gi filozofia,
care altadatii erau nigte rtciri nevinovate, devin acum,
cind guvernantii au interesul sit domneasc reactiunea, nigte Behr
mijloace rafinate de ingelare politiciL gut 1
Din lectia pe care ne-a dat-o profesorul Biedermann in
articolul precedent am invitat ci, nu trebuie si. ne adresam
intunecatei incertitudini, chiar cind este vorba de clutarea
adevrului. Aici filozofia s-a pus in opozitie cu bunul-simt.
Ea nu nut., ca toate gtiintele speciale, anumite adeviruri
empirice, ci, intocmai ca religia, incearcii Si. gseascit un gen
cu totul aparte de adeviir: unul absolut, himeric, lipsit de
orice temei gi avind un caracter supranatural. Ceea ce pentru
that., lumea este real ceea ce vedem, auzim, pipaim,
gustam gi mirosim, senzaliile noastre corporate pentru ea N.B. F
nu e de ajuns de real. Fenomenele naturii nu sint pentru ea
decit aparitii, sau oaparente**, de care nici nu vrea sa auda...
Filozoful, stapinit de prejudecati religioase, vrea si. tread,
dincolo de fenomenele naturii, gi indartitul acestei lumi a
fenomenelor el cauta, o alti. lume a adev.rului, cu ajutorul
creia s-o explice pe prima...
Trebuie si. mentionez insi. ci. i-am atribuit lui Descartes
mai mult decit a ficut in realitate. Lucrurile se prezinta in
felul urmitor: la filozoful nostru se constat. ca exist. doll.,
suflete, unul obignuit, religios, gi altul gtiintific.Filozofia lui
este un amestec din amindou. Religia i-a insuflat credinta
ca lumea simturilor este o nimicnicie, in timp ce propria-i
aptitudine de a gindi gtiintific &auto, s.-i dovedeasc. contrarul.
El a inceput cu nimicnicia, cu indoiala in adevarul sensibil,
iar cu ajutorul senzatiilor corporale ale fiintei sale a dovedit
contrarul. Totugi, curentul gtiintific n-a putut inc., sa. se
afirme in mod atit de consecvent. Abia ginditorul Wit idei
preconcepute, repetind experimentul lui Descartes, gasegte ca,
dac. mintea sa e plina de ginduri gi e framintati de indoieli,
inseamna cil senzatia corporal. este aceea care ne convinge
de existenta procesului de gindire. Filozoful a denaturat
faptele: el voia s'a demonstreze existenta necorporala a
gindului abstract, credea ca se poate demonstra in mod N.B.
1

gtiintific adevarul supranatural al unui suflet religios gi

Joe de ouvinte: In limba germani Erscheinung tenomen" sau aparitie", iar Satin
.aparenti". Nola trod.
 374 V. I. LENIN

pe cind, in realitate, el constata obisnuitul adevar

N.B. senzatiei corporale...
Idealisti, in sensul bun al cuvintului, sint toti
oamenii cinstii. Si cu atit mai mult social-democratii.
Scopul nostru este un ideal maret. Idealistii, in accep-
tia filozofici a cuvintului insi, sint niste srnintiti.
N.B. Ei afirm& Ca tot ce vedem, auzim, pipairn etc., intreaga
lume a fenomenelor din jurul nostru este lipsit& de
existent& i ca totul se reduce la frinturi de ginduri.
Ei sustin c5, intelectul nostru este singurul adevar,
ca toate celelalte sint doar nista ereprezentaris, fantas-
Erschei- magorii, visuri nebuloase, fenomene in sensul ran al
nungen cuvintului. Toate cele percepute de not din lumen
im bosen exterioar5 afirm& ei, nu sint adeviiruri obiective, nu
Sinne** sint lucruri reale, ci doar framintari subiective ale
I G"
N.B. intelectului nostru. Iar atunci cind bunul-simt se arata
indignat de asemenea afirmatii, ei stiu sa, explice cu
multi putere de convingere ca desi noi, cu ochii nostri,
vedem zilnic cum soarele rasare la r&sarit si apune la
apus, totusi stiinta trebuie sa pun& ordine in mintea
noastr& pentru ca noi sa, putem invata sa, recunoastem
adevrul cu ajutorul simturilor noastre imperfecte.
Si o gain& oarba, cum spune un proverb, mai gaseste
sehr din cind in cind un graunte. 0 asemenea gaina oarba,
gut! este idealismul filozofic. Si el a ciugulit un graunte, i
(
anume ideea c5, ceea ce vedem, auzim sau pipaim in
11 lumea asta nu reprezinta obiecte sau lucruri reale. In
stiintele naturale, fiziologia simturilor, la rindul ei, se
apropie tot mai mult de constatarea c5, obiectele de
diferite culori pe care le vad ochii nostri sint doar niste
senzatii vizuale policrome, iar asprimea, finetea, greu-
tatea, pe care le simtim nu sint altceva decit senzatii
de greutate, finete si asprime. Intro simturile noastre
subiective si lucrurile obiective nu exista o granita ab-
soluta. Lumea asta este o lume a simturilor noastre..
Obiectele din lume nu au o existent& sin sine* si toate proprietatile
si le capita numai prin legdtura &tare ele... Numai in legatura cu o
anumita temperatura este lichida apa; cind e ger, ea devine solid& si
Inserntarile subliniate on linii oblice an fog Mode de V.L Lenin tn coltul paginii.
De aocea, aioi Qi tn cele oe urmeaza, dac . nu ae poste stabilion prooizie la care pasaj anume
se refera observatia lui Lenin, este reprodus Intregul text al paginii respective. NoM red.
** Fenomene in sensul rtu. Nola brad.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 876

tare, iar la calduri mare se transformi in vapori; de obicei, ea curge

la vale, dar cind in calea ei de de o caprttina de zaher, o parte din ea se
ridicE in sus.
In sine, ea nu are nici un fel de proprietate, nici un fel
de existentrt; ea si le capate numai prin leglitura cu alto N.B.
obiecte.
Totul nu este decit o proprietate sau un predicat al naturii, care
nu se incadreazi niceieri intr-o obiectivitate sau un adevAr al ei supra-
natural, ci ni se infatiseazd pretutindeni doar sub forma unor fenomene
multiforme i efemere.
Intrebari le de felul: cum ar aata lumea fere ochii nostri,
are' soare sau fr spatiu, fr temperaturE, fart intelect
sau fare simturi sint pur i simplu absurde, i numai niste
natEriti pot si-si bate' capul cu ele. Ce-i drept, in viati si in
stiinta. putem se separitin i sE clasificem la infinit, dar tot-
odatt nu trebnie sit uitim crt totul constituie o unitate, cit
totul se elle in steins& conexiune. Lumea este sensibila, iar
simturile i intelectul nostru sint pe de-a-ntregul lumesti.
Asta nu constituie ince o ogranita, pentru om, dar eine vrea
sit mearga mai departe impinge lucrurile la absurd. Dacit
vom dovedi cit nemuritorul suflet al popii sau neindoielnicul
intelect al filozofului au aceeasi nature obisnuild ca i toate
celelalte fenomene ale lumii, vom fi dovedit c5, tcelelalte
fenomene shit tot atit de reale si de adevarate ca i incontesta-
bilul intelect cartezian. Noi nu numai ca credem, gindim,
presupunem sau ne indoim crt senzatiile noastre au o existenta,
dar le sinitim cu adevarat si in mod efectiv. Si invers: intregul
adevar i intreaga realitate se sprijina, pe simturi, pe senzatii N.B.
corporale. Sufletul i trupul sau, cum se spune nu rareori
mast, subiectul i obiectul au una i aceeasi natura empirica,
sensibila, paminteasca.
4Viata, e un vis*, spuneau cei din antichitate; acum
yin i filozofii cu noutatea lor: lumea e o reprezentare a
noasta*...
Esenta filozofiei social-democrate nu const'a in a-si into-
meia adevdrul ei pe icuvintul domnului sau pe eprincipii.
traditionale, ci, dimpotrive, in a-si edifice principiile ci pe I
I
N.B.
senzatii corporale...
V
[123-130] Dumnezeu a plimiidit trupul omului dintr-un
bulgar de lut si i-a insuflat un suflet nemuritor. De atunci
existri dualismul sau teoria cejor (WO; lumi. Una dintre
376 V. I. LENIN

ele, lumea fizica, materiali, e o tic&losie, iar cealalta, lumea

spiritualt, intelectuala sau religioasa, este suflarea domnului.
Filozofii au eternizat aceasta istorioarl, adica au adaptat-o
la spiritul vremii. Tot ce se poate vedea, auzi si simti, intr-un
NB 1 cuvint realitatea fizica, continua sa fie tratat ca ceva impur ;
in schimb, spiritului cugetator i se atribuie imparatia unui
adevar supranatural, a frumusetii si libertatii. In filozofie,
ca si in religie, cuvintul slume* are un iz neplacut. Dintre
toate fenomenele sau obiectele naturii nu exist& decit unul
singur pe care f ilozofia il consider& demn de atentie, si anume
spiritul, pe care-1 cunoastem ca suflare a domnului; si aceasta
numai pentru c& in mintea lor confuza el le apare drept ceva
superior, supranatural, metafizic...
Filozoful care In mod realist priveste spiritul omenesc,
alaturi de alte lucruri, drept un obiect al cunoasterii ince-
teaza a mai fi filozof, adica unul dintre aceia care, studiind
enigma existentei in general, se izoleaza intr-o intunecata in-
certitudine. El devine specialist, iar ((stiinta specialt* a teoriei
cunoasterii devine specialitatea
In dosul intrebarii daca in capul nostru se afl& un nobil
spirit idealist sau o obisnuita, si precisa minte omeneasca
N.B. se ascunde Intrebarea de interes practic dn puterea si
dreptul trebuie s. apartina unei nobilimi privilegiate sau
poporului simplu.
Profesorii au devenit conducatori de osti in tabara raului.
In flancul drept comanda Treitschke, in centru von Sybel,
iar j flancul sting Jrgen Bona Meyer, doctor in filozofie
N.B. si profesor la Bonn...
II
Inc& In articolul nostru precedent am vorbit despre
trucul lui Descartes, pe care II folosesc aproape zilnic prof e-
sorii de magie superioark &Tic& de filozofie, in fata audito-
riului lor cu scopul de a-1 dezorienta. Suflarea domnului trebuie
demonstrata drept adevar. Ce-i drept, numele lui se bucura
de o proasta reputatie; in fata unor liberali luminati nu se
Behr poate vorbi de un suflet nemuritor. De aceea ei Ii iau aerul
gut!! unor materialisti lucizi si vorbesc despre constiinta, despre
facultatea de gindire sau de reprezentare...
Simtim in noi existenta fizica a ratiunii ginditoare i,
in acelasi mod i cu aceleasi simturi, simtim in afara noastr&
bulgarii de lut, copacii i arbustii. Iar ceea ce simtim In noi
si ceea ce simtim In afara noastra nu difer& prea mutt intre
ele. Amindona se incadreaza in categoria fenomenelor sensi-
bile, in materialul empiric, si amindoua formeaza un obiect
al simturilor. Despre modul cum trebuie facuta distinctie
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 377

intre simturile subiective i cele obiective, intre launtric i

exterior, Intro 100 de taleri reali i 100 de taleri fictivi, vom
vorbi cu alt& ocazie. Ceea ce trebuie sa intelegem aici este
ca gindul launtric i suferinta launtrica au, in egala masura,
o existent& obiectiva si ca, pe de alta parte, lumea exterioara N.B.
este in mod sub;ectiv strins legata de organele noastre...
Sa-i dam cuvintul lui Jiirgen ins*: ssi cel ce din prin-
cipiu e necredincios va ajunge de fiecare data la adevarul,
filozofic demonstrat, ca in ultima instant& orice cunoastere
a noastra se bazeaza, totusi, pe o credinta oarecare. Existenta N.B.
insasi a lumii sensibile ; materialistul o accept& si el tot pe N.B.
baza de credinta. El nu posed& o cunoastere nemijlocita a N.B.
lumii sensibile ; ceea ce cunoate in mod nemijlocit este
numai reprezentarea despre lume pe care i-o face in mintea
sa. El crede ca acestei reprezentari ii corespunde ceva ce e
N.B.
reprezentat, cii lumea reprezentata e chiar asa cum i-o
reprezinta ; el crede deci in lumea exterioara sensibila pe baza
dovezilor furnizate de mintea sa*...
Credinta lui Meyer este *filozofic demonstrata, si totusi
el gtie doar ca nu gtie nimic, ca totul nu este decit credinta.
El este modest in ce priveste cunoasterea i stiinta, dar e cu sehr
totul lipsit de modestie in ce priveste credinta i religia. La gutl
el, gtiinta i religia se confunda mereu intre ele ; nici una
nu are, pe cit se pare, prea mare importanta pentru el...
Asadar, este filozofic demonstrat ca s-a terminat cu
toata stiinta noastra s. Pentru ca amabilii nostri cititori
sa inteleaga acest lucru, ne permitem sii le facem cunoscut
ca recent a avut loc o adunare general& a tagmei filozofilor
la care a fost adoptati in mod solemn hotarirea de a se scoate
din circulatie cuvintul stiinta, iar in locul lui sa se puna
cuvintul credinta. De acum inainte a sti inseamna a crede. N.B.
Nu mai exista gtiintl...
Totusi, domnul profesor se corecteaza singur si afirma
textual: credinta in lumea sensibila este o credinta in
propriul nostru spirit. Asadar, totul si spiritul, i natura
se sprijina tot pe credinta. Singura liii greseala e numai aceea
ca vrea sa ne impuna si noua, materialif tiler, o rezolutie
adoptata de tagma lui. Pentru noi aceasta hotarire nu are
putere de lege. Noi ne mentinem la vechea terminologie,
pastram pentru noi cunoagterea i lisam credinta in seama
popilor i a doctorilor in filozofie.

ZO
878 V. I. LENIN

Fireste, etoate cunostintele noastre* se bizuie si ele pe

11
subiectivitate. S-ar putea ca prin zidul de care, lovindu-ne,
am putea s& ne spargem capetele si pe care din aceasta cauz&
ii considefam impenetrabil s treaci, fdra, a se lovi, spiri-
dusii, ingerii, diavolii i alti strigoi sau ca intregul glob
pamintesc nici s nu existe pentru ei dar ce ne priveste
II pe noi? Ce ne pas& non& de o lume pe care n-o simtim i pe
care n-o percepem?
S-ar putea ca ceea ce oamenii denumesc ceatl i vint
sa fie in realitate, pur obiectiv, sau *in sine fi pentru sine*
N.B. flaute sau contrabasuri ceresti. Dar tocmai de aceea nu ne
intereseaz& citusi de putin aceasta obiectivitate absurda.
Materialistii social-democrati nu se ocup& decit de ceea ce
omul percepe prin experienfd. Din aceast& experientlTface
parte si propriul salt spirit, facultatea sa de gindire sau de
reprezentare. Ceea ce ne este dat prin experienta poart& la
noi denumirea de adevar i constituie pentru noi singurul
obiect al stiintei...
De cind Kant si-a facut o specialitate din critica ratiunii
s-a constatat c& singure cele cinci simturi ale noastre nu sint
N.B. suficiente pentru experienta, ca trebuie s& intervina si
intelectul...
Dar marelui filozof i-a fost peste putin ta. s& dea complet
uitilrii povestea cu lutul, s& elibereze complet spiritul din
v negura spiritualista, sa despart& complet stiinta de religie.
Josnical lorprcontceplie defrret materiei,eluocr.nl insine *, sau
NB. adevarul supranatural, a fent din toti filonfu, mesura
mai mare sau mai mica, nite prizonieri ai Inelatoriei
A idealiste care se sprijin& exclusiv pe credinta in caracterul
metafizic al spiritului uman...
De aceasta mica shibiciune a marilor nostri critici cant&
s'a profite filozofii oficiali prusieni pentru a confectiona dintr-
insa un nou chivot al legii, ce-i drept cit se poate de jalnic.
tCredinta idealist& in dumnezeu spune J. B. Meyer
nu este, desigur, i nu va fi niciodatl o cunoastere ; dar tot
N.B. atit de clar este ca nici necredinta materialista nu este o cu-
noastere sica ea nu e altceva decit o credinta materialist, care
nici ea nu poate sa se transforme vreodat& in cunoastere*...
VI
[130-136] Ei cinta en totii acelasi refren: sTnapoi la
1
Ka nt! e. De aceea chestiunea in discutie prezinta o impor-
tant& care depapste marunta persoualitate a generalului
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 879

Jurgen. Ei vor sa se inapoieze la Kant nu pentru ca acest

mare ginditor a dat o puternici lovitura basmului cu sufletul
nemuritor care se afla in lutul cel pacatos i el a dat
intr-adevar o asemenea lovitura ci pentru ca, pe de alta
parte, sistemul lui a lasat deschisa o portita prin care pot NB.N.B.
strecura din nou prin contrabanda patina metafizica...
Este cit se poate de clar ca toata aceasta falsa intelepciune se sprijina
pe o gre,ita folosire a intelectului nostru. i nimeni nu s-a straduit in
chip atit de contient i cu atita succes sa studieze acest intelect, sit
creeze o tiinta a teoriei cunoalterii ca Immanuel Kant, cel atit de
admirat de toti. Dar intro el i epigonii lui de azi exista o deosebire
esentiala. In mareata luptii, istorica impotriva raului, el s-a aflat de
partea cea buna ; el s-a folosit de geniul sau pentru a contribui la dezvol-
tarea revolutionara a tiintei, in timp ce filozofii nqtri oficiali prusieni
au intrat cu qtiinta* lor in slujba unei politici reactionarem
Manevra prin care Kant a izgonit metafizica din templu
si i-a lasat deschisa o portita dosnica este clar rezumata
intr-o singura fraza din introducerea sa la sCritica ratiunii
pure*. Neavind la indemina textul respectiv, am sa citez
din memorie. Aceasta fraza suna astfel: eunoasterea noastra
se limiteaza la fenomenele lucrurilor. Noi nu putem ti ce sint N.B.
lucrurile in sine...
Nu se poate contesta ca, acolo unde sint fenomene,
este i ceva ce apare*. Dar daca acest ceva ar fi insui
fenomenul, daca ceea ce apare e chiar fenomenul? JI N.B.
Fiindca n-ar fi de loc nelogic sau nerational daca,
pretutindeni in natura, subiectele i predicatele ar fi
de acelali gen. Dar de ce trebuie numaidecit ca ceea
ce apare sa, fie eu totul de alta natura decit feno-
menul? De ce nu pot lucrunle opentru noi* i lucrurile
sin sine*, sau aparenta i adevarul, sa fie alcatuite N.B.
din aceemi substanta empiricii, sit fie de aceeasi
natura?
Raspuns: pentru ci. i in mintea marelui Kant
a existat superstitia unei lumi metafizice, credinta
in inferioritatea lumii simturilor i intr-un adevar
supranatural, nesensibil, extraordinar, care trebuie
sa se afle neaparat indaratul ei. Propozitia: acolo
unde exist& fenomene pe care le putem vedea, auzi
sau pipai, trebuie sii se ascunda i altceva, care poarta
denumirea de adevarat sau maret, pe care nu-I putem
vedea, auzi sau pipai: aeeasta propozitie, orice ar spune N.B.
Kant, este nelogicam
Joo de ouvinte intradnotibil. In limbo, germanS Erscheinung aro In afara eeneului
de denomen, i pe aoela de eaparities. .Nota trad.

28*
380 V. I. LENIN

Intelectul trebuie s opereze numai in legturti,

N.B. constient cu experienta materialista, i orke incer-
care de a recurge la intunecata incertitudine se dove-
deste inuti1i i absurd5,.
Dar, dupit cum povestete Heine, domnul profesor
de la Kiinigsberg avea un servitor, un om simplu
din popor, pe nume Lampe, pentru care, cum se spune,
castelele din Spania erau o necesitate sufleteasci.
Filozofului i s-a fcut milk de el si a emis urmtoarea
deductie: dat fiind c lumea experientei este string
legatit de intelect, ea nu ne of era decit o experientit
intelectual, adici fenomene sau frinturi de ginduri.
Erschei- Lucrurile materiale, care sint cunoscute prin expe-
nungen rientit, nu sint adevrtruri autentice, ci numai nite
im bOsen fenomene in sensul riu al cuvintului, nite fantome
Sinne des sau ceva aseminiitor. Lucrurile adeviirate Ins, lucru-
Wortes* rile *in sine*, adevrurile metafizice, nu pot fi cunos-
cute prin experienta, ci trebuie crezute, potrivit
cunoscutului argument: uncle este un fenomen, trebuie
N.B. 0, fie si ceva (metafizic) ce apare.
In felul acesta a fost salvata credinta, a fest salvat
supranaturalul, ceea ce i-a convenit de minune nu
numai servitorului Lampe, dar i profesorilor germani
in slupta cuItura1.s dusa de ei pentru sinstruirea
poporului s si impotriva detestabililor social-democrati,
care sint cu totul necredinciosi. In aceasti privinta,
Immanuel Kant s-a dovedit a fi omul de care aveau
nevoie ; el i-a ajutat s giiseascl mult doritul punct
foarte
bine! de vedere de mijloe, care, dad nu este stiintific, in orice
caz este practic...
Social-democratii sint ferm convinsi cri iezuitii
clericali sint mult mai putin periculosi decit cei elibe-
nth*. Dintre toate partidele, cel mai respingittor este
foarte partidul de miiloc. El se foloseste de culturi si de
bine !
democratie ca de o falsfi eticheta cu care cauti sii
strecoare poporului marfa lui falsificatii i sii discre-
diteze principiile autentice. Ce-i drept, acesti oameni
inceara sa se scuze, spunind cii ei procedeaza aa
cum le dicteaza, constiinta si cum ii ajutii mintea;
i noi credem, fireste, cii ei stiu putine lucruri, dar
canaliile astea nu vor sil stie nimic i nu vor sii Inv*
N.B. nimic...
1

Penmen', In sem] riu al euvintului. Nola Irad.

 [381

135

bit miferabfe ,93ourgeoidroirtfrip1t, melte bad Molt aus

aieht unb ed ftlieftlit, wenn nittd mehr baran au Den
bienen ift, ohne %theft unD ohne 2ohn aufd 13ffafter merit
Ta gelyn ihm berm bie 9Iugen grog auf. a mitt: ihm
bet csIbeatidmud nertrieben; unb fo bebiirfen mit aur 9.1offd,
baling weber einer aarten 13dbagogif, mach 991ofed unb bie
Troketen. Unfere Bglinge, bie mobernen 2o1)narbeiter,
filth mobt qualigaiert, urn tali.
Crinfitt in Die foam!.
bemofratifchc 'Pbitofooftie an be(ommen, melte bie Taut:
etteinungin_ald bad Material bertkoretif,tya_roillen-7 ( I "V)
"ItoffIit.maagb,theit, ber erisibrungdmagigen, empirtfAtn, '
materiafiftiften, ober TIMM man fo miff, aut jgbjeftioen //// -1.--I
TilaDibett einei3eitd, Don ber auf bie anbete Sent ler
qtranaganten ober ilbergefd)nappten Siletapborit mail Au
(rennet' meig.
Vie in bet 13ofitit bie Tgrteien melt unb mebt fit in
mit mei 2aget grunt..., Diet 91rbeitnetnner unb bort
9Irbeitgeber, analog Der dfonomifcben gntruidlung, melte
bie 9Jlittefffaffen littet unb auf Broeittennung in 93efittei r...,0
unb tiabenittje logfteuert, fa teilt fit owl) bit igiffen.
il / I,
--
ftaftia.amei Qienerntflaffen: tu tlifol-Mitertro-triiiii5 iii.
6tfArifer ribit-Varncil en-yer7Tie-3ioWeTijiebir unb
oThItttiliiirggiAttgert ua fattier mit atlettei Tamen_,S;tra.,....
// ,/
/ -1)
.

cleat iteLlifte..aeglifferulito.:-...(AL!,Eften tinter.

hey' .11.ta_genfualiften,..
tjlegLizslt GtrOm_ung. Mit fteuern bet qntfcIRSCriVelt, !d
bet Moot. itt Obealifteri nennen fit Die reaftiondren
gtetraitebUifer, unb 93tateriatiften die bidezigentieif3en,
melte fit angelegen fent laffen, ben menftliten ntefleft Sg-al
Atic. / vom inetapfinfiften 8auber au cribber, Tamit Tamen unb
" n ung
)or 9lugen, bat bit aTIgerThemierrilfnengUnmflaattbegen biantiebnermieraftelet

./11 ./e)einen teflon :brand) bidbiet hat auftommen fallen.

: 6 I 93ergfeiten mit Die beiben Tartelen mit Dem geften unb
i igliiffigen, Dann tiez_Zmartiged-4.11.-Dez--49;14fte-.--- Gado
1,1 unftare fel-ftroom rlicjine Olieneralnatur after

i
4
y l
I/
1
(

,iii)
67 h:2___, , .., iv , ,

o
0 paging din cartea lui J. Dietegen
&Wei ecrieri filozolice. cu Insemnarile lui V.I. Lenin
Alicporal
 011sERVATn PE MARGINEA CAATIT MA DIEMEN 883

De vremea lui Kant ne desparte aproape un secol ; 2 poli

intre timp au trait Hegel si Feuerbach, a iesit invinga- in filo-
toare nefasta orinduire burghea, care jefuieste po- i. zofie
porul si care, atunci cind nu mai are ce sa-i ia, 11 arun-
ci in strada., lasindu-1 fOra munci i DIA salariu...
Discipolii nostri, muncitorii salariati din zilele
noastre, au pregatirea necesara pentru a intelege, in
sfirsit, filozofia social-democrati, care stie s fad,
deosebire intre fenomenele naturii ca material al ade- N.B.
vrului teoretic sau stiintific, experimental, empiric,
materialist, sau, dad, vreti, si subiectiv, de o parte,
....... N.B.
si metafizica pretentioasi, sau supranaturali, de alti
parte.
Dupii cum in politica corespunziitor ea dezvol-
tarea economick care tinde spre eliminarea piturilor
mijlocii i spre aparitia de proprietari si de oameni
lipsiti de avere partidele se grupeazi din ce in ce
mai mult in doul tabere: de o parte salariatii, iar de
cealalta, parte patronii, tot asa si stiinta se imparte N.B.
in doll& clase fundamentale: metafizicienii de o parte,
fizicienii sau materialist'', de alta parte. Elementele N.B.
intermediare si sarlatanii conciliatori, sub cele mai
diferite etichete spiritualiti, senzualisti, realisti
etc. etc. , nimeresc in drumul lor cind intr-un curent, N.B.
and intr-altul. Noi eerem o atitudine categorica, clarL
Idealist' se intituleaza obscurantistii reactionari, 9 I
iar materialisti trebuie sib, fie numiti toti cei care tind $

sa izbEveascil intelectul uman de panglicaria meta-

fizica. Pentru ea denumirile i definiiiIe s nu pro- scris
voace confuzie in rindurile noastre trebuie s avem
mereu in vedere c totala lipsa de claritate care dom- In
neste in aceastri problemit n-a permis si se ajungb, la 1876
o terminologie precisi.
Dad am compara unul dintre cele doll& partide
en nn corp solid, iar pe cellalt cu un corp lichid,
Inseamn ci la mijloc se all& un soi de terci. Aceasti 1! N.B.
obscula imprecizie constituie una dintre caracteris- sehr gut 1
ticile generale ale tuturor lucrurilor din lume. Numai
intelectul sau stiinta este in masuri sit introduca, clari-
tate in acest domeniu, asa cum pentrn determinarea
cldurii si frigului a creat termometrul si a convenit
s considere drept punct de inghetare limita precisi
care sepal& variatele temperaturi in doui clase dife-
 884 V. I. tANIN

rite intre ele. Interesele social-democratiei cei ca in

felul acesta sa, se procedeze i cu intelepciunea lumn,
cer ca totalitatea gindurilor si fie impartita In don&
N.B. categorii, i anume in fantezii idealiste, care au nevoie
de credinta, qi In produse ale unel gindiri materia-
liste lucide.

VII
[136-142] Noi, social-democratii, sintem ateiti
N.B. nereligioi, i totui noi avem o credinta ; cu alte
cuvinte, prapastia dintre noi i oamenn religioi este
Scopul adinca. i iarg, dar, peste ea, ca peste orice prapastie,
hii este N.B. poate fi aruncata o punte. Intentia mea este sa-i
s6 con- due pe tovaraii mei democrati pe aceasta punte i
cilieze" de acolo s le aria deosebirea ce exist& intre delertul
in care ratacesc credincioii i acel pamint al fagaduin-
tei in care domnelte claritatea i adevirul.
Pentru cretini, porunca cea mai dint& glasuiete:
ubete-1 pe dumnezeul tau mai presus de orice, iar
pe aproapele tau ca pe tine insuti *. Aadar, dumnezeu
mai presus de orice l Dar ce este dumnezeu? El e
inceputul i sfiritul, fcatorul cerului i al pamintalui.
Noi nu credem in existenta lui i totui gisim un
N.B. sens rational in porunca de a-1 iubi mai presus de
orice...
Trebuie s intelegem c, dei spiritul este menit
N.B. s domine materia, aceasta dominatie trebuie neaparat
sa ramina foarte timitatd.
Cu ajutorul intelectului nostru putem sa stapinim
libertate ( lumea material& numai in mod formal. In unele aspecte
ci putem, eventual, sa orientam schimbarile .1 micarile
necesitate I ei aa cum credem de cuviinta, dar, in ansamblu,
ceea ce e esentialmateria en gneral*ramine mai
N.B. presus de spintul uman. tiinta reuete sa transforme
libertate energia mecanic& in caldura, electricitate, lumina,
energie chimic& etc. ci s-ar pates ca ea sa transforme
ci energia in materie i materia in energie i sa le prezinte
necesitate ca forme diferite ale uneia i aceleiaci esente, dar ea
nu poste sa schimbe decit forma, in timp ce esenta
famine eterna, invariabili i indestructibila. Intelectal
I n general. Noin Irad.
 OBSERVATII PE MARGINEA arrn LUI DIETZGEN 8g5

poate a& afle cile schimbirilor fizice, dar ele nu sint

decit ci materiale, pe care spiritul increzut poate libertate
doar s le urmeze, dar nu s& le prescrie. Un om cu i
mintea intreaga, nu trebuie a& uite nici un moment c5,, necesitate
impreun cu sufletul nemuritor s i cu ratiunea, care
e mindr& de facultatea ei de cunoagtere, el nu e, totugi,
decit o pirticic a. subordonat5, a lumii, degi tfilozofiis
nogtri contemporani tot mai practic& procedeul lor
articifial de a transforma lumea real& intr-o repre-
zentare a omului. Porunca religioasi: iubegte-1 pe
dumnezeul tku mai presus de orice, inseamn in limba-
jul unui bun social-democrat: iubegte i venereaza N.B.
lumea material, natura fizic sau existenta sensibil&
ca pe o cauza, primar& a lucrurilor, ca pe o existent&
far& inceput gi Mr& sfirgit, aga cum a fost, este gi va fi
in vecii vecilor...
Fenomen corporal, fizic, sensibil, material este )
denumirea ce se d genului universal din care face
parte tot ce exist, ponderabil sau imponderabil,
trupul i sufletul...
Cu toate c contrapunem spiritualului corporalul, N.B.
intro ele nu exista, totugi, decit o deosebire relativ& ; N. B.
avem de-a face cu dou& feluri de existenta, nici mai
malt i nici mai putin opuse decit pisicile i ciinii, care,
in ciuda cunoscutei lor dumnii, fac totugi parte din
aceeagi elm/ sau familie, i anume din familia anima-
lelor domestice.
tiinele naturii, in sensul ingust, obignuit al
cuvintului, oricit de clar ar dovedi ele originea spe-
ciilor gi provenienta lumii organice din cea anorganici,
nu ne pot oferi o conceptie monisa despre lume (o
teorie despre unitatea naturii, adica, despre unitatea
spirituluis gi a ematerieis, a organicului gi anorga-
nicului etc.), spre care nazuiegte cu atita ardoare
epoca noastri. *tiintele naturii reugesc s furl toate
descoperirie lor numai cu ajutorul intelectului. Par-
tea vizibil, ponderabill i tangibili a acestui organ,
ce-i drept, face parte din domeniul gtiintelor naturii,
dar functia ei, gindirea, formeaz& de pe acum obiec-
tul unei gtiinte aparte care poate fi denumit& logica, N.B.
teoria cunoagterii sau dialectic. Aceastit din urmis
der& a gtiintei, adic& intelegerea sau neintelegerea
functiei spiritului, este, agadar, patria comun& a
religiei, a metafizicii gi a clarititii antimetafizice. Aici
se aflii puntea care duce de la Injositoarea robie super-
 886 V. r. LENIN

istitioasit la libertatea smerita ; 5i in imperiul libertatii,

care e mindra de capacitatea ei de cunoa5tere, dom-
ne5te smerenia, adica supunerea fata de necesitatea
1 fizica, materiala.
Monistische Inevitabila religie, care pentru afilozofis se trans-
Weltan- forma intr-o inevitabil& metafizica, pentru mintea
omeneasca sanatoasa, 5tiintifica, se transform& in
schauung* inevitabila necesitate teoretici a unei conceptii moniste
despre lume. Energia-materie existenta, care poarta,
denumirea de lume sau existenta, este mistificati
Partidul de catre teologi i filozofi, care nu inteleg ca materia
i intelectul sint de acelali gen 5i care li reprezinta
I ilozofia in mod eronat raportul existent intro ele. Asemenea
conceptiei noastre in domeniul economiei politice,
materialismul nostru este 5i el o cucerire 5tiintifica
'stoma. A5a cum ne deosebim in mod cu totul cate-
goric de sociali5tii din trecut, tot a5a ne deosebim
N.B. 5i de materiali5tii de altdata. Ceea ce avem comun cu
ace5tia din urma este numai faptul ca noi consideram
materia ca premisa sau fundamentul primordial al ideii.
Pentru noi materia este substanta, iar spiritul accidenta; fenomenul
empiric este pentru noi genul, iar intelectul este doar o specie sau o
forma a lui...
Acolo uncle exista intelect, cunoaltere, gindire, con5tiinti, trebuie
sa existe i un obiect, o materie, care formeaza obiectul cunoa5terii 5i
care, tocmai ea, constituie principalul. Avem de-a face aici cu vechea
intrebare care ii separa pe materiali5ti de ideali5ti: ce este *principal*
materia sau intelectul? Dar aceast& intrebare nu este, proprin-zis,
nici ea o intrebare, ci doar o fraza, doar o in5iruire de vorbe. Adevarata
divergent& dintre partide consta insa in aceea c unii vor sa fax& din
lume un fel de vrajitorie, iar altii nu vor sa audit de apt ceva...
Vezi Dat fiind ca: toate fenomenele naturii nn pot fi per-
cepute noi decit en ajutorul intelectului, toate perceptiile
p. 142** noastre desint 5i ele tot fenomene intelectuale. Perfect adevarat.
?)) Dar printre aceste perceptii exist& 5i o perceptie speciall
sau un fenomen special, care in mod special poarta denu-
mirea de intelectual*, 5i anume obipuita minte omeneasca,
spiritul, intelectul sau facultatea cognitiva, in timp ce tot
restul, intreaga masa poarta denumirea de materie. In conse-
cinta, totul se reduce la aceea ca materia, energia 5i intelectul
au, fiecare in parte 5i toate laolalta, una 5i aceegi origine.
Coneeptia rnonisti despre lume. Nola Ira.
Vezi voluniul de IRO, p. 387. Nola red.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 387

A pune problema daci fenomenele lumii trebuie consi- N.B.

derate drept intelectuale sau materiale inseamn& a te preta ?
la o jalnic& disputi verbalk Ceea ce intereseazi aici este dac& N.B.
toate lucrurile sint de acelagi gen sau dack dimpotrivk lumea
trebuie s& fie imprtit intr-o vrIjitorie misterioas, suprana-
turalk de o parte, gi in lut murdar gi natural, de alt& parte.
Pentru a ne litmuri in aceast& privintl, nu este de ajuns s
deducem totul din atomi ponderabili, aga cum faceau vechii
materialigti. Materia nu este numai ponderabill ; ea este gi
mirositoare, luminoask sonor&gi de ce n-ar fi i ralionall?... N.B .
Prejudecata cI obiectele care cad sub simtul pip&itului
sint mai ugor de inteles decit fenomenele auzului sau ale
simtului in general i-a dus pe vechii materialigti la specula-
ciile lor atomistice, i-a impins s fac& din ceea ce ei consi-
derau el e palpabil cauza primari a lucrurilor. Notiunea de
materie trebuie sl fie librgitL Din ea fac parte toate feno-
menele realit&tii, prin urmare gi facultatea noastrit de a
cunoagte, de a explica.
Iar cind jdeaijtjj dau tuturor fenomenelor naturii denu-
mirea de ereprezentrin* sau le calificl drept .intelectuale*,
noi putem lesne admite c aici avem de-a face nu cu lucruri
ain sine 0, ci numai cu obiecte ale simturilor noastre. La rindul
sau, idealistul va fi gi el de acord ca printre ceea ce percepem
cii simturile i denumim lume obiectiv& [142] exist& i un
lucru aparte, un fenomen aparte, care poarta denumirea de
senzatie subiectivk suflet sau constiintil. In consecintk
este absolut clar ci obiectivul gi subiectivul fac parte din
acelqi gen, c& trupul i sufletul sint alcatuite din acelagi N.B .
material empiric.
Pentru omul lipsit de prejudecati nu poate fi nici o indo-
iali cit materialul spiritului, sau, mai exact, fenomenul de
facultate cognitivk este o parte a lumii gi nu invers. Intregul it
guverneazi partea, materia guverneazrt spiritul, cel putin
in ceea ce e principal, cu toate cii uneori lumea este guver-
Data de spiritul uman. In acest sens trebuie deci sii iubim
gis0 venerim lumea material& ca pe cel mai pretios bun al
nostril, ca pe o cauzl primara creatoare a cerului gi a N.B.
piimintului...
Dacii social-dernocratii ii zic materialigti, prin aceast& denumire II
ei nu vor srt arate altceva decit ca nu recunosc nimic din ceea co depa-
gegte limitele unei minti omenegti care functioneazi in mod gtiintifiz
gi ca once vr6jitorie trebuie sa inceteze...
388 V. I. LENIN

INCOGNOSCIBILUL
0 PROBLEMA FUNDAMENTALA
A FILOZOFIEI SOCIAL-DEMOCRATE
(sVORWART So, 1877)

[143-147] Popii i profesorii sint de acord intre ei atunci

cind contesta Ca intelectul uman poseda o facultate cognitiva,
N.B. absoluti, or), el poate ajunge la o claritate deplina, si vor sa-i
mantilla cu orice pret caracterul unei minti marginite, de
om supus...
Filozofii de profesie au facut un pas inainte si au inlocuit
stiinta cerease cu una piminteasci; dar aici ei s-au situat,
in din urma, pe aceeasi pozitie ambigua ca si wrogre-
N.B. 111 sistiei.
cle in politica. Acelasi amestec de incapacitate si rea-
vointa care-i tine pe acestia departe de libertate ii impiedica
pe profesori sa ajunga la intelepciune. Ei nu vor sa renunte
la incercarile lor de a descoperi mistere i cred ca, dad, nu
in ceruri i in sfintele taine, apoi cel putin in natura trebuie
sa existe ceva misterios, Mcognoscibil, iar in esenta Meru-
rilor si in ratiunea ultima, trebuie sa existe o bariera abso-
N.B. luta sau limite ale cunostinfelor noastre despre natura s.
Social-democratia are obligatia de a lua pozitie impotriva
unor asemenea mistici incorigibili si de a sustine nemar-
ginirea radicall a intelectului omenesc.
Sint, desigur, multe lucruri neintelese, si eine ar putea si conteste
acest Meru?...
Capacitatea intelectului omenesc este atit de nemarginita, Mat, pe
misura ce timpul trece, el face mereu noi descoperiri, in lumina carora
intreaga eruditie a trecutului ne apare de fiecare data ca o total/ igno-
ranta. Si cu toate c eu Bustin in felul acesta ca sintem inzestrati cu o
capacitate absoluta de cunoastere, sint, totusi, perfect constient de 11

marginirea tuturor oamenilor si a tuturor vremurilor, asa ca, in ciuda

tonului meu increzut, sint, in fond, un om cit se poate de modest...
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 389

Intelectul are, poate, un rol de comandi, dar numai hi

raport cu niste soldati de rind, cu cele cinci simturi ale N.B.
noastre si cu obiectele materialo din lume...
*In lumea asta * nimeni n-a auzit vreodath de un intelect
care 0;4 depaseasa pe cel omenesc. Dar istoria nu ne spune
cum arat'a slumea cealalta*, cu ingerii, spiridusii si nimfele ei.
3i chiar dad% am erode in asemenea copilarii, chiar dad, am admite
ca; in luni si in stele se plimb5, spirite nepimintesti, ele ar trebui,
totusi, dm& vor sa, fact chifle, st le plimIdeasci din faint, iar
nu din tinichea sau din lemn. 3i, tot asa, dad, aceste spirite supra-
naturale ar fi inzestrate cu rat,iune, aceasta ratiune ar trebui
sa, fie de aceeasi naturt generalt, st alba aceeasi structurt ca
a noastri...
Dact in cer si in lumea de dincolo exist& lucruri care au cu totul
alta, structurt decit cele de pe 0:mint, atunci ele trebuie sit poarte si
alto denumiri ; si cum noi nu putem vorbi aceastil limb& (a ingerilor),
se cuvine sii acorn atunci chid este vorba de eceva superior*, meta-
fizic sau misterios.
E ceva uimitor si totusi adevirat I Un asemenea
rationament constituie, pentru dilozofi*, ceva
nemaipomenit. Kant a spus, si ei repett si azi
dupa el intr-una: noi nu putem intelege decit
fenomenele naturii; ceea ce se ascunde propriu-zis versus
indiratul lor olucrul in sine* sau misterul Kant
famine incognoscibil. 3i, totusi, aceastii, mistict si
toatal aceasta taint nu este altceva decit ideea
absurd& pe care acesti domni si-o fac despre lute-
lect...
Existii, ce-i drept, si lucruri neintelese si incognoscibile, existt si
limite pentru capacitatea noastri de cunoastere ; dar numai in sensul
obisnuit, asa cum exist& lucruri pe care nu le putem vedea sau auzi
sau cum exist& limite pentru ochii si urechile noastre...
Repot: cauza oricarei superstitii, a oricarei metafizici religioase si
f ilozofice o constituie ideea exageratt pe care ne-o facem despre intelec-
tul nostru, cerintele nerationale fatal de capacitatea noastra, de intele-
gore, cu alte cuvinte ignoranta noastrt in domeniul teoriei cunoasterii...
[149] La inceput a trebuit 85, biruim metafizica sau ideile ultra-
excesive pentru ca A putem ajunge la intelegerea lucidt cli, intelectul
nostru este o facultate obisnuita, formal5 mecanica...
 no V. t. LENIN

LIMITELE CIJNOATERII
(eVORWARTS II, 1877)

[151-152] Redactia ziarului eVorwrts * a prirnit

de curind o scrisoare anonim& pe aceast& tem, scrisi
de un specialist in materie, care incearci s& demonstreze,
in mod cu totul obiectiv, c& filozolia i social-democratia
sint doll& lucruri deosebite, ca cineva poate deci in dep1in4
N.B. sinceritate s& Lea parte din partid fir& sil fie de acord
cu dilozofia social-democrata*, de unde rezult& c& orga-
N.B.
nal central al partidului n-ar trebui A ingiduie ca nite
dezbateri filozofice 0, capete numaidecit un caracter
de partid.
Redactia ziarului 8Vorwarts* a fost destul de amabil& sa-mi per-
mit& sa, iau cunotint& de continutul acestei scrisori, care era in strins&
legatura cu articolele mele. Ce-i drept, autorul scrisorii ui-a exprimat
in mod expres dorinta ca obiectiile lui sit nu constituie un prilej de dis-
cutie publica, deoarece, dap& cum spune dinsul, intr-o polemic& de
presi nu pot fi, in nici un caz, tratate in mod temeinic asemenea ches-
turn; eu ins& cred, totuf 1, ca nu voi comite o indiscretie prea mare dac&
voi porni de la obiectiile i reproprile lui pentru a himuri o chestiune
care constituie o preocupare atit pentru mine i pentru dinsul, cit i
dup.& cum reiese din interesul general trezit de ea pentru intreaga
noastr, generatie. In ce privete temeinicia cu care trebuie tratat&
problema, mi se pare cii, tomurile voluminoase nu constituie un mijloc
mai potrivit decit nite scurte articole de ziare. Dimpotriva, exist& de
pe acum atitea scrieri prolixe in acest domeniu, incit tocmai din cauza
lor o bun& parte din public nu mai manifest& nici un interes pentru
asemenea problema.
Mai intii de toate, nu sint de prere a filozofia
i social-democratia sint lucruri diferite, far& nici
N.B. o legatur& intre ele. Ce-i drept, poti fi un membru
activ al partidului i, in acelai timp, un dilozof
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 391

critic + sau, poate, chiar un bun crestin. In practic III

trebuie a& fim cit se poate de toleranti i, fir&
indoiali, nici un social-democrat nu se va gindi
si-i lac& pe membrii de partid s poarte uniforma.
Dar oricine e ptruns de respect fat& de stiint&
trebuie srt imbrace o uniform& leoreticd. Uniformi-
tatea teoretic, i unanimitatea sistematic& de
pireri este un tel urm&rit de mice stiint& si con-
stituie, totodati, un avantaj al ei...
Social-democratia nu urmreste stabilirea unor
legi eterne sau flurirea unor institutii definitive,
a unor forme impietrite ; ea nazuieste spre fericirea
generall a neamalui omenesc. Luminarea spiri-
tual& este tocmai mijlocul indispensabil prin care
poate fi atins acest tel. Este instrumentul cunoas-
terii, un instrument mIrginit, adic& subordonat ;
ne der& cercearile stiintifice notiuni adeviirate,
adevrul in forma sa cea mai inalt& si de ultima N.B.
instant& sau numai niste jalnice surogate peste
care domneste incognoseibilul? Intr-un cuvint,
tot ceea ce numim leoria cunoagerii este o chestiune
socialist& de prim& importantd...
[156-160] Despre Kant se spune ca sistemul
lui +a stabilit cu destula precizie limitele cunoasterii
formaler. Dar tocmai acest punct de vedere 11
contestam noi cu cea mai mare tarie, tocmai in
acest punct filozofia social-democrata se separl
cu totul de cea profesionala. Kant n-a stabilit
en destul& precizie limitele cunoasterii formale,
deoarece prin binecunoscutul su ducru in sine s
a lisat sa persiste i credinta intr-o alt& cunoastere, N.B.
de ordin mai inalt, intr-o ratiune supraomeneasci,
supranaturalL Cunoastere formal& I Cunoastere a
naturii I tFilozofiis pot rivni oricit s ajung& la o
alt& cunoastere, dar ar trebui s ne arate undo
exist& o asemenea cunoastere i in ce const& ea. Phnomen*
Despre cunoasterea adevaratl, de care ne
folosim in viata de toate zilele, ei vorbesc cu acelasi
dispret cu care vorbeau vechii crestini despre
slabiciunea eirniis. Lumea real& este un efeno-
men > imperfect, iar adevirata ei esent& este un N.B.
mister...

feuomen, aparilie. Nola Iroj.

892 V. I. LENIN

Doti pretutindeni stiintele naturii se multumesc doar cu

N.B. fenemenul, de ce s5, nu se multumeasc5, ele i cu fenomenologia
spiritului? tnda,r5,tu1 tlimitelor cunoasterii formale. se afli in
permanent5. ratiunea. metafizici, nemkginit5 superioarii, iar
Ind5,r5tu1 filozofului de profesie se afla, teologul, precum si
sincognoscibilul *, care e comun amindurora...
Dar ce este incognoscibilul? intreabl autorul susmentionatei
scrisori adresate redactiei ziarului Vorwrts"?...
Si la aceasti intrebare filozoful de profesie ne d un raspuns In
care ne arati c. oftinfarea*, ca repaus absolut, nu poate in nici un fel
sd se transforme in mivare absoluld a glndirii. Prin aceste cuvinte, arat
in continuare oponentul nostru, este definit limita cunoasterii, athc5.
incognoscibilul. Dar rezulta, oare de aici cli trebuie sa, negim existenta
lui, c trebuie s riminem departe de el? Se intelege c nul Orice incer-
care stiintifici de a ne apropia de el, de a-I intelege sau, cel putin, de
a-I pricepe ne apropie de punctul obscur i arunci asupra lui o lumin
nou, chiar du& nu vom reusi niciodat5, s5.-1 15,murim Sn intregime.
Iar urmirirea acestui tel este sarcina filozofiei, spre deosebire de aceea
a stiintelor naturii, care nu se ocup5, decit de ceea ce este dat si nu explic
decit fenomenele.
Explic5, fenomenele: Fenomen I Hm hull
Madar, obiectul filozofiei incognoscibilul este o
pasire ca,reia noi, cu ajutorul facultatii noastre de cunoastere,
putem, ce-i drept, si-i smulgem din cind in cind cite o pani,
N.B. dar pe care nu vom fi in stare niciodati s-o jumulim complet,
asa c5, ea e sortit sa, ramini pe vecie incognoscibila. Dad, vom
privi mai indeaproape penele pe care le-au smuls, in decursul
istoriei, filozofii, vom recunoaste i pasirea insasi; aici este
vorba de mintea omeneasc5. I Si astfel ne-am inters iarasi la
punctul boaritor care-i desparte pe materialisti de idealisti:
N.B. pentru noi spiritul este un fenomen al naturii, iar pentru ei
natura este un fenomen al spiritului. Si tot ar fi bine daci lucru-
rile s-ar opri aici. Dar nu, undeva in dos pindeste reaua inten-
tie de a face din spirit nu stiu ce eesenti to, un lucru de ordin
superior, iar din toate celelalte un lucru de nimic.
Noi, dimpotrivi, afirm5m: ceea ce in anumite conditii poate fi
cunoscut nu este incognoscibil. Cine vrea s5, inteleagi incognoscibilul
se tine de nIzbitii. Ma cum cu ochii nu putem cuprinde decit ceea co
este vizibil, iar cu urechea nu putem prinde decit ceea ce se poate auzi,
tot lila i cu facultatea noastri de a concepe nu putem concepe decit
ceea ce e cognoscibil. Si cu toate cli filozofia social-democrata ne invat5,
c5, tot ce exist5, este pe deplin cognoscibil, asta nu inseamni c5. ea neaga
existenta incognoscibilului. Acest lucru putem s5,-1 recunoastem, dar
nu ein sensul filozofic e echivoc si absurd, care undeva, in esfere trans-
oendentee, transform& din nou ineoposeibilul in cognoseibil. Noi avem
 OBSERATATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 393

fat& de aceast problem& o atitudine serioasa 5i nu 5tim nimic despre

o cunoa5tere superioara celei obipuite, omene5ti ; pozitiv 5tim ca rati-
unea noastra este cu adevarat ratiune 5i ca poate fi tot atit de putin
conceputa existenta unei alte ratiuni, radical deosebite de a noastrrt,
cum poate fi conceputa evadratura cercului. Noi a5ezain intelectul in
rindul lucrurilor obi5nuite, care nu-qi pot schimba natura far& sa-5i
schimbe denumirea.
Filozofia social-democrata este cu totul de acord cu cea
uprofesionala a cind spune ca ufiintarea nu poate in nici un fel
sa se rezolve in gindire*, 5i nici o parte din fiintare. Doar noi nu
consideram citu5i de putin ca menirea gindirii este aceea de a N.B.
dizolva fiintarea, ci numai de a o ordona din punct de vedere
formal, de a determina clasele, regulile 5i legile ei, intr-un cuvint ,
de a face ceea ce noi numim ucunomterea naturii Cognoscibil
este tot ce se preteaza la o clasificare, iar incognoscibil este
tot ceea ce nu poate H rezolvat in gindire. Acest lucru nu putem,
nu trebuie 5i nu vrem s&-1 facem 5i de aceea nici nu-1 vom face.
Putem face ins contrarul: sa dizolvam gindirea in existentli, N.B.
adic sa clasificam facultatea de gindire ca pe una dintre multele
forme ale existentei concrete...
Noi consideram ca intelectul este dat prin experienta, la
fel ca i materia. Gindirea i fiintarea, subiectul i obiectul se
afl In egala masura, in cadrul experientei. A face deosebire
intre una, ca repaus absolut, i cealalta, ca mi5care absoluta,
este ua lucru inadmisibil de cind 5tiintele naturii au redus
totul la mi5care. Ceea ce tovara5ul ofilozof u a spus despre incog-
noscibil, 5i anume c orice incercare stiintificti ne apropie de
punctul obscur, chiar du& nu vom putea niciodata sa fim
complet lamuriti, este, far& nici o mistificare, valabil i pentrty
obiectul 5tiintelor naturii, pentru necunoscul. Cunoa5terea
naturii are 5i ea un scop nelimitat, i far& olimite misterioase N.B.
ne apropiem tot mai mult de punctul obscur, fara a-I putea
vreodata clarifica pe deplin, i asta inseamna cE tiinta n-are
I imite...

27 Lenin Opere complete, vol. 29

394 V. I. LENIN

PROFESORII N0gRI LA LINIITELE CIJNOAgERII

(VORWART81, 1878)

[162-164] La eel de-al 50-lea ucongres al naturalistilor si medicilor

germani u, care a avut loc la Mnchen in septembrie 1877, domnul
profesor von Nageli din Mnchen s-a referit din nou la o prelegere
tinuta mai inainte de colegul sau Du Bois-Reymond din Berlin si a
rostit o remarcabila cuvintare despre limitele cunoasterii stiintif ice..
Trebuie sa-i recunoastem domnului profesor de la Mnchen meritul
de a-1 fi intrecut cu mult pe predecesorul sin de la Berlin subraportul
adevarului si al clarititn; dar dinsul nu s-a putut totusi ridica pina la
nivelul epocii sale. A clarificat aproape complet problema ; dar acel
mic pullet final pe care 1-a lasat sa-i scape constituie tocmai punctul
cardinal, caci el se refara la profunda pripastie care desparte fizica de
metafizica, stiinta lucida de credinta romantica...
Dupa cum se stie, Du Bois-Reymond, predecesorul sau, a vrut
sa demonstreze cii o asemenea limit& de netrecut exista efectiv i ca,
in orice caz, credintei trebuie sa i se rezerve un domeniu aparte. Aparenta
insemnatate a prelegerii sale si ecoul stirnit de ea se datoreazil numai
acestui mic refngin oferit romantisinului religios. De atunci spadasinii
ineog,noscibilulni jubileazd. E drept ea profesortil von Nageli nu pare a fi
prea incintat de acest triumf, dar inalta sa pozitie de profesor nu-i
permite si dud), lupta cn toata hotdrirea. Dupa ce-i demonstreaza
elar si precis predecesorului sin ca n-a inteles ce inseamni eunoasterea
in domeniul stiintelor naturii, dinsul incheie precum urmeaza:
Fiinded Du Bois-Reymond incheiat expunerea sa eu nimici-
toarele cuvinte: Ignoramus et ignorabimus", a vrea sa-mi expun
i eu, In incheiere, parerea mea conditionata, dar consolatoare, ca roa-
dele cercetarilor noastre nu sint numai eunostintele, dar i o cunoastere
adevarata, care poarta in sine germenul unei cresteri aproape (1) neli-
mitate, fari a avea citusi de putin pretentii de atotstiinta. Dad; vom
da dovada de o resemnare rationala, daca noi, ca fiinte muritoare oi
trecatoare, ne vom multnmi eu o intelegere orneneasci, in Inc sit pretin-
Nu 8tim qi nu yom qti,. Nota !rad.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 395

dem sa, ajungem la o cunoatere divina, atunci vom fi in drept sa spunem

cu toata convingerea: ,57irn i vom 560..
Romantismul religios al lui Dii Bois-Reymond califica toate roadele
cercetiirii tiintifice drept simple eunotinte s, iar nu drept canoaq-
tore adevarata s, la care bietul intelect omenesc nu poate ajunge

II
[166-167] sIn ce prive0e capacitatea Eului nostru de
a cunoate obiectele din natura, o insemnatate hotaritoare
are faptul incontestabil ca, oricum ar f i constituita facultatea
noastra de gindire, numai perceptia senzoriali ne procura,
informatii despre natura. Daca n-am putea sa vedem i
sitauzim, sa mirosim, sa gustam i sa pipaim, n-am ti, in
general, ca exista ceva in afara de noi i, in general, n-am
ti ca noi inine avem o existenta f izica s.
Avem aici o afirmatie foarte categorica. Sa ne mentinem
pe acest punct de vedere i sit vedem daca i domnul profesor
se mentine...
Capacitatea noastra de a percepe nemijlocit natura prin
intermediul simturilor noastre este astfel limitata in cloud
privinte. Sintem, probabil ( I), lipsiti de simturi pentru intregi
domenii ale vietii naturii (bunaoara, pentru spiridui, spirite 1)
etc.? J.D.) i, in masura in care dispunem de asemenea
simturi, ele nu intilnesc in timp i spatiu decit o infima parte
din intregs... 2)
Da, natura este mai presus de spiritul omului, ea este
pentru el un obiect inepuizabil...
Til
N.B.
...Capacitatea noastra de cercetare este limitata numai
in masura in care obiectul ei, natura, este nelimitat... N.B.

III
[168] Noi recunoatem doar o lume, una singura, oaten versus
despre care sintem informati de perceptiile senzoriale s. Kant
Ii amintim lui Nageli cele spuse de el, ca acolo unde nu putem N.B.
sa; vedem, sa auzim, sa pipaim, sa gustam i sit mirosim nu
putem ti nimic...
Incognoscibilul, adica ceva absolut inaccesibil simturilor
noastre, nu exist& pentru noi, i nu exista nici in sine 0, Versus
fiindca, nu putem nici macar sa vorbim de acest lucru fara Kant
a aluneca in domeniul fanteziei...

27*
 896 V. I. LENIN

IV

[171] Cine se simte atras spre alta lume, cine vrea si ias
din lumea experientei si sa intre in aceea a presimtirii sau a
N.B. dumnezeirii, ba chiar si eine vorbeste doar de ea, este sau un
om sucit, sau Un ticalos si un sarlatan care insall poporul...
[173-174] As vrea aici sa-1 fac pe cititor sa inteleaga
ceea ce, pe cit stiu eu, n-au inteles inca profesorii, i anume
ca intelectul nostru este un instrument dialectic, un instru-
ment care conciliaza toate opozitiile. Intelectul creeaza
N.B. unitatea CU ajutorul diversitatii i distInge deosebirea in
aseminare...
ft Dar ce este aceasta lume pe care o stapinete spiritul
omenesc? Ea nu este nici macar un graunte de nisip in imen-
sitatea spatmlui si nici macar o secunda in vesnicia timpului,
ci nnmai o particica neinsemnata a adevaratei esente a Univer-
sului o. Tocmai asa vorbeste un popa. i asa ceva ar fi
foarte adevarat daca n-ar fi decit o manifestare admirativa
a sentimentelor fat& de maretia existentei ; dar este cu totul
lipsit de sens daca domnul profesor Nageli vrea sa spuna ca
spatiul si timpul nostru nu sint niste parti ale infinitului
si ale vesniciei, si Inca si mai lipsit de sens daca asa ceva vrea
N.B. sii insemne ea adevarata esenta a Universului* este ascunsa
in afara fenomenelor, in nepatrunsa religie sau in metafizica...

[178] Unitatea de vederi pentru care militeaza, profesorul Nageli

o pierde de indata ce ajunge la dumea presimtirii* si la atotstiinta
divina*. Iar profesorul Virchow o pierde de indata ce ajunge la deose-
birea dintre organic si anorganic. i mai nesuferita ii este legatura dintre
om si animal, si el vrea sil inlature en totul din discutie opozitia dintre
trup i suflet, deoarece unitatea lor ar putea provoca cea mai groaznIca
confuzie *in mintea unui socialist* i ar duce neaparat la narnirea intre-
((
gii intelepciuni profesorale...
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 397

INCURSIUNILE UNUI SOCIALIST

IN DOMENIUL TEORIEI CUNOMTERII
PREFATI
[180 181] Trebuie sa raminem in vecii vecilor,
daca nu sclavii, cel putin slugile naturii. Cunoa- 11
N.B.
terea nu ne poate da decit o libertate posibilii,
care este totodata i singura libertate rationala...
Cine vrea sa devin un adevarat social-demo-
crat trebuie sa-li perfectioneze modul de gindire.
Metoda lor de gindire perfectionata i-a ajutat pe Marx und
Marx i Engels, intemeietorii recunoscuti ai social-
democratiei, s-o ridice pina la acel punct de vedere N.B. Engels =
anerkannte
tiintific la care se and. in momentul de fata... Stiftern*

aNICI UNUI SPIRIT MURITOR NU-I ESTE DAT

SA. PATRUNDA IN ADINCURILE NATURII

[183-180] Dupa cuin idolatrii au zeificat obiectele cele mai obi-

nuite pietre i pomi , tot af3a i ospiritului muritor i-a lost atribuit
ceva divin i misterios, la inceput de care religie, iar apoi de care filozo-
fie. Ceea ce religia denumea credinta i lume supranaturala a primit
din partea filozofiei denumirea de metafizicli. Totqi, nu trebuie sa pier-
dem din vedere superioritatea pe care o are metafizica prin faptul
ca a avut buna intentie de a-i transforma obiectul intr-o giinld, ceea
ce pin a. la urmi a i reuit. Din intelepciunea inetafizica lumeasca a
crescut, ca sli zicem aa, in umbra ei, o disciplina speciala, modesta
teorie a cunoaterii. 1

Inainte ca filozofia sa poatil patrunde in esenta spiritului muritor,

a trebuit s arate, printr-o aplicare practica in tiintele na-
turii, cii aparatul spiritual al omulni dispune in mod efectiv

Marx gi Engels Intemeietorii reounoscuti. .Nota red.

398 V. I. LENIN

de capacitatea, pinit acum push'. la indoiala, de a lamuri

NB I esenta launtrica a naturii...
Datorita conceptului de ounivers s care exist& in mintea
omeneasca, omul stie apriori, ca si cum aceasta cunostinta
?? i-ar fi innscutl, ca toate lucrurile i toate corpurile ceresti
se afla in univers si au o natura universala, comuna tuturor.
Spiritul muritor nu prezinta o exceptie de la aceasta lege
Credinta intr-un spirit religios supranatural, nemuritor ii impiedica
pe unii salt dea seama ca spiritul omenesc este creat i reprodus de
care natura ins5i, adica e propriul ei copil, fata de care ea nu manifest&
o deosebith timiditate.
cu toate acestea, natura este timida: ea niciodata nu
se dezvaluie dintr-o dat i complet. Ea nu se poate dezvalui
in intregirne, fiindca este inepuizabild in darurile ei. Iar spiritul
muritor, acest copil al naturii, este Melia care lumineazi
N.B. nu numai exteriorul naturii, dar i interiorul ei. A separa
interiorul de exterior in privinla esenfei unice inepuizabild
i infinitd din punct de vedere fizic a naturii inseamna a
provoca confuzie in notiuni...
N.B. eSpiritul sublim al religiei este cauza pentru care spiritul
omului este diminuat, si de vina este poetul, care neaga capa-
citatea acestui spirit de ta patrunde in adincurile naturiie.
Dar se stie ca spiritul supranatural, nemuritor, nu este decit
o refleclare fantasticd a spiritului fizic, muritor. Teoria cunoas-
terii, in forma ei cea mai dezvoltata, ne poate demonstra pe
N.B. deplin aceasta teza.
Ea ne arata ca spiritul muritor ii ia toate reprezentarile, ideile
si notiunile sale din lumea unitara, monista, care in stiintele naturii
poarta denumirea de (aline fizica o...
Datorita cunostintelor sale, spiritul muritor patrunde in
N.B. 1 insesi adincurile naturii, dar nu poate iesi din limitele ei,
si aceasta nu pentru ca este marginit, ci pentru ca mama lui
este natara infinita, infinitatea naturala, in afara careia nu
exist& nimic.
De la mama sa minunata, copilul ei natural a mostenit
con#iinfa. Spiritul muritor apare in lume cu capacitatea do
a-si da seama ca este copilul bunei sale mame, natura, care
l-a inzestrat cu capacitatea de a-si face o imagine perfecta
despre toti ceilalti copii ai mamei sale, despre fratii si suro-
rile sale. Asadar, ospiritul muritor* poseda imagini, repre-
zentari sau notiuni despre aer si apa, despre pamint si foc
s.a.m.d. si in acelasi timp are constiinta ca aceste imagini
N.B. create de el sint perfecte, adeviirate. Ce-i drept, el se convinge
 OBSERVATII PE MARGINEA GARTH LUI DIETZGEN 399

prin experienti cB creatiile naturii sint nestatornice i ob-

serva, bunaoara, ca apa consta din Cele mai diferite feluri
de apa, in care nici o picatura riu este absolut identica cu
alta, dar un lucru a mostenit de la mama lui: el stie de la
sine, apriori, ca. apa nu-si poate schimba natura sa univer- ?
sala, ce-i este proprie ca apa, far& a inceta sa fie apii, ; prin
urmare, stie, ca sit zicem asa, in mod profetic ea, in ciuda ?
tuturor schimbarilor co se produe in lucruri, natura lor
sold, esenta lor universala nu se poate schimba. Spiritul
muritor nu poate sa stie niciodata daca pentru mama sa
nemuritoare cutare sau cutare lucru este sau nu posibil;
dar, in virtutea naturii sale innascute, el stie in mod nein-
doielnic cii. in orice caz apa este umeda i ca spiritul, chiar
&tea ar siili4lui dincolo de nori, nu-si poate schimba natura
sa universala...
[189-190] Asa cum facultatea de a vedea este strins
legata de lumina si de culoare, sau cum facultatea subiectiva,
de a pipai este strins legata de proprietatea obiectiva de a
putea fi pipait, tot asa i spiritul muritor este strins legat
de enigma naturii. Fara lucrurile lumii exterioare, accesibile
ratiunii, nu poate exista nici o ratiune efectiva inauntrul N.B.
capului...
Filozofia a descoperit arta de a gindi ; faptul ca, totodata, ea a
acordat multi. atentie problemei unei fiinte perfecte notiunii de
divinitate, esubstantei* lui Spinoza sau ducrului in sine* kantian,
ori *absolutului hegelian se explica prin aceea cii o notiune lucid&
despre univers, despre un tot unic care nu are nimic deasupra sa, alaturi
de sine sau in afara sa, este prima cerinta a unni mod just si consec-
vent de gindire, care stie despre sine si despre toate obiectele posibile
si imposibile ca, totul face parte dintr-un intreg unic, etern si infinit,
cdruia ii dam denumirea de cosmos, natura sau univers...
[192] Legea logicii naturale si a naturii logice ne spune ca orice
lucru face parte din genul sin, ci genurile si speciile sint, ce-i drept,
schimbatoare, dar nu intr-o masura atit de excesiva. incit sit poati iesi
din limitele genului universal, din granitele naturalului. De aceea nu
poate Si existe un spirit care a fi pitruns atit de adinc in esenta naturii,
incit sa poata, ca sa zicem asa, s-o impacheteze si s-o vire in buzunar.
Este oare ceva miraculos in aceasta convingere ce ne-a
fost transmisa de natura? Este oare atit de greu de inteles
ca aceasta parte ginditoare a naturii a mostenit de la mama N.B.
ei convingerea ca atotputernicia naturii este ceva rational?
N-ar fi mai de neinteles ca fiica si creada despre mama ei
ca este atotputernica si omniprezenta intr-un sens contrar
ratiunii?...
 400 V. I. LENIN

II
ADM' A RUL ABSOLUT I MANIFESTARILE LUI FIRETI
[192-204] Sa fi fost Goethe sau Heine? Imi amintesc
de un aforism al unuia din ei: numai nevoiasii sint modesti.
Eu resping orice modestie de om nevoias, fiindca, ma cred
in stare sa aduc o mica contributie la mareata cauza a stiintei.
Aceasta, pirere mi-a fost intarita de numarul din mai 1886
al revistei *Nene Zeit*, in care un om atit do valoros ca
N.B.
Friedrich Engels, intr-un articol despre Ludwig Feuerbach,
a vorbit in mod elogios despre lucrarile mele207. In asemenea
cazuri, esentialul este atit de strins legat de ceea ce e personal,
incit o modestie excesiva poate aduce prejudicii unei eluci-
dari a esentialului...
Anal 1848, at reactionarii, constitutionalistii, democratii
si sill, a trezit in sufletul meu, pe atunci Inca tinar,
nevoia imperioasii, de a-mi forma in mod critic un punct de
vedere cert i incontestabil, o parere pozitiva despre ce anume,
din tot ce s-a scris i ce am auzit pro si contra, se poate afirm a
In mod incontestabil 1i categoric cii este admiral, bun si just.
Cum aveam indoieli serioase in ce priveste existenta lui
dumnezeu i n-aveam nici o incredere in biserica, mi-a fost
foarte greu sa ma descurc in toate acestea. In cautarile mole
N.B. 1) am dat din intimplare de Ludwig Feuerbach si am facut
cunostinta cu doctrina lui ; studierea ei atenta, mi-a permis
sa fac progrese importante. In i mai mare masura setea
mea de cunoastere a fost satisfacuta de *Manifestul Parti-
N.B. 2) dului Comunist*, de care am aflat din ziare in timpul proce-
sului comunistilor de la Colonia. Dar dezvoltarea mea mai
departe o datorez cel mai mutt= dupii ce in viata mea
izolata de la tail am luat cunostinta de diversi scribi filozo-
fici cartii lui Marx *Contributii la critica economiei poli-
3) tice*, aparuta in 1859. In prefata acestei carti se spune
cam asa suna fraza pe care o citez aici Ca modul in care omul
Isi cistiga bucatica lui de pline i ajunge la nivelul de cultura
la care generatia respectiva trebuie sa depuna muned fizica,
determini nivelul intelectual al acestei generatii sau fehil
cum gindete ea si trebuie sa gindeasca despre adevar, despre
ceea ce e bine si drept, despre dumnezeu, libertate i nemurire,
despre filozofie, politica si jurisprudenta208... Teza citata ne
duce pe drumul cel just si ne arata cum stau, in general,
lucrurile cu cunoasterea omeneasca i cu adevarul absolut
N.B.1 si cel relativ.
Ceea ce prezint eu acum drept traire personala este o
experienta care a fost capatata si de omenire in decursul
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 401

veacurilor. Dac aceste intrebari i aceasta nazuinta spre

adevarul absolut le-asi fi lasat de la inceput si pluteasca
intr-o imprecizie nebuloasa, a fi ramas acelasi neghiob care
asteapta la infinit sa primeasca un raspuns. Dar faptul ca
n-am ramas neghiob, ci am prima un raspuns satisfacator
ii datorez mersului istoric al lucrurilor, care mi-a dat imboldul
sa pun aceste intrebari intr-o vreme cind un sir de generatii
premergatoare, prin cele mai valoroase minti ale lor, se ocu-
pase cu studierea acestor probleme, pregatind explicatia care,
dupa, cum reiese din cele aratate mai sus, mi-a fost data de
Feuerbach si de Marx. Prin aceasta vreau sa spun ca ceea N.B.
ce mi-au dat acesti invatati n-a fost numai opera lor personala,
ci produsul comunist al miscarii civilizatiei, incepind din
epoca preistorica...
Pentru a ne da mai bine seama de natura adevarului
absolut, este necesar in prirnul rind sa biruim prejudecata
inradacinata ca el e de esenta spiriluald. Adevarul absolut
poate fi viizut, auzit, mirosit, pipait i indiscutabil cunoscut, N.B.
dar el nu se include In inlregime In cunoa#erea noastra, nu este
un spirit pur. Natura lui nu e nici corporala, nici spirituala,
nu e nici una nici alta ea e atotcuprinzatoare, e atit corpo-
rala, cit i spirituala. Adevarul absolut nu are o natura aparte,
natura lui e mai degrabit aceea a universului. Sau, ca sa, ne
exprimam far& nici un fel de alegorii: natura universala
fireasca si adevarul absolut sint identice. Nu exist& doua N.B.
naturi: una corporal& si alta spirituala ; nu exista decit o
singura natura, care cuprinde tot ce este corporal si tot ce
este spiritual...
Cunoasterea omeneasca, fiind ea insasi un adevar relativ,
ne leaga de celelalte fenomene si relatii ale existentei absolute.
Totusi, facultatea de cunoastere, subiectul care cunoaste,
trebuie deosebit de obiect, dar aceasta deosebire trebuie I

sa ramina o deosebire limitata, relativa, pentru ca atit subiec- N.B.

tul, cit si obiectul nu sint numai deosebite, dar se si aseamanl
intre ele prin faptul ca sint parti sau fenomene ale esentei
universale careia ii dam denumirea de univers...
Ceea ce cunoagem sint adevaruri, adevaruri relative, sau I
N.B.
fenomene ale naturii. Natura insi, adevarul absolut, nu
poate fi cunoscut in mod nemijlocit, ci numai prin inter-
med jut fenomenelor sale. Dar de uncle putem noi sa tim
ca indaratul acestor fenomene se ascunde adevarul absolut,
natura universala? Nu constituie oare aceasta o noul
................. N.B.
mistica?
 402 V. I. LENIN

Fireste, asa e 1 Intrucit cunoasterea omeneasca nu repre-

zint ceva absolut, ci este doar un pictor care creeazil anumite
imagini ale adevarului, imagini adevdrate, veritabile si
veridice, se intelege de la sine ca tabloul nu epuizeaza obiec-
N.B. tul, ca pictorul ramine in urma modelului sau. Niciodatd
1

nu s-a spus despre adevar sau despro cunoastere ceva mai

absurd decit ceea ce logica curent spune despre ele de mii
de ani: adevarul este coincidenta dintre cunoasterea noastra
si obiectul ei. Cum poate tabloul osit corespunda* cu modelul
sau? Aproximativ, da. Dar care tablou nu corespunde aproxi-
N.B.
mativ cu subiectul sau? Orice portret seamana mai mult
sau mai putin cu modelul sau. Dar un tablou care si semene
perfect si in intregime este o idee absurda.
Asadar, noi nu putem cunoaste natura si partile ei decit
N.B. in mod relativ ; caci orice parte, desi nu e decit o parte rela-
fiva a naturii, are totusi in ea si natura absolutului, natura
ansamblului naturii in sine, care nu poate fi epuizata de
ounoastere.
De unde stim atunci ca indrdtul fenomenelor naturii, indtiratul
ladevarurilor relative se aflit o naturii universala, nemarginita, absolut,
care nu i se dezvaluie omului in intregime? Vazul nostru este marginit,
si acelasi lucru trebuie spus despre auzul si pipaitul nostru, ca si despre
cunoasterea noastra, si totusi despre toate acestea stim c5, sint parti
marginite ale nemarginitului. De unde ne vine aceasta cunostinta?
? Ea ne este innascuta. Ea ne este data' o datcl
? impreumi eu cowtiinia. Constiinta omului este
cunostinta despre persoana sa ca parte a genului
uman, a omenirii si a universului. A sti inseamna
a-ti filial*, imagini si totodata a fi conftient ca
atit imaginile, cit si lucrurile dupii care sint repro-
duse au o mama comuna, de la care provin toate
si in sinul ciireia se inapoiaza. Acest sin matern
este tocmai adevdrul absolut ; el este perfect
adevarat si, totusi, mistic, adici este izvorul ine-
puizabil al cunoasterii, in consecinta incognos-
cibil in integralitatea lui.
Ceea ce cunoastem noi in lume si despre lume
este, totusi, in ciuda caracterului situ adevarat
si veridic, numai un adevar cunoseut, adieu'', un
aspect, o forma a adevarului sau o parte din el.
Desi spun di constiinta existentei adevarului
infinit absolut ne este innascuta, ea constituie sin-
, gura cunostinta, apriori, nu e mai putin adevarat
ca experienta ne confirma aceast cunostinta
S ( ( Innascuta. Noi aflam ca orice inceput si mice
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 403

sfirsit este doar un inceput relativ i un sfirsit tiber die Erfah-

relativ, la baza cdruia st& absolutul, care nu poate rung*
fi epuizat prin nici o experientd. Affam din expe-
rientd c orice experienti constituie o parte din
ceea ce, ca sd folosim cuvintele lui Kant, depdseste versus
limitele oriedrei experiente. N.B. Kant
Misticul va spune, poate: inseamna. deci c
exist& ceva ce ne poart& dincolo de limitele expe-
rientei fizice. La aceasta noi rdspundem in acelasi
timp: i da si nu. Pentru vechiul metafizician,
care nu recunostea limite, nu existil asa ceva.
Pentru constiinta care a devenit constient de
esenta sa, mice particica, fie ea si o particica de
praf, de piatrd sau de lemn, constituie ceva ce
nu poate fi cunoscut pind la capdt, adic fiecaTe
particic& constituie un material inepuizabil pentru N.B.
facultatea cognitivi a omului, depasind, in conse-
cintii, limitele experientei.
Cind spun c& constiinta lipsei de inceput i de
sfirsit a lumii fizice este ceva inndscut, iar nu dobin-
dit prin experientd, cd este ceva ce exista apriori
si precede orice experienta, trebuie totusi s adaug
c& la inceput ea nu exist& decit ca germen i Ca cu
aptorul experientei cdpatate in lupta pentru N.B.
existent& i cu cel al selectiei naturale ea a devenit
ceea ce este in prezent...
Versus
Mistica nesdnatoasa desparte in mod nestiintific N.B.
adevirul absolut de cel relativ. Ea face din lucrul asa Kant
cum apare el si elucrul in sine , adic& din fenomen ll
N.B.
gi adevdr, dou& categorii deosebite toto caelo** gi
neincluse in vreo form& negatd in vreo categorie
generali. Aceastd mistic& nebuloasl transform& cu- N.B.
noasterea noastrd i facultatea noastra de cunoastere
in niste uurogate, care ne permit sE ne dam seama c&
in cerul transcendental exist& un adevdr personificat,
un spirit supranatural, supraomenesc.
Umilinta ii st& intotdeauna bine omului. Totusi, afirmatia cd el nu
e in mdsur& s& cunoased adevirul are un sens indoielnic, care este si nu
este demn de om. Tot ceea cc cunoastem, toate deductiile stiintifice,
toate fenomenele sint parfi, ale adevdrului real, efectiv i absolut. Cu
toate cR acesta este inepuizabil si nu poate fi reprodus in mod exact
in cunoastere sau reprezentare, imaginile pe care ni le ofer& despre el
Deapre experientl. Nota trad.
** = In Intregime, pe taat5 I inia, prineipil. Nota trod,
404 V. I. LENIN

stiinta sint, totusi, excelente in sensul relativ, omenesc, al cuvintului,

la fel cum frazele pe care le scriu eu aici au un sens precis, bine deter-
minat, si in acelasi timp nu-I au, daca i-ar trece cuiva prin minte sa le
denatureze sau sit le interpreteze in mod eronat...
Trebuie Spinoza spune: nu exista decit o sino.bura substanta ;
corectat ea este universala, infinitit san absoluta. Toate cele-
lalte, asa-zisele substante finite, decurg din ea, se
Spinoza revarsa in ea sau se scufunda in ea; existenta lor este
doar relativa, trecatoare, intimplatoare. Spinoza
.._._______.----------- iddoearra nci depoldinur iteamleesiubc a atzetiei nitui nc ri i I ea af ienui ti ne
sint doar niste moduri ale infinite, asa cum
stiintele naturii din zilele noastre se situeaza pe punc-
tut de vedere ca materia e vesnica, iar forta e inepui-
zabilli, adica confirmil intru totul teza crt toate lucru-
rile finite sint moduri ale substantei infinite. Numai
intr-o singura privinta, dar foarte esentiala, i-a 'limas
filozofiei ulterioare sa-1 corecteze pe Spinoza.
Potrivit spuselor lui Spinoza, substanta absoluta,
infinita, are doua atribute: este infinita in spatiu
si posed& o gindire infinita. Gindirea si intinderea
iatii cele (Iona atribute spinoziene ale substantei
absolute. Acest punct de vedere este gresit: tocmai
N.B. gindirea absoluta este ceva cu totul lipsit de temei...
Ceea ce Spinoza denumea substanta infinita,
ceea ce noi denumim univers sau adevar absolut este
deopotriva de identic cu fenomenele finite, cu adeva-
rurile relative pe care le intilnim in univers, cum e
N.B. pidurea identica cu arborii ei sau cum, indeobste,
genul este identic cu speciile sale. Relativul si abso-
AdevAru1 lutul nu se afli chiar atit de departe unul de altul
absolut cum i le-a zugravit omului sentimentul nematurizat
in object al infinitului care poarta denumirea de religie...
Filozofia, intocmai ca religia, a trait cu credinta
intr-un adevar absolut nemarginit encesiv. Rezol-
varea roblemei rezida in a cunoa te cit adevrtrul
absolut nu este alteeva decit un adevar generalizat,
/N.B. (ca acesta nu traieste in spirit in orice caz nu mai
mult in el decit in orice alta parte , ci in obiectul
spiritului, caruia ii dam denumirea genericit de
univers".
Adevarul absolut, nemarginit, pa care religia si
versus Kant filozofia 1-au desemnat prin denumirea de dumnezeu,
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 405

a fost o mistificare a spiritului omenesc, care s-a

mistificat pe sine insusi prin aceasta imagine fantastica.
Filozoful Kant, care s-a ocupat de critica facultatii
de cunoastere a spiritului nostru, consider& c& omul
nu poate cunoaste adevarul absolut, nemasurat. La
aceasta noi adaugam: omul nu poate ajunge la o
cunoastere nemarginita nici cind este vorba de obiec- lc' I
tele cele mai banale. Dar dad, va folosi cu modestie N.B.
facultatea sa de cunoastere i ii va da o aplicare cores-
punzatoare, caci fat& de orice trebuie sa avem o ase-
menea atitudine, atunci totul ii va fi deschis i nimic
nu-i va ramine ascuns, iar el va putea cunoaste si
intelege i adevarul general.
Asa cum ochiul nostru poate vedea totul, la nevoie
cu ajutorul ochelarilor, i totusi nu vede totul, fiindca
nu poate vedea sunetele, mirosurile i, in general, Adev6ru1
nimic din ceea ce e invizibil, tot asa i facultatea absolut
noastra de cunoastere poate sa cunoasca totul
totusi, chiar nu totul. Ea nu poate sa cunoasca incog-
noscibilul. Asta ar fi, de asemenea, ceva nemasurat ;
ar fi o dorinta exagerata.
Daca vom recunoaste cit adevarul absolut, pe 11

care religia si filozofia 1-au cautat In nemarginire

sau in transcendental, exista in mod real ca univers N.B.
material si ca spiritul omenesc nu este decit o parte II
corporall sau realii, efectiva i eficienta, a adevarului II
general, menitil sa reflecte celelalte parti ale adeva-
rului general, atunci problema marginitului i nemar-
ginitului va fi complet rezolvata. Intre absolut si
relativ nu este o delimitare atit de mare, deoarece ele
sint legate intre ele in asa fel ca, nemarginitul consta
dintr-un numar infinit de lucruri marginite si orice
fenomen marginit contine in sine natura infinitului... 11 N.B.
III
MATERIALISMUL IMPOTRIVA MATERIALISMULUI
1204-2151 antelegerea caracterului complet fals Anti-Diihring,
al idealismului german de pina atunci a dus inevitabil S. 10
la materialism, dar, fireste, nu numai la materialismul
metafizic al secolului al XVIII-lea, spune Friedrich
Engels20.
Acest materialism modern, care s-a dezvoltat din
totala inconsistent& a idealismului german si care-I are
drept unul din intemeietorii sai pe Friedrich Engels,
este de obicei gresit inteles, desi constituie princi-
406 V. I. LENIN

palul temei teoretic 'al social-democratiei germane.

S5.-1 supunem deci unei cercetari mai amanuntite...
Acest materialism specific german sau, dad, vreti,
social-democrat va fi cel mai bine caracterizat dui
ii vom confrunta cu materialismul metafizic exclu-
siv, mecanicist, al secolului al XVIII-lea", iar daca,
dup& aceea, 11 vom compara cu idealismul german,
din a carui inconsistenta a luat nastere, ni se va dez-
vjdui cu toat& claritatea caracterul bazei sale social-
deinocrate, care, datorit& denumirii sale de materia-
N.B. list& provoaca adeseori confuzii.
Inainte de toate se pune o intrebare: de ce da Engels materialismului
din secolul al XVIII-lea denumirea de ometafizic ? Metafizicienii erau
oameni care nu se multumeau cu lumea fizic& sau naturala, ci aveau
permanent in minte o lume metalizica, supranalurald; in prefata sa la
oCritica raOunii pure #, Kant reduce problema metafizicii la trei cuvinte:
dumnezeu, libertate, nemurire. Se stie doar ci prea-milostivul dumnezeu
a fost un spirit, un spirit supranatural care a creat lumea materiall,
Uzi* naturala. Remarcabilii materialisti din secolul al XVIII-lea n-au
fost adepti sau admiratori ai acestei legende biblice. Problema divinitatii,
a libert4ii si a neinuririi, intrucit se refera la o lume supranaturalii,
nu-i interesa de loc pe acesti ateisti; ei se mentineau la lumea fizici
si de aceea nu erau metafizicieni.
Prin urmare, denumirea de metafizicieni data. de Engels are alt sens.
Spiritului initial care sal&sluieste dincolo de
nori, materialistii francezi i englezi din secolul
trecut i-au venit de hac intr-un fel sau altul, dar,
cu toate acestea, i ei au continuat sa se ocupe de
spiritul omenesc, derivat. Materialistii hi idealiaW
se deosebesc intro ei prin cele doua feluri opuse de
a intelege acest spirit, natura, originea i esenta
lui. Idealistii consider& spiritul omenesc i ideile
lui drept produsul unei lumi metafizice, supra-
naturale. Dar ei nu s-au multumit doar cu credinta
In aceasta origine indepartata, ci, Inca de pe
vremea lui Socrate si a lui Platon, s-au ocupat
mult mai serios de aceasta chestiune, straduindu-se
sa-si fundamenteze credinta lor in mod stiintific,
s-o demonstreze i s-o explice asa cum sint demon-
strate si explicate obiectele fizice din lumea con-
creti. In felul acesta, idealistii au mutat stiinta
despre proprietiltile spiritului omenesc din impa-
N.B. ratia supranaturalului i metafizicului, aducind-o
in lumea materiala, fizic, realii, care se mani-
festa ca o lume cu proprietati dialectice, unde
spiritul i materia, cu toata dualitatea lor, sint
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII DUI DIETZGEN 407

unite, de pare& ar fi frate l soril de acelasi singe

si din aceeasi mama.
La inceput idealistii erau adepti convinsi ai
premisei religioase ca spiritul a creat lumea, dar
in aceast& privint& ei nu aveau dreptate, deoareee,
in ultimd analiz, rezultatul propriilor lor autari
a fost e, dimpotrivi, lumea material, natural&
este ceva primar, necreat de nici un spirit, c& mai
degrabil este ea ins&si creatorul care din sine 1-a N.B.
creat si 1-a dezvoltat pe om i intelectul lui. Si,
in felul acesta, s-a dovedit ca spiritul superior, care
n-a fost creat, nu este altceva decit o imagine
fantastic& a spiritului natural care a aparut in
mintea omeneasc& si a crescut impreun& cu ea.
Idealismul, care si-a c&piltat aceast denumire
datorit& faptului c& el considera ideea general&
si ideile ce luau nastere In capul omului ca Hind,
atit in timp cit si ca importanta, mai presus de
lumea material& i premergatoare ei, acest idealism
s-a apucat s&-si indeplineasc& misiunea lui intr-un
mod cit se poate de fantastic si de metafizic ; dar,
in decursul dezvoltrii sale ulterioare, caracterul
fantastic al idealismului s-a estompat si el a devenit
tot mai lucid, astfel ca, la intrebarea pe care si-a
pus-o: *Cum este posibil& metafizica ca stiint&?* materialism
filozoful Kant a raspuns: metafizica nu este posi-
bila ca ?titinid; o alt& lume, adic& o lume supra- dialectic
naturahl., nu putem decit sa ne-o imaginam i s-o
intelegem cu ajutorul credintei. In felul acesta,
inconsistenta idealismului a fost, treptat, doveditil
si a aparut materialismul contemporan, ca un
produs al dezvoltarii filozofice si al celei stiintif ice
In general.
Intrueit inconsistenta idealismului, asa cum apare ea la ultimii lui
reprezentanti de vaz1 Kant, Fichte, Schelling si Hegel , era pur
germanii, rezultatul ei materialismul dialectic este si el prin
excelenta un produs de origine germana.
Idealismul deduce luinea corporal& din spirit,
mergind pe urinele religiei, in care marele spirit,
plutind deasupra apelor, n-are decit s zicit: *sit
fie*, pentru ca totul s& se fad'. 0 asemenea argu-
mentare este metafizica. Dar, dupi cum am mai
spus, ultimii reprezentanti de vaza ai idealismului
germanfnu mai erau niste motafizicieni atit de
Infocati. Ei s-au eliberat in mare misur& de spiritul N.B.
ceresc, supranatural, extrapamintese, dar ei nu
s-au eliberat si de visurile despre spiritul natural
408 V. I. LENIN

din lumea aceasta. Crestinii, dup ri. cum se stie,

au zeificat spiritul, iar filozofii slut atit de patrunsi
de aceasti zeificare, c nu s-au putut abtine de
la a face din intelectul nostru creatorul sau frturi-
torul lumii materiale, chiar i atunci cind spiritul
fizic, omenesc a devenit obiectul prozaic al cerce-
tarilor lor. Ei nu inceteazil s caute a intelege clar
raportul dintre reprezentririle noastre mintale i
obiectele materiale, po care ni le reprezentam, le
gindim si le intelegem.
Pentru noi, materialistii dialectici sau social-
democrat', facultatea spirituala a gindirii este pro-
dusul dezvoltrtrii naturii materiale, in timp ce,
potrivit idealismului german, lucrurile stau tocmai
invers. De accea i vorbeste Engels despre (carac-
terul denaturat * al acestui mod de gindire.Atractia
fatii de spirit este o ramillitil a vechii raetafizici.
Materialistii englezi i francezi au fost, ca sr"
N.B.!! zicem asa, niste adversari prematuri ai visarii.
Aparitia lor prematura. i-a Impiedicat sa se elibe-
reze pe deplin de visuri. Ei au fost peste msurrt
de radicali si au cazut in greseala opusa. Asa coin
filozofii idea1iti manifestau o predilectie deosebitii
pentru spirit si spiritual, ei se ocupau numai de
corp si de corporal. Idealistii s-au preocupat prea
mult de idee, iar vechii materialisti de materie,
/adicii si unii si altii au fost niste viatori si, prin
urmare, niste metafizicieni ; si unii si al tii au separat
in mod exagerat spiritul de materie. Nici una din
N\
\ ,
\aceste doua, tabere nu s-a ridicat pinil la constiinta
unitatii si unicitatii, a comunitatii si universa-
litatii naturii, care nu este de loc material& sav
spirituabl, ci este alit vim, cit si alta.
Materialistii metafizicieni din secolul trecut si
continuatorii lor de azi, care n-all clisRarut incii,
subapreciazti prea mult spiritul omenesc 40 c erce-
N.B. 1111 tarea esentei lui, ca i folosirea lui efectiva., asa
cum idealistii ii acorda o pretuire cu total exa-
gerata... Pentru vechii materialisti, numai materia
este subiectul suprem, in timp ce tot restul repre-
zinta predicatul, care-i este subordonat.
Acest mod de gindire cuprinde In sine o supra-
apreciere a subiectului i o subapreciere a predica-
tului. Se pierde din vedere cit raportul dintre
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 409

subiect si predicat este cu totul schimbeitor. Spiritul

omenese poate, in deplind libertate, sit fax& din
orice predicat un subject i, invers, din orice subiect
un predicat. Culoarea alba ca zapada, dei nu
poate fi pipititd, este totusi la fel de substantial!),
ca i alba zapadd. A crede cd, materia este sub-
stanta sau cauza principald, iar predicatele sau
proprietatile ei nu sint decit nite accesorii secun-
dare inseamnd a te conforma vechiului mod de
gindire marginit, care nu tine de Joe seama de
cuceririle dialecticienilor german!. Trebule si se N.B.
inteleagd o data cd subiectele sint formate numai
din predicate.
Afirmatia ca gindirea este o secretie, un produs
sau o emanatie a creierului, aa cum fierea este o
secretie a ficatului, nu di loc la discutii, dar tot-
odata nu trebuie sit uitiim cii aici avem de-a face
cu o comparatie cit se poate de nereusita si nesatis- N.B.
facdtoare. Ficatul, subiectul acestei perceptii, este
ceva palpabil i ponderabil ; tot asa si fierea este
eeea ce este creat de ficat, este produsul si consecinta
lui. In acest exemplu, atit subiectul, cit i predi-
catul, adica atit ficatul, cit si fierea, sint pondera-
bile ci palpabile, dar tocmai aceasta impiedica sit se
vadd ce voiau, de fapt, sit spun& materialictii
atunci cind prezentau fierea drept consecinti,
iar ficatul drept cauz& eficienta. De aceea trebuie
sit subliniem in mod deosebit un lucru care in
exemplul de fata este absolut incontestabil, dar
care este complet pierdut din vedere atunci cind
se face comparatie intre creier i activitatea cere-
brald. Si anume cit fierea este un rezultat nu atit
al activitatii ficatului, eft al intregului proces
de viatd...
Afirmind c fierea este un produs al ficatnlui,
materialistii nu contest& citui de putin, i nici
nu trebuie sa conteste, cd ambele obiecte prezintft
o valoare egald pentru cercetarea ctiintifica. Dar,
dud se spune cit constiinta, facultatea de gindire,
este o proprietate a creierului, inseamnd cd numai
subiectul palpabil trebuie sd fie singurul object
demn de asemenea cercetare, si prin aceasta s-a
terminat cu predicatul spiritual.
N.B.
Acest mod de gindire al materialitilor meca-
nicisti noi 11 calificdm drept marginit, deoarece

28
 410 V. I. LENIN

intr-un anumit sens el face din tot ce e palpabil

si ponderabil subiect, purtatorul tuturor celorlalte
proprietati, far& sa observe ca in universul luat
in ansamblu aceasta calitate de a fi palpabil,
care este atit de mutt ridicata in slavi, joac& acelasi
N.B. II rol subordonat, predicativ, ca orice alt subiect
subordonat naturii universale.
Raportul dintre subiect s i predicat nu explica
N.B. III
nici materia, nici gindirea. Totusi, pentru a lamuri
legatura care exista intre creier i activitatea gin-
dirii, este important sa intelegem legatura dintre
subiect si predicat.
Ne vom apropia, poate, de rezolvarea problemei
11 daca vom alege un alt exemplu, in care subiectul
N.B. este material, iar predicatul in asa fel ca so, existe
Icel putin indoiala daca el face parte din categoria
material& sau din cea spiritual.. Atunci, de pilda,
cind picioarele merg, ochii vdd, iar urechile aud,
se naste intrebarea daca atit subiectul, cit si predi-
catul fac parte din categoria materialului, daca
lumina pe care o vedem, sunetul pe care-1 auzim
si miscarea pe care o executa picioarele sint ceva
material sau imaterial? Ochii, urechile, picioarele
sint subiecte palpabile si ponderab:le, in timp ce
predicatele vazul i lumina, auzul si sunetul,
micarea si pasii (far sa vorbim de picioare, care
executa miscarea) nu sint palpabile si nici
ponderabile.
Care este, asadar, sfera notiunii de materie? Intr., oare in aceasta
notiune culoarea, lumina, sunetul, spatiul, timpul, cldura sielectricitatea
sau trebuie sa cautam pentru ele o alt.., categorie? Prin simpla distinctie
intre subiect si predicat, intre lucruri si proprietati nu ajungem la nici
un rezultat. Cind ochiul vede, atunci este palpabil ochiul, in orice caz
el este subiectul. Dar putem tot asa de bine sa inversam fraza si sa
spunem ca vazul e imponderabil, ea fortele luminii i ale vazului sint
fapte e principale, sint subiectele, iar ochiul material no este decit un
instrument, un lucru secundar, un atribut sau predicat.
Un lucru este evident: substantele n-au mai multa insemna-
N.B. tate decit fortele, iar fortele n-au mai multi insemnatate decit sub-
stantele. Este marginit materialismul care da preferinta substan-
tei i, in dauna fortelor, se pasioneaza pentru ceea ce e substanta.
Chic face din forte proprietati sau predicate ale substantei n-a
inteles bine relativitatea, mobilitatea deosebirii dintre substanta
N.B. I si proprietati.
Notiunea de materie si de material continua sit fie si in zilele
noastre o notiune extrem de confuza. Asa cum juristii nu pot
 CASERVATII PE MAGINEA CARTII LUI DIETZGEN 411

cadea de acord asupra momentului cind incepe viata copilului

in pintecele mamei sau cum lingvigtii poarta Inca discutii menite
sa explice unde se situeaza inceputul limbii, tidied sa arate daca
strigatul de chemare sau cintecul de dragoste al pasarii este san
nu o limbl i daca limbajul mimicii gi al gesturilor trebuie inglo-
bat sau nu in aceeagi categorie ca i vorbirea articulata, tot aga
i materialigtii vechii gcoli mecaniciste se intreaba Inca ce este N.B.
materia: face parte din aceasta categorie numai coca ce e palpabil
pi ponderabil sau, dimpotriva, tot ce poate fi Want, znirosit,
auzit sau, in fine, intreaga natura este material de cercetare, i,
ca atare, poate capata denumirea de material pina i spiritul
omenesc, fiindca i acest object Ii servegte drept material pentru
teoria cunoagterii?
Agadar, criteriul care ii deosebegte pe materialigtii mecani-
cigti din secolul trecut de materialitii social-democrati, care au
trecut prin gcoala ideaIitilor germani, consta in aceea ca mate-
riaIitii social-democrati au extins notiunea marginal a unei
materii numai palpabile la tot ce e, in general, material. N.B.
Nu se poate obiecta nimic impotriva faptului el materia- Materie
litii extremi deosebesc ceea ce e ponderabil sau palpabil de i spirit
ceea ce poate fi mirosit, auzit sau, in sfirgit, de lumea ideilor. Le
putem reproga numai ca se folosesc in mod exagerat de aceasta vovmvuvovoono
deosebire, ca pierd din vedere ceea ce e inrudit i comun in lucruri
sau in proprietati i deosebesc materia ponderabila gi palpabila II \
intr-un mod emetafizic sau toto caelo, fara sa vada Insemnatatea
clasei generale care cuprinde in sine opozitiile.
Si acum incii gi in multe privinte, gtiintele naturii din epoca
noastra, se situeaza in intregime pe punctul de vedere al materia- N.B.
litilor din secolul trecut. Acegti materialigti au fost teoreticieni
generali sau, ca sa zicem aga, filozofi ai gtiintelor naturii, fiindca
gi astazi acestea iiIiniiteaza cercetarile lor la ceea ce este mecanic,
adica concret, palpabil gi ponderabil. Ce-i drept, gtiintele naturii
au inceput Inca de mult sa depageasca acest punct de vedere ;
chimia a gi iegit din cadrul marginirii mecanice i iat cal au aparut
noi cunogtinte despre schimbarile de forma ale fortelor, despre
transformarea greutatii in caldurii, electricitate etc. Dar gtiin-
tele naturii continua lima sa ramina marginite. Analiza spiritului
omenesc gi a tuturor relatiilor pe care el le determinii in viata
omului, adica a celor politice, juridice, economice gi a tuturor
celorlalte, gtiintele naturii o exclud insa din sfera lor de cercetare,
intrucit se afla incii sub influenta vechii prejudecati cii spiritul
este ceva metafizic, copilul unei alte
Stiintele naturii merita sa li se facii reprogul cii sint marginite
nu pentru ca fac o delimitare intro cunogtintele mecanice, chi-
mice, electrotehnice gi celelalte cunogtinte, atribuindu-le domenii

28*
 412 V. I. LENIN

deosebite, ci pentru el exagereazd aceast& delimitare, pier-

N.B. zind din vedere lepltura dintre spirit si materie si pentru c& pina
in prezent n-au fost in stare sl se elibereze de modul de gindire
ametafizic e...
Nu deosebirile de pareri in privinta stelelor sail animalelor,
a plantelor sau pietrelor ii impart pe oameni in materialisti i
NB. idealisti ; elementul hotaritor Ii constituie numai conceptia despre
raportul dintre trup si suflet i nirnic alteeva.
Convingerea ca idealismul german este complet gresit, intrucit
el nu inceteaza a consideraspiritul drept cauza primar& metafizic& care
creeaz& si produce materialele ce pot fi pipite, v&zute, mirosite etc., a
dus cu o necesitate ineluctabil& la materialismul socialist, care-si zice sO-
cialists pentru el socialistii Marx si Engels au stabilit pentru prima
oar& in mod clar si precis ca relatiile materiale, si anume cele econo-
mice, existente in societatea omeneasca, constituie baza, care, in ultima
analiza, determina intreaga suprastructuril de institutii juridice i po-
lane, precum si ideile religioase, filozofice etc. ale fiecarei epoci isto-
rice. In loc sa se explice, ca inainte, existenta omului prin constiinta
lur, acum, dimpotriva, se explic& constlinta prin existenta si, mai ales,
pun situatia economic& a omului, prin modul cum i1i cistig& piinea.
Materialismul socialist intelege prin materie * nu numai ceea
ce e ponderabil si palpabil, dar si intreaga existent& reala tot
ce e cuprins in univers, iar acesta cuprinde totul, fiindc& totul si
universul nu sint decit 'loud denumiri ale unuia fi aceluiqi Nem;
si materialismul socialist vrea sa cuprind& totul intr-o singurd
((( notiune, intr-o singurd denumire, intr-o singura clasa, indiferent
dam& acestei clase universale i se di denumirea de realitate,
natur& sau materie.
Noi, materialistii moderni, nu avem o parere atit de marginiti
ca aceea ca materia ponderabila si palpabila este materia par
excellence*; noi ne situam pe punctul de vedere el si parfurnul
florrlor, sr smietele, i mirosurile de tot felul sint, de asemenea,
materie. Noi nu consideram fortele drept un simplu apendice,
drept un predicat pur al substantei, iar substanta, substanta
palpabila, drept alucrul* care domina toate proprietatile. Noi
avem fata de substanta si fata de forte o pozitie democratica.
51 unele si altele au pentru noi aceeasi valoare ; luate separat,
ele nu sint altceva docit proprietati, accesorii, predicate sau
atribute ale marelui tot care este natura. Nu este admisibil
s& consideram creierul drept stpin, iar functiile spirituale drept
o slug& subordonat& lui. Nu, noi, materialistii moderni, afirmam
ca functia este in aceeasi masurl ceva de sine sttiltor ca ai
substanta palpabill a creierulni sau ca orice alt obiect material.
prin excelenti. Nola had.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 413

Iar gindurile, sursa i natura lor sint aceeasi materie real& i ceva
material care merit& in aceeali misur& s& fie studiat ca i orice
alte lucruri.
Noi sintem materialiti, pentru c& nu facem din spirit un fel ))
de monstru smetafizicL Puterea do gindire este, pentru noi,
tot atit de putin un olucru in sines ca i gravitatia sau ca bulgi-
rele de piimint. Toate lucrurile nu sint altceva decit nite verigi
ale marii legituri universale ; numai ea este eterna, adevaratii,
permanenti, ciici ea nu este un fenomen, ci unicul ducru in
sine* i adevrul absolut. N.B.
Dat fiind c& noi, materialistii socialiti, avem o notiulle
unicl, care imbind intr-un singur tot materia i spiritul, pentru N.B.
noi si aa-zisele raporturi spirituale, cum sint politica, religia,
morala etc., sint, de asemenea, raporturi materiale ; iar munca
materiali, substantele ei bj problemele stomacuhii le consi-
denim drept bazi, premis& i temelie a oricdrei dezvoltri
spirituale numai in masura in care animalicul precede in timp
omenescului, ceea ce nu ne impiedic& citui de putin sad
pretuim foarte mult pe om i intelectul situ.
Materialismul socialist se distinge prin aceea c& nu sub-
apreciaz& spiritul ornenese, aa cum fiiceau materialistii de N.B.
coal& veche, dar nici nu-1 supraapreciaza, aa cum fac idealitii
germani, ci in aprecierea sa el pistreaza mdsura, considerind
dintr-un punct de vedere critic i dialectic atit mecanis-
mul, cit i filozofia drept douit verigi ale unni proces universal
indivizibil 0 ale progresului universal...
[218-226] Aa cum nu sintem de acord cu vechii materia-
liti, care credeau c& au i explicat in suficienta msura ce
este intelectul, dindu-i denumirea de insucire a creierului, tot
asa nu ne putem descotorosi de obiectul nostru spiritul
omenesc printr-o simpl& lovituril de cutit. Calea specula-
tivd, care incearcii prin simple speculatii sterile siL gaseascii
esenta spiritului in secretiile interne ale creierului, noi
nu o putem urma, fiindc& pe aceast& cale idealitii speculativi
au obtinut rezultate cu totul neinsemnate. i iat& Ca tocmai
in momentul potrivit apare Haeckel en conceptia lui despre
metoda just& a ctiintei. El cerceteazd spiritul omenesc i felul
cum a actionat acesta in decursul isloriei, ceea ce ni se pare a fi
o metod& cit se poate de justa...
Prima combinatie spiritual& comme ii faut* a fost descoperirea,
f&cuti de Darwin ci publicat& abia in 1859, a selectiei naturale in lupta
pentru existenta, ace. crede Haeckel, ins& noi ne permitem in aceast&
privintl sit fim de alta plirere.
oorespunzatoare, potrivita. Nola brad.
 414 V. I. LENIN

N-am vrea ca stimatii nostri cititori sa ne Inteleaga gresit: noi nu

contestam ca. Darwin si Haeckel au stabilit o legiitur& just& i tun-
tifica intre spiritul individual si lumea plantelor si a animalelor i ca
au creat cristale pure ale cunoasterii, dar nu vrem cleat a relevam ea
materialismul dialectic modern se situeaza pe acelasi punct de vedere,
ca Darwin si Haeckel, oricit de mare ar fi meritul lor, n-au fost primii
si nici singurii care au stint sa creeze asemenea nestemate. eJalniciir
zoologi de muzeu si botanisti de ierbar ne-au lasat si ei un crimpei
de stiinta adevarata...
Vechiul Prin perceperea si adunarea de fapte, ca si
materialism prin descrierea lor, se obtine o nou& lumina, san,
mai bine zis, cregte cea obtinut& mai inainte.
Meritul lui Darwin este mare, dar nu atit de nemar-
ginit incit sa-i dea lui Haeckel temei sa considere
Iustiinta r ca hind ceva mai presus de o obisnuita
imbinare a spiritului omenese cu faptele materiale.
In prima parte a studiului de fat& am aratat ca materia-
lismul marginit nu numai ca consider& spiritul omenesc drept
N.B. III o proprietate a creierului ceea ce nimeni nu contest& ,
dar din aceasta, legatura el deduce, direct sau indirect, ca predi-
catul rationalitatii sau al facultatii de cunoastere, care e
atribuit creierului, nu constituie un substantial obiect de studiu
N.B. ii i c6" dimpotriva, studiul creierului material este in masura
sa ne ofere suficiente elemente pentru explicarea proprietatilor
spiritului. In opozitie cu aceasta parere, materialismul nostru
dialectic dovedeste ca problema trebuie examinata, potrivit
indicatiei date de Spinoza, sub unghiul de vedere al univer-
sului, sub specie aeternitatis*. In universul infinit, materia
vechilor materialisti care sint de mult depasiti , materia
palpabila, nu are citusi de putin dreptul sil se considere mai
substantiala, adica mai nemijlocit, mai clara sau mai deter-
minata decit orice alt fenomen al naturii...
Materialistii care transform& materia palpabila in sub-
N.B. stanta si care consider& ca functia cerebral, nepalpabila,
ct(P) JJ reprezintl
doar ceva accidental subapreciaza prea mult
aceasta functie. Pentru a ne face o imagine mai potrivita
si mai exacta, este necesar, in primul rind, sa revenim la
faptul c& atit materia palpabila, cit si functia cerebral&
sint copii ai aceleiasi mame, ca ele sint don& fenomene ale
naturii, pe care le lamurim descriindu-le si impartindu-le
in clase, specii si subspecii.
Atunci cind facem constatarea pe care, fireste, nimeni nu o
contest& ca materia este un fenomen al naturii si cind afirmam
acelagi lucru despre facultatea spiritual& a omului, nu stim inea decit
din punetul de vedere a eternitl4ii. Nota !rad.
 OtSERVATII IDE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 415

foarte putin despre materie, ca i despre facultatea spirituala ; dar stim

ca ele sint surori i ca nimeni nu le poate separa prea mult una de alta;
nimeni nu poate face o deosebire intro ele toto genere, toto coelo.
Daca vrem sa stim mai multe lucruri, bung-
oara, despre materie, va trebui ca In acest scop
sa procedam asa cum procedau In trecut zoologii
de muzeu i botanistii de ierbar, va trebui sa cu-
noastem diferitele ei clase, familii i specii, sa le
cercetam, sa descriem aparitia i pieirea lor, trans-
formarea unora in altele. Or, tocmai aceasta este
stiinta despre materie. Ohm vrea mai mult, in-
seamna ca vrea peste masura de mult, ca nu inte- Meritul
lege ce este cunoasterea ; cit nu intelege nici ce idealismului
este organul stiintei i nici cum trebuie el folosit.
Atunci cind vechii materialisti au de-a face cu
forme parliculare ale materiei, ei procedeaza incon-
testabil in mod stiintific ; dar cind au de-a face cu
materia abstracta, cu conceptul ei general, atunci
ei se dovedesc a fi complet neputinciosi in aceasta
stiinta abstracta. Meritul idealistilor consta in fap- III N.B.
tul ca, cel putin, ei au facut sa progreseze intr-atit
priceperea de a face uz de abstractie si de con-
ceptele generale, incit materialismul socialist
modern poate, in sfirsit, sa inteleaga ca atit for-
mele materiei eft i conceptele sint niste produse
obisnuite ale naturii si ca nu poate sa existe nimic
care sa nu faca parte din categoria nemarginita,
unica a lumii naturale.
Materialismul nostru se distinge printr-o cu- Teoria
noastereexprimata intr-o forma proprie a naturii materialisa,
comune a spiritului gi a materiei. Atunci cind acest a cunoasterii
materialism modern 1i ia ca obiect de cercetare
spiritul omenesc, el 11 priveste ca pe orice alt
material supus cercetarii, adica la fel cum proce- cci
deaza zoologii de muzeu i botanistii de ierbar
atunci cind cerceteaza i descriu obiectele bor.
Prin clasificarea facuta de ei, cei dintii an aruncat
far indoiala o lumina asupra multor mii de specii,
dar aceasta a fost o lumina nu indeajuns de puter-
nica, si Darwin a amplificat-o in asa masura, cii
surplusul de lumina a pus in umbra inceputurile ;
dar se stie ca j vechii sistematizatori au trebuit Descriere
cunoasca* inainte de a clasifica ; de aceea nici i
cunoasterea darvinista, nu este altceva decit o explicare
clasificare inclusa ln conceptul de dezvoltare gi
care, datorita descrierii proceselor din natura,
ne of era 0 imagine mai exacta a faptelor adunate...
 416 V. I. LENIN

Reflectarea Teoria materialist& a cunoWerii se reduce la

celorlalte recunoqterea faptului ca organul omenesc de cunoa--
parti tere nu emana nici un fel de lumina metafizica, ci este
ale naturii o particica a naturii care reflect& celelalte particele
ale naturii i a ciirei esenta createare este la.Murild
---------- prin descrierea acestui organ. 0 asemenea descriere
core ca teoreticianul cunealterii, sau filozoful, sa ceree-
teze obiectul sau intocmai cum cerceteaza zoologul
animalul pe care il studiaza. Iar dm& cineva vrea sa-mi
reproeze ca nu fac eu insumi chiar acum acest lucru,
nu trebuie sa uite ca nici Roma n-a fost construita
intr-o singura zi.
E de mirare cri nite natural4ti atit de culti, care 4i dau atit de bine
seama ca, datorita adaptarii, ereditatii, selectiei naturale, lupteipentru
existent& etc., perpetua mipare a naturii a creat din protoplasm& i
molqte elefanti i maimute, nu pot intelege ca pe aceeai cale s-a
dezvoltat i spiritul. De ce nu s-a putut intimpla cu ratiunea acela0 N.B.
lucru care s-a putut intimpla cu oasele?...
N.B. Ap cum zoologul de muzeu 10 studia animalele prin descri-
erea clasei, a speciei, a familiei in care ele erau grupate, tot go.
Trecerea trep- i spiritul omenesc trebuie sa fie cercetat prin studierea diferi-
tath de la telor specii ale acestui spirit. Fiecare persoana 4i are inte-
materie lectul ei propriu i toate intelecturile laolalta pot fi consi-
derate drept rainificatii ale aceluiali spirit general. Acest spirit
la spirit omenesc general, ca i cel individual, 10 are dezvoltarea, in
parte, in trecut i, in carte, in viitor ; el a trecut prin diverse
..------------
_----------- qi variate metamorfoze, i daca noi, mergind pe urmele lor, vom
ajunge la inceputurile genului uman, ne vom apropia de acea
treapta pe care scinteia divina coboara la nivelul instinctului
\\\animalic. Devenit hard, spiritul omenesc este, apdar, o punte
spre actualele spirite animalice, i astfel ajungem pina la spiri-
tul plantelor, al pomilor i al muntiler. Inseamni ca in felul
acesta ajungem sa intelegem ca intro spirit i materie, la fel ca
N.B. intro toate partile unitatii universale a naturii, exist& treceri
treptate i o deosebire care dispare, ea nefiind cleat o deo-
sebire de grad, iar nu una metafizia.
Intrucit vechiul materialism n-a inteles aceste lucruri i
n-a putut concepe materia i spiritul ca imagini abstracte ale
fenemenelor concrete i, in ciuda atitudinii sale liber-cugeta-
toare fatti de religie i a putinei pretuiri acordate spiritului
divin, el n-a tiut de unde i cum a luat na0ere spiritul natural
gi, ca urmare a acestei lipse de cunomtere, n-a putut in nici un
chip sa depapasca metafizica, Friedrich Engels a dat acestui
materialism neputincios, incapabil sa se descurce in Oiinta
(( abstracta, denumirea de materialism metafizic, far materialis-
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 417

mului social-democratiei, care, datorita idealismului german N.B.

premergator lui, a trecut printr-o coalit mai buna, i-a dat JJ
denumirea de materialism dialectic.
Din punctul de vedere al acestui materialism, spiritul este
denunnrea colectiva data fenomenelor spirituale, la fel cum I N.B.
materia este denumirea colectiva data fenomenelor materiale,
iar amindoul laolalta f ormeaza un singur concept i poarta o
singura denumire: fenomenele naturii. Acesta este un non
mod teoretic-cognitiv de gindire, care patrunde in toate tiin-
tele, in toate gindurile i proclama teza ca toate lucrurile din
lume trebuie privite sub specie aeternitatis, din punctul de
vedere al universului. Acest univers etern se contope,te pind-n-
tr-atit cu fenomenele sale temporare, ca intreaga eternitate
este temporara, iar temporalul este etern.
Iar modul substantial de gindire al social-democratiei
lamureste intr-un mod nou aceasta problema, pe care s-a caznit
atit de mult s-o rezolve idealismul, o lamurete punind intro-
barea: in ce consta adevarata gindire, cum putem deosebi
ideile subiective de cele objective? Raspunsul este urmatorul:
nu trebuie si mergem prea departe cu deosebirile ; ci cea mai
bun& reprezentare i cea mai adevazata, idee nu-ti pot oferi
decit o imagine a diversitatii universale care are loc in tine )
ci in afara ta. Nu este In nici un caz atit de greu sa, deosebecti I

tablourile reale de cele fantastice, i asta e in stare s-o fad .

cu cea mai mare precizie orice pictor. Reprezentarile fantas-
tice sint luate din realitate, ci cele mai fidele reprezentari ale a
realitatiisint in mod necesar animate de suflul fanteziei. Repre- oc
zentarile fidele i conceptele ne fac mari servicii tocmai pentru ca,
fidelitatea lor nu este ideala, ci numai relativa.
Ideile noastre nu pot ci nu trebuie osd coincidd i cu obiectele
lor in sensul exagerat, metafizic al acestui cuvint. Noi vrem,
trebuie i putem sit ne facem doar o idee aproximativa despre
realitate.De aceca realitatea nu poate nici ea decit sti se apropie
de idealurile noastre. In afara ideii nu exist& nici puncte mate-
matice, nici linii drepte matematice. Tuturor liniilor drepte din
realitate le este inerenta o curbura plina de contradictii, aca cum
i cea mai mare dreptate mai este totu0 strins legata de nedrep-
tate. Natura adevarului nu este idealti, ci substantialrt; este
materialista ; nu se obtine cu ajutorul gindului, ci cu ajutorul
ochilor, al urechilor i al miinilor ; nu este un produs al gindului,
ci mai degrabainvers ; gindul este un produs al vietii universale. (( N.B.
Universul viu este adevarul intruchipat.
 418 V. I. LENIN

Iv
DARWIN SI HEGEL
[226-233] Prin aceasta vrem A aratam ca filozofia si stiin-
N.B. tele naturii nu sint in nici un caz atit de indepartate una de alta.
Spiritul omenese procedeaz& si intr-un domeniu si in altul dupa
aceeqi melodei. Metoda stiintelor naturii este mai exacta, dar
numai ca grad, nu si ca esenta...
Recunoastem bucuros ca Hegel, care acum este aproape
complet uitat, are onoarea de a fi fost premergatorul lui Darwin.
La timpul sau, Lessing* 1-a taxat pe Spinoza drept ocun ciine
mort 9. Tot aa de invechit arat& i Hegel astazi, cu toate ca,
dupa spusele biografului sau Haym, la timpul sau el se bucura
de aceeai autoritate in lumea literelor ca i Napoleon I in cea
politica. Spinoza acest aciine mort a reinviat de mult,
i lui Hegel, de aseinenea, posteritatea ii rezerva o recunoastere
N.B. binemeritata. Iar faptul ca in prezent nu se bucura de aceasta
recunoastere nu este decit un fenomen trecator.
Dupa cum se tie, dascalul a spus cit dintre numerosii siti
discipoli numai unul 1-a inteles, dar si acela 1-a inteles gresit.
Dupi parerea noastra, aceasti lipsa general& de intelegere este
mai degraba o consecinta a lipsei de claritate a dascalului insui
decit a incapacitatii discipolilor ; in aceasta privinta nu poate
exista nici o indoiali. Hegel nu poate fi inteles pe deplin, fiindca
N.B. nici el nu s-a inteles pe sine pe deplin. Si, totusi, el este premer-
gatorul genial al teoriei darviniste a evolutiei; ar fi tot atit de
exact i de just sa spunem, invers, c& Darwin este continuatorul
genial al teoriei hegeliene a cunoaterii...
Zborurile in albastrul cerului intreprinse in mod sporadic de dare
cercetttorii naturii i licaririle unui mod de gindire exact care se observil
la unii filozofi sint menite sa-i arate cititorului ca generalul si particu-
larul se afla in armonie...
Pentru a Mimi raportul care exist& intro
Darwin si Hegel trebuie sa abordam cele mai pro-
funde i mai obscure probleme ale stiintei. Printre
ele se enumara i obiectul filozofiei. Obiectul lui
Darwin este limpede ; el il cunostea, dar trebuie
sa men(ionam cit, totugi, el a vrut sa-1 cerceteze,

,
ceea ce inseamna ca, in orice caz, nu 1-a cunoscut
pina la capat. Darwin si-a cercetat obiectul sau
voriginea speciilor dar nu pina la capat.
In text s-a streourat o inexaetitate : Dietzgen se referl, probabil, la Prefata scrisi de
Hegel la a doua editrie a luoririi "Eneyklopadie der philosophisehen Wissensellatten., unde se
spune: 'Leasing a zis pe vremea ea el lumea 11 trateaa. pa Spinoza ea pe un dine morts
(vezi G.W.F. Hegel. fEneielopedia atiintolor filozofices, parte:" Intli, "Logics', Suoure0i,
Eclitura Academiei R.P.R., 1962, p. 15). Nofa red.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 419

N.B. Asta inseamn ci obiectul oricarei stiinte este

Atomul este infinit. Dad, cineva vrea sit masoare infinitul sau
incomensurabil, cel mai mic dintre atomi, in orice caz va avea
este infinit intotdeauna de-a face cu ceva ce nu poate fi masu-
rat pind la capat. Natura, atit in ansamblu, cit
Atomul si in diferitele ei parti, nu poate fi cercetata pin&
este inepuizabil la capat ; ea este inepuizabila, nu poate fi complet
cunoscuta ; prin urmare, nu are nici inceput si
nici sfirsit. Cunoaiterea acestui infinit real este un
rezultat al tiintei, in timp ce punctul ei de plecare
era infinitul supranatural, religios sau metafizic.
Obieetul lui Darwin este tot atit de nesfirsit si de inepuizabil ca si
obiectul lui Hecrbel. Primul a cercetat problema originii speciilor, iar al
doilea s-a straduit s lamureasca procesul de gindire al omului. Rezul-
tatul, atit al unuia, cit si al celuilalt, a fost doctrina evolufiei.
Avem in fata noastra doi oameni mari i o cauza mareati. Vrem s
aratam ca ei n-au actionat in directii opuse, ci au conlucrat la o opera
comuna. Ei au ridicat concepfia monistd despre lume la o asemenea culme
II
si au intartit-o cu astfel de descoperiri pozitive cum nu s-au mai cunoscut
pin& la ei...
Lui Hegel al nostru ii revine meritul de a fi asezat auto-
dezvoltarea naturii pe baza cea mai largli gi de a fi eliberat
tItiinta, in forma ei cea mai generala, de punctul de vedere
clasificator. Traditionalul procedeu clasificator este criticat
de Darwin din punctul de vedere al zoologiei, iar de Hegel
la modul universal. tiinta inainteaziti de la intuneric spre
lumina. i filozofia, care isi concentreaza atentia asupra lamu-
N.B. ririi procesului de gindire al omului, a facut progrese; faptul
I
1

ca de obiectul ei specific se ocupa mai mult in mod instinctiv

ii era clar intr-o oarecare masura si inainte de Hegel...
Hegel ne di o teorie a dezvoltdrii; el ne arata ca lumea
n-a fost facuta, n-a fost creata, ca, ea nu este o fiinfare neschim-
bath, [233], ci o devenire, care se produce pe sine insasi. Dupa
cum la Darwin toate clasele de animale tree unele in altele,
tot ilia si la Hegel toate categoriile din lume nimic si ceva,
fiintare i devenire, cantitate si calitate, timp si eternitate,
N.B. contient si inconstient, progres si stagnare tree in mod
inevitabil uncle in altele...
Nimeni 11-0 sit afirme ca. Hegel si-a dus in mod
stralucit opera pina la capat. Doctrina lui a facia tot
atit de putin ea si aceea a lui Darwin sil fie de prisos
o dezvoltare mai departe, dar ea a dat un imbold in-
tregii stiinte i intregii vieti omenesti, un imbold de o
 420 V. I. LENIN

imensE insemnittate. Hegel 1-a anticipat pe Darwin,

dar, din pEcate, Darwin nu 1-a cunoscut pe Hegel
care era atit de apropiat de el. Prin acest *din pitcate*
nu vrem s facem un repro marelui naturalist ; vrem
numai sE amintim c& opera specialistului Darwin trebuie
(cc
completat& cu aceea a marelui generalizator care e Hegel,
N.B. N.B.
pentru ca pe aceasta cale sit se mearga mai departe
(cc decit ei si sE se obtin& mai milt& claritate.
Am vazut c& filozofia lui Hegel era atit de obscurd, incit maestrul
a fost nevoit s& spun& despre cel mai bun discipol al sdu CA 1-a inteles
in mod gresit. La inlEturarea acestei obscuritilti au contribuit nu numai
continuatorul sEu Feuerbach i alti hegelieni, dar si intreaga dezvoltare
stiintificd, politic& si economicE a lumii...
[235-243] Haeckel are perfectil dreptate cind spune eft la marii
nostri poeti gi ginditori se manifest& tendinta spre *forma cea mai
purE, forma monist& a credintei*, si nizuinta spre o conceptie fizica
despre naturE care sE fad. imposibilE orice metafizicE si sa Inlitture
din domeniul stiintei pe dumnezeul supranatural cu desaga lui de inchi-
puite minuni. Dar, cind se arata pinE intr-atit de incintat incit spune cit
aceast& tendintit oi-a gasit de mult cea mai desavirsita expresie I), el
se insalE amarnic, se ingali chiar in privinta sa si a propriei sale profe-
siuni de credinta. Nici Haeckel nu e incE in stare sa gindeascii monist
Vom da numaidecit o argumentare mai temeinicE a acestui repros, dar
in prealabil vrem sit facem constatarea ea acest repros nu-1 meritit numai
Haeckel, dar si intreaga scoala a stiintelor moderne ale naturii, deoarece
ea nu tine seama de cele aproape trei milenii de dezvoltare a filozofiei,
care are in urma ei o istorie indelungatii si bogata in experienta si care
e la fel de bogata in continut ca si stiintele experimentale...
In aceste cuvinte ale lui Haeckel exista trei puncte pe care vrem
sit le scoatem in evidenta si care ne vor dovedi ca *conceptia monisfa
despre lume* nu si-a gisit Inca o expresie desEvirsitE la cel mai radical
reprezentant al ei din domeniul stiintelor naturii.
Potrivit vechii credinte, cauza primara comund a intregii
fiintEri sillasluieste in dumnezeul ei personal, care este supra-
natural, nu poate fi descris si nu poate fi inteles cu ajutorul
conceptelor noastre, care este spirit, este ceva misterios. Nona
1%T.B. religie & la Haeckel crede cii natura, ciireia ii dE vechea denumire
11

de dumnezeu, este ea insEsi cauza primar& a tuturor lucru-

rilor...
Deosebirea dintre obisnuit, natural si nenatural, dintre lumea
fizica, de o parte, gi revelatia metafizica, religie si divinitate, de
alt& parte, este atit de mare, incit o conceptie despre naturE,
curitata, de orice elemente strEine, asa cum gEsim la darvinistul
Haeckel, ar avea tot dreptul sa renunte la vechile denumiri si
N.B. la o divinitate care se bazeaza pe revelatia religioasa si sa due&
11
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 421

o luptil nimicitoare* impotriva acesteia cu intregul arsenal

al conceptiei moniste despre lume. Nevrind sil fad, acest lucru,
darvinismul ii dezvaluie pur i simplu caracterul mirginit al
invitturii sale despre dezvoltare... N.B.
Ca Haeckel, eel mai de seamo, reprezentant al monismului in tiin-
tele naturii, tot mai continua sL cinte pe aceast strun dualist, ne-o
dovedete in mod pregnant cel de-al treilea puncl al gm, care afirmi
el, cu actuala structura a creierului nostru e, cauza primara, a tuturor
fenomenclor fly pante fi cunoscutil.
Ce inseamn: nu poale fi cunosculd?
Intregul context al propozitillor in care este Kein Atomehen
folosit acest cuvint demonstreazi cu toata evi- ist auszukennen
denta cb; naturalistul nostru mai este hid, complet
incurcat in plasa rnetafizicii. Nici un lucru, nici
un atom nu poate fi cunoscut pina, la capat.
Orice lucru este inepuizabil in secretele lui, este N.B.
etern i indestructibil...
Natura este plina, de secrete, care pentru o minte iscodi-
toare se dovedesc a fi nite fenomene extrem de simple i de
obinuite. Natura este inepuizabila in bogatia ei de probleme
tiintifice. Noi le cercetam, dar cercetarile noastre nu vor
ajunge niciodatii pina la capilt. 0 minte omeneasca, sanatoasa
are perfecta dreptate cind considera cL lumea i natura nu pot
fi cercetate pina Ia capat, dar ea nu are mai putinii, dreptate
cind respinge incognoscibilitatea metafizica, a lumii ca pe o
neasemuita nesabuinta, ca pe o superstitie. In cercetarea
naturii nu vom ajunge niciodata pina la capat i, totui, cu cit
tiintele naturii merg mai departe in cercetrile lor, cu atit
devine mai evident cii ele n-au absolut nici un motiv slti se
team& de secretele inepuizabile ale naturii, cii dup.& cum
spune Hegel aici nu exislii, nimic care s le fie inaccesibil. di N.B.
De aici reiese cii. zilnic aflitim cite ceva din inepuizabila mina
primara a tuturor lucrurilor , i anume CU ajutorul aparatului
nostru cognitiv, a cOrui capacitate de cercetare este tot atit
de universaliti i de nemiirginita, pe cit de bogata nemarginit
de bogatil, este natura in secrete obinuite.
Cu actuala structuri a creierului nostru I*Firete! Datoritl
selectiei sexuale i luptei pentru existenta, creierul nostru
se va mai dezvolta cu toot& puterea i va piitrunde tot mai adinc
in cauza primara a naturii. Duo. cuvintele de mai sus au acest
sens, atunci putem sii ne declaritim bucuroi de acord cu ele.
Dar tocmai acesta e neajunsul, ci nu acest sens le atribuie
darvinistul care se afliti Inca prins in plasa metafizicii. El vrea

* Mei un atom nu poats fi ounoscut plat la capat. Note; trad.

422 V. I. LENIN

sa spuna ca mintea omeneasca este prea marginita pentru a

proceda la o cercetare completa a lumii; de aceea trebuie
sa credem in existenta unui spirit superior, snpranatural
N.B. Ill
i sa nu ducem impotriva lui 0 lupta onimicitoares...
Teoria dezvoltarii a fost expusil de Hegel intr-un mod mult
N.B. mai universal decit de Darwin. Spunind acest lucru, nu avem
1

intentia sa, dam preferinta unuia dintre ei sau sa-1 situam pe

! unul mai presus declellftt plalt,ici_ usocotim. doar necesa_r s_li-1 .bp.lele-
tiim pe unnl cu celalalt. Dam Darwin ne arata ca amfibiile
i pasarile nu sint specii izolate ima de alta, ci fiinte vii care iau
natere uncle din altele i tree uncle intr-altele, Hegel afirma
ca boate speciile, intrearra lume reprezinta o fiintare vie care
n-are liiicilieri granite '.fixe ; cognoscibilul i incognoscibihil,
N.B. fizicul si etafizicul tree permanent unul intr-altul ; incognos-
1III
cibilul absolut este ceva ce nu face parte din conceptia
monista despre lume, ci din cea dualista, religioasa.
Potrivit monismului nostru, natura este cauza ultima a
1
tuturor lucrurilor ; ea este, de asemenea, baza facultatii noastre
de cunoaltere, i totui, dupa parerea lui Haeckel, aceasta
facultate este prea marginita pentru a cunoate cauza ultima.
Cum se potrivesc toate astea? Natura, cunoscuta drept cauzi
ultima, se dovedete totodata a nu putea fi cunoscuta *1?
Teama de tendinte distructive 1-a cuprins pina
N.B. i pe un teoretician atit de radical al evolutionis-
mulni cum e Haeckel ; el ii reneaga propria sa
teorie i dii preferinta credintei ca spiritul omenesc
Erscheinungen* trebuie sii se multumeasca cu fenonienele naturii,
ca el nu poate patrunde pina la adevarata esenta
a naturii; cauza ultima se dovedete a fi un object
care nu face parte din domeniul tiintelor naturii...
In legatura cu conceptiile panteiste ale unor mari poeti i ginditori
ai notri conceptii care culmineaza en credinta in unitatea dintre
dumnezeu i natura , Hegel ne-a lasat o teorie deosebit de caracte-
ristica. Potrivit acestei teorii, noi nu cunotttem numai unitatea lucru-
rilor, dar i deosebirea (Entre ele. Spitul este un cline, intocmai ca i
mopsul ; dar aceasta unitate nu exclude deosebirea. Natura are, intr-a-
devar, mite lucruri comune cu atotmilostivul dumnezeu: ea donmete
din veci i va domni pina in veci. Intrucit intelectul nostru este instru-
mentul ei firesc, natura tie, in general, tot ce e accesibil cunoaterii;
ea este atottiutoare, dar, cu toate acestea, intelepciunea ((natural&
este atit de diferiti de cea dumnezeiasca, incit exista suficiente temeiuri
tiintifice pentru tendinta distructivii care urmarete mlaturarea com-
pleta a notiunilor de dumnezeu, religie, metafizica inlaturare in
fenomene. Nola (rad.
 OBSERVATII PE MARGINEA GARTH LUI DIETZGEN 423

sensul rational al acestni cuvint, in nnisura in care ago, ceva este cu

putinta. Idei confuze au existat intotdeauna i vor exista pfna in adineu-
rile vepiciei...
8i daca vechea cunoa0ere a lumii animale ne ofera doar
un tablou incomplet, iar cea noul, dezvoltata, de catre Darwin,
ne oferi unul mai veridic, rnai complet i mai actual, atunci
avantajul care rezulta de aici pentru cuno0intele noastre
nu se limiteaza la viata animala: noi captain, in acelai
timp, cunogtinta despre facultatea noastra de cunoaltere,
i anume aflam ca ea nu este eine tie ce izvor supranatural
de adevar, ci un instrument asemanator oglinzii, un instru- N.B.
ment care ref lecid lucrurile din lume, respectiv natura...
[248-249] Kant rationeaza in feint urmator: chiar dac
ratiunea noastrit trebuie sa, se limiteze doar la cunoaterea
fenomenelor naturale i daca nici de acum incolo nu vom versus
putea ti nimic, tot trebuie sa credem in ceva misterios, Kant
superior, metafizic. Acolo trebuie si se ascunda ceva, ofiindca
acolo unde exista fenomene trebuie sa existe ceva ce apare AVV
incheie Kant ; aceasta deductie nu se distinge decit printr-o
aparenta exactitate. Oare nu este suficient ca apar fenomenele
naturale, cL indaratul lor nu se ascunde nimic supranatural, N.B.
nimic neinteles, nimic in afara de natura insai? Dar sa Main
asta. Kant a izgonit, cel putin formal, metafizica din tiintil,
pentru ca ea sa, se Impotmoleasca in eredintii...
[251] Kant a lasat discipolilor sai ideea extrem de modesta
ca faclia cunoacterii de care dispune neamul omenesc este prea
neinsemnata pentru a lumina marele monstru. Dupa ce vom fi
demonstrat cii aceasta faclie nu este prea mica., ca lumina noastra
nu e nici mai mica ci nici mai mare, nici mai miraculoasa i nici N.B.
mai putin miraculoasii decit obiectul ce urmeaza a fi luminat,
vom pane capat credintei in miracole, credintei intr-un monstru,
vom termina en metafizica. In fehil acesta, omul ii pierde
modestia sa exagerata, i Hegel al nostru a contribuit intr-o
masura destul de insemnatit Ia obtinerea acestui rezultat.
Ce este inetafizica? Ma cum arata i denumirea ei, ea a fost
o disciplina tiintifica care-ci arunca umbra ei i asupra prezen-
tului. Ce urmarqte i ce vrea ea? Firecte, sa instruiasca. Dar in )) N.B.
ce privinta? In privinta lui dumnezeu. a libertatii ci a nemuririi
in zilele noastre aceste cuvinte au o rezonant-a de-a dreptul
popeascil. 8i chiar dad, vom desemna continutul acestor trei
not.iuni prin denumirile clasico de adevar, bine i frumos, va
fi, totuci, extrem de important sa ne larnurim pe noi incine
i sa-i lamurim i pe cititori asupraintentiilor care-i calauzesc
pe metafizicieni ; Hsi o asemenea lamurire nu-i vom putea aprecia
Joo de ouvinte intraductibil. In limbo german& ouvintul Erscheinung inceamnd alIt
efenoment, oft pi soporific*, saparenfat. Noto trad.
424 V. I. LENIN

si prezenta in mod satisfiicator nici pe Darwin gi pe Hegel si

nici ceea ce au facut sau au omis s faca si ceea ce, prin urmare,
ii ramine posteritatii de Lieut...

V
LUMINA CUNOASTERII
[255-266] Se pot da o multime de citate din literatura
contemporana in care se constata c intro cunostintele generale
despre natura si cerinta metafizicii este o prapastie absoluti,
ceea ce inseamna ea intrebarea: ode unde s luam lumina?*
este extrem de confuza. Un model cu adevarat clasic de ase-
N.B. menea confuzie Ii constituie sIstoria materialismuluis a lui
F.A. Lange. Dad, facem abstractie de numeroasele aspecte
stralucite si excelente, dar secundare ale acestei lucrilri, precumi
i de afinitatea democratica care exist& intro autorul ei i
partidul socialist, fapt pe care-I constatilm cu multa satisfactie,
punctul de vedere filozofic pe care se situeaza Lange repre-
N.B. zinta, totusi, cea mai jalnica zvircolire in laturile metafizicif
care a existat vreodata. Tocmai aceasta permanenta sovaiala
si nesiguranta, confer& o insemnatate lucrlirii, pentru cii, desi
ea nu rezolva ceea ce si-a propus, si nu rezolva nimic, problema
este totusi pusa atit de clar, incit rezolvarea ei definitiva devine
in mod inevitabil iminenta.
Exista apoi adversari de genul d-lui Gideon Spicker
( atlber das Verhaltnis der Naturwissenschaft zur
Philosophie s), care, semnalind aceasta zvircolire, se
folosesc in mod abuziv de critica lor intenzeiatd pentru
Ia II N.B. ca, discreditindu-1 pe Lange, sa discrediteze totodata
st materialismul...
Materialismul, care se descurca destul de ugor in problemele
cunoasterii si explicarii celor mai diverse domenii ale gtiintei
n-a incercat pina, acum sa explice donzenial cunoqterii, si de
aceea binevoitorul istoric al materialismului n-a putut repurta
o victorie deplina asupra vestigiilor idealismului.
sExista doua probleme in fata carora trebuie sa se opreasca spiritul.
Nu sintem in stare sa ne dam searna ce sint atomii si nu putem explica
prin atomi si prin miscarea lor nici chiar cel mai neinsemnat fenomen al
constiintei... Oricit vom suci si vom invirti notiunea de smaterie s si
fortele ei, ne va fi dat, totusi, sit ne lovim intotdeauna de ceva de nein-
teles. De ace e a nu fara temei merge Du Bois-Reymond atit de departe
incit afirma ca, in realitate, tot ce stim noi despre natura nu constituie
Inca o cunoagtere si ne of era, doar un surogat de explicatie... Este tocmai
punctul pe linga care sistematizatorii gi apostolii conceptiei mecaniciste
despre !tune tree cu atita dispret, gi anume problema limitelor pe care
le are cunoagterea naturii * (F. Lange. Geschichte des Materialismus,
vol. II, p. 148 1311).
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 425

Acest citat amanuntit era, in fond, de prisos,fiindci asemenea plreri

s int indeobte cunoscute. Asemenea declaratii n-au fost facute numai de
Lange, ci i de Jrgen Bona Meyer i de von Sybel; in acest fel s-ar
fi exprimat Schaff le i Samter dui le-ar fi fost dat CB se ocupe de
aceasta tem& ; aa vorbesc toti oamenii cu autoritate, intrucit ei au
devenit nigte capucini. Dar Lange nu i-a cunoscut cum trebuie pe social-
democrati, caci altfel ar fi aflat el si in acest punct ei au completat
coneeptia mecanicist5 despre lume.
aUn mare neajuns pe care-I prezinta Hegel in comparatie
cu Kant spune Lange consta in aceea ca el a pierdut
complet ideea unui mod mai general decit cel omenese de cu-
noatere a lucrurilors. Madar, Lange regret& ca. Hegel nu s-a
dedat la speculatii pe tema unei cunoateri supraomeneti,
dar la aceasta obiectie noi ii raspundem: lozinca reactional%
stnapoi la Kant Is, care se aude acum din toate partite, pornete N-B.
de la tendinta monstruoasa de a intoarce inapoi tiinta i de
a subordona cunoaterea omeneasca, nnui mod mai general
de cunoatere s. In aceasta tendinta este vizibila dorinta de a
renunta din nou la dominatia, deja obtinutl, a omului asupra
naturii i de a scoate din depozitul de vechituri o coroana i un
sceptru pentru vechea sperietoare, ca superstitia sa fie din nou
inscaunata. Tendinta filozofica, a vremii noastre consta, intr-o
reactie, contienta sau incontientl, impotriva libertatii vadit N.B.
crescinde a poporului.
Este suficient sa, aprofundam cit de cit ideea metafizica
a alimitelor cunoaterii 0, care strabate ca un fir rou aceasta,
celebra lucrare a lui Lange i care este atit de des repetata de
catre invatatii din zilele noastre, pentru a ne da imediat seama
ca, avem de-a face cu o frazeologie absurdl. 4Atomii nu pot
fi intelei i contiinta nu poate fi explicata . Dar, dupa cum se
tie, intreaga lume este alcatuita din atomi i contiinta, din N.B.
materie i spirit. Si daca materia i spiritul sint de neinteles,
atunci ce-i mai famine ratiunii sa inteleaga i 0, explice? Lange
are dreptate: la drept vorbind, nimic. Intr-adevar, dupa parerea
lor, intelegerea noastrii, nu este citui de putin o intelegere, ci
doar un surogat. Poate ca; si acele animale cu parul sur, cirora
de obiceili se spune magari, sint doar nigte surogate de magari,
iar adeva.ratii magari trebuie ciutati printre fiinte cu o struc-
turi superioari...
Lumina cunoasterii face din om stlipinul naturii. Cu ajull N.B.
torul ei, omul poate avea vara gheata, iar iarna fructele
i florile verii. Dar aceasta, stapinire rlmine intotdeauna
marginal. Tot ce poate face omul poate face numai cu
ajutorul fortelor i materialelor naturale.

29 Lenin Opera complete, vol. 29

 46 V. I. LENIN

[2611 Ala cum in productia tehnia fenomenele naturii ni se

infatigeaza in forma lor corporala, tot aga i in gtiinta modifi-
cdrile naturii ni se arata sub aspectul lor spiritual. Aga cum,
in ultima analiza, productia las nesatisficutit nevoia exagerata
de creatie, tot aga gi gtiinta sau ecunoalterea naturii. nu satis-
face pe deplin cerinta noastra exagerata de explicare cauzala.
Dar aga cum un om cu judecati nu se va plinge ca pentru a
crea ceva avem intotdeauna nevoie de material gi a din nimic,
din simple dorinte pioase nu putem fauri nimic, tot aga gi cel
ce patrunde in natura cunoagterii nu va voi s iasa din limitele
experientei. La fel ca pentru creatie, i pentru cunoagtere sau
pentru explicare avem nevoie de material. De aceea nici un fel
de cunoagtere nu poate lamuri care anume este provenienta
materialului sau uncle igi are el inceputul. Lumea fenomenelor,
sau materialul, este ceva primar, substantial, care nu are nici
inceput, nici sfirgit, gi nici origine. Materialul exista, existenta
lui este materials& (in acceptia mai larga, a acestui cuvint),
iar facultatea omeneasca de cunoagtere sau de intelegere este
N.B. o parte a acestei existente materiale, care, ca oricare din celelalte
parti, nu poate indeplini decit o functie limitata., bine determi-
nat, gi anume aceea de cunoagtere a naturii...
De cind starea a patra gi-a formulat revendiarile ei, savantii nogtri
of iciali sint nevoiti s dua o politica conservatoare, reactionara. Acum
ei se incapatineaa, vor sa-gi legalizeze eroarea lor gi cauta a se intoarca
inapoi la Kant. Decedatului Lange i s-o fi intimplat acest lucru in timpul
unei incursiuni nevinovate, dar pline de gregeli; multi dintre adeptii
ai ins& sint nigte iezuiti vicleni, care folosesc lucrarea predecesorului
lor ca mijloc eficace impotriva noii societati gi ne ()taiga sa impingem
critics ratiunii pina la rdacinile ei cele mai profunde.
Tot ceea ce percepem, spun neokantienii, nu poate fi per-
ceput decit prin ochelarii congtiintei. Tot ceea ce vedem,
auzim gi simtim trebuie s ne parvina prin intermediul sen-
zatiei, adia prin intermediul sufletului. De aceea noi nu putem
percepe lucrurile in forma lor purd, adevarata, ci numai aga
cam apar ele subiectivitatii noastre. Dup& Lange, senzatiile
N.B.
sint materialul din care este creata lumea exterioar& reala*.
aProblema fundamental& despre care e vorba aici (vol. II,
p. 98) poate fi absolut precis determinata.. Ea este un fel de
mar al ispitei, dup& Kant: raportul care exist& in conitiinta,
Mire subject ei object*.
In felul acesta ei cauta, sa strecoare pe furig propria lor
vin filozofiei postkantiene. Iata ce spune Lange: aDupa
Kant, cunoagterea noastra rezulta din interactiunea amindurora
(a subiectului gi a obiectului) o tea cit se poate de simpl
gi, totugi, adesca ignorata. Din aceasta conceptie continua
Lanie reiese ca lumea fenoruenelor nu este doar un produs
 011StlivAtti ft MARGINEA &kit LUl IET2CtIl 427

al reprezentarii noastre, ci rezultatul unor influente obiective

gi al imaginii lor subjective. Nu ceea ce o anumit& persoanti
percepe intr-un fel sau altul, datorita unei stari de spirit
intimplatoare sau unei structuri imperfecte, a considerat Ce este
Kant, intr-un anumit sens, drept obiectiv, ci ceea ce omenirea obiectiv
luata in ansamblu trebuie sd perceapd, datorita simturilor sau dup Kant
ratiunii ei. El a dat unei asemenea cunoalteri denumirea de N.B.
obiectiva in masura in care vorbim numai de experienta
noastra; in schimb, a denumit-o transcendental& sau, cu alto
cuvinte, fals& du& extindern o asemenea cunoactere asupra
lucrurilor in sine, adica asupra lucrurilor absolute, care exist& i
independent de cunoacterea noastra
Da. pin& acurn materialictii n-au binevoit sa tina seama de
elementul subiectiv al cunoacterii noastre ci in mod necritic N.B.
au acceptat drept bune obiectele sensibile. Aceasta greceala
a trebuit sa fie corectata.
Sa, Nam lumea drept ceea ce este, cum spune Kant: drept
un amestec de subiect ci obiect, dar sa ne mentinem la punctul
de vedere ca intreaga lume este un singur amestec, o singura
unitate; sa recunoactem, de asemenea, ca aceasta unitate este
dialectica, adica este alcatuita din opuci, din amestec sau
pluralitate. Si Wit c. plaralitatea lumii este constituita din
lucruri cum sint scindurile, pietrele, pomii i bucatile de lut,
carora li se da, incontestabil, denumirea de obiecte. Spun:
li se di denumirea*, dar Inca nu spun ca ele sint obiecte.
Exist& ci lucruri, cum sint culorile, mirosurile, caldura, lumina
ci altele, al caror caracter obiectiv este mai indoielnic; avem
apoi lucrurile care se situeaza ci mai departe, cum sint durerea
fizica, pasiunea amoroasii, ci sentimentele primavaratice, care
sint, incontestabil, subiective. In sfircit, exist& ci lucruri care
sint, la comparativ ci la superlativ, mai subiective ci cele mai
subiective, cum sint starile de spirit intimplatoare, visele,
halucinatiile etc. Aici ne apropiem de insaci esenta problemei.
Materialismul a repurtat victoria din clipa In care a trebuit
si se admit& ca visul este un proces real, cert, deli este consi-
derat drept subiectiv. In asemenea cazuri sintem gata sii ne
alaturamfilozofilor *critici*, care afirma ca scindurile ci pietrele,
ca toate lucrurile denumite obiecte certe sint, de asemenea,
percepute de catre organele vazului i pipiitului, ca, in conse-
cinta, nu sint obiecte pure, ci fenomene subjective. Recunoac-
tem imams ca lnsiii ideea unui obiect pur sau a lucrului in
sine* este o idee absurda, care, ca sa zicem aga, se uita piezic N.B.
in alta lume.

29*
 428 V. I. LENIN

Deosebirea dintre subiect si obiect este relativa. Ele slut amindoua

de acelasi gen. Ceea ce percepem cu ajutorul facultatii de intelegere
percepem ea parte a unul intreg sau ca parte integrala...
[268-272] Intelegerea acestei dialectici lamureste si explica pe
de-a-ntregul tendinta mistica de a cauta adevarul indaratul aparentei,
adica de a anti, un subiect indaratul fiecarui predicat. Numai atunci
cind oamenii nu se pricep sa opereze in mod dialectic cu conceptele
poate aceast tendinta sa capete o directie atit de gresita, incit s caute
subiectul in afara predicatului, adevarul in afara fenomenelor. Teoria
(critic& a cunoasterii trebnie A inteleaga el insusi instrumentul expe-
rientei este un produs al experientei si ca de aceea discutiile despre
iesirea din limitele oricarei experiente nu au nici un sens.
Daca filozofii de azi, in frunte cu istoricul materialismului, atunci
cind se ocupa de insasi esenta problemei, declara ca lumea o constituie
fenomenele, adica obiectele cunoasterii naturii, ca aceasta cunoastere
are de-a face cu schimbari, dar ca noi cautam o cunoastere si mai inalt5,
san obiectele esentiale, vesnice, devine clar ca ei sint sau niste impostori,
satumnisdte preosnt.an. acicare n.0 se, mutltl ese sa st. udieze .to. ate firele dintr-o
gramada de nisip ai care mdaratul fmcarui fir de mom, ormit de min,
( ( mai cauta un morman de nisip Uri fire.
Cine a rupt orice legatura en aceasta vale a plingerii care e lumea
fenomenelor n-are decit sa se nrce cu sufletul sau nemuritor pe un car
de foe si sa se inalte la ceruri. Dar cine vrea sii ramina aici i sa creada
in mintuirea pe care o poate da cunoasterea stiintifica a naturii trebuie
si aiba incredere in logica materialista. Or, primul ei paragraf sun&
astfel: imparatia intelectuall tine numal de lumea asta; iar paragraful 2
suna astfel: activitatea pe care noi o numim cunoastere, intelegere,
explicare poate consta in clasificarea in genuri i specii a acestei lumi
sensibile, care are o singuri fiintare ; ea nu se poate ocupa de altceva
decit de cunoasterea format& a naturii. 0 alta cunoastere nu exista.
Dar iata ca apare o tendinta metafizica, care nu se multu-
meste cu o acunoastere formal& p vrea, far& sa stie nici ea
cum, si cunoascit. I se pare ca a clasifica, cu ajutorul intelec-
N.B. tului, datele experientel nu este un lucru indeajuns de exact.
Ceea ce stiintele naturii denumesc stiinta, reprezinta pentru ea
nn surogat, niste cunostinte jalnice, limitate ; ea cere un spiri-
tualism nemarginit, astfel ca obiectele sa se dizolve complet
in concepte. Dar de ce nu vrea aceasta dragalasa tendinta
sii inteleaga cii nu face decit sii prezinte niste cerinte
exagerate? Lumea nu-si trage originea din spirit, ci invers.
Fiintarea nu este o forma a intelectului, ci, invers, intelectul
este o forma a fiintarii empirice. Fiintarea in fapt este acel
N.B. absolut care e omniprezent si etern; gindirea nu e decit o
forma aparte, marginita a ei...
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN 429

tiina sau cunoagterea nu trebuie s inlocuiasca

viata, iar viata nu poate fi epuizat& de c&tre *Uinta,
fiindcit reprezint& ceva mai mult decit ea. De aceea
cunoagterea, sau explicatia, nu poate epuiza conti-
nutul nici unui lucru. Nici un lucru nu poate fi
complet cunoscut: aceast vigina este tot atit de N.B.
mica ca i aceasta, senzatie. Daca am studiat gi am
cunoscut vigina dupa toate regulile gtiintei sub Erscheinungen
aspect botanic, chimic, finologic etc. , am und Wesen*
cunoscut-o totu0 in mod efectiv abia dupa ce,
in acelagi timp, am perceput-o: am v&zut-o, am
atins-o gi am inghitit-o...
Src&cioasa critic& filozofica, care in momentul de fat&
bintuie cu atita furie, prezint& ratiunea umana ca pe un sar-
man care e capabil s& explice numai fenomenele superficiale
ale lucrurilor, in timp ce adevarata explicatie liramine inacce-
sibili, intrucit el nu intelege esenta lucrurilor. i acum se
nagte intrebarea: oare fiecare lucru li are esenta lui aparte
sau infinita multitudine a acestor esente, adic& intreaga
lume, constituie doar un singur tot? Aici se poate lesne vedea
c mintea noastr& posed& capacitatea de a face legatura
intre toate, de a insuma toate prtile gi de a imparti toate
totalurile. Intelectul face din toate fenomenele esente, iar
esentele le intelege ca pe nigte fenomene ale unei mafi esente
unice, natura. Contradictia dintre fenomen gi esenta nici N.B.
nu este o contradictie, ci o operatie logica, o operatie dialec-
tic& formalt. Esenta universului este fenomenul, iar feno-
menele lui exprima esenta.
De aceea, traiasca aceasta tendinta:, aceastl nevoie meta-
fizic& de a cauta indaratul oricdrei aparente esenta, dar
numai cu conditia ca ea sa. admit& *cunoagterea formal& a
naturii* drept unica practica rational& a gtiintei ! Nazuinta
de a trece dincolo de limitele fenomenelor pentru a ajunge
la adevar gi esenta este o nazuinti divini, cereasca, adica N.B.
gffintifica. Dar ea nu trebuie sa depageasca masura, ea
trebuie sa-gi cunoasc& limitele. Ea trebuie s caute divinul
ei cerescul in ceea ce e pamintesc i trecator gi s nu separe
adevarurile i esentele ei de fenomene ; ea nu trebuie s caute N.B.
decit obiecte subiective i adevaruri relative.
Cu aceasta conditie vor fi, poate, de acord atit vechii kan-
tieni, cit i cei noi; un lucru cu care nu putem fi noi de acord
este umilinta sumbra, este acea privire pe care o arunc& ei

Fenomene i esenta. Nola grad,

 430 V. I. LENIN

pe furi spre o lume superioara 0 en care 10 insotesc doctrina

lor. Nu sintem de acord cu cei ce spun ca dimitele cunoacterii*
vor inceta tot* sit fie limits cu conditia ca credinta s inso-
tease& mereu intelectul nemarginit. Ratiunea lor spune: tUnde
exista fenomene trebuie sib existe t i ceva transcendental, ceva
ce apare s. Iar critica noastra spune: I Ceea ce apare este insu0
N.B. fenomenul; subiectul ci predicatul sint de aceeaci natura e...
(( Conceptia monist& a cercetatorilor naturii a cercetatorilor
l. naturii in acceptia strictib a cuvintului nu este suficienta...
N.B. 11 Conceptia noastra poate deveni monistb numai gratie teoriei
materialiste a cunoacterii. De indati ce vom intelege, in general,
raportul dintre subiect ci predicat, nu va mai fi en putinta sa
se nege c intelectul nostru este o specie sau o forma a activitatii
empirice. Ce-i drept, materialismul a stabilit de mult aceast
tezi cardinall, dar ea a ramas o simpla afirmatie, mai degraba
o anticipare. Pentru dovedirea ei este necesara conceptia generala
ca, in general, ctiinta nu vrea 0 nu poate sa vrea alteeva decit al
clasifice observatiile senzoriale in genuri ci specii. 0 diviziune
sau o unitate divizati, iata tot ce poate i ce vrea ea.
Salbaticii divinizeaza soarele, luna i alte obiecte. Oamenii
eivilizati au Mout din spirit un dumnezeu, iar din facultatea
N.B. de gindire un fetic al lor. In societatea noui nu trebuie sa mai
existe aca ceva. In aceasta societate oamenii traiesc In raporturi
dialectice, ca multiplicitate in Imitate; iar lumina cunoacterii
e sortita i ea sa devina o unealta printre alte unelte.
101: Marx tber Dialektik*. [101: Marx despre dialecticit.]
256: Lange erbrmlichste [256: Lange zvircolire jalnicib
Zappelei in metaphysi- in laturile metafizicii.]
scher Schlinge.
233: Hegel este superior [233: Hegel este superior lui
lui Darwin in doctrina Darwin in doctrina evo-
evolutiei. lution
Amide insemndri au fest fdeute Se tipdrqle penins prima
nu inainte de februarie datd dupd tezciul original
pi nu mai iireiu de ociombrie 1908

Textul din partea etingli a paginii a foot eerie de V.I. Lenin pe coperta eartit lai
J. Dietzgen, iar eilrele indica paginile din carte (vezi volurnul de fatA, p. 969, 424, 419-420).
Nola red.
 01

G.V. PLEHANOV. PROBLEMELE FUNDAMENTALE

ALE MARX TSMULUI"21
PETERSBURG, 1908

[23-24] Idea litii transform mai intii gindirea intr-o enti-

tate de sine stItitoare, independent de om ( osubiect pentru
sine.), iar dup aceea declar c. in ea, in aceast. entitate toc-
mai pentru el ei, entititiiindependente de materie, ii este proprie
o fiintare deosebit., independent& , se rezolvi contradictia
dintre fiintare li gindire. Si ea, intr-adevir, se rezolv& in aceast&
entitate, clici ce este, de f apt, aceast. entitate? Este gin d i-
r e a. Si aceast& gindire exist& este intr-un mod cu totul
independent. Dar aceast rezolvare a contradictiei este pur
formal.. Se ajunge la ea, dup cum am mai spus mai sus, numai
prin inliturarea unuia dintre elementele contradictiei, i
a fiintrii independente de gindire. Fiintarea apare ca o sim- NB
pin insuire a gindirii, astfel ca, atunci cind spunem ca,' cutare
obiect exist., inseamn numai c. el exist. in gindirea noastr....
A fi nu inseamn& a exista in gindire. In aceasti privin t. filozofia
lui Feuerbach e mult mai clar5 decit aceea a lui J. Dietzgen. ))
oA demonstra ca un ceva exista observ. Feuerbach in-
seamn a demonstra c. el exist. nu numai in g i n-
dire **...
[28-31] Interpretarea materialist. a istoriei prezenta in primul
rind o important.. metodologica. Engels a inteles
perfect de bine acest lucru atunci cind a scris: oCeea ce ne trebuie nu
sint atit simplele rezultate, cit studiul (das Studium); rezultatele nu
reprezint& nimic dm& le luim independent de dezvoltarea care duce la
ele."...
In general, unul dintre meritele cele mai mari ale lui Marx i Engels
fat., de materialism este acela de a fi elaborat o met o da just ..
Concentrindu-i eforturile in lupta impotriva elementelor spec u-
Werke, X. 187.
Buhl* I, 477.
432 V. 1. N iNt

la tive din filozofia lui Hegel, Feuerbach a apreciat 0 a folosit prea

putin elementul ei di ale cti c. El spune: (iAdevarata dialectica
nu este in nici un caz un dialog al ginditorului solitar cu sine insu0;
ea este un dialog intre eu i tu**. Dar, in primul rind, nici la Hegel
dialectics nu a insemnat (tun dialog al ginditorului solitar cu sine in-
su0 iar in al doilea rind observatia lui Feuerbach definete in mod just
punctul de plecare al filozofiei i nu metoda
ei. Aceasta lacuna a fost completata de Marx i Engels, care au inteles
ca e o greeali s lupti impotriva filozofiei speculative a lui Hegel i,
in acela0 timp, s ignorezi dialectica lui...
Multi confunda dialectics cu teoria dezvoltirii, 0 ea este
intr-adevar o asemenea teorie. Dar dialectica se deosehe0e
hi mod esential de oteoria* vulgara a evolutiei, care e In
intregime construita pe principiul ca nici natur a,
nici istoria nu fac salturi ica In Iumea
asta toate schimbarile se produc nu-
N.B. mai in mod treptat. Hegel, la vremea lui, a aratat
ca, astfel inteleas, teoria dezvoltarii este ridicola i incon-
sistenta...
[33]... In general, legile gindirii dialectice
sint confirmate, dupi, el**, de insusirile diale c-
tice ale existentei. i aici existenta determina
gindirea...
[39] Aadar, particularitatile mediului geografic determina dezvol-
tarea fortelor de productie, care, la rindul ei, determina dezvoltarea
relatiilor economice i, dupi aceea, dezvoltarea tuturor celorlalte relaii
sociale...
[42] Fieeirei trepte de dezvoltare a fortelor de productie ii cores-
punde un anumit caracter de friar mar e, de arta mil i-
tara gi, in sfirsit, de drept international, mai exact:
intersocial, adica, intre altele, i dreptul care prive0e relaiile
dintre triburi. Triburile de vinatori nu pot crea
mari organizath politice tocmai pentru Ca nivelul scazut al fortelor
lor de productie le silet e, dupa o expresie populara, sa se
razleteasca in mici grupuri sociale, s- o ia care incotro,
in cautarea de mijloace de subzistenta...
[46-47] Dupa Marx, mediul geografic influenteaza asupra omului
prin intermediul
care iau natere, inrelatiilor
de productie,
regiunea respectiva, pe
baza f or telor de productie date,constituie
a c ar or
prima conditie de dezvoltare o
pr oprieta tile a cestui me diu...
Werke, II, 345.
" Engeh. Nola red.
 OBSERVATH PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 433

[65-66] Caracterul astructurii economice* i sensul in care se

schimba acest caracter nu depind de vointa oamenilor, ci de starea
fortelor de productie si de natura schimbarilor care se ivesc in relatiile
de productie si care devin necesare societatii ca urmare a dezvoltarii
continue a acestor forte. Engels explica aceasta dependenp in urma-
toarele cuvinte: Oameniiii fauresc singuri istoria, dar pina In prezent
ei nu au faurit-o nici chiar in cadrul unor societati bine delimitate
dupa o vointa general& si dupa un plan general. Nazuintele lor se incru-
ciseaza uncle cu altele, i tocmai de aceea in toate aceste societati dom-
neste necesitate a, a card completare si form& exterioara de
manifestare o constituie intimpl a r e a*. Activitatea omeneasca
se defineste ea insasi aici nu ca o activitate libera, ci ca una n e c e-
s a r a, adica 1 e gi c a, cu alte cuvinte ca o activitate care
poste deveni obiectul cercetarii tiintifice.
Prin urmare, materialismul istoric, aratind in permanent& ca conditiile
mediului sint schimbate de oameni, ne d in acelasi timp, pentru prima
oari,posibilitatea de a privi procesul acestei schim-
bari din punctul de vedere al stiintei. Iata
de ce sintem pe deplin indreptatiti s spunem ca interpretarea materia-
prolegomenele
list& a istoriei d necesare pentru
orice teorie cu pretentii de stiinta despre
societatea omeneasca...
[68] In societatea primitiva, care nu cunoaste impartirea in clase, I
activitatea productiva a omului exercita o influent& dir e c t a
asupra conceptiei lui despre lume i asupra gustului lui estetic...
[81-82] Dad; am vrea s exprimam pe scurt conceptia lui Marx
si Engels despre raportul dintre b a z a*, devenita astazi celebra,
si nu mai putin celebra a suprastructur a*, am ajunge la
urmatoarea schema:
1) Starea fortelor de productie;
2) Relatiile economice determinate de ea;
3) 0 rin duir ea social-p oliti c a inaltata pe ebaza* econo-
mica data ;
4) Psihologia omului social, determinata in parte
direct de economie, iar in parte de Intreaga orinduire social-politica
inaltata pe ea;
6) Diver s el e i deo logii care oglindesc particularitatile
acestei psihologii...
[98] Sa luam, de exemplu, problema agrar& ass, cum se prezinta ea
astazi la noi. Unui mosier cadet dintre cei inteligeni, aexproprierea
fortati a pamintuluie poate si-i par/ o necesitate istorica mai mult
sau mai putin adica invers proportional cu cuantumul acompensatiei
echitabile* trista. Pentru t ar an ul care se straduieste sa capete
oceva pamint*, o necesitate mai mult sau mai putin trista va fi, dimpo-
triva, tocmai aceasta acompensatie echitabila *, pe clta vreme aexpro-
prierea fortata* i se va parea in orice caz ca este expresia vointei lui
libere si cea mai pretioasa garantie a libertatii sale.
44 v. I. LENIN

Spunind acest lucru, noi atingem, poate, punctul cel mai important
din teoria libertatii, care nu a fost amintit de Engels, desigur, numai
datorira faptului ca, pentru oricine a trecut prin roala lui Hegel,
el e limpede i fara nici un fel de explicatii...

Feuerbach i Dietzgen. 24*.

Inaemndrile au foot fdeule nu mai devreme
de luna mai 1908
Pub lied mine prima oard partial in 1933,
in ,,Culegeri din Lenin", vol. XXV
Publioal in intregime petdru prima card Se lipireele dupd lextul original
in 1958, in V.I. Lenin, Opere,
ed. a 4-o, vol. 38

Este vorba de p. 24 din eartealui Plehanov (vezi volumul de fag, p. 431). Nola red.
 435

V. SULEATIKOV. INCERCARI DE JUSTIFICARE

A CAPITALISMULUI IN KLOZOFIA VEST-EUROPEANA.
DE, LA DESCARTES PINA LA E. MACI10211
310SCOVA, 1908

[5 10]In cercarile intelectualilor s-a statornicit o anumitg atitudine, sic 1

deveniti traditional, fat& de filozofie... Ideile filozofice sint prezentate
ca avind prea arareori, ci intr-o misur cu totul redusi, un substrat
de clas, oricare ar fi el...
Acest punct de vedere este impirt54it i de multi, foarte multi
marx4ti, care slut convinci a in rindurile avangrzii proletare este
permisI existenta unui amestec pestrit de conceptii filozofice i Ca n-are
prea mare importanta dac ideologii proletariatului se fac propagatori
ai materialismului sau ai energetismului, ai neokantianismului sau ai
machismului...
A impartti un asemenea punct de vedere inseamnit
a fi victima unei naive tii regretabile erori... Toti
termenii i toate formulele filozofice, fait nici o excep-
tie, cu care opereaza ea* ...ii servesc leil pentru a
desemna diversele clase, grupuri ci celule sociale iii V nu-i
relatiile dintre ele. Atunci cind avem de-a face cu adevArat
sistemul filozofic al cutirui sail cutiirui cugettor
burghez, avem de-a face cu un tablou al structurii nu-i
de clasa a societitii, care e zugrivit cu ajutorul unor adevgzat 1
semne conventionale ci care reproduce la profession
de foi social& a unui anumit grup burghez...
Nu poti considera aceste tablouri ca ntilizabile i susceptibile de a fi
puse de acord cu conceptia despre lume a proletariatului. Ar Insemna
sa cazi In oportunism, s Incerci a imbina ceea ce nu poate fi imbinat...
...Prima experienta stalucita a unei asemenea supraesti- siol
maxi a avut loc Inca scum citiva ani. Articolul iGindirea
autoritara*** al toy. A. Bogdanov deschide, fara Indoial
filozofia. Nota red.
0: Publizat In oulegerea ea de articole intitulati Ain pathologia
 436 V. I. LENIN

11 o noua, era in istoria filozofiei: de la aparitia acestui articol,

filozofia speculativa i-a pierdut dreptul de a opera cu cele
CO Idon& notiuni fundamentale ale sale: espiritul , i corpuli;
ineptie! a devenit fapt stabilit ca, aceste notiuni s-au format pe fon-
dul raporturilor autoritare i ca antiteza dintre ele reflecta
1

o antiteza sociall: antiteza dintre virfurilelo organizatoare

i ostraturile de jos s executante. Burghezia a trecut sub
tacere, cu o uimitoare consecventa, lucrarea marxistului rus...
In asemenea conditii, o analiza social-genetica a notiumlor
III
i sistemelor fiozof ice este nu numai de dorit, dar chiar necesara.
0 sarcina dintre cele mai grele i mai complicate. ...Sistemele
astazi la moda, cum sint, de pilda, neokantianismul sau
machismul...
Studiul nostru nu este destinat unui cerc restrins de specie-
listi... Demos-ul manifest& interes pentru filozofie... Ekpunerea
noastra are, intr-o anumita masura, un caracter elementar...
,Punctul de vedere sustinut de noi... va putea fi mai lesne insuit
/ dad. va fi ilustrat nu printr-o ingramadire de exemple, ci printr-un
/ \material selectionat cu grija...

ePRINCIPIILE* ORGANIZATOARE SI oPRINCIPIILE.

CARE SINT ORGANIZATE

[11-14] S-a produs o inegalitate economica: organizatorii s-au

transformat treptat in proprietari ai mijloacelor de productie* care
apartinusera cindva societatii...
I ?? I
Relatiile de productie din societatea eautori- 1

tara ol... Salbaticul II primitiv incepe sa vada pre-

ce ineptie !! tutindeni manifestarea unei vointe organizatoare.
e...Executorul poate fi perceput cu ajutorul orga-
nelor de simt externe el este un organism fizio-

In oazul de fag nu ne tnouini Intru totul explioatia data de tov. Bogdanov: dined
1m aoordi aoestei Imprejuritri important& pe care ea a avnt-o, IAA Indoiali, i nioi mbar n-o
fa in oonsiderare. Am avut ooazia oS. ne ooupim gi altundeva de aoeastii ohestiune, gi anume
In luorarea Din istorioul gi praotioa luptei de olasa. (capitol* oonssorate genezei olaselor
oIrmuitoare)..Edit. S. Porsvatekt i A. Cearugnikov.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. $ULEATIKOV 437

logic, un corp; organizatorul nu poate fi perceput

de aceste simturi, el este presupus ca existind
in interiorul corpului; el este o individualitate
/// Beletristid
i frazeolo-
spirituala,... gie goalA.

Prea general"11 Frazeologie. Treapta slkaticiei i comu-

nismul primitiv slut trecute cu vederea. La fel i materia-
lismul i idealismul In Grecia.
Notiunea de spirit capt un caracter din ce numai
in ce mai abstract. idealism!
Celebra intrebare pus& in istoria filozofiei
grece0i: cum e posibil ca din substanta pura,
invariabil, imateriala A rezulte multitudinea de
fenomene trecatoare ale lumii materiale? care este
raportul dintre oexistenta* i 4devenire*? n-a
insemnat, in ciuda asigurarilor date de eatre tot
felul de istoriografi ai filozofiei, culmea cea mai
inalta spre care s-a avintat nobila gindire umand,
efortul cel mai dezinteresat imdreptat spre dezle-
garea celei mai mari enigme a universului i, prin
aceasta, spre fericirea eterni a neamului omenesc.
Lucrurile se prezint& mult mai simplul Acest mod
de a pune problema nu arat& nimic altceva cleat
c& in orgele grece0i procesul de stratificare social& ma, ma.
mersese destul de departe, c& prpastia dintre *i materia-
svirfurile 0 witurile de jos* ale societ4ii se lismul grec?
adincise i c& vechea ideologie a organizatorilor,
care corespundea unor relatii sociale mai putin
diferentiate, I0 pierdea dreptul la existenta. Pin& II dar scepticii??
atunci legatura direct& dintre substant& i lumea
fenomenelor, cu toate deosebirile existente intro
ele, nu era pusa sub semnul indoielii. Acum se
contest& existenta unei asemenea legaturi. Sub-
stanta 0 lumea fenomenelor slut declarate entitatio
incomensurabile. 0 legitura intre ele nu se poate
stabili decit cu ajutorul unei serii de verigi interme-
diare. Sau, ca sii ne exprimam intr-un limbaj mai
filozofic, nu putem stabili existenta unor raporturi
intro ele cu ajutorul simturilor sau cu ajutorul gin-
dirii obilnuite; aici este necesar& interventia unei
idei. aparte, a unei intuitii aparte.
 438 V. t. t.ktitIN

II

ePRINCIPIILE* ORGANIZATOARE SI sPRINCIPIILE*

CARE SINT ORGANIZATE IN PERIOADA PRODUCTIEI
MANUFACTURIERE
[16-17] Amon' problema a incomensurabilitatii eprincipiului*
material si a celui spiritual, a lipsei unei legaturi directe intre ele a
fost ridicata si solutionati de primii dascilli ai noii filozofii...
De simpatiile spiritualiste ale Renasterii si ale epocilor urmatoare
nu se pomeneste, de obicei, decit in treacat, dar ele sint extrem de
caracteristice*...
Mestesugarul medieval, care era un organizator, indeplinea
in acelasi timp si functii executive: lucra laolalta cu calfele
sale. Manufacturistul burghez nu cunoaste deck functii de un
singur tip: el este numai organizator. In primul caz exista,
Ce ce-i drept, terenul necesar pentru emodul de prezentare a fap-
I

ineptie i 1 telor* dualist, care a fost elucidat de tov. Bogdanov, si totusi

antiteza dintre organizator si executant este, intr-o oarecare
mama, voalata, ceea ce face ca si antiteza corespunzatoare
din domeniul ideologiei, antiteza dintre principiul spiritual
si cel material, dintre principiul activ si cel pasiv, si nu poata
lua o forma categorica...
In atelierul mestesugarului medieval nu era loc pentru
de ex. cei reprezentantii asa-zisei munci brute, necalificate. In atelierul
care au manufacturier insa li se gseste de lucru. Ei constituie asa zi-
valatmeseria sul ostrat inferior*. Lor li se suprapun alte straturi, alte grupuri
fi, cei care o de muncitori, care se deosebesc intre ele prin gradul de calificare.
invalii Chiar hi acest mecliu se formeaza anumite paturi organizatoare. fra-
pe lingI ei Urmarind mai departe treptele ascendente, dam de grupul celor zeolo-
ce se ocupa de tehnica organizarii intreprinderii si de grupul gie
la p. 19 1
administratorilor. In felul acesta, patronul intreprinderii este
celiberat, nu numai de orice munca Uzi* ci si de o.Isumedenie
de obligatii de ordin pur organizatoric...
[19] In opozitie cu ginditorii medievali, *parintii. filozo-
fiei moderne acorda, in cadrul sistemelor lor, o deosebita atentie
1(1
lumii fenomenelor trecatoare ; ei studiaza in amanuntime struc-
tura si dezvoltarea ei, legile corelatiei dintre diversele ei parti,
creeazi filozofia naturii. Aceeasi finalta pozitie a conduca-
torilor de intreprinderi manufacturiere care a inspirat parin-
Amintim eit Marx, in vol. I din Capitalul", gi K. Kautsky
dar nu In acelasi relevi leg/aura care existA intro ooneeptiile religioase abstraete
spirit ca tine212 gi dezvoltarea produetiei de miirfuri.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. BULEATIKOV 439

t ilor filozofiei moderne ideea pura* a vointei organizatoare

/\ \/\
1 e-a sugerat i explicarea mecanicist a proceselor realitatii
materiale, adica a proceselor care au loc in rindurile masei \
organizate.
Fapt este ca conducatorul intreprinderii manufacturiere
nu este decit ultima veriga din lantul, destul de lung, al yen--
gilor organizatoare. In raport cu el, ceilalti organizatori shit I eine? Vezi
niste subordonati i, la rindul lor, i se contrapun ca organizati. j p. 17
...Dar, in masura in care rolul lor e diferit de acela al conduce.-
torului principal ci se reduce la participarea la munca tehnica
de care 4s-a eliberati conducatorul principal, caracterul lor
espiritual4 se estompeaza, iar activitatea lor este apreciata
ca activitate a 4materieis... ineptiel
[21 24] Sistemul burghez este, in genere, un Janus en doll/
fete... E drept Ca o formulare precise, a dualismului nu gesim
dent in cartezianism, sistem creat chiar in zorii noii ere econo-
mice ; e drept ci sistemele fiozofice care au urmat, incepind
cu eel al lui Spinoza, declare, ea opozitia carteziana dintre
dumnezeu i lume, dintre spirit si trup e contradictorie...
Sistemele materialiste gi pozitive ale filozofiei burgheze, la
rindul lor, nu s-au dovedit in stare sa invinga punctul de vedere
dualist. Deosebirea dintre metafizica burgheza i iconceptia I

pozitiva despre lume* burgheza nu este atit de mare pe cit I MB-

ar putea sa par la prima vedere. ...Atacul pornit de materia-
lism nu este indreptat impotriva premisei fundamentale formu-
late de metafizica: notiunea de vointa organizatoare nu este
eliminate, de materialism. Ea figureaza doer sub alte denumiri:
espiritu14, de pilde, este inlocuit prin 4forte4...
In secolul al XVH-lea, in zilele simpetuoase-
lor nazuinte4 manifestate de ea, burghezia In aceast6 vulga-
engleza propoviduia teoria potrivit cereia rizare a istoriei
totul in lume trebuie se, fie interpretat ca o nile- filozofiei este
care a particulelor materiale, care se infiptuieste data cu totul
cu o necesitate mecanica. Burghezia engleza uithrii lupta dusi
punea pe atunci temelia marii economii capi- de burghezie
taliste... Intreaga lume era infatisata de ea Impotriva feuda-
ca o organizatie de particule materiale care se lismului.
combine, potrivit unor legi imanente...
Cu asemenea tratate a inundat pieta de carti i burghezia
fran cezi in a doua jumitate a secolului al XVIII-lea. Dar
tim care e stTuctuo interne: a intreprinderibor: e Impar54i Q,
 440 V. I. LENIN

nU materiei ci a proceselor mecanice. De aici generalizarea:

de aid omul e o Dialing, natura e o macini...
x) Micarea materiei este determinati de ea 1ns6i, sau, mai exact,
de propria ei forta. (Holbach). Precum vedeti, vointa organizatoare a
suferit din nou o mare transformare, dar prezenta ei este constatati i
considerati ca Hind absolut necesar.
?> ...Manufacturiltii 1 nu I au actionat ca nite *Sturm und DrAng *-
eri revolutionari...
Dar lupta lor Impotriva clericalismului? A denaturat
X istoria illeatikov, nu glumal
III
CARTEZIANISMUL
[26-29] Cei ce se organizeaz . au nevoie de un organi-
zator...
Verigile organizatoare intermediare sufletele indi-
N.B. viduale* nu-i pot indeplini rolul lor organizator decit
ce ineptie I dac& exist& un centru organizator suprem. Numai el le
pune In contact cu proletariatul cu emateria. in
proleta-
riatul= cadrul unui tot organizat, care e atelierul manufacturier...
Dupl Descartes, notiunea de om nu este altceva decit
mater ie extinderea, fn continuare, a unei anumite forme de gin-
dire, *a unui anumit mod de prezentare a faptelor,
ineptie IIII a unui anumit tip de fmbinare psihic& a lor. Am vlzut
c lumea, fn sistemul lui Descartes, este organizati dupa
tipul intreprinderii manufacturiere...
Avem de-a face cu cultul muncii intelectuale...

/\/ Eu sint organizator ci, ca atare, nu pot exista decft

Indeplinind functii organIzatorice, utr nu de executant:
iat& care e sensul afirmatiei lui Descartes dac& o tradu-
cern fn limbajul raporturilor de clas...
Conceptia naiv& obinuit& prezint& lumea exterioarit
111
aca cum se Infaticeaz& ea prin prisma simturilor...
Notiunea de muncitor privit numai ca tapiter sau
dar ideile ' curelar face loc notiunii de muncitor in genere. Profe-
lui Platon? siunea nu mai constituie esenta* fortei de muna...
[31-33] Timpul, explicit Descartes, nu poate fi considerat ca o Insu-
Ore a materiei: el este (tun mod de &dire*, o notiune generic& creat&
deea...
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII WI V. SULEATIROV 441

De aici inainte filozofia e slujnica credincioas a capita-

lului. ...Supraaprecierea valorilor filozofice era determinatit de
deplasrile produse in virfurile organizatoare si in verigile de jos
organizate. Noi organizatori, noi organizati inseamn noi
uni de dumnezeu si de suflet, noi notiuni de materie... II

IV
SPINOZA

[37] Orice legiturg intre suflet si corp se face numai prin dumnezen.
Orice legaturg Intro verigile organizatoare intermediare si masa care e
organizatg se face numai cu aprobarea organizatorului suprem!...
...Miscarea materiei si activitatea sufletului nu sint decit doug laturi
ale unuia ft, aeeluiafi proces. De o interactiune intro suflet si materie
nici nu poate fi vorba.
[41-42] Experienta, perceptia senzoriali constituie pentru el o
conditie indispensabill a cunoasterii lucrurilor...
Dar... cind a murit Spinoza, precum se stie, dricul cu ramIsitele lui
a fost condus cu mare pomp& de intreaga fine fleur a burgheziei olan-
deze. lar dad vom cauta sg cunoastem mai indeaproape cercul lui de
cunostinte si de corespondenti, vom da tot peste aceastg fine fleur a
burgheziei, si nu numai a celei olandeze, ci si a celei mondiale. ...Bur-
ghezia onora in Spinoza pe bardul ei.
Conceptia spinozist5, despre lume este cintecul trium-
ftor al capitalului, al capitalului care inghite totul, copilarii
care centralizeazit totul. In afara substantei unice nu e
funtare, nu sint lucruri: in afara marii intreprinderi
manufacturiere nu pot exista producgtorii...

LEIBNIZ

[45] Dumnezeul lui Leibniz este proprietarul unei

intreprinderi-model si el insusi un foarte bun orga- frazeo-
nizator... logie

30
442 V. I. LENIN

VI
BERKELEY
[51] Perioadei de Sturm und Drang a burgheziei
capitaliste engleze Ii corespundea materialismul lui
1) Hobbes. Terenul pentru manufactura este curb.-
e i asta o tat, pentru manufacturiti yin vremuri mai lini-
explicatiel 2) tite: materialismulni lui Hobbes lila locul sistemul
Ern materialism inconsecvent al lui Locke. Continua intarire a pozi-
primitiv h la 3) tiei manufacturii creeaza posibilitatea manifes-
Loria tarilor antimaterialiste.
[56] sAtragerea i respingerea muncitorilor
dar relativis- ( trebuie sa se produca fara nici un fel de obstacoles:
mul la greci? In complexele care sint percepute nu se afla nici un
fel de elemente absolute. Totul e relativ.

VII
HUME
[61] Iar inrudirea lui cu toti ginditorii care au
vag i figurat in capitolele precedente este neindoiel-
imprecis nica...
x Pozitia scepticismului filozofic, pe care s-a
situat Hume, raspunde tocmai unei asemenea idei
despre organismul capitalist.
X Bagg, totul in ace easi (Alai i idealismul, i scepticismul,
totul rhspunde manufacturiil Simplist, prea simplist e
toy. Suleatikov!
IX
FICHTE, SCHELLING, HEGEL
? 0 Fichte? 11 [81] Iau natere sistemele aa-zisului idealism
obiectiv...
Fichte? X [88] Idealitii obiectivi...
[94] Noi tim insa ca, in toate sistemele concep-
ineptie tiei burgheze despre lume, smateria. este conside-
dar notiunea rata factor subordonat (cMar i la materialiti,
de nIn4carei 1 care, repetam, subliniaza situatia lui subordonata,
introducind notiunea de *fort-lc,.
 OBSERVAth iE MAAGINtik CARTh LtJI A/. stittAttic.dV Ad

[98-99] De la metoda antitetica, a lui Fichte i teoria poten-

Orli a lui Schelling pin& la dialectica lui Hegel nu e decit un
pas. Si in legatura cu dialectica, dupa toate cele spuse in capi-
tolul de feta, despre metoda antitetica, ne mai ramin de %cut
citeva observatii suplimentare. Noi am explicat deja care este
4substratul real* al dialecticii. ineptie
Hegel n-a facut decit sa fundamenteze mai

-
complet teoria dezvoltarii prin *op* *, schi-
tata de ceilalti doi idealiti obiectivi...
Inovatia facuta de Hegel subliniazi urmatorul
1
Fichte, idealist
obiectiv!!

fapt din domeniul relatiilor *reale*. Diferentierea

V
functiilor ei a rolurilor in manufacture: ajunge la
maximum. Are loc o1 diferentiere I a fiecaruigrup
()
de executanti i de organizatori in parte. Functiile A
care au apartinut unui anumit grup se reparti-
zeaza intre diferitele grupuri noi care se formeaza.
Fiecare grup se farimiteaza, dind naltere unor
grupuri noi. Si ideologul manufacturistilor considera
acest proces de farimitare ca un proces de dezvol-
tare intermi al cutarui sau cutarui *factor *... ( ce ineptie 1

RENASTEREA FILOZOFIEI 4MANUFACTURIERE*

[100-102] Filozofia speculativa isi pierde orice

credit in societatea burgheza. E drept ca aceasta
#
schimbare nu se produce dintr-o data. Dar nici
maina nu a cucerit dintr-o data teritoriul indus- \/ ce
triei... / \ ineptie 1
Prin ce se explica caracterul pozitiv al noilor sisteme ideolo-
gice? Prin simple lege a contrastelor, prin IIIsimp1a111 tendinta
4de a face contrar* de ceea ce constituia isimbolul credintei o \()
pentru ziva de ieri?...
A
1Complexele i individualizate Ivan, Petre, Iacob dispar. In
local lor apare in ateliere muncitorul in general. Materieio i se restituie
insuirileo care i-au fost expropriate...

30*
444 V. I. LENIN

\/ ce
Materia se reabiliteaza. Societatea burgheza introduce
cultul unui nou idol: smediul,... E drept ca, de data asta
nu se scapa, din vedere ci, oricum, materia famine materie,
ineptie ! adica, o masa organizat& i, ca atare, nu poate exista far&

> \ econducator*. Si ei i se atmeaza, in calitate de specialist

In obligatii organizatorice, dorta s. Se scriu tratate despre
Stoff und Kraft (despre materie i fortal...
[104] 0 comparatie intre organizarea modern& a
V fabricilor i organizarea interioara, a manufacturii dic-
( teaza chiar apriori raspunsul: noua variant& a conceptiei
ce burgheze despre lume trebuie sa reproduci trasaturile
ineptie ! esentiale ale conceptiei despre fume din perioada manufac-
A turii...
[106] Neokantianismului ii ia locul acotitura* spre sistemele de
gindire prekantiana s.

XI
W. WUNDT

[DB] o...obiectul nu se poate separa niciodat de repre-

N.B. II zentare ri, nici reprezentarea de objects...
[113-114] Rationamentele citate pin& acum ni-1
prezinta indeajuns de clar pe Wundt ca pe un filozof
care ii pune drept sarcina lupta impotriva materialis-
mului, sau, ca sa ne exprimim intr-un termen la moda,
tberwindung des Materialismus", sbiruirea materialis-
muluis i care, totodata nu se declara de partea colii
considerate drept adversara traditional& a acestuia...
v In domeniul filozofiei, despre o asemenea egalizare
a verigilor organizatoare intermediare i a reprezentan-
tilor muncii xfizices, care sint 4executantii de jos*,
vorbete tocmai tendinta de a caracteriza esubiectul.
ineptie i 41obiectul*, tpsihicul* i efizicul s ca ceva ce constituie
un tot oinseparabils, tendinta de a reduce la o fictiune
gnoseologica antiteza dintre fenomenele mentionate.
A Teoria coordonrii principiale a lui Avenarius, teoria
asupra raportului dintre psihic i fizic a lui Ernst Mach,
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. 5ULEATIKOV 445

teoria reprezentkilor-obiecte a lui Wundt, toate acestea este just,

sint teorii de aceeasi categorie... dar trebuie
[116] Trebuie 0, recunoastem eft, pin5, aici, Wundt altfel spus
este destul de consecvent In conceptiile sale Imonisted ha-ha 1
Totodata, el nu poate fi brtnuit de simpatii pentru eclectic
nu-i
idealism... adev6rat
[118] Tocmai un astfel de salt face si Wundt, care, dupl teoria
*reprezentkilor-obiecte*, isi formuleaz1 rationamentele pe tema
a paralelismului psihofizics...
[121] *Atributele* se transforma in *serii*, dar aceasta II
este, in fond, o reform& cu caracter mai mult verbal... \ z
[123 124] Se afirm primatul f actorului spiritual... / \ just
Tot ce este material isi are neaptirat corelatul ski
psihic. Niel: un muncitor, oricit de simpla, functie ar inde-
plini el, nu poate produce nici un fel de produse, nu poate
gki intrebuintare fortei sale de munci, nu-si poate duce
existenta dacii nu se aflit sub *conducerea* direct, ami-
nuntita, a unui anumit organizator...
...Dar seria psihic5, sint organizatorii*, iar oinsoti-
rea* de catre ei nu inseamni pentru useria fizia* pen-
tru muncitori altceva decit dependenti... =
[128-131] Asadar, dupa pkerea lui Wundt, filozofia
trebuie sa paseascft dincolo de limitele experientei, s-o
completeze*. E necesar sa, continuam analiza filozofica,
pin& ce vom obtine ideea unei unitciti, care s5, cuprinda
ambele serii, care nu depind una de alta. Dupi co si-a
expus acest punct de vedere, Wundt se grabeste numai-
decit s5, faca o rezervi, pe care o considera importana:
el declara ea putem concepe ideea unitkii fie ca unitate
materiala, fie ca unitate spirituallt: o a treia solutie a
problemei nu exista,...
\/ \/
Wundt ref uzit s5, dea ideii sale de unitate universala denumirea de
substant. El o defineste ca idee a ratiunii pure, &licit in spirit kantian.
Asa cum la Kant dumnezeu este ideea principiului torganizator * ima-
terial suprem, tot asa la Wundt atotunitatea este ideea unui tot imate-
rial, gratie crtruia toate fenomenele capka, o ratiune de a fi, o valoare
nestrainutata. In lumina acestei idei dispare conceptia despre lume,
esteril si sumbra*, care vede in rinduirea exterioarii a fenomenelor,
in legatura mecanica, dintre ele adevkata lor esentrt. In boo de toate
acestea, noi ne Insulin' conceptia potrivit ckeia mecanismul cosmio
este Invelisul exterior al activiatii spirituale si al creatiei...
 446 V. I. LENIN

\ ( zLa el, ideea unititii universale, a qtemeliei lumii*, se reduce la

Totodati, Wundt subliniaz& stlruitor elementul nettle/U(4Ni.

\Ideea mufti untversale...

Ne permitem sa nu intrim in analiza formul4rii propuse de el si
nu ne vom apuca s deslusim teoria svoluntarismului* emis& de el...
ineptii I ...Prin urmare, ideologii avangrzii de astki
Dar Schopen- a burgheziei capitaliste nu pot vorbi de nici un
hauer? fel de principii organizate, wermanente s, ci,
dimpotrivi, trebuie sa le caracterizeze drept ceva
extrem de schimbator, aflat in vesnica miscare...
XII
EMPIRIOCRITICISMUL
inexact V [133-142] Critica lui Wundt n-a avut o putere
nimicitoare; ea lovea intr-o Ont& fictiv. Inter-
ventia lui Wundt i rspunsul pe care 1-a primit
ea din tablra discipolilor lui Avenarius* n-au
aelevgrat I
marcat o ciocnire intre conceptiile despre lume a
(lova clase diferite sau a dou& mari grupuri ale
uneia i aceleiasi clase. Substratul social-economic
al disputei filozofice mentionate 1-a constituit in
just cazul de fat& deosebirea, relativ neinsemnat,
dintre tipurile cele mai inaintate i tipurile ceva
mai putin inaintate ale celor mai noi organizatii
capitaliste...

asa e 1

asa A fie??
t Trebuie s spunem ceva mai mult: filozofia
empiriocritia trebuie conceputa, n primul rind,
Iea o apologie a ideii mentionate. Notiunea de
III dependent& functional& inseamna negarea depen-
dentei cauzale...
Fireste, dar de aici Concluzia la care a ajuns Hoffding trebuie s-o
nu urmeaA c func- consideram, in general, justL Nereusitit e aici
tionalitatea nu numai referirea lui la emotivele *: ele slut
poate fi o forma a nebuloase i vagi.
cauzalitgtii.
In cazul de fam Avenarius facea doar o conce-
adevgrat? 1 sie frazeologiei materialiste, concesie determinat&
de pozitia lui social. ...In comparatie cu spiri-
t' tualismul vulgar, conceptiile aralelistilor* puteau
Apoi Willy, Pet- * Primul ears a rfiepuna a fest Carstanjen.
zoldt (de doug ori),
Kleinpeter 213
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. $ULEATIXON7 447

st part, multora, materialiste. Ace 1ai lucra se 11

poate spune i despre conceptiile empiriocriticis-
mului. Posibilitatea apropierii lor de materialism
este deosebit de mare... *i in rindurile paturilor hm?
largi ale publicului cititor s-a format despre empirio-
criticism parerea ca ar fi o coal& materialista. minciun41
Mai mult chiar: pint 1 specialitii filozofi II judec&
gre0t: ins* patriarhul filozofiei moderne, Wil-
helm Wundt, 1-a numit materialism*. In sfirit,
ceea ce este mai interesant, i empiriocriticii, de ce?
delimitindu-sa de materialism, folosesc totui asta n-ai inteles 1
uneori terminologia lui, iar uneori bleep abler s aha I
lovaie oarecum in conceptiile lor antimaterialiste...
Acesta este substratul real care i-a sugerat empiriocriticismului
ideea unei clasifictri a cunomterii umane care sit fie bazata pe principiul
clasificrii obiologice I). Dar, repetam, o asemenea biologie* n-are nimic
comun cu materialismul...
Dualismul, ne explict Avenarius, este rodul unui anumit proces
al gindirii noastre care abstrage, i anume al *introiectiei
Dar antiteza dintre lumea oexterioart * i cea *interioara* este o purl
fictinne.
Analiza acestei antiteze este extrem de importanta: ea este meniti
et duct la fundamentarea conceptiei moniste despre lume. Comentatorii
sistemului filozofic al lui Avenarius subliniaz& cu tarie acest fapt.
sPrin descoperirea inathnisibiit4ii introiectiei declare: unul dintre
ei* sint atinse clout scopuri...*
...Organizatorul suboyclonat, dad, ne situim pe
punctul lui de vedere tabsolut*, adici dm& II privim cam suspect!
ca pe un organizator care nu depinde de vointa o Explicatii
de care este condus, nu vede nici el in muncitor decit
un *lucru* sau un scorp o. Si luam ins& al doilea ieftine, farA
caz: organizatorul subordmat este, pentru vointa* o analiza
supremt, nu numai organizat, ci i organizator... de fond!
Fostul tobiect*, transformat acum in isu biect o,
sorganizeaza o materia: omul cuprinde in el copacul,
dar un copac transformat, o ereprezentare* despre
copac...
...Plenitudinea experientei umane este demonstrate, i de teoria
coordon&rii principiale a lui Avenarius...
La Avenarius, ca i la Wundt, eseriile* shit, in fond, *incomensu-
rabile *. i in loc de conceptia materialist& despre lume, la care ar trebui
st ne ateptlim dac tinem seama de declaratiile categorice en privire
la lenitudinea experientei*, sint aduse pe seen& conceptii care dove-
desc simpatiile idealiste ale empiriocriticismului...

Rudolf Wlassalc; oitat de Mach In naliza senzatiilort, p. 52.

44i3 V. I. LENIN

Dar, in constructiile lor idealiste, Wundt si

Avenarius urmeazi cli diferite. Autorul oSiste-
mului filozofieis manifest/ o puternici atractie
pentru motivele ekantiene *, in timp ce autorul
tlConceptiei.umane despre lume* exprimi pireri
adevArat 1 11 care-I aprojne de pozitia pe care se situa odinioari
Berkeley.
Ne grabim si facem o rezervi. Nu avem citusi
de putin intentia si sustinem ca. scrierile episcopu-
lui de Cloyne au determinat punctul de vedere
al lui Avenarius, ci ele au exercitat o influent/
direct/ asupra lui. Dar aseminarea dintre pozitiile
adevArat I idealiste ale acestor doi filozofi este neindoielnici.
Despre must/ aseminare ne vorbeste in ansam-
blul ei teoria coordonirii principiale, despre care
am mai pomenit.
Cu aceeasi franchete ca si Berkeley, Avenarius
Aici Suleatikov formuleaz/ teza: in afara subiectului nu exist/
d6 dovad6 de obiecte. Orice olucru* trebuie neap/rat es/ se
neintelegere. raporteze* la sistemul nervos central, care are
rolul de centru functional...
[144-149] 4Conducitoruls suprem nu figu-
reazi nici chiar ca ideea kantiani a ratiunii, ca
oforma * kantiani, nici ca ounitatea generali*
a lui Wundt. Si, totusi, el exist/ si constituie
principalul element al sistemului filozofic. Toate
fenomenele sint privite tocmai din punetul lui de
hien 1 vedere. Prezenta lui onevizutli* este postulati de
o neobienuit de inalta apreciere a principiului
organizatoric, care este formulati alituri de ideea
despre organizatorii organizati. Si in acest tablou
general al lumii pe care ni-I prezintii rationamentele
filozofice ale lui Avenarius se situeaza pe primul
plan tocmai caracterul organizatoric al factorilor
hm? hm? organizatori...
La Avenarius, lumea se prezinta ca un aglo-
merat de sisteme nervoase centrale. sMateria,
este cu totul lipsita de orice oinsusiri*, atit opri-
mare*, cit si osecundare*, care erau cindva consi-
n-a derate ca apanajul ei inalienabil. In materie, abso-
tnteles lut totul este determinat de ospirit*, sau, dui)/
terminologia autorului oCriticii experientei pure*,
de sistemul nervos central...
Punctul de vedere al idealismului in stilul lui
N.B. Berkeley este promovat cum nu se poate mai
consecvent de autorul Criticii experientei pure"...
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. $ULEATIKOV 449

...Teoria lui Mach asupra euluis ca simbol

logic...
Ca i Avenarius, Mach cunoate doua liserii in
cea psihica i cea fizici (douli, forme de imbinare
a elementelor). Ca i la Avenarius, aceste serii sint
incomensurabile i, totodati, nu sint altceva decit
o fictiune a gindirii noastre. Pe rind, e scos pe
primul plan cind punctul de vedere monist, cind
cel dualist: pe rind, verigile organizatoare inter-
mediare sint caracterizate chid ca principiu orga-
nizat, cind ca principiu organizator. *i, tocmai ca
la Avenarius, in cele din urma, este proclamata
dictatura ((vointei organizatoare *. Este infatiat
un tablou idealist al lumii: lumea e un complex n-a Inteles
de menzafia*. aha 1

Nu se poate spune a obiectia lui Mach este

reuita. Notiunea central& a sistemului sau filo-
zofic, faimoasa asenzatie s, nu constituie citui n-a Inteles
de putin o negare nu numai a principiului orga-
nizatoric, dar nici a principiului organizatoric
suprem... Critica ideii despre Quo i-a fost dictata
lui Mach de faptul di el ii considera pe organiza-
torii subordonati drept o ((masa* care este orga- ineptiel
nizata...

Alaturi de constructiile speculative ale lui Wundt, Avenarius

i Mach, am putea sa analizam, de pilda, conceptiile unor repre-
zentanti de seam& ai filozofiei vest-europene moderne, ca Renou-

_
vier, Bradley sau Bergson...
Domeniul filozofiei este o adevarata Bastille* a ideologiei\/
N.B.

burgheze... Trebuie avut in vedere ca, la rindul lor, ideologii/\

burghezi nu dorm, ci ii consolideaza pozitia. In vremea noastra,
ei nutresc chiar convingerea ca pozitia lor este absolut inexpug-
nabill. Simpatiile oidealiste* ale unor literati care stau sub
steagul marxismului creeaza, la rindul lor, un teren deosebit de
favorabil pentru o asemenea convingere...
450 V. I. LENIN

CUP RINS

XL Wundt. I Ostwald I 107 j nu e in carte I

Intreaga carte este un exemplu de nemaipomenia vulgari-

zare a materialismului. In locul unei analize concrete a peri-
oadelor, formatiunilor, ideologiilor, ni se oferg, o frazeologie
goalii despre organizatori" tsi nite comparatii fortate pink la
ridicol, greOte ping. la absurd.
0 caricatufa de materialism in istorie.
$i e psdcat, cAci se observA aici o tendintg spre materialism.
Insemndrile au fog Aleuts
nu mai devreme de 1908
Pub &at peniru prima ()aril in 1937, Se tipdrests dupd manuscris
in revista Proletarskaia Revoliugiao nr. 8
 451

ABEL REY. 4iFILOZOFIA MODERNAen4

PARIS, 1908

PREFATA.
[6-7] tiinta, rod al cunoasterii si al ratiunii, serveste numai pentru
a ne asigura o dominatie efectivi asupra naturii. Ea ne spune doar
cum s folosim lucrurile, si nu ne spune nimic despre esenta lor...
Astfel, principala mea sarcinA in lucrarea de fati, a constat
in a pune fat& in fati, doui puncte de vedere: cel pozitiv, *Win-
Wier, si cel opragmatist*. Am cautat s fiu eft se poate de N.B.
impartial...

CAPITOLUL I
CENTRUL ACTUAL AL DISCUTIILOR FILOZOFICE
5. CONTRADICTIA FUNDAMENTALX
A ONDIRII FILOZOFICE CONTEMPORANE

[28-29] Care sint, asadar, in conditiile modului actual de

a pune problema filozoficA generalk alternativele posibile?
Nu poate fi decit o singuri alternativi, intrucit totul consti
in a 'Astra cea mai strinsa unitate posibila intro tiinta si activi-
tatea practicA, Ur a sacrifica pe una de dragul celeilalte, fart
a le opune una alteia. Prin urmare, sau activitatea practica va
fi dedus din stiinti, sau, Myers, stiinta va fi dedusi din activi-
tatea practicL. Intr-un caz vom avea sistemele rationaliste,
intelectualiste si pozitiviste dogmatismul stiintei, in celilalt N.B.
caz vom avea sistemele pragmatiste, fideiste sau ale intuitiei
active (in genul lui Bergson), adiert dogmatismul actiunii.
Potrivit primelor sisteme, pentru a actiona trebuie si cunosti:
cunoacterea di nastere actiunii. Potrivit celorlalte, cunoacterea
se conduce dupi necesitatile actiunii: actiunea da nastere
cunoasterii.
Dar sit nu credeti ci. aceste din urmA sisteme vor si. reinvie
filozofia ignorantei si thspretul fatA de stiinti. Dimpotriva,
numai dupd 0 serioasi cercetare, pe baza unei eruditii Olin-
462 V. I. LENIN

tifice adesea exceptionale, pe baza unor profunde reflectil

orifice asupra gtiintei gi chiar dupl o sustinut& odeprindere
de a gindi in mod gtiintific*, cum le place unora dintre acegti
filozofi s& se exprime, ei ajung s deduc& gtiinta din practia.
Dm& ei, in felul acesta, diminueaz& importanta gtiin ei, o fac
N.B. nepremeditat
....................... ; multi dintre ei, dimpotriv, cred c& in felul
acesta Ii pun in evident& intreaga ei valoare...
6. INTERESUL PE CARE-L PREZINTA DISCUTIILE
FILOZOFICE CONTEMPORANE

/ I[33-35] Si admitem totugi, pentru moment, ea teza prag-

matica este exact si cl stiinta nu este decit o indeletnicire spe-
/cial, un mijloc tehnic pentru satisfacerea unor anumite nevoi.
Ce rezult de aici?
Mai intii, adevarul se va reduce la o vorbi goara. 0 afirmatie
adevarat se va dovedi a fi o reteth pentru un procedell artifi-
_
cia! reugit. *i, intrucit exista eiteva proce dee in stare s& ne asigure
succesul in aceleagi imprejurri, intrucit necesittile diferitilor
indivizi sint eu totul diferite, va trebui sa admitem teza prag-
matigtilor: toate propozitiile gi rationamentele care ne due la
aceleagi rezultate practice au valoare egal& gi sint la fel de adeva-
rate, toate ideile care duo la rezultate practice sint deopotriv&
de legitime. Din acest nou sens al cuvintului adefr rezult&
c& gtiintele noastre sint constructii pur arbitrare, c& ele ar putea
fi cu totul altele gi totugi tot atit de adevrate, adica tot atit de
bune ca mijloace de actiune.
Falimentul gtiintei ca form& real& de cunoastere, ca sursa
(1)de adevir hail prima concluzie. Legitimitatea altor metode,
1

cu totul diferite de acelea ale intelectului gi ratiunii, ca, de exem-

(2) II plu, sentimental mistic iata a doua concluzie. De dragul
acestor concluzii a gi fast construiti, in fond, intreaga aceast&
filozofie, pe care in aparent& ele o incununeazi...
CH de ugor este in acest caz A indrepti impotriva acestor
liber-eugetatori propriile lor arme I Adevruri gtiintifice 1 Dar
acestea sint adevruri numai cu numele. Ele sint tot credinte,
N.B. gi Inca nigte credinte de ordin inferior, care pot fi folosite numai
pentru actiunea material& ; ele au doar valoarea unui instrument
N.B. tehnic. Credinta de dragul credintei, dogma religioas, ideologia
metafizick sau morall le sint cu mult superioare.
/n ofice caz, ele n-au de ce sa se jeneze in fata tiintei, pentru ca
situatia ei privilegiat& s-a pribusit.
i, intr-adevar, majoritatea pragmatigtilor se graben s& repuni
N.B. in drepturile ei, in opozitie cu experienta tiinifica, experienta
morala, experienta metafizica gi in special experienta religioasi...
 OBS. PE MARC. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA* 468

[37] Pentru metafizicieni, aceasta este un adevirat chilipir. Paralel

cu restaurarea religiei, pragmatismul contribuie la restaurarea meta-
fizicii. Dupa, Kant i Comte, pozitivismul a cuprins treptat-treptat,
in decursul secolului al XIX-lea, aproape intregul domeniu al cunoa-
terii...
[39-40] Aladar, pozitia pragmatistit, ca ci celelalte pozitii, care,
filr6 sa fie atit de filozofice, de originale i de interesante, duo totuci
la concluzii aseminitoare, au totdeauna drept consecinti reabilitarea
Ivechilor forme de orientate ale gindirii omenecti, pe care, incepind de la
iumatatea secolului al XVIII-lea, pozitivismul ctiintific le-a fficut in
mod victorios sit, dea inapoi, reabilitarea religiei, a metafizicii, a
dogniatismului moral, adici, in fond, a autoritarismului social. Iata,
de ce acesta este unul dintre cei doi poli intro care oscileaz6, intreaga
gindire contemporank intreaga filozofie contemporani. Acesta este
polul reactiunii dogmatice, al spiritului autoritarismului in toate formele
sale.
Dimpotriv, polul opus al gindirii filozofice moderne, atitudinea
pur tiintifica, care deduce practica din cunoctinte i de aceea subor-
doneaz6 totul ctiintei, se caracterizeazi mai ales prin tendinta spre
emancipare ci eliberare. Prin aceasta se i recunosc inovatorii. Ei Ant
moOenitorii spiritului Renacterii; ei au ca plrintiica educatori directi
pe filozofii ci pe savantii secolului al XVIII-lea, ai marelui secol al
eliberaxii, despre care Mach a spus pe bun6, dreptate: *Acela care,lie
i numai prin intermediul literaturii, a putut s5, participe la acest avint
i la aceast6 eliberare p6streazi toat6, viata un sentiment de melancolic
regret pentru secolul al XVIII-lea*. I!?

8. METODA. REZUMAT g CONCLUZII

[48-49] Va fi vorba de insemndlatea ei ohiectiva [a ctiintei]. Unii II

vor erode ca ea este incapabilb sii, epuizeze intreaga realitate care ccnsti-
tuie obiectul ei, chiar daci admit crt din anumite puncte de vedere ea
e necesar6,...
CAPITOLUL AL II-lea
PROBLEMA NUMARULUI $1 A INTINDERIL
PROPRIETATILE CANTITATIVE ALE MATERIEI
2. VECHEA DISCUTIE DINTRE EMPIRISM g APRIORISM

[65] Dar eliminarea oridrui element empiric nu este ci ea o limiti

care nu poate fi atins? Matematicianul, remarca, rationalietii, ar putea
A mareasca mai departe bogatiile ctiintei sale chiar dad, lumea mate-
)Hag, ar disparea pe neateptate. Da, indiscutabil, daciti ea ar dispirea
acum ; dar ar fi putut el sa, creeze matematica dacii, lumea materiald
n-ar fi existat niciodata?...
44 V. I. LENIN

3. FORMA ACTUALA. A PROBLEMEI FILOZOFICE

A NUMARULUI 51 TNTINDERII. POZITIA oNOMINALISTA.
0. CEA PRAGMATISTA,

[61-62] Bergson, care, poate, mai mult decit oricare altul

a contribuit la rdspindirea acestor idei in literatura filozofici,
n-ar accepts Ur& rezerve cuvintul sartificiu lo. In ochii lui,
stiinta este ceva mai mult si mai filet decit un simplu arti-
ficiu fat& de materie. Dar materia nu este pentru el reali-
tatea adevarata ; ea este o realitate diminuata, regresiv&
_,-II si moarta. 5i, fata de realitatea adevrati, vie, spiritual& si
creatoare, matematica si stiinta in general nu mai pot avea
'(. decit un caracter artificial si simbolic. In orice caz, famine
in picioare faptul c& pentru a exercita o influent& asupra
materiei, iar nu pentru a cunoaste esenta ei, a fost create,
matematica de atre intelect, acest prim instrument faurit
1

sub presiunea nevoior practice in feta materiei...

Nu este oare matematica aceea care, mai mult decit toate celelalte
stiinte, face ca in zilele noastre unele minti sg. incline spre pragmatism
si spre acea sofistia a pragmatismului care este agnosticismul stiintific?
Intr-adev&r, tocmai in matematici ne simtim mai indepartatica oriunde
de concret si real, si mai apropiati de jocul arbitrar cu formule si sim-
boluri, atit de abstract incit pare gol...

4. RATIONALISM, LOGICISM, INTELECTUALISM

[65] Spatiul rigid si omogen al geometrului este insuficient ;

este nevoie si de spatial mobil si eterogen al fizicianului. Mecanis-
mul universal al naturii nu inseamn cil in materie nu exist
nimic In afarli de geometrie. El poate, conform ipotezelor actuale,
N.B. sit Insemne totodata a exist& i eliberare sau transformare de
energie sau miccare a maselor electrice...

6. IMPORTANTA GENERALA A PROBLEMEI CANTITATII:

IN FOND, AICI SE PUNE PROBLEMA RATIUNII

[74] Mai filth, nu incape indoiali di ratiunea, oricit de dezin-

teresat& ar fi ea, are o functie utilitara. Savantii nu shit nici
mandarini si nici diletanti. Si pragmatismul are dreptate cind
subliniaz& utilitatea ratiunii, utilitatea ei exceptional de mare.
Dar nu greseste el oare cind afirma ca ratiunea n-are alt1 functie
decit cea utilitara? N-ar putea oare rationalistii s& obiecteze,
si pe bunA, dreptate, ea utilitatea ratiunii se explici tocmai
prin faptul cli, deducInd propozitii din propozitii, ea deduce
N.B. totodata unele din altele raporturile dintre faptele naturii?
1
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 465

Ea ne permite astfel s ne exercittim influenta asupra acestor

fapte, gi nu pentru c5. acesta ar fi scopul ei, ci ca o consecinta.
Logica i gtiinta cantittii, create de intelect atunci cind anali-
zeaz& pur i simplu relatiile percepute de el, 1i extind puterea
lor asupra lucrurilor nsei, pentru c& relaiile cantitative sint
totodat& legi ale lucrurilor gi ale intelectului. Dac . a gti inseamn&
a putea, lucrul acesta e adevrat nu pentru ca, aga cum cred
pragmatigtii, gtiinta a fost creatl de nevoile noastre practice
gi pentra ele, astfel c intreaga valoare a ratiunii noastre const&
doar in utilitatea ei, ci pentru c ratiunea noastri, invtind
si cunoasc& lucrurile,.ne ofer& mijloacele de a ne exercita influ- N.B.
enta asupra bor...

6. IDEILE MATEMATICIANIILIJI POINCAR2

[75-791 Mare le matematician Poincar* insist& in mod

deosebit asupra acestui caracter arbitrar al matematicii. 11]N.B.
Firegte, matematica noastri corespunde pe deplin
realitAtii, in sensul c& ea este adaptat& la exprimarea
simbolic& a anumitor relatii ale realului; la drept vorbind,
ea nu ne-a fost sugerat& de experient, experienta i-a
servit intelectului doar ca pretext pentru crearea ei.
Dar matematica noastrl, in forma in care s-a constituit
treptat pentru exprimarea comod& a ceea ce aveam nevoie
sa exprimam, este numai una dintre infinit de multele
matematici posibile sau, mai exact, un caz particular
al unei matematici mult mai generale la care s-au strlduit
SR se ridice oamenii de gtiinta ai secolului al XIX-lea.
Dindu-ne bine seama de acest lucru, noi ne-am explicat
imediat c& matematica, prin esenta i natura ei, este
absolut independent& de aplicarea pe care o capit& in
experienta i, prin urmare, este absolut independent& de
experientL Ea este o creatie liber& a intelectului, cea
mai pregnant& manifestare a fortei lui creatoare. Poincar
Axiomele, positclatele, definifiile, convengile toate a-
cestea sint, in fond, nigte sinonime. De aceea oricare dintre
matematicile ce pot fi imaginate poate duce la concluzii
care, exprimate in mod convenabil cu ajutorul unui
sistem adecvat de conventii, ar fi absolut la fel de aplica-
bile la real...

poinaar4: La $6ence 4 1 woad s livre I (Paris, F1amnario0).

 466 V. I. LENIN

Aceastt teorie prezintt o critict just& a rationalismului absolut

ci chiar a rationalismului atenuat al lui Kant. Ea ne aratit et nu era
de loc nevoie ca intelectul st elaboreze cu o necesitate ineluctabila
tocmai acea matematica atit de bine adaptatt pentru transmiterea
experientei noastre ; cu alte cuvinte, matematica nu este expresia unei
legi universale a realitatii, oricare ar fi conceptia noastra despre realitate
(se intelege, aceea care ne este data), fie ea carteziana, kantiant sau
oricare alta. Dar la Poincart aceastt concluzie are absolut alt sens decit

1
in pragmatism.
Unii pragmatilti rii cMar toti comentatorii lui Poincar pe care am
avut ocazia st-i citesc, dupa parerea mea, n-au inteles de loc teoria
lui. Avem in acest caz un minunat exemplu de denaturare prin inter-
pretare. Ei au facut din Poincar in acest punct, ca ci in altele,
unde eroarea lor este i mai mare un pragmatist cu anticipatie...
Pentru pragmatist nu exist& gindire pur contemplativa i dezinteresatt,
nu exist& ratiune purl. Exist& numai gindire care vrea st punt stapi-
fire pe lucruri i, in acest scop, denatureazt reprezentarea pe care
ci-o face despre ele pentru a-0 asigura cea mai mare comoditate. 8tiin4a
i ratiunea sint slujnicele practicii. La Poincar inst, dimpotriva, gin-
direa este luatt, intr-o anumitt masura, in sensul aristotelic al cuvin-
tului. Gindirea gindete, ratiunea rationeazt pentru propria sa satis-
factie ; apoi se dovedecte, pe linga aceasta, et unele rezultate ale creatiei
ei inepuizabile ne pot fi folositoare i in alte scopuri in afart de satis-
factia pur teoretict.
Putem st nu acceptam pe de-a-ntregul teoria lui
Poincart ; dar nu trebuie 8-0 denaturam pentru ca
Poincar apoi st invocam autoritatea lui. Nu s-a acordat sufi-
i. Kant cienta atentie legtturii ei cu kantianismul, din care
a luat in intregime teoria judecatilor sintetice apriori,
dar cu rezerva (aici rationalismul kantian i se pare
lui Poincar prea rigid) ca aceste judecati sintetice
apriori, pe care se bazeazt Intreaga noastra mate-
matica (euclidiant), sit nu fie considerate singurele
postulate posibile cinecesare ale matematicii ratio-
nale...

7. RAPORTUL DINTRE $TIINTELE MATEMATICE

$1 CELELALTE k4TIINTE ALE NATURII

[80] Acerb', oare teoria lui Poincart experientei insemni-

tatea pe care, dupt cit se pare, o are? Ciudatt chestiune 1
A vrea sa le spun pragmatitilor, care in permanent& au folosit
111
 OBS. PE MARG. GARTH LUI ABEL REY rmozoFIA. MODERNA 457

aceasta teorie in scopurile lor 1 s-au servit de numele autorului N.B.

ei ea de o pies& de artilerie, c eu gasese in ea foarte putin
pragmatism...

8. INDICATII IN LEGXTURX CU EVOLUTIA GENERALX

A METODEI I CUNMINTELOR *TIINTIFICE

[87] 8i, daca stiinta se dezvolta apoi datorita utilitatii sale mate-
rial, nu trebuie sa uitam ca numai in virtutea util Alit ii ei pentru intelect
si pentru satisfactia dezinteresata a ratiunii, care tinde sil cunoasea
lucrurile, ea s-a eliberat la inceputurile ei de empirismul grosolan,
devenind astfel o adevaratil stiinta. Ea ne ofera la inceput cunoasterea
realitatii si abia dupa aceea ne permite si actionam asupra ei. 8i ea
trebuie neaparat s ne dea mai intii cunoasterea, pentru ca dupd aceea
s ne permita sa actionam...
9. IDEILE LUI MACH, RATIUNEA I ADAPTABILITATEA

[90 91] Nu ne da oare aceasta o indicatie pretioasa in ce

priveste esenta i insemnatatea logicii si a gindirii rationale, a
caror emanatie pull a fost considerata totdeauna matematica?
8i, poate, si in ceea ce priveste esenta si insemnatatea ratiunii?
nu sintem aici departe de gindirea lui Mach, care adesea a fost
deelarat si el pragmatist cu anticipatie. N.B.
El ni se pare a fi mult mai aproape de rationalism in sensul in
care, dupa parerea noastra, trebuie conceput de acum inainte acest
termen , de rationalismul care nu exclude de loc o istorie psihologica
a ratiunii cu drumurile ei sinuoase, i, ceea ce e principal, nu micsoreaza
cu nimic rolul experientei, intrucit ratiunea nu este altceva decit expe-
rienta codificata i totodata codul necesar si universal al oricarei expe-
riente, asa ci. trebuie sa tinem seama in acelasi timp si de momentul
evolutiei, si de organizarea psihologiea a omului...
[93-96] Vedem astfel ca ratiunea, supusii unei analize ab-
stracte in constiinta fiintei rationale, este capabila, sa concorde
cu ajutorul principiilor descoperite in ea si al dezvoltarii lor
ideale cu legile mediului inconjurator si sa le exprime. Vedem
mai departe ca, date f bind insusirile noastre si acelea ale mediului,
ratiunea nu poate fi altceva deeit ceea ce este; prin urmare, ea
posed& in realitate, asa cum afirma rationalistii, necesitate si
universalitate. Ea este chiar, intr-un anumit sens, absoluta,
dar numai ca nu in sensul in care este inteles acest cnvint de
rationalismul traditional. Pentru acest rationalism, el inseamna
ea therurile exista ap cum le eoneepe ratinnea. Din punetul

31 Lenin Opere complete, vol. 9

 458 V. I. LENIN

nostru do vedere insa, dimpotriva, nu tim cum exisa in sine

!! lucrurile, i, din moment ce relativismul kantian sau pozitivist
!! afirm acest lucru, el ii are ratiunea de a fi...
Numilrul i intinderea, cu tot caracterul lor abstract,
decurg din natura realului, pentru ca realitatea este multi-
N.B. 11
Compaa plicitate i intindere i pentru Ca relatiile dintre lucruri sint
relatii reale care decurg din natura lucrurilor. !
93 94
Matematica, indeprtindu-se treptat de spatiile accesibile
perceptiei senzoriale i ridicindu-se pin& la spatiul geometric,
nu se departeazil totui de spatiul real, adia de adevaratele
relatii dintre lucruri. Ea mai degraba se apropie de ele. Potrivit
datelor obtinute de psihologia modernii, fiecare dintre simtu-
rile noastre pare a ne da, in felul sdu, intinderea i durata (adica
anumite legaturi i conexiuni ale realului). Perceptia incepe
s elimine acest moment subiectiv, care depinde de individ
sau de particularitatile intimplitoare ale structurii speciei:
ea construiete un spatiu omogen i unic i o durat uniforma,
aceste sinteze in care se imbini toate reprezentarile noastre
senzoriale diverse despre intindere i curgere. De ce n-ar con-
NB tinua munca tiintifica s efectueze aceasa micare spre obiecti-
vitate? In orice caz, rigurozitatea ei,precizia ei, universalitatea
(sau necesitatea ei, ceea ce este acelai lucru) constituie o mar-
turie in favoarea obiectivitatii rezultatelor ei. Prin urmare,
num5rul, ordinea, intinderea, in ciuda deprinderilor criticiste
i subiectiviste ale gindirii noastre, pot fi considerate ca insu-
iri ale lucrurilor, adia relatii reale, i cu atit mai reale cu cit
tiinta le elibereazil treptat de denaturdrile individuale i
subjective cu care ele ne-au fost date la inceput in senzatiile
concrete nemijlocite. Ceea ce amine dupa toate aceste abstractii
nu trebuie oare, in acest caz, 0, fie cu deplin temei considerat
drept continutul real i permanent care se impune fiintelor de
orice specie cu aceeai necesitate, pentru a el nu depinde nici
N.B. de individ, nici de moment, nici de punctul de vedere?...

10. CE NE INVATA MATEMATICA

[97 98] Psihologia, la rindul ei, ne aratit cii

senzatia toate senzatiile noastre (aceste date nemijlocite
= ultima i ultime ale experientei) au o insuire: extensi-
bilitatea sau hitinderea,
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 450

Spatiul geometric este rezultatul unei inter-

pretari abstracte a spatiului optic, interpretare
care, neluind in considerare insuiirile individuale,
generalizeazi i face mai accesibile pentru intelect
raporturile pe care le implica acest spatiu optic.
Noi am completa cu placere ideea lui Mach cu 1)
afirmatia ca scopul acestei operatii este de a da JJ Mach + obiec-
acestor raporturi expresia cea mai precis& i mai tivitatea
exacta, expresia universal& i necesara i, prin
urmare, obiectivii.
[100] Aadar, matematica ne arat raporturile dintre lucruri din
punctul de vedere al ordinii, numirului i intinderii.
Analizind raporturile reale care exist& intre lucruri, intelectul
nostru capata in mod f iresc capacitatea de a forma raporturi
analoge, datorita asociatiilor prin asemanare. De aceea el poate
inventa i combinatii care nu exist& in realitate, pornind de la
cele care exist& in realitate. Formind, la inceput, notiuni care
I!!
sint copii de pe real, noi putem apoi sa formim notiuni care sint
modele, cum spune Taine intr-un sens oarecum diferit.

11. REZUMAT I CONCLUZU

[103-105] Rationalismul absolut are, pare-se, deplin temei

a& afirme, printr-un fel de realism idealist, ca legile ratiunii
coincid cu acelea ale lucrurilor. Dar nu grevete el oare cind
rupe ratiunea de lucruri i crede ca numai in ea insaii i intr-o
splendida izolare poate ratiunea sa ia cuno0int& de legileare N.B
guverneaza lucrurile?
Da, analiza ratiunii coincide ca volum cu analiza naturii.
Da, matematica, ocupindu-se de prima, se ocupa totodat& N.B.
i de cea de-a doua sau, (lac& vreti, da unele elemente necesare
pentru cea de-a doua. Dar nu e oare mai simplu s& explicam
acest lucru prin faptul ca activitatea noastra psihica se for-
meaza prin adaptarea la mediul i la conditiile practice in care
ea trebuie sa se exercite?...
De aceea, dm& intre rationalismul absolut i teoria, schi-
tata mai sus, in legatura cu geneza notiunilor matematice
este o mare deosebire, in problema valorii i competentei
matematicii ajungem, dimpotriva, la concluzii foarte apro-
piate: aceasta valoare i aceasta competenta sint absolute,\/
in sensul omenese al cuvintului. In ceea ce privete sensul

31*
 401 V. 1. LENi

Isupraomenesc i punctul de vedere transcendental, marturi-

II sesc ca, n-am patruns inca in secretul lui si c el ma intereseazii,
prea putin. Dad, se poate ajunge la o intelegere omeneasca
a lucrurilor, la o traducere a lor exacta in limba omului, este
suficient pentru mine...
Nu este oare, aceasta concluzie, superficiala si prea
Fericita meschina? Pragmatismul, dupa parerea Inca, cade
cale dc in cealalti, extremi, diametral opusa celei in care a
inijloc !! cazut rationalismul traditional. Acesta a luat punctul
final drept punct de plecare si a trecut insusirile
rezultatului asupra inceputului. Pragmatismul, dim-
potriva, apropie punctul final de punctul de plecare,
pina la conipleta lor contopire, i atribuie rezultatului
insuirile inceputulta. Nu este oare mai rational sit
credem cil matematica, aparind pe terenul antropo-
modismului utilitar, a spart treptat cercul subiectiv
al acestui prim orizont? Printr-o analiza tot mai per-
fectit, ea a ajuns la unele corelatii reale, obiective,
universale si necesare ale lucrurilor.
[1071 Ea isi are fundamentul ei in natura lucrurilor, tot asa ca si
(( ratiunea i logica noastra, a caror aplicare particularl este i care, in
fond, s-au format in mod analog.
Ce importanta are pe ce cale am abordat realitatea dacE, cercetind-o
pas cu pas, ajungem pina la urma s-o cuprindem din toate partile ?

CAPITOLUL AL III-lea
PROBLEMA MATERIEI
5 1. ISTORICUL I SITUATIA ACTUALX
A PROBLEMEI MATERIEI

[109 1111 Mai intii, dupa insuccesul filozofilor efizicieni e,

marea traditie filozof ica a grecilor, in frunte cu eleatii i cu
N.B Platon, pune la indoiala InsEi existenta materiel. Materia
este numai o aparenta sau, cel mult, o limita minima a exis-
tentei; tiinta lucrurilor materiale nu poate fi, la rindul ei,
decit o tiinta cu totul relativa, adevarata stiinta fiind numai
aceea a lucrurilor spirituale. Astfel, problema materiel incepe
sa fie rezolvata prin inlaturarea a insasi acestei probleme.
Materia poate exista numai ca margine indeterminabili a
spiritului i ca functie a lui, iar tot ceea ce se ref era la materie
N.B. III esto ceva de ordin inferior...
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA." 461

In felul acesta, discutiile despre realitatealumii exterioare,

despre idealism, spiritualism, materialism, mecanicism,
dinamisin fac tot mai mult impresia unui joc desuet i steril,
care trebuie sa fie lasat pe seama filozofiei clasice, dindu-i
acestei expresii sensul pe care 1-1 &idea Taine: acela al unei
filozofii pentru cursul superior de liceu...
[113] Materialismul vulgar imprumuta de la ea [de la
fizia] tot ce este temeinic si, in acelasi timp, tot ce este exa- N.B.
gerat si monstruos. Ce chilipir pentru spiritul religios dad,
va putea sa demonstreze cl fizica nu gie nizic despre lucru-
rile asupra cirora ea ne permite sil actioniim i ca explica- N.B.
tine ei nu sint citusi de putin explicatii I
2. CRIZA FIZICII LA SFIRSITUL SECOLULUI AL XIX-Iea:
FIZICA ENERGETICA.

intr-adevr, in timp ce aceast 5. speranta filozofic& se

nistea i cretea in mintea credinciosilor instruiti si sinceri,
in flak& totul prea facut pentru a contribui la justificarea N.B.
si la realizarea ei...
[114-1171 Impotriva acestei fizici mecaniciste traditio-
nale se ridic& noua fizicE, fizica energetica. <Se richer),

impotrivA* este oare justil aceasta expresie? In privinta

unui mare numkr de fizicieni ar fi, poate, mai just sk se spun& :
*este folosit& f&r& discernamint* (dup& cum e cazul) alilturi
de metoda mecanicista.
Intr-adevir, energia nu este alteeva decit capacitatea de
a produce un lucru mecanic aceasta este o notiune mecanica, )) N.B.
care intotdeauna poate fi evaluat& in mod mecanic, adia
cu ajutorul miscarii si al stiintei despre miscare. Helmholtz,
Gibbs si multi altii, adaugind la mecanic& un non capitol,
care o generaliza in aplicarile ei la realitatile fizice, nu an
rupt de loc cu traditiile mecaniciste. Ei nu doreau nimic
alteeva si, de fapt, n-au facut nimic altceva decit sit corecteze
si s dezvolte mai depirte conceptia mecanicista, in concor-
dant& cu succesele fizicii, asa cum s-a facut intotdeauna de
N.B.
la Galileu si Descarte3 incoace...
Asadar, expresia energetica* are, in primul rind, un sens
potrivit caruia ea constituie o parte a fizicii, asa cum este ea
recunoscut& de toti savantii. Adaugdm ca., in Franta aceast&
parte a fizicii este numit& de cele mai multe ori termodinamicd,
i, desi acest cuvint are un sens etimologic prea ingust pentru
 462 V. I. LENIN

continutul pe care-1 desemneazi, el prezinta avantajul ca

inlatura posibilitatea oricaror confuzii create de multiplele
sensuri ale cuvintului ((energetic& e.
Al doilea sens in care se intrebuinteaza acest cuvint nu se mai refera
la o anumita parte a fizicii, ci la teoria generald a fizicii,luatd in ansamblu...
Aceasta lege nu era incompatibila en mecanicismul. Acesta putea
s afirme cu deplin temei Ca diferitele manifestari ale energiei nu sint,
in fond, decit diferite fenomene provocate de una i aceeasi realitate
fundamentala: miscarea...
[120-124.. Unii fizicieni au refuzat sli vada in fizica o simpla
continuare a mecanicii clasice. Ei au vrut sa scuture jugul traditiei,
g 5, sainnide, ca orice rteevnodluboaneaprriea de eevrairtai et i , mcaineuat e prea ina g euist sa rsei rperveia
" tir a De aici tendinta spre o a minutioasi i p p revi-
( zuirea principiilor fundamentale ale mecanicii. Din aceste eforturi a
..... .
aparut o noui conceptie despre fizica, care nu e, poate, atit de opus&
celei anterioare, asa cum s-a spus uneori, dar care in orice caz introduce
in ea profunde schimbari.
In general, se poate spune ca, gasind in mecanica clasica, o
baza insuficienta pentru fizica, ea [fizica] a incetat s vada in
fenomenele fizice ceea ce vazuse intotdeauna pinit atunci:
N.B. diferite moduri ale miscarii, care alcatuiesc tocmai obiectul
de studiu al mecanicii clasice. Pina atunci, a explica un feno-
men fizic, a-I studia insemna a-I reduce la formele
la miscarea maselor materiale, a atomilor sau la vibratiile
N.B. unui media de transmisie universal: eterul. In felul acesta,

'
orice explicatie fizica putea fi expusa in mod schematic cu
ajutorul geometriei miscarii.
Noua conceptie, pe care au vrut acum unii s-o substituie
( ) celei anterioare, consta mai intii intr-o respingere absoluta a
,., tuturor acestor reprezentari figurative, a acestor 4modele
mecanice 1), cum spun englezii, bird de care altadatil nu exista
o adevarata fizica. Mach le califica cu asprime drept o simpla
mitologie*. Ca orice mitologie, ea este ceva pueril; ea ne putea
fi folositoare atunci cind nu stiam sa privim lucrurile in fata ;
Idar cine poate sa mearg& singur n-are nevoie de cirje. Si azvir-
!I lirn deci incolo cirjele atomismului si virtejurile eterului I
Fizica, ajungind la maturitate, nu mai are nevoie de imagini
grosolane pentru cinstirea zeilor ei. Limbajul abstract al mate-
maticii este singurul in stare si. exprime in modul cuvenit
rezultatele experientei. Numai el va sti sa ne comunice cu cea
mai stricti exactitate ceea ce exista, fara sa adauge sau sa
disimuleze ceva. Marimile definite algebric, iar nu geometric
 OBS. PE MARG. CARTII WI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA" 463

gi cu atit mai putin mecanic; variatia valorilor numerice nitsu-

rat& cu ajutorul unei scan conventionale, iar nu schhnbirile
percepute senzorial, mdsurate cu ajutorul deplastrilor in spatiu
in raport cu un oarecare punct initial, acestea sint materialele
noii fizici: aceasta este fizica nofiunilor, in opozitie cu fizica N.B.
mecanicistt sau figurativa...
Aceast& nout teorie general& a fizicii, pe care a intrevt-
zut-o Rankine inct din 1855, a fost elaborati mai ales de Mach, N.B.
Ostwald gi Duhem. sScopul orictrei gtiinte este de a inlocui
experienta cu operatii intelectuale cit mai scurte posibil.,
spune Mach; aceast& formula poate fi pus& ca epigraf la Ener- I
getica gtiintifict...

3. INTERPRETAREA FILOZOFICA A ENERGETICII

[127] E clar cum ar putea o filozofie care vrea st reduc&
la zero argumentele scoase din gtiint& contra unor anumite
dogme gi contra pozitiei religioase in general st tint unele N.B.
foloase din aceastt ingenioasi interpretare. Dv. opuneti anu-
mite adevtruri fizice anumitor credinte? Dar se gtie et fizica
nout urmtregte un singur lucru: ea vrea sa, revin& la reprezen-
tarile marii epoci a credintei. Dupt un avint furtunos de trei
secole, ea se intoarce, ca fiul risipitor, la casa ptrinteasca a
tomismului celui mai ortodox.
*i ceea ce este mai gray este ct un savant remarcabil,
cunoscut prin precizia gi eleganta matematict a lucririlor sale
gi mai ales prin propaganda activi facutt de el ideilor noii
fizici, prin forma uimitor de dart, specific francezt, in care le
expune gi prin minunatele generalizari in domeniul mecani-
cii energetice, acest savant a socotit gi el c& e posibil st adere
la aceastt interpretare filozofica a noilor teorii gtiintifice. ll
Vorbim de Duhem. Desigur, el a cilutat cu acest prilej st deli-
miteze cu toatt strictetea conceptiile sale gtiintifice de reprezen-
Utile sale metafizice...
[130-134] Dezvoltind acest punct de vedere, noua filozo-
fie a putut aproape imediat st deduct din incerctrile contem-
porane de a reforma fizica caracterul pur descriptiv, care nu
pretinde st explice nimic, al acestei fizici. Dar acest procedeu
face tocmai jocul ofideismului.. *Uinta nu este in stare st N.B.
treact dincolo de calititi; prin urmare, ea trebuie A se limi-
teze la descrierea bor. Ea trebuie st fie o simpl& analizi a senza-
464 V. I. L E N 14

tiilor, ca sa folosim o expresie a lui Mach, pe care filozofia

noastra noull se teme insa s-o adopte in adevaratul ei sens,
care are un caracter cu totul scientist.
In literatura contemporana se pot intilni destul de des in
expuneri cu totul diferite in ce prive0e calitatea consideratii
de felul acesta: tiinele despre materie nu ne spun nimic despre
N.B. real, deoarece materia, aa cum o inteleg ele, materia insai,
in sensul vulgar al cuvintului, nu exista. Chiar o simpla percep-
tie comuna denatnreaza realitatea exterioara. Ea o construieto
in intregime conform nevoilor activitatii noastre. $tiinta prelu-
creaza apoi mai departe aceste materiale brute. Ceea ce ea ne
arata sub denumirea de materie este numai o schema grosolana,
in care toata bogatia vie a realului a fost cernuta prin sita legilor
tiintifice, sau un amestec eterogen de elemente abstracte,
izolate sau imbinate in mod arbitrar i inventate in intregime
de noi. Prin aceasta se elibereaza calea pentru justificarea celor
mai mistice torme ale idealismului...
Far a. sa ne oprim asupra acestor erori extreme, se poate
tot* observa, chiar i la mintile serioase i cultivate, tendinta
N.B.
de a face tiintelor fizice o critic& de genul celei pe care Poincare,
in ciuda protestelor energice formulate de el insui, a fcut-o
tiintelor matematice. Din acest punct de vedere, fizica repro-
zinta, ca i matematica, un limbaj simbolic al carui scop nu este
decit sa faca lucrurile mai inteligibile, fa,cindu-le mai simple
i mai dare, mai lesne de comunicat i, ceea ce e principal,
mai uor de minuit In practica. A face inteligibil inseamna,
prin urmare, a denatura sistematic reprezentarile concrete
obtinute nemijlocit de noi din realitate, pentru a folosi mai bine
aceastri realitate in vederea satisfacerii nevoilor noastre.
Caracterul inteligibil i rational nu are nimic comun cu
N.B. natura lucrarilor ; el este numai un instrument de actiune.

4, CRITICA CRITICII ACTUALE A FIZICII

Aceasta interpretare a tiintei fizice, cu toate ca imensa

Imajoritate a fizicienilor au pastrat fata de ea o tacere plina
N.B. de dispret, nu poate fi trecutit cu vederea de critica filozofica.
Dm& savantii au dreptul sa spuna: ciinii latra, caravana
trece, critica filozoficrt, care in mod necesar se intereseaza
de semnificatia sociala i educativa a doctrinelor, este obligata
sa se opreasca asupra acestui fapt.
 0135. PE MABG. CABTII LIM ABEL REY FILOZOFIA MODERNA- 465

[136-138] Majoritatea adeptilor noii filozofii se adreseaza

exelusiv savantilor care sint adepti ai fizicii energetice i N.B.
adversari hotariti ai fizicii mecaniciste. Dar adeptii extre-
miti ai fizicii energetice reprezinta, In general, in rindurile
fizicienilor o minoritate en total neinsemnata. In majori- No,
tatea lor, fizicienii continui a fie mecanicisti: ei modifica,
desigur, reprezentarile mecaniciste pentru a le pune de acord
cu noile descoperiri,fiinda ei nu sint, bineinteles,niste scola-
stici. Dar ei inceara tot timpul sii prezinte i sa explice feno-
menele fizice cu ajutorul misarilor accesibile perceptiei
senzoriale.
Pe de alta parte, nu trebuie sa uitain cii, chiar dub', energetic&
a dat o serie de teorii si expuneri elegante, aproape toate marile desco-
periri din ultimo., vreme le datorim fizicienilor mecanicisti, toate aceste
descoperirifiind legate de incercarile de a-si reprezenta structura mate-
riala a fenomenelor. Asupra acestui argument e cazul sa reflectam.
Cautind sa dea fizicii teoretice o rigurozitate geometria,
energetica a hotirit pur i simplu s-o transforme intr-o expu-
nere mai coneisa, si mai economicoasa a rezultatelor experi-
mentale ; dar poate teoria fizicii sa fie redua la un simplu
instrument de expunere economicoasit? Poate ea sa izgo-
/\
neasca complet ipoteza din stimta, care intotdeauna a fost
fecundate', de ipoteza? Nu trebuie ea sa se orienteze in perma-
nenta spre descoperirea realului en ajutorul teoriilor, care,
dupa, cum vedem din teoriile mecaniciste, sint intotdeauna
anticiprtri ale experientei, incercari de a-si reprezenta limpede
realul?
Nu rental oare de aici a a construi o filozofie a fiziciisprijinin-
du-te exclusiv pe fizicienii pur energetiti inseamna a reduce intr-un
mod straniu baza pe care trebuie cladita aceasta filozofie? Noua filo-
zofie se adreseaza, in fond, pentru confirmarea ideilor sale, numai acelora
care ar putea sa se pronunte in favoarea ei, dar acestia alatuiesc o
minoritate infima. Acosta este, fireste, un expedient comod, dar totusi
un expedient.
Dar se pronunta acestia in favoarea ei, aa cum isi inchipuie ea?
Este mai malt decit indoielnie. Aproape toti savantii la care se
ref era pragmatismul sau asa-zisul nominalism, inclusiv Poincar, au
ficut rezerve serioase in aceasta privinta. Sti ne adresam acum acestor
savanti.
 46C V. I. LENIN

5. CE GINDESC FIZICIENII CONTEMPORANI

[138-144] Fizica este, asadar, o stiinth a realului, i, dach ea cant&

si exprime acest real intr-un fel ecomod*, ea exprimi totusi intotdeauna
realul. eComoditatea consti numai in mijloacele de exprimare. Dar
ceea ce se ascunde in dosul acestor mijloace, pe care mintea le poate
varia clutindu-le pe cele mai comode, este enecesitatea. legilor naturii.
Aceasth necesitate nu este stabilit& in mod arbitrar de mintea omului.
IIIDimpotrivh, ea o leagh, inchizind intr-un cadru ingust mijloacele ei
de exprimare. Cu o exactitate limitat& doar de aproximatiile datelor
experientei si de neinsemnatele deosebiri care exist& intotdeauna intro
fenomenele fizice subordonate uneia i aceleiasi legi, pentru cl ele nu
sint niciodath identice, ci numai foarte asemnitoare, legea naturii nu
este dictath din doz.& si de chtre lucrurile insesi: ea exprima, un raport
real intro lucruri.
Duhem ne va mai spune ch. experienta fizicianului nu trebuie
consideratii ca o copie a realithtii. Orice experient& fizich const&
\ in misurhri, iar masurarile presupun o multime de conventii
si teorii...
Acest adevar Duhem nu-I va putea contesta niciodat&
teoremelor fizicii: ele reprezinth, o descriere a realului. Mai
malt chiar: teoria fizica nu numai cli ne oferh o descriere
exacta a realului, dar reprezintii, o descriere ordonati a acestuia,
deoarece ea tinde mereu spre o clasificare naturalh. a fenome-
nelor fizice spre o clasificare naturalh, adich spre una care
ha-ha!! s reproduch ordinea naturii. Nici un dogmatic, fie el Descar-
tes, Newton sau Hegel, n-a cerut vreodat& mai mult...
De altfel, dad, acesta [Duhem] crede in necesitatea existentei unei
metafizici alhturi de stiinth, atunci de ce se alhtura el neaphrat meta-
fawn tomiste? Pentru 6, i se pare c& ea concord& mai bine cu conclu-
ziile fizicii...
><Scientismul lui Ostwald este foarte apropiat de pozitia
marelui mecanicist vienez Mach, care, din aceasth cauzi,
refuzl chiar sh fie considerat filozof.
Senzatia este absolutul. Prin intermediul senzatiilor noastre
N.B. cunoastem realitatea. Dar stiinta este analiza senzatiilor noastre.
A analiza senzatiile inseamna a descoperi raporturile exacte
dintre ele, a descoperi ordinea naturii, luind aceasth expresie
N.B. in sensul ei cel mai obiectiv, chci ordinea naturii nu este altceva
decit ordinea senzatiilor noastre...
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA" 467

In articolele lor critice impotriva lui Mach, rationalistii

Ii reproseazit uneori c manifest& tendint spre pragmatism. N.B.
El este invinuit de relativism sceptic.
Senzatia este, evident, ceva omenesc. Totusi ea este absolutul,1
si adevarul omenesc este un adevar absolut, pentru ca el este pentru
om adevarul integral si singurul adevar, adevarul necesar.
[147] Se poate presupune existenta microbilor, chiar dna ei ramin
nevazuti pina in momentul in care sint descoperiti de un reactiv. De
ce nu avem dreptul sit presupunem o structurt a materiei care va putea
fi cindva descoperita de experienta?

6. MATERIA DIN PUNCTUL DE VEDERE AL FIZICII

CONTEMPORANE: PRIVIRE GENERAL/

[148-150] Ce sens are in acest eaz campania inceputt de Brune-

Mare si continuata de mintile religioase, care sint, ce-i drept, sincere,
dar care doresc sit distruga tot ceea ce ar putea sit constituie pentru ele
o piedica ce sens are aceasta campanie care duce, dad, nu la prag-
matism, apoi in orice caz la o anumiti forma de pragmatism?...
La fel cum in matematica desemnam prin termeni de ordine,
de numitr si de spatiu anumite grupuri de relatii, de care depind
senzatiile noastre, si la fel cum tiintele matematice au ca
obiect aceste relatii, tot asa desemnam prin termenul, foarte
general, de materie un mare numar de alte relatii, mult mai N.B.
complexe, de care de asemenea depind senzatiile noastre.
Fizica studiaza aceste relatii. Tocmai acest lucru vrem sa-1
exprimam cind spunem ci. fizica este o stiinta a materiei...
[152] Multora ar putea sa, li se part fireasca ideea cit obiectul fizicii
II constituie etementele care pot fi cuprinse de aceste relatii, dindu-le
un continut real i parca umplindu-le. Tocmai aceasta a fost ideea lui
Spencer cind a procedat la clasificarea stiintelor. Dar aceasta idee nu
mi se pare prea fericita. Elementele realitatii sint constatate de noi
direct, nemijlocit, ca ceva ce nu poate sit nu existe.
Existenta lor nu are nevoie de vreo justificare.
Aici nu e cazul sa se punt intrebarea dad este
posibil ca ele sal fie altfel decit sint. A afirma asa
ceva inseamna, a restaura vechiul idol metafizic N.B.
al lucrului in sine, adica, in fond, verbalismul Esenta
desert intr-o forma sau alta. Experienta trebuie agnosti-
pur si simplu acceptata. Ea hi serveste siesi drept CismUVUi
justificare, caci pentru un spirit pozitiv ea este,
in sfera itiintei, a justificare a oricarei afirmatii.
/ui Rey
468 V. I. LENIN

[154-155] Prin urmare, critica agnosticistE a stiintei

+este totni justd? Si existk oare un lucru in sine inaccesibil
N.B. ciintei? etc. etc. Avem din nou in fata noastri inetafizica
inevitabilul ei joc de cuvinte Sit incerciim sa vedem
lucrurile cit mai clar.
Dad, a fi relativ inseamni a avea de-a face cu relajii,
atunci fizica este relativd. Dar dad, a fi relativ inseamn a
fi incapabil de a patrunde in fondul lucrurilor, atunci fizica,
asa cum o intelegem noi, nu mai este relativii, ci absolut,
pentru c5 fondul lucrurilor, la care ajunge inevitabil analiza
atunci cind le explicii, ii constituie relatiile sau, mai exact,
J sistemul de relatii de care depind senzatiile noastre. Senza-
tiile, datul, sint impregnate de subiectivitate: fulgerliri fugi-
tire, ele sint produse de un sistem de relatii care, probabil,
nu se va mai repeta niciodatii intr-o f omit absolut identicE
si care determina, starea mea i aceea a mediului in momentul
considerat. Dar aici intervine savantul i desprinde univer-
salul din care e alcituit acest moment individual, legile a
4 cEror expresie complexl este el, relatiile care au fitcut din el
ceca ce este.
Toate legile stiintifice ne spun, in esent, de ce i cum
datul este aa cum este, cc il determina si 11 creeazil, pentra
cii ele analizeaz1 relatiile de care depinde el. Si ele ne vor
ha-ha! da adevdrul omenesc absolut cind aceasta analizE va fi completE,
dacE in general ea poate fi completa.

7. DATELE CONCRETE ALE FIZICII CONTEMPORANE

[156-161] Toate relatiile de care depind transformErile i degra-

dErile, difuzarea sau dispersarea energiei sint grupate in teoria fizicl
generali care poarta denumirea de energetica.
Aceasta teorie nu ne spune nimic despre natura
N.B. energiilor analizate i, prin urmare, nici despre
natura fenomenelor fizice-chimice. Ea descrio
pur i simplu pe seama cui, in ce fel i in ce directie
se produce o schimbare fizicil sau chimica a sarii
corpului respectiv.
energetisti sustin di. este imposibil
srt mergeni mai departe, cE. energetica ne oferE
o explicatie completa, necesarii I suficientii a feno-
mender materiale, adicii a ausamblului relatiilor
 OBS. PE MARG. GARTH LUI ABEL REY mob:NIA MODERNA" 469

de care ele depind. Pentru a imprima mai multa

obiectivitate concepttilor lor, unii fac chiar din nostim mai
energie un fel de substanta, care ar fi tocmai este acest
adevarata substanti niaterialit, canza real& si poziti-
activit a tuturor senzatiilor noastre, tipul dupit vist" I
care trebuie sit ne formam reprezentarea noasta
despre naturit.
Energia inlocuieste aici corpusculele teoriilor atomiste. Ea joacit
acelasi rol si are acelasi fel de existenta: ea este baza lucrurilor, natura
lor ultiniii, absolutul...
Mecanicistii afirmit, dimpotriva, cii este Meeanicitii versus
posibil sit se meargii mai departe. Energetica energetic4.
ramine, dupit pitrerea lor, oarecum la supra- N.B.
fata lucrurilor, i legile ei trebuie san sit se
Plus loin* decit
reducit la altele, mai profunde, sau, in orice energetica interpre-
caz, sii le completeze, presupunindu-le. tath in mod mate-
colii mecaniciste Ii apartin, asa cum s-a rialist ! (p . 157)215
mai spus, imensa majoritate a fizicienilor,
si mai ales a fizicienilor experimentatori,
citrora fizica le datoreazii cele mai recente
succese ale ei.
Adeptii acestei 5coli critica, in primul rind, notiunea de energie
i arata cit ea nu trebuie sit fie ridicatit, asa cum se face de catre unii,
la rangul de esenta% fizicit sau metafizia.
Energia unui sistem inseamnit numai capacitatea lui de a efectua un
I ucru mecanic: ea este potentialit,cind nu produce un lucru mecanic ce poate
f i constatat, si actual& sau cinetici, in caz contrar. Prin urmare, notiunea
de energie este corelativil cu cea de lucru mecanic, care este o notiune
mecanic6. In felal acesta, energia, pe cit se vede, nu poate fi obtinutit
in mod experimental fail sit facem apel la mecanica si la miscare. Dar
n-ar trebui oare in acest caz ca energetica, dacit vrea sa dea o explicatie
inteligibila a fenomenelor fizico-chimice, s'a se uneascit cu mecanica,
sa fie expusit intr-o legitturil de succesiune en ea si, prin urmare, sit se
impace cu analiza reprezentitrilor mecanice?...
Mecanica, fizica si chimia formeazit din acest pullet de vedere un
vast sistem teoretic, iar mecanica formeazit temelia acestui sistem,
dupa cum miscarea este esenta ultimi a fenomenelor fizico-chimice. II

* Mai departe. Nola grad.

470 V. I. LENIN

Mecanicitii contemporani, bineinteles, nu mai sustin cit

mecanica actuala, ca ci legile care guverneaza, transformrile
energiei, au ajuns sa capete forma lor definitiva, ca tiinta ci-a gitsit
temelia ei de nezdruncinat. Venind in contact cu critica ener-
getista, ei au abandonat ceea ce constituie un succes pe care
stiinta moderna ii datoreaza incontestabil acestei critici dog-
( ( matismul ingust ol vechilor conceptii mecaniciste i atomiste.
Ei cred ca noile descoperiri trebuie sa largeasca orizontul tiin-
tific i sit introducti schimbari neincetate in reprezentarea despre
lumea exterioara. Nu asistam noi oare, in ultimele cinci decenii,
la restructurarea, aproape rasturnarea, mecanicii clasice? Vechiul
cadru a fast depat;it in primul rind datorita principiulni conser-
varii energiei (Helmholtz) i principiului lui Carnot. Fenomenele
radioactivitatii, permitindu-ne sit patrundern mai adinc in
natura atomului, au dus la ideea posibilitatii structurii electrice
a materiei i a necesitittii de a completa principiile mecanicii
NB. clasice cu principiile electromagnetismului.
Si, intr-adevar, conceptia mecanicista tinde
acum sit ia forma care e denumita acum teorie
Tcoria electronica. Electronii sint ultimele elernente ale
electronicii =
mecanicism" oricarei realitati fizice. Aceste simple sarcini elec-
trice sau chiar modificari ale eterului, dispuse sime-
tric in jurul unui punct, reprezinta perfect, in
virtutea legilor cimpului electromagnetic, inertia,
adica insusirea fundamentala a materiei. Aceasta
nu este deci altceva decit un sistem de electroni.
In functie de caracterul modificarilor eterului
(modificari deocamdata necunoscute), electronii
sint pozitivi sau negativi; atomul material este
alcatuit din unii si din ceilalti in numar egal eau,
cel putin, are sarcini pozitive si negative egale,
sarcina pozitiv& aflindu-se, dupa cit se pare,
in centrul sistemului. Electronii negativi, sau,
poate, nu toti, ci numai o parte dintre ei, se mice&
in jurul celorlalti, ca planetele in jurul Soarelui.
Fortele moleculare si atomice nu sint deci altceva
decit niste manifestari ale miscarii electronilor, la
fel ca diferitele forme de energie (lumina, elec-
tricitatea, caldura).
De aici rezulta o concluzie remarcabila: notiunea de conservare
a masei (sau a cantitatii de materie), care, impreuna cu notiunea de
inertie, a stat la baza mecanicii, nu poate fi mentinuta, dupa cit se
pare, in mecanica electromagnetica, intrucit masa ponderabila famine
constant& numai la viteze mijlocii, mai mici de o zecime din viteza
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOHA MODERNA" 471

luminii; dar, fiind in functie de viteza, ea va creste o data cu aceasta cu!;

atit mai repede cu cit ne vom apropia de viteza luminii. Aceasta ipoteza
presupune existenta fie a unor sarcini electrice cu diferite nume i a
eterului, fie numai a eterului, a dirui simpla, modificare este electronul.
In sfirsit, in zilele noastre lucririle doctorului Le Bon* i ale unor
fizicieni englezi ne permit, pe cit se pare, si tragem concluzia ca nici
cantitatea de materie inicichiar cantitatea de energie nu este constanta.
Si una, i cealalta reprezinti doar niste relatii care depind de starea
eterului si de miscarea lui**.
[163-171] In prezent nu ramine si nu trebuie si ramina nimic din
aceasta. conceptie. Am ajuns la un punct de vedere diametral opus.
Toti fizicienii shit gata sa revizuiasca principiile fundamentale ale tiin-
tei lor sau silimiteze aplicarea lor de indati ce acest lucru devine necesar
datorita aparitiei unor noi date experimentale.
Dar trebuie oare sa tragem de aici concluzia cii fizicienii
ii pierd astfel nadejdea de a ajunge la principiile fundamen-
tale si la elementele din ce in ce mai profunde prin care se va
explica i se va intelege o parte din ce in ce mai vasta a datu-
lui? 0 asemenea concluzie, desi este opus& greselii vechilor
mecanicisti, ar fi o greeali tot atit de primejdioasi. Spiritul
actual al tiintelor fizico-chimice, spiritul stiintific modern,
nu e fault sa dea inapoi in fata necunoscutului.
Fizicienii inaintati, dupa cum am vazut, nu se mai tem sa punt sub
semnul indoielii principiul conservarii masei sau pe acela al materiei
ponderabile.
Adevarul nu este dat de-a gata ; el se formeaza Agnostieism:=
treptat pe zi ce trece. Iata o concluzie care trebuie materialism
repetatil neincetat. Datorita muncii stiintif ice,
spiritul nostru se adapteaza cu f iecare zi tot mai timid"6
mult la obiectul sau si patrunde tot mai profund
in el. Afirmatiile pe care ni s-a parut ca le putem
prezenta ca rezultat al studierii stiintelor matema-
tice apar si aici aproape ca necesare i, cel putin,
ca foarte naturale. Progresul ltiintific stabileste
in fiecare clipa intro lucruri si noi o concordanta
in acelasi timp si mai strinsil, si mai profunda. Noi
ajungem sa cunoastem i mai bine, si mai mult...
Gustave Le Bon: L'Evolution de la Malidre. L'EvoitiSm des Forces.
(Flammarion, diteur.)
** Dupi Mt se vede, aro los o transformare a materiel In energie el a energiej
In materie. Prin materie trebuie, desigur, et Intelegem numai materia ponderabilt,
iar prin energie numai eapacitatea de a ofectua un lueru IlleMllia care poate Ii ll Ii.B.
oonstatat.
 472 V. I. LENIN

Discutia dintre energetiti i mecaniciti, care este adeseori foarte

insufletita, mai ales din partea energetitilor, nu este, in fond, decit
un moment al progresului tiintelor fizico-chimice, i un moment necesar.
Mai intii energetica a pus in garda impotriva tendintelor de a abuza
de modelele mecanice, impotriva ispitei de a lua aceste modele drept
realitati obiective. Apoi ea a adincit termodinamica i a demonstrat
temeinic insemnatatea universal& a legilor ei fundamentale, care, in
loc de a se limita la cercetari referitoare la caldura, au o aplicare legi-
tim& i necesar& in tiintele fizico-chimice in intregul lor domeniu.
Extinzind insemnatatea acestor legi, energetica a contribuit in mod
considerabil la precizarea formulelor lor. Mai mult chiar: daca, din
punctul de vedere al descoperirilor, energetica s-a dovedit mai putin
fertil& decit mecanicismul, ea reprezinti totui un instrument remar-
cabil de expunere: sobru, elegant i logic. In sfirit, i acest lucru este
deosebit de vizibil la chimiti ca Vant Hoff, Van der Waals i Nernst,
II
dar se intilnete tot mai des ilafizicieni, sint acceptate cu placere ambele
teorii, alegindu-se in fiecare caz aceea care se preteaza cel mai bine la
cercetare. Ele sint aplicate impreun ; se pornebte de la ecuatiile generale
ale mecanicii sau de la ecuatiile generale ale termodinamicii, dup.& cum
calea astfel aleas& pare mai simpla sau mai fericita. Chestiunea este c5.
teoriile fizice sint in esent& nilte ipoteze, nite instrumente de cercetare
i de expunere sau de organizare. Ele sint nilte forme, nilte cadre care
trebuie s& fie umplute cu rezultatele experientei. i tocmai acestea
constituie adevaratul continut, continutul real al Itiintelor fizice.
Asupra acestui lucru toti fizicienii sint de acord, i numarul in con-
firm], crebtere i tot mai armonios al acestor rezultate ale experientei,
care concord& tot mai mult intre ele, caracterizeaza, desigur, progresul
fizicii, unitatea i trainicia ei. Ele sint piatra de incercare a teoriilor, a
ipotezelor care au servit la descoperirea lor i care tind sa le organizeze,
far& s se atinga de afinitatile lor reale, reproducind cit se poate de exact
ordinea naturii. i, totui, aceste teorii, dei sint intotdeauna ipotetice
. . .
i, prin urmare, pierd intotdeauna cite ceva iar uneori chiar mult
pe misura ce experienta ne aduce noi descoperiri, nu dispar niciodata
definitiv. Ele se integreaza, transformindu-se in teorii noi, mai cuprin-
zitoare i mai adecvate.
....Noi trebuie s consideram ca un rezultat remarcabil al
teoriei cinetice trecerea atomisticii in cadrul tiintei electrici-
B . tatii... Prin aceasta minunata largire a orizontului ei, atornistica
a proiectat o lumina absolut non& asupra unei serii de procese
fizice i chimice... a*.

*W. Nernst. Revue pnrale des Sciences, 15 mars 1904,

 OBS. PE MARG. GARTH LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA" 473

8. REZUMAT I CONCLUZII

Dad, necunoscutul este nemarginit, ar fi totusi nejust in vremea

noastra sa-I numim incognoscibil, asa cum se facea in mod obisnuit
acum citiva ani.
Esecurile repetate si ireparabile ale incercarilor metafizice au silit
fizica sa se constituie ca stiinti pe calea eliminarii cu hotarire a pro- p
blemei materieL Ulterior ea a cautat numai legile fenomenelor partial-
lare. A fost o ofizica fat& materie.
I;
Conform istoriei, care e mereu repetata de spiritul uman
de cind acesta se striduieste sa cunoasca lucrurile, stiinta
priveaza lumea hitnerelor metafizice de unnou obiect de studiu.
Natura materiei nu mai este o problem& metafizick, pentru ca
ea devme o problem& de ordm experimental si pozitiv. Ce-i N.B. 11
drept, aceasta problema n-a fost rezolvata din punct de vedere
stiintific ; ramine Inca loc pentru multe surprize ; dar un lucru
se pare ca e de acum cert: anume ca aceasta problema va fi
rezolvata de stiinta, si nu de metafizica.
Cred de altfel si am cautat in alta parte sa arat acest
Meru ca reprezentarile cinetice vor fi totdeauna strins legate
de progresul fizicii, pentru ca ele reprezinta un instrument
foarte folositor, daca nu chiar necesar pentru descoperiri, i
pentru ca ele sint mai bine adaptate la conditiile cunoasterii
noastre. Iat& de ce vaA eu viitorul fizicii in continuarea teo-
riilor mecaniciste. i iata de ce am spus admeauri ca teoria N.B.
energetic& va fi, probabil, absorbitil, ca si vechiul mecanicism,
de un cinetism mai suplu i mai sever din punctul de vedere
al admitern tpotezet...
CAPITOLUL AL IV-loa
PROBLEMA VIETII
1. INTRODUCERE ISTORICX

[173 174] Cu problema vietii ajungem la divergente funda-

mentale, care pot sa separe filozofia de stiinta. Pin& acum dis-
cutia, putem spune, avea mai ales un caracter teoretic. Majori-
tatea filozofilor demni de acest nume admit ca, din punct de
vedere practic, rezultatele tiintifice sint valabile pentru materie.
Dac& din punct de vedere speculativ au putut s faca unele
obiectii impotriva acestei valabiliti4i, ei recunosc totusi cu
total se petrece ca si cum aceste concluzii ale stiintei ar fi,
dac nu intemeiate de drept, cel putin aplicabile in mod practic
la realitatea materiala. Aceasta poate fi exprimata, intr-olil N.B.
anumita masura, prin rel ttii matematice, mecanice si fizico-
chimice...

32
474 V. I. LENIN

[177] Barthez si scoala de la Montpellier, persistind sa

creada ca fenomenele vietii pot f i determinate numai de o coma
speciall, le raporteaza la o fort& vitala, deosebita si de fortele
materiale, si de suflet; de aici si denumirea de vitalism dot&
acestei teorii...

3. LINIA DE DEMARCATIE INTRE MECANICISM

31 NEOVITALISM

[189-190] Dac vom incerca sa sintetizam intr-un fel oare-

care neovitalismul tinind seama de principalii lui reprezentanti,
savanti sau filozofi, vom ajunge, probabil, la urmatoarea con-
cluzie: critica pe care neovitalistii o fac mecanicismului biologic
se impleteste strins cu critica pe care f ilozofia pragmatista, anti-
N.B. intelectualista sau agnosticista a facut-o stiintelor matematice
si fizico-chimice. Ni se pare ca schimbam problema, trecind de
la materie la viata. In fond insi, asa cum am lasat sa se inteleaga
Inca de la inceput, ne aflam in fata aceleiasi probleme fundamen-
tale, si aceastii problema este tot problema valorii stiintei in
masura in care este ea cunoastere. Se schimba numai termenii
particulari in care ea este pusa, in fond.
Intr-adevar, ce a reprosat noua filozofie stiintelor mato-
malice sau fizico-chimice? Ca ele sint un simbolism arbitrar
si utilitarist, creat pentru nevoile practice ale mintii noastre,
ale ratiunii noastre, care sint posibilitati de actiuni, iar nu de
cunoastere. In felul acesta, clad transportam metoda f izico-
chimica la faptele biologice, transportam, designr, si rezultatele
pe care ea ne permite s le obtinem, consecintele pe care ea le
presupune in ce priveste valoarea acestor rezultate. Prin urmare,
mecanicismul f izico-chimic va fi o formula minunata care ne va
permite sa cuprindem in mod practic lucrurile vietii; el nu va fi
ins& citusi de putin in stare sa ne explice ce este viata !naafi.
Ca si stiintele fizico-chimice in domeniul materiei, mecanicismul
1V.B fizico-chimic in domeniul vietii ne va permite sa actionam, dar
niciodata sa cunoastem...
[192 194] Neotomistii reintegreaza in materie f orta, tendinta,
dorinta, o invioreaza din nou prin suflul pagin, totusi, al hilozoismului,
de care grecii, inclnsiv Aristotel, n-au putut, dupa cit se pare, sa, se
debaraseze niciodata complet. Ei denatureaza, de altfel, doctrina elena.
Pentru ei, materia nu are alta activitate decit forta pe care a pus-o
in ea creatorul: amintirea, ca sa spunem ass., a crearii ei si semnul de
nelters pe care e4 ii poarta...
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 476

Dar i nominalitii, care sint in foarte string.), afinitate cu aceastii

milcare neoscolastica*, i pragmatitii, care cocheteaza intr-una cu
aceste filozofii ale credintei (de foarte multe ori ar trebui sa, le numim
mai degraba filozofii ale credincioilor), s-au socotit in drept sit spuna
ca, tiintele materiel nu epuizeaza continutul obiectului lor. Pentru a
cunoWe cu adevarat, trebuie oft mergi mai departe I)...
Pentru vitalist, viata joaca rolul unei forte creatoare; dar,
tocmai pentru ea depinde i de conditiile materiale, ea nu este
In nici un caz o creatie din nimic. Ca rezultat al actiunii sale,
ea va da, desigur, ceva nou i neprevazut, dar, pentru a ajunge
la acest lucru, ea va actiona asupra elementelor anterioare, pe
care le va combina, i mai ales incepind cu elementele preexis-
tente, la care va adauga pe ale sale. 6Iutatiile observate de bota-
nistul de Vries (care, ca mecanicist, le explica altfel) ar fi aici r433*
chiar o manifestare i o dovada a aestor adaosuri creatoare.

4. NEOVITALISMUL SI MECANICISMUL SE DEOSEBESC INTRE ELE

DOAR PRIN IPOTEZE FILOZOFICE CARE COMPLETEAZ STIINTA

[204] Dar, in metoda vitalista, entelehiile i domi-

nantele nu au nimic comun cu elementele figurative:
scopurile nu se preteaza la a fi figurative, pentru elI
ele nu au o existenta material& cel putin nu exist/ 11 se tfacleaz1 I
Inca, fiindci se afla intr-un proces de devenire, de
infaptuire treptata.

6. MECANICISMUL ESTE 51 EL NUMAI 0 IPOTEZ

[216-218] Dar ar fi contrar tuturor invittimintelor date de expe-

rient/ al afirmim ca in fenomenele vietii totul poate fi redus la legile
fizico-chimice i ca mecanicismul a fost verificat experimental in tot
cuprinsul lui. Noi, dimpotriva, tim foarte putin despre viata...

* Neoscolasticii eau nootomistii cauti mai ales si reabilitoze interpretirile soolastice ale
aristotelismului, adiei doctrinal e filozofise ale sf. Toma. Nominal ittil insistS asupra carae-
terului simbolio, artificial i abstract al tiintei, asupra imensei prapistii care desparte reali-
tatea de formulele ei. Pragmatitii au o doctrini aseminitoare, dar care se sprijinif pe o
ruetafizick mai generall. Orice ounoaltere este Indreptatk spre actiune; prin urmare, noi
eunootem numai oeea ce intereseaza modul nostru de actiune. Toate aceste filozofii shit agno-
stioiste, In sensul cS neagli posibilitatea de a ajunge, ou ajutorul facultMilor noastre lute- N.B.
leetuale, la o ounoatere adeovati i exacti a roalititii...

32*
476 V. I. LENIN

Iti vine in minte intrebarea: ce rost are in acest caz sa ne

batem capul cu teorii mecaniciste? N-ar trebui sa, alungam din
tiint& aceste ipoteze foarte generale, a caror verificare presu-
pane completa incheiere a tiintei? Ne lovim din nou de o parere
care e impartaitri, dup& cum am vitzut, de un numir oarecare
de fizicieni in ce privete fizica, i anume in ce privete teoriile
mecaniciste din fizica. Sit ne amintim eh unii energetiti au vrut
sit inlature din fizica ipotezele mecanieiste ca fiind generalizilri
neverificabile, inutile i chiar periculoase. kil printre biologi
intIlniin unii savanti care se situeaz& pe aceeai pozitie i se
N.B.
alaturA direct acestor fizicieni energetiti...
In biologic, coala energetistra se deosebete de
un aspect coala inneanicistil mai putin precis decit in fizica.
timide du Ea este mai degrab& doar o conceptie timid& a
mcanisme* mecanicismului, ciici se opune teologiei i postuleaz& N.B.
concordanta intro fenomenele vietii i fenomenele
anorganice.

7. CONCLUZII GENERALE: INDICATII

IN LEGATUR A CU BIOLOGIA

[223-224] Materia vie manifest& in mod vadit insuiri legate de

deprinderi i de ereditate ; totul se petrece ea i cum ea i-ar aminti
de toate starile ei anterioare. Or, se spune c& materia neinsufletit& nu
manifest& niciodat& asemenea insuire. Ar fi chiar o contradictie sa, ne
inehipuim aa ceva. Toate fenomenele materiale slat reversibile. Toate
fenomenele biologice sint ireversibile.
In aceste concluzii se trece cu vederea c& al doilea principiu al termo-
dinamicii ar putea fi numit principiul evolutiei sau al eredit&tii"...
[227] *tiinta nu se poate hotari sit considere
izolate pentru totdeauna diferitele categorii de
Apropiere de fapte pentru care ea s-a impftrtit in tiinte parti-
materialismul culare. Aceasta impirtire are cauze cu totul subiec-
dialectic tive i antropomorfice. Ea izvoriite numai din
nevoile de cercetare, care impun o clasificare a
problemelor 1 cer si se concentreze atentia in
mod separat asupra fiecareia dintre ele, sa se
porneasc& de la particular pentru a ajunge la
N.B. general. Natura in sine este un tot.
un aspect timid al mecanicismului. Nola (rad.
* Clausius i-a dat denumirea de principiul entropiei, termen care corespunde exact ou-
vtatului evolutie, dar el nu provine din limba bunt., oi din limba greaca.
 OBS. PE MARG. GARTH LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERN'," 477

CAPITOLUL AL V-len
PROBLEMA SPIRITULUI
2. VECHIUL EMPMISM I VECIIILE CONCEPTII ANTIMETAFIZIGE:
PAEALELISMUL PSIHOFIZIOLOGIC

1242 246] Dei rationalismul metafizic reprezinta o mare

traditie filozofica, vechile lui afirmatii apriori nu puteau sa nu
provoace obiectii din partea mintilor critice. Si in toate timpurile
vedem filozofi care incearca sa se opuna curentului rationalist
i celui metafizic. Acest lucru II fac mai intii senzualitii i mate-
rialitii, apoi asociationictii i fenomenalitii. In sens general,
ei pot f i numiti empiriti.
In loc s opuna naturii spiritul, ei incearca sa introduca din non
spiritul in natura. Dar ei nu fac decit sa continue sa inteleaga spiritul
tot aa de simplist i de intelectualist ca i cei pe care ii critica...
Teoria empirista ii reprezenta spiritul cam tot aa cum atomismul
ii reprezinta materia. Acesta este un atomism psihologic, in care atomii
sint inlocuiti cu stari de contiinta: senzatii, reprezentari, sentimente,
emotii, senzatii de placere i de durere, micari, manifestari de vointa
etc...
Prin urmare, starile noastre psihologice nu sint altceva decit totali-
tatea contiintelor elementare care corespund atomilor din care sint
alcatuiti centrii notri nervoi. Spiritul este paralel cu materia. El
exprima, intr-o forma care ii e proprie, in limba lui, ceea ce materia
exprima, la rindul ei, intr-o forma care ii e proprie i in alta limba.
Spiritul, de o parte, i materia, de alta parte, sint dour', traduceri reci-
proce ale unnia i aceluiai text.
Pentru idealiti, textul original este spiritul ; pentru materialiti
el este materia; pentru spiritua1itiidualiti, ambele texte sint in aceeai
masura texte originale, natura fiind scrisa in acelai timp in ambele
limbi; pentru monitii puri trebuie s facem douit traduceri ale unui
text original care ne scapa...

3. CRITICA MODERNA A PARALELISMCLUI

[248-249] Cind se spune ca contiinta este una i continua, trebuie

s ne f eriin a crede cii prin aceasta se reinvie teoria unitatii i identitatii
seuluis, care constituia una dintre pietrele unghiulare ale vechiului
rationalism. Contiinta este una, dar ea nu ramine intotdeauna identica
cu sine, ca, de altfel, orice contiinta vie. Ea se schimba permanent,
nu ca unl ucru creat o data pentru totdeauna i care 1.1:mine ceea ce
este, ci ca o flint& care se creeaza permanent ; evolutia este creatoare.
De notiunea de identitate i permanenta ar fi nevoie numai atunci cind,
pentru a gas i aparente reale, ar trebni sa se dea starilor multiple des-
coperite, pe eft se pare, sub aceste aparente o legatura de sinteza vi
 478 V. I. LENIN

de unitate. Dar dad, se presupune crt realitatea este in fond continua: si

cit lacunele care se grisese in ea sint artificiale, nu mai e nevoie sit apelam
la principiul unitutii i permanentei.
Teoriile pragmatismului anglo-american sint extrem de Inrudite
1
cu cele expuse mai sus. Aceste teorii sint foarte variate, mai ales in
aplicatiile morale si logice pe care au incercat unii sa le deduca din ele.
Dar ceea ce constituie unitatea lor si permite ca ele si fie grupate im-
preuni sint tocmai trasitturile generale ale rezolvririi pe care ele au dat-o
problemei constiintei. W. James, marele psiholog al pragmatismului,
1
a dat acestei rezolvAri forma sa cea mai neta si mai complea. Conceptia
lui contrazice totodata si aproape din aceleasi motive atit conceptia
rationalismului metafizic, cit si pe aceea a empirismului...
[251 252] W. James mai sustine totodata crt
el a ajuns la aceasta teorie numai pentru el a
urmat cu cea mai mare strict* regulile experien-
Teoria tei: si el o numeste steoria empirismului radical*,
experientei" sau a oexperientei pure*. Pentru el, vechiul empi-
a lui James
rism a ramas impregnat de iluziile metafizice si
rationaliste. El a incercat sa se debaraseze complet
de ele.
Aceste noi teorii ale constiintei si-au cistigat
incontestabil, intr-un timp extrem de scurt, foarte
mari simpatii: englezii Schiller si Peirce, ameri-
canii Dewey si Royce, in Franca si Germania
savanti ca Poincar, Hertz, Mach, Ostwald, iar
N. B. pe de alta parte aproape toci cei ce vor sit renoveze
James, Mach catolicismul, raminindu-i totusi fideli, pot fi alatu-
si popii rati curentului de idei care au fost expuse in modul
cel mai sistematic de Bergson si James. Totodata,
nu incape indoiala cit acesto simpatii par a E In
mare masura meritate...
[254-255] Vom vedea cind va fi vorba de problema cunoasterii
si a adev&rului cit intr-adeviir pragmatismul a ajuns adeseori la concluzii
sceptice, dar aceste concluziisint departe de a f i necesare. Insusi James,
care in unele momente pare sa se situeze foarte aproape de irationalismul
sceptic, a remarcat cindva dIi., intr-o interpretare riguroasa a experientei,
nu trebuie sit consideram cit experienta ne dit o notiune numai despre
fapte izolate, dar totodata, si mai ales el ea ne dii o notiune despre rela-
tEle care exist/ intro fapte...
In felul acesta, noua orientare care s-a manifestat in filozofie si care
a fost desemnata cu numele de pragmatism marcheaza, pe cit se pare,
un progres incontestabil in conceptiile stiintif ice si f ilozof ice ale spiritului.
 OBS. PE MARG. CARTII Lin ABEL REY FILOZOPIA MODERNA 479

4. 0 CONCEPTIE GENERAL/ DESPRE ACTIVITATEA PSITIOLOGICA.

[256-261] Ar urma acum si precialm in ce constau relatiile care
formeazi lumea psihologici 0 cum se deosebesc ele de cele care alc-
tuiesc restul naturii i experienta. Fizicianul vienez Mach a dat, poate,
cele mai clare indicatii in aceasta, privinta*. In orice experienta., ceea
ce este dat depinde de o multime de relatii, care se impart mai filth
In doll& grupuri: cele care sint verificate In mod identic de toate orga-
nismele care in exterior sint analoge cu ale noastre, adici de toti mar-
torii, i cele care diferi de la un martor la altul. Psihologia are drept
obiect pe toate acestea din urina, al ciiror ansamblu formeazi ceea ce
numim activitate psihologicL Mai exact: primele nu depind de organis-
mul nostru 0 de activitatea biologicL Celelalte depind de ele In mod
intim i necesar...
Matematica, mecanica, fizica, chimia, biologia, toate acesteasint
tiinte, fiecare dintre ele desprinzind un grup de relatii din totalitatea
relatiilor cuprinse in ceea ce e dat 0 care sint independente i trebuie
se fie considerate independent de organizarea noastrL Acestea sint
relatiile objective, obiectul tiintelor naturii, al carer ideal este exclu-
derea din ceea ce e dat a tuturor relatiilor care fac ca acest dat sa, fie
dependent de organismul nostru...
Experienta ne arath ca existii o influentl reciprocil intre biologie
i psihologie, un sistem de relatii intro ele. De ce n-am considera pe
fiecare dintre aceste doul ordine de fapte ca douR ordine de fapte ale
naturii, care actioneazil i reactioneazi unul asupra celuilalt, ca toate
celelalte ordine de fapte naturale : fenomenele calorice, electrice, op-
tice, chimice etc.? Intro toate aceste ordine nu existii deosebiri mai
mari sau mai mici decit intro ordinul biologic i cel psihologic. Toate
fenomenele trebuie sa, fie situate pe acelai plan i considerate ca fiind
In stare sa se conditioneze intro ele.
Impotriva acestei conceptii se va obiecta, firi in-
doiall, ca ea nu explica de ce existh experienti i cunoa-
terea acestei experiente de dare un organism. Dar nu
se pare oare cii s-ar putea i ar trebui sa se rispunda cii
aceastit problemii, ca toate problemele metafizice, este
prost push, inexistenta? Ea decurge din iluzia antropo-
morlica. care opune Intotdeauna universului spiritul. experienta
Nu se poate spune de ce exist& experienta, ciici experi- este un
enta este un fapt i se impune ca atare... fapt"
Experienta, sau, ca si ham un termen mai putin echivoc, datul, Ill
iii s-a parut pin& acum a fi ceva dependent de relatiile matematice,
mecanice, fizice i de alta naturi. Cind analiziim aceste conditii, datul
ni se pare, in afar& de aceasta, a fi dependent de unele relatii despre care
in general se poate spune cit 11 denatureagt, dupi starea individului
* Annie psychologique 1906, XII-o anue. (Paris ,Sohleioher.)
 480 V. 1. LENIN

cdruia ii este dat: aceste denaturdri constitnie subiectivul, psihologicul.

Putem noi si stabilim bineinteles, totdeauna intr-un mod foarte
grosolan i cu totul aproximativ sensul general al acestor noi relatii,
al acestor denaturari, adici directia in care analiza stiintifici, ficind
progrese in decursul secolelor, se incumetil si descopere relatiile cele
mai generale (principiile) subintelese de ele?
De ce, cu alte cuvinte, datul, in loc sit fie iden-
tic pentru toti indivizii, in loc id fie un dat nemij-
locit, care nu face decit un tot intreg cu constiinta
despre el, este subiectiv denaturat? i este dena-
turat in asa grad, ci un mare numdr de filozofi
si bunul-simt au ajuns pini acolo, incit au rupt
unitatea experientei si au preconizat dualismul
experienta ireductibil al lucrurilor si spiritului, care nu este
indivizilor alteeva decit dualismul experientei, asa cum este
organizati ea la toti, in mdsura in care stiintele 11 rectified,
din punct de si al experientei, asa cum este ea deformatii in
vedere social constiinta particulard...
[271-272] Imaginile nu sint identice en senzatiile, cum a afirmat
subiectivismul, dac este sil dam acestui cuvint, echivoc prin amploarea
semnificatiei lui, sensul de experiente nemijlocite. In mast& privintd,
analiza lui Bergson este departe de a fi fost infructuoasii. Imaginea este
rezultatul unor relatii deja cuprinse in experienta nemijlocitri, adicd in
senzatie. Numai el aceasta din urmi mai contine destule altele. Si fie
date numai relatiile care alcdtuiesc sistemul iimaginiie (sistem partial
dacd II comparam en intregul sistem al senzatiilor si al experientei
nemijlocite), sau, ca sit ne exprimdm mai exact, sil fie date numai acele
relatii din intregul sistem care atrag pentru dat o dependentil de orga-
nism, si atunci voin obtine tocrnai imaginea, amintirea.
Definind astfel amintirea, n-am Meld decit sd exprimdm
cele mai noi rezultate ale psihologiei experimentale si, totodatd,
cele mai vechi idei ale bunului-simt: amintirea este o obisnuinti
organicd. Ea nu are comun cu senzatia primitivd decit conditiile
organice. Ei ii lipsesc toate relatiile extraorganice, cuprinse in
N.B. ((s3nzatie, cu ceea ce noi numim mediul exterior.
Aceastd dependenta total& a imaginii si aceastit dependent&
partial& a senzatiei de conditiile organice ne permit, totodatd,
sit intelegem iluzia, eroarea simturilor, visul si halucinatia, chid
rileiltarteiriep aerd pi uelnetxr uteri inodrisviindt , epxipneirli on asnou amf liat prue dnucts ialnao eaal
intrerupto, iar pentro individ exporienta se afli rodusi la crea
N.B. ce se produce in organismul lui, adici la relatiile care depind
de organism, prin urmare la psihologicul pur, la subiectivul pur...
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 481

5. PROBLEMA INCONMENTELUI

[280] Viata noastra, pe deplin constienta', nu este decit o parte foarte

restrinsil din intregul ansamblu al activiatii noastre psihologice. Ea
este, cum s-ar spune, centrul unei proiectii luminoase in jurul careia
se intinde o regiune mult mai vast& de penumbra, care se transformii,
treptat, In bezn& absoluta. Vechea psihologie facea o foarte mare gre-
seal& considerind drept activitate psihologica numai activitatea pe de-
plin constientd.
Dar dacil n-ar putea fi exagerat& intinderea pe care o ocupri incon-
stientul in organizarea noastrii, n-ar trebui cum a fault foarte ade-
seori o anumita psihologie pragmatist& sk se exagereze importanta
calitativ& a acestui inconstient.
Dupil plrerea liner pragmatisti, constiinta dark constiinta intelec-
tuala i rationala, este partea cea mai superficial& si mai neinsemnatit
a activitatii noastre...
6. PSIIIOLOGIA I NOTIIJNEA DE FINALITATE

[285-286] Pentru observatia nemijlocit& i superficiaa, that& viata

psihologicii superioar& pare sl poarte deci amprenta finalitritii. Genera-
lizind, printr-un procedeu obisnuit, de la cunoscut la necunoscut, vedem
cit s-a fricut demult incercarea de a da i o interpretare teleologic& intregii
vieti psihologice inferioare. Reflexul cel mai simplu, ca clipitul ochilor
la o luminit prea vie, plIcerile i durerile fizice cele mai simple, emotiile
primitive, nu par toate aceste fapte s& fie dictate de conservarea oi
progresul specici sau de conservarea i progresul individului? Incepind
de la amibl, acest cocolos rudimentar de protoplasm& care tinde spre
unele radiatii de lumina i caut& sit le evite pe altele, intreaga activi-
tate care poate fi calificati drept constientii nu face ea 1ntotdeauna
parte din categoria tendinfd i nu este tendinta o finalitate in actiune?
Nu trebuie st ne mire nici cit Jaw.s, Tarde si multi altii
trag din aceste fapte concluzia cii legile psihologice au cu totul N.B.
alt caracter decit celelalte legi ale naturii. Ele sint legi teleo-
logice...
Conceptia teleologic& a legii psihologice nu este in fond
altceva decit un invelis stiintific aplicat pe conceptiile meta-
fizice, care fac din tendintii, din dorinta de viatii, din instinct,
din voint& si din actiune temeiul a tot ce exista. In acest fel a
fost ea Insusita, explicati i dezvoltatil de pragmatisti, adeptii N.B.
primatului actiunii. Pentru ei, psihologia functional& si psiho-
logia finalist& sint termeni sinonimi...
482 V. I. LENIN

7. PROBLEMA NEMURIRII

[294-296] Antiteza dintre activitate, realitate, care nu pot fi

analizate, de o parte, si relatie, de alt& parte, se reduce la zero, gi atit
pentru spirit, cit i pentru materie ea trebuie 0, fie pusI in categoria
boarfelor unei metafizici desuete. Tot ce este dat nu este decit o sintezi,
cu a carei analiz& se ocupii stiinta, care o reface in conditiile ei si o
descompune apoi in relatii.
Dar ce se intimpl& in acest caz cu nemurirea sufletului, mai ales cu
nemurirea lui personali, 6,6 de dour), mii de ani acest lucru este pentru
noi mai important decit once. sa nu urmam legea lucrurilor, sa nu urm&m
legea tuturor vietuitoarelor, s& nu disparem, s& nu ne anihilim deve-
nind alteeva I Sit ne expunem acestui minunat rise, inventat cu intir-
ziere de un prost jucator cum este omul, un prost jucator care vrea sit
cistige o femeie frumoasii i pretinde sh se masluiascit zarurile in favoa-
rea luil
Nu incape indoiali cii un sistem de relatii cu greu poate si part
etern sau nemuritor. Totusi, nu exist& aici nimic care s& fie absolut
imposibil. Improbabil da I Imposibil nu 1 Numai cit ar trebui, pe
acest teren pe care ne aflam, ca experienta sit spulbere improbabilitatea
sau, cel putin, s-o transforme in probabilitate.
Ar trebui ca ea s& ne fact sit descoperim, in dosul subiectivului,
conditii care sa existe dup& disparitia organismului, relatii care s-o
fact sa depinda partial de alteeva decit de acest organism. Acest lucru
trebuie st-1 hotarascl experienta. Numai ea este in stare sa inliiture
indoielile. Aprioric vorbind, nimic nu impiedic& sa fie descoperite anumite
conditii, anumite relatii care ar atrage dupl ele indestructibilitatea
cel putin partial& a unei parti din dat, de exemplu a constiintei.
Dar mai este nevoie sa, spunem acest lucru? Experienta nu ne-a
aritat inca niciodata asa ceva. Nu-mi este necunoscut faptul cit spin-
titii afinurt contrarul. Dar aceasta nu este decit o afinnatie. Experien-
tele kr, cel putin acelea care nu sint bazate pe trucuri sipe inselaciune
(gi nu constituie ele oare o minoritate?), in actuala stare de lucruri pot
cel mult sit sugereze ideea c& existl unele forte ale naturii, unele miccitni
mecanice ale c&ror manifestin noi le cunoastem foarte prost, iar condi-
tiile silegile si mai prost. Este chiar probabil cii ele depind de organismul
omenesc si provin pur i simplu din inconstientul psihologic si din acti-
vitatea biologic& a organismului.
Si in fata subrezeniei pretinselor verificiri experi-
nemurirea mentale ale vietii de apoi, teoria nemuririi sufletului
i agnOsti- isi poate 'Astra numai forma pe care i-au dat-o Socrate
Platon: este un risc pe care trebuie sa-1 suporti;
cisMul este un apel la necunoscut, i anume un apel la care
lui Rey exist& putine cause de a capita cindva raspuns...
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY EILOZOFIA MODERNA 483

CAPITOLUL AL VI-lea
PROBLEMA MORALEI
1. MORALA IRATIONALA.: MISTICISM SAU TRADITIONALISM

[301-306] Noile filozofii sint deci in primul rind nite

doctrine morale. Si aceste doctrine pot fi, dup5, cit se pare,
astfel definite: mislicism al aciiunii. Aceasta pozitie nu este
nou5,. Ea a fost pozitia sofitilor, pentru care de asemenea N.B.
nu exista nici adevar, nici eroare, ci numai succes. Ea a fost
pozitia probabilitilor i scepticilor postaristotelici, pozitia
unor nominaliti din vremea scolasticii, pozitia subiectivitilor
din secolul al XVIII-lea, i anume a lin Berkeley. N.B.
Doctrine le anarhitilor intelectuali de felul lui Stirner i Nietzsche
se bazeaza pe aceleai premise.
Aadar, in recuzita nominalismului i a pragmatismului actual,
cuvintele sint mai noi decit lucrurile...
Cind unii moderniiti, ca Le Roy, gasesc in pragmatism o justificare
a catolicismulni, ei nu vad, poate, ceea ce unii filozofi, intemeietori ai
pragraatismului, au vrut s ia din el. Dar ei iau din el concluzii care
pot fi trase in mod legitim i care, de altfel, au i fost trase sau aproape
trase de pragmatiti de seanal ca W. James i filozofii colii de la Chi-
cago. Cred ca pot s5, afirm i mai mult. Cred ca Le Roy trage singurele
concluzii care in mod legitim trebuiau sa, fie trase din acest mod de
. . .
gindire...
Pentru pragmatism este caracteristic c. el considera drept adevarat
tot ceea ce remelte i ceea ce intr-un fel sau altul este adaptat momen-
tabu, ttinta, religia, morala, traditia, obicaurile, rutina. Total trebuie
sa, fie luat in serios, i in serios trebuie sa fie luat tot ce ne duce la reali-
zarea unui scop i ne permite s5, actionam...
Prin ce mijloace anume au fost distruse pin& acum traditiile i
dogmele? Prin tiinta, sau, dug, preferati instrumentul in locul operei,
atunci prin ratiune. *Uinta traiete din libertate ; ratiunea nu este, la
urma urmelor, altceva decit libertatea de examinare. Totodata, tiinta
i ratiunea sint, inainte de orice, revolutionare, i civilizatia greco-
occidentala, construita, pe ele, a fost, este i va fi o civilizatie de revel-
tati. Revolta a fost pina acum singurul nostril mijloc de eliberare i
singura forma in care noi am putut cunoate libertatea. Ma refer la
revolta spirituala a ratiunii, stapina pe ea insai, i nu la revolta brutal.,
care a fost numai inveliul adesea folositor, iar uneori necesar
al metalului pretios pe care il constituie prima.
In felul acesta, principalul ajutor care poate fi acordat
traditiei, pastrarii vechilor valori morale, ca sa folosim un ter-
men la moat, este deprecierea tiintei. Wit de ce pragmatis-
 484 V. I. LENIN

mul i nominalismul trebuiau sa aib& drept consecinta logici,

cum au v&zut foarte bine majoritatea celor care au aderat la
el in deplina cunotinta de cauza, justificarea unor motive de
actiune: religioase, sentimentale, instinctive, traditionale. Pe
acelai plan ca i motivele de actiune luate din cunoaterea
tiintifici, san, i mai logic, pe un plan superior, fiindca
tiinta nu are in vedere decit actiunea productiva, noua filozofie
N.B. trebuia sa duel la legitimarea unei morale irationale: elanul
intmti san supunerea fata de autoritate, misticism sau tradi-
tionalism. Uneori tradttionalismul merge atit de departe, incit
unii (de pildi W. James) nu ezita sit revin& in morall la abso-
lutul teoriilor rationaliste ale moralei...

4. $TIINTA MORAVURILOR

[314] ...Pentru ca sa fie posibill aceasta conceptie despre

moral& ca art& rationala, este in mod evident necesar sa fie
posibili o tiinti a moravurilor. Tocmai aici capita metafizica
din nou sperm*. Intr-adevar, sociologia, In cadrul cireia
aceasta tiinta a moravurilor nu este decit o sectiune, abia a
luat natere. Ea Inca se afla, ca i psihologia, dar cu mult mai
putin avansata decit ea, Intr-o perioada cind trebuie sa poarte
dispute cu metafizicienii pe tema metodei i obiectului tiintei
i a dreptului ei la vigil. De altfel, se pare ca aici, ca i in alte
domenii, problema va fi rezolvata pina la urma in favoarea

I
\
eforturilor tiintifice. Nu pot fi impiedicati metafizicienii sa
palavrageasca, dar se poate lasa libertatea de exprimare i de
actiune. 8i iata ca sociologia, datorita lucrarilor liii Durkheim
ale colii sale, a lucrat i a actionat...

CAPITOLUL AL VII-1 es
PROBLEMA CUNOA*TERII 81 A ADEVARULUI
g 1. SWAMI TRADITIONALE

[325--326] Savantii care nu slat decit savanti se ocupa,

ce-i drept, prea putin de aceasta problema a adevarului. Pentru
ei este suficient s& ajungli la afirmatii care obtin asentimentul
general i care, prin urmare, apar ca necesare. Pentru ei, orice
experienta, efectuat& metodic i controlatil cum trebuie, este
adevarata. Verificarea experimental& iati care e, spun ei,
N.B. criteriul adevarului. 8i savantii au deplina dreptate, CAA
practica a justificat intotdeauna aceasta pozitie. A presupune
ca ea nu o va justifica intotdeauna ar insemna sa ne imaginAm
absurdul sit ne indohn pentru plitcerea do a no indoi...
 ohs. Ph MARG. CARTII LUI ABEL REY rwozonn MODERNA 486

[328-332] Rationalistii contemporani s-au apArat in mod

energic de atacurile pragmatisrnului cind acesta a afirmat ca,
in ultima instanta, ratiunea rationalistilor a avut ca rezultat N.B.
sa asigure spiritului nostru copia fidela a realitatii. $i, in-
tr-adevar, pragmatismul a reprosat rationalismului di el dedu-
bleaza cunoaterea in dour), pirti sincronice: obiecte sau lucruri
in sine si reprezentarile pe care si le face spiritul despre ele...

2. CRITICA PRAGMATIMLOR

...James afirma ca adevarat este tot ceea ce este verificat de expe-

rienta, iar in alte rnomente tot ce asigura, sub orice forma, succesul
activitatii noastre. $i, dacii e sa acceptim aceasta ultima propozitie,
atunci se impune aproape cu necesitate concluzia ca nu mai exista.
adevar. Caci ceea ce reusete astazi poate sa nu reuseasca miine, lucrn
destul de frecvent in practica, asa cum dovedesc modificarile legilor si
ale dreptului, ale regulilor morale si ale credintelor religioase, ale opini-
ilor tiintifice. Adevar astazi eroare miine; adevar dincoace de Piri-
nei eroare dincolo. Tema este banala. $i aceste concluzii, pe care
Peirce, intemeietorul pragmatismului, le-a eliminat si le-a combitut
en hotirire si de care marea filozofie pragmatista, in special James, 11
a incercat sa scape cu ajutorul unor subterfugii subtile, sint concluziile
pe care epigonii, in marea lor majoritate, le-au adoptat in linii generale.
In afar& de aceasta, in legaturti cu problema adevarului, pragmatis- 1
mul a devenit sinonim cu scepticismul, aa cum in legatura cu morala
sau cu credinta el a devenit sinonrin cu traditionalismul irational.
$i totui, ca in orice critica, exista, desigur, o parte de
adevar in critica pe care pragmatismul o face rationalis-
mului. Despre el se poate spune ceea ce trebuie sa se spulia
adesea despre teoriile critice: partea distructiva este
excelenta, dar cea creatoare lasa mult de dorit. Fari
indoiala cii teoria spiritului-oglinda a lucrurilor i a adeva- siel
rului-copie este de o superficialitate grosolana. Evolutia
adevarurilor stiintifice, care au trecut win toate erorile
cu care este presarat drumul stiintei, dovedeste acest
ha!
lucru.
Pe de alt1 parte, cind ne analizam pe noi inine ca organism care
actioneaza in mijlocul universului, e adevarat ca nu putem sii despartim
domeniul practicii de acela al adevarului, pentru ca, dup.& toate cele
spuse mai inainte si dupa toate invatamintele tiintei, nu putem sii
separim adevarul de verificarea experimentala. Sint adevarate numai
conceptiile care au succes. Dar trebuie totodata sa stim daca ele sint
adevarate pentru cit au succes sau au succes pentru ca sint adevarate. I
486 V. I. LENIN

Pragmatismul este intotdeauna inclinat s rezolve alternativa in primul

sens. Bunul-simt, pe cit se pare, n-o poate rezolva decit in cel de-al
doilea sens...

3. INDICATIE INDIRECTA. PENTRU 0 REZOLVARE

A PROBLEMEI ADEVARULUI

[333-334] Toate cunotintele pe care ni le d5, experienta sint legate

Intre ele i sint sistematizate. Dar ele nu sint sistematizate ca in rationa-
lism, prin forta unei activitati superioare lor i care le-ar impune formele
ei. Aceasta conceptie, vrind sa asigure trainicia tiintei, duce, dimpotriva,
la scepticism, fiindca ea face din cunoatere o opera a spiritului, iar
acest dualism pune In mod inevitabil problema dacii nu cumva cu-
noaterea, care este o opera a spiritului, deformeazi datul. Aici, dimpo-
triva, cunotintele noastre sint sistematizate intocmai cum sint date,
trelatule datului au aceeai valoare ca i datul Insui. In realitate, datul
nemijlocit i relatiile pe care le contine el alcItuiesc un singur tot i sint
indivizibile. Actele cunoaterii sint toate de aceeai natura i au aceea0
valoare...

4. PROBLEMA ERORII

ralisme V [336-347] In lIrealismul absolutil in care ne

absolu* () micam pina acum, nu exista, dup5, cit se pare,
= materia l
t lism istoric A loc pentru eroare. Dar sit ne amintim ca am identi-
ficat experienta i cunoalterea numai in punctul
de plecare. Acum e timpul sa aratam ce inseamna
aceasta limitare.
Este un f apt, stabilit de experienta, ca cunoalterea pe care
o capita diferiti indivizi nu este absolut aceeai. Acest lucru
poate f i explicat in doul feluri: sau exist& atitea realitati dife-
sa cadem in subiectivism), sau
/Fin urmare, nevoiti s-o acceptam ,
rite citi indivizi exista (ceea ce este absurd, fiindca ar insemna
i aceasta alternativa sintem,
intrucit datul este unic
\i acelai pentru toti, diferentele dintre cunoltintele pe care le
capita despre el indivizii decurg din conditiile in care s-au aflat
i se afla ei, cu alte cuvinte din unele relatii individuale care existd,
intre ei i dat i pe care analiza tiinificii poate sii le scoata la
iveali. Aceasta este concluzia la care ne-au dus alte consideratii
in problema contiintei. Am vazut cii datul continea relatii inde-
pendente de individul care cunoate relatiile obiective i
I I
relatii dupi care datul depinde de organismul care cunoate
relajile subiective.
realism absolut. Nota grad.
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 487

Admitind acest lucru vedem ci in experient., si nu chiar

in punctul de plecare, ci pe masura ce o analizam. se produce
o dedublare intre factorul cunoaterii i obiectul cunoasterii. N.B.
Aceast relatie are, potrivit celor spuse de noi, aceeasi valoare
ca si datul insusi. Ea se impune cu acelasi drept ca 8 i datul;
de aici rezula cg, deosebirea dintre spirit si obiect nu trebuie
sa fie considerati ca ceva primar, ci ca un produs al analizei,
ea don., relatii foarte generale pe care analiza le descoper. In
dat (W. James); si aceasta deosebire li trage valoarea din
valoarea care i s-a acordat de la inceput experientei luate in
ansamblu, experientei unice si indivizibile.
Adevirul este tot una cu obiectivul. Obiectivul V teoria
este totalitatea relatiilor care nu depind de cel ce ( cunoasterii
observ.. Practic este ceea ce e admis de toata, a lui Rey =
lumea, ceea ce constituie obiectul experientei
A materialism
universale, al consimtilmintului universal, luind timid
aceste euvinte In sens tnntific. Ficind analiza
conditiilor acestui consimtdmint universal, ciutind
lnapoia acestui factor dreptul pe care-1 recap.t.
el, cauza care-1 fundamenteazi, ajungem la urma-
toarea concluzie: munca stiintifica are ca scop
s5, desubiectivizeze*, si. dezindividualizeze expe-
rienta, prelungind-o i continuind-o In mod metodic.
Prin urmare, experienta stiintif id, continua expe-
rienta brut.. Si intre faptul stiintific i faptul brut
nu exist. diferent. de naturi.
S-a spus uneori ci. adeVirul stiintific nu este
decit o abstractie. Desigur, el nu este decit o ab-
stractie dad, considefam experienta brut., adica
subiectivi si individual., cilci el exclude din aceast.
experient tot ce depinde numai de individul
care cunoaste prin intermediul experientei. Dar
aceasta, abstractie, dimpotriva, are ca scop s5,
regAseasca. datul aca cum este el, independent de
indivizii O. de irnprejuririle care 11 modifici., sa des-
copere obiectivul, concretul prin excelenta, realul. N.B.

Ar fi interesant si. citutitm sit verificAm aceasta teorie general. pe

calea analizei unor erori celebre. De exemplu, sistemul lui Ptolemeu
ne arati experienta incarcat. de reprezentrai individuale care depind
de conditiile terestre ale observatiei astronomice: el este sistemul astral
asa cum se vede de pe Pamint. Sistemul lui Copernic-Galileu este mult
mai obiectiv, Intrucit el inlitura conditiile care depind de faptul ca.
ebservatorul se all pe P.mint. Tntr-un sens mai general, Painlev6
488 V. I. LENIN

a flout observatia ci cauzolitatea in mecanica, in stiinta din epoca

Renalterii si in stiinta de astazi, cuprindea conditiile aparitiei feno-
mennlui, independente de spatiu i timp. Dar problema este ca condi-
tiile de situare in spatiu si timp cuprind, mai ales in mecanica, aproape
intregul ansamblu de conditii subiective care nu mai sint suficient de
brute pentru a fi eliminate printr-o reflectie sumarL
adevrul si 0 concluzie importantii: eroarea nu este anti-
eroarea teza absoluta a adevIrului. Asa cum au afirmat
(apropiere de foarte multi filozofi, ea nu are un caracter pozitiv,
materialismul ci este mai degrabil, negativa si partiala, este, intr-un
dialectic) anumit sens, un adevar mai mic. Despuind-o,
datorita experientei, de subiectivul pe care-I
subintelege, ajungem treptat la adevar. Adevarul
insa, in sensul deplin al cuvintului, o data, ce a
fost atins, reprezintil, un absolut i o lirnita, deoa-
rece el este obiectivul, necesarul i universalul.
Numai ca. aceasta limit& este departe de noi in
aproape toate cazurile. Ea rd se prezinta aproape
ca o limitil. matematica, de care ne apropiem tot
mai mult, fara a avea vreodata posibilitatea sa
ajungem la ea. De altfel, istoria stiintei ne arata
adevarul in devenirea unei dezvoltari; adevdrul
nu s-a formal, ci se formeazd. El nu va fi Ipte
format niciodata, dar se va forma din ce in ce
mai mult.
Mai poate fi pima inca o ultima chestiune,
si anume dad!, nu cumva, in loc s ne multumim
cu ceea ce exista, mai sintem inca stapiniti de
logomahie in vechea iluzie metafizica care consta. in tendinta
legaurg cu de a afla de ce exista lucrurile. De ce experienta
are conditii subiective? De ce cunoasterea ei nu
experienta" este in mod nemijlocit unica, si identica pentru toti?
Am avea dreptul sa refuzam sa raspundem; dar
aici, datorita psihologiei, s-ar putea da, dupui. cit
se pare, o indicatie pozitiva. Daca experienta
completa ar avea intr-o oarecare masura cunoltinta
de sine, ca dumnezeul panteistilor, aceasta cuno-
stinta ar fi intr-adevar in mod nemijlocit unica i
identica. Dar in experienta, asa cum ni se prezinta,
ea, cunoasterea experientei este data in mod frag-
experienta" mentar, si numai pentru aceste fragmente de
experienta noi sintem noi
Biologia si psihologia ne arata crt noi ne-am
format son, mai exact, am fost formati asa cum
 OBS. PE MARG. CART!! LITT ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 489

i sintem printr-o adaptare, printr-un echilibru

1 neintrerupt en mediul. De aici se poate trage, in
general, concluzia ca cunoasterea noastril trebuie
mai intii sd ritspundit necesitatilor vietii organice.
In afar& de aceasta, ea este la inceput limitatd,
confuzil, foarte subiectivd, ca in viata instinctivd.
Dar, o data ce a intrat in jocul energiilor univer-
sale, constiinta se mentine si se consolideazit din
cauza utilitiltii ei practice. Fiinte din ce in ce mai
complexe evolueazd si se dezvoltd. Constiinta devine
din ce in ce mai exacta, mai precisd. Ea devine
inteligentil .5i ratiune. *i, totodatd, adaptarea la
experientd, concordarea cu ea devine din ce In l'exprience =
ce mai deplind. .5tiinta este numai o formd supe- le milieu?*
rioari a acestui proces. Ea, are dreptul sit spere,
chiar dud nu va izbuti niciodata, sa ailing& la o
cunoastere care sit nu constituie decit un intreg
cu datul si care sit fie absolut adecvatd obiectului:
o eunoastere obiectivii, necesard si universalii. Din
punct de vedere teoretic, pretentia ei este justif i-
catd, pentru ca se situeazit pe linia evolutiei de
pin& mini. Practic insit, aceastd pretentie, dup.&
toate probabilitatile, nu va fi niciodata satisfit-
cutd, deoarece ea marcheazd o limit& a evolutiei,
si pentru a o atinge ar fi nevoie de o stare a univer-
sului cu totul alta decit cea actuali si de un fel de
identificare intre univers si experienta cunoasterii...
Cea mai artificiald dintre toate abstractiile este aceea care exclude
din experientd rezultatele muncii rationale si succesele evolutici.
Aceastii evolutie a fost categoric dirijatil de practica 5i spre practica,
deoarece ea se expriml 5i se infliptuieste datoritil neintreruptei adaptari
a fiintelor la mediu. Cine s-ar apnea A nege astdzi acest lucru? Aceasta
este dear una dintre victoriile cele mai decisive ale pragmatismului
asupra unui rationalism devenit astazi o fosild. Dar ea nu inseamnit cii
adevdrul se defineste in functie de utilitate si de succes. Dimpotrivit,
ea inseamnd cd utilul 5i succesul sint o urmare a posedirii adevdrului...
Pentru a exprima In mod inteligent si exact
corelatia dintre practici 5i adevar, mi se pare ea
in acest caz ar trebui si nu spunem: adevdrat
este ceca ce reuseste, ci: reuseste ceea ce este ade-

()aperients medial? Nola trad.

33 Lenin Opere complete, vol. 29

490 V. I. LENIN

varat, adieu"), ceea ce este conform cu realitatea,

materialism in masura in care este vorba de actiunea incer-
timid =,
cata. Actzlmea direct"). este rezultatul unei cunoas-
ten exacte a realitatilor in mediul cgrora ea se
efectueaza. Procedam just in masura in care cu-
noastem cu adevarat.

5. TEORIA CUNOA$TERII

Cred cit toatit lumea va fi de acord ca noi afirmam ca adevarat si ca

obiectiv ceea ce nu depinde de coeficientul individual care se intilneste
la fiecare individ in actul cunoasterii. Dar acolo unde se manifesta
divergente va trebui sa spunem in ce moment dispare coeficientul indi-
vidual. Pot eu oare, in fata unei constatari experimentale oarecare, sa
fac o delimitare intre ceea ce a fost constatat in mod universal si ceea
ce a fost constatat numai de mine?
Am spus, intr-o forma generala, ca stiinta a cautat, ab-
solut in toate cazurile, sa faca, aceasta delimitare. In fond,
tiinta nici n-are alt scop. Ea s-ar putea defini prin acest
caracter. Practic deci noi avem un prim mijloc de a distinge
ceea ce este adevarat si obiectiv de ceea ce este subiectiv
si iluzoriu. Va fi adevarat ceea ce se va obtine cu ajutorul
metodelor stiintifice riguros aplicate. Oamenilor de tiinta
le-a revenit sarcina sa elaboreze, sa precizeze si sit defineasca
aceste metode. Acest prim criteriu este mai strict decit regula,
prea vaga, pe care am dat-o pina acum: asentimentul univer-
confu- sal. Fiindca asentimentul universal poate sa nu fie decit o
zie prejudecata universala...

relativ
/\ Trebuie sa ne intelegem: adevarul pe care poate
sa-.1 atinga omul este un adevar onienese. Prin
acest cuvint nu vrem sa spunem ea el este relativ
in sensul in sensul sceptic al cuvintului. Vrem insa sa spunem
sceptic!! I ca el depinde de structura speciei umane i este
valabil numai pentru aceasta specie...
t De altf el trebuie sa punem capat o data pentru totdeauna
ha! t unor anumite sof isme: adevarul valabil pentru intreaga specie
111 umana, adevarul omenesc, este pentru om un adevar absolut,
= caci, data presupunezn, asa cum fac adeptii absolutului extra-
uman, ca el nu este o copie a realitatii, el este, cel putin pentru
om, singura traducere exacta cu putinta, echivalentul ei absolut...
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERN/0 491

[351-352] Unul dintre savantii contemporani, Poincar, a afir-

mat... ea fizica n-a avut niciodata de-a face cu fapte identice, ci pur
i simplu cu fapte foarte asemanatoare unele cu altele. In acest caz,
la ce ne folosete tiinta, cad, daca ea vrea sa fie riguros exacta, fiecare
fapt nou necesita o noua lege?
Aceasta obiectie are acelai caracter ca i urmatoarea: fiecare fapt
cuprinde infinitul. Prin urmare, am avea nevoie de o tiinta completa
pentru a avea o cit de mica cunoitintil exacta despre cel mai mic obiect.
Ea se rezolva in acelai fel i aproape de la sine...
In concluzie, datul este un obiect al tiintei,
fiindca el se preteaza la o analiza, i aceasta ana-
liza ne dezvaluie conditiile existcntei lui. *tiinta
este certa, pentru ca orice analiza pe care ea o face
ne duce treptat la intuitii experimentale, care au
acceai valoare ca i datul; aadar, tiinta are concluzie = ma-
acelai grad de certitudine ca i existenta univer- terialism timid
sului explicata de ea i ca i propria mea existenta,
care de asemenea imi este cunoscuta prin intuitie
experimentala.

CAPITOLUL AL VIII-lea
CONCLUZIE GENERALA: FILOZOFIA EXPERIENTEI
354-357] Avem mereu de-a face, chiar de la inceputul
gindirii filozofice elene, cu aceleai doua sau trei orientari
generale ale spiritului metafizic. Acestea sint orientarile dupa
care, in mod obinuit, toate manualele clasifica inca sistemele
filozofice sub denumirile de materialism, spiritualism i idea-
I ism...
In fond dacii analizam lucrurile din punctul de vedere
foarte general pe care ne situam aici, adica din punctul de vedere
al unei #scari speciale a valorilors pe care ne-o ofera fiecare
dintre aceste orientari , din moment ce spiritualismul i
idealismul prezinta adesea cele mai apropiate analogii, se poate
spune cii metafizica ne-a pus totdeauna in fata a doul mari
scan de valori: scara materialista i cea idealist-spiritualista. N.B.
Aceste douil scan se opun una alteia i fiecare dintre ele este
aproape imaginea risturnata a celeilalte.
Pe scara idealist-spiritualista, in virf se afla judecata asupra
spiritul ; el este acela care da sens i valoare tuturor idealismului
celorlalte, fie cil reprezintd, Impreuni cu idealis- materialismului
mul, singura realitate, Intrucit aparentele mate-
riale sint create de el sau exist& numai pentru el,

33*
492 V. I. LENIN

fie ca, reprezinta impreuna cu spiritualismul, d( asu-

pra realitatii materiale care nu este altceva decit
suportul sau mediul lui, realitatea superioara
in care se termina natura i prin care ea se explica.
Pe scara materialista, dimpotriva, totul por-
neste de la materie i totul se Intoarce la ea. Ea
ineptie ! este creatoarea eterna i Iimuabilal a tuturor spec-
tacolelor din univers, inclusiv spectacolul vietii
cel al constiintei. Viata nu este decit un fel
particular de combinatii in multimea infinitii
a altora pe care intimplarea oarba le scoate din
materia initiala. Constiinta, gindirea nu sint alt-
ceva decit fenomene ale vietii; creierul le secreta
asa cum ficatul secreta, fierea...
Gindirea, sau, in cel mai rau caz, ceva din dome-
niul spiritului nematerial i liber, este necesara
atit ca principiu suprem de explicare, cit i ca
principiu esential al existentei i creatiei. Puneti
spiritul, si in natura totul va deveni inteligibil.
Distrugeti-I, i natura va deveni de neinteles. Ea
va disparea in neant.
3 000 de ani de Materialismul, dimpotriva, afirma dad mi-e
idealism si de permis sit folosesc acelasi procedeu sumar ca
materialism fiecare experienta care ne explicit un fapt pqihologic
il reduce la fapte organice. Materia organica este
redusa, putin cite putin, la cea anorganica. Forta
nu este altceva decit impulsul socului ; este o
miscare care se compune cu alta. Prin urmare,
la baza lucrurilor gasim numai miscarea brut& si
oarba.
11 *i MCI crt se vor implini in curind trei mii de
ani de cind aceste sisteme de valori sint reluate de
fiecare generatie, sint dezvoltate, uneori precizatc,
foarte adesea intunecate de subtilitatile unei gin-
diri care nu vrea de loc sa se dea invinsa. *i am
inaintat atit de putin ca sintcm aproape tot unde
eram la inceput.
Nu inseamna ooze, in acest caz, cii probkmJe dezbatute
de aceste sistcme contradictorii sint dcsarte si prost puse?
Nu este oare aceasta dorinta de a stabili intre lucruri o ierar-
hie explicativa o prejudecata, complet antropomorfica? *i
nu tine oare aceasta prejudecata intr-o misura mult mai mare
de aspiratiile sentimentului individual decit de o discutie
rationali? In fond, aceste sisteme se pun i se opun until
 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 493

altuia in scopuri cu totul diferite de cunoasterea obiectiva,

si grija fata de ele nu are nimic comun cu autarea impartiala
a adeviirului. Si, intrucit ele nu au nici o legfiturk cu o discutie
ha!!
pozitiva, nu le vein mai discuta.
Sau eu gresesc de-a binelea, san filozofia modern, in
curentele sale vii si puternice care sint pozitivismul si prag-
matismul, tinde spre aceasti concluzie*...
[358-3M] Dad prin filozofie se intelege speculatiile care, dincoace
sau dincolo de experientd, cant& inceputul, sfirsitul si natura lucrurilor,
fundamentele inutile ale stiintei sau actiunii, impoviirind ceea ce este
direct cunoscut cu un incognoscibil care trebuie sii-I justif ice, dacii,
intr-un cuvint, se intelege dialecticienii antici, fie ei rationalisti sau
sceptici, idealisti sau materialisti, individualisti sau panteisti, accsti
savanti, dupii cit se pare, au obtinut cistig de cauza. Toti acesti meta-
f izicieni nu mai au decit un interes estetic, care, de altfel, poate f i pasio-
nant pentru cei care-I gusta: avem de-a face aici cu reveriile indivi-
duale ale unor spirite superioare si putin practice...
*tiintele sint totodatil alcatuite din ansamblul
unor rezultate experimentale si din teorii ale intregului,
ale ansamblului, care in anumite privinte sint tot-
deanna niste ipoteze. Dar aceste ipoteze slut necesare
tiintei, fiindeii, anticipind asupra experientei viitoare
si asupra necunoscutului, tocmai lor li se datoreaz'a
succesele tiintei. Ele sistematizeazli tot ce este cunos-
cut, in asa fel incit ii proiecteaz lumina lor asupra
necunoscutului. De ce sd nu fie filozofia, in acelqi
fel, o sinlezd generald a luturor eunglintelor
un efort de a-si reprezenta necunoscutul in functie de blagueur !**
cunoscut, pentru a ajuta la descoperirea lui si a
mentine spiritul stiintific in adcviirata lui orientare?
Ea s-ar deosebi de stiintii, doar pi intr-o mai mare genera-
litate a ipotezei; teoria filozoficii, in loc sit fie teoria
unui grup de fapte izolate si bine delimitate, ar fi
o teorie a ansamblului de fapte pe care ni le oferd natura,
ar fi sistemul naturii, asa cum se spunea in secolul al nMilflet !
XVIII-lea, sau, cel putin, o contributie direct& la o
teorie de acest gen.

W. Junes, definind pragmatism!. insistil a,upra ideii eit

aeesta este un sistem care Intoaree spatele explicatiitor apriorice,
W. James
dialectirii metafititii, pentru a se udresa totdeauna fapteior despre
experientei. pragmatism
tarsor. Nola trad.
494 V. I. LENIN

Punctul de vedere filozofic nu se opune punctului

birn, bam! de vedere stiintific; ele se juxtapun. Chiar atunci cind
un savant face toate eforturile pentru a atinge poziti-
vitatea, el este filozof, crici pozitivitatea este ea insiisi
o f ilozofie...
tiinta, nu trebuie sa se deosebeasca de filozofie
nici prin obiect (el este unul i acelasi: sli dea socoteald
(le experientd), nici prin metodd (ea trebuie sd fie
aceeasi, caci disciplina tiintifich Este prin Insiii
definitia ei singura disciplina prin care poate fi satis-
fficatit ratiunea noastrii). Nu, intre ele nu este decit
o diferentd de puncte de vedere, si ceea ce deosebeste
singurul lucru care trebuie sa, deosebeasca punctul
de vedere stiintific de cel filozofic este ca ultimuleste
malt mai general si se prezintd intotdeauna oarecum
uf ! ca o aven turd...
[364-369] Istoria ne arat c, atunci cind stiinta
se deprirteazd prea malt de preocuparile omencti
cele mai generale, care alcittuiesc esenta majoritatii
problemelor filozof ice, cind, de nevoie sau din exces
de pradentd, lash altor speculatii sau credintelor tradi-
tionale grija de a rdspunde la aceste preocupdri, ea
apilrare con- lincezeste sau decade. E nevoie deci, i e neaparatd
tra materia- nevoie, ca cuceririle stiintei si ale spiritului stiintific
lismului sd fie apdrate, la rigoare contra lor insesi, de infu-
murare excesivd sau de aventurd cind Ii depdsesc
atributiile. Caci indritzneala excesivd. care se mani-
festa, bundoard, in unele generaliziri materialiste
la mintile sndtoase si drepte nu este mai putin
periculoasd pentru stiinta decit timiditatea i sfiala
ei la oamenii simpli. Prin urmare, una dintre sarcinile
esentiale ale filozofiei coast& in a mentine atmosfera
generald care e neccsard pentru dezvoltarea 11110101,
pentru mentinerea normald i rdspindirea spiritului
stiintif
Dar, se intelege, filozofia nu va putea sa-si indeplineascd dabla
misiune cdreia ni se pare destinatil si anume de a coordona efortu-
rile savantilor si a servi la descoperiri prin ipoteze inspiratoare, pe de
o parte, iar pe de altd parte de a crea atmosfera necesard pentru pro-
gresul stiintei decit in cazul cind va Cada sd, fie numai o sintezd
organizatoare a stiintelor, vazute i concepute asa cum le vild si le con-
cep savantii, intr-un cuvint o sintezd fricut intr-un spirit exclusiv
stiintif ie.
E placut insd, sji vezi, intr-o mai mica mdsurd, fircste, in pragmatism,
dar intr-o masurd totu0 Inca destul de mare, CI actualele cdutdri filozo-
 0I3S. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 495

fice, rupind in mod hotarit cu ratacirile metafizice ale perioadei prece-

dente, slat foarte conitiincios informate despre lucrarile tiintifice,
cant& sa se pun& de acord cu ele i se inspira din ele.
E incontestabil crt in zilele noastre se formeaza un foarte viu i foarte
net sentiment tiintific, care la unii se dezvolta paralel cu sentimentul
religios sau moral i oarecum pe alt plan, unde ciocnirea este imposibila,
iar la altii a inlocuit acest sentiment religios i servelte la deplina satis-
facere a nevoilor lor. Acestora, dup5, o minunata expresie a lui Renan,
Oiinta le-a oferit un simbol i o lege. Ei au adoptat o atitudine cu adevarat
pozitivii, care pastreaza, din vechiul rationalism credinta lui nezdrunci-
nata in ratiunea umana, insuindu-i totodata din triumful incontes-/\
tabil al metodei experimentale rezultatul incontestabil c ratiunea nu
este decit efortul neintrerupt al spiritului de a se adapta la experienta
i de a o cunoate tot mai profund, intrepittrunderea realitatii obiective
i a gindirii subiective.
Cred ca viitorul filozofiei se afla de aceasta parte, fiinda de aceasta
parte e adevarul. Ca in toate profetiile, avem i aici de-a face numai cu
un act de credinta. Viitorul ne va spune dad, el este justificat sau nu.
intrucit este un act de credinta, consider legitime toate celelalte
acte de credinta, cu conditia ca aceia care le fac sit procedeze la fel fat&
de mine. Consider chiar c e o fericire ca un curent de idei sil gaseasca
in fata lui un curent de idei opuse; el se rafineaza, se dezvolta, se corec-
teaza i se precizeaza datorita criticii adversarilor
Pozitia filozofica care a fost schitata in cursul !!
acestor scurte studii ar putea fi iiumit pozitivism pozitivism, expe-
rationalist, pozitivism absolut sau scientism. Pentru rimentalism , rea-
a evita orice echivoc, ar fi poate mai bine s-0 hsm =pozitivism
numim experimentalism, ceea ce ar indica tot- absolut sau
odata i faptul ca ea se bazeaza in intregime pe rationalist"
experienta, dar, in opozitie cu vechiul empirism,
pe o experienta controlata, care este rodul experi-
mentftrii tiintifice i faptul ca ea refuza, in
realismul ei absolut i in monismul ei experimental,
sa depaeasca limitele experientei.
Experienta este, in primul rind i in mod nemij- experienta =
locit, totalitatea senzatiilor noastre, ceea ce noi E* senzatiilor
numirn fenomene. Dar ea incepe cu analiza ei
insai de indati ce i se apnea atentia, reflectia,
pentru cit aceastii totalitate de senzatii nu este
decit o viziune grosolana 1 foarte superficiala a
suma. Nola trod.
 496 V. I. LENIN

datului. Aproape imediat, in ea i sub ea sint iden-

tificate uncle dintre relatiile care sint continute
in ea i care constituie esenta ei adevarata. tiinta
se straduiete sft fac treptat aceasta analiza, care
patrunde tot mai adinc in natura datului. Du&
vrem sit ne reprezentam datul nemijlocit ca un
v. punct, atunci, pentru a avea o imagine a datului
(+use en soi"?real, trebuie sft ne inchipuim eft acest punct este
.*".numai proiectia unei drepte care continua in urma
lui. Aceasta dreapta poate fi clivizatit In citeva
segmente, dintre care fiecare va cuprinde, f
ca intre ele sa f ie bariere de netrecut, familii
de relatii de care depinde datul nemijlocit. Fiecare
dintre aceste familii va fi format& in virtutea
unei definitii care se va baza pe afinitatile naturale
prin care aceste relatii sint unite intre ele. Acestea
vor fi relatii de numar i de situatie, relatii meca-
nice, fizice etc. i, in sfirit, relatii psihologice,
definite prin dependenta lor de organismul la care
se refer& datul. Cite grupuri asemanatoare de relatii,
atitea tiinte particulare.
Filozofia, dimpotriva, incearca sil-i reprezinte
o dreapta in toata lungimea ei iin toata continui-
tatea ci. Dar finis, in ansamblul ei, ca i punctul cu
ajutorul caruia ea se proiecteaza, datul nemijlocit,
ea i relatiile care vin sa-1 completeze pe masura
ce este analizat, au acelai caracter.
Acestea sint date ale experientei. Si totalitatea lor formeag una i
2 aceeai experienta : experienta omeneasca. Constitutianoastripsihologica
i nu natura lucrurilor este aceea care face distinctie intre fume i per-
ceptie, intre univers i tiinta ; i aceasta distinctie este temporara i
Intimplatoare.
Experienta, prin urmare, n-are nevoie decit sa, fie explicata. A o
explica inseamna a expune pur i simphi relatiile pe care ea le contine
i pe care le aduce de la sine la cunotintanoastra, daca tim sareceptam
invatamintele ei. Iar tiinta incepe sit se ocupe de ele. Dar, fiind intreaga
1 realitate, experienta n-are nevoie de justificare: ea exista.

Sfirit.

Worn in eine*? Nola kW.

 OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA" 497

CUPRINS

6. Ideile matematicianului Poincar. Poincar .

Pag. 6-7; 28-9 = dou. linii

33 = adevar = ? pentru pragmatism si 3 5
49 = valoarea obiectira a stiintei = centru
Matematica i pragmatisruul 62
80: pragmatistii au tras de partea lor pe Poincar;
la fel si Mach 90
Rey = agnostic pur 94 (93)
98: Mach + obiectivitate = Rey?!
100: Notiuni = copii ale realului
Obiectivitate 105
113: materialismul vulgar*
tsenandrile au As! Tactile in 1909
Pubrcai pentru prima oath' in 1933, Se lipdregle dupd text& original
in carted "Caiele filozofiee"

- oozeSerie de V.I. Lenin po marginea unui anunt de publ icito te anentl a carton lui A. Re,
ouprindea olist de oirtile de ourind apirute. Nola red.
 498

A. DEBORIN. #IVIATERIALISMUL DIALECTIC P217

[39 41] Ca conceptie despre lume, materia-
isnuil dialectic dal un raspuns evident nu abso-
inexact lut Ia problema structurii materiei, a lumii;
el servete drept bail. celei mai stralucite teorii
istorice: pe terenul materialismului dialectic, poli-
tica i morala devin, intr-un anumit sens, tiinte
n-are rost exacte. Materialismul dialectic firelte just in-
folosesti cuvin- teles educe peste tot suflul proaspat al eriti-
tele altora", cismiditi teoretic-gnoseologic, fiind totodatd s(rain de
orice dogmatism.
In articolul de fall am vrea s atragem atentia cititorului numai
asupra laturii teeretice-gnoscologice I a materialismului dialectic, care
in cazul de hip., ca metoda, ca principiu calauzitor al cereetarii, nu da
solutii absolute, ci ajuta in primul rind la o punere just& a problemelor.
1) Ca teorie a cunoaterii, materialismul dialectic se divide in cloud
2 parti: partea formala, sau logica, i cea reala, sau materiala.
Pentru o cunoatere primitiva, trdirea este identica cu obiectul
trairii, fenomenul cu existenta, cu lucrul in sine. Lumea trairilor
9,5W interioare constituie, pentru omul primitiv 1, i lumea lucrurilor. El
I

nu face deosebire intre luinea interioara i cea exterioara. Pe o anu-

mita treapta de dezvoltare a culturii, aceasta forma primitiva a cunoa-
terii intra in contradictie cu nazuinta omului social de a stapini fortele
naturii, cu treapta nona, superioara a culturii. 0 data cu cre,Iterea tre-
buintelor omenciti, en sporirea i cu acumularea materialulni I de expe-
rienta I, cu intetirea ciocnirilor dintre perceptii i lumea exterioara,
iese tot mai mult la iveala contrastul dintre perceptii i lucruri, dintre
lumea trairilor interioare i aceea a lucrurilor. Toemai atunci se mani-
festa din plin necesitatea unor noi forme ale cunoa5terii. ...Ne intere-
seaza pur i simplu procesul logic care in filozofia modern& a dus la
? materialism] dialectic. Psihologismul lui Hume, Berkeley etc.
I (
 OBSERVATII PE MARGINEA ARTICOLULUI LUI A. DEBORIN 499

opereazi mai cu seamd psihic cu lumea sensibild. Imaginile senzo-

riale sint obiecte ale cunoasterii. Rezultatul la care a dus dezvoltarea
I empirismului englez glasuieste : Esse = percipi, adic exist& ceea ce
este dat in perceptie, qi tot ceea ce este dat in perceptie are o existent&
obiectivre, existd...
Kant a inteles c o cunoastere cu adevdrat stiintificd este posibild,
numai cu ajutorul ointuitiej matematice*. Inluiia senzorialii nu implied
conditiile neccsare pentru o cunoastere general-obligatorie. Imaginile
senzoriale nu sint in stare sd cuprindi totalitatea fenomenelor care
urmeazd si fie cunoscute. Si Kant efectueazd trecerea de la psihologism ?
la transcendentalism._
[43] Filozofia hegeliand reprezintd ultima verigi care incheie
acest lant. Am vizut cd la Hume, Kant, Fichte subiectul a fost
pus deasupra obiectului, care a fost declarat ca fiind ceva inse-
parabil de subject...
[48 58] Categoriile,atlicdnotiunile universale pure, ca timpul,
Vspatiul, cauzalitatea, sint, din punctul de vedere al materialis- V
mului dialectic, pe de o parte determindri logice, iar pe de altd,
parte forme reale ale lucrurilor...
Caracterul mirginit al transandentalismului consti in faptul
cii el nu-si extinde drepturile asupra sferei reale a lucrurilor si
considerd categoriile numai ca niste forme subjective, ba Inca
si apriorice, ale cunoasterii. In cc privete fenomenele, el le
sesizeazd prin formele de categorii, adicd prin forme logice
universale, care dau posibilitatea si se formuleze legi strict
matematice ale naturii, si li se dea un caracter universal. Dar
transcendentalismul, ca i fenornenalismul senzualist, are de-a ia te
face numai cu fenomene. Pentru ele, existenta, lucrurile in uia!
sine sint inaccesibile...
Materialismul dialectic ajunge la ecertitudinea* i universalitatea
cunoasterii prin aceea cd declard formele drept eintui fii* universale,
obiectiv-reale. Pe aceasta se bazeazd posibilitatea cunoasterii mate-
malice sau, dacd, vreti, geometrice, adici exacte, a realitiltii. Spatiul
(geometric si timpul plus sint intuitii universal-reale si constituie
o premisd a cunoasterii (matematice a lumii sensibile...
Dar in acelasi timp constiinta dialecticd di dovadi de capacitatea
de a se ridica pina la (intuireas naturii ca un tot intreg*, pita la in-
tu irea necesitlitii, a conditiondrii interne a rinduirii universale a naturit...
Omul eunoaste in masura in care actioncaza i in care este el insusi
sups fnriuririi luinij erierioare. Materialimul dialectic ne invata eft
omul este impins spre reflectie iii primul rind de senzatiile pe care le
incearci in procesul actiunii sale asupra lumii inconjuratoare.. Pornind
de la considerentul ca poti domina natura numai supuuindu-te ei,
600 V. I. LENIN

materialismul dialectic ne cere sil punem activitatea noastra in concor-

danta cu legile universale ale naturii, cu ordinea necesara a lucrurilor,
cu legile universale de dezvoltare a lumii...
Parmenide a vazut astfel adevarata esenta a lucrurilor (unul")
in ceea ce poate fi cunoscut de gindire sau de ragune i se afli
in spatele fenomenelor trecatoare i schimbatoare. Prin aceasta
uf ! el a rupt perceptiile senzoriale de baza lor, lurnea fenornenala
de cea metafenomenala...
Data, pentru rationalitii metal izicieni adevarata realitate este data
In notiune, pentru I senzualiti I, dimpotriva, este real ceea ce cste dat
in perceptia senzoriali situ in intuire. Ceea ce se afla in afara simturilor
este inaccesibil cunoasterii. Obiectul cunoas,terii 11 constituie fenomenele,
care se ridica la rangul de realitate absoluta. Continutul cunoaterii
empirice este instabil i efcmer. Substratul real al insuirilor este respins
de I fenomenalism. I Este data varietatea, este data pluritatea fenome-
nelor, insa lipsete unitatea substantialii...
Kant a reujit sa imbine teoria fenomenalismului cu privire la incog-
noscibilitatea lucrurilor in sine cu teoria rationalitilor metafizicieni
cu privire la o existenN absolut-reala, aceea a olucrurilor in sine*.
Materialitii francezi, cu Holbach in frunte, opuneau
natura, ca esenta metafizicii a lucrurilor, inswirilor ei.
Aceasta, opunere inseamna, intr-un anumit sens, un
minciuni! dualism cum este cel dintre (ilucrul in sine* i denomene*
la Kant...
Am fi ins& nedrepti fata de materialismul francez
stingaci daca I-am identifica cu kantianismul. Materialismul
piria. la nec secolului al XVIH-lea admite totusi o eognosribilitate
plus ultra!* relativd chiar a esentei lucrurilor...
Materialismul francez, dei pornete i el de la punc-
tul de vedere cit materia actioneaza asupra simturilor
noastre exterioare, recunoate totusi c unele insufiri
ale lucrurilor in sine sint cognoseibile. Dar materialismul
Terci
( francez nu este de ajuns de consecvent din moment ce
ne invata en sint cognoscibile numai uncle insulin ale
lucrurilor, in timp ce insai esenta* sau onatura* lor
ne este ascunsit i incomplet cognoseibila...
\/ \/ Aceasta opozitie intre lnsu.i rile unui lucru i (natura*
Ior este luata de Kant de la agnostici, de la fenomena-
lilti-senzualiti (direct de la Hume)...
In opoz4ie cu fenomenalismul i senzualismul, mate-
rialismul considera ca impresiilc pe care le capatiim
* ping la limita extremi. Nota frad.
 onsmATII PE MARGINEA ARTICOLULUI LUI A. DEBOR/N 501

de la lucrurile in sine au o insemnatate obiectivd. In

timp ce fenomenalismul (si kantianismul) nu vede nici
/,s
un fel de pun( te de contact intro insusirile lucrurilor si
onaturau lor, adica lumen exterioara, rnaterialistii
francezi subliniaza deja in mod precis cst lucrurile in
sine, cel putin in parte, sint cognoscibile tormai pe baza
impresiilor pe care le produc asupra noaitra, ca insusi-
\
rile lucrunlor sint, intr-o anumita masura, obiectiv-
reale...
[60-62] Materialismul dialectic pune la baza exis-
tentei substanta materiala, substratul real. Materialis-
,
mul dialectic a privit lumea oca un proces, ca o sub-
stanta care se afla intr-o continua dezvoltare a (Engels).
Fiintarea imuabila si absoluta a metafizicienilor se
transforma intr-o fiinfare schimbdtoare. Realitatea
r
substanliald este considerald ca fiind variabild, iar schim-
barile i miscarile ea niste forme reale ale existentei.
Materialismul dialectic invinge dualismul ofiintare
si <menhir-10,re a, opozitia metafizica-absoluta dintre
rimanent a i transcendent*, dintre insusirile unui lucru x N.B.
si lucrul lamp. Pe baza materialismului dialectic se
creeaza posibilitatea de a lega in mod stiintific lucrul in
sine cu fenomenele, imanentul cu transcendental si de a
birui incognoscibilitatea lucrurilor in sine, pe de o parte,
pi subiectivismula calitatilor, pe de alta parte, deoarece
onatura lucrului, cum pe buna dreptate observi Pleha-
now, se manifesta tocmai in insusirile lui. Tocmai pe
baza impresiilor primite de la lucrurile in sine avem noi
posibilitatea sit ne pronuntam asupra insusirilor lucru-
rilor In sine, asupra existentei obiectiv-reale...
dmanentul a capata un caracter obiectiv-real;
transcendental*, care se ail& dincolo de fenomene,
in sf era oincognoscibilului a, se transferral, dintr-o esenta Adevitruri reale
misterioasa inaccesibila simturilor noastre, intr-un
continut oimanent al constiintei noastre, intr-un obiect exprimate intr-
al perceptiei senzoriale. oImanentul s devine otrans- un limbaj al
cendent* in masura in care capata o semnificakie dracului de
obiectiv-reald, in masura in care da posibilitatea de a bombastic si
N.B. aprecia insusirile lucrurilor dupii impresiile pe care le de abstrus;'.
produc; otranscendentula devine oimanent a in masura De ce n-a scris
in care se afla situat in sfera cognoseibilului, desi dincolo Engels Intr-o
de subject. /n acelasi sens se pronunta i Beltov.
ePotrivit acestei teorii spune el natura este, mai limba atit de
intii de toate, un ansamblu de fenomene. Dar intim* Ossareasa?
obsour. Nola trod.
 502 V. I. LENIN

lucrurile in sine constituie o conditie neeesarii, a feno-

menelor, adic. intrucit fenomenele sint provocate de
act'iunea pe care o exercita, obiectul asupra subiectului,
sintem nevoiti s recunoaltem cii legile naturii au nu
numai o insemnatate subiectird, ci i una obiectivd, cu
alto cuvinte CE raporturile dintre idei in subiect corespund,
atunci cind omul nu greete, raporturilor dintre lucru-
rile din afara lui*. Ala se rezolvri, in singurul mod just
i tiinific, problema corelatiei fenomenelor i a lucru-
rilor in sine, aceasta problemi atit de importanta a
cunoaterii, cu care i-au biitut atita capul Kant, meta-
fizicienii i fenomenalitii...
[62] rnitatea dintre existenta i nonexistentrt o constituie
devenirea, ne invatrt dialectica. Tradusg. in limbajul materia-
list concret, aceasta tea, are sensul ca, la baza a tot ce existE
N.B. stri substanfa, materia, care se aflrt intr-un proces de continua
dezvoltare...
[64-65] Corpul, prin urmare, nu este doar efectul percepti-
bilitatii lui, cum cred Ilifenomenaliltiiiisenzualiltii,II! ei exista
absolut independent de perceptiile noastre, exista opentru
sine*, ca esubiect e. Dar daert corpul exist& independent de
perceptiile noastre, in schimb acestea depind intim totul de
corpul care actioneazil asupra noastra. Fara el nu exista per-
ceptii, nu exista, reprezentari, notiuni sau idei. Gindirea
noastra este determinatE de existentii, adia de impresiile
re care le produce asupra noastra lumea exterioara. Asta face
N.B. Ca i ideile i notiunile noastre sit aibE o insemnritate

Corpul care actioneaza asupra simturilor noastre este considerat

drept cauth a acliunii produse de el, adicil a perceptiei. Fenomenaliltii
contestii ins4i posibilitatea unui asemenea mod de a pune problema.
I Irnanentiil cred crt lumea exterioara este inaccesibila nu numai per-
ceptiei, dar i gindirii, dad, o astfel de lume existh...
[67] Trebuie sit admitem, de asemenea, cii perceptiile noastre,
ca rezultat al aetiunii celor doi factori lumea exterioara i
*sensibilitateas noastri , nu sint identice niei prin confinut
N.B. eu obiectele lumii exterioare, care nu ne este accesibiliil direct, I
r-)** intuitiv 1... (?

*N. Beltov. sCritica critioilor nostri , p. 199.

Sewn care arata ca ar trebui inversate euvintele *direct, intuitivc 1Voici red.
 OBSERVATII PE MARGINEA ARTICOLULUI LUI A. DEBORIN 603

[69 75] Din punctul de vedere al materialismului dialectic, lucrul

in sine il constituie obiectul, rip, cum exista el in sine, pentru sine.
Tocmai in acest sens defineite Plehanov materia ca totalitatea lucru-
rilor in sine, intrucit aceste lucruri constituie izvorul senzatiilor noas-
tre**. Acest lucru in sine sau aceasta materie nu este o notiune ab-
stracta, care se aim in dosul insuirilor concrete ale lucrurilor, ci o
noliune concretd#. Existenta materiei nu se separa de esenta ei sau,
invers, esenta ei nu se separa de existenta ei...
Tin obiect lipsit de orice calitati sail insusiri nici nu poate fi gindit
de catre noi, nu poate exista, nu are nici o existenta. Lumea exterioara
este Illconstruita II de noi din perceptiile noastre, pe baza impresiilor ??
pe care le provoacii in noi lumea exterioara, obiectele in sine... Intro
lumea exterioara si cea interioara, exista o oarecare deosebire, dar in
acelasi timp i o oarecare aseminare, aa incit ajungem la cunoaterea
hunii exterioare pe baza impresiilor, dar tocmai a impresiilor produse
de obiectele lumii exterioare. Pe baza impresiilor capatate prin actiunea
exercitata asupra noastra de un obiect, noi ii atribuim acestui obiect
anumite insuliri. Impresia este rezultanta a doi factori i, ca atare, este
inevitabil conditionata de natura acestor doi factori i contine in ea
ceva care constituie natura ambilor factori, ceva care le este comun...
Nurnai pe baza materialismului dialectic, care recu-
nonte lumea exterioara, se poate construi o teorie pur
1tiintifica, a cunoalterii. Cine respinge existenta lumii
exterioare respinge si canza senzatiilor noastre i ajunge
la idealism. Dar lumea exterioara constituie si nit
ilprincipiull al legitatii. *i dad, vedem in perceptiile Un termen
noastre o anumita legatura regulata intre ele, aceasta nepotrivit
se explica numai prin faptul ca cauza senzatiilor noastre, si absurd!
adica lumea exterioara, constituie baza acestei legaturi
legice...
Fara posibilitatea de a prevedea nu exista posibilitatea de a ajunge
la cunoaltere tiintifica a fenomenelor naturii i ale vietii omenelti.
...Dar obiectele lumii exterioare se afla intr-un raport de cauzalitate
nu numai fata de noi, ci i intre ele, cu alte cuvinte intre insei obiectele
lnmii exterioare exist& o anumita interactiune; cunoaterea conditiilor

* *Das Bild dieses Seins auBer dem Denken ist die :Valerie. das Substrat der Realitat
Fenerbaeb. *Werke*, N. 4. S. ZSP.
 604 V. I. LENIN

acestei interactinni ne dd, iariii, posibilitatea de a prevedea si de a

prezice nu numai actinnea obiectelor asupra noastra, dar i raporturile
si actiunile lor obiective, independente de noi, adica insusirile obiective
ale luerurilor...
Materialismul dialectic in nici tun caz nu rezolva
problema structurii materiei in sensul recunoasterii
neaparate a teoriei atomiste sau corpusculare ori a
vreunei a treia ipoteze. Si, claca noile teorii asupra
structurii atomilor vor triumfa, materialismul dialectic
nu numai ca nu va suferi o infringere, ci, dimpotriva,
Aha! va ciipata cea mai stralueita confirmare. In ce consta,
Plehanov de f apt, esenta noului curent in domeniul stiintelor
....... .

nu spune naturii?
. ......
.
On primul rind, in faptul ca atomul, pc care
nimic fizicienii si-1 imaginau ca fiind imuabil i cel mai
despre acest simplu, adica un scorp* elementar i indivizibil, se
nou curent", dovedeste a fi alciltuit din unitati sau particule
nu-1 cunocqte. mai elementare. Se presupune di in electroni avem
Deb orin II ultimele elemente ale existentei. Dar afirma oare
prezintA materialismul dialectic ca atomul este limita absoluta
confuz.
a existentei?...
Just !
Ar fi o greseala sa credem, asa cum fac machistii
nostri, ca o data, cu admiterea teoriei electronice dis-
pare materia ea realitate, iar o data cu ea si materia-
lismul dialectic, care considerl materia drept singura
Stupid
termen! realitate si singurul IJinstrumentI potrivit pentru siste-
matizarea experientei... Toti atomii sint oare alca-
tuiti din eleetroni? Aceasta problem& nu este inca
rezolvata, ea este doar o ipoteza, care poate sa nu se
confirme. Dar, pe linga aceasta, teoria electronica
inlitura ea oare atomul? Ea cant& doar sa dovedeasca
ea atomul este relativ stabil, indivizibil i imuabil...
Dar atomul, ca snbstrat real, nu este eliminat de
teoria electronica...
Si acum sa tragem concluziile. Sub raport formal, materialismul
dialectic, dup.& cum am vazut, face cu putinta o cunoastere obliga-
IItorie i obiectiva datorita faptului cit formele existentei sint, din punctul
lui de vedere, si forme ale gindirii, cit fiecarei schimbari intervenite in
lumea obiectiva ii corespunde o schimbare in sfera perceptiilor. In ceca
 OBSERVATII PE MARGINEA ARTICOLULUI LUI A. DEBORIN 605

ce priveste Ina momentul material, materialismul dialectic porneste

de la recunoasterea lucrurilor In sine sau a lumii exterioare ofi a mate-
riei. oLuerurile in sines sint cognoscibile. Incontestabilul i absolutul
sint respinse de materialismul dialectic. In natura totul se afla intr-un
proces de schimbare i miscare, la baza carora stau anumite combinari
ale materiei. 0 oforma a existentei, potrivit dialecticii, trece in alta
prin salturi. Teoriile madame ale f izicii nu numai ciij nu infirma, dar,
dimpotriva, confirma intru total justetea materialismnlui dialectic.
leisemndrite an jost Rade
nu mai de mem de 1909
Publicale parfial in 1930,
in ^alegeri din Lenin., vol. XII
Publieale pentru prima oard Se publial dupd originai
in intregime in 1958, in
V.I. Lenin, Opae, ed. a 4-a, vol. 38

34
606

G.V. PLEHANOV. N.G. CERNISEVSKI*218

EDIT. SIPOVNIK". PETERSBURG, 1910

INTRODUCERE

N.B.. [62 53] Astrizi e destul de bine cunoscut raportul

dintre fortele noastre sociale in epoca desfiintarii
iobagiei. De aceea nu vom vorbi de el decit in treacat,
si anume in masura in care e nevoie pentru a pune in
lumina. rolul pe care si 1-au asumat in aceasta privinta
publicitii nostri inaintati, in fruntea carora se afla
pe atunci N.G. Cernisevski. Azi e indeobste cunoscut
Ca acesti .publicisti au aparat cu inflacarare interesele
taranimii. Autorul nostru a scris o sumedenie de arti-
cole in care apara ideea eliberarii trtranilor impreuna
cu pamintul i sustinea ci. rascumpararea plimintu-
rilor care urmeaza. sa fie impartite in loturi taranilor
nu poate sit constituie in nici un caz o greutate pentru
guvern. El a demonstrat aceasta tezli atit prin consi-
derente generale de ordin teoretic, cit i prin cele mai
amrtnuntite calcule exemplificative... Dad, la elibe-
rarea trtranilor guvernul nostru nu a uitat nici un
moment avantajele ei pentru vistieria statului, el s-a
gindit foarte putin la interesele taranilor. La efec-
tuarea operatiei de rascumparare s-a tinut seama numai
numai de interesele fiscului si ale mosierilor...
[57-59] Dar nu numai in problemele economice
Sotial-demo- a trebuit Cernisevski sa dud, o polemic. Inver-
krat" nr. 1, pinata. In afar. de aceasta, adversarii lui nu erau
numai economistii liberali. Cu cit cercul revistei
p. 152 2" eSovremenniko devenea mai influent in literatura
rusa, cu atit se inteteau atacurile pornite din cele

* Ineemarile subliniate eu linii oblice au fest ileute de V.I. Lenin in coltul de sus al
paginii. Do aceea, in caz ci, aici si in alto locuri, nu se poate determina in mod exact la care
pasaj se cetera asemonea insemniri. se reproduce lutregul text al paginii rqpective. Nolp
rri.
 ossEavATII P MARGINEA CARTII LtJI G. V. 131.6.1ANCW 60t

mai diferite parti impotriva acestui cerc, in gene- N.B.

ral, 5i impotriva autorului nostru, in special.
Colaboratorii lui (Sovremennik* erau priviti ca
ni5te oameni periculo5i, gata sii. darime toate fai-
moasele otemeliio. Unii dintre ((prietenii lui Be lin-
skis, care la inceput tot mai credeau ca pot merge
alaturi de Cern15evski 5i de tovara5ii lui de idei, Ping aici
s-au indepartat de Sovremennik s, considerindu-1
organ al enihililtilor n, 5i an inceput sa faca multi Sotial-Demo-
zarva, sustinind c Belinski n-ar fi aprobat nici- krat" nr. 1,
odata orientarea pe care a adoptat-o revista. A5a p. 152
a procedat 5i I.S. Turghenev*. Pina i Herzen a
rniriit la epaiaten in oKolokols-ul sau... In general,
se vede din toate acestea ea Herzen a fost indus in
eroare de prietenii sai liberali de felul lui Kaye lin. N.B.
Paiatele o sau <ignaIiftii s, cum li se zicea
In Rusia nu rideau de demascari, ci de oamenii
naivi care nu puteau 5i nu voiau sa mearga mai
departe de demasedrile nevinovate, uitind de morala
fabulei lui Krilov Motanul 5i bueataruls**.
Lui Herzen i-a fost dat foarte curind sa vada
singur eit de pro5ti, in sensul politic, erau prietenii
sai liberali care erau preocupati de relatiile luicu
Cerni5evski. Cind a trebuit sa rupa relatiile cu
K.D. Kavelin, el 5i-a spus, poate, ca svenino5iis
aveau intrucitva dreptate***.
De altfel, majoritatea articolelor din aSvistok
care provocau o deosebita nemultumire in rindurile
bineerescutilor liberali, nu-i apartineau lui Cerni- I
N.B.
5evski. El colabora destul de neregulat la aceasta
revista, deoarece era impovarat de alte indelet-
niciri.
[61-66] Intre timp, starea de spirit a inceput sa. se imbunati-
teach, eel putin intr-o anumita parte din osocietateas rusii. Se
framinta tineretul studios, apareau organizatdi revolutionare
secrete, careli tipareau proclamatiile i programele lor 5i se
a5teptau la o apropiata rascoala a taranimii. Stim acum c Cerni-
5evski admitea intro totul posibilitatea venirii pentru Rusia a
*Cerntlevski povesteste undeva ol pc el Turghenev tot il mai putea suporta intr-o oarecare
znAsurii, In echimb Mod nu-1 putea auleri de loo pe Dobroliubov. D-ta esti un ;Jame simplu,
pe end Dobroliubov e un sarpe cu ochelaris i-a spus el lui CernIgevski. (Vezi scrisoarea
eitati de mine: sin semn de reeunostinlas. Opera, vol. IX, P. 103.)
** In 1 egiturfi cu articolul sVery dangerous. ti cu urtnfirilelui mai mult eau mai putin
problematice, vezi Atm altele, carrea d-lui Vetrinski: lierzens. Petersburg, 1908, p. 354.
*** Istoricul acestei rupturi poste fi urmarit dupii scrisorils lui K. Dm. Kavelin gi Iv. S.
Turghenev nitre Al. Iv. lierzen, editate de M. Dragomanov la Geneva In 1892.

34*
608 v. t. LENIN

unor evremuri serioase i vom vedea apoi cit de puternici

N.B. infhientl a avut asupra activitatii lui publicisticeimbunatatirea
starii de spirit a socieatii. Dar a avut el vreun fel de relatii cu
societiltile secrete? La aceasti intrebare nu putem da deocamdata
un raspuns sigur 1 cine tie dac& vom dispune vreodat& de date
pentru rezolvarea acestei probleme.1Dupa prirerea d-lui M. Lemke,
care a studiat in mod temeinic procesul lui N.G. Cernievski,
se poate presupune (subliniat de dinsul) c el este autorul oche-
marii catre tftranii iobagis)), de a carei intocmire 1-a 0:sit
vinovat tribunalul. D-1 M. Lemke ii sprijina presupunerea sa
cu unele referiri la limba i la continutul acestei proclamatii.
Considerfun c& aceste indicatii nu sint lipsite de temei.Ne grftbim
insa sa repetAm, impreun& cu d-1 Lemke, 6, etoate acestea sint
nite ipoteze mai mult sau mai putin probabile i nimic mai
mults*. Destul de intemeiati ni se pare i parerea d-sale ca
aparitia cunoscutei foi volante eVelikorus se datorete, in parte,
lui Cernievski. In sprijinul presupunerii sale, d-1 Lemke citeaz&
cele relatate de d-1 Stahevici... Sintem intru totul de acord cu
N.B. d-1 Stahevici: prinlimba i continutul sau, eVelikoruss amintelte,
intr-adevir, foarte mult de articolele publicistice ale lui Cerni-
evski...
Se tie c slavofilii priveau cu ochi foarte buni
Sotial- lupta rutenilor din Galitia impotriva polonezilor.
Demokrat" Cernilevski a avut intotdeauna simpatii pentru
nr. 1, p. 157. ucraineni. El a calificat drept o mare greealii
atitudinea negativ& a lui I3elinski fat& de literatura
ucraineana, care era abia la inceputurile ei. In
numarul din ianuarie 1861 al revistei eSovremen-
nike, el a publicat un articol, scris cu multcl-
dur, cu prilejul aparitiei organului ucrainean
tOsnovae. Dar el nu putea sul aprobe intru totul
lupta pe care o duceau rutenii din Galitia impotriva
polonezilor. El nu vedea cu ochi buni, in primul
rind, faptul ci ei cautau sprijin la guvernul de la
Viena. Nu vedea cu ochi buni nici rolul influent
pe care-I avea clerul in micarea rutenilor din
Galitia. De treburile lurneti scria el trebuie
sa se ingrijeascd laicii*. In sfirit, nu-i convenea
nici procedeul de a pune dintr-un punct de vedere
exclusiv national o problem& care, dupl
parerea lui, avea mai presus de toate un caracter
economi c. In articolul sulu e0 tactic& natio-
nala greitfts ( eSovremennik s din iulie 1861),
indreptat impotriva revistei eSlovo din Lvov,
Cernievski a atacat cu vehement& nationalismul
excesiv al acestui organ. eSe prea poate scrie
M.K. Lemke. 4Prooesul lui N.G. Cerntlevekio. Moe, 1906, nr. 4, p. 179.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARPI LUI G. V. PLEHANOV 509

el cii, daca ar fi analizat cu toata atentia relatiile

vii, aceasta publicatie.ar H vazut ca chestiunea in
discutie are la baza cu totul altceva decit problema
nationala, i anume problema soeiala. Ar fi vazut,
poate, atit de o parte cit si de cealalta i pe ruteni,
si pe polonezi, oameni de nationalitate diferita,
dar avind aceeasi situatie sociala. Noi nu credem
ca pe taranul polonez 1-ar supara cu ceva usurarea
servitutilor iii, in genere, a traitdui taranilorrutent:
Nu credcm ca sentimentele proprietarilor funciart
de nationalitate ruteana, fat& de aceasta chestiune
se deosebesc prea mult de acelea ale proprietarilor
funciari polonezi. Dad', nu ne inselam, miezul pro-
blemei galitiene ii constituie relatiile dintre
starile sociale si nu cele nationale.
Vrajba dintre nationalitatile care fac parte din
statul austriac trebuie sa-i fi parut lui Cernisevski
cu atit mai lipsita de tact, cu cit pe vremea aceea,
ca si mai inainte, guvernul de la Viena tragea naafi
foloase de pe urma ei. <Wadi stai i te gindesti bine,
nici nu ti se pare de mirareca Imperiul austriac exista
de atita vreme scria el in cronicapolitica a aceluiasi
numar din Sovremennik" in care a aprtrut articolul
0 tactica nationala gresita . Si cum sa nu se men-
Oita daca nationalitatile cuprinse in granitele lui clan
dovada de un tact politic atit de minunat?. Ger-
manii, eehii, croatii si, cum am vazut,rutenii din
Austria i se pareau lui Cernisevski deopotrivrt de
nepriceputh. El se temea mai ales ca dipsa de
pricepere de care dadusera dovada slavii In anii
1848-1849 sit nu mearga din nou prea departe.
La inceputul deceniului 1860-1870, Ungaria a
dus o lupta aprigit impotriva centralistilor reactio-
nari de la Viena. Nemultumirea ungurilor a ajuns
pina acolo, incit intr-o vreme te puteai astepta la
o explozie revolutionara in tara lor. In cronicile
sale politice, autorul nostru si-a exprimat nu o
data ternerea eft, in cazul unei miscari revolutionare
in Ungaria, ;lavii din Austria vor fi din nou unelte
docile ale reactiunii. Tactica de atunci a nume-
roaselor nationalitati slave din Austria nu putea
decit sa faca sit, creasea asemenea temeri, dat Hind
ca slavii din aceasta tara si-au pet mis sit se laude
en rolnl riOnos jneat de ei in evenimentele din
1848-1840. Condarnnind en toat a vehementa
actasta tactica, Cernisevski cauta sa demonstreze
ca lor, dimpotriva, le-ar fi fost mai de folos sa
sprijine pe dnsmanii guvernului de la Viena,
putind astfel si obtina de la ei concesii foarte
610 V. I. LENIN

importante. El a ardtat toate acestea atuncicind

s-a referit la relatiile dintre croati i unguri, si
acelasi lucru 1-a spus i rutenilor. aPartidul de
casta, ostil rutenilor citim in articolul sat' .0
tactica nationala gresitd
a , este acum gata sd,
faca concesii... Iatit un lucru la care n-ar strica sit
se gindeased aSlovo ; poate cd concesiile pe care
in mod sincer sint gata sa le faca presupusii lor
PInt aici dusmani sint atit de mari, Incit ar satisface pe
deplin pe taranii ruteni; in orice caz insa nu incape
Sotial-De- indoiali cii aceste concesii sint cu mult mai mari
rnokrat" nr. 1, si mai importante decit tot ce pot obtine taranii
p. 158 ruteni de la austrieci a...
In sfirsit, in prima parte a romanului .Prolo-
gul este infatisata atitudinea prietenoasd a lui
N.B. _.--
_._ Volghin fat& de Sokolovski (Sierakowski?). Lui
Volghin ii place devotamentul plin de abnegatie
al lui Sokolovski fata de convingerile sale, lipsa lui
de egoism meschin, stapinirea de sine, insusire
care se imbina cu infldcararea pasionata a adevara-
tului agitator. Volghin ii numeste om adev d-
r a t i crede cit liberalii nostri ar avea multe de
N.B. invitat de la el. Toate acestea slat foarte intere-
sante*, dar nici ele nu mimed cit de putind lumina
asupra atiudinii practice a lui Cerniseyski f atd
de problema polonezd.
Cernisevski avea pe atunci vreo 34 de ani.
Era in plind inflorire a fortelor sale intelectuale si
eine stie pind, la ce indltime s-ar fi putut el ridica
in dezvoltarea sal Dar nu mai avea mult de trait
idem in libertate. Era considerat drept sef al partidului
extremist, drept un propovaduitor extrem de
Sotial-Demo- influent al materialismului i socialismului. Era
krat" nr. 1, socotit drept .capetenie a a tineretului revolutionar
p. 165-166 pe el il friceau yinovat de toate izbucnirile si
tulburdrile acestitia. Asa cum se intimpld, intot-
deauna in asemenea cazuri, gura lumii exagera,
atribuindu-i intentii pe care nu le-a avut siactiuni
pe care nu le-a intreprins niciodatd. In ( Prologul
prologuluia, Cernisevski descrie el insusi birfelile
liberale, pornite din simpatie, care eirculau in
Petersburg pe seama pretinselor legiituri ale lui
Volghin (adied ale lui Cernisevski) cu cercul exila-
tilor rusi de la Londra...
* Volghin aprecia la Sokolovski mai ales chibzuint lui, care .1i-a glsit eNpresia
In faptul ea, in 1848, In Volinia. el a lost singurul dintre tovara01 sai de idei care nu 1i-a pierdut
capul i , on un oalm desavIrlit, a elntiirit sansele unei insurectii armate, care s-au do-
vedit a fi aproape egale cu zero.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTH LUI G. V. PLEHANOV 611

[71 73] In ce consta secretul succesului neobinuit

de mare inregistrat de Ce-i de fault? *. In ceea ce constrt,
de obicei, secretul succesului unor opere literare: acest
roman dridea un raspuns viu i pe intelesul tuturor la
unele probleme care interesau indeaproape o parte impor-
tant& din publicul cititor. Ideile expuse de Cerniievski
nu erau noi ca atare; el le luase pe de-a-ntregul din lite-
ratura vest-europeana. Cu mult inaintea lui, in Franta,
George Sand se ocupase de relatiile de dragoste libere
i mai cu seam& sincere i cinstite dintre barbat
i femeie*. Cerintele de ordin moral in dragoste ale Lucre-
ziei Floriani nu se deosebesc cu nimic de acelea ale Verei
Pavlovna Lopuliova-Kirsanova. Cit despre romanul
Jacques", s-ar putea uor face din el un ir destul de lung
de extrase menite sa arate ca In eCe-i de facut?* shit repro-
duse aproape in intregime ideile i rationamentele eroului
iubitor de libertate i plin de abnegatie al lui George
Sand**. *i George Sand n-a fost singura care a pledat in
favoarea libertatii raporturilor de acest gen. Asemenea
idei au fost propagate, precum se tie, i de Robert Owen
i Fourier, care au exercitat o influent& hotaritoare asupra
conceptiei despre lume a lui Cernilevski****. i toate aceste
idei au fost intimpinate cu calda simpatie la noi Inc& din
deceniul al 6-lea... Dar, pin& la aparitia romanului Ce-i

* Remare5m In treacilt ca Wahlverwandschaften al lui Goethe repro-

zinta si el un cuvInt de aparare a unor antic! de relatii. i acest luoru este
bine !niche do catro unii istoriografi literari germani, care necuteend
si. defiimeze un scriitor en asemenea autoritate i neavInd totodati ourajul,
In virtutea buneicuo, iinte filistine, sa se declare de acord cu el se limi-
tea* In general, la bliguieli cu totul de neinteles pe tema pretinselor para.
doxuri ale acestui mare german.
** Cernisevski a Insemnat la 26 martie 1853, In jurnalulsfiu, urmil-
toarea discutie dintre el si logodniea sa: oCrezi ea te-as putea triple?. 21* a* .
Nu cred i nici nu ma astept la asa oeva, dar rn-am gindit si la o asemenea 22
eventualitates. ei ce-ai face In acest caz?* I-am povestit continutul
romanului Jacqueso de George Sand. o$i d-ta te-ai Impatica?,) oNu 23
credo, si i-am spus cii voi cauta sa-i procur scrieriile lui George Sand (nu 25
le-a citit sau, In orice caz, nu-si aminteste ideile autoarei (Opere, vol. X,
partea a 2-a, sect. a 3-a, p. 75 . Considerarn ea nu e de prison sit red5m
mcii un pasaj din discutiile lui CernIsevski cu logodnica sa: e$i lei care
vor fi raporturilo dintre noi mi-a spus ea acum demi zile: vom avea 30
camere separate si nu vei putea intra la mine fir. si bati la use.; si eu 8
fi vrut si aranjez lucrurile In folul acesta si am reflectat, poate, mai serios
decit ea; ea are In vedere, probabil, numai faptul eft nu vrea s-o plietisese, 35
dar eu inteleg prin aceasta cii, In genere, mice bkrbat trebuie sit fie eft se
poate de delicat in raporturile conjugale cu sot ia sac (ibid., P. 82 . /II roma-
nul oCe-i do fitout?o, Vera Pavlovna are cu Lopuhov o disoutie aproape
identica.
*** Aceste cifre, puse de V.I. Lenin, indici rIndurile de la P. 72 a
cirtii lui G.V. Plehanov. Note red.
*** Poate ca nici nu e nevoie si mai amintim de propaganda ener- 40
gici desfisurati de Robert Owen In aceasti directie. Clt despre Fourier,
vom cita aici urmatoarele cuvinte cerise de el, care au un sens deosebit de 41
profund: les coutumes en amour... ne sont que formes temporaires et
variables, et non pas fond immuable" (Oeuvres completes de Ch. Fou- 42
rier, t. IV, p. 84).
512 V. I. LENIN

7
de facut?*, aceste principii nu erau impartasite decit de
un grup restrins de aoameni alesi*; ele erau cu totul de
N.B. neinteles pentru publicul cititor. Nici Herzen nu s-a putut
decide sa le enunte in intregime si cu toata claritatea
in romanul sau oCine-i de vina?*. A. Drujinin, in nuvela
sa *Polenka Saks**, da o solutiel mai precisit acestei
probleme. Dar aceasta e o nuvela prea slabE, iar eroii
ei, care apartin aa-zisei societati inalte a nobilimii si
functionarimii, nu prezentau nici un interes pentru fraz-
N.B. nocinti*, care, dupi caderea regimului lui Nicolaie f,
constituiau aripa stinga a publicului cititor.
[75-77] In visele Verei Pavlovna ni se prezinta
un aspect al conceptiilor socialiste ale lui Cerni-
evski, caruia, din pacate, in ultima vremesocia-
litii rusi nu i-au acordat suficienta atentie. Ceea
ce ne atrage atentia in aceste vise este ca Cerni-
sevski avea deplina constiinta a faptului ca orin-
duirea socialista nu se poate baza decit pe o larga
aplicare In productie a fortelor tehnice care s-au
dezvoltat in perioada burgheza. In visele Verei
Pavlovna, uriase armate ale muncii organizeazit
productia in comun, trecind din Asia centralit in
Rusia, din taxi cu clima calda in tari cu climE rece.
Toate acestea s-ar fi putut imagina, fireste, i
cu ajutorul lui Fourier, dar chiar din istoria de mai
tirziu a asa-zisului socialism rus reiese ca publi-
cal cititor din Rusia nu stia acest lucru. In felul
cum isi reprezentau revolutionarii nostri societatea
socialista, nu rareori aceasta aparea ca o federatie
de obsti taranesti care-si lucreaz1 ogoarele en
acelasi plug de lemn antediluvian cu care-si scor-
moneau pamintul din mosi-stramosi. Dar se inte-
N.B. lege de la sine ca un aseraenea *socialism* numai
comp. Sotial- socialism nu se poate numi. Eliberarea proletaria-
Demokrat" tului nu poate fi realizata decit prin eliberarea
nr. 1 omuluidesub oputerea pamintului si
a naturii in general. Iar pentru aceasta eliberare
sint absolut necesare acele armate ale muncii i
acea larga. folosire a fortelor de productie moderne
de care vorbea Cernisevski in visele Verei Pavlovna
si de care noi am uitat cu desavirsire, datorita
inclinatiei noastre spre upractica*.
.8ovremenaik", 1847, ar. 12.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 613

Cernievski a asistat la nasterea in tara noastra

1 1de revolu-
a noului tip de aoameni noi,. El a infatisat un tionar" in
asemenea tip in persoana lui Rahmetov. Autorul Sotial-Derno-
nostru a salutat cu bucurie aparitia acestui tip krat"
non si nu si-a putut refuza placerea de a-i schita (nr. 1, p. 173)
profilul, fie el si nectar. In acelasi timp el a prevazut
cu mihnire cite chinuri si suferinte va trebui sa
indure revolutionarul rus, caruia ii e harazita
o viata de aspra lupti si de mari saenificii. Si Cerni-
sevski ne prezinta in Rahmetov un adevarat ascet.
Acesta, pur i simplu, se chinuieste singur. El (mu
se ingrijeste de loc de el , dupa cum declara gazda
sa. Se hotaraste chiar sa incerce daca poate suporta
torturile si, in acest scop, sta culcat o noapte
intreaga pe un covor in care a infipt cuie. Multi,
printre care si Pisarev, au vazut in asta o simpla
ciudatenie. i noi sintem de parere ca unele trasa-
turi de caracter ale lui Rahmetov ar fi putut sa
fie altfel infatisate. Dar caracterul sauAluat in
ansamblu, ramine totusi pe de-a-ntregul fidel
2 2 revolutio-
realitatii; aproape in fiecare dintre Isocialistii narii rui"
nostril de seama Idin deceniul al 7-lea si al 8-leal
3 3 considera-

Drept epigraf la primul nostru

!
a existat o parte Idestul de insemnatal de rah-
metovism...
articol
biltt" (Sotial-
Demokrat"
nr. 1, p. 174)
despre Cernisevski, pe
N.B.
care 1-am scris sub
impresia proaspata a stirii mortii lui si care a fost N.B.
complet refacut in editia de fata, am folosit urnia-
toarele cuvinte dintr-o scrisoare a autorului nostru
dare sotia sa: (Viata mea si a ta apartine istoriei;
vor trece secole, i nurnele noastro vor fi rneren
indragite de oameni, care le vor rosti cu un senti-
ment de recunostinta atunci cind cei ce au trait
in preajma noastra nu vor mai fi. Aceasta seri-
soare a fost scrisa la 5 octombrie 1862, adica intr-o
vreme dud autorul ei se ails deja la Inehisoare.
614 V. I. LENIN

PARTEA INTII
CONCEPTIILE FILOZOFICE, ISTO RICE
SI LITERARE ALE LUI N. G. CERNISEVSKI
SECTIUNEA INTII
CONCEPTIILE FILOZOFICE ALE LUI N. G. CERN1*EVSKI
Capitolul !IASI
CERMSEVSKI I PEUERBACH

[81] In prima editie a lucrilrii de fata din care primul

articol, care trateaza, printre altele, despre conceptiile filozofice
I
ale lui Cernievski, a fost scris la sfiritul anului 181919 ne expri-
mam convingerea ca, in ceea ce privete conceptiile filozofice,
autorul nostru a fost un adept al lui Feuerbach. Aceasta convin-
gere a noastra se intemeia, bineinteles, in primul rind pe o corn-
paratie intre conceptiile lui Feuerbach i ideile lui Cernievski
care aveau o contingent& mai mare sau mai mica cu filozofia...

Capitolul al troilea
POLEMICA CU IURKEVICI SI CU ALTII

[102 103] e...Imbinarea intr-un singur object

a unor insuiri cu totul diferite este o lege general&
a lucrurilorc Acelaii lucru se poate spune i despre
nu nencasurat calitatea pc care o numim capacitatea de a percepe
(dei nu cunoa- si a gindi. Distanta dintre ea i aa-zisele calitati
stem ina fizice ale organismului yin este nemasurat de mare.
aceastb,'
mAsug") Dar asta n-o impiedica sa fie o calitate a aceluiasi
organism, care posed& i extensibilitate, i capaci-
tatea de a se milca...
De obicei,ei* se feresc, pe cit pot, sa dezvilluie
N.B. motivele care-i impiedica s recunoasca,in capaci-
tatea de a percepe, una dintre insuirile materiei
i prefer), sui conteste un lucru pe care niciun mate-
rialist de seam& nu l-a sustinut, cel putin in epoca

Adversarii materialismului. Nola red.

 OBSERVATII PE MARGINEA CART!! EUI G. V. PLEHANOV 616

moderna, i anume ca perceptia este identica cu

miscarea*...
[106-108] i procesul de ardere a lemnului este
insotit de numeroase fenomene care nu sint proprii
procesului de putrezire lentil. Tothsi, intro aceste
dourt procese nu exista o deosebire esentiala.
Dimpotriva, avem aici, in fond, unul si acelasi
proces; numai ca in primul caz el se desfasoara
foarte repede, iar in cel de-al doilea extrem de lent.
De aceea insusirile proprii corpului care suporta
acest proces se manifesta, in primul caz, cu o
fort& puternica, iar in al doilea caz ocu o intensi-
tate microscopicii, care in conditiile de viata obis-
nuite este cu totul imperceptibilic Aplicat la
domeniul fenomenelor psibice, acest fapt inseamna
ca, i atunci cind se aflit in stare neorganizata,
materia nu este lipsita de capacitatea esen-
tiala de ca percepe, care da atit de bogate N.B.
roade ospiritualeu la animalele superioare. Dar
in nrtteria neorganizata aceasta capacitate exista
intr-un grad extrem de redus. De aceea ea esto
cu totul imperceptibila pentru cercetator, i noi
putem, fara a risca citusi de putin sit cornitem
o greseala cit de cit vizibili, s-o considerimegaii
cu zero. Totusi, nu trebuie sa uitarn ca aceuta
capacitate este o insusire generala a materiei i ea
de aceea nu exista nici un motiv s-o privim ca pe
ceva miraculos acolo unde ea se manifesta cu o
deosebita forta, asa cum se intimpla, bunaoara,
la animalele superioare, in general, si in special la
om. Exprirnind cu prudenta impusa de conditiile
de atunci ale publicisticii noastre o atare idee,
Cernisevski se apropia de materialisti ca Lamettrie
si Diderot, care, la rindul lor, se situau pe punctul
de vedere al unui spinozism eliberat de inutilul
balast teologic...
[107] Iurkevici afirma, de asemenea, ca deose-
birile cantitative se transform& in deosebiri cali-
tative nu in obiectul insusi, ci in raporturile lui
cu subiectul inzestrat cu sensibilitate. Aceasta este

* Admit cm ca la material istii an ti ci, do pildS la Demoorit si la Epicur, ar putea au

existe uncle neclaritati in utast a pri . inta, dc0 o un fapt care e inca departo de a fi dovodit;
caci nu tubule sa uitam ct cone,pliile acestor gInditori n-au ajuns la noi deolt lntr-o formi N.B.
incompl eta.
 bIG V. I. LENIN

insd o foarte grosolanii, greeall de logicd. Pentru

nu de logicA, ea 0, se schimbe in cadrul raporturilor sale cu
ci gnoseologicg, subiectul inzestrat cu sensibilitate, obiectul trebuie
sit se schimbe in prealabil sine...11
...Dudikin, in revista Otecestvenniie Zapiski*,
enumerind pe puncte argumentele, chipurile, de
necontestat ale lui Iurkevici, se adreseazd astfel
lui Cerniievski:
sE clar, cred. De data asta nu este vorba de
nimeni altul decit de dv.; nu este vorba de filozo-
fie i de fiziologie in general, ci de ignoranta dv.
in aceste domenii. Ce rost are aici subterfugiul
cu filozofia seminaristd? Ce rost are sit amestecati
lucruri cu totul diferite i sit spuneti catiati toate
astea inca din anii de seminar i le tineti minte
i astiizi?
La aceastd obiectie Cernievski a rdspuns cii Dudikin,
netiind cum aratil manualele de seminar, nu poate sit inteleaga
despre ce este vorba. Dila v-ati fi dat osteneala sit risfoiti
aceste manuale continua el , ati fi vrizut cit toate lipsurile
pe care le descoperd d-1 Iurkevici la mine le descoperiiaceste
manuale la Aristotel, Bacon, Gassendi, Locke etc. etc., la toti
N.B. fil ozof ii care n-au fost ideal iti. Prin urmare, aceste repropri
nu mi se adreseazd in nici un caz mie, unui publicist oarecare;
ele vizeazd, propriu-zis, teoria a carei popularizare o consithr
utild. Mica nu credeti, aruncati o privire prin Dictionarul filo-
zofic*, editat de d-1 S.G. i care are aceeai orientare ca d-1 Iurke-
vici, i yeti vedea cit in el se spune acelai lucru despre fiecare
neidealist: ca nu tie psihologie, cd habar n-are de tiintele
naturii, cd neagd experienta interioard, cd riniine dezarmat
atunci cind e pus in fata faptelor, cit confunda metafizica cu
tiintele naturii, cd injosete omul etc. etc...s.

Capitolul al patruloa
DOCTRINA ISIORALA.

[111-112] In genere, in conceptia lui Cernievski

despre egoismul rational este cit de poate de vadita
tendinta proprie tuturor (perioadelor de iluminismo
(Aufkldrungsperioden) de a cduta in ratiune un suport
al moralei, iar in calculele mai mult sau mai putin fundate
ale individului explicarea caracterului i a comportrii
lui. Uneori rationamentele de acest gen ale lui Cerniievski
seaman& ca cloud picaturi de api cu acelea ale lui Bel-
vtius i ale tovarailor lui de idei. Ele amintesc, intr-o
 OBSERVATII PE MARGINEA CART!! UM G. V. PLEMANOV 617

masura aproape tot atit de mare, i de Socrate, reprezen-

tantul tipic al epocii iluministe din Grecia antica, care,
luind apararea prieteniei, mita ca este a v ant aj o s
sit ai prieteni, pentru ca ei iti pot fi de folos la nenorocire.
Asemenea Iratiune calculata, dna la extrem,I se explica
prin faptul ea, in gcneral, iluminiitii n-au stint sii se situeze
pe punctul de vedere al dezvoltarii*...
Sectiunca a II-a
CONCEPTIILE ISTORICE ALE LUI N. G. CERNISEVSKI
Capitolul al doilea
MATERIALISMUL IN CONCEPTIILE ISTORICE
ALE LUI CERNI5EVSKI

[159-161] Cernisevski a aplicat ideile lui Feuerbach la estetick i

a ajuns in acest domeniu, ala cum vom vedea mai departe, la rezultate
care, intr-un anumit sens, shit cu totul remarcabile. Dar nici aici con-
cluziile lui n-au fost cu totul satisfacatoare, intrucit o conceptie perfect
justa asupra dezvoltarii estetice a omenirii presupune elaborarea in
prealabil a unei conceptii generale asupra istoriei. In ce prive0e aunt&
conceptie generalii, asupra istoriei, Cerniievski n-a reulit s fac decit
citiva pai ce-i drept, extrem de valor* in directia elaborarii
ei. Exemple de asemenea pai pot fi gasite in amplele extrase din lucra-
rile lui, prezentate de noi mai sus...

Capitolul al treilea
IDEALISMUL IN CONCEPTIILE ISTORICE ALE LUI CERNISEVSKI

Lail cc citim intr-un articol al lui consacrat cunoscutei carti a lui

V.P. Botkin: (Scrisori despre Spaniac (Sovremennik, 1857, nr. 2):
sImpartirea poporului in caste ostile una alteia constituie una dintre
cele mai puternice piedici in calea Imbunatatirii soartei lui pe viitor;
in Spania nu exista aceasta funesta impartire, nu exista o ura neimpacatk
intre diferitele paturi sociale, fiecare dintre ele fiind gata sali sacrifice
cele mai pretioase cuceriri istorice pentru a nu aduce prejudicii alteia;
in Spania, intreaga natiune se simte ea un tot intreg. Aceasta trasatura,
atit de neobi1nuita, la popoarele din Europa apuseana, merit& sk i se
dea toata atentia i poate fi consideratii, prin ea InsSi, drept chezaie
a viitorului fericit al tarii".
*i nu este vorba aici de o scapare de condei, fiindca in acelali articol,
peste citeva pagini, Cerniievski spune urmatoarele: ePoporul spaniol
detine o superioritate indiscutabila asupra celei mai mari parti din

Vezi o expunere mai arnAnuntitil 9n cartea noastri: leitrige zur Gesollichte dee Mate
rializmus Holbaoh, Helvoltiue und Karl Marx.. Stuttgart, 1896.
Opere, vol. III, p. 38.
 Mg /. 1. LEN/N

natiunile civilizate, sub un aspect cit se poate de important: Oturile

sociale din Spania nu sint despartite intre ele printr-o ura adinc intida-
cinatit sau printr-o contradictie fundamentala de interese ; ele nu sint
constituite in caste ostile una alteia, aa cum vedem ca stau lucrurile
in numeroase alte thri vest-europene; dimpotriva, In Spania toate patu-
rile sociale se pot indrepta, strips unite, spre un tel comun*...
[163-165] Ei** erau inclinati a priveasca dintr-un punct de
vedere idealist i trecutul istoric al omenirii. De aceea in rationamentele
lor cu privire la acest trecut ne lovim foarte des de contradictii dintre
cele mai neindoielnice i, pe cit se pare, dintre cele mai flagrante: fapte
care in mod vadit i-au gasit o interpretare absolut materialist& capid&
pe neateptate o explicare pur idealista ; i, dimpotriva, printre explica-
tiile idealiste ii croiesc drum, aproape la fiecare pas, digresiuni de-a
dreptul materialiste. Aceasta instabilitate, aceasta trecere continua de
la materialism la idealism i de la idealism la materialism, evidenta pentru
cititorul de astazi, dar neobservata de autor, se face simtita i in ratio-
namentele cu referire la istorie ale lui Cernievski, care amintelte mult,
in aceasta privinta, de marii utopiti ai Apusului. Repetam, in ultimit
analiz& el India, ea i acetia, spre idealism.
Acest lucru apare deosebit de evident in interesantul sail articol
Cauzele caderii Romei (dupa Montesquieu)*, publicat In 1861 In (So-
vremennik e (nr. 6). In acest articol el se pronunta cu energie impotriva
parerii, extrem de raspindite, ca Imperiul roman de apus s-a prabuit
din cauza incapacitatii sale interne de a se dezvolta mai departe,in
timp ce barbarii care au pus capat existentei lui au adus cu ei noi ger-
meni de progres...
Aici nu se pomenete nimic despre relatiile sociale interne care
au pricinuit slabiciunea Romei i care au fost aratate 'Inca de acelai
Guizot in primul sau articol, Essais sur l'histoire de France, i nici
despre formele de comunitate carora ii datorau forta lor barbarii
germani din epoca caderii Imperiului roman de apus. Cernievski a
nitat pint i celebrele cuvinte ale lui Pliniu: latifundia perdidere Italiam
(latifundiile au dus de ripa Italia), citate chiar de el in alt loc. In a sa
formula a progresuluii, cum a inceput ea sa fie numita ulterior, nu
e loc pentru relatiile interne din tara respectiva. Totul se reduce la
dezvoltarea spiritualt. Cernievski declara In mod categoric ca progresul
1 are la bazt dezvoltarea spirituala i et olatura sa fundamentala o consti-
tuie tocmai dezvoltarea tiintelor e. Lui nici prin cap nu-i trece ca
ssuccesele i dezvoltarea tiintelore pot depinde de relatiile sociale, care
In unele cazuri favorizeaza aceste succese i aceastt dezvoltare, iar in
alte cazuri le impiedica. Relatiile sociale sint infiitiate de el ca simple
efecte ale raspindirii unor anumite idei. Ciici iata ce citim acum: (se
elaboreaza tiinta istoriei; ca urmare, se micloreaza num&rul concep-
tiilor false care impiedica pe oameni sa-i organizeze cum trebuie viata
lor social& ; i in felul accsta ea e mai bine organizata ca in trecuti.
Aceasta nu seaman& citui de putin cu coca ce afirma autorul nostru
in articolul sau despre cartea lui Roscher. Din spusele lui reielea, In

* Op. cit., p. 44.

"socialitii utopiiti. _ Nota red.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 619

afar. de aceasta, ci. e peste putin, ba chiar ridicol, s-ijudecipe

tati ca pe nilte Icolari: si. spui despre cutare ca, neavind cunoltinte
in cutare domeniu, 5i-a format o conceptie greit.. Mai reielea totodata
ca ceea ce import. aici nu e cantitatea de cunoltinte pe care le posed.
respectivul om de 5tiinta, ci interesele grupului pe care-I reprezinta.
Reieiea, intr-un cuvint, ci. conceptiile sociale sint determinate de inte-
resele sociale, iar gindirea social. de viata social.. Acum, dimpotriva,
reiese ci. viata social., este determinatil de gindirea social. 5i ca, daci
orinduirea social. are unele deficiente, ele sint provocate de faptul
cii societatea, asemenea unui colar, a inviltat putin sau prost 5i din
aceasta cauz. 5i-a format conceptii greite. Cu greu s-ar putea imagina
o contradictie mai uluitoare...
[170] Conceptia lui Herzen despre atitudinea Rusiei fat. de lumea
veche s-a format sub influenta puternic. a slavofililor 5i era eronat..
Dar poti ajunge la o conceptie eronata 5i atunci cind urmezi o meted.,
mai mult sau mai putin just., dup. cum poti ajunge Ia o conceptie
justii folosind o metoda, mai mult sau mai putin greitil. De aceea ne
putem intreba ce legaturii, exist. intre aceasta metoda, cu ajutorul careia
li-a elaborat Herzen conceptia sa eronat., 5i metoda care 1-a dus pe
Cernilevski la dezaprobarea 5i la ridiculizarea, pe deplin meritatii, a
acestei conceptii...

Capitolul al cincilea
CERNISEVSKI 51 MARX

[188-190] Ni s-ar putea aminti faptul ci., potrivit unei observatii

Matte de noi, recenziile lui Cernilevski pe care le-am analizat pini. acum
au aparut dup. ce conceptiile istorice ale lui Marx 5i Engels se inchega-
sera intr-un tot armonios. Noi n-am uitat acest lucru, dar credem ca o
asemenea chestiune nu poate fi solutionath aici prin simple confruntari
cronologice. Principalele opere ale lui Lassalle au aparut 5i ele tot dup.,
ce conceptiile istorice ale lui Marx 5i Engels capiltaseri o form. inche-
gat. ; dar, prin continutul lor ideologic, apartin 5i ele tot epocii de trecere
de la idealismul istoric la materialismul istoric. Ceea ce intereseazzi I
aici nu e data aparitiei cutarei opere, ci care era continutul ei...
Nu ne vom apnea acum si. repetam ci. Cernievski
a fost Inca departe de a rupe cu idealismul 5i ci. conceptia
lui despre evolutia viitoare a societatii era cu desavirlire
idealist.. Ii rug.rn doar pe cititorii noltri si. observe ca
idealismul sau istoric I-a determinat pe Cernilevski sti
acorde, in rationamentele sale asupra viitorului, primul
loc oamenilor oinaintati int el ect ualilo r, cum
spunem noi astazi , care trebuie sit raspindeasca in
mase adevdrul social in sfirlit descoperit. El acord. masei
rolul de simpli soldati ai unei armate care marpluiefte \N.B.
inainte. Firefte, nici unui materialist cu judecat. nu-iva
trece prin minte si. afirme cii omul mijlociu, oomul de
rind , numai pentru ca este om de rind, adic. awn
din masa*, 5tie tot atit cit Un aintelectual mipociu.
620 V. I. LENIN

El stie, bineinteles, mai putin. Dar aici nu este vorba de

cunostintele oomului de rind*, ci de faptele liii. Iar faptele
oamenilor nu sint determinate in fiecare caz de cunostin-
tele lor, ci sint intotdeauna determinate nu numai
N.B. de cunostintele lor, dar i mai cu seam& de situatia
lor, pe care cunostintele proprii nu lac decit s-o inter-
preteze si s&-i dea un sens. Aici e cazul s& reamintim iardsi
teza fundamental& a materialismului in general si a con-
ceptiei materialiste a istoriei in special: nu constiinta
determin& existenta, ci existenta determind constiinta.
oConItiinta* omului care face parte din ointelectualitate*
este mai dezvoltati decit constiinta omului din onaas&*.
Dar *existenta* sa ii indica omului din mash un mod
N.B. de acOune mult mai precis decit acela pe care-1 indic&
intelectualului situatia sa socialfi. lath de ce conceptia
materialist& a istoriei nu ne permite s vorbim decit intr-un
anumit sens, extrem de limitat, de o stare fnapoiat& a
omului din *masii* faci de cel provenit din intelectualitate:
dac& intr-un anumit sens *omul de rind* este, fitr& doar
i poate, mai inapoiat decit fintelectualula, in alt sens
el este categoric mai inaintat decit acesta...
Ceea ce in conceptiile istorice ale lui Cernisevski constituia o defi-
cient& provocat& de insuficienta elabor&rii materialismului feuer-
bachian a devenit ulterior baza subiectivismului nostru, care n-are nimic
comun cu materialismul 1i care s-a ridicat cu hotirire impotrivaluinu
numai in domeniul istoriei, ci i in acela alfilozofiei. Subiectivistii s-au
intitulat cu emfaz& continuatorii celor mai bune traditii ale deceniului
al 7-lea. In realitate ei n-au continuat decit pLrtile slabe ale conceptiei
despre lume caracteristice acestei epoci...

Capitolul al laselea
ULTIMELE SCRIERI ISTORICE ALE LUI CERIII*EVSKI

[199] Cernisevski contest& pe de-a-ntregul vala-

bilitatea acestei teorii*. Exprimind un punct de
vedere idealist asupra evolutiei istorice, el continua
s& se considere materialist consecvent. El greseste.
Dar grevala lui ii are originea intr-una din prin-
cipalele deficiente ale sistemului materialist al lui
Feuerbach. Asa cum foarte bine a remarcat Marx,
Feuerbach vede obiecte sensibile realmente de-
osebite de obiectele gindite, dar activitatea omc-

a idealismului. biota red.

 OBSERVATII PE MARGINEA CARTH LUI G. V. PLEHANOV 521

neascit el nu o ia ca activitate obi e c tiv it. De

aceea, in #Esenta crestinismului, el consider& ca Aceeasi deli-
activitate autentic omeneasca numai activitatea teo- cient6, prezintA
retica o*... Asemenea dascalului situ, Cernisevski cartea liii
5j,
ii concentreaza si el atentia, aproape exclusiv, asupra Plehanov
activitatii uteoretice* a omenirii, si tocmai dato- despre Cerni-
rita acestui fapt dezvoltarea intelectuala devine,
in ochii lui, cauza cea mai profundi a miscarii
\ )sevski
istorice...
[205] Cernisevski ajunge la concluzia ca in istorie orice viciu atrage
dupa sine sanctiunea meritata. In realitate insa, faptele istorice cunos-
cute de noi nu ne dau nici un temei sa ajungem la aceasta parere, hn-
bucuratoare poate, dar in orice caz naiva. Pe noi nu ne poate interesa
decit chestiunea: cum a putut autorul nostru sit ajunga la o asemenea
parere? Dar la aceasta chestiune nu se poate rispunde decit printr-o
trimitere la epoca in care a trait Cernisevski. A fost o epoca de avint
social, in care exista, s-ar putea spune, necesitatea morala a unor ase-
menea conceptii, menite sa intareasca credinta in inevitabila infringere
a raului...

SECTIUNEA A TREIA
CONCEPTIILE LITERARE ALE LUI N.G. CERNMVSKI
Capitolul Intli
IMPORTANTA LITERATURII SI A ARTEI

[221] Conceptia despre arta priviti ca un j o c, completata cu

conceptia despre joc ca 40 copilarie a munch*, anima o lumina cit se
poate de clara asupra esentei si istoriei artei. Aceast conceptie a permis,
pentru prima ma, ca ele sa fie tratate dintr-un punct de vedere mate-
rialist. tim ca, inca de la inceputul activitatii sale literare, Cernisev-
ski a facut o incercare, intr-un anumit sens cit se poate de reusita, de
a aplica filozofia materialist& a lui Feuerbach la esteticit. Acestei incer-
cari consacrat o lucrare aparte", aa ci ne vom multumi sa aratim
aici doar ca, desi in felul sin aceasta incercare a fost extrem de reusita,
in ea s-a reflectat, ca si in conceptiile istorice ale lui Cernisevski, prin-
cipala deficient& a filozofiei lui Feuerbach: insuficienta elaborare a
laturii ei istorice, sau, mai precis, a celei dialectice. i numai faptul ca
aceasta latura a filozofiei pe care si-o insusise era insuficient elaborata
a facut ca Cernisevski sit nu acorde atentia cuvenita importantei pe
care o are notiunea de joc pentru o explicare materialist& a artei...

* Vezi tezele lui Marx despre Feuerbaoh, soriee Ind. din primivara anului 1845.
** Vezi, In oulegerea oIn douizeoi de anis, artioolul sTeoria estetieL a lui Cerntlevskit,

35 Lenin Opere complete. vol. 20

 522 V. I. LENIN

Capitolul al do ilea
BELINSKI, CERNISEVSKI, PISARENT
[236] eNumai realitatea ii produce omului o adevlirata
desfatare; numai dorintele care au la baz& realitatea pre-
N.B. zintE o important& serioasa ; nu te poti actepta la reali-
zarea cu succes decit a sperantelor care sint trezite de
realitate ci a actiunilor care sint savircite cu ajutorul
fortelor ci imprejurarilor pe care le ofera ea**.
Aceasta era Ilona conceptie despre arealitatee. Aratind ca ea este
rezultatul elaborarii, de catre ginditorii moderni, a aluziilor obscure
ale filozofiei transcendentale, Cernicevski avea in vedere pe Feuerbach.
el a expus cit se poate de exact conceptia lui Feuerbach despre realitate.
Feuerbach sustinea ca senzorialitatea sau realitatea este identica en
adevarul, cu alte cuvinte ca obiectul este redat in adevarata lui semni-
ficatie numai de catre senzatii. Filozofia speculativa considera ca repre-
zentErile despre obiecte, bazate numai pe experienta senzoriala, sin
corespund naturii reale a obiectelor i trebuie sa fie verificate cu aju-
torul ratiunii pure, adica al ratiunii care nu are la baza, experienta sen-
zoriali. Feuerbach s-a ridicat cu hotarire impotriva acestei conceptii
idealiste. El sustinea ca reprezentarile despre obiecte, care au la baza
experienta noastra, senzoriall, corespund intru totul naturii acestor
obiecte. Din pacate insa, fantezia noastra denatureaza adeseori aceste
reprezentari, care yin astf el in contrazicere cu experienta noastra sen-
zoriali. Filozofia trebuie sa indeparteze din reprezentarile noastre
elementul fantastic care le denatureaza; ea trebuie sa le pun& de acord
cu experienta senzoriala. Ea trebuie sii Intoarca omenirea la intuirea
nedeformat& de fantezie a obiectelor reale, care a predominat in Grecia
antia. i, pe masur& ce trece la o asemenea intuire, omenirea se intoarce
spre sine insaci, intrucit oamenii care se supun unor fictiuni nu pot fi
ei iricici decit nicte fiinte fantastice, iar nu reale. Dupa Feuerbach,
esenta omului o constituie senzorialitatea, adica realitatea, ci nu fie-
tiunea sau abstractia...
[242-243] tCind intram intr-o societate,
Sotial-De- vedem In jurul nostru oameni in uniforma, ci fir%
mokrat" uniform& ; acecti oameni an o iniltime de cinci
nr. 1, p. 143 picioare ci jumatate sau case, iar unii ci mai mult;
unii ii lasE, iar altii ici rad parul de pe obraz,
mustatile ci barba ; i noi ne inchipuim cii avem
In fata noastri nicte birbati. Dar aceasta este o
eroare totala, o iluzie optica, o halucinatie i nimic
mai mult. Daca sin capata obiceiul de a participa
in mod independent la treburile cetatenecti, &A'
nu capata sentimente de cetatean, copilul de gen
masculin, crescind, devine o fiinta de gen masculin
de virsti mijlocie, apoi de virsta inaintata, dar
nu devine barbat sau, in orice caz, nu devine un
N.G. Ceruleveki. Opera, vol. II, p. 206.
 (3}18E1VAtII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 62g

birbat cu caracter nobila*. Lipsa de noblete

gi de barbatie e mai izbitoare la persoanele umane
si instruite decit la cele ignorante, pentru cii unei
persoane umane i instruite ii place so, discute
subiecte importante. 0 asemenea persoana vor-
begte cu insufletire i elocventi, dar numai atita
timp cit nu se pune problema trecerii de la vorbi,
la fapti. sAtita timp oft nu este vorba de fapte,
ci numai de nevoia de a-gi omori timpul, de aji
umple cu vorbe i visuri capul trindav sau inima
pustie, eroul este foarte bitiios ; dar cind se pune
problema si exprime sincer gi exact nizuintele
gi sentimentele, cei mai multi dintre eroi incep sii
goviie i simt ci li se impleticegte limba in guri.
Cei mai curajogi, putini la numar, reugesc cu chiu
cu vai sa-gi adune fortele gi sii gingiveasca cite
ceva care ne di, o idee destul de vagi de ceea ce
gindesc ei. Iar daci-i trece cuiva prin minte ca,
luind drept bune dorintele lor, si le spuni: dv.
doriti cutare gi cutare lucru: foarte bine ; treceti
la actiune i noi o sa vii sprijinim, la o asemenea
replici, jumitate din acegti vajnici eroi leinii, iar
ceilali incep sli vi, reprogeze pe un ton foarte
grosolan ci. i-ati pus intr-o situatie neplacuti,
incep si spuni ci nu se agteptau la astfel de pro-
puneri din partea dv., cii i-au pierdut complet
capul, nu pot sit priceapi nimic, se mini cum de le
cereti un faspuns atit de prompt, gi pe ling& aceasta
ei sint oameni cinstiti, gi nu numai cinstiti, dar
gi foarte pagnici, gi nu vor si vi expund, la
nepliceri i, in general, nu poti sa-ti faci griji Sotial-De-
pentru tot ce vorbegti cind n-ai ce face gi cii cel mai
bun lucru este a nu te apuci de nimic, pentru ci mokrat" nr. 1,
totul educe griji i nepticeri, gi cii deocamdati nu p. 144 o
poate Si iasi nimic bun, pentru ci, dupi, cum s-a mai caracterizare
spus, ei nu s-au agteptat in nici un caz etc. etc. ***. ven ino ash', si
Portretul, putem spune, este zugrivit de o exactl, a libera-
mini de maestru. Dar maestrul care 1-a zugfivit
nu era critic, ci publicist... lismului rus"220
[246-247] E clar, gi fin explicatie, ci orice concluzie N.B.
teoretici in legituri cu capacitatea unei anumite clase
sau pituri sociale de a infiptui o anumiti actiune prac-
tici necesiti intotdeauna, pin& la un anumit grad, o verif i-
care prin experienti, i ca de aceea ea poate fi considerati xN.B.
valabili apriori numai in anumite limite, mai mult sau
mai putin largi. Aga, de pildi, se putea prezice, fir& teama
Opere, vol. I, p. 97-98.
Op. cit., p. 90-91.

35*
624 Ni. t. LENIN

de a fi contrazis, ci nici cea mai cultivata parte a nobi-

limii nu va consimti Ali sacrifice interesele in folosul
taranilor. 0 asemenea prezieere nu avea nevoie de nici
un fel de verificare practica. Dar cind era vorba sa se
stabileasca in ce masura este capabila nobilimea culta
O. fad, concesii tivanilor in pr opriul ei interes,
nimeni nu putea sit sputa dinainte cu toatit certitudinea
ca ea va actiona in cutare directie, ca nu va depai cutare
limita. In aceasta privinta se putea intotdeauna presupune
ca, in anumite imprejurari, ea va depai intrucitva aceastit
limita, ca ii va da mai bine seama care sint propriile ei
interese. Un practician cum este, in cazul care ne inte-
reseaza aici, Cerniievski nu numai ca putea, dar
i trebuia sa convinga pe nobili ca propriile lor interese
le impun sa facit anumite concesii taranilor care urmeaza,
sit fie eliberati. In felul acesta, ceea ce in articolul lui putea
sa, parit a fi o contradictie cerinta ca nilte oameni a
ciror incapacitate de a f i hotariti i rationali este recu-
noscuta 1i explicata ca un produs necesar al imprejurarilor
sit faca un pas rational i hotarit nu continea in ea,
de f apt, nimic contradictoriu. Asemenea contradictii
aparente se pot gasi i in practica politica a unor oameni
N.B. care se situeaza pe terenul solid al interpretarii materia-
liste a istoriei. Aici trebuie sa facem insa o rezervi extrem
de importanta. Atunci cind un materialist pune in prac-
tick cu o anumita, prudentii, concluziile sale teoretice, el
N.B. poate, oricum, sit garanteze ca in aceste concluzii ale lui
exist un element de veridicitate absolut indiscutabila.
*i aceasta pentru ca, atunci cind declara ea ototul este
in functie de imprejurari a, el 1tie din ce directie anume
trebuie ateptata aparitia noilor imprejurari care modifica
vointa oamenilor in sensul dorit de el ; tie foarte bine ca,
in ultima analiza, aparitia acestor noi imprejurari trebuie
ateptatit din partea aeconomiei* i ca, cu cit analiza
Melia de el vietiisocial-economice a societatii e mai justa,
cu atit mai veridica este prezicerea lui cu urivire la dezvol-
tarea viitoare a societatii. Nu acelaii lucru se intimpla
cu idealistul, care nutrete convingerea ca tideile guver-
neaza lumens. Dacit 4ideiles reprezinta cauza cea mai
profunda a micarii sociale, atunci imprejurarile de care
depinde dezvoltarea pe mai departe a societatii se rapor-
teaza, in primul rind, la activitatea coNtienta a oamenilor,
iar posibilitatea de a influenta in mod practic aceasta
activitate este in functie de capacitatea, mai mare sau
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 625

mai mica, a oamenilor de a gindi logic si de a-si insusi

noile adevaruri descoperite de filozofie sau de stiinta. Dar
aceastri capacitate este dependenta, ea insiisi, de impreju-
rani. In felul acesta, idealistul care a recunoscut adevarul
materialist potrivit caruia caracterul si, impreuna cu el,
fireste, si conceptiile omului depind de imprejurari nime-
reste intr-un cerc vicios: conceptiile depind de imprejurari,
iar imprejurarile de conceptii. In teorie, gindirea oilumi-
nistuluio n-a putut iesi niciodata, din acest cerc vicios.
In practica insA, aceasta contradictie a fost, de obicei,
solutionath printr-un apel stiruitor catre toti oamenii
cu judecata, indiferent de imprejurarile in care traiau
ei si actionau. Cele spuse aici ar putea sa pail o digresiune
inutila i, ca atare, plicticoasa. In realitate insit, aceasta
digresiune ne era necesara. Ea ne va ajuta sa intelegem
caracterul criticii publicistice din deceniul al 7-lea. 1 N.B.
[253-234] N. Uspenski Ina s-a exwimat uneori si mai precis. lata,
de pilda, ce scrie el: De la taranii de astazi, care au fost pina nu demult
victime ale situatiei lor de iobagi, n-avem ce astepta: doar n-o sii, invie
ei!... Atrofia nu va fi poate niciodata, vindecata de medicinii, pentru co,
aceasta boala are la, baza o leziune organic a...**. Pentru ooamenii
deceniului al 8-lea* era extrem de greu sit accepte acest punct de vedere.
Prin aceasta se si explica, in primul rind, atitudinea nefavorabila a
criticii din acea epoca. fata de N.V. Uspenski.
Cititorii nostri ne vor pune, poate, intrebarea: darlui
Cernisevski, care, dupa, cit se pare, considera pe atunci
posibila o larga miscare in rindurile poporului nemultumit N.B.
de conditiile in care a fost desfiintata iobagia, ii va fi
usor sa se impace cu parerea, atit de descurajanti, a lui
N.V. Uspenski despre otaranii de astizi*? La aceasta
intrebare ii vom raspunde ca lui Cernisevski i-ar veni,
fireste, destul de greu sa se declare de acord fara rezerve
cu N.V. Uspenski. *i realitatea e di nu s-a declarat de
acord cu el fara rezerve. .... Luati omul cel mai de rind,
cel mai sters, cel mai slab de caracter, cel mai banal:
oricit de apatica si de meschina i-ar fi viata, exist& in ea
momente care au cu totul alta infatisare, momente de N.B.
eforturi energice, de hotiriri indraznete. Acelasi lucru
vedem ca se petrece si in istoria fiecarui popoe"... N.B.

N.V. Uspeneki. Opere, vol. II, 1883, p. 202.

" N.G. Cernlgeveld. ()pore, vol. VIII, p. 357,
 626 V. I. LENIN

[262] Pisarev avea un mare talent publicistic. Dar, oricit de mari

satisfactii ar oferi cititorului neprevenit stalucirea literarrt a articolelor
lui, trebuie totusi s recunoastem Ca pisarevismulo a fost un fel de
idealism al i1uminiti1ori, nostri impins pia, la absurd...
[266] Citeva din articolele sociologice ale lui Mibailovski
au fost traduse acum in limba franceza i, dad nu ne inselam,
si in limba germana,. Ele n-au avut un risunet pe scar& europeani
si totul arati c'it nu vor inregistra vreodata un succes prea mare.
E foarte posibil ins& ca ele sit se invredniceasca de laudele cutitirui
sau cutrtrui ginditor european care, din ufa fati de marxism, se
intorc oinapoi la Kant 1*. Contrar prtrerii exprimate de un istoric
literar modern de la noi, in aceste laude nu poate fi nimic magu-
litor. Dar este cu totul demra de remarcat aceastit ironie a isto-
riei, care din ceea ce a fost cindva o nevinovan, eroare teoreticit
N.B. a unui utopism mai mult sau mai putin progresist face o armi
teoretici a reactiunit.
 casERATATII n MARGINEA CAUL/ LUI G. V. PLEHANOV 527

PARTEA A DOUA
CONCEPTIILE POLITICE SI ECONOMICE
ALE LUI N.G. CERNMVSKI
SECTIUNEA YNTYI
CONCEPTIILE POLITICE ALE LUI N.G. CERNISEVSKI
Capitolul Intli
SOCIALISMUL UTOPIC

[281-282] In incheiere, Cernisevski vorbeste de ideile N.B.

refonnatoare: (Nom vedea in curind ca ele au inceput sa se
manifeste in forme mai rationale si sa ajunga pita la nocurnil
pentru care ele nu mai constituie o distractie entuziasta,
ci o necesitate proprie, iar atunci cind clasa cu care saint-
simonistii voiau sa joace o comedie de marionete va incepe
sit se ocupe in mod rational de propria ei bunastare, atunci,
desigur, Ii va fi mai usor acestei clase traiul pe pamint decit N.B.
acum**. Aceasta remarca este deosebit de importanta. Ea
aratii ca, in rationamente1e sale asupra viitorului socialismului
vest-european, Cernisevski s-a apropiat foarte mult de teoria
luptei de clasa. Dar noi stim ce rol a jucat aceasta teorie in
conceptiile lui istorice. Ea 1-a ajutat uneori sa dea o explicatie
foarte reusita unor f enomene istorice izo-
1 a t e; dar el o privea mai degrabil ca o piedica extrem de
importanta In calea progresului decit ca o conditie necesara
in societatea impartita in clase...
Starea de Inapoiere a oomului de rind* din Europa se explica,
dupa dinsul, prin faptul cii anumite cunostinte stiintifice n-au
ajuns Inca sa patrunda, in popor. Cind aceste cunostinte vor
ajunge pia, la el, cind *oamenii simplio vor cunoaste conceptiile
f ilozof ice ocorespunzatoare necesitatilor ler*, atunci nu va mai
trece mult pina, ce noile principii vor triumfa in viata social& a
Occidentului**. Cernisevski nu-si pune intrebarea dm& exist& in
viata asta fenomene care sa constituie o garantie obiectiva cal,
fn cele din urma, noile idei filozofice vor ajunge intr-adevar N.B.
pina la toamenii simpli*. El nu simte nevoia unei a s e -

" N.G. Cernlevski. Open, vol. VI, p. 150.

Op. cit., p. 205-206.
 A28 V. 1. LENIN

menea garantii, intrucit insasi natura acestor principii, ca si

natura omului, reprezinta in ochii OA o garantie absolut sufi-
cienta a triumfului noilor principii...

Capitolul al doilea
SOCIALISMUL UTOPIC

(Continuare)
[289] In problema socialismului, ca si in toate
celelalte probleme de ordin general ale dezvoltirii
istorice, Cernisevski are un punct de vedere i d e a-
I i s t. *i aceast& pozitie idealist& fats de cele mai
importante fenomene istorice este caracteristic& pentru
socialismul din toate Wile in perioada lui de dezvol-
tare utopia. Aceastii trisatur& a socialismului utopic
prezint& o important& atit de mare, incit este necesar
Is& ne oprim asupra ei, far& a ne teme de unele repetari,
prea de tot ! cu totul posibile in cazul nostru...

Capitolul al treilea
PLANUL PROPRIU" AL LUI CERNISEVSKI
st PROBLEMA OBSTII TARANESTI
[313] oSfi presupunem spune el, recurgind la metoda sa prefe-
rata de a explica prin oparabole lo , sit presupunem el am fost inte-
resat sit iau masuri pentru pistrarea proviziilor din care se pregateste
masa d-tale. Este de la sine inteles ca, dm& m-am ingrijit de acest
lucru pentru ca tineam la d-ta, rivna mea s-a bazat pe presupunerea
ea proviziile iti apartin d-tale si ca masa care se prepara din ele este igie-
nica si convenabil& pentru d-ta. Inchipuie-ti ins& care sint sentimentele
mele cind aflu c& proviziile nu-ti apartin eft* de putin d-tale si ca pentru
fiecare masa, preparata din ele ti se iau bani care nu numai c& depasese
costul ei real, dar ca, in general, plitind acesti bani, d-ta rimii extrem
de strimtorat. Ce ginduri imi trec prin minte cind fac aceste descoperiri
atit de ciudate?... Cit de prost am fost ca. in-am ocupat atita de o treab&
care nu-si avea asigurate conditiile necesare pentru ea ea sii, fie utili 1
Cine altul decit un prost poate sa. militeze pentru mentinerea proprie-
tatii in anumite miini far& sa se fi convins in prealabil ci aceasta proprie-
tate va ajunge in aceste miini, si va ajunge in conditii avantajoase?...
Mai bine ma lipsesc de toate aceste provizii, care fac numai rau ornalui
la care tinl Duca-se la naiba toati treaba asta, care nu face decit sa te
ruineze I Pirere de rail pentru d-ta, rusine pentru prostia mea WE
sentimentele pe care le income'.
[316-316] Trebuie sa-i recunoastem lui Cernisevski meritul ci,
Inca de la inceputul activitatii sale publicistice, el a dovedit, in rationa-
mentele sale asupra obstii, incomparabil mai multa profunzime de

Opere, vol. IV, p. 307.

 OBSERVATII PE MARGINEA CARTH LUI G. V. PLEHANOV 629

gindire decit numerosi socialisti rucis, chiar dintre cei de la jumatatea

ultimului deceniu al secolului trecut, cind s-ar parea ca numai un orb
putea sa nu vada cum faimoasele noastre temelii seculare* piriie din
toate incheieturile. Inca in aprilie 1857, el scria: dar onu putem ascunde
fat& de noi insine faptul ca Rusia, care pin& acum a participat in slab&
masura la miscarea economica, este atrasa cu repeziciune in aceasta
miscare, iar viata noastra, care pin& acum a rmas aproape strain& de
influenta legilor economice care ii dovedesc forta numai in conditiile
intensificarii activitatii economice l comerciale, incepe s se subordo-
neze repede fortei acestor legi. In curind vom fi, probabil, atrasi ci
noi in sfera de actiune nelimitata a legii concurentei**...
Desigur cii tehnicienilor europeni care yin intr-o tara asiatica in
care e demult cunoscuta tehnica podurilor suspendate le este mai usor
sii convinga pe un mandarin el podurile suspendate moderne nu sint
o nascocire far& rost. Dar atita tot. Cu toate podurile ei suspendate,
o tar& asiatica va amine totusi o tar& inapoiata, iar Europa ii va
fi totusi invatator. Tot asa i cu obstea rug. Ea va usura, poate,
opera de dezvoltare a tarii noastre, dar principalul impuls pentru
aceasta dezvoltare ne va veni tot din Apus, si nu noi sintem aceia
carora le este }Ibiza sa innoiasca omenirea, fie chiar i cu ajutorul
obctii...
Capitolul al patruloa
SOCIALISMUL I POLITICA

[318 319] aPrincipalele deziderate i nazuinte ale

liberalilor si democratilor difer& radical unele de altele.
Democratii urmaresc desfiintarea, pe cit e cu putinta,
a dominatiei claselor superioare asupra celor inferioare
in viata de stat; pe de o parte, ei cauta sa micsoreze
puterea l bogatia paturilor de sus, iar pe de alta parte
sa acorde mai multa greutate paturilor de jos si sa le
sporeasc& bunastarea. Pe ce cale trebuie modificate, in
acest sens, legile i sprijinita noua organizare social& e o
chestiune prea putin important& pentru ei. Liberalii,
dimpotriva, nu consimt cu nici un chip sa acorde prepon-
derent& in societate paturilor de jos, intrucit aceste
paturi, din pricina inculturii i saraciei lor, manifest& o
total& indiferenta fata de probleme care intereseaza
In cel mai inalt grad partidul liberal, si anume fata de
libertatea cuvintului si de regimul constitutional. Pentru
un democrat, Siberia noastri, in care oamenii simpli Comp.
ft-Mese in bunastare, este cu mult superioara Angliei, Sotial-
in care majoritatea poporului indura o saricie cumplita. Demokrat"
Dintre toate institutiile politice, democratul manifest&
o uri neimpacata fat& de una singura: fat& de aristo- nr. 1,
cratie ; liberalul consider& aproape intotdeauna ca numai
atunci cind va atinge un anumit grad de aristocratism
Opere, vol. III, p. 185.
 530 V. I. LENIN

va putea societatea s& treac . la un regim liberal. De

aceea liberalii nutresc de obicei o aversiune de moarte
p. 124 fat& de democrati si afinna ca democratia duce la despo-
tism i este funesta pentru libertate**...
Mai departe, Cernievski explica, aceasta idee a sa en ajutorul unor
argumente care nu fac decit sa ne intareasca si mai mult presupunerea
noastra ci prin democrati el subintelege pe socialiti. El spune: ePe
plan teoretic, liberalismul poate sL arate destul de atragator pentrn Un
om pe care o soarta fericita 1-a ferit de lipsuri materiale, cad libertatea
e un lucru cit se poate de placut. Dar liberalismul di libertatii un sens
foarte ingust si pur formal. Pentru el libertatea consta in drepturi
abstracte, in permisiuni pe hirtie, in lipsa de interdictii juridi ce. El nu
vrea sa inteleaga ca permisiunea juridic& are valoare pentru un om numai
in cazul cind dispune de mijloacele materiale necesare pentru a se folosi
de ea***...
[329-342] In cronica politica a revistei eSovre-
mennik* nr. 6 din 1859, Cernisevski, dup.& ce arata ca in
Germania se intensifica miscarea care cere interventia
Uniunii Germane in favoarea Austriei, face urmatoarea
remarcil: n-am avut in vedere pe oamenii simpli, ci
tocmai clasele in rindurile carora se formeaza opinia
publica, care se indeletnicesc cu activitatea politica, citesc
ziarele si exereita o influent& asupra mersului treburilor,
aceasta multime care pretutindeni serveste drept
jucarie egoismului interesat si intrigii****.
e0amenii simpli a nu citesc ziarele, nu se ocup& cu
treburile politice si nu exercita vreo influent& asupra
mersului lor. Asa stau lucrurile in momentul de fata,
cind contiinta lor este Inca cufundati intr-un somn adinc.
Dar cind ea se va detepta sub influenta detasamentului
de avangarda al armatei istorice active, formate din
aoamenii cei mai bunie, care si-au insusit concluziile
Iitiintei moderne, eoamenii simpli* vor intelege ca sarcina
lor este de a transforma in mod radical societatea si vor
N.B. porni la infaptuirea acestei opere de transformare, care
nu are o legatura direeta cu problemele legate de forma de
orinduire politica. Aceasta era conceptia predominant& a
lui Cernisevski, care apare in cea mai mare parte din
numeroasele lui cronici politice****. Mica uneori aceast&
conceptie, in esenta idealistli, asupra politicii face boo
unei alte conceptii, care reprezinta, ca O. zicem asa,
un germen de interpretare materialista, atunci este vorba
doar de o exceptie de felul celor pe care le-am intilnit
* Opero, vol. IV, p. 156 157.
" Op. eit, p. 157.
** Opere, vol. V, p. 249.
**** Meets eroniei eohivaleazi, ea bogatie de material, ea eel putin doui volume din
operele eale complete.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 631

cind am analizat conceptiile istorice ale lui Cernievski:

v& amintiti ca in aceste conceptii, care in esenta sint tot
idealiste, am intilnit germeni de conceptie materialist&
a istoriei. SI explicam acum, prin della exemple, ce carac-
ter au trebuit s capete cronicile politice ale lui Cerni-
evski sub influenta conceptiei sale de buil., ariitat& de
noi mai inainte, asupra raportului dintre politic& i sarci-
nile fundamentale lale clasei muncitoare...l I? I
Preocupat de deos-ebirea teoreticli dintre conceptia materia- V
lisfa i conceptia idealista a istoriei, Plehanov a sdipat din (1
vedere deosebirea practic-politicrt si de:elasd dintre un liberal ki
i un democrat. A
...Asemenea argumente, care duceau la con- N.B.
cluzia c& guvernul despotic austriac procedeaza N.B.
cit se poate de just, erau de natura sa uimeasca,
i au uimit chiar, pe foarte multi dintre cititorii N.B.
lui 4Sovremenniks. Ele an creat impresia ca auto-
rul lor manifest& nu atit indiferenta fat& de pro-
blemele libertatii politice, cit simpatii fatie fat&
de obscurantiti. Adversarii sii 1-au acuzat nu o
data pe Cernievski de asemenea simpatii. Ref erin- Comp. So-
du-se tocmai la asemenea acuzatii, el face, la sfir- tial-Demo-
itul unei cronici politice din martie 1862, aceasta
recunoatere ironica: jnu exist& pentru noi dis- krat" nr. 1,
tractie mai placut& decit liberalismul, i aceasta p. 144
ne ispitete sa cautrim nite liberali pentru a ne schim-
distra pe socoteala lore. In realitate insa, el nu bat !1221
1-a scris cronicile sale, pline de paradoxuri,
pentru a se distra e pe socoteala liberalilor i nici
pentru a apra guvernele despotice. La baza acestor
cronici sta ideea ca, atita timp cit vor exista actua-
lele relatii sociale, lucrurile nici nu pot merge
altfel i ca cine vrea ca ele sa mearga altfel trebuie
s&-i indrepte eforturile in directia transformarii
radicale a relatiilor sociale. A proceda altfel in-
seamn& doar a-ti pierde vremea de pomana. Libe-
ralii au provocat ironiile lui Cernievski tocmai prin
faptul c& preconizau paliative acolo unde era nevoie '
de un tratament radical*.
* Arritind, In ale sale Studii de economie politiels, ca orindulrea eoonomiei existentli
nu corespunde seerintelor unei teorii sinItoases, Cerntsevski lsi intrerupe pe aloouri expunereg
ea pentru a puns 1ntrebarea: ePoate ea mai rl.mlnu oare In piaioare un mod de viatit In cadrul
crania este posibili o asemenea neconcordantras (vezi, bunioarl, Opera, vol. VII, p. 513).
Lao asemenea intrabare trebuiau s,i-i duct pa eititori i cronicile lul politics, In special aeelea
din care reiesea eoncluria, rdeplasat , ca u dusmanii despotismului au droptate, al apEritoril
lui. 0 aseinenea conclude nu este pintru CernIsevski (tacit uu argument in plus impotriva
Cm odului de via ,e 0W/5 tt pr adoncii 1ibstlii 14-414 IRMO tout luoru,
532 V. I. LENIN

Al doilea exernplu. In luna aprilie a aceluiagi

an, cu prilejul conflictuhii dintre guvernul prusian
si Camera Deputatilor, Cernisevski face din nou
impresia ck ia parte absolutismului in lupta lui
Comp. Sotial- impotriva liberalismului. Dupi cum arati el,
Demokrat" degeaba s-au mirat liberalii c guvernul prusian
nr. 1, p. 144, nu le-a fcut concesii de bunivoie, preferind s
provoace fiamintkri in intreaga taril prin dizol-
tonul! varea Camerei. eNoi scria el socotim ck
asa i trebuia sa procedeze guvernul prusian **.
Aceast afirmatie era si ea de naturk sii, uimeasca
pe cititorul naiv si sk, i se park, o trdare a cauzei
libertktii. Dar este de la sine inteles c nici de data
asta autorul nostru nu s-a ridicat citusi de putin
in apararea despotismului, ci a vrut numai si se
foloseasck de evenimentele din Prusia pentru a
comunica cititorilor ski mai perspicaci o conceptie
justa asupra conditiei de cipetenie de care depinde,
in ultim analizA, deznodarnintul tuturor marilor
ciocniri sociale. Si iat ce spune el in aceasta pri-
vintk:
eDupl cum disputele dintre diferite state au
loc la incept pe cale diplomatica, tot asa i lupta
de principii din interiorul unui stat se poartil la
inceput prin mijloace de influentare a cetatenilor,
attic& pe asa-zisa cale legalk. Dar asa cum o disputit
intre diferite state atunci cind prezinta o oarecare
importantk duce, de regula,, la amenintari de rz-
boi, tot asa se intimpl1 si in treburile interne ale
N.B. unui stat atunci cind chestiunea este destul de
importanta...e.
Sub acest unghi de vedere privea el si cele ce
se petreceau pe atunci in Prusia. Trebuie si remar-
cam a el lua apararea guvernului prusian i Ii
aducea laude numai si numai pentru c acesta
on actionat cum nu se poate mai bine in folosul
progresului nationab, risipind iluziile politice ale
prusienilor naivi, care, nu se stie din ce motive,
101 inchipuiau c sistemul unei guvernari cu ade-
N.B. varat constitutionale se va inscduna la ei de la
sine, firk lupti impotriva vechii orinduiri. Si clack
el nu manifesta nici cea mai mica simpatie pentru
liberalii prusieni i chiar se distra pe socoteala
lor, aceasta se explick prin faptul e. i ei, dupk.
Opera, vol. IX, p. 236.
 [53g

,/7" CORA& asnem, A ICTIMI. 3Ale1198Pr1 : 111./ Tenon. BO 0 noon

Awns's, a COOCTDOLTBO 0 !Animus, irs neon. ToTpemnosmarmite
onnevraninoe inane. noon sauna no ARTngecansa Alarm, se-
runs rueful I onapyirmaupfs sneer Ea n0.11 .1.t.117,RTS TUE&
19030).111 cmyzAna, srpyirmor, cannon. a ranee )
.000CTOJIMAXELI" He aerator% rrmers, E0 &REX X/110TCH D0213411-
venire Ann 11 ire axiom. skalds BS ins aors..Taes oars
Aso rennin, cola eure ann. califs ins Comma A Bona ono
apogyArrem lora. 'slimier:. noun. ofpama Attersy cater nem
pageant &pais, Tocronnaro rs1 enemas sera" !Taormina%
mot nano coaperennon nem forma apoefanomnew" norm
fro ins uuTs_soszoaus_u__Aocru,
a r.......2mui_e_s_Ata,}voro ae dr Rena, se auto
3\0) uprroro OTE0D30011 ms sonponas o (tapas% nomanneczaro yerpog-
crass Tunis Ours npeonumannig muss clepuumeacsaro, sore-
pull I obarmyanasefol in (poison:Floret ero raorooxemeilalal DO-
Ifwittecuirs o601pizill ''). Eels room nom, DO C etly
Remanent..., unarms ea mamma users micro r
Iy, Xl.lasmemycz Lars Ohl OS9A110117. itarepirmarcfrmoesarq
Romani/. To aro eels Isms rermirmenie, conepmenno nomog000
foxy, es sofoptais mu DCTOPIL/XCL LTD warmth' ITropirmoczia%
eltillA01r6 geponnescuro: TRUMPlb Downers, Tro Erb MIAS DaTIX
Arms. rose rmearmcfriocuas DO C1300xy eyniermay, rose para.
g lint warns mierepialrmunermaro unarm as immix). Bosons
me 'romps mull upnriparc Laing saparreps-mommina gain ups-
tannin oomirrrmeTraz arena Nepasaurmexaro Doll galenists
2 non Tro 'earners Irma s condemner, y nem laws ea
orsomeine canon rs unsnarl. suase.rm kagoltaro users-_,
L.../
Unplug Rani, Bs assert 1862 non' ors rs mons non-
ermetanrs Manna. arguers as mops es gonna neennon
National Zeitune ao warm annum. noirmero Auvpie.
National Zeitung pilau. aquae Annie As nonusers Au
;MEI% renames omen, %roes, 0113 DO Maw Weans,
u ninominal:mils Onus,. rms clay. Lipman) puppet/la
Amyl. cumin% neutpeon% paca ea 'oleic". gnaw 11.3

asescaory me 'query... aro puirsinuesie National Zeitnne. Ors

CO'OOMUl 7 V. cop. 249

ars okapis. cocriamuori no otriery no 'manner Irk" juror
samara cot:puns Ira cossisail

11 . ivAy3: 0-711-v-4-

filwa
ke
n,te VIIP/-
"IP:4A-)
"
rit-"-
kfir".
0 paging din carton lui G.V. Plehanov N.G. Cornlevskin, cu insemnfirile lui Y. 1, Lenin
Micprai
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 535

cum arata el pe buna dreptate, voiau sa-i atinga

scophrile Vara o lupta hotarita impotriva adver-
sarilor lor politici. Vorbind de deznodmintul
posibil al conflictului dintre parlament i guvern,
el remarca cu multi putere de patrundere ca,
judecind dup.& starea de spirit ce domnelte in
momentul de fata in rindurile opiniei publice din
Prusia, trebuie sa presupunem ca adversarii actua-
lului sistem se consider& prea slabi pentru a duce
o lupta armata i sint gata s se supuna la prima
amenintare serioasa din partea guvernului ci va
recurge la masuri militaree*. Ceea ce s-a 1i intimplat.
Cernievski avea dreptate cind Ii manifesta dis-
pretul fat& de liberaln prusieni. Ei voiau, intr-
adevar, ca ordinea constitutionala O. se instaureze
de la sine in Prusia. Ei nu numai ca nu au recurs
la actiuni hotarite i nici nu li se putea face o
vina din aceasta, hindeii in conditiile raportului
de forte de atunci asemenea actiuni erau imposi-
bile , dar, din principiu au condamnat orice
idee a unor asemenea actiuni, adica au impiedicat,
in masura in care depindea de ei, o schimbare a
raportului intro fortele sociale care sa le permita
sa recurg& pe viitor la astf el de actiuni...
Spre deosebire de Lassa Ile, In comentariile N.B.
sale pe marginea evenimentelor din Prusia el se
dovedete a fi un idealist ,rmult mai consecvent
decit in numeroase alte articole ale sale cu continut
politic sau istoric. Aceasta deoseb ire trebuie pus&
i ea, in intregime, pe seama *raportului dintre
fortele sociale*. In Prusia, oricit de slab era capita-
lismul prusac fatil de ceea ce reprezint& el in
momentul de fata, incepuse totuli o micare
mun cit or ease& in sensul 'modern al cu-
vintului; in Rusia insi abia incepuse sa se dezvolte adia micarea
micarea raznocintilor, care in mod demo craticA
obifnuit este considerata ca o micare a int e-
le c t u alit a ti
Cronicile politice ale lui Cernifevski erau destinate ecelor
mai buni oameni*, care trebuiau s Itie ce invataturii anume
trebuie sil dea ei masei inapoiate. Opera ecelor mai buni oa-
meni* se reducer', in sp ecial la propaganda,. Dar nu e x-
clusiv la propaganda. In general vorbind, epoporul sim-
plus nu figureazii pe scena politica. Si, tot in general vorbind,
ceea ce- se petrece pe aceast& seen& atinge prea putin interesele
Opere, vol. IX, p. 241.
 636 V. I. LENIN

lui. Dar exista epoci exceptionale in decursul carora masa

N.B. poporului se desteapta din obisnuita ei stare de letargie si face
incercari energice desi adeseori prea putin conitiente, in vederea
imbunatatirii soartei sale. In asemenea epoci exceptionale,
activitatea celor mai buni oameni* isi pierde, mai mult sau
mai putin, caracterul ei cu precadere pr o p a gandistic
N.B. If i devine a git at oric a. Iata ce spune Cernisevski in
legatura cu aceste epoci:
Progresul istoric se desfaoarit intet si destul de anevoios..., atit
de incet, incit, dad, ne vom limita la perioade extrem de scurte, oscila-
rile produse in mersul ascendent al istoriei de catre factorii incidentali
pot umbri in ochii nostri actiunea legii generale. Pentru a ne convinge
de caracterul lui stabil, e necesar sa observam mersul evenimentelor
pe o perioada de timp mai indelungatii... Daca comparam starea insti-
tutiilor sociale i a legilor exist( nte in Franta in 17C0 cu a celor actuale,
gasim ca, intre ele este o diferenta extrem de mare si numai in favoarea
prezentului; si, totusi, aproape intreg acest secol si jumatate a fost
foarte greu si intunecat. Acelasi lucru se poate spune si despre Anglia.
De unde vine insa aceasta deosebire? Ea a fost permanent pregatita
de faptul ca cei mai buni oameni ai f iecarei generatii &eau ca in vremea
lor viata este grozav de grea; incetul cu incetul, macar uncle dintre
dezideratele lor putine la numar ajungeau sa fie intelese de socie-
tate, iar apoi, odata si odata, peste multi ani, intr-o imprejurare feri-
citi, societatea incepea sa munceasca timp de o jumatate de an, un an
sau cel mult trei-patru ani pentru infaptuirea macar a unora dintre
putinele deziderate care au patruns in sinul ei datorita celor mai buni
oameni. Aceastit munca n-a lost niciodata incununata de succes: zelul
oamenilor se topea Inca de la jumatatea Incrului, se sleia forta societatii
i viata ei practica intra din nou intr-o lunga perioada de stagnare,
iar oamenii cci mai buni, daca apucau sa vada aceasta opera pe care o
sugerasera, isi dadeau seania ca dezideratele lor sint departe de a fi
infaptuite i aveau sa se plinga, ca si inainte, de greutatile vietii. Dar
in aceasta, scurta perioada de avint generos au fost refacute multe lucruri.
Munca de refacere s-a desfasurat, bineinteles, in mare graba si oamenii
nu mai aveau timp sa se gindeasca la eleganta noilor constructii care au
ramas neterminate, nu mai aveau cind sa se ocupe de respectarea unor
subtile cerinte de armonie arhitectonica intre partile noi i cele vechi
I ramase intacte, iar perioada de stagnare a preluat edificiul reconstruit,
asa cum era, cu o multime de mici inadvertente si uritenii...*
Cronicile politice ale lui Cernisevski aveau toc-
mai scopul de a arata <celor mai buni oameni*
ca vechiul edificin al actualei orinduiri sociale se
darapana tot mai mult i ca este necesar ca
ei 4a se apuce din nou de treaba, pe scant larga*.
Si totul arata ca pe la sfirsitul primei perioade a
activitatii sale literare, adict inainte de deportarea
in Siberia, lui Cernisevski incepuse sa i se part
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 637

ea societatea ii asculta cu atentie sporita parerile

1 se declare, intr-o niesura din ce in ce mai mare
de acord cu el. Cu alte cuvinte, incepuse sa cread&
ca i in istoria Rusiei se apropie unul dintre acele
salturi Enefacatoare care au loc rareori in istorie, N.B .
dar care, in schtmb, dau un puternic impuls pro-
cesului de dezvoltare sociala. In rindurile paturilor
inaintate ale societatii ruse se observe, intr-adevar,
o stare de avint moral, i de acest avint moral a
fost cuprins i Cernisevski. El, care altadata
considera ce, e posibil i necesar s se explice guver-
nului care ar fi propriile lui avantaje de pe urma
eliberarii teranilor, acum nici nu se mai gindefte
sa i se adreseze in vrenn fel. Orice speranta in
guvern e considerate, de el drept o autoamagire
periculoasa. In articolul sUn reformator rus 6
( tSovremenniks, octombrie 1861), scris cu prile-
jul aparitiei cartii lui M. Korf sViata contelui
Speranski*, Cernifevski demonstreaza pe larg ca Comp. Sotial-
la noi nici un ref ormator nu trebuie sa se lase ama-
git de asemenea socoteli. Adversarii spuneau despre Demokrat"
Speranski cit e un revolutionar. Acest epitet il nr. 1, p. 161
face pe Cernifevski sa ride.. Speranski a preco
nizat, intr-adevar, largi planuri reformatoare, dar
e ridicol sa-1 consideri revolutionar dupe, amploarea
mijloacelor pe care intentiona sa le foloseasca pentru
implinirea nazuintelor sale. El nu se mentinea in
postul sau decit datorita faptului ca reufise sa
ciftige increderea imparatului Alexandru I. El
intentiona sa-i infaptuiasca planurile bazindu-se
pe aceasta incredere. Tocmai de aceea spune Cerni-
evski despre el c este un visator...
In politica, numai cine tine permanent minte ca
mersul vietii sociale este determinat de raportul Sotial-
fortelor sociale nu se las& condus de pasiuni dau- Demokrat",
natoare. Cine vrea sa actioneze in concordant& p. 161
cu acest principiu fundamental are de dus uneori
o grea lupta pe plan moral... i schimbat222
La inceputul deceniului al 7-lea, guvernul a
avut intentia sa slabeasca Intrucitva restrictiile
cenzurii. El a luat hotarirea de a intocmi un nou
regulament al cenzurii fi a permis presei sa se Comp. pasajul
pronunte in problema propriei sale infrinari. omis, In Sotial-
Cernifevski n-a intirziat sa-i expuna punctul de Demokrat" nr.
vedere in aceasta problem& ; ca de obicei, el era 1, p.162223
in total& divergent& cu obifnuitele conceptii libe-
rale. Cernievski recunoafte ca exist& epoci in care

30
638 V. I. LENIN

presa poate deveni, pentru guvernul unei taxi,

nu mai putin periculoas& decit gloantele de rap-
nel. Acestea sint tocmai epocile in care interesele
sint in divergent& cu
guvernului
acelea ale societatii 1 este pe cale
de a se produce o explozie revolutionarL Af lin-
du-se intr-o asemenea situatie, guvernul are toate
motivele s& stinjeneasc& activitatea presei, intrucit
presa, ca i celelalte forte sociale, ii pregatete
caderea. Intr-o asemenea situatie s-au aflat in
permanenta, in secolul nostru, aproape toate guver-
nele franceze, care s-au schimbat destul de des.
Cernievski expune toate acestea pe larg ci pe un
ton foarte calm. Pin& la sfircitul articolului el nu
aduce de loc vorba de guvernul rus. Dar in inche-
iere pune pe neateptate cititorului intrebarea:
ci ce s-ar intimpla dac& legile presei s-ar dovedi
intr-adevar necesare la noi? oAtunci am merita
din nou epitetele de obscuranticti, adversari ai
progresului, ducmani ai libertl4ii, panegiriti ai
despotismului etc., cu care am mai fost nu o data.
gratificati e. De aceea el nici nu se gindete s& exa-
mineze problema oportunitatii sau inoportunitatii
unor legi speciale ale presei la noi. oNe temem
spune el c& o cercetare contiincioas& ne-ar
duce la raspunsul: da, ele sint necesaree*. Concluzia
N.B. este limpede: sint necesare pentru c i in Rusia
se apropie vremea osaltului*.
In acelaci numar, din martie, al revistei aSovre-
mennik a in care a fost publicat articolul citat de
noi mai sus, a apirut i o not& polemica: uAu
inv&tat ei oare? s, in legatura cu cunoscutele tulbu-
rani studentecti din 1861. In aceast& not&, Cerni-
evski ia apararea studentilor impotriva reproplui
ce li se aducea de catre vazitorii ordinii c& nu
vor s invete i spune in cuprinsul ei multe adev&-
ruri amare guvernului. Prilejul imediat pentru
aceasta polemic& i-a fost oferit de articolul unui
autor anonim de la eS.-Peterburgskie Akademiceskie
Vedomostlo, intitulat: S1 inviltam sau nu?..
Cernicevski raspunde ca, o asemenea intrebare este
lipsit& de sens atunci cind este vorba de studenti,
intrucit ei au vrut intotdeauna s& invete, dar au
fost impiedicati de regulamentul universitar icana-
tor. Studentii sint oameni de o virst& la care, potri-
vit legilor noastre, un barbat se poate casitori,
poate ocupa o slujb& in institutiile de stat ci spoate
Opere, vol. IX, p. 130, 156.
 OESERVATII PE MARthNEA tiutTzt Viz G. V. Pill-JAW/II 639

fi comandant de detmament militar*; dar regula-

mentul universitar vrea sa-i puna in situatia unor idem
blietandri. Nu e de mirare ca au protestat. Le-au Sotial-
fost interzise pina i nite organizatii cu totul ino-
fensive cum sint asociatiile de ajutor reciproc, Demokrat"
absolut indispensabile in conditiile materiale atit nr. 1, p. 163
de precare in care se afla cea mai mare parte dintre
ei. Studentii nu puteau sa nu se revolte impotriva
unui asemenea regulament, intrucit era vorba
de #o bucata de piine i de posibilitatea de a audia
prelegerile. Or, aceasta bucatit de piine i aceasta
posibilitate le erau luate b. Cernilevski declara
144 cit cei ce au Intocmit regulamentele univer-
sitare au urmarit pur i siinplu ca majoritatea
celor veniti sit studieze la universitate sit fie privati
de posibilitatea de a invata. ((Dacit autorul arti-
colului sau tovaraii sai de idei considera necesar
sa dovedeasca ca la intocmirea regulamentului nu
s-a urmarit citmi de putin un asemenea scop, atunci
sa dea publicitii4ii documentele edintelor la care a
fost elaborat acest regulament*. Autorul anonim
al articolului #S1 invatam sau nu?* reproa nu
numai studentilor, ci Intregii societati ruse ca-i
lipsete dorinta de a invata. Cernievski a profitat
numaidecit de acest prilej pentru a deplasa pe un
teren mai general discutia despre dezordinile din
universitate. Oponentul situ admitea cit exist&
uncle indicii care dovedesc dorinta societatii ruse
de a invata. 0 dovada in acest sens erau, dupit
parerea lui, sutele* de reviste noi care apareau
la noi i ozecile* de coli duminicale. (Sute de
reviste noi, dar nude a numarat autorul aceste
sute? exclama Cernievski. Ar fi trebuit,
intr-adevar, sa fie sute, i vrea autorul sit tie
de ce nu iau flint& sute de reviste noi, ma cum ar
trebui? Pentru cit in conditiile create la noi de
cenzura este imposibil sit existe organe periodice,
cit de eft vii, altundeva declt In citeva orme mari.
In fiecare orm comercial bogat ar trebui sit existe
citeva ziare, fie i de format redus ; in fiecare guber-
nie ar trebui sa se editeze citeva foi locale. Ele
nu exista, pentru ca nu pot sa existe... Zeci de coli
duminicale... Aici nu se exagereaza ca atunci cind
se vorbete de sute de reviste noi: In acest imperiu,
care are peste 60 000 000 de locuitori, colile dumi-
nicale se numara, de fapt, abia cu zecile. Ele ar
trebui sa fie cu zecile de mii i cu siguranta cit s-ar
putea organiza in curind atitea, i Inca de pe acum
ar putea sa existe macar citeva mii. Dar de ce
exista doar citeva zeci? Pentru ca ele sint suspectate,

30*
640 V. I. LENIN

stinjenite in activitatea lor, strinse In chingi, incit

pin i celor mai devotati dintre cei ce predau la
aceste scoli le trece pofta de a mai preda.
Aritind c existenta a sute de noi reviste
gi zecis de scoli duminicale constituie doer un
indiciu aparent al dorintei de invatatur a socie-
tatii, autorul articolului analizat de Cernisevski
se gribeste s adauge ci aceste indicii sint inselit-
idem, toare. Auzi strigate pe strazi relateazi el cu
melancolie i i se spune cE in cutare loc s-a
Sotial- intimplat cutare lucru. Atunci, farri sii vrei, lasi
Demokrat" capul in jos, dezamagit... Dar, permiteti-mi
nr. 1, 164 sa. va, intreb, domnule autor al articolului ii
obiecteazi Cernisevski ce fel de strigite auziti
dv. pe strazi? Strigatele comisarilor si ale sergen-
tilor de stradi le auzim i noi. Despre ele vorbiti?
Vi se spune ca, in cutare loc s-a intimplat cutare
lucru... Ce anume? Colo s-a comis un furt,
aici s-a produs un abuz de putere, dincoace a
fost napastuit un om slab, in alt parte s-au %cut
favoruri unui puternic al zilei despre lucrurile
astea auzi mereu vorbindu-se. La aceste strigate,
pe care le aude toata lumea, si la aceste discutii
de fiecare zi, lasi intr-adevar, fari sE vrei, capul
in jos, cuprins de dezamagire*.
N.B. E lesne de inteles ce impresie trebuie sa fi pro-
dus aceste articole ale lui Cernisevski asupra studen-
timii ruse. Atunci cind, la sfirsitul deceniului al
7-lea, au avut loc din nou tulburari studentesti,
articolul Au invatat oare?* era citit la intrunirile
studentesti, ca cea mai bun& pledoarie in apirarea
revendicirilor lor. Este, de asemenea, lesne de
Plira aici inteles in ce fel trebuie sit fi primit domnii *pazi-
Sotial- tori ai ordinii astfel de articole mobilizatoare.
Influenta nefasta a marelui scriitor asupra tinere-
Demokrat" tului studios devenea din ee in ce mai neindoielnici
nr. 1, 164 pentru ei...

Situindu-se pe punctul de vedere al socialismului utopic,

Cernisevski considera ca planurile a ciror infEptuire o urmareau
tovar4ii sal de idei din Occident pot fi infaptuite sub cele mai
diferite forme politice. Astfel gritia teoria. Si, atita timp cit
n-a pardsit domeniul ei, Cernisevski exprimat fara ezitare
aceasti idee a sa. La inceputurile activitatii lui literare, viata
sociala de la noi pare& sa confirme intrucitva, desi in mod indi-
rect, justetea acestei idei: oameni inaintati de la noi au inceput
sa nutreasca atunci speranta cit guvernul va lua asupra sa initia-
tiva unei rezolv&ri nepartinitoare a problemei taranesti. Era o
speranti irealizabila, de care Cernisevski s-a vindecat, poate,
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV 541

mai devreme decit oricare altul. $i dad in teorie el n-a vzut

limpede nici dupl aceea legatura dintre economic si politic, in
activitatea sa practicii i cind spunem acest lucru avem in
vedere activitatea sa publicistick el a fost un dusman
neimpacat al vechii orinduiri, desi ironia sa caracteristid a con-
tinuat indud in eroare in aceastk privint pe multi dintre
cititoriiliberali. El a devenit in practick, clack nu in teorie, omul
luptei politice neimpacate, i patosul luptei stabate aproape fie-
care rind al fiedrui articol scris de el hi 1861 si in special in anul, N.B.
fatal pentru el, 1862.

Asemndrile au fool fdeute nu

mai devreme de oclombrie 1909
gi nu mai lirziu de aprilie 1911
Publicat pentru prima oani, partial,
in 1933, in Culegeri din Lenin", vol. XXV
Publicat penirti prima Oarfi in inlregime Se liparepte dupe! teltul original
in 1958, in V. I. Lenin,
Operc, ed. a 4-a, vo . 38
542

I. M. STEKLOV. N. G. CERNI$EVSKI,
VIATA SI ACTIVITATEA LIN (1828-1889)224
PETERSBURG, 1909

CAPITOLUL I
TINERETEA LUI CERNMVSKI.
ANII DE STUDENTIE. CAS ATORIA
[11] Aa cum vom vedea mai incolo, Cernievski a prelucrat i aplicat
in chip original principiile socialismului utopic. Incercind s le imbine
cu concluziile filozofiei hegeliene, cu conceptia materialist despre lume
1 cu critica relatiilor economice existente, el a po.it in mod independent
pe o cale care avea sa-1 apropie de elaborarea unui sistem al socialis-
mului tiintific. Dar el n-a regit s creeze un asemenea sistem unitar.
A fost impiedicat, pe de o parte, de intreruperea fortatti ce s-a produs
in activitatea sa publicistia prin arestarea i deportarea lui, iar pe de
alta parte a avut de suportat, in Rusia de atunci, greul balast al unor
relatii sociale neevoluate, care nu i-a permis Bali dezvolte conceptiile
pini la concluzia lor logici. Karl Marx, care a inceput cu trei aniinaintea
lui Cernievski (1843) sa, studieze sistemele sociale, a trilit in alte conditii
ci a regit s fac ceea ce lui nu i-a fost dat s fad,. Dar prin puterea
mintii sale i prin cunotintele sale multilaterale marele savant i
critic rus e, cum il numea Marx, n-a fost, poate, mai prejos decit intemeie-
torul socialismului stiintific...

CAPITOLUL AL H-lea
PRIVIRE GENERALA ASUPRA ACTIVITATII LITERARE
A LUI CERNI*EVSKI
[30-35] ...Niciodati un poet blajin nu poate s aib5.
admiratori atit de inflicarati ca acela care, asemenea lui
Gogol, patruns f iind de uri fat& de tot ce e josnic, vulgar
i funest, prin cuvintul siu de protest impotriva oricirei
josnicii propov-aduiete dragostea de bine i de adevir.
Cel ce se ia bine cu toti i accept& tot ce se spune nu
iub ete pe nimeni i nimic in afarl de sine ; cine-i multumit
bien de toate nu face nimic bun, f iindcfb binele nu e cu putintl
dit 1* Mr& infierarea rului. Cui nu uralte pe nimeni nu-i este
nimeni dator ru niznice,

bine Mel Nola trad.

 OBSERVATII PE MAEGINEA CARTII LtII I. M. STEXI,OV 648

Se apropia momentul desfiintarii iob&giei i, de la

Un timp, la ordinea zilei era problema taraneasca. Cir-
muirea, organizatiile nobilimii ci cea mai mare parte din
publicatii aparau interesele claselor de sus; numai inte-
resele maselor taranecti nu-ci gaseau aparatori sinceri ci
dezinteresati. Dar iata, a Cernicevski, far& sit stea mult
peginduri, se avinta in lupta impotriva aparatorilor fatici
sau ascunci ai intereselor iob5.gitilor, cit ci impotriva
exponentilor tendintelor burgheze, care tocmai incepu-
sera sa se manifeste...
In acest scop el a scris o serie de minunate articole,
dintre care tinem s mentionam pe unele, ca oActivi-
tatea economic& ci legislatiao, oCapitalul ci munca,
oMonarhia din iulie., oCavaignac. c.a. In aceste articole
ci in multe altele, Cernicevski a cautat sit demacte libera-
lismul burghez ci sii arate ca. el nu e in stare nici macar
sa dud, pina la capat lupta sa impotriva absolutismului N.B.
ci a ramacitelor orinduirii feudale ci di el este, in fond,
un exponent al intereselor marilor proprietari, hind in
principiu ostil intereselor maselor democrate ale celor ce
muncesc...
Pentru a pune o temelie conceptiei despre lume a
tinerei democratii ruse in curs de formare, Cernicevski N.B.
s-a folosit de prilejul of erit de aparitia unei brocuri a lui
Lavrov, oDespre unele probleme de filozofie practica
pentru a scrie stralucitul sau articol oPrincipiul antro-
pologic Iii filozofie o, in care expunea principiile de lin&
ale materialismului feuerbachian ci facea o critic& necru-
tatoare conceptiei idealiste despre lume...
Se poate afirma, fan. nici o exagerare, cii. n-a existat
problem& politica important& care sa intereseze socie-
tatea rusa ci in care Cernicevski sul nu se fi grabit sa-ci
spun& cuvintul sau autorizat i plin de chibzuinta...
N.B4Prometeul revolutiei ruse, cum bine 1-a numit Rusanov*, I nu tocmai j

nu ci-a preeupetit eforturile -uptind pentru fericirea

popondui sau ci netezind calea luptatorilor ce aveau sa
vina...
[37-38] Reactionarii, ostili emanciparii femeii, ca si
dezrobirii persoanei in general, s-au apucat sit insinueze
ca Cernicevski, in oCe-i de facut? face propaganda in

N. Rueanoy. Sooialietii din Occident ei ad din Rusia, Petersburg, 1908, p. 288.

 544 V. I. LENIN

favoarea asa-zisului amor liber *. Aceasta, bineinteles,

nu este alteeva decit o ealomnie sau o dovada de incapaci-
tate organica a unora de a intelege psihologia noilor oameni
liberi...
Stiin ea Cernisevski a visat cindva la o carierk Olin-
tifica. Ins& curind el s-a convins Ca va fi mult mai de folos
poporului rus dac va activa pe alt tarim. Acest democrat
N.B. din convingere, care era totodata inzestrat cu un tempera-
ment de luptator, nu se putea izola pe culmile reci ale
stiintei academice, in timp ce in jurul sau viata clocotea
din plin si se simtea nevoia de a lumina paturile largi ale
societatii ruse, explicindu-le sensul evenimentelor ale caror
martore erau, ca si al celor ce aveau sa vina...
[42] De la inceputurile activitatii lui Lessing i pin&
la moartea lui Schiller, adici timp de 60 de ani, miscarea
literarii a fost aceea care a determinat dezvoltarea uneia
din cele mai mari natkni europene, hotarind viitorul unor
tari care se intindeau de la Marea Bahia pina la Marea
Mediterani si de la Rin pin& la Oder. Dintre toti ceilalti
factori sociali, aproape nici unul n-a contribuit in mod
favorabil la dezvoltarea poporului german. Numai lite-
ratura, luptind cu nesfirsite dificultati,l-a ajutat sa mearga
inainte.
Aici in Cernisevski a vorbit iluministul, aici convin-
gerea lui in ce priveste forta ratiunii si a stiintei a precum-
?
Omit asupra ideilor lui materialiste in sociologie. Pe Les-
sing, iluminist tipic, I-a indragit in mod deosebit i pentru
cii-i amintea in multe privinte de Bel inski, dup.& cum epoca
lui Lessing ii evoca perioada 1840-1860 din istoria Rusiei.
*i intr-un caz, i in celalalt este vorba de o perioada de
Sturm und Drangs i e cit se poate de firesc ca un ilumi-
nist sa se simta atras de alti iluminiti"...
[46] Ca sa ne facem o idee de conceptia despre lume
a lui Cernisevski, trebuie sit imbinam (poate, intr-un
mod cam artificial) parerile i rationamentele care au
fost emise de el cu diferite prilejuri, in articole si note
Vezi, de pildil, cele series de P. P. Titovici, profesor la Universitatea din Odesa,
In brogura sa infamanti sCeva despre eroii rornanului eCe-i de fdeta?, aplruti In 1879.
Numeroasele broguri ealomnioase ale acestui pamfletar, Indreptate Intpotriva nibilismu-
luis, au atm asupra lui atentia guvernului, care In 1880 i-a aeordat o subventie pentru
editarea ziarului antirevolutionar Beregs. Dar acest prototip al unor publicatii ca irRossiia
gi Russkoe Enameas n-a oblinut nici un 80130e9 ; el gi-a Inc:heist eurind existents printr-
Un jalnie fiasco i, pe clt se pare, printr-o actiune frauduloasi. Extrase din aceasti
brogurA, din pteate eu totul incomplete, se pot gisi In cartes lui N. Denisiuk.
sInsemntri oritice pa marginea operelor lui N. G. CernIgevskis, Moscova, 1908.
**In aceastA priviMA, Cernlgevski ajunge uneori la exagerAri ce nu stnt caracteristice
realismului situ, care de obicei este deosebit de riguros. Astfel, opunInd cinovnicilor bunul-
- simt al poporului, aratA. et ei au fost gregit educali gi au capatat o pregstire cu totul
cientie (Opere, IV, 396 . Dar asemenea afirmatii IntlInim destul de rar In scrierile lui.
 OBSERVATII Pt MARGINEA CARTII WI 1. M. STEKLOV 546

razlete, i care de aceea par uneori contradictorii sau

nefmpinse pina la concluzia lor logica. Si, totui, un studiu
atent al operelor complete ale lui Cernievski ne face sa
ajungem la profunda convingere et el avea o conceptie
materialist& destul de inchegata, despre lume, pe care 1
N.B.
auta s-o aplice in dezbaterea tuturor problemelor, atit
a celor teoretice, cit i a celor de ordin practic...
OAPITOLUL AL III-lea
CONCEPTIILE FILOZOFICE ALE LUI CERNISEVSKI.
MORALA EGOISMULUI RATIONAL
[47 50] In Occident, evolutia hegelianismului de
stinga a dus la Feuerbach, care a pus bazele filozofiei
materialiste. *Astfel spune Cernilevski s-a dest-
virit dezvoltarea filozofiei germane, care, obtinind
scum pentru prima data soluii pozitive, i-a dezbri- II
cat forma scolastica anterioara., a transcendentalis- Cf. Engels
mului metafizic, i, recunoscind identitatea rezultatelor Feuerbach
obtinute de ea cu cele obtinute de tiintele naturii, versus
s-a contopit cu teoria general& a tiintelor naturii i EE 225
cu antropologia**.
Prin aceste cuvinte Cernilevski adera fart rezerve la *principiul
antropologic* i la eumanismul* lui Feuerbach.
Problema fundamentala a filozofiei este aceea a
raportului dintre gindire i existenta. Idealismul recu-
noate primatul ii spiritului asupra naturii, materia- inexact !
N.B. Cf. .
lismul afirmt primatul naturii sau al materiei. In
Feuerbach226
acest domeniu, Feuerbach este un precursor al mate-
rialismului, respingind idealismul lui Hegel cu ideea
lui absoluta**...
[53] Teoriile anterioare ale Itiintelor morale, spune Cerni-
evski, erau lipsite de orice important& tiintifica, ca unele ce
ignorau principiul antropologic. Dar ce este acest principiu
antropologic? sAntropologia raspunde Cernilevski
tiinta care, indiferent despre ce parte a procesului de viata al
. este
omului ar vorbi, tine seama, intotdeauna ca intreg acest proces
i f locum din partile lui se petrec in organismul omenesc, ct acest
organism servete de material care produce fenomenele cercetate

*;,tudii asupra perioadei gogoliene din literatura rust Opere, II, 162.
ineerearea lui Lange de a dovedi oS Feuerbaeh n-a fost materialist (Istoria materia-
lismului", Petersburg, 1899, vol. 2, P. 394 et urm. nu rezista. eritieii. Vezi Plehano v.
Problemele fundamentals ale marxismului, Petersburg, 1907, p. 7 IA nem.; idem, In ilouized
de ani, ed. a 3-a. Petersburg, 1909, p. 271 qi urm.
 646 V. 1. IARIN

de ea, A inswirile fenomenelor sin( condigonate de fnswirile mate-

N.B. rialului, iar legile potrivit carora apar fenomenele shit doar nite
cazuri particulare ale acliuniilegilor naturii (sublinierile noastre)...
[68-60] Acesta a fost un articol remarcabil, In care, pentru
prima oaf& in literature rusa, erau expuse intr-un mod sistematic
principiile fundamentale ale materialismului feuerbachian, care
a fost dus de Cernisevski pin& la ultimele lui concluzii logice...
Articolul acesta era un manifest filozofic al eoamenilor noir,
al intelectualitatii raznocinte, si asa a fost el apreciat de adver-
N.B. sarn democratiei revolutionare...
.0tecestvenniie Zapiski. a grupat laolalta obiectiile aduse
de Iurkevici lui Cernisevski*. Ele se rezuma la unnatoarele:
1) Cernisevski nu stie filozofie ; 2) el confunda aplicarea metodei
N.B. istorice-naturaliste la studiul fenomenelor psihice cu insasi
explicarea acestor fenomene; 3) nu intelege importanta intro-
spectiei ca sursa special& a cunoasterii in psihologie; 4) ((con-
funda (?) doctrine metafizica a unitatii materiel.; 6) admite
posibilitatea transformarii deosebirilor cantitative in deosebiri
calitative; 6) in sfirsit, ati admis cii orice conceptie este
prin ea insasi un f apt de stiinta si in felul acesta ati facut sa
dispara orice deosebire dintre viata omului i aceea a animalelor.
Dv. respingeti personalitatea morala a omului i admiteti
numai impulsurile egoiste ale animalului***.
La aceste obiecii, Cernisevski raspunde ca toate pacatele
mortale pe care le descopera la el Iurkevici, manualele de
seminar le gasesc In scrierile lui Aristotel, Bacon, Gassendi,
Locke etc., intr-un cuvint la toti filozofii care n-au avut
onoarea sa face parte din tagma idealistilor...
? [63] Idealismul este in esenta contemplativ ; materialismul,
dimpotriva, este un sistem de actiune, care corespunde perioa-
delor de avint social si claselor cu stare de spirit revolutionara.
Alaturi de intreage sa generatie, Cernisevski s-a situat in mod
f iresc pe punctul de vedere al monismului materialist...
[66] Legindu-si conceptia sa filozofica despre fume de nazu-
inte practice precise, Cernisevski a inteles ca materialismul mo-
N.B. dern este filozofia clasei muncitoare...

Cu articolul sSu Impotriva lui CernIsevski,Iurkevici, un modest, profesor la Academia

teologiel din Kiev, a Mout carierS: Katkov i Leontiev 1-au transferat, ourInd dupe mem,
la o catedri de filozofie la Moscova. Acest mizerabilindivid a reueit astfel sili imortalizeze
numele. Dar poate sineva sre invidieze o asemenea nemurire?
** Cum vom vedea mai departe, d-1 Ivanov In a sa olstorie a oritioii ruse* recurge, dupli
aproape patru deaenii, la un argument analog. Nu-i dul
 GESERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV 541

[71] Etica lui Cernievski ne amintete mult de aceea a lui

Feuerbach; de aceea vom spune citeva cuvinte despre aceasta
din urma. Dupa cum remarca, Engels*, etica liii Feuerbach,
realista ca forma, este, in esenta, cu totul abstracta...
[74] Cernievski ii continua argumentatia. Un om care sta
saptamini de-a rindul la capatiiul amicului sEu bolnav ii sacri-
fica timpul i libertatea sa pentru sentimentul sdu de prietenie:
acest sentiment *al sane este atit de puternic, incit gasete
in satisfacerea lui o placere mai mare cleat in orice alte surse
i chiar decit in libertatea sa; iar data ar inclca acest senti-
ment, lasindu-1 nesatisfacut, ar simti o neplacere mai mare
decit aceea pe care i-o produce renuntarea vremelnica la liber-
tate. Acelami lucru se poate spune i despre oamenii de mtiinta,
care renunta la orice viata personala in interesul tiintei, sau
despre oamenii politici, *care de obicei sint calificati drept
nite fanatici a, explica Cernievski, referindu-se la revolu- N.B.
tionari...
[82] Teoria egoismului rational nu trebuie sa ne induci
in eroare. Ea apare, la prima vedere, ca o doctrinil individua-
lista, dar in realitate are un caracter profund social. Ceea ce
import& aici nu e forma, ci continutul egoismului rational*,
i, dupa cum am vazut mai sus, toate problemele litigioase
care tin de acest domeniu au fost rezolvate de Cernievski i
de discipolii sai in spirit social, in sensul slujirii societatii
intereselor sociale. La baza moralei egoismului rational sta
ideea de datorie, dar de datorie liber consimtita, ideea alegerii
careraspunde unei nobleti interioare, organice. ofit fi aparitorul
celor asupriti sau a apara asuprirea, aici alegerea nu este grea
pentru un om cinstits. Teoria egoismului rational, iat a. care
este nwrala oamenilor cnstii, morala generatiei revolutionare X?
din deceniul al 7-lea...

CAPITOLUL AL IV-lea
ESTETICA SI CRITICA LUI CERMSEVSKI

[93] Acest exponent plin de forta i de sperante al democratiei revo-

lutionare, care-i incepea cariera ei istorica, refuza, categoric sE accepte
conceptia idealista, pentru care tragicul constituie o lege a universu-
lui. Si aici el incearca sa se situeze pe punctul de vedere eantropologico...

*Engels De la idaalismulelasio ete.227 p. 35 i unn. Engels vi bate joe townie

de dies lui Pousrbaoh, afinnInd 0, dupi moralalui, bursa este etalonul suprem al moralitatii,
daeS epeoulaiiile slut !acute owed. Este un proeedeu polemio, fireete, dar el rewejte oi
dezvEjuja earactorul abetraet ai ueistorie al moralei feuerbaohleno.
548 V. I. LENIN

[104] Problemele de estetica au fost pentru el doar un cimp de lupta,

pe care tinarul revolutionar in domeniul gindirii a dat prima Willie
impotriva odioasei lumi vechi, pe care o detesta pentru toate institutiile
ei economice si politice si pentru toat& ideologia si morala ei. In diser-
tatia sa, *in care in dosul unei forme oarecum scolastice clocoteste
o nemarginit sete de viata, de munea, de fericire paminteasci**, Cer-
nisevski se manifest& ca un exponent al ideilor si al starii de spirit a
intelectualitatii raznocinte, care in acea vreme (dupa razboiul Crimeii) a
pasit piing, de cutezanta pe scena istoriei, sub faldurile larg desfasurate
ale steagului ei de protest...
CAPITOLUL AL V-lea
FILOZOFIA ISTORIEI A LUI CERNISEVSKI
[135] Dacii ne amintim ert Cernisevski a trait in epoca de
neagra reactiune care s-a instaurat in Europa indata dupa Ina-
busirea miscarii revolutionare din anii 1848-1849, ca in Franta
triumfase Napoleon al III-lea, ca in Austria se inscaunase din
nou absolutismul, ca Prusia incapuse in ghearele reactiunii feu-
dale, ca, Italia facea eforturi zadarnice de eliberare, ca Rusia
se hotara cu greu si renunte la iobagie, daeit ne amintim cit in
Europa abia dup.& razboiul italo-austriac din 1859 a inceput sa se
produca o inviorare politica si cit, ass, cum vom vedea mai departe,
? Cernisevski nu credea in existenta unor serioase forte revolu-
tionare in Rusia, vom mtelege ca obiectivismul lui trebuia sa-1
due& in mod fatal la un profund pesimism. Si, totusi, Cernisevski
considera ca e -o datorie de onoare sit nu-si ascundit de loc ade-
varul siesi si cititorilor sai, oricit de amar ar fi el, si nu s-a condus
niciodat& clupa aforismul: *clecit o multime de adevaruri amare
mai bine o minciuna dulceaga*.
[145 147] Asadar, Cernisevski reco man da o atitudine
optimist& fat& de viata, si ea era intemeiata tocmai pe faptul
ca principala fold motrice a istoriei in vremea noastrit este orien-
tarea spre industrie... s...Victoriile obtinute de Napoleon in
Spania si in Germania au adus unele foloase acestor tari. Si
cum sa nu aduci unele foloase victoriile fabricantilor si ingine-
rilor, ale comerciantilor si tebnologilor? Dezvoltarea industriei
N .B . este o chezdie de progres. Privitd sub acest aspect, intensificarea
milcdrii industriale de la noi ne bueurd in mod deosebits. i, mai
departe, Cernisevski releva, plin de entuziasm, citeva fapte
noi din domeniul dezvoltarii industriei: infiintarea unei noi
societiiti de navigatie pe Volga si pe afluentii ei, expozitia agri-
col& de la Kiev etc.**...
* Andreevici. Studii de filozofie a I iteraturii ruse, Petersburg, 1905, p. 249.
** Cronie& oontemporana (noiembrie 1857 . Opere, III, 561-562. Cf. alleviate revistelors
(noiembrie 1856), unde Cernleevski consider& ek ecea mai important& Imbunitatires care 11-a
produs dupl. rizboiul Crimeii a foot sluarea do In4ouri pontru conotruirea unei Intinse retele
de di ferates, Opere, II, p. 6.53.
 OBSEKVATII PE MARGINEA CARTII LIM I. M. STEKLOV 549

Pupa cele ardtate ping aici nu ne surprinde, fireste,

sit aflam de la Cernisevski 6, in mod obisnuit, framin-
tarile politice au la baza nemultumiri sociale*. Nu ne
mai uimeste aceastA frazit, scoasa parca dintr-o bro-
suri a lui Marx din anii 1848-1849, in care el spune
ca osarea i vinul au luat parte la rsturnarea lui
Napoleon, a Bourbonilor si a dinastiei de Orleans"**.
*i nu ne miram cind aflam parerile lui despre cauzele
ciiderii Romei, pe care el, ca i Plinius, o explic prin
schimbarea produsa in relatiile agrare: omarea pro- Cf.
prietate a dus de rip& Italia latifundia perdidere Plehanov228
Italiam****...
[152] In articolul oCapitalul si munca*, Cernisevski
arat& c istoria antic& are la bazi lupta dintre clase.
La Atena, sustine el, in aceasta lupta a avut prepon-
derentI elementul pur politic: eupatrizii i demosul
au luptat aproape exclusiv pentru sau contra extinderii
drepturilor politice asupra maselor demosului****.
La Roma, lupta pentru interese economice se situeazi
mult mai evident pe primul plan...
[154-155] Asadar, pentru Cernisevski era clar cii clasele
sociale contemporane se formeaza in procesul productiei: Cf. Marx
celor trei elemente ale productieipamintul, capitalul Das
munca le corespund cele trei clase principale ale socie- Kapital",
tatii contemporane: mosierii, burghezii i muncitorii. In III, 7 230
comentariile sale pe marginea castii lui Mill, el aratit far&
nici un echivoc ca, in ultima analiz&, relatiile reciproce
dintre aceste trei clase sint determinate de impartirea
produsulni in trei parti: rentl, profit si salariu...
[157 160] E drept cii intilnim la Cernisevski expresia \
oplaga proletariatului c, dar, propriu-zis, el foloseste
aceast& expresie in cursul unei poleniici cu burghezii/\
occidentalisti, care inclinan sii vad4 in Europa occidental&
aproape un paradis si nu voiau sa adopte o atitudine
critic& fat& de aspectele negative ale relatiilor vest-
Monarbia din iulie. Opere, VI, 15.
C av aign a c. Opere, IV, 33.
*** Capitalul Qi mullets*. Opera, VI, 15.
* E clt se poate do olar el aici Cerntsevski comite o eroare, dar e vorba de o eroare
aecidentali, deoarece In mod obilnuit el arati ells baza luptei politice sta ciocnirea de interese
economice. De alttel Ai la Engels dam poste o tract ea aceasta: iCel putin In istoria moderna,
statul, orInduirea politica, este elementul subordonat, tar societatea eivill, domeniul reIatiilor
economiee elementul hotarttore (loc. cit., 571"). Oare numai .1n istoria moderuis stau
astfel lucrurile? Este vorba, desigur, de o scapare. Sit nu Um deoi prea aspri ou unele-scapiri
analoge pe care le Inttlnim la Cernisevski.
660 i. LtNii4
europene*... E posibil ca Cernisevski, In interesul unei
aparari mai efective a proprietatii de obste, sa fi pus in
fals I fata societatii ruse perspectiva proletarizarii, de care
era amenintat poporul. Dar iata ca i social-democratii,
care se ridica impotriva masurilor introduse de Stolipin
in domeniul politicii agrare, recurg si ei la un argument
analog (ca forma, fireste, iar nu ca fond)...
Dar ce este proletarul? Poate cii Cernisevski intelegea
pur si simplu prin aceasta denumire pe omul nevoia
sau pe comul de rinds. Dar sa vedem ce spune el. Ironi-
zindu-1 pe Vernadski, care scrisese ca in Franta unumerosi
proletari au proprietate imobila a, Cernisevski scrie:
sNe permitem sit intrebam cum de s-a putut intimpla
o asemenea ciudatenie. Toti economistii ale caror scrieri
am avut prilejul sa le citim subinteleg prin proletar un
omlipsit de proprietate ; el nu este in nici un caz un simplu
om nevoias ; economistiifac aici o distinctie stricta intre
notiuni: nevoias este cel ce are mijloace de trai saraca-
cioase, iar proletar este cellipsit de proprietate. .N evoiapl
este opus bogatului,iar proletarulproprietarului. Un satean
francez cu 5 ha de pamint poate sa duca o viata foarte
saracacioasa daca pamintul lui e de proasta calitate san
daca familia lui e prea numeroasa, si totusi el nu este
proletar; dimpotriva, un lucrator dintr-un atelier parizian
sau londonez poate sa locuiasca intr-o camera mai confor-
tabila si mai calduroasa, sit se hraneasca cu alimente mai
gustoase si sa se imbrace mai bine decit acest satean, si
el famine totusi un proletar daca nu poseda avere imobili
sau capital si soarta lui e legata exclusiv de salariu a**.
Aceste orvinte ale intemeietorului narodnicismului ne
arata ca el se situa cu mult deasupra unor epigoni ai narod-
nicismului ca V. Cemov, care nici pina astazi nu vrea sit
N.B. inteleaga diferenta care exist& intre un nevoia si un prole-
tar. Ele ne arata de ce Cernisevski considera ca eproleta-
iiirea... este o plaga mai grea pentru viata poporului
decit simpla saracie. Cernisevski avea in vedere nesigu-
ranta existentei, care, in caz de somaj san de boala ori
la batrinete, 11 condamna pe proletar la moarte prin
N.B. inanitie... uNu ne indoim citui de putin spunea el
cii aceste suferinte vor avea un sfirsit, ca masa* boald
va duce /a insanatosire, iar nu /a moarteo***. Proletarii
nu se vor potoli pina ce nu vor obtine satisfacerea reven-
dicarilor lor, si de aceea e de asteptat ca natiunile capita-
* Revista revistelor (Russkaia beseda" i slavofilismul), martie, 1857, Opere, III, 151.
Pe vremea aceea Cerntsevski tot mai spera ci. cei mai vrednici reprezentantis ai slavo-
filismului, la care guvernul se uita destul de chiorl4, vor ii altturi de democrati In anumite
probleme (In speti, In problema libertatiipolitice i In mos a asigurtrii bunastarii poporului).
Curled Mei li-a dat seama ca se Inselase.
Despre Proprietatea funciara. Opere, III, 418 (1857).
*5* Opere, III, 303 (1857).
 OBSERVATII PE MARGINEA GARTH WI I. M. STEKLOV 551

liste sa aibi de-a face cu noi tulburari, mai grave decit cele
de pin& acum. aPe de alta parte arata Cernlsevski
numrul proletarilor e in continua crestere i, ceea ce este
mai important, ei devin mai contienti de ft,* lor si ajung
la o intelegere a nevoilor lor**. Spuneti sincer, nu va N.B.
amintete aceasta fraza de anumite pasaje din Mani-
festul Comunist u?
[174-176] Acea parte din publicul de la noi care nu-
trete simpatii pentru narodnicism si-a manifestat cel
mai putin interesul pentru o analiza a conceptiilor lui
Cernisevski sub raportul apropierii lor de socialismul
stiintific; si se prea poate ca ea sa considere o asemenea
apropiere drept o profanare a memoriei marelui ginditor.
Majoritatea marxistilor, dimpotriva, sint de parere c Cerni-
evski e un scriitor care merita toata simpatia si care s-a
dovedit util la vremea lui, dar care e foarte departe de con-
ceptia materialist& moderna.. In atitudinea lor fat& de Cerni-
evski, ei sint puternic influentati de acel capriciu al istoriei
care a facut ca acest obiectivist si materialist sa fie intemeie- N.B.
torul narodnicismului. In genere insa, majoritatea publicului
nu stie altceva despre Cernisevski decit ea a scris romanul
utopic uCe-i de facut? s si a a nutrit visul unei treceri
directe a Rusiei de la obste la socialism printr-un complot
pus la cale de un mic grup de intelectuali revolutionari.
Adevarata fizionomie stiintifica a lui Cernisevski n-are aproape
nimic comun cu aceasta reprezentare fantezista...
Cernisevski a privit istoria omenirii cu ochii unui obiectivistriguros.
El a vizut in ea procesul dialectic al dezvoltarii prin contradictii, prin
salturi, care i ele sint rezultatul unor schimbari cantitative treptate.
Ca rezultat al acestui proces dialectic neintrerupt are loc trecerea de la
formele inferioare la forme superioare. Protagonistii istoriei sint clasele
sociale, a caror lupta e determinat& de cauze economice.La baza proce:
sului istoric sta factorul economic, care determina relaiiIe politico si
juridice, ca si ideologia societatii.
Se poate oare contesta cii acest punct de vedere se

\
apropie de materialismul istoric al lui Marx si Engels?
Conceptia despre lume a lui Cernisevski se deosebeste
de sistemul intemeietorilor socialismului stiintific
modern I numaiI prin lipsa de sistematizare i de pre- /asta-i prea
cizie a unor termeni. Singura lacuna serioasa de care de tot 1

safer& conceptiile istorice-filozofice ale lui Cernisevski

este aceea ca el n-a aratat in mod clar insemnatatea
hotaritoare pe care o are dezvoltarea fortelor de pro-
ductie ca factor fundamental al procesului istoric...
Despre proprietatea !unclad. Opera, III, 455 (1857).
 652 V. I. LENIN

CAPITOLUL AL VII-lca
ECONOMIA POLITICA SI SOCIALISMUL
[275-280] In rationamentele lui Cernisevski pe aceast& tem&
intilnim din nou acelasi ciudat amestec de intuiri geniale si de
lT.B tendinte utopice, amestec care e explicabil, ca si in toate toate
1

celelalte cazuri, prin caracterul general al sistemului au econo-

mic, despre care am vorbit in repetate rinduri.
El ii reproseazit lui Mill cil s-a multumit sil fae& doar citeva obser-
vatii ain legatura cu cea mai important& marf, munca c, cind se stie
ca, epentru marea majoritate a oamenilor munca este cea mai impor-
tanta, dad, nu chiar unica maga**. El explica acest f apt prin aceea
a in intreaga lui analiza Mill se sitheazil pe punctul de vedere al capita-
listului, ca, apunetul de vedere de la care porneste ideea valorii produc-
tiei este acela al produciltorului sau, mai precis, al producatorului care
cumpard munca luer&torilor salariati**. Dac& nu pui problema, de
important& fundamentalii, a acestei math ciudate , n-ai sa poti spune
nimic deosebit despre valoarea ei de schimb: marfa ca atare este sub-
(ordonat& egalizarii cererii si ofertei, si nimic mai mult. aDar problema
fundamental& este daci munca trebuie sit fie o marfa, (lac& ea trebuie
sa aib& valoare de schimb a...
Cumpararea de mune& se deosebeste de cumpararea unui rob doar
prin durata pe care se face vinzarea i prin puterea asupra ei, transmis&
de vinzator cumparatorului. Trasatura fundamental& este aici una si
aceeasi: puterea unei persoane particulare asupra fortelor economice ale
unei alte persoane. oDeosebirea dintre cumphrarea muncii i sclavie
poate sa intereseze pe jurist i pe administrator, dar ea nu trebuie sit
intereseze pe un specialist in economia politic& ...
Munea nu este un prodvs. Ea este fwd numai o forfd de pro-
N.B. ducfie, este numai un izvor al produ.sului. Ea se deosebeste de pro-
dus asa cum se deosebeste muschiul de greutatea pe care o
ridica, asa cum se deosebeste omul de o trimba de postav sau
de o bucat& de piine ***...
Ca si economia clasica, Cernisevski deosebeste dou& feluri de
valoare: valoarea intrinsec& i valoarea de schimb. Prin valoare
intrinsee& el intelege valoarea de intrebuintare**** i, spre deo-
sebire de economia burgheza, Ii coneentreazi indeosebi atentia
asupra analizei acestei valori. i e cit se poate de firesc sit fie
asa dacit ne gindim ci Cernisevski critic& orinduirea capitalist&
Adnotiri la cartes lui Mill, p. 436 si urm.
" Ibid., p. 492.
Adnottri la cartes, lui Mill, p. 493.
**** sPentru ca un obiect sit aibA valoare de sihimb este nocesar... ca cumpiratorul el
considere et el poate satisface o necesitate oarecare... inlimbajul economiei politico acest Worn
se exprimi tn felul urmItor: au valoare de sehinib numai oblectele care au valoare intrinsecas.
Adnot4ri la oartea lui Mill , p. 420.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV 658

nu atit din punctul de vedere al tendintelor ei objective interne,

cit din acela al intereselor ei, care sint opuse intereselor societa tii, N.B.
ale poporulni, ale inaselor...
eVedem conchide el ca, in fond, valoarea de schimb
trebuie sa coincida cu valoarea intrinseca i ea se abate de la
aceasta numai datorita faptului Ca, in mod eronat, munca
este considerata drept o marfa, ceea ce n-ar trebui sa fie.
De aceea posibilitatea de a face deosebire intre valoarea de
schimb i valoarea intrinseca nu dovedeVe alteeva deeft cd,
orinduirea in care exista o asemenea deosebire este nesalisfded- N.B.
toare sub aspect economic. Teoria trebnie sa priveasca aceasta
distinctie intre valoarea de schimb i valoarea intrinseca cu
aceiai ochi cu care privete sclavia, monopolul, protectio-
nismul. Ea poate si trebuiesa studieze cit mai amanuntit
aceste fenomene, dar nu trebuie sa uite ca descrie nite ababeri
de la ordinea fireased a luerurilor. S-ar putea ea ea sa creada N.B.
ca pentru inlaturarea unuia sau altnia din aceste fenomene
ale vietii economice este nevoie de o perioada de timp inde-
lungata i de stradanii cu totul deosebite ; dar, oricit de inde-
partat i s-ar parea termenul tamaduirii cutarei sau cutarei
maladii economice, ea trebuie ee.i dea seama dinainte ce
aspect va avea o stare de lucruri sanatoasa )*.
0 stare de lucruri sanatoasa o ofera orinduirea socialista,
in care productia e organizata in mod planificat, potrivit
cu nevoile societatii, in care munca inceteaza sa mai fie o
marfa, iar ovaloarea de schimb coincide cu valoarea intrin-
secan. Repartitia fortelor de productie intro diversele ramuri
in cadrul sistemului de productie bazat pe schimb san in care
se produce pentru vinzare este determinata de repartitia
puterii de cumparare in societatea respectiva ; in cadrul siste-
mului de productie care e bazat odirect pe nevoile produca-
torului insit, ea este determinata chiar de aceste nevoi.
Aa se prezinta lucrurile in stadiul inferior al dezvoltarii,
care se caracterizeaza prin existenta micii productii cu cum.-
ter inchis; dar tot asa se vor prezenta cle i intr-un stadiu
superior al dezvoltarii economice, cind productia colectiva
organizati va avea un caracter dominant**...
[282-283] In acest sistem, (valoarea de schimb a produ- N.B.
sului nu mai prezinta nici o importanta ; produsul este direct
snbordonat satisfaceriinevoilor omului i se tine seama numai
de mamma in care el poate satisface aceste nevoi, adica de
*Adnoliri la eartea lui Mill, 110 141.
** AdittlArl la cart lui Mill. 119 CM. 1em ii, Mu de i itrIr cumuli-I:idle Mute
de CernipNaki la eel e 17 t.e/e al e I ti Mi 1 asupra %Pui mai HUS,p. 232 : aici ci pane fall
In lailt priueipille eeonamiti eauitalble i Pe aeelea ah. ce. nomiei tocialisle, porniud tIe
Ia opozi(a dintre cele demi forme ale valorii.

37 Lenin Opere complete, vol. 29

 664 V. I. LENIN

valoarea lui intrinsec& ; e de presupus c. numai in mod acci-

dental si cu totul exceptional el capiti i valoare de schimb,
Mudd, masa produselor nici nu e destinat& vinziiriisau schim-
balm, ci serveste direct pentru consumul producitorului;
gi chiar (lac& o parte din produse este schimbat5, pe produ-
sele altor produciitori*, valoarea de schimb nu reprezint&
ceva diferit de valoarea intrinsecd, intrucit aceasta se
transform& de-a dreptul in valoare de schimb, I r vreo
micsorare sau vreun adaoso"...
[295 296] Din cele expuse ping aici, cititorul si-a
putut face o idee de caracterul sistemului economic al
lui Cernisevski, de metoda folosit& de el, precum si de
scopul cercetitrilor lui. Scopul acestor cercetri este ca,
numai printr-o critic& a relatiilor economice existente, s arate
atit? *** ritul pe care-1 aduce maselor populare capitalismul, si
sublinieze caracterul trecator al acestuia c i s scoat in
evidenta tristturile esentiale ale orinduirii viitoare, socia-
liste. Totodatii, cum era si firesc, centrul de greutate s-a
deplasat spre o critic& a prezentului, ficuta din punctul
de. vedere al viitorului, i spre o caracterizare a orinduirii
viitoare, schitata, in trasaturile ei cele mai generale. Din
aceasta cauz6, analiza relatiilor economice existente a avut
intrucitva de suferit si, dupi cum am vazut mai inainte,
definitiile date de Cernisevski unor notiuni de baz& ale
economiei politice sint inconsistente sub raport istoric si
dialectic.
Dar dac& deficientele metodei folosite de Cernisevski s-au rasfrint
in mod negativ asupra importantei sistemului situ in general si au facut
ea el s& aibt o valabilitate efemerii, dac6, acest sistem a jucat un anumit
rol istoric, iar azi el trebuie s fie considerat ca invechit, asemenea deli-
ciente de ordin general si imprecizia diverselor definitii nul-au impiedicat
pe acest autor st facd o serie de profunde observatii enitice in legAtur&
cu orinduirea capitalist& privit& in ansamblu. Si in acest domeniu s-au
manifestat in chip strillucit talentul i puterea lui de piitrundere...
Dupa cum vedeti, aici Ccrnigoveki admite existents, una schimb partial si In socie-
N.B. tatea viithrUlui. Adevirul este M. el, dup. curn vont mats mai departe, admitea posibilitatea
unui stadia intermecliar Intro capitalism ei socialism.
**Din sale aratate mai sus reiese [impede ci. daca Intro aonaepOalui DernImvski asupra
valorii si amea a lui Proudhon se poate face o oareoare apropiere, cu total generali, ea este
de ordin pur formal. Duna pirerea lui Proudhon, o evaloare stabilita, (sau constituita). nu
se poate realiza dealt Intr-o sooietate de inici producitori independenti, oare-gi schimba In
mod I iber intre ei produsele-marfa; la Cernteevski insi enormas valorilor presupune, dimpo-
trivi, themai 0 sonietate organizatit pa prinoipiile munciioolective Ili ale proprietatii colective
mupra mijloacelor de produotie, care educe In sfera sohimbului dear o parte nelnsemnata din
produsele Hale. La Cernleovski punctul de plecare este socialist,In timp ce la Proudhon el este
individualist mic-burgbez. Acolo undo Incepe sit actioneze snorma valorilors enuntata de
primul, nu mai e lac pentru evaloarea stabilitS preconizata de al doilea.
*** Duvintele onumai alit?. au fost Raise do Lenin ens, pe coital din stInga al paginii.
Note; red.
 OBSERVATII PE MARGINEA CART!! LUI I. M. STEKLOV 666

[320] Socialismul lui Cernievski nu este, desigur, lipsit de

anumite elemente utopice, dar noi nu-1 putem considera pentru
acest motiv drept un simplu utopist. Asa cum am mai aratat, )) N.B .
Cernilevski marcheaza un stadiu de tranzitie intro socialismul
utopic i socialismul ltiinific, situindu-se, in majoritatea cazu-
rilor, mai aproape de acesta din urma...
[324] Despre utopismul lui Cernitevski, repetam, nu se poate vorbi
decit cum grano salis. Realist riguros, el a preluat de la sistemele utopice
in special cutica proprietatii private 0 a orinduirii capitaliste, precum
i principiile generale ale orinduirii viitorului, cum sint, de pilda, asocie-
rea, imbinarea industriei cu agricultura, organizarea productiei etc.,
dar el i-a dat foarte bine seama de deficientele acestor sisteme i a facut
o critica stralucita multora din tezele lor...
[328-330] Dar ne dau oare toate acestea dreptul sa-1 incadram tout
court pe Cernilevski in categoria utopistilor? In ce ne privete, nu ne
gindim citusi de putin sit facem aa ceva.
Din cele spuse pin!). aici reiese clar cit Cernievski nu poate fi trecut
in rindul reprezentantilor tsocialismului mic-burghez*...
Toate acesto trasaturi negative ale socialismului mic-
burghez i-au fost organic straine lui Cerniievski al nostru.
El a fost cu totul strain de idealizarea barbariei patriarhale ; ?
a negat categoric viabilitatea micii productii ; cit despre
programul lui pozitiv, el nu consta cituli de putin in resta-
bilirea micului me0eug sau a micii agriculturi, ci in organi-
zarea sociala planificata a productiei pe principiile colecti-
vismului.
Dar avem noi vreun temei sa-1 Incadram pe acest autor
printre reprezentantii socialismuluicritic-utopic? Sit vedem...
Marx, care a facut aprecieri atit de severe despre scrierile i activi-
tatea unor reprezentanti ai socialismului european, ca Proudhon i
Lassalle (dintre care ultimul i-a fost chiar discipol), qi a unor repre-
zentanti ai socialismului rus, cum au fost Herzen, Bakunin i Neceaev,
a avut fata de Cernilevski o atitudine de profund respect 0 de deosebita
simpatie. Extrem de rezervat 0 de zgircit in materie de elogii0 de apre-
cieri magulitoare, fauritorul socialismului itiintificil considera pe Cerni-
levski drept un mare savant 0 critic, care a dezvaluit cu maiestrie
falimentul economiei burgheze. E limpede ca aceasta apreciere maguli- I

toare, poate singura care a lost emis& de un om atit de retinut ca Marx,

a avut totuli unele temeiuri serioase, mai ales daci o comparam cu
aprecierile severe facute de el la adresa alter mari reprezentanti ai gin-
dirii socialiste. Asemenea temeiuri au existat fara doar i poate...
[332 336] Trasaturile utopistilor i-au fost cu totul straine
lui Cernievski, afara de una singura: 0 el considera ea infiin-
tarea de asociatii de productie constituie un mijloc de a dovedi

37*
65d V. I. LEN .14

superioritatea gospodariei cooperatiste asupra celei capitaliste

si un instrument de propaganda in favoarea noilor idei. Dar cit
de mare e deosebirea dintre el si utopisti in acest domeniu 1
In primul rind, el n-a declarat niciodata ca infiintarea de asociatii
reprezintil singurul mijloc de transformare sociala, n-a incercat
sa impuna in chip doctrinar clasei muncitoare aceasta forma
unica i n-a opus-o formelor istorice ale miscarii muncitoresti;
in al doilea rind, el nu numai ca nu neaga necesitatea luptei
politice si sarcinile politico ale proletariatului, dar, dimpotriva,
cum am vazut mai sus (cap. V si VI), reprosa socialistilor ca dau
dovada de sovdiala i inconsecventa atunci chid este vorba de
N.B. infaptuirea acestor sarcini, si in special de problema cuceririi
puterii politice si a dictaturii revolutionare. Indiferentismul
politic, exclusivismul ingust al descoperitorului pietrei filozo-
fate, al savantului de cabinet care viseaza sa fericeasc, proasta
omenire cu nascocirile lui geniale si care priveste cu un aer de
dispret coin masele ignorante se zbat neputincioase sa nu fie
inghitite de viltoarea istoriei, intr-un cuvint infumurarea sectara
Il pedantismul i-au fost absolut straine lui Cernisevski*.
Si daca in domeniul criticii stiintifice a capitalismului el a
fost adeptul lui Fourier, Owen si Saint-Simon, in domeniul acti-
N.B. unilor practice si al metodelor luptei politice poate fi pus mai
degraba alaturi de blanquisti ei cartieti...
Totusi, Cernisevski nu credea intr-o instaurare apro-
piatii, a socialismului. In aceasta privinta el vedea lucru-
rile mai realist decit lo vazusera, de pilda, Marx si Engels
la sfirsitul deceniului al 5-lea. In articolul eActivitatea
econoinica si legislatia (1859), el declara ca sintem
N.B inca foarte departe de socialism, dad, nu cu o mie
de ani, atunci cel putin en o suta sau o suta cincizeci***.
Iata de ce sperantele pe care si le-a pus Cernisevski in obste
(atita timp cit si-a mai pus asemenea sperante) nu trebuie
intelese in sensul ca el considera posibil sa se sara de-o data
din starea de barbarie in care se afla Rusia, cu analfabetismul
cu plugul ei de lemn, in mileniul comunismului. El credea,
dupa cit se pare, ca, daca istoria, aceasta cbunica care Ii in-
beste nespus de molt nepotii ei cei mititeie***, va fi deosebit
* El li condamn1 pc a Aint-simonisti ,intre ,ltele, pentru indiferentiemullor politic, pentru
exodul tor s,ctar spre n ml leru dim: eTreecrea solemna a saint-simonistilor la noua orinduire
a vielii a avut loc la C itnie 1832, adica ohiar in ziva clnd cartierele invecinate ale Parisului
au fest teatrul unoi ray.oa lc 1public:me proviyiate de funeraliile lui Lamarck. Procedind eu
tot calmul la organizarea lor interna in mijlocul bubuiturilor de tun care exterminau micile
detasamente de insurgenti,saint-simonistii au dovedit ea n-au nimio comma ou vechile partide
radicale ce paseau la transformarea societigii pe o cabs pc care ei o considerau gresitil i ea uici
macar nu 114eleg do co reforme are nevoie societatea; lepadinclu-se de lumea veohe, ei s-au
lepadat chiar si de oamenii care, mai mult deolt oricare alliipe lumea asta, voiau biuele oelor
multi. (Monarhia din iulie, 1. o., 146).
" Opere, IV, 450.
* Ibid., 329.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEE1OV 557

de binevoitoare fata de poporul rus, se va ajunge cam la ceea

ce s-a numit la noi in ultimii ani arepublica muncii*. In I

acest caz, mentinerea obstii va face sa fie cu putinta trecerea N.B. I

rea-
treptata la o agricultura cu adevarat colectiva, in care vor fi
lism??
folosite maOnile.
Asadar, Cernisevski nu credea intr-o instaurare apropiata a socia-
lismului, dar considera ca e necesar sa se studieze inca de pe acum prin-
cipiile de baza ale orinduirii socialiste, naci altfel ne vom abate din
drum**. Dar, daca astazi nu este posibila o infaptuire deplina i defi-
nitiva a orinduirii socialiste, in schimb este posibila o infaptuire a ei
partilla. (Dare nu se intimpla spune Cernisevski ca un ginditor
care in scrierile sale pur teoreticeiiexpuneideibenumai din grija pentru
justetea i consecventa sistemului situ sa caute sa-si limiteze povetele,
in ce priveste problemele practice ale prezentului, numai la o parte din
sistemul situ, si anuine la aceea care e aplicabila si in momentul de
fata? o. Iat5, de ce Cernisevski, pastrindu-si in intr3gime nazuintele sale
socialiste, consider& ca nu e lipsit de folos osa, se vorbeasca i despre
ceea ce e posibil in actuala stare de lucrurio. i, mai departe, el descrie
Inca o data planul asociatiilor sale de productie, la a citrui intocmire
s-a caliuzit dupa ideile lui Fourier si Louis Blanc, facind rezerva ca, el
reprezin ta doar unul din oproiectele care tin seama de limitele a ceea ce
e posibil in epoca actuala***.
Sit nu-1 judecam prea aspru pentru asta. Sit ne
amintim ca, i Kautsky, In brosura sa oft. doua zi Elien
dupit revolutie s, vorbeste de infaptuirea treptata a A cam
socialismului, e drept, dupa cucerirea puterii de incurcat-o
catre proletariat. Sit nu uitilin apoi, dacit e sa Main tov. Steklov
o epoca mai apropiata de Cernisevski, ca si Ia congresele
Internationalei, ale carer Incl.:at se desfasurau sub
influenta indirect& a lui Marx, a fost admisa o asemenea
Infaptuire partial& a socialismului Inca in cadrul
orinduirii burgheze (ea trebuind sa cuprinda nationa- ??
lizarea pamintulni, a cailor ferate, a canalelor de navi-
gatie si a minelor i trecerea lor in miinile asociatiilor
muncitoresti etc.).

* AdnotAri la cartea lui Mill. 634 i urm.

**In aceasti privints, Cerni?ovski s-a allat, lira Indoial5., Bub influenta teoriei Iourieriste
a garantismului ca stalin intermediar Intro orinduirea capitalist& (civilizatie ji cea socialist&
(orinduire societard, armonio). Garantismul lui Fourier esto o orinduire social& In care intere-
sole particulare, dominante In civilizatie, vor Ii subordonato garantillor interesului obstesc.
Dreptul de proprietate privati, care acum are un earacter absolut, vs fi I imitat; soeietiti
anonimo po actiuni vor organiza productia ji comortul pe principiile asocierii; va Ii introdus
un unpin sistom do asigurare dc Care stat a cet itenilor lmpotriva orictror calamitaii; totodatii,
va fi organizat pe scans largs ajutorul social pentru jorneri etc. Intr-un ouvint,sistemul coneu-
refuel nelimitate va Ii inlaturat, iar interventia statului in r latiile economice va clip&ta o
dezvoltare deosebitit, in interesnl maselor munoitoare, daea, bineinteles, oineuirea nu va reuji
ea trued de-a dreptul do la civilizatie la armonie, sarind p ste stadiul garantismului.
558 V. I. LENIN

CAPITOLUL AL VIII-lea
CERNIPVSKI I SOCIETATEA RUSA
DIN VREMEA SA
[340-354] Fata, de societatea rusa din vremea sa, Cernisevski ayes
o atitudine extrem de pesimista ; el considera ca ea nu e animata de
nazuinta sprit o lupta decisiva si nu dispune de fortele capabile sa duel
aceasta lupta pina la capat. ((SA, transformam viata societatii din Rusia
potrivit convingerilor noastre I zice unul dintre eroii nuvelei Un
glas stins $: In tinerete e firesc sit te gindesti la tot felul de himere.
Dar e o rusine sa ramii naiv la anii mei... Eu am trecut de mult pragul
maturitatii, mi-am dat de mult seama in ce societate i in ce tara traiesc,
carei natiuni Ii apartin. Si ma zbat pentru a aplica convingerile mele
la viata ei inseamn sa incerc sa insuflu unui bou conceptiile mele despre
jug**. El considera c epoca in care traieste este o epoca de detargie
totala a societatii***...
Levitki reda in felul urmitor impresiile sale din convorbirile avute
cu Cernisevski***.
Multe din cele spuse de el tradau o stare de spirit peste masura
de intunecata si de deznadajduita. Cuvintele lui trezeau in sufle-
tul interlocutorului un profund dispret fati de prezent i fat&
de orice activitate in prezent. Un adevarat democrat nu
trebuie sa-si fax& inima rea pentru ca toate treburile noastre
publice:sint marunte si absurde. Societatea noastri nu se ocupi de
altceva decit de fleacuri. Acum"***, de pilda, ea se arata extrem
de agitata, in legatura cu desfiintarea iobiigiei. Ce este iobdgia?
Un fleac. In America, sclavajul nu e un fleac: deosebirea de
drepturi si de bunastare intre un muncitor negru din statele din
Sud i unul alb din statele din Nord este nespus de mare; a egala
pe sclav cu muncitorul din Nord e un lucru de mare folos. La
noi nu-i acelasi lucru. Oare viata pe care o due taranii liberi e
cu mult mi buni decit a iobagilor? Ian situatia lor sociala e cu
mult mai buna?Deosebirea in bine este de-a dreptulmicroscopica,
asa cii nici nu face sa vorbim de ea. Desfiintarea iobigiei e un
fleac din moment ce pamintul ramine in proprietatea nobililor.
De pe urma reformei vor avea de cistigat doar a suta parte din
tarani; restul se vor alege doar eu paguba. In fond, toate astea
sint fleacuri i prostii. Toate sint prostei MN' de caracterul general
al orEnduirii de stat. Dar sii admitem ca aceasta reforma partiala
va fi infiiptuita. Ce va urma mai &parte? Curtea cu juri? Iarii
un lucru important cind nu se all& sub inriurirea unei asemenea
orinduiri de stat in care nici un fel de forme de justitie nu pot
functiona cu mult mai prost decit curtea en juril* Doua fleacuri
iata tot programul de eforturi si de efuziuni entuziaste ale
* .Un glue sting,. Opere, X, partea 1, 63.
** Ibid., 70.
*** aurnalul lui Levilkia (partea a doua. neterminan, n romanului <Prologul.). Open,
vol. X, partea 1, p. 210 ei urm.
*** Adica la sfiritul deceniului al 6-lea.
 (513StkVATII Pi MAKGINEA CARTII LU1 I. M. STIALOV 669
-

societatii ruse pentru o perioada destul de indelungaU, afarrt

de cazul ca se intimpla ceva deosebit; dar deocamdata nu se
prevede inch nimic deosebit...
Levitki (Dobroliubov) nu se poate impaca cu aceste concluzii
sumbre ale lui Volghin (Cernisevski), desi in cursul discutiilor
pe care le are cu el se lasa dominat de puternica influent& a
acestui spirit superior si consecvent. El il consider& pe Volghin
drept un om plin de devotament fata, de interesele poporului,
dar ii vede limpede i slabiciunile: V olghin nu crede in popor... 11
Vom reproduce din acest jurnal, deosebit de interesant
(care, sa, nu uitim, e scris chiar de Cernisevski), inch o discutie,
caracteristich pentru starea de spirit a lui Cernisevski din
acea perioada (a doua jumhtate a deceniului al 6-lea). Traind
intr-un fund de provincie, Levitki ii rememoreaza discutiile
avute cu dascalul situ. Am in cap Petersburgul, publicistica,
pe liberalii nostri gi-1 aud pe Volghin spunind pe un ton de
blind& ironie: aVorbesti i d-ta 1 Dar ce treabh crezi ch poti
face cu asemenea lei:oath-Ann?* Iar eu ii obiectez: aDar uncle
gi cind n-a fost societatea o gloat& de lepadaturi? Si,totusi,
oamenii cumsecade au muncit intotdeauna i pretutindeni*.
eFireste, din prostie ; oameniiinteligentis-au comportat in-
totdeauna i pretutindeni ca niste neghiobi, Vladimir Aleksee-
vici. Ce placere mai e i asta sh batiapa-n piuh? Iicontinuh
Volghin cu nepasare sarcasmele. Nu cu asta, nu cu ideile
gi cu munca oamenilor inteligenti se urneste istoria, ci cu
prostiile nerozilor i neghiobilor. Oamenii inteligenti n-au de
ce sh se amestece ; crede-ma, e o prostie sh-ti bagi nasul
uncle nu-ti fierbe oala Ii raspund si la asta: aNu-i vorba
dach e inteligent sau nu sa to amesteci ; aici se pune intre-
barea dach poti sh nu te amesteci. E inteligent din partea
trupului meu sh tremure de frig, e inteligent din partea piep-
tului meu sh se simta apasat in mijlocul unui gaz asfixiant?
E stupid. Pentru mine ar fi mai bine dach ar fi altfel, dar
asta-i firea mea: dirdii de frig, ma revolt impotriva ticalosiei
si, dach n-am cu ce sh strapung zidul temnitei care ma Ina-
bush, am id, izbesc cu capul in el ; si chiar dach nici n-o sh se
clatine macar, ci doar o sa-mi sparg eu capul, cistigul o sa
fie de partea mean. Il vad zimbind placid si clatinind din cap:
aEh, Vladimir Alekseevici, in privinta asta ai, fireste, drep-
tate, dar, crede-ma, nu face sa ai asemenea sentimente r.
aNu este vorba dach face sh le ai, ci de faptul ca le ads**. /\
\/
Sa te frhminti pentru niste oameni care nu-i inteleg pe cei ce se sta.-
duiese sh fach totul pentru ei e foarte neplacut pentru tine si e in detri-
mentul muncii tale, declara Cernisevski in aScrisori far& adres& .. laid
iragedia lui CernIfevski fi a conlemporanilor lui. Dat f iind raportul exis-

* aurnalul lui Levitkis (partea a doua, neterminati, a romatudu arologult

Opere, X, partea 1, 239.
5i10 V. I. LENIN

tent in vrernea aceea intre fortele sociale, evenimentele gi-au urmat

in mod fatal directia lor contrail intereselor poporului...
Dar liberalii? In ei igi punea cel mai putin speranta Cernigevski.
Un revolutionar nu trebuie sa aibh incredere in liberali, fiindca ei se
gindesc cel mai putin la binele poporului gi urmaresc doar interese pur
burgheze. El ar fi fost insa gata sil le ierte pe jumatate pAcatele lor isto-
_
rice daca ar fi dat cit de cit dovadi de hotarire gi de perseverenta chiar

/
in urmarirea scopurilor lor de clasa, dad, ar fi inteles a in Rusia nici
o reforma nu prezinth vreo insemnatate atita timp eft principalele
traisaturi ale vechiului regim ramin neschimbate...
In societatea rusa, spune Cernigevski, nu exista barbati.
Dacit nu capita deprinderea de a participa in mod independent
/la treburile obgtegti, daca dobindegte sentimentele de cetatean,
copilul de sex masculin, crescind, devine o fiinta de sex masculin
de virsta mijlocie, iar apoi de virsta inaintata, dar nu devine
barbat, sau, in orice caz, nu devine un barbat cu caracter nobil.
Ingustirnea de vederi gi de interese se reflecth asupra caracterului
gi a vointei: cit de largi sint vederile, atit de largi sint gi hota-
ririle . lath ce definegte caracterul eroilor rugi, care, dup1 cum
remarch Cernigevski, actioneaza in acelagi chip la oricare dintre
scriitorii nogtri. oAtita timp cit nu este vorba de fapte, ci numai
de nevoia de a-gi omori timpul, de a-gi umple cu vorbe gi visuri
capul trindav sau inima pustie, eroul e foarte bataios ; dar cind
se pune problema ca el sa-gi exprime sincer gi exact nazuintele
gi sentimentele, cei mai multi dintre eroi incep sa, govaie gi simt
cum li se impleticegte limba-n gull. Cei mai curajogi, putini la
numhr, reugesc cu chin gi vai sa-gi adune fortele gi O. gingaveasca
ceva care ne chi o idec destul (le %raga de ceea ce gindesc. Iar dacii-i
trece cuiva prin minte ca, luind de bune dorintele lor, sA le spunA:
*Dv. doriti cutare gi cutare lucru ; foarte bine ; atunci treceti
la actiune gi noi o sit vit sprijinim , la o asemenea replica jumatate
din acegti vajnici eroi leginii, iar ceilalti incep &A va reprogeze
pe un ton foarte grosolan cii i-ati pus intr-o situatie neplacuta,
incep sa, spun& ea nu se agteptau la as tfel de propuneri din partea
dv. ca, gi-au pierdut complet capul, cA nu pot sa priceaph nimic,
fiindell *nu se poate cere un raspuns atit de prompt gi pe linga
aceasta oei sint oameni cinstiti , gi nu numaicinstiti,dar gifoarte
pagnici, gi nu vor sit va expuna la neplaceri gi, in general, nu poti
sa-ti faci griji pentru tot ce vorbegti cind n-ai ce face gi cii cel
mai bun lucru e sa nu te apuci de nimic, pentru ca totul aduce
griji gi nepliceri, gi ch deocamdatii nu poate sa iash nimic bun,
pentru ca, dull cum s-a mai spas, ei onu s-au agteptat in nici
un caz etc.*.
Cernigevski a scris articolul despre nuvela eAsea, a lui
Turgheniev pentru a demasca oiluziile liberale i. El a luptat
sistematic impotriva acestor iluzii in toate scrierile sale, demas-
'Waal I a rendez-vous. Opera, I, 90 91 (ISIS).
 6ESERVATII PE MAkGIWEA CARTII LLII I. M. smkt.OV Mi

cind in cuprinsul lor, ori de cite ori avea prilejul, ingustimea si

caracterul de clas al nazuintelor liberale. Liberalii, bineinteles,
1-au ritsplatit pentru aceasta campanie cu ura lor inversunata,
comparindu-1 cu Greci, Bulgarin, Senkovski. Dar Cernisevski
si cercul lui nu s-au lasat impresionati de calomniile liberalilor
si au continuat sa demaste fiir crutare romantiozitatea libera-
lilor, vorbaria lor pompoasa, de paradit, pe tema progresului in
Rusia ; ei au aratat ci in aceasta ar luntrea progresului nu
numai ca n-a pornit inainte cu toata viteza, dar, dimpotriva,
continua sa stea impotmolita in vechea mlastina istorica. Iar
in suplimentul satiric al revistei (,Sovremeimik, in celebrul
Svistok 4, la care Cernisevski scria putin (acolo scria mai ales
Dobroliubov), exercitind insa o puternica influenta asupra conti-
nutului si orientarii lui, erau ridiculizate far& mila exaltarea,
moderatia si acuratetea liberalilor, precum i 4spiritul de supu-
neree, atit de indragit de ei.
Atitudinea lui Cernisevski fata de liberalii rusi se reflectd admirabil
in romanul sPrologul a. Cit despre birocratii liberali nici sii nu mai
vorbim: pe ei ii dispretuia i-i ura din tot sufletul, poate crt chiar mai
mult decit pe reactionarii MOO si inveterati...
In nr. 44, pe 1859, al revistei sKolokol* a apdrut un articol al lui
Herzen, ciVery dangerous ! el, care tintea direct in cercul Cernisevski.
tIn ultima vreme scria Herzen in publicistica noastra a inceput
sii adie o duhoare pesti1enia1i, sit se manifeste un fel de pervertire a
gindirii Herzen refuza ii creada ca parerile lui Cernisevski si Dobro-
liubov exprimau opinia publica si binuia ca articolele lor erau inspirate
de cirmuire...
Acest articol scaadalos al lui Herzen, in care Cernisevski
si Dobroliubov erau prezentati aproape ca niste agenti prove- N.B.
catorii ca niste lachei aireactiuniisiin care viitoarelor victim
ale absolutismului li se prevestea crt o sii li se acorde ordinul
Stanislav, a produs o impresie extrem de neplacuta asupra
cercului <,Sovremennik s. In iunie 1859 Cernisevski a plecat
in strdinatate, unde, la Londra, a avut o explicatie cu Herzen
in aceasta privinta. Cum era si de asteptat, aceasta explicatie
a ramas far& nici un rezultat, deoarece in momentul acela cei
doi interlocutori se situau pe pozitii cu totul opuse. Cernisevski
reprezenta curentul democrat-revolutionar in gindirea social,
in timp ce Herzen se afla Inca pe pozitiile liberalismului N.B.
iluminist i nici nu se vindecase inca de unele sperante in
birocratia liberala...
Herzen povesteste despre intilnirea sa cu Cernisevski in articolul
e0ameni de prisos si inacriti** intr-un mod cit se poate de partinitor
si de unilateral. Ascultindu-1, ai crede ci intreaga discutie dintre expo-
nentii celor don& curente din gindirea rusi s-a invirtit in jurul unor
incursiuni istorice in deceniile al 4-lea si al 5-lea ale secolului al XIX-lea.
Hersen. Opero, vo V, 241-24E,
 562 V. I. LENIN

In realitate ins& nu incape indoia11 ca obiectul disputei dintre

Cernisevski si Herzen 1-a constituit atitudinea fails- de liberalismul rus
din acea vreme 0 fald de reformele din deceniul al 7-lea...
Dupa aceastii explicatie cu Cernievski, Herzen a fost nevoit
sii renunte la insinuarea cit actiunile radicalilor ar fi inspirate de
cirmuire. Acum el recunoaste ca. acestia sint niste oameni plini
de noblete sufleteasca si animati de cele mai bune intentii,
adaugind insa ca ei adopt& un ton care poate sii, scoata din sarite
pin& si pe un Inger si chiar pe un sfint*. Inafara de asta sustine
Herzen ei exagereaza totul cu atita dezinvoltura, si nu in
gluma, ci pentru a produce amaraciune, Incit ajung sa scoata
din rabdari pin& si pe oamenii cei mai blajini. Herzen se minglie
cu speranta ca tipul omului inacrit nu este sortit sa dainuiasca
multa vreme. Viata, spune el, nu poate suporta multa vreme
figurile deprimante ale Danilovilor de pe Neva, care reproseaza,
cu malt& amaraciune oamenilor cit miinindi far& sa sonic-
neasca din dinti i ca, cuprinsi de extaz in fata unui tablou
sau a unei opere muzicale, nit& de toate nenorocirile acestei
(lumi. In locul acestor necrutatori negativisti, rosi de vanitati
( ocontrariate e, peste masura de iritabili, In locul acestor
ipohondri, acestor talente necultivate si acestor genii pustii,
trebuie sa vini o noua generatie, sanatoasa si optimista,
careia niste batrinei a la Herzen urmeaza sa-i intindi mina
peste capetele unei generatii de inb.riti, cu trupul si sufletul
bolnave.
Precum se vede, pin& si unui reprezentant atit de sincer
si de luminat al liberalismului, cum ei.), Herzen, i-a lipsit
capacitatea organic& de a intelege prima generatie de demo-
crati revolutionari rusi**. Din cauza tonului, el nu si-a dat
N.B. seama care sint, in fond, nazuintele lor ; din cauza copacilor
n-a vazut padurea. Intr-atit de organic& era pe atunci instra-
inarea dintre liberali si democrati. Fiindca aici era vorba nu
de conflictul dintre della generatii sau, mai bine zis, nu atit

' Preeum se stie, earnenii bleep A ridice obieotii impotriva tonului folosit de advorsar
atunci clad nu eta In stare si-i rispundl ou arguments mai sorioase.
" In oartea sa s Din treoutul soc ietfiti i ruse , 1-1 flogueearski , dap& oe desorie acest conflict
dintre dou& tendinte, conohide (p. 250): se et se poate de limpede ea, In fond, Cerntsevski nu
N.B. avec, dreptates. Co-i drept, dinsul tsi di numaidott soma si Isi aminteste cii. stn legituri ott
aoest moment (eonvorbirea de la Londra) nu avem deett mirturiile uneia dintre pirtio. Dar,
In primul rind, el ar fi trebuit sa mentionoze acest tura Inainte de a trage 0 oonoluzie attt do
categorielt,iar In al bilea rind totreaga aotivitate literatd si obsteasol a color doi mari scriitori
oonstituie o nnirturie in aoost sons. Cernisevski a rArnas pint la eapit oredincios eonoeptiilor
sale siiatoria a dovedit oi atitudinea lui falls de liberalismul rue a foot justi, In timp co Herzen
a fost nevoit a& renunte ourind la atitudinea sa Infuluitoare si of. se situeze tn multe privinte
pe panda! de vedere al lui CernIfeveki. i atunoi de se d-1 Bogucearaki consider& totusi at, etn
fond, Cerntsevski nu avea dreptate.? In oe fond situ oe ohestiune? In atitudinea sa fatal de I ibe-
ralismul rus? Sau In cea adoptat& fat& de birocratia liberalizantl? UM se Inseam& at treoi
prin seoala osvobojdensto-eadet& I
 [563

Jo/ -= -852
oTpetineeirl. maaaa eepeeaesa owl:, He metrical, /rhea. Ha-
cT0.13bRO opramimecm AHOepliall a nemoRpaTai 611.11}1 pee Torus
vyzariN epyra Apyry. 416o Batch A13/10 LIMO He 0 CTO.TIKHOBBHiti
.aeyra noHontHift HAIL etpHte, He CTOJIBRO o CTORKHOBBBia
Blurb noKojrMifi, CK0.111,R0 o KoHcpeaRril aeyx.a. aniecTeen-
1\.1) 1 Hkixa Tele Hifi, onyx, napTiL npeecTaeasnamvas cveracTeeeno
beim RJACCOBEie HHTMeCEI 1). JIH6epana
i =tills "Iii-tiaaeman
Trrepecta 6ypzyaaie H IrpOrpeOCHBHUO Imo
pie TB cTaHeanH Hine ecu
Tpyilemaxce hm, ero moron,. npooroHapoean, B'a KO-
Topohns 00 norm... COLUEUIEMBIhrb yczoeimis CM13111HB6
aim.. eoe acc-a a KpeCTbSiliCTBO. He ca-beyera
npu BTOWb yeycfcaTa 1181, Balky, 0 apecTaHacTeo CO0TB.B.11.H.710
soma worm efunicTsemmo maccy Tpyp.sugHxca, 118b itoTopos
npozeTapiaT:a He ycntna enie eutrilamTaca BaCTO.TIMCO, WON
IMAM, B7. paacveTN .aektoxpaTona Ba Kane.. unman.
Heropanecaaro cpawropa. H eona noneay Ba paacveTaxa TO-
mamma, COI:da.RECTOBIs soda= a e imam eBcx aro ea vac?
HOCTH reaeHylo ponb Hrpaera KpeCTWIHCTBO, a o rrponeTapiari3
yuolthHaeTca amen rays() n catiONNH namexama taarrpmrispa,
mantle aoepciu Ba oltax13 tiTo H-13.eaTa?")

telO nosy VOMIT (poroeorb BS ii0illOBS) roJuso ()Asa cropone. BO BO-

nepeurb, o6s Miro By2800 1514.10 Busman eperue. sties stun Lion
ptuntremuil BIABOVI, a DO-BrOpILYS. 000.8381118/18 HO 8TOV7 BOSOM 8BAFIene
BC8 zorepaTypona a oftecrseueas Allsruneocm of5ours Hussar), nem
rese0. gepammescaill so aortas ocraica stpeal maul earlaxasaa am la 11
3G11838..38 ojazumukurakirci orooruenia Ha pyoccomy Je6epasansy; 8 HOT
epseup upauolon coopo Cagan:TICS Ore ewer arE/787117116;ra BO 13BO
roes CULT/ us TORS) sptais qepeburescsaro. I-loam ze r. BOryaspC8IR
&comma aurae gepasnuemaro .00 cymtecToy VS.18 ueapasual"? lie
Balms cyrsecrey V Lt8e0f0 stoa? 131 ero oruomeule ca porno Anne.
paltaeb, 'ITO JO NIB CI .111(58palaBB48101118fi 01)poapariN? BOTT. ITO 3504NTI,
--- a pain oceo6ozaeneso-najeTemo room!
----"TT po'13-7E--reptio, Typreaeos (coacqu-o, VelOBSEI 40-lal roam), pa .
SOVIMBIBR C12 paassassourb cCospesenassorb., oepeOan. si ...Nona
BUTB1181. KESTROBa, aoropun Ha Tory sperm! pedal, pze VOCISTOVB0
Otiaapyzala CUM caCTOalllia Tenn.* Poaaaa TypreBen ,OTI11,1 a Aim..
0701MIO. ITO 61,1 Taal Be TOBDpB/18, 11811p8819137, 6a111. OpOTBBI ./31M11-1-
mils, (rose daaroaaps xmozecreeneoil acme... arropn woman &a-
roma swam Bee-Tare cmaninnairse arias epyraus nepcommea posses).
aostmeal shin, 01 aPyccet atoruasta 88 1862 r. A Mealy Ttst ESTISOBb

0 pagin6 din cartes. lui I.M. Bteklov

aN. G. Cerntoevski, vista i vtivitatea luim,
eu Ineemnarile lui V.). Lenin
Micfora
 ORSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV 665

de conflictul dintre dona generatii, cit de acela dintre doua

curente sociale, dintro dun& partide care reprezentau interese N.B.
de clash esential diferite i contradictorii*. Liberalii repro- 11

zentau interesole burgheziei si ale nobilimii progresiste, in

timp ce Cernisevski i cerculluisustinean interesele oamenilor ) N.B.
muncii, sau, duph cum se exprima el, ale oamenilor de rind,
in care, in conditiile sociale de atunci, convietuiau laolalth
Jasa muncitoare i hriinimea. Nu trebuie s scipilm din
vedere eh pe vremea aceea tarhnimea constituia o mash de
oameni ai muncii aproapo omogend, din care proletariatul
nu reusise inch sh se desprinda in asa mhsurh incit sh intre
in calculele democratilor ca un factor istoric important. lath
de ce principalul rol in calculele socialistilor do atunci in gene-
ral, si al lui Cernisevski in special, 11 joach thrinimea, iar
despre proletariat se aminteste doar in treacht i prin aluzii
destul de vagi (de pilda atelierele (le croitorie din romanul
oCe-i de fcut?*).
Tocmai pentru oh la baza regirnului din cauza chruia se
inhbusea tot co era viu i cinstit in Rusia se afla iobagia,
oamenii inaintati ai epocii au intimpinat en atita entuziasm
primele acte prin care guvernul isi facea cunoscuth hothrirea
de a trece la eliberarea thranimii din iobagie. Pinh i marele
nostru Cernisevski s-a simtit atras pentru o cliph de starea de
spirit general& i, paralel cu exclarnatia lui Herzen oAi invins,
Galileene I, a pus la articolul shu oDespre noile rinduieli
de la sate* (oSovr., 1858, nr. 2) urmtorul epigraf la adresa /--
1858
lui Alexandru al H-lea: oTu iubesti dreptatea i urhti fiirh-
delegea, pentru asta te-a uns dumnezeul thu (Psalmul XLV,
versetul 8)***...
Principalul izvor al tuturor neajunsurilor vietii in tara noastri
este iobagia***. o0 dath en disparitia acestui riu fundamental al vietii
noastre, toate celelalte role isi vor pierde nomi zecimi din thria lor s.
Iobtigia paraliza otoate preocupirile cirmuirli, toate eforturile depuse
de diversi oameni pentru binele Rusiei *. Sub regimul iobagiei nu este
cu putinta nici impartirea drepthtii, nici functionarea normalh a meca-
nismului statal, nici o administratie corecth, nici un buget rational si
* Este caracteristic cu Tur. henicy (care era, bineinteles, no corn al deconiului al 5-lea),
rupind legiturile ou radicalul Sovremennik., a trecut la situbskii Vestnilot al lui Katkov,
care incepuse deja sa-si dezvaluie adevaratele sale tendinte. Bontanul su oPkrinti
care, orice s-ar spunc, cra Indroptat impotriva snihiIitilors (deoi,datoritk. sinceritatii artistica
a autorului, nihilistul Bazarov este, oricum, mai sinipatic dealt toate celelalte personaje ale
romanului , a lost publicat de tRusskii Vestnik. In 1862. Or, hick de pa vremea aceea Katkov
ducea In coloanals revistei sale o csinpanie de denuntari impotriva dornooratilor i, ourind
dupk :week s-a Mipustit pi asupra lui Ilerzen prieten personal al lui Turgheniov), Improocindu-1
cu torento de calomnii.
** Upere, IV, 50 oi passim.
** Mai tirziu Cernloevski, (lona cum se stie, oi-a sehimbat Intrucitva pkrerile; eoecul
reformei tririneoti I-a detorminat s eaute mai adinc aecasta cauza principalk, oi el a gtisit-o
In orinduirea politica a Rusici, In care iobagia era, dupk pircrea lui, una din formele ei do
manifeetare.
 566 V. I. LENIN

nici dezvoltarea fortelor de productie. Munca fortatti a tranilor este

dezavantajoasa, in primul rind, chiar pentru mosieri. Desfiintarea iobit-
giei va aduce foloase intregulni popor, intregii tdri, dar cel mai mult
si in primul rind va avea de cistigat de pe urma ei clasa mosierilor, iar
apoi aceea a comerciantilor i industriasilor ; had, de ce cheltuielile
legate de eliberarea tdranilor trebuie sa, fie suportate de intreaga nati-
une*. Dar toate aceste prti pozitive se vor face simtite numai dui se
va face o reform& profundi i serioasd, dacit se va da tdranilor intreaga
intindere de pmint de care au nevoie i in schimbul unei rdscumpardri
mici**. In caz ca se va proceda la o solutionare rationala a problemei
tardnesti, Rusia va merge inainte cu pasi repezi,iar proprietatea de
obste o va ajuta sa, treac treptat i pe o cale nedureroasa la formele
superioare ale muncii organizate.
Iatd do ce primele mitsuri ale guvernului in domeniul reformei
agrare i-au provocat lui Cernisevski atita entuziasm si i-au adus spe-
rante atit de imbucuratoare. Iatit de ce a putut sit scrie cu mina lui
cuvintele de slavd la adresa lui Alexandru al II-lea, care slut in vitditd
discordantd cu conceptia generald de viata a scriitorului. ainecuvin-
tarea fagaduita celor blinzi i filuritori de pace incununeazd pe Alexan-
dru al II-lea cu o aureola de fericire pe care n-a cunoscut-o pina acum
nici unul dintre monarhii Europei, fericirea de a fi singurul care incepe
si sdvirseste dezrobirea supusilor sdi e. Dar curind dupa aceea, chiar in
cursul anului 1858, Cernisevski i-a schimbat atitudinea fatd de cirmuire,
dud a vitzut cd ea denatureazd, in interesul mosierilor, marea reformi***.
[356-362] Cu mihnire i cu neputincioasa minie vedea Cernisevski
cum reforma tdrneascd, care incipuse pe miinile birocratilor si ale
iobagistilor, era sistematic denaturat si era aplicatii in dauna intereselor
poporului. Nimeni nu cerea pdrerea poporului, i Cernisevski asumat
el misiunea de a exprima punctul de vedere al tradnimii. Poporul,
spune el, asteaptd ca ref orma sa-i dea pmint i libertate, adici sib nu
adua numai eliberarea lui, dar i trecerea tuturor pdminturilor existente
in folosinta sa In schimbul unei rascumparari modeste (din cauzarestric-
tiilor impuse de cenzurd, pe vremea aceea, dupd cum am ardtat, nu
puteai spune nici o vorbd despre eliberarea fart" rdscumparare). El
avertizeazd pe cei de la guvern cd mentinerea pentru citva timp a rela-
tiilor de servitute i rdscumpararea inrobitoare ar sugera poporului
ideea cd a fost tras pe sfoard, ceea ce ar face ca tara sit tread", prin grele
* Cpere, IV, 62, 66, 67, 99, 112, 367.
** In fond, CernIgevski era pentru exproprierea totall a mogierilor gi
N.B. 111
pentru trecerea piimintului In miinile pranilor I Ird nici un fel de rAscum-
\........ pirare; dar, din considerente de ()ennui, el nu putea ol vorbeasci deschis
p. despre asta In articolele sale. Cf. citatul, reprodus de noi mai jos In text,
din romanul arologuls (convorbirea ou Sokolovski).
** Faimosul articol Critica prejudecitilor Moselle() Impotriva proprie-
1858 tatii In obstea, In ()are CernIgevski face haz de el fungi pentru sperantele
optimiste de care se Haase clndva ouprins, a fest publicat In eSovremennike
nr.
nr. 12 din 1868.
 OESERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV 667

incercdri*. Cuprins de indignare pentru modul cum a fost denaturatd

reforma tizaneasci, el incepe sa incline spre ideea ca ar fi mai bine sa
nu se infiptuiasca nici un fel de reforme. eNu vreau spune Volghin
sit se full: nici un fel de reforme atita timp cit nu exista conditiile necesare
pentru ca ele sa fie infaptuite In mod satisficfitor 4".
4Se tot vorbegte ci o sa-i eliberim pe tarani observil el
In alt loc. Dar unde sint fortele necesare pentru a infaptui
o asemenea opera? Asemenea forte nu exista Inca. E o prostie
si te apuci de un lucru pe care nu esti in stare sa-1 faci. i sii
vedeti ce-o sa iasd de aici. Taranii o si fie eliberati. Ei, gi ce-o
si iasi de aici? Ginditi-vii gi dv. ce se intimpli cind te apuci
de o treaba pe care nu egti in stare s-o faci. Fireqte de strici
totul gi iese o aiureal5,... Volghin then, incruntinduli sprin-
cenele, gi incepu a da din cap. Eh, domnii emancipatori de
la noi, toti acegti Reazantev & Co. I ce Pluddrogi, ce flecari
gi niltdriii I gi iar incepu 0, clatine din cap 4. Vrind sii-1
convingd pe revolutionarul Sokolovski (Sierakowski) sd nu se
increadd in liberalii nogtri gi O. priveascd cu scepticism Reed-
reala pe tema serioaselor reforme aflate in pregatire, Volghin
afirmi cd, dupd plrerea sa, n-o sil fie nici un Mu dacii elibe-
rarea firanilor va fi lisall pe seama partidului mosieresc.
Deosebirea nu este colosald, ci cu totul infimd. Ar fi colosald
dad, tdranii ar primi pamintul fara riscumparare (iald undeli N.B.
dd Cernifevski cdrfile pe laid: In romanul pecare-Iscrie In Siberia ;
In articolele care apareau sub controlul cenzurii nu se putea
sufla nici o vorbi despre acest lucru.) Planul partidului movie-
resc nu se deosebegte de planul progresigtilor decit prin aceea
ci este mai simplu, mai scurt. De aceea era chiar mai bun. La
drept vorbind, e mai bine sd fie eliberali bird panda oChestiunea
se pune in ass, fel ci nu vdd nici un motiv sd-mi bat capul cu
intrebarea dad, taranii o sa fie eliberati sau nu gi cu atit mai
putin eine o sl-i elibereze: liberalii sau mogierii. Dupd mine e
totuna I Sau e chiar mai bine sl-i elibereze mogierii****.
Dar ce-I film, pe Cernigevski si creadd cii ar fi fost mai bine
ca tdranii si fie eliberati fira pamint? Pentru ca, dupi prirerea
lui, acesta ar fi fost singurul mijloc de a rdscoli masa abruti-
zati a poporului gi de a face sii se porneasci in rindurile ei o
migcare care ar fi gters de pe fata pimintului vechiul regim gi
ar fi dat intr-adevir poporului pamint gi libertate. In toatii
aceasta perioada, el a oscilat intre o total& descurajare gi speranta N.B.
Intr-o apropiati izbucnire a revolutiei tarinesti. La un banchet
liberal, Volghin ameninti pe un mogier reactionar cu revolutia
popularii, pentru ca peste un minut si-gi /Ida de el insugi. Si
amenint cu o riscoali tilitineascd, on o revolutie tirineased I
Orgainzares vietii. Opere, IV, 645-547.
*1 sPrologub, I.e., 91, 116, 120, 121.
*'* Prolog-O., 163-164,
668 V. I. LENIN

*N-ar fi oare i caraghios? Dar eine mi-ar da crezare? Cine

nu mi-ar ride in nas? i, in afar& de asta, nu e tocmai cinstit
si ameninti CU Ufl hicru in care tu, cel dintii, crezi mai putin
decit oricine*...
Cernlievski vorbete de tulburiirile din Po Ionia, de riscoalele tazi-
neti din interiorul Rusiei, de aparitia unor proclamatii revolutionare
( eVelikorus , *Cittre tinftra generatie ), de framintirile din rindurile
tineretului universitar din Petersburg i de micarea constitutionala
din rindurile nobilimii**.
Madar, cu toatit atitudinea sa pesimistit in ce priveite gradul
z de conitiinta i spiritul de initiativit al poporului rus, pe la sfir-
/ itul anului 1861 Cernievski a inceput, pe cit se vede, stt creadi
/\ in posibilitatea unei largi micri titraneti. Extrem de caracte-
ristic in aceasta privintl este articolul su *Nu este acesta ince-
putul unei schimbri? , scris cu prilejul aparitiei unor schite
ale liii N. V. Uspenski i publicat in uSovremennik nr. XI,
pe anul 1861. Arrttind cii, scriind despre popor, N. Uspenski
inftitieaz adevarul fruit nici un fel de poleiali, i ca schitele lui
sint lipsite de orice idealizare dulceagrt a vietii poporului, Cerni-
evski gsete explicatia in faptul ca in psihologia taranului rus
s-a produs o schimbare in bine...
Hottirirea d-lui Uspenski de a scrie despre popor intr-un
spirit atit de putin milgulitor pentru el dovedeite oiL situatia s-a
N.B. schimbat intr-o masurti considerabili i ciL e o mare deosebire
intre vremurile de asttizi i trecutul nu prea indepartat dud
nimeni nu s-ar fi incumetat sit infiitipze poporul...
In marile momente istorice, cind sint puse in joc interesele
N.B. vitale i nazuintele arzaoare ale maselor, poporul se schimbil
cu totul. 4Luati omul cel mai de rind, cel mai ters, cel mai slab
din fire, cel mai banal: oricit de apatica i de ineschini1 i-ar fi
viata, existil in ea momente cu totul aparte, rnomente de eforturi
energice, de holdrtri Endrdznete. Acelaii lucru se intimplii i in
istoria fiecarui popor .
Cernievski ii incheie articolul situ printr-un apel catre intelec-
tuali, pe care-i indeamni s meargii, in popor, i aratti Ca pentru a te
apropia de el nu e nevoie s recurgi la scamatorii fantastice in spiritul
slavofililor, ci e de ajuns sa-i vorbe0i simplu i deschis despre intere-
sele lui***.
Sa, fad, cunoscute poporului ideile democratiei socialismului iota
mareata misiune istoricit pe care urma s-o indeplineascit noua generatie

* Ibid., lee. eit., 181.

** eSerisori Lira adroet., I.e., 301.
f** ON este ti,eeb4 lueeputul unei ieldinbari?r, Opere, VIII, 319 KO,
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LIR I. M. STEKLOV 569

tinara, care intrase in scena dupa infringerea vechiului regim in perioada

razboiului Crimeii. In aceasta generatie de oameni vigurosi si cutezatori
isi punea Cernisevski toate sperantele, pentru ea isiscria el, ca si Dobro-
liubov, articolele sale, ei i se adresau si unul i altul cu indemnul de a
merge in popor. Infatisarii acestor oameni noi lj consacra el romanul sau
4Ce-i de facut? , scris in fortareata Petropavlovskaia. oVoi, cei buni
si tari, voi cei cinstiti si destoinici li se adreseaza el in prefata acestui
roman , ati inceput nu de mult sa va iviti in mijlocul nostru, iar acum
nu mai sinteti putini si numarul vostru creste mereu*. i cu cit ei vor
fi mai multi, en atit va fi mai bine...
La acesti oameni, nazninta spre socialism, spre instau- N.B.
rarea imrriului muncii este ceva omenesc si firesc.
Mireasa lor, regina libertii4ii si egalitatii, le sopteste cuvin-
tele magice care fac ca orice fiinta neciijita si oropsita
s se indrepte spre ei.Ei influenteaza pe cei din jurul lor,
ocultiva*, adica ii educa in sentimentul denmitatii
umane si al dragostei fati de cei ce sufera (caracteristic
pentru Cernisevski este ea Lopuhov, care se ocupa de
educatia Verei Pavlovna, ii di sa citeasca operele lui
Fourier i ale lui Feuerbach). Ei se deosebesc organic de
liberali, ca unii ce sint propagatori ai noilor idei democra- N.B.
tice si socialiste: Owen este pentru ei obatrinul sfint*.
Ei urmaresc cu atentie realizarile stiintei, se intereseaza
de filozofia antropologica, de teoriile chimice ale lui Liebig,
de legile progresului istoric si de problemele politicii
curente, organizeaza un cerc din care fac parte citiva
meseriasi i mici negustori, citiva ofiteri, invatatori i
studenti; infiinteaza ateliere de croitorie, organizate dupa
principii comuniste. In fond insa idealul lor este de a-si
asigura o fericire mic-burgheza ; activitatea lor are mai en
seami un caracter cultural ; deocamdati ei se abtin de la
lupta politica directa, nu participa la activitatea revolu-
tionara si chiar se tem de ea.
Un adevarat reprezentant al oamenilor noi si al precursoritor
celor ce lupti pentru binele poporului este Rahmetov, acest
fora deosebit , cum il numeste Cernisevski. Rahmetov intruneste
in persoana sa logica necrutatoare a lui Cernisevski si aptitu-
dinile unui veritabil agitator revolutionar, care, pe cit se vede, N.B.
Ii lipseau lui Cernisevski. In aceasta privinta Rahmetov ne amin-
teste de vestitul revolutionar polonez Sierakovski, prieten cu
Cernisevski, pe care Nikolai Gavrilovici 1-a introdus in oPro-
logul sub numele de Sokolovski ; numai ca la Rahmetov nu gasiln
atractia spre liberalism pe care o manifest& Sokolovski. *Agita-
tatorii mi se par a fi niste oameni ridicoli*, spune Volghin, care
totusi se inclina in fata lor, simtind ca sint dotati cu instinctul

38
 67 0 V. I. LENIN

unor adevarati oamenii politici gi cu energia practica a lupta-

torilor pentru cauza poporului*.
[365-375] Dad, Lopuhovii gi Kirsanovii slat oameni de tip non,
apoi Rahmetov reprezint, ca sa zicem apt, ultimul cuvint al dezvol-
tarii sociale a Rusiei. Oamenii de felul acesta, spune Cernigevski, shit
putini; pinii acum el n-a intilnit decit 8 exemplare de acest gen, dintre
care doua femei. Ei sint putini declara Cernigevski, incheind por-
tretul lui Rahmetov dar fac sa infloreasca viata tuturor, care fail
ei ar lincezi, ar mucegai. Sint putini, dar ei dau tuturor oamenilor
putinta sa respire. Fayi ei, oamenii ar pieri inabugiti. Exista multi
oameni buni gi cinstiti, dar oameni ca ei sint putini; ei sint printre
ceilalti ceea ce este teina in ceai i buchetul intr-un yin nobil, din ei ii
trag ceilalti vlaga gi seva; ei sint floarea celor alei, sint forta motrice
care ii pune in migcare pe toti, sint sarea sarii pamintului***.
* Sierakowski era un om apropiat do cereal color de la 4Sovremennik4; unele date bio-
grafice despre el le giqim In romanul 4Prologuls, iar al tele In broguralui Saganov N.G. Cernl-
gevski la munol silnici i In deportareo, In care au lost folosite narturii ale lui Nikolai Gavri-
lovici. Tn 1848, Siorakowski, care era pe atunci student, s-a dus in vaaanta de oriaiun tn guber-
nia Podolie, de unde era de fel. In vremea men sleahta polonez1 locali, In rindurile Weis se
zvonise ca in Galitia a Inceput o migoare, pregItea o riscoalA. Sierakoweki le-a cerut gleah-
Moiler ou capetele Infierbletate sA nu se grilbeasta BA treael la actiuni hottrite, ci ei agtepte
ea el sit BB dual la granitA i si atle ea se petreee aeolo. Pe drum a lost arestat 4pentrn tenta-
tive de trecere a graniteit gi trimis, drept pedeaps4, ea soldat In batalioanele de linie de la
Orenburg, asta mai ales pentru felullui ludriznet i desohis de a vorbi eu anohetatorii militari.
CurInd dupi uroarea pe tron a noului tar a lost Mout Miter, a venit la Petersburg gi a intrat
la Academia mil Hari, pe care a absolvit-o on distinotie, iar dup5, aceca a lost trimis de guvern
in strainAtate cu diverse misiuni tehnice-militare. In Anglia a Haut cunostintA on Palmerston,
care 1-a prezentat reginei Victoria. In 1863 a participat la rdscoala din Polonia, In cursul careia
a eomandat detagamentul revolutionar de la Kovno ; a cazut prizonier gi a lost spInzurat de
Muraviev. Chipul acestui om minunat a lost Infltiat de Cernigevski in romanul slu
sProloguls, undo 11 gAsim sub numele de Sokolovskl. Necrutator eu sine insugi, In
scoot roman autorul are o atitudine de ingAduitoare ironie gi latl de optimiamul unui
ominflicArat ca Sokolovski: 4Eu gi on Boleslav Ivanovioi avem haz... agteptiim si se etirneasei
o lurtunl in mlagtinis, spune el. Se vede Ms& prea bine el elll iubea nespus de malt si-1 respects
In mod deosebit pe acest entuziast on ohipul palid, pe acest om ou coneeptli Inflacirate ee-ti
pltrund in sullet, pe scoot eavaler fIrl frieS i fIrS prihana, oars era un agitator en aptitu-
dini practice, un om an inima talicarati, dar on capul lucid, care nu se pierdea ou fires nioi
to momentele cele mai grele si era gata oricind si-si jertfeasei viata pentru eauza eliberlrii
poporului. Paginile In care este descris Sokolovski sInt cele mai reugite din tot rornanul
se dieting printr-o uimitoare fortA artistia. In acest roman, Volghin nu vrea si se apropie
de Sokolotski, socotind cA aoesta, fiind un om energic si plin de abnegatie, nu se va lisa
rnult timp stAptnit de iluziiliberale i va fi neapirat atras In anumite aotiuni revolutionare;
or, e destul de riscant of. Intretiirelatii cu on asemenea om. In realitate,lucrurile,binelnteles.,
nu s-au petrecut de boo atm. Dar pentru Cornisevski este caraoteristic laptul oi el pistreaza
o atitudine conspirativa ohiar Intr-un roman pi care 1-a saris In indepartatul lui exil i In
care este vorba de evenirnente petrecute en multi ani In mini.
** Se crede oft Cernlgevski a Infltisat in Rahmetov ehipul unul oareoare Bahmetiev,
pe care Herzen (eFondul matins. Culegere de artioole postume, Geneva, 1874, p. 181 gi
urm.) 11 deeorie cu totul altfel. Herm 1-a intllnit pe Bahmetiev la Londra In 1858: cam in
aoest timp plead. In strlinitate gi Rahmetov al lui Cernlgevski. In paginile romanului nostru,
Rahmetov, aflindo-se In strainatate, se duce la Feuerbaoh, eAraiati oferi banii necesari pentru
a-si edita or:mole (In treaolt fie zis, seta ne arati. mcI o datlia oe !nil time 11 situa Cernigevski
111 pe Feuerbaoh, feel mai mare dintre glnditorii europeui din seoolul al XIX-lea, pirintele filo-
N.B. III zotiei moderns*. 4Ce-i de filoutP4,103., 194 ; cit despre Bahmetiev, el s-a due la Londra, la
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV 671

Madar, in ultima parte a activitii,tii sale literare, Cernipvski,

cu tun% atitudinea sa negativil fata de societatea rus. i cu
toat neincrederea in spiritul de initiativ al inaselor populare,
a inceput s admit posibilitatea unei largi mieilri revolutio-
nare, provocate de dezamagireaprieinuita taranimii de reforma I
I N.B.
agrarl din 1861. Pe de alti. parte, el a putut s constate existenta
unor oameni noi, a revolutionarilor proveniti din rindurile
intelectualitatii, care erau gata sil se pima in fruntea poporului
in lupta lui impotriva regimului de exploatare i de asuprire...
Ce cale trebuia s urmeze, dupl parerea lui Cerniqevski, micarea
revolutionara din Rusia?
Am vilzut mai inainte (in capitolul al VI-lea) a conceptiile politice
generale ale lui Cernievski erau apropiate de blanquism, nu in acceptia
pe care a capatat-o ulterior acest cuvint in limbajul curent* i in care
Ilerzen, amia i-a oferit o parte din capitalul eau pentru propaganda rus3. WI cum 11
&aerie Herzen:
oUn Unir ou intatieare de cadet, cu un aer timid, au o fati mohorit3 de tot ei ou o aluri
cu totul deosebita, ou trisfiturieam butudinoase,probabil fiul unui molier din step/. cu 7 8
copii. Foarte zglreit la vorba, el a tficut aproape tot timpul; se vedea totuei ca are ceva pe
inima ei el nu giseete prilejul et mi-o spunk L-am invitat sS vb.& la masa peste doua-trei zile
el am plecat. Intro timp na-am futlinit cu el pe stradl.
trni permiteti OS. vit lneotesc? ns-a Intrebat ol.
Fireite, pentru mine nu e nioi uu pericol sa fin vazut cu d-ta, Insfi pentru d-ta este.
Dar Londra e mare.
Nu mi torn ei deodati fneepu al vorbease3 preoipitat i vfidit iritat. Nu m5. raai
1ntoro niciodati In Rusia; nu, nu Ina mai intoro Mei In ruptul eapului...
Iarti-nra, dar eeti ma de Main..
Mi-e drag:). Rusia, mi-e foarte dragii; dar oamenii ei... Nu mai pot trill acolo. Vreau
ito fntemeiez o colonist, pe care s-o organizez po principii pur sociale; am pus la cabs total ei
ileum ma duo drept intr-acolo.
Adiel, unde?
In insulele Marehizes.
Din oei 50 000 de franci pe care-i avert, Bahmetiev a luat eu el In insulele Harebize
30 000, leglindu-i Intr-o batisti, easa cum legi un funt de agriee eau de mid*, iar restul de
20 000 i-a Meat lui Herzen pentru nooesitfqile propagandei; acesta a fost ofondul comuns,
care a provocat dupl. aceea atitea zizanii ln rindurile emigrautilor mu. Despre soarta lui
Bahmetiev nu se mai stie nirnie: a dispArat lard urma. }Terser, ni-1 descrie ea pe un om straniu,
dozochilibrat, po jumatato dement, care achroo prea putin ou chipul sever ei taciturn al lui
Rahmetov. Dar co OS mai vorbirn: Herzen video, o ineapacitate organica de a intelege pe rovo-
lutionariiruei din vremea aceea; din aceasta cauzi 1-au ouprins ei nedumeririle care i-au umplut
do amaraoiune ultimele zile din vista lui. Dag Herzen a putut si inteleag3 atit de greeit pe
nigte soriitori ea Cornilevski i Dobroliubov, mai e de mirare cS MI 1-a lutel es de loo pe acest
reprezentant sever ei intransigent al tineretului revolutionar? Dar, pe de aid parte, mai pot
fi ei alto doui ipoteze: sau Bahmetiev nu i-a servit drept prototip lui Cernieevski, sau. acesta
1-a ideal izat in sea rnisurfs, theft a crest un chip care nu are nimic comun on originalul, eau a
fmbinat In e/ trasaturi de ammeter ale lui Dobrediubov (un simt al datorioi cetateneetifoarte
pronuntat), Bakunin (pirisirea pamlntului slav, comp. ei Kolsiov), Sierakowski (apropiera
de toate olasele) etc.
Drept mostri de asemenea fritelegere superficiala a blanquismului pot servi rationa-
mentele d-lui Nikolaev In legaturfi cu conceptiile politice al elui Cernleevski. Relatfnd o convor-
hire avuti do el ou Cerntiovski la Inchisoare Mud acesta i.a exprimat pkerea ca ar fi fost
mult mai bine dada In timpul roformei agrare ar ii invins partidul fatie-iobilgist al nobilimii
gi taranii ar fi foot eliberati lard sd li se dea pamInt, caei atanoi s-ar f i produs imediat o catas-
troti, d-INikolaev conohide: sAici, dupd cum vedeti, avem de-a face cu un blanquism de cea N.B.
mai purl. speta: ou oft va fi mai ram ou alit va fi mai bine ( I). Acest I ucru nu no aminteete

38*
 612 It. f. LENIN

e folusiti azi, ci mai degraba in aceea pc care i-a dat-o Marx cind i-a
caracterizat pe blanquiti drept nite reprezentanti autentici ai prole-
tariatului revolutionar... Blanquitii se situau pe punctul de vedere ca
mmoritatea este puterntica numai in masura in care exprima, dna nu
aspiratiile, cel putin interesele majoritatii celor ce muncesc.
Pe cit se vede, i Cernievski impartapa acest punct
de vedere, singurul posibil in epocile care se caracteri-
zeazit prin pasivitatea maselor populare. El sublinia in
mod categoric ca fara participarea maselor populare nu se
pot obtine nici un fel de rezultate practice importante ;
el spunea ca numai adeziunea maselor largi poate sa asigure
succesul unui program politic sau al altuia i ca orice
incercari revolutionare sint inevitabil sortite unui jalnic
fiasco daca nu renesc sa stirneasca entuziasmul maselor.
Dupa cum tim, Cernif3evski nu prea avea incredere in acti-
vitatea maselor, in capacitatea lor de a manifesta o larga
initiativa, politica. Dar el credea cii in perioadele istorice
in care sint atinse interesele lor vitale, i in primul rind
interesele economice, care sint mai apropiate, mai lesne
de inteles i mai palpabile, aceste mase sint in stare sa se
puna in mipare sau, in orice caz, sa serveasca drept punct
de sprijin pentru o minoritate contienta, gata de initia-
tiva energica...
Intr-o serie de articole admirabile consacrate aparirii
principiului obtii impotriva atacurilor economitilor
burghezi*, Cernipvski a dezvoltat toate argumentele
care an intrat ulterior in arsenalul narodnicilor ; acqtia
N.B. i-au insulit doar litera, iar nu i spiritul scrierilor marelui
lor invatator...
In Occident, infilptuirea socialismului este ingreuiata
N.B. de psihologia i deprinderile taranului, care, de0 traiete
o viata de mizerie pe parcela sa, se tine strins de proprie-
tatea privata ; acolo, pentru a organiza economia nationala
pe principiile colectivismului, trebuie reeducate popoare

ettsisi de putin de teoriilo de mai tirziu ale marxistifor noltri autohtoni (carora, trebuie e-o
spunem aiei, d-nii Nikolaevi le-au atribuit elndva toemai aeest prineipiu: scu eft va ti mai
rau, au atit va fi mai bine., si pe care acestidomni i-au acuzat toomai ea simpatizeazt ou ideea
eliberftrii tiranilor firi eft li se dea par:Ant. I. S. . Nu ovolutie, nn deposedarea treptati
a taranilor de mijloaoele de productie, nu aruncarea taranului in oazanul fierbinte al fabricii,
nu transformarea lui treptati in muncitor aricol, oi o deposedare broods si totali a lui de
I:07 ti, n t1,1 earvxoilsuitni a e !pi nitui ir t2i en2to)d e i nidriguinnaorase 17)i, siceie onataams-

1 c e zice, Ili poate face cineva despre conceptiilo lui Cernlsevski citind asemenea tiradil
Mentionitm pe oele mai importante din acesto articole: 1) Recenzie la luerarea eStudiu
asupra dezvoltirii istorice a obstii s L esti in Husia. de (jicerin, sSovremenniks, 1856, 4;
2) Slavotilii si problema obstii, sSovr.., 1857, 5; 3 Studien. de Haxthausen, Sovr.s, 1857,
7; 4) Deepre proprietatea !uncial* aSovr.s, 1857, 9 si 11; 5) Critica prejudecktilor filozolioe
tmpotriva proprietatii de obsto, sSovr.s, 1858, 12; 6) Superstitide siregulilelogioii, sSovr.s,
1859, 19.
 ObStitVATII PE MARGINEA CAM LUI L. M. STEICLOV 678

intregiN La noi, in Rusia, numai pe 1/15 sau 1/20 din

pamintitille cultivate exista dreptul de oproprietate N.B.
Iepliiao, iar cea mai mare parte din ele sint date spre
ttkivare si folosinta pe principiul obstii sau apartin
statului, adicIt intregii natinni. Marea major itate a pop oru-
lui privete astazi pamintul ca pe un bun obOesc...
0 analiza a posibilitatii teoretice a acestei treceri C 1858, 12
este Mena intr-unul din ode mai remarcabile articole ale
lui Cernievski, i anume in oCritica prejudecatilor filo-
zofice impotriva proprietatii de obite n. La drept vorbind,
cind a scris acest articol, Cernievski incepuse sli fie foarte
sceptic in ce privefte posibilitatea de a infaptui in mod
practie o asemenea trecere, i asta in urma intorsaturii
pe care a luat-o reforma taraneasca...
Dar cind s-a convins citi nici una din garantiile telemen-
tare pe care el le considera drept premise neeesare pentru
dezvoltarea mai departe a principiului olntii nu s-a reali-
zat, cind a vazut ca vechiul regim politic a riimas cu totul
neatins, ca infaptuirea reformei agrare a fost data pe mii-
nile birocratiei i ale nobilimii, cit poporul nu numai ca
nu a capatat intregul pamint, dar i s-au luat chiar o mare
parte din posesiunile de care dispunea pina atunci, iar
pentru pamintul ce i s-a dat in folosinta i s-au impus plati
de rascumparare ridicate, intr-.un cuvint, cind a inte-
les ca omarea reforma ameninta. mai curind sa inrauta-
tease& situatia maselor populare decit s-o imbunata-
teasca, ca ea ameninta sa nu le elibereze din iobagie,
sa nu le dea posibilitatea de a-0 dezvolta toate fortele lor
creatoare, ci sa le ferece in lanturi i mai grele, atunci
si-a dat seama ca sperantele sale erau neintemeiate, ca
constructiile sale erau abstracte i cit intreaga campanie
in favoarea ob0ii ca germen potential al orinduirii socia-
liste a fost o simpla neintelegere. i, cinstit cum era, s-a
grabit s-o reenneaseii, deschis.
eSit presupunem spune el, recurgind la umetoda sa preferata
de explicare* a am fost interesat sa iau misuri pentru pastrarea
proviziilor din care se pregatete masa d-tale. Este de la sine
inteles ca, daca m-am ingrijit de acest lucru pentru ca tineam la d-ta,
rivna inea s-a bazat pe presupunerea ca proviziile iti apartin d-tale i
ca masa care se prepara din ele este igienica i convenabila pentru d-ta.
Inchipuie0e-ti WA care sint sentimentele mele cind aflu ca proviziile
nn-ti apartin citusi de putin d-tale i ca pentru fiecare masa preparata
din ele ti se iau bani care nu numai ca dep4esc costal ei real, dar ea,
in general, platind ace0i bani, d-ta ramii extrem de strimtorat. Ce
ginduri imi tree prin minte cind fac descoperiri atit de ciudate? Omul
este egoist", i de aceea primul gind care imi trece prin cap se refera la
 674 V. I. LENIV

mine insumi. Cit de prost am fost ca, rn-am ocupat atita de o treaba
care nu-si avea asigurate conditiile necesare pentru ca a fie utila I
Cine altul decit un prost poate sa, militeze pentru mentinerea proprie-
atii In anumite miini far& sa se fi convins in prealabil ci aceasta proprie-
tate va ajunge in aceste miini, si va ajunge in conditii avantajoase?".
Al doilea gind al meu este legat de d-ta, care reprezinti obiectul grijii
mele,i de treaba de care in unele privinte rn-aminteresat intr-o masura
atit de mare: mai bine ma lipsesc de toate aceste provizii, care fac numai
ru omului la care tin I Duca-sa la naiba toata treaba asta, care nu face
decit sa te ruineze I". Parere de au pentru d-ta, rusine pentru prostia
mea iatii sentimentele pe care le incerebi s...
Este oare posibil ca in anumite conditii obstea rusii sii treaca de-a
dreptul la un stadiu superior, evitind stadiul intermediar al capitalis-
mulu i?
Tati ublestemata problemiio a vietii ruse din
vrernea aceea, care interesa i framinta In cel mai
N.B. ) inalt grad pe Cernisevski i generatia sa de socialisti
democrati...
[378-392] Siliti sa-si cladeasca edificiul lor teoretic
N.B. cu materialele i pe fundamental pe care li-1 punea la
dispozitie realitatea de atunci, socialistii din dece-
niul al 7-lea, prin nazuintele si sperantele lor intr-o
apropiata revolutie tarIneasca, reflectau, In esenta,
nu numai tendintele i aspiratiile nebuloase ale milioanelor de
atit prani, dindu-le, ca sa zicein asa, doar o expresie
generalizata...
N.B. La sfirsitul anului 186 1 se credea ca. e posibila o ase-
npnea rIscoald a maselor taranesti, si nu numai tineretul
cu mintea inflacarata nutrea asemenea sperante. Conditiile
in care avea loc eliberarea iobagilor creau, evident, un
teren propice pentru o asemenea explozie spontana
dupa marturiile contemporanilor, o rilscoala generala a
Ozanilor impotriva ordinii de stat de atunci si a claselor
dominante era considerata ca posibila de atre toata,
lumea, incepind cu guvernul i terminind cu revolutio-
narii onihilistio. Herzen scrie: B. (Bakunin) credea in
posibilitatea unei rascoale militare taranesti in Rusia,
dupa: cum credeam intr-o oarecare mlisura si noi ; de altfel,
6n04:4 cirmuirea credea acest lucru, dupil cum s-a vazut
dupa, aceea dintr-o serie de masuri, articole de lege adoptate
din initiativa guvernului si executii ordonate de el. Incor-
darea, agitatia spiritelor, era indiscutabila si nimeni
Sensal acestei parabola este limpede: o solutionare a problemoi agrare care 86 fie In
avantajul maselor presupune fnf.iptuirea In prealabil a unei revolutii politiee. Ipa reforms
din 1861, aceasta ides a devenit tin bun comun al tuturor elementelor cu stars de spirit demo_
N.B cratica.
 Onstv.TATIt PE MAR.GINEA cAkTII LW I. M. stEx.t.ov 575

nu prevedea atunci ca ea are sir degenereze intr-un patrio-

tism furibunde*. Despre aceasta stare de spirit ne vor-
besc i marturiile lui L. Panteleev, participant la micarea
revolutionara din vremea aceea: 40pinia publica (la
sfiritul lui 1861) se afla intr-o stare de spirit foarte agi-
tatii ; oriunde te duceai, chideai de zarva, discutiii contro-
verse aprige i, ceea ce e mai important, toata lumea era
in ateptarea unui eveniment deosebit, care urma sa se
produca intr-un viitor apropiat***. ))
aici actionau nu numai conditii pur ruseti. In intreaga Europa
atmosfera era incarcata de electricitate. Garibaldi, idolul radicalilor
rui din vremea aceea, se pregatea pentru marul sau asupra Romei.
In Prusia se produsese un conflict constitutional care parea ca are sa
provoace o explozie revolutionara. In Austria, absolutismul nu reuise
inca sa-i revina de pe urma infringerii suferite in 1859 in razboinl din
Italia, cind in Ungaria au i inceput noi framintari revolutionare. Chiar
in Fra4a, pe care Cernievski o numea avulcanul Europeis, guvernul
a fost silit sa mai slabeasca haturile, partidul liberal s-a consolidat
i s-au ivit primele simptorne ale agitatiei republicane reinviate. Polonia
era in fierbere, gata sa se ridice iarai pentru a-i apara existenta naio-
naiL Intr-un cuvint, se parea ca intunecata noapte a reactiunii ce se
lasase deasupra Europei dupa infringerea revolutieidin 1848 se destrami,
se retrage in prezenta zorilor noi ce-i faceau aparitia.
Cu tot scepticismul sau, Cernievski avea prea mult bun-simt ca
sa nu admita posibilitatea izbucnirii unei furtuni innoitoare, care de
data aceasta trebuia sa cuprinda i Rusia. Dad, toate revolutiile euro-
pene de pina atunci se sfiirimasera lovindu-se de hotarele Rusiei i nu
facusera altceva decit sa consolideze reactiunea din interiorul tarii,
acnm, cind chiar in Rusia aparusera unele elemente revolutionare
active i ceea ce e principal cind mase largi din straturile de jos
ale poporului incepusera, pe cit se pare, sa-i manifesto nemultumirea
fata de situatia lor, lucrurile trebuiau sa ia alta intorsatura. Acest lucru
nu putea fi afirmat cu siguranta, dar existau unele probabilitati in
aceasta privinta***. Erau pe atunci prezente: de o parte, o cirmuire
puternica i care nu voia sa imparta cu nimeni puterea crescuta
in traditiile epocii lui Nicolae I, iar de alta parte o framintare generali
* Culegere de uticole postume, p. 212. Merzen se refer5 la explozia de sovinism care
a cuprins opinia public5 rusa In timpul Hamel ei din Polonia din cauLa tuoircirilor de amesteo
ale diplomatiei europeno In aceasta ellestiune.
** eAmintiri din trecuto, pates 1, Petersburg, 1905, 183, 228.
*** D-1 Nikolaev Inceareit eS. caracterizeze staroa de spirit a lui Ccrnipevski din vremea
aeeea prin urrnatoarele expresii: .0 apropiatil catastrofl este de neconceput (mai bine zis:
putin probabill. I. S.), dar e do datoria ficeirui om oare elndepte pi care e consecvent
aS nizuiasel spre venirea ei i sa facii tot ce o posibil pentru ea ea sa fie eft mai apropiata. N.B.
Mai putini vorbirie, mai putino teorii pi mai multI aciitine. (1.o., 23). Tn oesa ce pri-
',este steoriile., avem unele tndoieli: teoreticianul Corntsevski nu putea el aibri aceeapi
atitudine dispretuitoare feta de steorii* Ca d-1 Nikolaev. Dar el recomanda tntr-adevir sa
as procedeze au energie... din moment ce trebuia si se treaca la lapte.
 V. i. t.tNtlf4

Iin Occident, o nemultumire surd& a maselor tii,ra'ne$ti $i a societatii

liberate in Rusia $i, in sfir$it, primii germeni ai partidului revolutionar
rus. In asemenea conditii trebuia sit se fac& o incercare. Rezultatul ei
depindea in mare masura de ogruparea elementelor puteriio*. Daca
partidul revolutionar va $ti si se foloseasca de interventia guvernului
$i de nemultumirea maselor largi in conditiile unei revolutii general-
europene, care va capata maimult sau mai putin o coloratura socialista,
qi ale existentei proprietatii de obite in Rusia, va reqi, poate, O. se
apropie considerabil de socialism. i chiar data partidul revolutionar
nu va reqi sali atinga scopul, chiar daca revolutia nu va avea alt
rezultat decit cucerirea liberta.tii politice, tot se va obtine un ci$tig
insemnat**.
Apdar, e posibila o mi$care populara ; lozinca ei
N.B. 7 este: pdanint i ibertate; calea: cucerirea puterii de
care revolutionari cu sprijinul activ i cu asenti-
mentul maselor populare ; rezultatul: o republic& a
muncii, iar fn caz de infringere a revolutionarilor, in
orice caz, o simtitoare imbunatatire a situatiei poporu-
lui. lath programul pe care Cerni$evski ii prezenta
contemporanilor sad, iata calea pe care ii chema sa
mearga, sau, mai bine zis, pe care ii indemna s-o urmeze,
in scrierile sale. Dar a participat el personal la vreuna
$ ag ano v. Cernitievski la rnuneri silnicii i in deportare, p. 8.
La sfirtitul anului 1871, Cernitevski,luindu-ti rginas bun de la oil tingr tovarat de depor-
tare, i-a %out on tel de profession de foi politica (382), pe care Saganov o redi In felul urmi-
tor: eEl ne spunea ci in Franta, Inci do pe vromoa lui Rousseau, iar apol ti in oolelalte tad
europene, partidele democrate s-au obitnuit sa idealizeze poporul, sa-ti puna in el sperante
care nu se implineau nieiodatri, iar apoi sa ajunga cliiar la crunte dezamigiri. 8uveranitatea
poporului n-a dus la altoeva dealt la transmiterea aoestei suveranitati lui Napoleon I, iar
apoi acest popor, care nu-ti indroptase Meg gretealk, a treout in repetate rinduri suveranitatea
sa, prin plebiscit,lui Napoleon al III-lea. Once partid care are facia armatil de partea sa poate
85, monopolizeze Iii folosul ou drepturile supreme ale poporului i, printr-o manevri abili,
sa se dea drept exponentul i aparatorul exolusiv al nevoilor poporului, drept un partid in
esentri. popular. El, Cernigevski, ttie ei centrul de greutate it constitute toctnai poporul ou neoesi-
Utile lui, a diror ignorare II duce la pieire oa nations eau oa stet. Nu numai oi nisi un popor
nu s-a salvat ping aoum pa sine insuti (o asemenea idee a fast oxprimati gi de Bel inski ou putin
inainte de moartea sa. I. S.), dar, ehiar in eazurile fericite clod ti-a eueent euveranitatea,
el a treeut-o in miinile primului tarlatan. Acest absolutism transmiesau netransmis, dar
de mutt dobindit nu-ti mai trece atit de utor puterea in al te miini. Devenind executor
testamentar al poporului sau, dispune de el oa de un mort Qi procedeazi on avutul lui aga sum
erede de ouviintg. $i atunci e vai i amar do eel oare ar vrea sri. trezeasci west mort prezum-
tiv, ea se amesteoe In troburile lui economioel ram timp esto inabutit i ouvintul, este Ina-
butiti i conttiinta, oaei toate acestea pot oauza diferite nepliceri autorititilor... Dar cum
poate un detinut si-ti ocoleasca temnicerul, eu care trebuie si aibit de-a face In primul rind?
Firette, formele slot un lueru nesigur. Poti si gasetti diverse forme de construire a uneitemnite
solide pentru agricultorul harnio. Pe de alti parte, poate ea e ti bine ea formele cant nesigure.
Cu toata existents lor, intotdeauna a foot posibila lupta intro partide ti viotoria unuia dintre
ele; or, In practicg, once victorie are un oaraetor progresist. Gel mai ingrozitor lucru este acesl
monslru di forni, acest Leviathan care inghile tolul. Cernitevski spume gi inaiute oi istoria patriei
noastre ar fi unnat alt curs dada sub domnia tarinei Ana ar f i invins partidul verhovnioilor.
Once partid este nevoit, pentru a-ti salva propria lui existenta, si imparta puterea... Atunci
oind la putere se MIS mai multe particle, exista, orioum, mai multe tans ea ea poet& face oeva
in folosul poporului dealt atunei eind nu exist& niei an tel do forme politice gi, prin urmare,
nioi o posibilitate de a intreprinde eeva in aceasta dimities (5 agano v, 1.c., 28-29).
Toate acestea flu aduo eituti de putin a narodnicism, care manifestri indiferentism polite gi
diepret tutu de formele oonstitutionale.
 OBSERVATII PE MARGINEA CART!! LUI i. M. STEKLOV 577

din actiunile reNolutionare din vremea aceea? Aceasta

e o chestiune din cele mai discutabile, la care nici
astazi nu puteni sil dam un raspuns afirmativ. Cerni-
evski a dus cu sine in mormint taina sa, (lac& intr-
adevar a fost vreo taina. Si in acest caz trebuie sa
recunoatem cii el a fost un mare conspirator. N. Rusa-
nov relateaza, din spusele lui Selgunov, cii Cernievski,
dupii, indelungi ezitari i dupa, ce a cintarit cu multil
grip, toate argumentele pro i contra s-a hotarit sE
intervina activ in desfilurarea evenimentelor, recu-
noscind ca nu exista altii ieire dm coliziunea istorica
i ca sint unele anse pentru victoria cauzei poporu-
lui*. Dar Rusanov nu ne spune precis prin ce anume
s-a manifestat in mod concret participarea lui Cerni-
evski la actiunile revolutionare, abstractie facind
de afirmatia ca el a participat, probabil, la intoemirea
proclamatiei Catre taranii iobagi...
Este indoielnic ca Cernievski sii f i fault parte din sec ietatea Zem-
lea i volea*; eel putin, nu avem nici un fel de indicatii directe in acest
sens. Dupii, cum se tie, aceasta asociatie a luat fiinta la sfiritul anului
1861 sau la inceputul anului 1862. Cine an fost membrii ei fondatori
n-am putut afla nici piniti astazi; e posibil ca printre ei sa fi fost i
N. Serno-Solovievici. In 1862 au intrat in aceasta societate citiva stu-
denti, printre care N. Utin i L. Panteleev, autorul unor memorii destul
de incomplete despre aceasta organizatie. De altfel se prea poate ca
societatea eZemlea i volea* sit se fi constituit ca o organizatie bine def
dupa adunarea care a avut loc la locuinta lui (Ain in primavara
an ului 1862 i despre care relateaza Panteleev**. Initiatorul adunarii,
o bunil cunotintil, de-a lui Cernievski ( cdommil cu lornion *), a facut
cunoscuta novicilor existenta unui comitet central, dar e foarte posibil
ca asta sa fi fost pur i simplu un mit, la care s-a recurs pentru a-i
da mai multi, importanta, i ca in realitate nu exista nici un comitet.
In orice caz, este cit se poate de caracteristic ca atunci cind Utin, dupa
incheierea adunarii, l-a intrebat pe Panteleev: Ce crezi, Nikolai Gavri-
lovici o fi facind parte din comitet?*, acesta i-a raspuns numaidecit:
Nu cred, el e prin excelenld un om de cabinet)). Dupa, citva timp, cei doi
tineri prozeliti ai revolutiei s-au hotarit sa.-1 iscodeasca chiar pe Cerni-
evski. Fara sa-i arate in mod deschis ca au intrat in asociatie, au adus
vorba pe ocolite despre necesitatea organizarii unor cercuri in rindurile
tinerotului studios, i Inca a unor cercuri cu orientare social.. Dar
Cernievski, dei s-a declarat de acord cu aceste planuri, a ramas impe-
netrabil; el le-a vorbit totodatil, in termeni elogioi despre domnul cu
lornion* i le-a istorisit fabula lui Esop cu ursul care a stricat prietenia
Socialitii din Occident ui oei din Rusin., p. 294.
" amintiri din trecuta, partea 1, p. 252 i urta.
 6/8 11. i. LtNik
cu omul pentru ca acesta odata a suflat in foe ca sa-1 atite, iar alta data
ca sa-1 stingii*.
In orice caz, desi ideea ca Cernisevski ar putea sa aiba un rol con-
ducator in organizatia Zemlea i voleas &idea curaj tinerilor ei membri,
nici atunci i nici mai tirziu Panteleev, unul dintre membrii cei mai
activi ai asociatiei, n-a dispus de nici un fel de date pentru a afirma cu
certitudine ci. Nikolai Gavrilovici a participat la activitatea ei.
Tot atit de indoielnic este ca. Cernisevski a fost unul dintre autorii
/ ) manifestului constitutionalist ilegal din Velikorus)). Din acest ziar au

aparut in total trei numere, din iulie pina in septembrie 1861. ...Cei
ce impartasesc parerea ci. Nikolai Gavrilovici ar fi fost chiar redactor
al ziarului oVelikorus ar trebui si. aduca in sprijinul afirmatiei Ion
niste dovezi concrete, dar n-au Lent nici pin& azi acest lucru i rationa-
mentele lor se bazeaza pe simple presupuneri**...
Fat& de cercul do oiacobini, moscoviti al lui Zaicinevski i Arghi-
ropulo, care a editat proclamatia ainara Rusie **** sub semnatura:
Comitetul Central Revolutionar o, Cernisevski a avut o atitudine de
total& dezaprobare. Cu tot caracterul antiburghez al acestei proclamatii,
care a stirnit pe vremea aceea atita vilva, cu toate ca ea demasca ilu-
ziile liberale ale lui Herzen si ale celor de la oVelikorus i respingea
orice compromisuri cu orinduirea politica si economic& existenta, cu
tot caracterul ei vadit revolutionar i chiar socialist, ea nu i-a placut
' Panteleev nu ne limureste care era atunci sonsul acestei pilde. Se pros poate Ca CernI-
9evski si fi cautat sit doa de Inteles tineretului al, dada pinii attinci 11 retinuse de la conspi-
ratiile revolutionare, po viitor nu mai are de end s4-1 retini.
I"' 1n artieolul sin sProcesul color de la .Volikorusso (4131loos, 1906, nr. 7), Lemke se
refera la mlrturiile lui Stahevioi, care a fost implicat intr-un al t proces politic la hiceputul
deceniului al 7-lea 9i li-a potrecut eftiva ani In Siberia Impreunft cu Corntsevski. 4Am remaroat
scrie Stahevici ( Zakaspiiskoe obozrenies, 1905, nr. 143) oft Cernfeevski manifestl. 0
fkiiii simpatie fall de toile neperiodice intitulate Velikorus4, din care, pe aft Smi amintesc,
au aparut In total trei nuraore. Ascultindu-1 pe Nikolai Gavrilovici, Imi didearn uneori seama
eft atft continutul de idei, cft 9i modul do exprimare aminteete foarte mult de 4Velikoruss
N.B. 9i am ajuns la concluzia ca el era, dad . nu autorul, col putin coautor al articolelor din aceasti
1

publicatio, care pledau pentru necesitatea unor transformari constitutionale.. Panteleev 80

I

exprinift ou destula prudent. in aceastfi privintl. Amintind de tin oarecare Zaharin, care,
spotrioil unor indicalii, a participat, pc at se pare, Indoaproapo la activitatea grupului 4Veli-
korus is, el adaugl 1ntr-o noti: 4Faptul cit Zaharin era unul dintre apropiatii lui Cern19evski
mft lndrept44e9te sa cred oft Nikolai Gavrilovici nu era, peals, cu totul stain de 4Velikoruse.
N.B. II I n afari. de aoeasta, prin maniera sa do a so adresa pablicului, prin stilul slu, 4Velikoruss
aminteete mult de Cornt9evski. Pe la stIr9itul secolului trecut, riiposatul A.A. Richter mi-a
spus cft, chip& intormatiile ce le detine, unul dintre membrii marcau0 ai cercului care a editat
4Vel ikorus a foot Lughinin, docedat de multivreme. Se pare ci pa el 1-a Infitisat CernI9evski
In 4Prologul prologuluis, sub numele de Nivelzin. (4Amintiris, partea I, 327). V. Obrucev,
un IlnIr ofilor care a lost condamnat la muncisilnia In procesul 4Velikorust, a lost prieten
apropiat al lui Cernt9evski; din ocle spuse de Pantoleev, reiese 4 Nikolai Gavriloviei Onca
foarte mult la el. Pe baza faptelor arltate mai sus, d-1 Kulcitki afirmi categoric eft initiatorul,
redaotorul 131 conducitorul publicatiei 4Volikorus. n-a fast alteineva dectt Cern19evskis
(1st. mi9c. rev., p. 256). 0 afirrnatie eft ee poate de Indrizneati 9i de riscatft...
Aceasta proclamatie a apirut In suplimontul nr. 2 la oulegerea sCrimele 1mpotriva
siguranteistatului fn Rusiae, editatft In strainatate de V. Bazilevski (Bogucearski), Materiale
pentru o istorie a miociriirevolutionare thn Rusia In deconiul al 7-leas, Paris, 1905, P. 56-63;
paqial In cartea lui Lemke 4Procosole politicos, 94-104.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV 679

de loc lui Cernisevski. Pe semne ea era nemultumit de neseriozitatea

acestei proclamatii, de tonal ei declamator i feroce, i asta mai ales
ca aparitia ei intr-o vreme cind la Petersburg au izbucnit o serie do
incendii oferea dusmanilor dernocratrei prilejul sit acuze pe revolutio-
nari ca pun la cale asemenea incendii cu scopul de a provoca tulburari.
Cernisevski a facut o primire cit se poate de rece delegatului venit la
el din partea cercului din Moscova si a refuzat sa primeascri exemplarele
din proclamatie ce i-au fost aduse spre difuzare. Dar mai tirziu el parer),
a inceput sib regrete faptul ca a tndepartat de sine pe niste oameni care
erau, poate, expansivi si inflacarati, dar care erau profund devotati
intereselor poporului, plini de hotarire, si se situau pe pozitii ideologice
apropiate de ale lui. El s-a hotarit sa scoata o proclamatie intitulata
Care bunii nostri prieteni*, care era menita sa risipeasca neintelegerile
dintre el si moscoviti, dar arestarea sa, care a avut loc curind drip& aceea,
1-a impiedicat sa-si realizeze aceasta intentie. Toate aceste fapte le
relateaza Panteleev, care si el le-a auzit de la N. Utin*. Iar Lemke, drip&
spusele lui S. Iujakov, care si el a aflat de la I. Holz-Myller, membru al
cercului din Moscova, comunica ca Cernisevski gi-a realizat in parte
aceasta intentie. i anume el a trimis la Moscova pe A.A. Sleptov **,
revolutionar de seamit din acea perioada i unul dintre fondatorii orga-
nizatiei Zernlea i volea*, ca sa convingit comitetul sa atenueze intr-un
fel sau altul impresia, extrem de nefavorabilii, produsa de Cernisevski
asupra asociatiei Tinara Buie*. Nu se stie precis daca misiunea acestui
mesager a fost sau nu incununata de succes, dar se prea poate ca convin-
gerile lui Cernisevski sit fi exercitat o influenta asupra moscovitilor.
Cel putin, la o perchezitie facuta lui Ballod a fost gasit manuscrisul unei
proclamatii intitulat Avertisment , care se pare ca satisfacea oarecum
dorintele lui Cernisevski. Dar nu s-a pucut Inca stabili exact daca aceasta
proclamatie era intr-adevar opera celor din conducerea Comitetului
Central Revolutionar***.
Tot atit de nelamurita ritmine i atitudinea lui Cernisevski fatil de
M. Mihailov, si in special fata de actiunea rui revolutionara, adira fata
de difuzarea vestitei proclamatii Care tinara generatie s. Textul acestei
proclamatii a fost scris de N. *elgunov, ea a fost tiparita insa de Mihailov
la Londra, la Herzen, i transportata in Rusia intr-un geamantan cu
fund dublu. Nu stim dacii Cernisevski a avut sau nu cunostinta de
aceasta isprava a lui elgunov i Mihailov, insa Panteleev afirma cate-
goric ca, cu prilejul venirii sale la Petersburg, Cernisevski a fost informat
in legatura cu aceasta chestiune...

,,Amintiri", partea I, 269 270.

Nu cumva pe sit! prezinti d-1 Panteleev sub denumirea c1-1 culornion.? Vezi rAmin- 11 N
tiris, partea 1, cap. XXIV: sPamint i 1 ibertate s.
" Lemke sProcosele politices, p. 109 i urm.
680 V. I. LENIN

In orice caz, Un lucru este clar: daca Cernhevski n-a parti-

cipat chiar el personal la diverse manifestari ale micarii revo-
N.B. lutionare, care se afla pe atunci la inceputurile ei, in orice caz
arata un viu interes pentru ele i a avut cuno5tinta de multe din
ele*, iar pe uncle chiar le-a condus sub raport ideologic.
St fi fost Cernievski autorul proclamatiei Care taranii iobagie?
Lemke i Rusanov ered ea da**. Noi spunem: asta numai dumnezeu
o tie I Panteleev relateaza cele auzite de Mihailov de la *elgunov, si
anume ca in iarna anului 1861 Cernievski a intocmit o proclamatie
intitulata Clare popor s ; *elgunov a copiat-o, schimbinduli scrisul,
i i-a dat-o lui M. Mihailov, care a transmis-o lui Arsevolod Kostromarov
(asupra acestui lucru vom reveni mai incolo) ca s-o tipareasea***.
Este vorba, evident, de proclamatia Ctitre taranii iobagi. Chiar daca
am presupune ca prima ei jumatate a fost serisit de Cernievski (en toate
ea, nici Lemke i nici Rusanov nu dau nici un fel de indicatii directe
in acest sells, iar asemanarile de stil *i de continut, aa cum am aratat
mai sus, nu dovedesc nimic), aladar chiar dacii prima jumatate a acestei
proclamatii a fost scrisa de el, cea de-a doua jumatato In mod cert
nu-i apartine lui. Niciodata el nu i-ar fi permis sa afirme in fata po-
porului ca in Franta i in Anglia (in 1861) un colonel salt un general se
caciulelte in fata unui primar de sat i ca in aceste tari poporul a riistur-
nat pe regii care nu-i erau pe plac ; i nici nu s-ar fi apucat sii spuna ea,
englezii i francezii o due bine, ca acolo toti oamenii sint egali in fata
justitiei etc.****. Dc altfel, i Rusanov crede, probabil tot din aceleaii
motive, ea apelul Care taranii iobagi* nu-i apartine in intregime lui
Cernievski.
Confruntind tot ceea co tim despre viata lui Cern*vski,
despre caracterul i conceptiile lui, nu ne putem hotari pina la
2?
urma sii, dam un raspuns categoric la intrcbarea daca el a parti-
cipat in mod direct la miparea, revolutionara. Am credo mai de-
Despre amplele informatii de care dispunea Dernisovski in acest domeniu stii marturie
urmitorul fapt, In aparenti neInsemnat, relatat de Pantoleev: cAnt minas nespus do uimit
clod, pare-mi-se In aprilie (1862 , ima Intrebat: pe co temei In septembrie 1861, la comitetul
studentesc, am ridicat obiectii Impotriva unor propuneri proa riticate?. ( Antintirio, padre
a 2-a, 179).
"Loynk r. oProcesele poi it ice , 194, 335 336 ; 12 u s a no v, loc. cit., 327.
** P an tole e v. Amintirk partea a 2-a, 181.
Vezi textul acestui apel la Lemke. I.e., p. 336-346. El incepe en cuvintele: efiranilor
iobagi, din partea color oe le vor binele, inchinaciune. Ati asteptat ca tarul so vi dea liber-
tatea si lista ce ati cipfitat din vointa taruluic Urmeail apoi o critica nirnicitoare a reformei
din 1861 din punctul de vedere alintereselor tiranilor, pi incetul cu incetuloititorul este progitit
pentru oritica regimului absolutist, care constituio principalul factor l nenorocirilor po-
porului. Autorul proolarnatiel, care opereazii cu fapto concrete, se straduieste of. risipeasei
tdegenda tarului.. Se limuresto importanta I ibertatii politico si necesitatea de a lupta pentru
oucerirea ei. Apoi so arab& ott toate paturile ttlrttiiimii, si In special taranii care au apartinut
mosierilor i statului, sint solidare In coca ce priveste interesele lor; aceleasi interese cu po-
poral au si soldatii, care vor avea mult do eistigat dope urma revolutioi.Se arati oft do neeesarl
este organizarea in rindul ruaselor populare: staranii de pe Intreg cuprinsul tlrii trebuie ott
ie uuii. astfel ea, atunci chid a veni t impul, sil se ricliet eu tolii Oft wool . Dar, enm tirnpul
n-a sosit Inca, ei trebuio sa se fereasca do actiuni itolate si s3 nu-si risiplaca zadarnio
fortele...
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. =nay 681

grab& crt participarea lui a fost indirect& ; dar nu ineape indoiali IIN.B.
crt el era la curent cu Iltoatell actiunile importante ale mi- 1)
earii revolutionare din vremea aceea, CE participantii directi la
aceasta miseare ii cereau sfaturi si tineau seama de indicatiile 2)
lui, di din hien-Idle luisi din convorbirile cu el cdpatau convingerea 3)
cli sint necesare incerdiri practice, pe care Cernisevski, ern slab 4)
de fire si nehotririt, lipsit de spirit practic si cu inelinatii livresti,
nu era in stare sr', le facrt*... Fie ea a vrut ori nu si chiar dada,
asa cum spune Panteleev, s-a abtinut de la orice instigare si a
crtutat sit se foloseasea de orice prilej favorabil pentru a sublinia
greutiitile pe care le au de intimpinat revolutionarii din partea
unor dumani puternici si vicleni, operele lui au trezit constiintele
si an constituit un puternic imbold la lupta pentru eliberarea
poporului. In acest bens se poate spune cli Cernisevski a fost
conductitorul ideologic si inspiratorul misertrii revolutionare
din vremea aceea. Cirmuirea i-ar fi putut aduce i invinuirea
ca, a stiut anumite lucruri si eit nu le-a destrtinuit. i e sigur ert el
a stiut multe, poate chiar totul.

CAPITOLUL AL IX-lea
ARESTAREA, JUDECAREA ki I DEPORTAREA LUI
CERNISEVSKI
Nu spuneti: sPlin e de nestbuintil
De soarta-i singur vinovat va file...
El vede, Ca i noi, o nu-i putinca
Sn tinzi spre bine fart-a te jertfi.
Ci dragostea-i se-avinti larg, po culme,
Sinniri de rind In Bullet nu-i mind.
Doar pentru tine poll trti pe lume,
Dar pelitm oeilalli ;mutt ea moril
Cindind astfel, i-e dracri moartea foarte.
El nu va pune prel pe-a lui viatt,
N-o spune ot-n iadar pierim In moarte;
Do mult el soarta si-o privoete-n
N-ajunge Inct-n ceasul Mstiguirii...
Dar i-o bltea o sa-I vedem po erne;
Trimie de zeul urii ei-al mihnirii
La rabi de Ciist aminte a le-aduce.
Nekrasov00.

[393-396] Cirmuirea 11 eonsidera pe Cernisevski drept principalul

conducrttor ideologic sau, poate, i material al frrunintrtrilor revo-
ludonare care incepuserri. El a comis irnprudenta de a se atinge de inte-
* Lui Cernievski i se potrivose, pouts, euvit tele spusc de el dispre Necker. *Era cu atit
mai pu0n hotarit ei mai silos. eu oit ayen un orizont mai larg: lipsa de hotdrire este Miura slabs;
a odor cu mints opera. ( eTurgote, I.e., 231).
** Aoestei poeaii, po care pentru a evita rigorile eenzurii a intitulat-o eProroculs (du;
Barbier), Nekrasov ii pusose drept titlu la Inceput (in 1874 , simplu, eN. G. Cernteevskie.
Vezi Lemk e, I.e., 195.
 682 V. I. LENIN

resele materiale ale claselor dominante si din acel moment se putea

considera cii e sortit pieirii. Totul se mrginea, pentru cirmuire, la
gasirea momentului in care ea considera cii e potrivit sa pun& mina pe
intemeietorul socialismului rus. Dupa dezordinele studentesti din 1861,
dap& framintarile care incepusera in Po Ionia si dup& cunoscuteleincendii
din Petersburg, cirmuirea a considerat cii e momentul potrivit sa treaca
la actiune i, la 12 iunie 1862, Cernisevski a fost arestat.
Aceasta arestare a fost precedata de o furibunda campanie

N. \ de calomnii impotriva lui Cernisevski, lansata de presa reac-

tionaril si de cea liberali, ceea ce dadea guvernului mina liberi.
pentru acte energice si-lincita la masuri represive impotriva con-
ducatorului spiritual al enihilistilor s. Katkov a denuntat revista
eSovremennik* ca pe un focar al revolutiei, iar Moskovskie
vedemosti, dup5, incendiul din piata Sciukin, a afirmat ca, el
a fost pus la cale de nihilistiipolonezisirusi, care au actionat din ordinul
lui Cernisevski. Dupa incendiile din luna mai, Petersburgul a fost cuprins
de o furie reactionara impinsa la paroxism. Oameni care pin& mai ieri
se aritau incintati de articolele scrise de Cernisevski in favoarea tara-
nimii se lepadau de el si se alaturau reactionarilor care strigau in cor:
1
aSa fie rastignit !a...
Toata lurnea il considera pe Cernisevski drept un oin care se bucura
de o imensa influent& in cercurile revolutionare. In eJurnalul unui
Iscriitor*, Dostoevskirelateaz1 ea in 1862 s-a dus chiar el la Cernisevski
si a cautat sa-I convingi sa uzeze de influenta de care se bucura pentru
a determina pe autorii proclamatiei oCatre tinara generatie* sil se
abtina de la exagerari revolutionare. In romanul aPrologul prologului*,
Cernisevskiinsusi povesteste cu condescendentiironie cum cel mai banal
gest al sau era interpretat de calomniatorii liberali (Reazantev-Kavelin)
drept o actiune revolutionara de cea mai mare important& (trimiterea
unui emisar la Herzen, care s-a dovedit a fi o stire neintemeiata). Tot
asa era privit el si de autoritati...
[395-396] Pe ling& denunturile aparute in presa, Cerni-
sevski avea de-a face si cu scrisori anonime, pline de amenin-
tari. Una din ele, trimisa de un mosier oarecare, era plina de
invective furibunde si de amenintari la adresa celui ce propaga
4o democratie murdara* si esocialismul, pe care stiinta il con-
N.B. sider& drept o nefericit& zamislire a unui creier bolnav 0.
Imaginatia infierbintata a iobagistului cuprins de groaza nu si-1
infatisa pe Cernisevski altfel decit cu cutitul in mina, cu mlinile
inmuiate-nsinge pin& la coate. Scrisoarea se incheie cu aceasta
declaratie demna do retinut: eConsiderilm ca nu e de prisos,
d-le Cernisevski, sa vas, atragem atentia ci. noi n-am vrea sa-1
 OBSERVATII PE MARGINEA GARTH LIJI I. M. STEKLOV 583

vedem urcat pe tron pe un Anton Petrov oarecare qi c, dad,

1ntr-adev5r se vor produce tulburari sfngeroase, v. vom gasi sic!
pe dv., pe Iskander sau pe altcineva din familia dv. i cred
ca nu yeti reui sa va creati o gardi personala
Se fritelege a, In daft de denunturile din presa i de scrisorile de
amenintare, o serie de denunturi fmpotriva lui Cernfevski au ajuns
i la Sectia a III-a. La 5 iunie 1862 s-a primit acolo un denunt anonim,
care, pe cit se pare, a avut un anumit rol in arestarea lui Cernievski.
Dam aici citeva extrase din acest interesant document istoric. *Ce
faceti? Fie-va milt". de Rusia, fie-va mil de tar I Iata ce am auzit discu-
tindu-se ieri intr-un cerc de profesori. Guvernul cenzureaatoate fleacu-
rile ci, fn schimb, nu vede ce idei propaga Cernicevski; el este instiga-
torul tineretului; el e acela care da o orientare elevilor din liceele
militare ; el este un socialist abil ; el singur mi-a spus (povestea un
profesor) ca *sint destul de inteligent ca 0, nu punt ei niciodata mina
pe mine*. Ati deportat pe Pavlov pentru nicte fleacuri 1 faceti o
multime de alte greeli, dar in schimb toleratipe acest agitator periculos.
Nu puteti dv. sa gasiti un mijloc ca sa ne scapati de un om atit de pri-
mejdios?... Acum, cind Ici dau seama de tendintele lui nu din ceea ce
spune, ci din ceea ce face, chiar 1 oamenii cei mai liberali sint destul
de fntelepti sa recunoasca cit e necesar ca la noi sa existe o monarhie,
s-au indepartat de el ci sint convinci ca, dm& nu-I inlaturati, o si fie
nenorocire, o sa fie varsare de singe ; el n-are ce cauta in Rusia, e peri-
culos oriunde s-ar afla, la Berezov sau la Ghijighinsk ; ci toate astea nu
le spun eu, ci nite oameni invatati, oameni de isprava, care doresc
din tot sufletul sit avem o constitutie"... N-o sitreucii sa evitatio var-
sare de singe i o sa ne nenorociti pe toti, caci aceasta haat* de demagogi
turbati, aceste capete Infierbintate de la alolodaia Rossiia o i-au dat
pe fata in prospectul lor toate apucaturile lor bestiale ; poate ca ei
vor fi stirpiti, dar eft singe va trebui sa curga pentru ei I Tot acolo am
auzit cit la Voronej, la Saratov, la Tambov, peste tot exist& comitete
alcatuite din asemenea socialicti i peste tot ele atita tineretul... Socie-
tatea e in pericol. Aceti vagabonzi fart capatii sint gata de orice, aca
ca dv. nu trebuie sit dormiti ; al dv. o sa fie pacatul dad, n-o sa-i impie-
dicati sa provoace varsare de singe ; dar varsare de singe o sit fie daca
n-o sa f iti treji sau daca o sa va multumiti doar cu jumatati de masura...
Amon hail& turbata e setoasa de singe ci e gatasa comita cele mai mari
orori; ea merge drept la tinta, aa ca nu e cazul s-o nesocotiti. De vreti
sit avem linite cu totii, scapati-ne de Cernicevski o.
Acest denunt ii amintea fnet o data guvernului de Cernievski,
asupra ctruia Sectia a III-a ii indreptase de mult atentia ei binevoi-
toare...
*Lemk e. *Procesele politico*, 198-199. Trebuie el remarclm el primul care a pu-
blicat materialele originale in procesul Cerntsevski a fost d-I Lemke, care luora la arhive.
* Firqte, toate astea le spume un denungtor rnirsav, aa el. nu putem pune ternei
pe exactitatea faptelor relatate de el. El face Mel observatii juste asupra atitudinii ()stile
manifestate de liberali fag de ravels socialist.
684 V. I. LENIN

[398-400] In urma denuntului telegrafic flicut de un spion, care

era unul dintre vizitatorii lui Herzen, Vetosnikov a fost arestat la gra-
nita si, cu acest prilej, s-au gilsit asupra lui toate scrisorile liii Herzen.
Pentru Sectia a III-a, postscriptumul la scrisoarea cittre Serno-Solo-
vievici, mentionat de noi mai sus, a constituit un motiv suficient pentru
ca chiar a doua zi, la 7 iulie, 01-1 aresteze pe Cernisevski. Toate hirtiile
i o parte din crutile lui au fost confiscate, iar el a fost aruncat in caze-
mata Alekseevski...
Arestarea lui Cernisevski a produs o impresie extraordinara asupra
intelectualitatii democratice... Tineretul revolutionar a fost, fireste,
zguduit de arestarea conduciltorului sau ideologic. Reactionarii jubilau
de bucurie c inamicul lor cel mai periculos a fost facut, dupil cum
sperau ei, pentru totdeauna inofensiv. Dar si liberalii se
bucurau in adincul sufletului lor de npasta ce cilzuse pe
N.B. capul lui Cernisevski, care avea pentru ei un profund dispret
si care demascase fiirii crutare adevitiratul lor caracter. Astfel,
Kavelin, unul din liderii liberalismului din vremea aceea, pe
care Cernisevschi II cunotea bine, Intr-o scrisoare dare Herzen
nu-si ascundea adevAratele lui sentimente: oStirile ce ne sosesc
din Rusia nu slut chiar atit de rele dupii plirerea mea...
Arestrile nu constituie o surprizA pentru mine i, si-ti spun
drept, nu nil se par revolttoare... Tin foarte mult la
Cernisevski, dar n-am mai intilnit pin acum un om asa de
artagos, de infumurat si de lipsit de tact. Si ar avea de ce sa-1
lichideze I Acum nu mai exista nici o indoial ca exists&
o legaturd intre incendii i proclamatii a*.
Acesta e sarutul de Iuda al unui liberal care pina acum
aparea incununat de aureola in ochii burghezilor aconstitu-
tional-democratio de la noi. Repetind mirava calomme scor-
nita de politie dupa care incendiile din Petersburg erau legate
de proclamatiile revolutionare, aceti domni incercau sa gii-
seascE o justificare morala pentru cruntele represiuni dezlan-
tuite de reactiune impotriva democratilor. Dar chiar dac
epidemia de incendii din acea vreme ar putea fi legata de anu-
mite tendinte politice, in nici un caz ea nu poate fi legata de
activitatea revolutionarilor. Senatorul Jdanov, care a fost
trimis dupa doi ani in regiunea Volgai sa faca cercetari in lega-
tura cu incendiile ce se produsesera la Saratov, Simbirsk etc.,
N.B. a stabilit ca ele erau legate de intrigile reactionarilor i ioba-
gitilor de atunci, care cautau sa inspaiminte guvernul i sE
terorizeze societatea pentru a zadarnici astfel efectuarea refor-
mekr...
Rusanov,1c.,p. rc.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV 585

Sectia a III-a nu voia si scape victima din gheare. La]. au-

gust Potapov a prezentat comisiei un memoriu intocmit pe
baza denunturilor Monte de agenti de politie (din acest memoriu
rezulta, intre altele, ca Cernisevski, Inca din toamna lui 1861,
era supus unei supravegheri permanente din partea agen- N.B.
tiler)...
Cernisevski nu era interogat. El astepta cu rabdare, in fortareat,
sa fie eliberat de la o zi la alta, intrucit era perfect convins ca guvernul
nu dispune de nici un fel de probe serioase impotriva lui. El lucra cu sir-
guinta si purta oorespondenta cu sotia sa. Intr-o scrisoare cu data de
6 octombrie, pe care comisia n-a gasit de cuviinta s-o remit& sotiei sale,
ci a anexat-o la dosar, se afla si aceasta fraza, teribili dupa parerea
copoilor: 4Viata noastra apartine istoriei; vor trece secole si numele
noastre vor fi mereu indragite de oameni, care le vor rosti cu un senti-
ment de recunostinta cind aproape toti cei ce au trait in aceeasi vreme
cu noi vor fi dati uitarii. De aceea nu trebuie sa ne pierdem curajul sau
sa dam dovada de slabiciune de caracter in feta unor oameni care ne
vor studia viata, (urmeaza, apoi un plan al viitoarelor sale lucrari,
despre care am vorbit in capitolul I). Comisia a vazut in aceste cuvinte
ale lui Cernisevski o extraordinara incredere in sine si o mindrie
periculoasa. Pe cit se vede, sub raport intelectual si moral
membrii comisiei de ancheta nu erau mai prejos de liberalul N.B.
Kavelin.
[402] Kostomarov se apnea sa scrie parintilor sai. Ciulkov observ
la el o scrisoare voluminoasa, o citeste si ce surpriza I constata
ca are o legatura direct& cu Cernisevski. Scrisoarea este expediata ime-
diat lui Potapov, care ii telegrafiaza numaidecit lui Ciulkov sa, vina de
urgenti cu Kostomarov la Petersburg. Comedia este jucata ca dupa
un scenariu dinainte saris.
Aceasta scrisoare, de proportiile unei adevarate brosuri de
peste o coala de tipar, presarata cu citate in toate limbile posi-
bile, impanata cu spirite de prost gust si cu o vorbarie dezgustA-
toare, cuprindea tot ce-i trebuia Sectiei a III-a ca sa-1 distruga,
pe Cernisevski. Kostomarov ii scria corespondentului sau fictiv
cii, are sa-i povesteasca la prima ocazie despre activitatea publi-
cistica a lui Cernisevski, o activitate fatisa si secreta, ca sa
vedeti din ce parte a suflat vintul care a trimis atitea victime
nenorocite in cazematele fortaretelor rusesti si in toate locurile
raiz famate in care sint ele expediate potrivit intelegerii dintre
ministrul de interne si seful jandarmeriei,... si atunci a sa ill
dati seama de unde a aparut pe drapelul sfint al libert4ii infama
deviza in numele careia actioneaza agitatorii nostri autohtoni,
in numele careia se scriu toate aceste publicatii de felul lui N.B.
aVelikorus* si Molodaia Rossiia#, toate aceste proclamatil
inutile, tiparite cu litere rosii si albastre#.

39 Lenin Opera complete vol. 29

686 V. I. LENIN

[406 406] Dar toate documentele din dosar eran, pe cit se vede,
insuficiente, gi Sectia a III-a s-a hotArit ifs remit la un ultim mijloc.
La 2 iulie, Zameatin, ministrul de justitie, a trimis senatului un lung
memoriu sCn privire la activitatea publicistic a lui Cernigevski, care
in mod vidit era ticluitit de agenti secreti. In acest memoriu,
care era menit sit exercite o anumitit presiune asupra judecAtorilor,
Cernigevski este prezentat drept principalul propagator al materialis-
mului gi comunismului, se face o analizi tendentioasi a operelor lui gi
se stabilegte o aseminare exterioarit intre scrierile lui publicistice gi
continutul proclamatiilor revolutionare apitrute in vremea aceea.
Memoriul se incheie cu urmatoarele cuvinte: roclamatiile shit un fel
de concluzie a articolelor lui Cernigevski, iar articolele lui un comentariu
aminuntit al proclamatiilor....
Stahevici, care 1-a cunoscut pe Cernigevski in Siberia, poves-
tegte in memoriile sale ca. Serakovski, cu mult inainte de ares-
tarea lui Cernigevski, i-a povestit despre convorbirea pe care
a avut-o cu generalul Kaufman, pe atunci directorul cancela-
riei ministerului de rizboi. Bravul general era de pitrere et Cerni-
gevski trebuie deportat pentru influents, diunitoare pe care o
exerciti asupra tineretului, gi aga a procedat ulterior guvernul,
trimitindu-1 in deportare numai gi numai pentru ainfluenta
diunttoare s exercitatA de el. Acelagi Stahevici relateazA cum, cu
putin inainte de arestare, Cernigevski a fost vizitat de aghiotantul
N.B. printului Suvorin gi sfituit, in numele acestuia, 0, piece de indat.
peste granit. Irntrebat de Cernigevski de ce se ingrijegte printul
atita de persoana lui, adjutantul a ritspuns: Dacit yeti fi arestat,
inseamn c yeti fi deportat gi, in fond, yeti fi deportat Uri nici
o alt yin. decit aceea ca ati scris articolele dv., degi au fost
permise de cenzura. Or, printul consider. ca n-ar fi de dorit ca
asupra impiratului, care ii este prieten personal, sit cadt plcatul
de a fi deportat un scriitor Uri st fie vinovat s. Dar Cernigevski
a refuzat categoric sa plece in strainatate, Rind hotarit sit-gi
infrunte cu semetie destinul, iar in parte gi pentru c nu-i venea
si creada in posibilitatea unei asemenea fAradelegi ca deportarea
unui publicist pentru ci, a publicat nigte articole permise de
cenzuri...
[411] Herzen, aflind de revoltatoarea senting pronuntatA
impotriva lui Cernigevski, blestema pe cAliiilui de toate rangurile
gradele gi vestejegte venala pres. liberal. gi conservatoare,
11 i
care prin denunturile gi campaniile ei de calomnii a fAcut ca
asupra progresistilor gi revolutionarilor sit se abat. prigoana
barbari a guvernului.
 OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV 587

Dam, din cartea lui Lemke, citeva extrase din articolul publicat
de Herzen in nr. 186 din 1864 al ziarului *Kolokol*:
aCernisevski a fost condamnat la 7 ani maned silnicd gi la deportare
pe viata. Blestemul 0, cacti pentru aceasta cumplita nelegiuire asupra
guvernului, asupra inaltei societati, asupra presei ticaloase si corupte
care a provocat aceasta prigoana, impingind-o la exageriri din uri
personala. Ea a indemnat cirmuirea si ucidi prizoneri de razboi din
Po Ionia, iar in Rusia sii sanctioneze sentintele date de ignorantii barbari
din senat si de incaruntitii dab* din Consiliul de stat. i se mai gasesc
acolo jalnice fapturi, tirituri si molii care spun ci nu trebuie vestejita
aceasta banda de tilhari si nemernici care ne cirmuieste I Pe Cerni-
sevski 1-ati tintuit la stilpul infamiei pentru un sfert de ceas..., dar voi,
dar Rusia, chi vreme va famine ea tintuita acolo 1 Blestemul cada
asupra voastra, blestemul si, dad, se poate, razbunarea I 14..
Insemndrik au fost !Weide
nu mai devreme de ociombrie 1909
Fi nu mai lir-4u de aprilie 1911
Publical penlru prima oath' Se lipdrefte dupd texlul original
in 1959, in Serieri poslumea, vol. 67

39*
 689

ADNOTARI

INDICI
 691

ADNOTARI

1 Conspeelul cilrfii eSfinta familie, sau Crilica criticii erilice de K. Marx

0 F. Engels a fost intocmit de V.L Lenin in 1895, cind s-a dus pentru
prima oarii in strdinatate ca sA stabileasca legatura cu grupul Elibe-
rarea Inunciik El a fost scris intr-un caiet aparte pi cuprinde 25
de pagini; extrasele din carte sint ficute in limba germani. Autorul
nu ne arat cind a intocmit acest conspect, insi este foarte probabil
ca el sli, fi ant acest lucru in august 1915, pe vremea cind frecventa
Biblioteca regala din Berlin, unde a studiat editiile rare ale scrierilor
lui Marx pi Engels. In conspectul intocmit de el, Lenin urmirepte
modul cum s-a format conceptia despre lume a intemeietorilor
marxismului, noteaza caracterizarea limit& societatii burgheze pi
criticile formulate de ei impotriva tinerilor hegelieni etc.
Aceast carte este mentionat pentru prima oars de Lenin
in articolul-necrolog Friedrich Engels* (scris in toamna anului
1895), in care releva, c ea a pus bazele socialismului materialist
revolutionar* (Opera complete, vol. 2, Bucurepti, Editura politica,
1963, ed. a doua, p. 9). Unele teze din eSfinta families au fost in
repetate rinduri folosite de Lenin in lucririle sale, indeosebi aceea
in care se spune ca, o data cu profunzimea actiunii istorice va crepte
pi amploarea masei care o infiptuiepte. 3.
2 #Sfinta familie, eau Crilica criticii crilice. prima lucrare comuni a
lui K. Marx pi F. Engels a fost scrisi in septembrie-noiembrie
1844 pi editat in februarie 1846. Sfinta familie* este o pored&
data in deridere fratilor Bruno pi Edgar Bauer pi adeptilor lor gru-
pati in jurul publicatiei Allgemeine Literatur-Zeitung* (care a
aparut lunar la Charlottenburg, din decembrie 1843 pinti in octombrie
1844). In paginile acestei publicatii era propagati teoria* idealist-
subiectiv reactional% a procesului istoric potrivit careia istoria e
faurita de personalitatile alese, de exponentii spiritului , ai cri-
ticii pure*, in timp ce masa, poporul, constituie, in dezvoltarea isto-
rica, doar un material inert, un balast. Aceasta teorie* a reprezen-
tantilor aripii de stinga, burghezo-democratice, a pcolii f ilozof ice
hegeliene (tinerii hegelieni) a fost mai tirziu imbritipata de narod-
nicii liberali din Rusia (vezi critica facuta acestora in lucrarea Ce
5.92 ADNOTAIII

sint sprietenii poporului* si cum lupta, ei impotriva social-democra-

tilor? s. V.I. Lenin. Opere complete, vol. 1, Bucuresti, Editura
politica, 1963, ed. a (louts, p. 125-334).
Pe vremea cind au scris sSfinta families, Marx si Engels savir-
sisera deja trecerea de la idealism si democratism revolutionar
la conceptiile materialiste si comuniste, care au fost dezvoltate
de ei mai departe in aceasta carte. Marx, care a scris cea mai mare
parte din textul ei, enunta aici, clupa cum mentioneaza Lenin In
conspectul sau, ideea fundamentala a materialismului istoric cu
privire la rolul hotaritor al modului de productie In dezvoltarea
societtii. In aceast carte se demonstreaza necesitatea pe care o
prezinta forta practicas pentru realizarea unor idei, este formulati
teza ca fauritorul istoriei omenirii sint masele populare si ca, cu
cit transformarile care au loc In societate sint mai Insemnate, cu
atit amploarea maselor care le infaptuiesc este mai mare ; aici este
expusa conceptia, aproape definitiv formata, cu privire la rolul
istoric mondial al proletariatului si se arata di comunismul este
inevitabil MI numai din punct de vedere logic ca o concluzie
a Intregii dezvoltari anterioare a filozofiei materialiste , dar
si din punct de vedere istoric , Intrucit proprietatea privati, prin
Insasi evolutia ei economica, se lndreapta cu psi repezi spre pieire.
Ridicindu-se impotriva tinerilor hegelieni, Marx si Engels critica
si filozofia idealista, a lui Hegel. Cartea sSfinta families, scrisa in
bun& parte sub influenta filozofiei materialiste a lui Feuerbach,
contine totodata si elemente de critica a acesteia. Definind locul
pe care-1 ocupa aceasta carte In istoria marxismului, F, Engels
scria mai tfrziu: sCultul omului abstract, care alcatuia miezul noii
religii feuerbachiene, trebuia inlocuit prin stiinta despre oamenii
reali si despre dervoltarea lor istorica. Aceasta dezvoltare a punctului
de vedere feuerbachian, depasind limitele filozofiei lui Feuerbach,
a fast inaugurati de Marx, in 1846, in sSfinta families* (vezi
K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura politica,
1965, p. 289). 7.
3 In capitolul al III-lea din sSfinta families este vorba de articolul
4 D -1 Nauwerck si Facultatea de filozofies, publicat In Allgemeine
Literatur-Zeitung s nr. 6 din mai 1844 sub semnatura .J. ini-
tiala numelui unui publicist german, Jungnitz, final. hegelian. 8.
' In acest subeapitol din sSfinta families, K. Marx critici articolul
sProudhonsal lui E. Bauer, care face o analiza a cartiilui P.J. Prou-
dhon tQu'est-ce que la propriet? ou Recherches sur le principe du
droit et du gouvernement*, 1840. 0 apreciere multilaterall a acestei
carti si, In general, a conceptiilor lui Proudhon a fost ficuta de Marx
In articolul sin sDespre Proudhon* (Scrisoare citre J.B. Schweitzer)
(vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 16, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1963, p. 28-36). 8.
,
5 V.I. Lenin se refer& la remarca ficuti de K. Marx ca, acelelalte forme
ale proprietatii private, de exemplu salariul, comertul, valoarea,
pretul, banii etc., nu sint considerate de Proudhon ca forme ale
 ADNOTARI 693

proprietiqii private, cum s-a facut, de pilda, in oDeutsch-Franz6-

sische Jahrbilcher* (vezi *Schita, a unei critici a economiei politico*
de F. Engels)* (K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 2, Bucuregti,
Editura politica, 1962, ed. a II-a, p. 34). Articolul mentionat aici
este prima lucrare de economie a lui F. Engels, in care el, situindu-se
pe pozitiile proletariatului revolutionar, analizeazi orinduirea econo-
mica a societatii burgheze i categoriile fundamentale ale economiei
politice burgheze. In *Deutsch-Franzsische Jahrbacher, a mai fost
publicat i un alt articol al lui Engels, *Situatia Angliei. *Past
and Present* by Thomas Carlyle*, precum i lucrarile lui K. Marx
*Contributii la problema evreiasca* i Contributii la critica filozo-
fiei hegeliene a dreptului. Introducere* (vezi K. Marx gi F. Engels.
Opere, vol. 1, Bucuregti, Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 382
412, 413 427, 644 671, 672 698). Aceste lucrari marcheaza
trecerea definitiva a lui Marx gi Engels de la idealism gi democratism
revolutionar la materialism gi comunism.
Deutsch-Franzsische Jahrbcherr a aparut la Paris sub condu-
cerea redactionala a lui K. Marx gi A. Ruge. A aparut un singur
numar, dublu, In februarie 1844. Principala cauza care a dus la
Incetarea aparitiei acestei reviste au fost divergentele de principii
dintre Marx gi Ruge, un radical burghez. 8.
6 Este vorba de recenzialui Szeligalaromanul *Les mysteres de Paris*
de Eugene Sue ; ea a fest publicata in llgemeine Literatur-Zei-
tung* nr. 7 (din iunie 1844) (vezi adnotarea 8). 15.
7 W. Shakespeare. eTotu-i bine and sfirgegte cu bine*, actul I, scena
a 3-a (vezi Opere, vol. 8, Bucuregti, Editura de stat pentru litera-
tura gi arta, 1960). 15.
8 Este vorba de romanul lui Eugene Sue eLes mysteres de Paris*,
scris in spirit sentimental, filantropic mic-burghez. A aparut la
Paris in anii 1842-1843 gi s-a bucurat de mare popularitate in
Franta gi in alte taxi. 16.
9 Marx se refer& la articolul lui J. Faucher tEnglische Tagesfragen*,
publicat In eAllgemeine Literatur-Zeitung* nr. 7-9 (iunie-august
1844); capitolul al II-lea din eSfinta familie*, scris de F. Engels,
este consacrat criticii acestui articol. 16.
i Aici se citeaza articolul lui B. Bauer *Cele mai recente lucritri cu
privire la problema evreiasca*, publicat in eAllgemeine Literatur-
Zeitung* nr. 1 (decembrie 1843); acest articol a constituit un raspuns
al lui Bauer la critica facuta in presa cartii sale *Die Judenfrage*,
aparuta In 1843. 17.
11 Revisla lui Loustallot este vorba de *Rvolutions de Paris*,
publicatie saptaminala, care a aparut la Paris din iulie 1789 pina
In septembrie 1794. PIna in septembrie 1790 a fost redactata de
Eliseo Loustallot, un publicist democrat. 17.
694 ADNOTAIII

12 Este vorba de opera lui G.W.F.Hegel Phanornenologie des Geistes s.

Prima editie a acestei cirti a aparut in 1807. La elaborarea scrierii
sale aSfinta families, Marx s-a folosit de volumul al II-lea din editia
a doua a Operelor lui Hegel (Berlin, 1841). Aceasta prima opera de
mari proportii in care Hegel igi expune sistemul san filozofic a fost
caracterizata de Marx drept un izvor gi un mister al filozofiei
hegeliene (vezi K. Marx/F. Engels. eDie heilige Familie und andere
philosophische Friihschriftens, Berlin, 1963, S. 76, p. 624). 17.
iS Doelrinarii grupare de oameni politici burghezi francezi din
perioada Restauratiei (1816-1830). Partizani ai monarhiei consti-
tutionale, gi dugmani ai migcarii democratice gi revolutionare, ei
au cautat sa creeze in Franta un bloc al burgheziei gi nobilimii
dupa modelul celui din Anglia. Cei mai cunoscuti dintre ei shit isto-
ricul F. Guizot i filozoful P.P. Royer Collard. 19.
. Conceptiile expuse de Bruno Bauer in cartea sa aDie Judenfrage
aparuta in 1843, au fost combatute de Marx in articolul Contributii
la problema evreiasca s, publicat in 1844 in aDeutsch-Franzsische
Jahrbachers (vezi K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 1, Bucuregti,
Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 382-412). 19.
13 Aici se citeaza cel de-al doilea articol al lui B. Bauer <Cele mai
recente Iucrri cu privire la problema evreiasca publicat in sAllge-
meine Literatur-Zeitungs nr. 4 (martie 1844). 21.
IS sDreplurile universale ale omuluis principiile proclamate in aDecla-
ratia drepturilor omului gi ale cetateanuluis, care a fost elaborata
de Adunarea constituanta a Frantei la inceputul revolutiei burgheze
gi adoptata in gedinta de la 26 august 1789. Drept izvor ideologic
pentru Declaratie a servit filozofia iluminigtilor francezi din
secolul al XVIII-lea. 23.
17 18 brumar (9 noiembrie 1799) ziva loviturii de stat a lui Napo-
leon Bonaparte, care a rasturnat Directoratul gi a instaurat dicta-
tura sa personala. 25.
IS Malerialismul earlezian doctrina adeptilor fizicii materialiste a
lui Ren Descartes (al cirui nume in transcriptie latina era
Renatus Cartesius). Cartea lui P.-J.- G. Cabanis. sRapports du phisi-
que et du morale de l'homme de care este vorba aici, a aparut la
Paris in 1802. 27.
19 Malerialismul epieurian doctrina lui Epicur, filozof materialist
din Grecia antic& (secolele IVIII i.e.n.), gi a adeptilor lui; ea
avea ca punct de plecare recunoagterea unitatii materiale a lumii,
sfiintarea lucrurilor in af ar a congtiintei omului c I n d e-
pendenldeea. (V.I. Lenin, volumul de fata, p.247). Doctrina
materialist& a lui Epicur, care s-a bucurat de o larga raspindire in
lumea anti* a devenit mai tirzin obiectul unor atacuri invergu-
nate din partea bisericii cregtine gi a filozofiei idealiste. Incercind
 ADNOTARI 595

sa: reconstituie in epoca modern& conceptiile materialiste ale lui

Epicur in domeniul fizicii si al eticii, recunoscind, ca si el, c& nu
exist& in realitate decit atomi si vid i demonstrind ca. spatiul si
timpul sint eterne i infinite, Pierre Gassendi a fost totui un mate-
rialist inconsecvent, care considera c atomii sint creati de divini-
tate si c& num&rul lor este limitat. In teza sa de doctorat, Marx
scria ci Gassendi s-a straduit ....s& impace constiinta sa catolic&
cu convingerile sale pkine, iar pe Epicur cu religia* (K. Marx i
F. Engels. Scrieri din tinerete, 1956, p. 23). 27.
22 In istoria filozofiei, scepticismul a jucat un rol diferit, in functie de
clasa ale cirei interese le exprima. Ca scoal& f ilozofic& aparte, scepti-
cismul a apirut in epoca de criz& a societatii sclavagiste din Grecia
antic& (secolele IVIII i.e.n.). A avut ca intemeietor pe Pyrrhon,
iar reprezentantii lui cei mai de seam& au fost Aenesidemus si Sextus
Empiricus (vezi volu.mul de fata., p. 253-257). Scepticismul antic
era indreptat impotriva liniei materialiste in dezvoltarea filozofiei.
In epoca Renasterii, filozofii francezi Michel Montaigne, Pierre
Charron si Pierre Bayle au folosit scepticismul in lupta kr impotriva
scolasticii medievale si a bisericii. Spre deosebire de acestia, Blaise
Pascal caut& A indrepte scepticismul impotriva cunoasterii ratio-
nale si recurge la sentiment ca mijloc de apasare a religiei crestine.
In secolul al XVIII-lea, scepticismul reinvie In agnosticismul
lui David Hume si al lui Immanuel Kant, precum si in incercarea
lui Gottlob Ernst Schulze (Aenesidemus) de a moderniza scepticismul
antic. Spre deosebire de scepticismul antic, scepticismul modern
neagi in mod categoric posibilitatea cunoasterii stiintifice. Argu-
mentele scepticismului au fost folosite de machisti, de neokantieni
si de alte scoli filozofice idealiste de la mijlocul secolului al XIX-lea
inceputul secolului al XX-lea. Vorbind despre scepticismul
burghez la modii, V.I. Lenin 1-a calificat drept o scolastic& Pmoarti
ci mortifiant&) i a aritat ca, sensul lui de clas& isi giseste expresia
in opierderea sperantei de a putea analiza in mod stiintific prezentul,
renuntarea la stiinta, tendinta de a nesocoti orice sintetizare, de a
se ascunde de orice .legi* de dezvoltare istorici...* (Opere complete,
vol. 25, Bucuresti, Editura politica:, 1964, ed. a doua, p. 46). In
filozofia burghez& contemporana, scepticismul serveste drept mijloc
de lupt& impotriva conceptiei materialist-dialectice despre lume.
27.
21 Nominalismul curent filozofic medieval care considera ci con-
ceptek generale (universalia) sint simple denumiri ale obiectelor
individuale, in opozitie cu #realismul* medieval, care considera
ca: conceptele generale au o existent& anterioar& lucrurilor concrete
si c& exist& ain mod real*, independent de ele. Lupta dintre nomi-
nalism si realism a fost o expresie caracteristica a lupteidintre mate-
rialism si idealism in filozofia medieval. 27.
22 Senzualismul curent filozofic ai c&rui adepti considerau a senza-
tiile, perceptiile, pasiunile etc. constituie unica bazi i unicul izvpr al
696 ADNOTARI

cunoasterii. Teoria senzualist& a cunoasterii, care pornea de la

principiul: nu exist& nimic in intelect care sa nu fi fost mai intii
in simturis, a fost elaborata de J. Locke in scrierea sa sAn Essay
concerning Human Understanding*, 1690. Printre senzualisti gasim
atit adepti ai materialismului (J. Locke, E.-B. Condillac, C.-A. HA-
vetius), cit si adepti ai idealismului (G. Berkeley). V.I. Lenin
scria: sAtit solipsistul, adica idealistul subiectiv, eft i materialis-
tul pot recunoaste c& senzatiile sint izvorul cunostintelor noastre.
Atit Berkeley cit si Diderot au pornit de la Locke* (Opere com-
plete, vol. 18, Bucuresti, Editura politica, 1963, ed. a doua,
p. 126). 28.
23 Este vorba de opera lui E.-B. Condillac. sTrait des systemes....,
1749. 28.
R4 Babuvistii adeptii lui Gracchus Babeuf, conducatorul miscarii
comuniste utopice a segalilor s, care a avut loc in anii 1796-1796
in Franta. 28.
25 V.I. Lenin se refer& la lucrarea lui Feuerbach: *Grundstze der
Philosophie der Zukunft* (1843), o continuare a aforismelor lui
Feuerbach sVorlaufige Thesen zur Reform der Philosophie (1842),
in care expune bazele filozofiei sale materialiste si critica filozofia
idealist& a lui Hegel. 30.
26 Fleur de Marie eroina a romanului sMisterele Parisuluis de
Eugene Sue. 3L
27 In locul aratat, K. Marx citeaza, urmatoarele scrieri ale lui Charles
Fourier: sTheorie des quatre mouvements et des destines &ha-
les* (1808), Le nouveau monde industriel et socitaires (1829)
si sTheorie de Punit universelle (1822). Mai jos,V.I. Lenin repro-
duce aceste citate (vezi volumul de feta, p. 34 35). 32.
29 V.I. Lenin se referi la sAnekdola zur neuesten deutschen Philosophie
und Publicistik von Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Friedrich
Kppen, Karl Nauwerk, Arnold Ruge und einigen Ungenannten*
o culegere de articole a caror publicare in revistele germane a
.fost interzisa de cenzuri; ea a fost editati in 1843, la Zarich, de
A. Ruge. In aceasta culegere au aparut primele articole publicistice
ale lui K. Marx: sObservatii in legatura cu recentele instructiuni
cu privire la cenzura prusianas si sLuther ca arbitru intro Strauss
Si Feuerbach (vezi Karl Marx si Friedrich Engels. Opere, vol. 1,
Bucuresti, Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 3-27, 28-29). 33.
29 (Impuissance, mise en action* cuvinte din cartea lui Charles
Fourier eTheorie des quatre mouvements et des destines gene-
rales r, 1808, partea a doua, epilog.-35.
3 Filantropii tory denumire data grupului sTinara Anglies, care
era alcatuit din oameni politici i publiciti. Acest grup, care a
lug fin 1 nceputul deceniului al 6-lea al seeolului treout, facea
 ADNOTAM 697

parte din partidul tory. Exprimind nemultumirea aristocratiei

funciare fatit de intarirea puterii economice i politico a burgheziei,
membrii grupului 9Tinara Anglie recurgeau la metode demago-
gice pi la concesii marunte pentru a subordona influentei lor class
muncitoare pi a o folosi in lupta lor impotriva burgheziei. In Mani-
festul Partidului Comunist*, K. Marx pi F. Engels caracterizeaza
conceptiile lor drept socialism feudal*.
Bill-ul cu privire la ziva de muncli de 10 ore lege adoptata
de parlamentul englez in 1847, prin care ziva de mune& pentru
femei i adolescenti era limitata la 10 ore. 35,

91 Conspectul edrn lui L. Feuerbach oVorlesungen fiber das Wesen der

Religion., 1851 a fost facut pe foi de hirtie indoite in forma de file
de caiet ; pe prima paging este indicata cota cartii de la Biblioteca
national& din Paris. Data intocmirii conspectului nu a putut fi
stabilita cu precizie. Se ptie doar ca V.I. Lenin a lucrat la Biblioteca
nationala din ianuarie pina in iunie 1909. El a stat insa la Paris
pina in 1912 pi a mai fost acolo ultima oara in ianuarie 1914, apa
ca e probabil ca conspectul sii fi fost intocmit pi dupa 1909. Depi
in continutul conspectului nu gasim un raspuns precis in ce privepte
data scrierii lui, el ne indreptatepte totupi in mare masurit sa presu-
punem ca a fost destinat de Lenin pentru seria eCaiete filozofice.
Hegel, Feuerbach pi diverse; marturie stau trimiterile la Vorle-
sungen aber das Wesen der Religion*, existente in celelalte caiete,
precum i titlul analog cu al celorlalte caiete i insemnarea cu creion
albastru de pe prima pagina: Feuerbach. Vol. 8*, care a fost facuta,
pe cit se pare, mai tirziu.
iCaiele filozofice. Hegel, Feuerbach i diverse* contin materiale
diferite prin caracterul i importanta lor. Lenin a inceput sa lucreze
la ele, pe cit se pare, in septembrie 1914, dupa ce a sosit la Berna,
venind de la Poronino. Scrierile filozofice le-a citit i conspectat
in special in sala de lectura a Bibliotecii din Berna, apa
cum se vede din cotele notate pe manuscrise, precum pi din fipele
de cerere pastrate la biblioteca. In amintirile ei legate de aceasta
perioadii, N.K. Krupskaia scrie: ellici s-a apucat sa scrie, indata
dupa sosirea sa la Berna, articolul Karl Marx* pentru Dictionarul
enciclopedic Granat. /n acest articol, prezentind invatatura lui
Marx, Ilici a inceput prin a caracteriza conceptia acestuia despre
lume in capitolele Materialismul filozofic* i Dialectica c.. Pen-
tru capitolele despre materialismul filozofic i despre dialectica,
Ilici a recitit cu multi atentie operele lui Hegel pi ale altor filozofi
pi n-a abandonat aceasta munca nici chip& terminarea articolului
despre Marx* (vezi N.K. Krupskaia. eAmintiri despre Lenin*,
Bucurepti, Editura politica, 1960, p. 246).
La alegerea principalelor lucrari ce urmau si fie conspectate,
un rol important a avut, fiiri indoiala, *Corespondenta dintre K. Marx
pi F. Engels*, pe care Lenin a studiat-o amanuntit pi a conspectat-o
la sfirpitul anului 1913 (vezi V.I. Lenin. Conspectul eCorespondenta
698 ADNOTARI

dintre K. Marx qi F. Engels. 1844-1883*, Moscova, 1959).

Caracterizind continutul corespondentei, Lenin spunea ca efocarul*
ei, pnrictul central in jurul caruia graviteaza toate ideile exprimate
i analizate* este dialectica (vezi Opere complete, vol. 24, Bucureti,
Editura politica, 1963, ed. a doua, p. 282). In conspectele sale filo-
zofice, in fragmentele i notele din anii 1914-1916, Lenin a acordat
i el o atentie special& dialecticii. Cercetarea problemelor funda-
mentale ale dialecticii materialiste in *Caiete filozofice* a avut o
deosebita Insemnatate pentru analiza marxista a caracterului pri-
mului rizboi mondial, pentru elaborarea teoriei imperialismului,
pentru dezvoltarea teoriei revolutiei socialiste, a invataturii despre
stat, a strategiei i tacticii partidului, care au fost expuse de Lenin
In celelalte lucrari ale sale din acea perioacli.
Nu dispunem de data precisa a scrierii fiecarui caiet ; Lenin n-a
notat decit data terminarii conspectului o*tiinta logicii* (17 decem-
brie 1914). In afar& de aceasta, pe baza fielor de cerere pastrate
la biblioteca din Berne, a fost stabilita data exacta cind a fost scrisa
nota despre cartea lui Ghenov. Dam mai jos o lista a *Caietelor*
dupa data cea mai probabila a intocmirii lor (exceptie face conspectul
cartii lui Feuerbach despre filozofia lui Leibniz vezi adnotarea
61).
1. Conspectul crii lui Feuerbach
oPrelegeri despre esenta religieit.
Caietul eFeuerbachs 2. Conspectul cartii lui Feuerbach
Expunerea, analiza i critics
filozofiei lui Leibniz*.
Caietul *Hegel. Logica, I* 3. Conspectul cartii lui Hegel **U-
inta logicii*. Inceputul.
Caietul eHegel. Logica, 11* 4. Conspectul cartii lui Hegel **U-
inta logicii*. Continuare.
Caietul eHegel. Logica, III* 5. Conspectul cartii lui Hegel **U-
inta logicii*. Sfiritul.
6. Note *Cu privire la scrierile
mai recente despre Hegel*.
7. Note marginale la o recenzie a
cartii: J. Perrin Tratat de chi-
mie fizica. Principiile*.
Caietul (diverse -1-) Hegel* 8. Note cu privire la cartea lui
P. Ghenov oTeoria cunoalterii
ci metafizica lui Feuerbach*.
9. Note cu privire la cartea lui
P. Volkmann oBazele teoretice
ale cunoa0erii In ctiintele na-
turii
10. Note cu privire la cartea lui
M. Verworn dpoteza biogena *.
11. Conspectul cartii lui Hegel *Pre-
legeri de istorie a filozofiei*.
Inceputul.
 ADNOTARI 599

Caietul *Hegel* 12. Conspectul cArtii lui Hegel *Pre-

legeri de istorie a filozofiei o.
Sf irit.
Caietul Hegel* 13. Conspectul cirtii lui Hegel *Pre-
legeri de filozofie a istoriei o.
Caietul 4Filozofie* 14. Note cu privire la cartea lui
Dannemann Cum s-a format
imaginea noastrit despre lume*.
15. Extrase din cartea lui L. Darm-
staedter Celina, pentru istoria
tiinelor naturii i a tehnicii*.
16. Extrase din cartea lui Napoleon
Cugetiri
17. Conspectul certii lui G. Noel
eLogica lui Hegel*.
18. Fragmentul *Planul dialecticii
(logic ii) lui Hegel*.
19. Note in legtura cu o recenzie
la cartea lui A.E. Haas eSpiritul
elinismului in fizica contem-
porani*.
20. Note in legtur en cartea lui
T. Lipps **tiintele naturii i
conceptia despre lume s.
21. Conspectul crtii lui F. Lassalle
*Filozofia lui Heraclit Obscurul
din Efes*.
22. Fragmentul *In jurul problemei
dialecticii*.
23. Conspectul certii lui Aristotel
*Metafizica*.
In editia de fat/ a Caietelor filozof ice *, materialele din *Caiete
filozofice* sint dispuse in done, perti: conspectele i fragmentele
formeaz4 partea intii (p. 37-311), iar notele in legiturd cu diferite
carti, articole i recenzii, partea a doua (p. 326-338); atit in primul
caz, cit i in al doilea s-a respectat ordinea cronologia cea mai
probabila, a documentelor, exceptie fcind, dupe, cum am aritat
mai inainte, conspectul arca lui Feuerbach despre filozofia lui
Leibniz. 37.
32 dPrelegerile despre esenfa religiei*, la baza carora se afle, *Das Wesen
der Religion*, aperutz1 in 1845, au fost tinute de Feuerbach la Heidel-
berg de la 1 decernbrie 1848 pine, la 2 martie 1849 ; ele au fost tinute
in clidirea primriei, deoarece conducerea universitatii nu i-a permis
filozofului s vorbeasce, in incinta universittii. Au fost publicate
pentru prima oara, in 1851. 39.
33 Este vorba de urmItoarele lucrri ale lui L. Feuerbach: 4Geschichte
der neuern Philosophie von Bacon von Verulam bis Benedict Spi-
noza*, 1833, i 4Darstellung, Entwicklung und Kritik der Leibniz-
600 ADNOTARI

schen Philosophies, 1837; conspectul acesteia din urma se publica

in volumul de fata, p. 69 69. Mai departe, conspectind prele-
gerea a doua, V.I. Lenin mentioneaza lucrarea lui Feuerbach sPierre
Bayle...., aparut& in 1838. 40.
3* Este vorba de lucrarea lui L. Feuerbach sDie Gedanken fiber Tod
und Unsterblichkeits, aparuta, anonim, in 1830. Continutul prin-
cipal al acestei lucrari era in contradictie cu dogmatica religiei
crestine oficiale, deoarece ea nega nemurirea omului; cind numele
autorului a devenit cunoscut, lucrarea a fost confiscata, iar Feuer-
bach persecutat i exclus din Universitatea din Erlangen, unde tinea
prelegeri, in calitate de docent, din 1828. 40.
33 sEsenfa creflinismului. (Das Wesen des Christentums") este prin-
cipala scriere filozofica a lui L. Feuerbach; prima editie a aparut
in 1841 la Leipzig. Aceasta carte, care proclami striumful materia-
lismuluis (Engels), a exercitat o influent& covirsitoare asupra dezvol-
aril ideologice a intelectualitatii progresiste din Germania i din
alte tari. 40.
36 V. 1. Lenin compara definitia data de L. Feuerbach problemei funda-
mentale a filozofiei cu cea data de K. Marx si F. Engels. Mai departe
(volumul de fata, p. 43 si 46), el se refer& direct la cunoscuta formulare
a problemei fundamentale a filozofiei data de Engels in lucrarea sa
sLudwig Feuerbach i sfirsitul filozofiei clasice germane* (vezi
K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura politica,
1965, p. 274-277). 40.
37 V.I. Lenin se refera la urmatorul pasaj din L. Feuerbach: Orin
egoism eu inteleg iubirea de sine a omului, adica iubirea fat& de
fiinfa omeneascd in general, iubire care constituie un impuls spre
satisfacerea i dezvoltarea tuturor Inclinatiilor i pasiunilor, far& a
caror satisfacere i dezvoltare omul nu este si nu poate fi un om
adevarat, un om perfect* (Samtliche Werke, Bd. 8, Leipzig 1851,
S. 64). 41.
38 Ceva mai sus de pasajui citat, Feuerbach eerie: s...Orice simtire
se divinizeaz& numai pe sine. Intr-un cuvint, adevarul In religia naturii
nu se bazeaza decit pe adevarul simturilor *. Ideile lui Feuerbach
despre senzorialitate ca baza a divinizarii fenomenelor naturii le
gasim in ca In lucrarea sa Grundsatze der Philosophie der Zukunft s,
1843; ele au fost ulterior dezvoltate pe larg In opera sa sDas Wesen
der Religions (Esenta religiei") 1846. 42.
39 V.I. Lenin se refer& la definitia problemei fundamentale a filozo-
fiei, data de F. Engels In lucrarea sa sLudwig Feuerbach i sfirsitul
filozofiei clasice germane* (vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21,
Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 274-277); la acelasi citat se
refer& Lenin si ceva mai jos (vezi volumul de fata, p. 46). 43.
49 Termenul eagnoslicisms a fost introdus In 1869 de naturalistul englez
T. Huxley. V.I. Lenin, in articolul eLa 25 de ani de la moartea lui
 ADNOTARI 601

Joseph Dietzgens (1913), 11 defineste in felul urmator: agnosticis-

mul (de la cuvintele grecesti a" = nu si egnosis = cunoastere)
este o oscilare intro materialism si idealism, adica, de fapt o oscilare
intro stiinta, materialist si clericalism. Dintre agnostici fac parte
adeptii lui Kant (kantienii), ai lui Hume (pozitivistii, realistii etc.)
si machistii moderni ** (vezi Opere complete, vol. 23, Bucuresti,
Editura politica, 1964, ed. a doua, p. 124). 46.
a V.L Lenin compara aici atitudinea materialistului L. Feuerbacli
fata de stiintele naturii cu aceea a idealistului subiectiv E. Mach.
Atitudinea filozofiei lui Mach feta de stiintele naturii este analizati
de Lenin in cartea sa afaterialism si empiriocriticism, (vezi Opere
complete, vol. 18, Bucuresti, Editura politica, 1963, ed. a done).
46.
" J. Dietzgen a dezvoltat idei analoge. De Oda, in cartea eEsenta
muncii cerebrale a omuluie, in paragraful (Spirit I materiet, el
aerie: ((In special de la aparitia crestinismului, oamenii s-au obisnuit
sa vorbeasca cu dispret despre lucrurile materiale, sensibile, tru-
pesti, care sint roase de rugina, si de moliir (vezi J. Dietzgen. Scrieri
alese, Bucuresti, E.S.P.L.P. 1958, p. 83). 47.
a V.I. Lenin compara, ideea eronata a lui L. Feuerbach ca activitatea

rupeau gindirea de substratul ei material creierul ,

spiritului este si ea materiala cu afirmatii analoge dintr-o serie de
lucrari ale lui J. Dietzgen. Luind pozitie impotriva idealistilor, care
Dietzgen
a gent incercarea nereusit a. de a lrgis notiunea de materie, inclu-
zind in ea si gindirea. e0 oarecare confuzie. de notiuni la Dietzgen
a semnalat si K. Marx, cind a citit manuscrisul cartii lui Esenta
muncii cerebrate a omuluie (vezi K. Marx, scrisori care Kugelmann,
Editura P.C.R., 1947, p. 76). Confuziainadmisibila facuta de Dietzgen
in ce priveste categoriile filozofiee fundamentale este semnalata
si de V.I. Lenin cind eiteste eMici scrieri filozof ice (vezi volumul de
feta, p. 358, 360, 363-364 si altele). In cartea sa eMaterialism si
empiriocriticism Lenin a aratat cit de neintemeiate sint incerca-
rile de a largi notiunea de materie (vezi Opere complete, vol. 18,
Bucurelti, Editura politica, 1963, ed. a doua, p. 252-259). tIE
adevarat ca i gindirea i materia sint ((reale*, adica exists
scria el. Dar a spune ca gindirea e material& inseamn a face un
pas gresit in directia conf undarii materialismului cu idealismul. In
fond avem aici mai curind o eroare de formulare din partea lui
Dietzgen... (op. cit., p. 262-263). 47.

ae eGermenii r, aembrionii. de materialism istoric la Feuerbach,

mentionati de V.I. Lenin in acest loc si mai departe (vezi volumul
de feta, p. 61, 52), n-au fost dezvoltati mai departe in filozofia
lui. In interpretarea vietii sociale, Feuerbach, dupa cum sublinia
F. Engels, ea ramas prizonierul catuselor idealiste traditionale,
ceea ce a recunoscut el ins* prin cuvintele: ePrivind indarat,
sint intru totul de acord cu materialistii; privind inainte insa, nue

40
602 ADNOTAR1

(K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuregti, Editura

1965, p. 280). 48,
" Despre germenii de materialism istoric la Cernigevski se vorbegte
gi in cartea lui G.V. Plehanov N.G. Cernigevskie; citind aceastA
carte, V.I. Lenin a subliniat pasajele respective (vezi, de pilda,
volumul de fata, p. 519, 630 531). 52.
46 Ofanifestul Partidului Comunist* a fost scris la sfirgitul anului 1847
si publicat in februarie 1848; apreciind insemnitatea lui, V.I. Lenin
scria: 41n aceast& opera este expusa cu o limpezime i o precizie
genial& o nous& conceptie despre lume, materialismul consecvent,
care imbeatigeaza i domeniul vietii sociale, dialectica, cea mai
cuprinzatoare gi mai profunda teorie a dezvolt&rii, i teoria luptei
de clas& gi a rolului istoric revolutionar de important& mondial& al
proletariatului, fauritor al unei societiti noi, societatea comunisti*
(Opere complete, vol. 26, Bucuregti, Editura politica, 1964, ed. a
doua, p. 48),
6Neue Rheinisehe Zeitung* ( Noua gazet& renana,*), fondath
de K. Marx gi F. Engels, a aparut zilnic la Mtn, de la 1 iunie 1848
pin& la 19 mai 1849. Acest ziar, care aparea sub steagul democratiei,
era exponentul intereselor tuturor fortelor progresiste ale poporului
german gi in primul rind ale clasei muncitoare. In lucrarile lui Marx
gi Engels publicate in acest ziar au fost formulate o serie dintre cele
mai importante teze teoretice elaborate pe baza experientei
revolutiei din 1848-1849 (despre formele statului burghez, despre
dictatura revolutionara a poporului, despre unitatea clasei munci-
toare i atragerea maselor largi ale thrnimii in lupta revolu-
tionar& etc).
Cartea lui Engels 4Die Lage der arbeitenden .Klasse in England*
(*Situa0a clasei muncitoare din Anglia s) a fost publicata in 1845
(vezi K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 2, Bucuregti, Editura politica,
1962, ed. a II-a, p. 239-632). In aceast& carte Engels a cercetat
conditiile in care a luat nagtere i s-a dezvoltat proletariatul indus-
trial, a dezvaluit procesul progresiv de pauperizare a acestuia,
a facut o descriere sugestiv& a crizelor economice, a artat rolul
istoric-mondial ce revine proletariatului in rasturnarea capita-
lismului. Caracterizind tezele fundamentale ale acestei carti, Lenin
scria: Dar Engels a fost primul care a spus cS proletariatul nu
este numai o clas& care suf era. ; el tocmai ruginoasa situatie economic&
in care se afla proletariatul 11 impinge in mod irezistibil inainte gi-1
determina sa lupte pentru eliberarea sa definitiv. Iar proletariatul
care lupt& se va ajuta singur. Migcarea politic& a clasei muncitoare
va face ca muncitorii s& ajungi in mod necesar la congtiinta faptului
c& ei nu au alt iegire decit socialismul e (Opere complete, vol. 2,
Bucuregti, Editura politica, 1963, ed. a doua, p. 8-9). 52.
47 V. I. Lenin se refer% la urmatoarele cuvinte ale lui Feuerbach:
...Divinitatea este alatuita, ca sa spunem aga, din doua parti
componente, dintre care una tine de fantezia omului, iar cealalta
 ADNOTARI 603

de naturi. Roag5,-te I spune o parte, adic5, dumnezeul care este

deosebit de natura, ; muncestel spune cealalti parte, adicrt dumne-
zeul care nu se deosebeste de natura, ci doar exprimi esenta ei;
clici natura este o albini lucratoare, in timp ce dumnezeu este un
trintor* (Samtliche Werke, Bd. 8, Leipzig, 1851, S. 411). 53.
48 Este vorba de un citat extras de Feuerbach din lucrarea lui P. Gas-
sendi: *Exercitationum paradoxicarum adversus Aristoteleos*,
1624 (vezi L. Feuerbach. Smtliche Werke, Bd. 8, Leipzig, 1851,
S. 431-435). 54.
49 Principiul antropologic principiul fundamental al filozofiei lui
Fenerbach, potrivit caruia omul trebuie privit ca o parte a naturii,
ca o I iin biologica, naturala,. Principiul antropologic era indreptat
impotriva religiei si a idealismului. Dar, intrucit II priveste pe om
ca fiind situat in afara relatiilor istorice-sociale concrete, acest prin-
cipiu nu dezvaluie adevirata lui naturil sociald si duce la idealism
In interpretarea legilor dezvoltarii istorice. In lupta impotriva idea-
lismului, N. G. Cernisevski pornea si el de la principiul antropologic,
aruia i-a consacrat o lucrare speciala, *Principiul antropologic
in filozofie* (N. G. Cernisevski. Opere complete, vol. VII, Moscova,
1950, p. 222 295). 57.
O
In lucrarea sa *Theogonie nach den Quellen des klassischen, he-
braischen und christlichen Altertums*, 1867, L. Feuerbach cerce-
teaza originea reprezentirilor despre divinitate (in greceste .9soyotn.cc
originea sau genealogia zeilor). Paragrafele 34 si 36, la care se
refera V. I. Lenin, sint intitulate: *tiintele naturii din punct de
vedere tcrestin* i tBazele teoretice ale teismului*. 57.
81 Conspeetul cdrii lui L. Feuerbach 8Wider den Dualismus von Leib
und Seele, Fleisch und Geist*. In Feuerbach, L. Smtliche Werke.
Stuttgart. Frommann, 1904, S. 326-357. ( Expunerea, analiza
eritica filozofiei lui Leibniz) a fost scris intr-un caiet separat, intitu-
lat eFeuerbachs; conspectul a fost intocmit dupi volumul al IV-lea al
Operelor complete ale lui Feuerbach, editia a doua germani. In
aceasta carte Feuerbach d o deosebita atentie expunerli sistemulni
filozofic al lui Leibniz ; analizind acest sistem, Lenin relevit caracterul
lui idealist si semnaleazi totodata prof undele idei dialectice ale f ilo-
zofului. 0 confruntare a inceputului acestui conspect cu inceputul
articolului *Karl Marx in care V. I. Lenin, comparind textul de
bazA cu complearile din 1847, vorbeste despre evolutia conceptiilor
lui Feuerbachne indreptteste s presupunem c6., conspectul a fost
intocmit inainte de terminarea acestui articol, al carui manuscris
a fost expediat din Berna in Rusia (pe adresa redactiei Dictionarului
enciclopedic Granat) la 4 (17) noiembrie 1914. In editia de fata,
conspectul crii lui Feuerbach asupra filozofiei lui Leibniz este dispus
inaintea conspectului (tiintei logicii*, desi, (MO toate probabili-
ttile, a fost inceput mai tirziu (vezi adnotarea 31), pentru ca conspec-
tele ambelor lucriri ale lui Feuerbach sit se afle alikturi unul de altul
si s nu fie intrerupt i. continuitatea conspectelor operelor lui Hegel.

40*
604 ADNOTARI

Lucrarea lui Feuerbach asupra filozofiei lui Leibniz a fost scrisa

in 1836, iar completarea ei in 1847 (prima editie german& a cartii
a aparut in 1837, iar cea cu completare in 1848, in volumul al V-lea
din prima editie a Operelor lui Feuerbach). 59.
52 In pasajul mentionat de Lenin, Feuerbach scrie: Filozofia lui
Spinoza este un telescop, care face accesibile ochiului omenesc obiecte
ce sint invizibile din cauza departarii lor ; filozofia lui Leibniz este
un microscop, care face vizibile obiecte ce nu pot fi vazute din pricina
micimii finetei lor. (Smtliche Werke, Bd. IV, 1910, S. 34). 61.
53 V. I. Lenin se refera la o scrisoare a lui K. Marx catre F. Engels,
cu data de 10 mai 1870, in care Marx ii exprima oadmiratia fat&
de Leibniz*; acest pasaj a fost mentionat de Lenin in conspectul
itCorespondentei (vezi V.L Lenin. Conspectul sCorespondentei dintre
K. Marx si F. Engels. 1844-1883*, Moscova, 1959, p. 129). 62 .

54 Entelehia termen din filozofia idealistil, care la Aristotel semni-

flea scopul launtric propriu obiectului si care, prin activitatea sa, se
transforma, din posibil in real. Dupa Leibniz, entelehia este tendinta
monadei de a realiza perfectiunea cuprinsa potential in ea. 63.
55 V. I. Lenin se refer& la urmatoarea afirmatie a lui Feuerbach:
Armonia prestabilita, desi este copilul adorat al lui Leibniz, repre-
zinti latura lui slaba... Armonia prestabilita, inteleasa in sens pur
exterior f ata de monada, e in totahl contradictie cu spiritul filo-
zofiei lui Leibniz* (Samtliche Werke, Bd. IV, 1910, S. 95). Notiunea
teologica de oarmonie prestabilit* a fost introdusi de Leibniz
pentru a explica in ce fel monadele fiecare din ele fiind individuala
ei urmind numai legea dezvoltarii ei interne se afro, totodata,
in fiecare moment dat al timpului, in perfecta concordanta, in armonie
intro ele. Aceasta se explica, dupa Leibniz, prin faptul cii, lima din
momentul crearii monadelor, dumnezeu a asigurat unitatea lor, a
prestabilit armonia lor. 64.
56 Ocazionalism curent idealist religios in filozofia secolului al XVII-
lea, la baza caruia se af lii ideea dualitatii corpului i spiritului,
enuntatit de R. Descartes. Ocazionalistii incercau sa demonstreze
ca sufletul i corpul sint esente diferite, independente una de alta,
ca toate actiunile (atit cele fizice cit i cele psihice), precum si legii-
tura dintre ele sint infaptuite de divinitate i ca omul depinde intru
totul de wrovidenta* etc. Reprezentantii cei mai de seama ai ocazio-
nalismului au fost J. Clauberg, A. Geulincx si N. Malebranche. 64.
57 eTheodiceea titlul prescurtat al cartii lui Leibniz: ,Essais de
Thodices stir la bont de Dieu, la libert de l'homme et l'origine
du mal*, 1710.
Argumentul ontologic al existenfeilui durnnezeuuna din incercarile,
cele mai curente in teologie, de a dovedi pe cale logica existents
lui dumnezeu si de a aseza astfel credinta pe baze rationale ; ea a fost
formulata pentru prima data de unul din 4parintii bisericii*, Feri-
 ADNOTARI 605

citule Augustin (354-430), 0 dezvoltata apoi de Anse lm de Can-

terbury, teolog scolastic medieval (1033-1109). eAcest argument
scrie Engels sun& astfel: eCind gindim pe dumnezeu, 11 gin-
dim ca suma a tuturor perfectiunilor. Dar in suma tuturor perfec-
tiunilor intra, inainte de toate, existent& cid o fiinti care nu exista
este in mod necesar imperfect/. Madar, printre perfectiunile lui
dumnezeu trebuie s numaram si existent& Madar, dumnezeu
trebuie sa existe s (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuresti,
Editura politica, 1964, p. 42). Argumentul ontologic a fost criticat
atit in evul mediu, cit si in epoca moderni de o serie de filozofi
(printre care John Locke, Voltaire etc.). Filozofia materialist/ a
dezmintit definitiv atit argumentul ontologic, cit i celelalte
argumente despre existents, Ini dumnezeu, care, (hp& o expresie
a lui Marx, enu sint altceva decit niste tautologii goale* (Doktor-
dissertation von Karl Marx (1841), Jenaer Reden und Schriften,
Friedrich Schiller-Universitat, Jena 1964, S. 98). 64.
58 Opera lui Leibniz *Nouveaux essais sur l'entendement humain* (1764)
era indreptata impotriva &arta lui John Locke eAn Essay concer-
ning Human Understanding* (1690), in care era expusi teoria
senzualista a cunoasterii. La teza fundamental/ a senzualismului
snihil est in intellectu, quod non prius fuerit in sensu*, Leibniz,
care sustinea rationalismul, a adaugat: ((nisi intellectus ipse*. 65.
59 V. I. Lenin se refera la afirmatia facia/ de Kant ca cunostinte
necesare, absolute, adevarate sint numai cele apriorice, independente
de experienta. Aceasta este una din tezele fundamentale ale teoriei
idealiste a cunoasterii a lui Kant. Ceva mai jos Lenin mentioneazi
comparatia facuta. de Feuerbach intre operele fundamentale ale
lui Leibniz i aceiea ale lui Kant (vezi volumul de fat, p. 65). 65.
69 Este vorba de lucrarea aDefensio Cartesiana s (1652) a filozofului
cartezian german J. Clauberg. 66.
41 Dizertafia lui Feuerbach De Ratione una, universali, infinita *, prezen-
tat/ in 1828 pentru a capata dreptul de a tine prelegeri la Univer-
sitatea din Erlangen, a fost tiprita in traducere germani, sub titlul:
atber die Vernunft ; ihre Einheit, Allgemeinheit, Unbegrenztheit*,
in volumul al IV-lea din editia a doua a Operelor lui Feuerbach. 69.
82 Este vorba de scrierea lui Feuerbach Spinoza si Herbart* (1836),
publicata in volumul al IV-lea din editia a doua a Operelor lui, 69.
63 Este vorba de scrisoarea adresata de L. Feuerbach lui K. Marx in
1843, in care este supus unei critici ascutite filozofia lui Schelling
(vezi L. Feuerbach. Samtliche Werke, Bd. IV, 1910, S. 434-440).
Aceasta scrisoare era un raspuns la aceea pe care i-o adresase Marx
la 3 octombrie 1843. 69.
6 4 Conspectul ca'rfti lui Hegel 46'llinfa logictio este scris pe trei caiete,
ale caror pagini sint numerotate in continuare, de la 1 la 115, si
intitulate astfel: eHegel. Logica I*, Hegel. Logica II* si ((Hegel.
Logica III*. Pe coperta primului caiet se afla, scris de mina lui
606 ADNOTARI

Lenin, titlul intregii serii: tCaiete filozofice. Hegel, Feuerbach i

diverse*, iar pe partea din&untru a copertei continutul volu-
melor de Opere ale lui Hegel (vezi volumul de fat, p. 72). Prime le
patru pagini din manuscris sint scrim pe file de aritmetic& lipite
in caiet; ele au un format mai mic decit caietul i sint la fel cu acelea
pe care au fost conspectate volumele de Opere ale lui Feuerbach
i Hegel (vezi p. 326); aceasta dovedgte ci caietul *Hegel. Logica I.
a fost Inceput mai devreme decit celelalte aiete filozofice s, care
dateazi din anii 1914-1915 (vezi adnotarea 31). Pe coperta caie-
tului al doilea se an& urnfitoarea insemnare: eNB. p. 76* (pagina
cu care incepe conspectul pirtii a treia Teoria conceptului.
eIdeea vezi volumul de fat, p. 162). In josul paginii111 (caietul
al treilea), Lenin a notat data terminrii conspectului: Sfiritul
Logicii*. 17.XII.1914*. Dup& pagina 115, la care se termini' con-
spectul, tirmeaa pagini albe, iar pe ultimele don& pagini ale caie-
tului *Hegel. Logica III* sint scrise notele Cu privire la scrierile
mai recente despre Hegel* (vezip. 327-331). Paralel cu **tiints,
logicii*, Lenin conspecteazi i o serie de capitole din prima parte a
sEnciclopediei tiintelor filozofice*.
Gonspectul operei principale a lui Hegel ocup& locul central intro
conspectele filozof ice ale lui Lenin din anii 1914-1915. Aici Lenin
dezvluie idealismul i mirginirea istoric& a logien lui Hegel, ail-
tind totodat& c& Hegel urmarete intr-o form& mistica, *reflectarea
milcirii lumii obiective in micarea conceptelor* (p. 150). Lenin
examineaz& toate legile fundamentale, categoriile i elementele
dialecticii, legitura lor cu practica, corelatia dintre dialectia, logic&
i teoria cunoalterii, caracterul dialectic al dezvoltarii filozofiei,
tiintelor naturii i tehnicii. In conspect este inclus i fragmentul,
de o deosebit& importanti, cu privire la elementele dialecticii
(vezi p. 187 188). 71.

65 Este vorba de prima editie german& a Operelor lui Hegel ; volumele

1-18 au ap&rut in anii 1832-1845, iar volumul 19 (suplimentar),
compus din dou& parti, in 1887. V. I. Lenin a transcris cuprinsul
acestor volume pe coperta caietului Hegel. Logica I. (vezi volumul
de fati, p. 72). 73,
66 s6Iiinfa logicii* ( sWissenschafi der Logik.) principala opera a
lui Hegel. Pe baza principiului idealist al identititii dintre fiintare
si gindire, in cuprinsul ei sint studiate categoriile logice ca momente
ale ideii absolute, pe care Hegel o considera drept esenta realitatii.
In **Uinta logicii* este expusa in mod sistematic sub forma auto-
dezvoltArii conceptelor dialectica idealist& a lui Hegel. Lucrarea
se imparte tntroi carti: prima (Teoriaf iintarii*) apiruta la inceputul
anului 1812, a doua (*Teoria esentei*) in 1813, iar a treia (Teoria
conceptului*) in 1816, la Nurnberg. In 1831 Hegel a inceput s
pregateasca o non& editie, dar n-a reuit s revad& decit cartea I
si 01 scrie prefata la editia a doua (datat& 7 noiembrie 1831). 73.
67 Vezi Aristotel. Metafizica, cartea I, cap. 1. 76.
 ADNOTARI 607

68 Parmenide. dialog al lui Platon, denumit astfel dupa numele

principalului reprezentant al scolii eleate (vezi adnotarea 110).
In acest dialog este dezvoltata dialectica idealista, pe care Platon
o aplici la a sa teorie a ideilor. In oPrelegeri de istorie a filozofiei*
(acest pasaj este mentionat de V.I. Lenin vezi volumul de fata,
p. 259), Hegel, calificind dialogul drept capodopera <ccea mai vestit
a dialecticii platonice*, mentioneaza totodata ca in oParmenide*
dialectica lui Platon este mai curind de natura negativ decit pozi-
tiva, intrucit, vorbind despre contradictii, filozoful nu insista indea-
juns asupra unitatii lor. 83.
69 Este vorba de celebra marturisire a lui Kant: sAra fost nevoit sa
limitez domeniul ftiinfei pentru a face loc eredinyei* (I. Kant. aCri-
tica ratiunii pure *, prefata la editia a doua). Aceast formula exprimi
caracterul contradictoriu al sistemului lui Kant, tendinta lui de
a impaca* ceea co este de neimpacat: credinta i cunoasterea,
stiinta si religia. V.I. Lenin scrie mai departe in conspectul sax:
Kant diminueaza, cunoasterea pentru a face loc credintei* (volu-
mul de fata, p. 143). 85.
" Vezi F. Engels. ((Ludwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice
germane* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura
politica, 1966, p. 277). 87.
" Vorbind despre categoria fiinfare, Hegel nu intimplator aminteste de
eleati (vezi despre ei adnotarea 110). Dad; considera logica ca o
dezvoltare a ideii absolute, in forma ei pura, apoi in istoria filozo-
fiei el vede procesul istoric al acestei dezvoltari. De aceea, dupa
parerea lui fiecare categorie a logicii trebuia s fi fost istoriceste
exprimata de un anumit sistem filozofic (f iintarea de citre eleati,
neantul de &are budism, devenirea de Heraclit .a.m.d.). oCeea
ce este primul in stiinta scrie eltrebuie sa se dovedeasca a fi
primul din punct de vedere istoric*. Transcriind aceasta teza, Lenin
remarca: *Are o rezonanta cit se poate de materialista*, iar in alt
loc scrie: oSe vede ca Hegel ia a sa autodezvoltare a conceptelor,
a categoriilor in legatura cu intreaga istorie a filozofiei. Aceasta
imprima inca un nou aspect intregii Logici* (vezi volumul de fata,
p. 89 si 98). 88.
72 sAbstrakte und abstruse Ilegelet* (hegelianism abstract si incilcit*)
aceasta expresie apartine lui F. Engels (vezi oLudwig Feuerbach
si sfirsitul filozofiei clasice germane*, in K. Marx si F. Engels. Opere,
vol. 21, Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 272). 91.
78 Vezi F. Engels. oLudwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice
germane* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura
politica, 1965, p. 276). 91.
74 Ideea infinitatii materiei si a procesului de cunoastere a ei a fast
dezvoltata de V.I. Lenin in cartea sa *Materialism si empiriocriti-
cisme (vezi Opere complete, vol. 18 , Bucurosti, Editura politica,
1963, ed. a doua, p. 270 273). 94.
Gos ADNOTARI

76 berschwenglich (excesiv, exagerat, nemsurat) termen folosit de

J. Dietzgen, la caracterizarea raportului dintre adevarul absolut
si cel relativ, dintre materie si spirit etc. (vezi, de pilda, volumul de
fata, p. 404-405, 408). V.I. Lenin foloseste acest termen intr-o
serie de lucraH ale sale, scotind in evident& interpretarea materia-
list& a dialecticii conceptelor. Astfel, in Materialism si empirio-
criticism., dezvoltind formularea data de F. Engels problemei funda-
mentale a filozofiei, Lenin scria: tAfirmatia ca in notiunea de mate-
rie trebuie inclusa i gindirea, cum spune Dietzgen Inca o data in
Incursiunile, sale (vezi volumul de fata, p. 412-413), este o confuzie,
ca,ci In cazul unei asemenea includeri Ii pierde sensul opozitia gnoseo-
logic& dintre materie si spirit, dintre materialism si idealism, opo-
zitie asupra careia insist& Dietzgen ins*. Este incontestabil ca
acestei opozitii nu trebuie sa i se imprime un caracter excesiv.,
exagerat, metafizic (sublinierea acestei idei constituie tocmai marele
merit al materialistului dialectician Dietzgen). Limitele necesitatii
absolute si ale adevarului absolut al acestei opozitii relative sint
tocmai limitele care determina direclia cercetarilor gnoseologice. A
opera dincolo de aceste limite cu opozitia dintre materie si spirit,
dintre fizic i psihic, considerind-o opozitie absoluta, inseamna a
face o mare greseala. (Opere complete, vol. 18, Bucuresti, Editura
politica, 1963, ed. a doua, p. 264-255). Vezi i observatia facuta de
V.I. Lenin despre caracterul dialectic al adevarului, in scrierea sa
,Stingismule boala copilariei comunismului, (Opere, vol. 31,
Bucuresti, E.S.P.L.P. 1966, p. 47-48). 98.
76 Despre monadele lui Leibniz V.I. Lenin vorbeste i in conspectul
cartii lui L. Feuerbach ,Expunerea, analiza i critica filozofiei lui
Leibniz (vezi volumul de Up, p. 62-65). 98.
77 Antinomie contradictie intre doua teze care pot fi demonstrate
la fel de concludent pe cale logica. Kant considers ca ratiunea umana
cade inevitabil in antinomie, in contradictie cu ea insasi, atunci
cind inceara sa iasa din limita experientei senzoriale i sa cunoasca
lumea in Intregul ei. Kant enumera patru antinomii: 1) Universul
Ii are inceputul in timp i in spatiu si este infinit ; 2) Fiecare sub-
stanta complexa este compusa din particule elementare, hub; in
univers nu exist& nimic elementar; 3) In univers exist libertate
zi totul este supus numai legilor naturii ; 4) Exist& o Hint& necesara
(dumnezeu) ca o parte sau ca o cauza a universului si nu exist& nici
o flint& absolut necesara. Aceste antinomii au constituit un argument
important al agnosticismului kantian, deoarece ele, dupa parerea
lui Kant, au aratat ratiunii care sint limitele posibilitatilor ei si au
aparat astfel credinta impotriva atentatelor ratiunii. Totodata,
in a sa teorie a antinomiilor, Kant a constatat caracterul obiectiv
al contradictiilor in gindirea care cunoaste, ceea ce a contribuit la
dezvoltarea mai departe a dialecticii. Hegel, la timpul sau, a remar-
cat caracterul formal si limitat al antinomiilor lui Kant si le-a criti
cat. Dialectica materialista, explicind in mod stiintific cunoasterea
 ADNOTARI 609

umank a demonstrat c'a antinomiile se rezolvi in procesul cunoagte-

rii adevarului obiectiv. 100.
78 Pe cit se pare, V.I. Lenin se refer& la rationamentul lui F. Engels
din Anti-Diihring in legitura cu infinitul matematic i cu carac-
terul dialectic al demonstratiei in matematica superioar& (vezi
K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuregti, Editura politica,
1964, p. 49 50, 131-132). 101.
79 Aluzie la distihul *Problema dreptului* din poezia satiric& *Filozo-
fii*, de Schiller:
oPentru a mirosi, de mult eu nasu-mi folosesc,
Dar cum pot eu asupr&-i dreptul sa-mi dovedesc? *. 101.
84 V.I. Lenin, pe cit se vede, se refer& la rationamentele lui F. Engels
din *Anti-Diihring. cu privire la calculul diferential gi integral
(vezi K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuregti, Editura poli-
tica, 1964, p. 86-87, 117-118, 131-132, 134-135, 138-140).
101.
81 V.I. Lenin se refer& la o not& a lui L. Feuerbach din lucrarea sVor-
liufige Thesen zur Reform der Philosophie, (1842): *Filozoful
trebuie s5; includ& in componenta filozofiel fnsdi acea latur& a fiintei
omenegti care nu filozofeaza,' , gi care mai degrab& se afl in opozilie
fetid de filozofie, fat& de gindirea abstract, intr-un cuvint tap de
ceea ce Hegel a coborit la rolul de notd explicativd.. 106.
82 Este vorba de lucrarea lui I. Kant K.ritik der Urteilskraft*,
1790. 113.
83 Cuvintul 4hindberretten (a salve) este luat din prefata la editia a
don& a cartii Anti-Diihring*, in care F. Engels scria: Marx i cu
mine am fost aproape singurii care am salvat din filozofia idealist&
german& dialectica congtient gi am transpus-o in conceptia mate-
rialist& despre natur i istorie* (K. Marx gi F. Engels. Opere,vol.20,
Bucuregti, Editura politica, 1964, p. 12). Acest pasaj a fost reprodus
de V.I. Lenin in articolul su Karl Marx* (Opere complete, vol. 26,
Bucuregti, Editura politick 1964, ed. a doua, p. 53). 119.
84 V.I. Lenin se refer& la aparitia urmatoarelor trei lucriri: G.W.F.
Hegel. Sainte logicii* (primele dou& carti au aprut in 1812 gi
1813); K. Marx gi F. Engels. eManifestul Partidului Comunist,
(el a fost scris la sfirgitul anului 1847 gi a aprut in februarie 1848);
Charles Darwin. *Originea speciilor, (publicaa in 1859). 119.
85 Teleologia doctrin& idealist& potrivit cireia nu numai faptele
omului, dar gi intreaga dezvoltare a naturii i istoriei, atit In ansam-
btu cit gi in amnunte, este dinainte indreptat& spre Un scop prestabi-
lit ; acest scop inalt gi final al dezvoltdrii este reprezentat de cele
mai multe ori prin divinitate. 122.
86 Acest pasaj se an& in capitolul Fort& gi ratiune, fenomen gi lume
transcendent& *. (G.W.F. Hegel, Werke, Zweiter Band, Berlin
1832, S. 121 ff). 129.
610 ADNOTARI

87 0 caracterizare a ideilor lui K. Pearson gi a lucrarii lui, mentionate

aici, *The Grammar of Science* (1892), a fost facuta de V.I. Lenin
in *Materialism i empiriocriticism (Opere complete, vol. 18,
Bucuregti, Editura politica, 1963, ed. a doua). 130.
n V.I. Lenin se refera, pe eft se pare, la acele pasaje din *Prelegerile
despre esenta religiei, in care Feuerbach consider& pa dumnezeu
ca fund natura abstracta*, tdesprins& de materialitatea i corpo-
ralitatea ei *; Lenin a notat aceste pasaje in conspectul crii lui
Feuerbach (vezi, de pildi, volumul de fata, p. 44-46). 131.
89 V.I. Lenin numegte eLogica mica*, spre deosebire de sLogica mare*
sau **Uinta logiciis, prima parte din Encyklopadie der philoso-
phischen Wissenschaf ten in Grundrisse * (vezi G. W.F. Hegel. Werke.
Bd. 6, Berlin, 1840). F. Engels vorbegte despre popularitatea eEnci-
clopedieis lui Hegel in scrisoarea catre Marx din 21 septembrie
1874; citind editia germand, in patru volume, a corespondentei
dintre Marx gi Engels, Lenin a conspectat aceasta scrisoare gi a
extras pasajul respectiv (vezi oConspectul Corespondentei dintre
Marx gi Engels. 1844 1883**, Moscova, 1969, p. 144 gi 419). Kuno
Fischer expune logica lui Hegel in cartea sa *Geschichte der Neueren
Philosophie* (vezi vol. VIII, *Hegel, viata, opera gi doctrina sa*,
partea intii, 1933, P. 330 442) ; Lenin semnaleaza mai departe
deficientele expunerii lui K. Fischer (vezi volumul de fati, p. 148).
133.
" Vezi G.V. Plehanov. *La a gaizecea comemorare a mortii lui Hegel*
(Opere filozofice alese, vol. I, Bucuregti, Editura politica, 1968,
p. 336 367). 135.
" Vezi F. Engels. *Ludwig Feuerbach i sfirgitul filozofiei clasice
germane* (K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuregti, Editura
politica, 1965, p. 276). 142.
" Despre felul cum a pastigat pe Hegel*, Marx scrie in postfata la
editia a doua a primului volum din *Capitalul*, ca drept raspuns
la feint cum 11 trata pe Hegel lumea cult& a Germaniei* de atunci,
*m-am declarat in mod deschis discipol al acestui mare ginditor gi,
in capitolul despre teoria valorii, am cochetat chiar pe alocuri cu
felul lui caracteristic de a se exprima * (K. Marx. Capitalul*, vol. I,
Bucuregti, Editura politica, 1960, ed. a IV-a, p. 64). Mai departe
(vezi volumul de fata, p. 162). V.I. Lenin subliniaza importanta pe
care o are logica lui Hegel pentru intelegerea Capitalului* lui Marx.
150.
93 V.I. Lenin compara interpretarea dialectic& a migcarii cu concep-
tiile metafizice ale lui V.M. Cernov, pe care le-a criticat in cartes
sa *Materialism gi empiriocriticism* (vezi Opere complete, vol. 18,
Bucuregti, Editura politica, 1963). kici este vorba de rationamentele
lui Cernov en privire la esenta micrii mecanice expuse de el in
lucrarea sa tMarxismul i filozofia transcendentala*, in care aduce
obiectiilui F. Engels in aceasta problem& (vezi V.M. Cernov. eStudii
 ADNOTARI 611

filozofice si sociologice*, Moscova, 1907, p. 65-66). Lipsa de temei

a acestei obiectii a fost aritatb; de V.I. Lenin in conspectul cartii
lui Hegel oPrelegeri de istorie a filozofiei* (vezi volumul de fat,
p. 215). 169.
" Despre rolul practicii si tehnicii in procesul cunoasterii se vorbeste
in conspectul sectmnii precedente din oStiinta logicii i (vezi volumul
de Up, p. 158 161). 170.
95 Rezolvarea acestei ecuatii a fost data de K.F. Gauss in lucrarea
sa eDisquisitiones arithmeticae*, 1801. 177.
96 V.I. Lenin se refer& la o nota a lui Hegel care cuprinde exemple din
cele douri opere ale lui Christian Wolff: Anfangsgriinde der Bau-
kunst* si oAnfangsgriinde der Fortifikation* (vezi G.W.F. Hegel.
Werke, Bd. V, Berlin, 1834). 178.
02 In Tezele despre Feuerbachs, K. Marx arati ca materialismul ante-
rior avea un caracter contemplativ si scrie ca olatura activd a fost
dezvoltata nu de materialism, ci de idealism, care ins a dezvoltat-o
in mod abstract, deoarece idealismul, fireste, nu cunoaste activi-
tatea real, sensibili ca atare* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 3,
Bucuresti, Editura politici, 1962, ed. a doua, p. 1). 180.
98 Despre Platon ca initiator al dialecticii, Diogene Laertiu vorbeste
in cartea a III-a a operei sale Despre vietile si doctrinele filozofilore
(aptruta si in Editura Academiei Republicii Populare Romine,
Bucuresti, 1963). Aceast opera,, alcituita din zece carti, reprezintri
un izvor important pentru studierea conceptiilor filozofilor din
Grecia antia. 189.
" Este vorba de Diogene din Sinope, reprezentant al scolii cinice,
poreclit ociinele*, pentru felul mizer de trai pe care il ducea si pentru
dispretul sin fat de cerintele moralei sociale. 190.
100 Adica viteza luminii, care e viteza maxima a oricirei misciri posi-
bile. Despre unele metode de determinare a vitezei luminii se vor-
beste intr-o nott a liii Lenin pe marginea cartii lui Ludwig Darm-
staedter: *Manz& pentru istoria stiintelor naturii si a tehniciis
(vezi volumul de f atil, p. 336 337). 193.
101 Vezi F. Engels. 6Ludwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice ger-
mane* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura
politici, 1965, p. 276-277). 199.
102 V.I. Lenin se refera la nota 2 din capitolul cinci al volumului I al
oCapitalului*, in care K. Marx reproduce urmtorul citat din prima
parte a Enciclopediei* lui Hegel: oRatiunea este tot atit de vi-
cteand pe cit e de puternicd. Viclenia consta, in general, in actiunea
de mijlocire care, Wind ea obiectele sa actioneze unul asupra altuia
potrivit propriei lor naturi si sa se toceasc in mod reciproc, nu face
tot* decit sl-si realizeze propriul ei scop, Uri a se amesteca in mod
612 ADNOTARI

direct in acest proces* (K. Marx. tCapitalul*, vol. I, Bucureti,

Editura politica, 1960, ed. a IV-a, p. 209). 200.
1" Conspeclul edriii lui Hegel oPrelegeri de islorie a filozofieir a fost intoc-
mit dupa terminarea conspectului oStiintei logicii*, probabil la
Snceputul anului 1915 ; el a fost scris in doua caiete intitulate t(di-
verse -F) Hegel, i ollegel*. Pe primele trei pagini din primul caiet
sint scrise insemnarile in legatura cu cartile lui P. Ghenov, P. Volk-
mann i M. Verworn (vezi volumul de feta, p. 331-333); la inceputul
acestui caiet se and insemnat cu creion colorat: Vezi p. 4* (pagina
la care incepe conspectul tPrelegerilor de istorie a filozofiei*).
Conspectind tPrelegerile *, V.I. Lenin releva totodata i unele
trasaturi ale metodei istorice-filozofice a lui Hegel, ca legatura Intro
istoric i logic, exigenta pentru un oistorism strict*, preferinta
pentru studiul istoriei dialecticii etc. Totodata el critic& premisele
idealiste ale conceptiei istorice-filozofice a lui Hegel i arata cum,
in expunerile de istorie a filozofiei, acesta ignoreaza sau denatureazi
evolutia materialismului. 203.
Prelegerile de istorie a filozofiei, ale lui Hegel au fost publicate dupa
moartea lui, Sn anii 1833-1836 ; textul a fost prelucrat de K.L. Mi-
chelet pe baza insemnarilor lui Hegel i ale auditorilor lui. In aceste
sPrelegeri* Hegel a facut, pentru prima oara, incercarea de a prezenta
istoria filozofiei ca un proces legic de evolutie treptatii spre adevarul
absolut. K. Marx i F. Engels au dat o Ina1t apreciere sPrelegerilor
de istorie a filozofiei* ale lui Hegel; relevind legatura, aratata de
Hegel, intre logic& i istoria filozofiei, Engels califica Prelegerile*
drept tuna din operele cele mai geniale (K. Marx i F. Engels.
Ausgewahlte Brief e, Dietz Verlag, Berlin, 1953, S. 625). 205.
"5 Pilagoreicii adepti ai filozofiei idealiste obiective a lui Pitagora,
filozof din Grecia antica ; ei au organizat o asociatie politica ifilozo-
fica-religioasa, care in secolul al VI-lea Le.n. avea ramificatii in mai
multe orae din Italia de sud. Afirmind ca esenta fenomenelor naturii
o constituie numerele, care ar forma un fel de sordine cosmic&
un prototip al ordinii *sociale aristocratice, pitagoreicii considerau
numerele drept nite entitati de sine statatoare, pe care le absolu-
tizau i le divinizau. Numarul zece, de pilda, era considerat de ei
drept sacra, drept baza a calculelor i imagine a universului. 207.
106 De eoelo * scriere a lui Aristotel care face parte din grupul opere-
lor sale de filozofie a naturii ; este alcatuita din patru carti, care sint
impartite in capitole. In editiile moderne, aceste carti sint Snsemnate
cu cifre romane, iar capitolele cu cifre arabe. 208.
107 eDe anima* scriere a lui Aristotel care face parte din operele
sale de filozofie a naturii; ea cuprinde trei carti, care sint 1m/id/lite
in capitole. Caracterizind modal cum Si reprezentau pitagoricienii
sufletul, Aristotel scrie cii onnii din ei au sustinut ca sufletul este
constituit din atomi de Snare, iar altii ca sufletul este ceea ce pune
In mipare acelti atorili (Hegel. oPrelegeri de istorie a f ilozofiei*,
 ADNOTARI 613

vol. I, Bucurelti, Editura Academiei R.P.R., 1963, p. 214). Compa-

ratia dintre suflet i cer, mentionata de V.I. Leniii inai jos, este luata
de Aristotel din dialogul aTimaeus* al lui Platon (vezi adnotarea
146). 208.
108 4Melafizica* culegere de scrieri ale lui Aristotel despre ofilozofia
prima*, care analizeaz& esenta ca atare, cauzele primare i inceputul
lucrurilor. Andronic din Rhodos (sec. I i.e.n.), editor i comentator
al operelor lui Aristotel, a inserat aceasta culegere de scrieri dupa
lucrarile in domeniul fizicii, ceea ce a Meta ca ulterior culegerea a&
fie denumita oMetafizica, (adica: oScrieri care yin dupa cele din
domeniul fizicii.). Conspectind sMetafizica*, V.I. Lenin a subliniat
importanta driticii facute de Aristotel teoriei idealiste a ideilor lui
Platon i a relevat ointrebarile i cautdrile* lui Aristotel, precum ci
atitudinea lui fata, de materialism i de dialectic& (vezi volumul de
fatii, p. 305-307). 209.

109 Ipoteza eterului, emis& in filozofia antic& greaca, a fost dezvoltatit

mai departe abia in epoca modern:a. Ideea de eter ca mediu material
de un fel deosebit, care umple intregul spatiu i care constituie
suportul material al luminii, al gravitatiei etc., a fost emis& in seco-
lul al XVII-lea. Mai tirziu, pentru explicarea diferitelor fenomene
a fost admis& ideea ca, exist& mai multe feluri de eter, independente
unul de altul (eterul electric, magnetic etc.). Cea mai mare dezvoltare
a clipatat-o, o data cu succesele obtinute de teoria ondulatorie a
luminii, notiunea de eter luminos (Ch. Huygens, A.L. Fresnel .a.);
ulterior a fost formulat& ipoteza existentei unui singur fel de eter.
Inca de la sfiritul secolului al XIX-lea inceputul secolului al
XX-lea, notiunea de eter era unanim admis& in fizic. Dar, pe misura
dezvoltarii tiintei, ea a venit in contrazicere cu noile descoperiri.
Inconsistenta ipotezei eterului ca un mediu mecanic universal a fost
dovedita de teoria relativitiitii; momentele rationale pe care le
contine ipoteza eterului i-au gasit expresia in teoria cuantica a
cimpului (notiunea de vacuum). 209.
110 &oda eleata sau elee (sfiritul secolului al VI-lea secolul al V-lea
1.e.n.) ii trage denumirea de la oraul Elea din Italia de sud. Daca
in conceptiile lui Xenofan, fondatorul acestei coli, existau unele
elemente de materialism, apoi in acelea ale lui Parmenide, principalul
ei reprezentant, ca i in acelea ale discipolului Au Zenon, domina
idealismul. In opozitie cu ideile dialectice ale unei serii de filozofii
din Grecia antica, i in special cu acelea ale lui Heraclit, cu privire
la natura variabili a lucrurilor, la dezvoltarea naturii prin contra-
dictii, coala eleata a promovat teoria esentei unice, imobile, inva-
riabile, omogene, neintrerupte, venice. oblumai fiintarea este...,
nefiintarea nu este*(Hegel. oPrelegeri de istorie afilozofiei*, vol. I,
Bucureti, Editura Academiei R.P.R., 1963, p. 234) .. afirma
Parmenide ; tot el a negat importanta simturilor ca sursa a cunoaterii.
Totui, unele dintre tezele reprezentantilor colii eleate, i in special
dovezile aduse de Zenon in favoarea caracterului contradictoriu al mil
614 ADNOTARI

cdrii (asa-numitele aporii ale lui Zenon), in pofida concluziilor lor

metafizice, au jucat un rol pozitiv in dezvoltarea dialecticii antice,
punind problema exprimtrii in notiuni logice a caracterului contra-
dictoriu al procesului miciirii. 209.
111
Delerminare notiune dezvoltatd despre un obiect, care caracte-
rizeazd laturile lui esentiale i legiturile cu lumea inconjuritoare,
legea dezvoltdrii lui. Definitia, in cazul de fatd, este o determinare
abstractd, formal-logici, care tine seama numai de caracteristicile
exterioare ale obiectului. 210.
112 V.I. Lenin reproduce cuvintele lui F. Engels din prefata la editia
a doua a lui *Anti-Diihring (vezi K. Marx si F. Engels. Opere,
vol. 20, Bucuresti, Editura politica, 1964, P. 16). Mai jos, Lenin
expune mai amanuntit acest pasaj (vezi volumul de fata, p. 219).
210.
113 Este vorba de paragraful 39 din cartea a VI-a a lucriirii lui Diogene
Laertiu *Despre vietile si doctrinele filozofilor (vezi adnotarea
98 si paragraful 8 din cartea a III-a a lucrdrii lui Sextus Empiricus
sPrincipiile lui Pyrrhon s. In editia a doua a lucrarii lui Hegel sPrele-
geri de istorie a filozofiei* nu mai figureazd urmarea acestei anec-
dote. 213.
114 Este vorba de lucrarea lui Pierre Bayle oDictionnaire historique
et critique ; prima editie a apdrut in 1697. 214.

116 V.I. Lenin se refer& la traducerea in limba francezd a primului volum

din lucrarea lui T. Gomperz *Griechische Denker*, 1896. 215.
116 V.I. Lenin se referd la primul paragraf din lucrarea lui V.M. Cernov
*Marxis mul i filozofia transcendental& * (vezi adnotarea 94). 215.
117 Heraelit (aprox. 530-470 i.e.n.) a trait inaintea lui Zenon Eleatul
(aprox. 490-430 i.e.n.). Hegel 11 examineaz& dup.& eleati, deoarece
filozofia lui, si mai cu seam& dialectica, era superioara, celei eleate,
si in special celei a lui Zenon. Dad, in filozofia eleatilor, dupi pirerea
hii Hegel, si-a gsit intruchiparea categoria fiintare, filozofia lui
Heraclit a fost expresia istoried a categoriei devenire, o categorie
mai inalta, mai concret& si mai adeviirat. Acesta este unul din
exemplele in care Hegel fajusteaz. istoria filozofiei la categoriile
logicii sale. Totodatd ins& el subliniaz& aici legitatea reald a istoriei
filozofiei ea stiintd. Aceast intervertire cronologica este pe deplin
justificata dad, se examineazi istoria formirii cutirei sau cutarei
laturi sau categorii a cunoasterii f ilozof ice moderne, deoarece in
felul acesta procesul dezvoltaxii ei apare eliberat de fenomenele
istorice accidentale. In fragmentul *In jurul problemei dialecticii*,
V.I. Lenin, vorbind despre seereuris in filozofie, aerie: *Filozofia
antici: de la Democrit pini la Platon i ping, la dialectica lui Hera-
clit*, si face observatia: este oare obligatorie cronologia persoa-
nelor? Nu! (volumul de fati, p. 301). 217.
 ADNOTARI 616

118 Lucrarea eDe mundos, inclusi in operele lui Aristotel, a boat seri*
dupt moartea lui, de un autor necunoscut, care a trait pe la sfirsitul
secolului I eau inceputul secolului al II-lea e.n. 218.
119 Symposions dialog in care se dezbate problema esentei iubirii;
privit sub raportul calitatilor sale artistice, este una din cele mai
bune scrieri ale ltd Platon. Aland de alte probleme filozofice, in
acest dialog este expusa si teoria idealist-obiectiva a ideilor ca esente
spirituale incremenite, imuabile, absolute, a caror lume este opus&
lumii obiectelor sensibile, care e schimbitoare si trecatoare. Platon
combate conceptia dialectici a lui Heraclit prin glasul medicului
Eriximac, unul dintre oratorii care participi la acest dialog. 218.
120 Vezi prefata la editia a doua a lucrarii *Anti-Diihrings (K. Marx si
F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuresti, Editura politica, 1964, P. 16).
219.
121 Este vorba de opera lui Sextus Empiricus *Impotriva matematicie-
nilor*, compusa din 11 carti, dintre care 6 sint consacrate criticii
gramaticii, retoricii, geometriei, aritmeticii, astronomiei si muzicii,
iar 6 ( eltmpotriva dogmaticilor*) criticii logicii, fizicii si eticii.
222,
122 Teoria idealist-subiectiv a senzatiilor, a lui Mach, a fost criticata
de V.I. Lenin in cartes sa *Materialism si empiriocriticism*, cap. I,
1 si 2 (vezi Opere complete, vol. 18, Bucuresti, Editura politica,
1963, ed. a doua, p. 32-60). 222.
128 Homeomeriile termen prin care Anaxagora, dupa.' marturia lui
Aristotel, desenma cele mai mici elemente materiale, compuse, la
rindul kr, dintr-o multime imens de particule mai mici si care
contin in ele nemarginirea tuturor calitatilor existente ( otoate
sint in toate*). Aceste elemente, in sine inerte, stilt puse in miscare
de vok (intelect, ratiune), reprezentata la Anaxagora printr-o
materie fin& si usoara. El explica aparitia si disparitia tuturor lucru-
rilor prin combinarea si separarea elementelor. In fragmentele care
s-au pastrat din operele lui Anaxagora, aceste elemente poarta
numele de *seminte* sau *lucrurio; termenul de *homeomerii*
a fost folosit pentru prima oar& de dare Aristotel. 223.
124 Sofillii (de la cuvintul grecesc solos intelept) denumire care
(din a doua jumatate a secolului al V-lea i.e.n.) a inceput si fie
data, filozofilor de profesie, profesorilor de filozofie si de retorica.
Sof istii nu constituiau o peal& unitara. Trasitura cea mai caracte-
ristica, comuna tuturor sofistilor, era convingerea kr in relativi-
tatea tuturor reprezentarilor, normelor etice si aprecierilor omului,
exprimati de Protagora in celebra sa tea,: 20131111 este masura
tuturor lucrurilor, a celor ce sint el sint, iar a celor ce nu slut ca
nu sint*. In prima jumatate a secolului al IV-lea i.e.n. sofistica a
inceput sa degenereze intr-un joc steril de notiuni logice. 226.
128 Fenomenologismul (fenomenalismul) varietate a idealismului su-
biectiv, care desprinde fenomenul de esenti, considerindu-1 ca o
616 ADNOTARI

totalitate a senzatiflor omului. Fenomenalistii an fost, de pildit,

machistii. Un rol de seam& in critica f&cuti de marxism fenomena-
lismului a avut cartea lui V.I. Lenin *Materialism i emipriocriti-
cism*. 227.
126 Vezi L. Feuerbach. *Grundstze der Philosophie der Zukunft s,
in Smtliche Werke, Bd. 2, Stuttgart, 1904, Bd. 2, S. 246-302.
229.
127 V.I. Lenin se refer& la urmlitoarea tezi a lui Fenerbach: *La incepu-
tul fenomenologiei ne lovim numaidecit de contradictia dintre cuvint,
care reprezint& intotdeauna ceva universal, si lucru, care este intot-
deauna singular, (L. Feuerbach. Grundstze der Philosophie der
Zukunft*), in Simtliche Werke, Bd. 2, Stuttgart, 1904. 229.
126 Menem) dialog al lui Platon indreptat impotriva sofistilor.
sMenon* este considerata drept o scriere din tinerete a lui Platon ;
aici este examinat& notiunea de virtute si este schitath steoria*
mistic& a *reminiscentei *. 230.
129 V.I. Lenin mentioneaz& aici urmitoarele lucrri filozofice ale lui
G.V. Plehanov: Contributii la dezvoltarea conceptiei moniste
asupra istoriei* (1896); sMaterialismus militans. Rispuns d-lui
Bogdanov* (1908-1910); articolele indreptate impotriva kantie-
nilor: Bernstein si materialismul. (1898), *Konrad Schmidt impo-
triva lui Karl Marx si a lui Friedrich Engels* (1898), *Cant impotriva
lui Kant sau testamentul spiritual al d-lui Bernstein* (1901) si altele,
care au fost incluse ulterior in culegerea sCritica criticilor nostri s,
Petersburg, 1906; oProblemele fundamentale ale marxismuluir
(1908) (vezi G.V. Plehanov. Opere filozofice alese, vol. I, Bucuresti,
Editura politica, 1958, p. 403 678 ; vol. III, Moscova, 1957, p. 202
301 ; vol. II, Bucuresti, Editura politica, 1961, p. 280-292, 327-343,
303-326 ; vol. III, Moscova, 1957, P. 124-196). 231.
130 Este vorba de lucrarea lui Xenofon *Apologia lui Socrates, scrisa
sub form& de amintiri, in care se vorbeste de comportarea lui Socrate
inainte de proces, in timpul procesului i dupi procesul la care a fost
acuzat c& *nu consider& drept zei pe aceia pe care ii considef& drept
zei poporul atenian, ci introduce zei noi si seduce tineretul* (Hegel.
sPrelegeri de istorie a filozofieis, vol. I, Bucuresti, 1963, Editura
Academiei R.P.R., p. 411). Lucrarea lui Xenofon avea drept scop
sit justifice atitudinea lui Socrate. Cuvintarea rostit& de Socrate in
fats, judecItorilor si a fost reprodus& si de Platon in scrierea sa
*Apologia lui Socrate *. 231.
121 Cirenaiciti coall filozoficii din Grecia anti* Intemeiat& in seco-
lul al V-lea te.n. de Aristip, la Cirena (Africa de nord). Recunoscind
existenta obiectiv& a lucrurilor, cirenaicii considerau c ele sint
incognoscibile i afirmau c nu se poate vorbi cu certitudine decit
de senzatiile subjective. Teoria senzualist& a cunoasterii era comple-
tat& la cirenaici printr-o eticji senzualista: teoria satisfacerii simtu-
 ADNOTARI 617

rilor ca baz& a comportarii oamenilor. coala cirenaica a dat o serie

de reprezentanti ai ateismului antic. 233
132 Este vorba de paragraful 381 Sem la lui Arislip i poala eirenaied
squ hedonistii* din cartea lui Fr. Ueberweg Grundriss der Geschichte
der Philosophie des Altertums , 1909, apArut& sub ingrijirea redac-
tional& a lui Max Heinze.
uTheelet* unul din principalele dialoguri ale lui Platon, in care
este expus& teoria mistica a cunoasterii si sint criticate conceptiile
lui Heraclit, Democrit si ale altor materialisti din Grecia antica,
denaturindu-se interpretarea data de ei procesului cunoasterii i
atribuindu-li-se tendinta de a identifica cunoasterea cu senzatiile,
inclinatia spre relativism absolut etc. Unul dintre oratorii din dialog
este matematicianul Theodor, reprezentant al colii cirenaice, la
care Platon a studiat inatematica in timpul cal&toriei intreprinse
de el dupa condamnarea la moarte a lui Socrate. 233.
33 Luind atitudine impotriva democratiei antice, in spet& impotriva
celei ateniene, Platon a sustinut si a incercat sa fundamenteze teoretic
f orma aristocratica a statului sclavagist. Dupi prerea lui Platon,
in ostatul ideal* societatea trebuie s fie impartita in trei stari sociale:
filozofii, sau conduc&torii, care sa beneficieze de deplin& putere
in stat, gardienii (militarii), agricultorii si meseriaii. K. Marx, in
vohimul I al oCapitalului*, referindu-se la ostatul ideal* platonian,
spune: Republica lui Platon, in misura in care diviziunea muncii
f igureaz& in ea ca principiu constitutiv al statului, nu este decit o
idealizare atenian a sistemului de caste egiptean (K. Marx. sCapi-
talul*,vol. 1, Bucuresti, Editura politicil, 1960, ed. a IV-a, p. 384).
233.
134 oPhaedo (F edon*) dialog al lui Platon in care sint descrise ulti-
mele clipe si moartea lui Socrate si este expus& teoria ideilor ( oteoria
reminiscentei8) si a nemuririi sufletului. Se consider& ci dialogul
a hist scris in deceniile al 9-lea si al 8-lea ale secolului al IV-lea i.e.n.,
cind Platon a f &cut cunostinta cu filozofia pitagoreicd, a card
influent& se face simtita aici. 234.
135 Sofistul* dialog in care Platon critic& conceptiile sof istilor si
ale eleatilor, dezvolta interpretarea idealist-obiectiva a dialecticii
si teoria sa mistica a ideilor. 236.
136 Teza lui Hegel tot ce e real este rational i tot ce e rational este real.,
dezvoltat& in Filozofia dreptului*, este examinata de F. Engels
in lucrarea Ludwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice germane*
(vezi K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura
politica, 1965, p. 265 271). 236.
137 Critica f &cut& de Aristotel teoriei ideilor a lui Platon este analizata
de V.I. Lenin si in conspectul uMetafizicii* lui Aristotel (vezi volu-
mul de fat&, p. 303-311). 236.
135 Vezi L. Feuerbach Contra dualismului intre corp i suflet, carne
si spirit*. 239.

41 Lenin Opere complete, vol. 29

618 ADNOTARI

139 V.I. Lenin se refera la modul cum pune F. Engels problerna originii
gindirii i a cunoaterii in Anti-Diihring (vezi K. Marx iF.Engels.
Opere, vol. 20, Bucureti, Editura politica, 1964, p.35-36). 239.
140 Stoicii reprezentantii curentului filozofic fondat la Atena de
Zenon din Cition la inceputul secolului al III-lea i.e.n. i care a f iin-
tat pin in secolul al VI-lea e.n. Istoria stoicismului se imparte in
trei perioade: veche, mijlocie i nourt. Conceptiile stoicismului asupra
naturii s-au format sub influenta doctrinei lui Heraclit, precum i
sub aceea a doctrinei lui Aristotel i, in parte, a lui Platon. Stoicii
deosebeau in univers doua principii: principiul pasiv materia
lipsita de calitati, i principiul activ ratiunea, logosul i divini-
tatea, focul creator* care strabate intreaga materie. In teoria
cunoaterii, stoicii porneau de la premise senzualiste, considerind
ca izvorul oricarei cunoateri Ii constituie perceptia senzoriala ;
criteriul adevaratei cunoateri era pentru ei reprezentarea cata-
leptica*, care constituie reproducerea integrala i fidela a obiectului.
Dependenta cauzala a evenimentelor era interpretata de stoici
in spiritul fatalismului i al teleologiei, ceea ce a influentat in mare
masura teoria lor etica, situind pe primul plan notiunea de datorie
i considerind ca bunul cel mai de pret este virtutea insSi, viata
in concordant& cu natura, cu eratiunea universala*. Conservatismul
etic al stoicilor, care tindea spre impacarea cu realitatea, a jucat
un rol deosebit de insemnat in aparitia cretinismului. 244.
141 V.I. Lenin compara ideea lui Epicur cu teza lui Feuerbach: esenta
lui dumnezeu nu este altceva decit esenta divinizata a omului, teza
pe care o intilnim intr-o serie de scrieri de-ale lui. 0 idee analog&
semnaleaza i Lenin, de pilda, in conspectul cartii Prelegeri despre
esenta religiei* (vezi volumul de fats, p. 50). 253.
142 Tropii argumente prin care scepticii din antichitate incercau
sa dovedeasca totala relativitate a perceptiilor senzoriale i imposi-
bilitatea cunoaterii lucrurilor. Primii zece tropi au fost formulati,
pe cit se pare, de filozoful sceptic antic Enesidem din Cnosos (la
sfiritul secolului I i.e.n. inceputul secolului I e.n.); mai tirziu,
filozoful roman Agrippa (secolele III e.n.) le-a adaugat Inca cinci
tropi. In legatura cu scepticismul, vezi i adnotarea 20. 2,54.

143 Neoplatonicienii adeptii unei teorii filozofice mistice, care avea la

baza idealismul lui Platon. Neoplatonismul, care s-a dezvoltat in
decursul secolelor III V e.n. (fondatorul acestei coli a fost Plotin),
reprezenta o contopire a doctrinei stoice, epicuriene i sceptic& cu
filozofia lui Platon i Aristotel (vezi K. Marx i F. Engels. Opere,
vol. 3, Bucureti, Editura politica, 1962, ed. a II-a, p. 133). Neopla-
tonismul a exercitat o puternica influenta in evul mediu; ea s-a
reflectat in teoriile celor Mai de seama teologi medievali i se observa
i in unele curente ale filozofiei burgheze contemporane. 258.
144 Cabala doctrina mistica-religioasa medievala, care era un amestec
de idei gnostice, pitagoreice i neoplatonice; a aparut in secolul al
 ADNOTARI 619

II-lea printre cei mai fanatici reprezentanti ai iudaismului, iar in

evul mediu s-a raspindit si in rindurile adeptilor crestinismului i ai
islamismului. Ideea principala a acestei doctrine este interpretarea
simbolica a asfintei scripturi, atribuind fiecarui cuvint i fiecarui
numar din textul ei o semnificatie mistica deosebita. 258.
145 Gnoslicii reprezentantii unui curent filozofic-religios eclectic din
secolele III e.n., la baza crania se afla doctrina mistica a cunoa--
terii dobindite prin revelatie, care imbinata cu o viata ascetica
duce la izbavirea omului de pacatoasa* lume materiali. Doctrina
gnosticismului era in contrazicere cu dogmele bisericii crestine, care
s-a ridicat impotriva lui, facindu-1 sa-si piarda orice insemnatate.
258.
148 Aceasta non, a fost scrisa de V.I. Lenin pe pagina interioara a coper-
tei caietului cu conspectul cartii lui Hegel Prelegeri de filozofie
a istoriei s.
Philebuss unul din dialogurile de mai tirziu ale lui Platon,
consacrat analizei ideii de bine. In oTimaeus Platon dezvolta in
special teoria sa mistica despre natura. In ce priveste dialogurile
Sofistals si (Panneniden, vezi adnotarile 135 si 68. 259.
147 Conspectul cdrf ii lui Hegel Prelegeri de filozofie a isloriei a fost
intocmit, pe cit se vede, dupa terminarea conspectului Prelegeri
de istorie a filozofieis, in prima jumatate a anului 1915; el este scris
intr-un caiet aparte intitulat Hegeb.Pe pagina interioara a coper-
tei sint inscrise cu creionul titlurile dialogurilor lui Platon, cu trimi-
teri la paginile volumului al XIV-lea din prima editie a Operelor
lui Hegel, care cuprinde volumul al II-lea din Prelegerile de istorie
a filozofiei*.
Conspectul sPrelegerilor de filozofie a istoriei s este mult mai
sumar decit cele doll& conspecte precedente ; cel mai amanuntit
a fost conspectata Introducerea*, in care, dupa cum se exprima
Lenin, modul de a pune problema contine lucruri minunate s (volu-
mul de fata, p. 269). Fara a examina in mod amanuntit conceptia
idealista a lui Hegel despre dezvoltarea istorica, deoarece ...aici
s-a invechit Hegel cel mai mult si a devenit o antichitate g (ibid.),
Lenin remarca la Hegel in special germeni de materialism istug ic*,
precum i aprecierea pe care o da unei serii de evenimente istorice
(reforma din Germania, revolutia franceza etc.). 261.
148 aPrelegerile de filozofie a isloriei* ale lui Hegel au fost publicate in
1837, dupa moartea lui; drept sursa au servit atit insemnarile lui
(in special o mare parte din Introducere, scrisa de el in 1830), cit i
acelea ale auditorilor sai, care au fost prelucrate de Eduard Gans.
In 1840, Karl Hegel, fiul filozofului, a publicat o a doua editie,
completa, a oPrelegerilor..
In Filozofia istoriei Hegel a aratat cii, este necesar sh se dez-
valuie legitatea procesului istoric, a carui esenta el o interpreta,
in mod idealist, ca un progres in constiinta de libertate. 0 apreciere

41*
620 ADNOTARI

general a Filozofiei istorieis a fost facuta de V.I. Lenin in conspec-

tul sax (vezi volumul de fata, p. 269). 263.
149 Pe cit se pare, V.I. Lenin se refera la Tucrarea lui F. Engels Ludwig
Feuerbach vi sfirvitul filozofiei clasice germane* (vezi K. Marx vi
F. Engels. Opere, vol. 21, Bucurelti, Editura politica, 1965, p. 294
297). 264.
150 V.I. Lenin se ref era la cele spuse de G.V. Plehanov, intr-o serie de
lucrari, in legatura cu influenta mediului geografic asupra dezvol-
tarii fortelor de productie ; el noteaza, de pilda, pasajele respective
din lucrarea lui Plehanov Problemele fundamentale ale marxis-
mului (vezi volumul de fata, p. 432-433). 266.
151 V.I. Lenin are in vedere, probabil, o anumita coincidenta intre
formularile lui Hegel i ale lui Feuerbach, care abordeaza, problema
originii religiei de pe pozitii diferite. Vezi, bunaoara, volumul de
fata, p. 50. Vezi, de asemenea, i teza lui Feuerbach: in fiinta
divina, el (omul. Nota red.) materializeaza propria sa fiinta
(L. Feuerbach. Prelegeri despre esenta religiei *). 267.
152 V.I. Lenin se refera la urmatorul pasaj din lucrarea lui K. Marx
ltazboiul civil din Franta s: 4In loc sa hotarasca o data la trei sau
la vase ani care membru al clasei dominante sa, reprezinte vi sa calce
in picioare poporul in parlament, votul universal urma s serveasca
poporului, constituit in comune.... (vezi K. Marx i F. Engels.
Opere, vol. 17, Bucuresti, Editura politica, 1963, p. 357). Acest
pasaj a fost folosit de Lenin i in lucrarile sale 0 noua interpretare
senatoriali*, Despre militia proletara o, Statul virevolutia*. 269.
153 Conspectul cdrfii lvi Georges Noel eLa logigue de Hegel* (1897) a fost
scris in caietul sFilozofie* ultImul din seria Caietelor filozoficeo
din anii 1914-1915 imediat dupa extrasele din cartea lui Ludwig
Darmstaedter Calauza pentru istoria vtiintelor naturii i a tehniciis
(vezi volumul de fata, p. 336 337). 271.
164 Revue de Mtaphysigue et de Morales apare la Paris din 1893 ;
lucrarea lui G. Neel a fost publicata in aceasta revista in anii
1894-1896. 271.
155 Fragmentul ePlanul dialecticii (logicii) lui Hegel* a fost scris in
caietul oFilozofiesimediat dup.& conspectul cartiilui G. Noel Logica
lui Hegel.; in caiet figureaza, dupa acest fragment, i notele en
privire la recenzia cartii lui A.E. Haas : Spiritul elenismului in fizica
contemporana vi cu privire la cartea lui T. Lipps: Stiintele naturii
vi conceptia despre lume* (vezi volumul de fata, p. 338).
Acest fragment, scris de V.I. Lenin in etapa finala a studierii
problematicii filozofice din anii 1914-1915, contine importante
teze ale teoriei materialist-dialectice a cunoaterii (indeosebi in
ceea ce privete raportul dintre dialectica, logica vi teoria cunoa-
terii). Ulterior, pe cit se vede, Lenin a revenit asupra acestui frag-
 ADNOTARI 621

ment, fapt dovedit de uncle intercalitri facute in textul manuscri-

sului. - 277.
358 Conspeetat crii led F. Lassa lle uDie Philosophie Herakleitos des
Dun/den von Ephesus * (1858) a fost scris in caietul *Filozofie* imediat
dupri nota la cartea lui T. Lipps Stlintele naturii i conceptia despre
lumeo(vezi volumul de fata, p. 338); dupil acest conspect urmeazrt
fragmentul aIn jurul problemei dialecticiis.
Criticind deficientele chrii lui Lassalle, idealismul lui f ilozofic,
<Isimpla transcriere, repetarea servilii, a ceea ce spune Hegel)) (vezi
volumul de fata, p. 286), Lenin examineazi in anninuntime ideile
dialectice ale lui Heraclit, care, dupl. phrerea sa, a dat co foarte
buna expunere a elementelor incipiente ale materialismului dialec-
tic* (p. 291 ). Conspectul cuprinde fragmentul lui Lenin cu privire
la edomeniile cunoasterii* din care etrebuie sh se constituie teoria
cunoasterii i dialectica* (p. 294). 283.
157 V.I. Lenin se referri la conspectul crirtii lui Hegel *Prelegeri de isto-
rie a filozofiei*, in care el reproduce acest citat (vezi volumul de
fata, p. 217 ). 285.
159 V.I. Lenin se referh la scrisoarea trimisi de Marx lui Engels la 1 f e-
bruarie 1858 (vezi K. Marx und F. Engels, Ausgewhlte Brief e.
Dietz Verlag, Berlin, 1953, S. 121-123). El a conspectat aceasta
scrisoare citind editia germana, in patru volume, a Corespondentei
dintre Marx si Engels (vezi V.I. Lenin, Conspectul eCorespondentei
lui K. Marx si F. Engels, 1844-1883 o, Moscova, 1959, p. 33 ). 285.
159 Ahr.) tan nume dat de greci unei zeithi antice persane care intru-
chipa principiul rriului si care era dusman etern i neimpalcat al
fratelui shit Ormuzd, zeul binelui. 290.
IL" Zend-Avesta sau Avesta denumirea unor carti religioase ale anti-
chitatii persane in care este expusii religia fondata, potrivit mito-
logiei de Zoroastru. 290.
191 V.I. Lenin opune aici interprearii idealiste a criteriului adevilrului
a lui F. Lassalle conceptia lui K. Marx, care, in aTezele despre
Feuerbach*, a dat o interpretare materialist-dialectich criteriului
adevdrului: tProblema dacil gindirea omeneasca; ajunge la adeviirul
obiectiv scrie Marx nu este o problema, teoreticit, ci una
practied. In practica trebuie omul s dovedeasca, adevhrul, adica
forta i caracterul real, netranscendent al gindirii sale* (K. Marx
si F. Engels. Opere, vol. 3, Bucureiti, Editura politicri, 1962, ed.
a II-a, p. 5). 293.
182 Mai jos (p. 295 ), V.I. Lenin vorbeste despre amestecul nejustificat
pe care-1 face Platon intre doctrina lui Heraclit i conceptiile sofisti-
lor i despre atitudinea necriticri a lui F. Lassalle fath de acest
fapt. 294.
622 ADNOTARI

263 Fragmentul In jurul problemei dialecticiis a fost scris in caietul

sFilozofie s, intro conspectul distil lui Lassalle despre filozofia lui
Heraclit si acela al sMetafizicii* lui Aristotel; totusi, trimiterile
la sMetafizic& o care figureaz& in textul fragmentului ne indrepta-
tesc s presupunem ci ele au fost scrise dupa ce V.I. Lenin a citit
opera lui Aristotel. Asadar, fragmentul tn jurul problemei dialec-
ticii o este un fel de generalizare facut& de V.I. Lenin in urma stu-
dierii problematicii filozofice in anii 1914-1915.
In acest fragment Lenin analizeaz& legea dialectic& a unitatii
si luptei contrariilor, conceptia metafizic& si dialectic& a dezvoltdrii,
categoriile absolut si relativ, abstract i concret, general, particular
si singular, logic i istoric etc., si dezvaluie caracterul dialectic al
procesului cunoasterii, arat& rdcinile gnoseologice i de clas& ale
idealismului. 296.
164 Vezi si conspectul, intocmit de Lenin, al sMetafizicii o lui Aristotel
(volumul de fata, p. 305). 296.
166 V.I. Lenin se refer& la cartea lui P. Volkmann sErkenntnistheore-
tische Grundziige der Naturwissenschaften nnd ihre Beziehungen
zum Geistesleben der Gegenwart s ; pasajul mentionat se afl& la
p. 35 a editiei a doua a ciirtii, citite de Lenin (vezi volumul de fata,
p. 333); Lenin a notat pasaje analoge si in conspectul sPrelegerilor
de istorie a filozofiei o ale lui Hegel (vezi volumul de Ltd, p. 205
i 216). 301.
166 Vezi adnotarea 75. 302.
167 editata in 1847, in limba
Conspectul cdrfi lui, Aristotel Metafizica
greacii, de A. Schwegler si insotit& de el cu o traducere in limba
german& si cu comentarii a fost intocmit de V.I. Lenin in 1915,
in sala de lecturd a bibliotecii din Berna. Cu acest conspect se incheie
insemnarile din caietul Filozofies. Conspectind sMetafizica A, in
care, dupa. cum arat& el, stotul este atins in treacat, toate categoriile
(volumul de fat:5,, p. 305), Lenin a subliniat importanta criticii acute
in aceast& carte teoriei idealiste a ideilor a lui Platon, a semnalat
sintrebrile, cautrile s lui Aristotel, apropierea lui de materialism
si de dialectica. In acest conspect Lenin compar& diversele forme de
idealism filozofic, dezvaluie rdicinile lor gnoseologice, care sint
determinate de posibilitatea sdesprinderii fanteziei de viat& s, ard-
tind in acelai timp rolul pa care-1 are fantezia sin cea mai rigu-
roas& tiint& s (vezi volumul de fata, p. 309 si 310 ). In legiltur&
cu sMetafizica o vezi adnotarea 108. 303.
168 Vezi D.I. Pisarev. sGreselile unei gindiri necoapte s (Opere, vol. III,
1956, p. 147-151); aceast idee a lui Pisarev i pasajul respectiv
din scrierea lui sint citate de V.I. Lenin in lucrarea sa sCe-i de fault ?
(vezi Opere complete, vol. 6, Bucuresti, Editura politica, 1961,
ed. a doua, p. 168). 310.
169 Nota cu privire la cartea lui Fr. Ueberweg o Grundriss der Geschichte
der Philosophie s (1876-1880) a fost scris& pe un caiet aparte,
 ADNOTARI 623

intro diverse note cu privire la continutul unor scricri cu caracter

economic. Ea a fost facuta in 1903, la Geneva. 315.
17 Insemnarile in legiitura cu cartea lui F. Paulsen Einleitung in die
Philosophie (1899) au fost facute in acela5i caiet cu nota despre
cartel!, lui Ueberweg. Pupa insemnarile in legatura cu cartea lui
Paulsen, in caiet figureaza oNota cu privire la pozitia noii Iskre
(vezi Opere complete, vol. 8, Bucure5ti, Editura politica, 1962,
ed. a doua, p. 106-107). 315.
171 Insernnarile pe marginea unei recenzii a cartilor lui E. Haeckel
4Lebenswunder s i sWeltritsels (1899), aparuta in Frankfurter
Z,itung , au fost facute pe o foaie separata, nu inainte de 2 (15)
noitmbrie 1904. 0 apreciere asupra lucrarii Lebenswunder este
data, de V.I. Lenin in opera sa Materialism 5i empiriocriticismt
(vezi Opere complete, vol. 18, Bucure5ti, Editura politica, 1963,
ed. a doua, p. 366-370).
<Frankfurter Zeitungs organ al marilor afaceri5ti de bursa
germani, a aparut zilnic din 1836 pina in 1943 la Frankfurt pe Main;
5i-a reluat aparitia in 1949, sub denumirea de <Frankfurter Allge-
meine Zeitung*. 319.
172 Notele in legatura eu cartile din domeniul 5tiintelor naturii 5i al
filozofiei aflate in biblioteca de la Sorbona au fost scrise en creionul,
pe doua foi de hirtie separate, in prima jumatate a anului 1909.
In manuscris titlurile cartilor au fost reproduse dupa original. 320.
173 47 urteljahrssehrift far wissenschaftliche Philosophic revista a
empiriocriticilor (machi5tilor); a apiirut la Leipzig din 1876 pina in
1916 (din 1902, sub denumirea de oVierteljahrsschrift far wissen-
schaftliche Philosophie und Soziologies). A fost fondata de R. Avena-
rius 5i pina in 1896 a aparut sub conducerea lui redactional& ; dupa
1896 a aparut cu sprijinul lui E. Mach, a avut drept colaboratori
pe W. Wundt, A. Riehl, W. Schuppe i altii.
0 apreciere a acestei reviste a fost facuta de Lenin in cartea sa
Materialism 5i empiriocriticisrn* (vezi Opere complete, vol. 18,
Bucure5ti, Editura politica, 1963, ed. a doua, p. 332). 320.

174 <Archiv ft& systematische Philosophie* revista de orientare idea-

1ista ; a aparut la Berlin din 1895 pina in 1931, ca o a doua sectinne,
independenta, a revistei Archly far Philosophies. A avut la inceput
ea redactor pe P. Natorp. In 1925 a inceput sa, apart sub denumirea
de sirchiv far systematische Philosophie und Soziologies.
Prima parte a articolului lui V. Norstrom Naives und wissen-
sehaftliches Weltbild s a fost publicata in nr. 4 din 1907 al acestei
reviste. 322.
624 ADNOTARI

275 Insemnarea in legatura cu cartile lui F. Raab i J. Perrin a fost

facuta in caietele Statistica agricola austriaca etc.*, nu inainte de
1913. 323.

176 Nota in legatura cu o recenzie a cartiilui J. Plenge Marx und IIegel

(1911), facuta de 0. Bauer, a fost scrisa in 1913, intre extrasele biblio-
grafice cu privire la diferite probleme, in caietul eStatistica agricola
austriaca ci altele*, cartea lui Plenge a fost citita de Lenin mai
tirziu (vezi volumul de fan, p. 340-342 ). Recenzia lui Bauer a
fost publican in revista tArchiv fr die Geschichte des Sozia-
lismus und der Arbeiterbewegung*, 1913, nr. 3, care a aparut in
anii 1910-1930 la Leipzig, sub ingrijirea lui K. Griinberg, eco-
nomist i istoric social-democrat. Au aparut in total 15 numere.
323.
177 Nota in legatura cu o recenzie a cartii lui R.B. Perry < Tendinte
filozofice contemporane*, neut.& de F.S. Schiller i publican in
nr. 86, pe anul 1919, al revistei Mind*, a fost scris, nu inainte
de aprilie 1913, in caietul Statistica agricola austriaca etc.*.
a.3Iind* revista de orientare idealista, consacrata problemelor
de filozofie ci psihologie ; a aparut, cu incepere din 1876, la Londra;
in prezent apare la Edinburg ; a avut ea prim redactor pe profesorul
C. Robertson. 323.
178 Nota in legaturi cu recenzia cartii lui A. Aliotta aReactiunea idea-
list& impotriva ctiintei o, facuta de J. Segond i publican in nr. 12,
pe anul 1912, al revistei Revue philosophique*, a fost scrisa in
1913, la sfircitul caietului Statistica agricola austriaca etc.*.
a Revue Philosophique de la France el de l'Elranger. revista
lunara, fondata la Paris, in 1876, de psihologul francez T. Ribot.
324.
179 Nota in legatura cu continutul unor volume din Operele lui Feuer-
bach (editia W.A. Bolin ci F. Jodl) ci ale lui Hegel (prima editie
germana) a fost facuta de V.I. Lenin in limba germana, pe o foaie
de hirtie de aceeaci calitate ci de acelaci format ca ci acelea pe care
a fost scris inceputul conspectului Stiintei logicii* a lui Hegel
i care, mai tirziu, au fost lipite in caietul Hegel. Logica I Aceasta
ne indreptatete s credem ca insemnarea cu priviro la continutul
unor volume din Operele lui Feuerbach ci ale lui Hegel a fost facuta
inainte ca V.I. Lenin sa fi inceput conspectarea S'iintei logicii*,
adica in septembrie 1914. 326.
189 Notele Cu privire /a scrierile mai recente despre Hegel* se afla la
sfircitul caietului Hegel. Logica III e. Ele incep pe ultima pagina a
caietului ci continua pe penultima; intro sfiritul conspectului
4tiintei logicii8i aceste note sint pagininescrise. Caracterul acestor
insemnari ne permite sa credem ca V.I. Lenin a inceput sa scrie
notele de fata inainte de a termina conspectul qtiintei logicii*.-327.
 ADNOTARI 625

1" V.I. Lenin denume0e reprezentanti ai neohegelianistnului et ghz

(sau ai tlanglo-hegelianismuluio) pe F. Bradley i, pe cit se vede,
pe Eduard Caird, care impreuna cu T. Green, John Caird i alt,i
au folosit idealismul absolut al lui Hegel in incercarile lor de a da o
fundamentare teoretica religiei i de a combate materialismul i
tiintele naturii in special darvinismul. In a doua jurnatate a
secolului al XIX-lea, in dezvoltarea filozofiei dintr-o serie de tari
europene i din S.U.A. s-a conturat o anumita ecotitura spre Hegel.
(Lenin). In Anglia ea a inceput prin aparitia, in 1865, a cartii lui
J.H. Stirling The Secret of Hegel*. In perioada de trecere de la
capitalismul premonopolist la imperialism, filozofia empirica (J.Bent-
ham, J. St. Mill, H. Spencer), cu al ei principiu al individualismului
etic, nu mai satisfacea interesele cercurilor conservatoare ale bur-
gheziei engleze ; atentia ideologilor ei a inceput sa se indrepte spre
idealismul absolut al lui Hegel.
Anglo-hegelienii au cautat sa foloseasca laturile reactionare
ale teoriei lui Hegel i mai cu seamil notiunea de spirit absolut, de
absolut. Sub influenta traditiilor idealist-subiective ale lui Berkeley
ci Hume, ei au renuntat la rationalismul hegelian, la ideea lui de
dezvoltare; elementele dialecticii hegeliene au fost folosite numai
pentru o justificare sofistica a aobmosticismului. In domeniul sociolo-
giei, neohegelienii incercau sit demonstreze necesitatea crearii unui
puternic stat centralizat, caruia sii-i fie pe de-a-ntregul subordonate
interesele cetatenilor.
Dezvoltarea ulterioara a neohegelianismului ca unul dintre curen-
tele filozofiei reactionare burgheze din epoca imperialismului este
legata de Germania (G. Lasson, R. Kroner i altii) i de Italia(B. Cro-
ce, G. Gentile 5i altii), unde neohegelienii au incercat sa adapteze
filozofia lui Hegel la ideologia fascista. 327.
182 Philosophy of Mind* (oFilozofia spirituluis) versiunea engleza
a partii a treia din *Enciclopedia tiintelor filozofice a lui Hegel,
a carei prima editie germana a aparut in 1817. 327.
283 Este vorba de acitschrift fur Philosophic und philosophische Kri(iko,
care a fost fondata in 1837 de Immanuel Herman Fichte, filozof
idealist german. Pina in 1846 a purtat denumirea de < Zeitschrift
fiir Philosophie und spekulative Theologie). A aparut pita in 1918,
sub ingrijirea unui grup de profesori germani de filozofie cu o orien-
tare idealista. 327.
164 eRivista di filosofia,) organ al Societatii italiene de filozofie,
a aparut la Florenta, Roma i alto orace, din 1870 (sub actuala
denumire din 1909) pina in 1943 ; in 1945 ea i-a reluat aparitia.
327.
Acest citat este extras dintr-o recenzie a eartii lui A. Chiapelli sLe
pluralisme moderne et le monisme ; ea a fost publicata de revista
Revue philosophique, 1911, nr. 9, p. 333. 328.
286 Recenzia cartii lui J.G. Hibben Logica lui Hegel, publicati In
Revue philosophiquei, a fost scrisa de L. Weber. 328.
626 ADNOTARI

187 NPreussische Jahrbacher# publicatie lunara germana cu o orien-

tare conservatoare, care trata problem de politica, filozofie, istorie
i literatura ; a aparut la Berlin din 1868 pina in 1935. 328.
188 V.I. Lenin se refera la cartea lui J. Plenge Marx und IIegeln, 1911.
Vezi in volumul de fata (p. 340-342) insemnarile facute de Lenin
pe marginea ei. 329.

189 Nota in legatura cu recenzia facuta de A. Rey cartii lui J. Perrin

NTraite de chimie physique: Les principes s, 1903, a fost scrisa la
sfirsitul caietului IIegel. Logica III*, printre notele cu privire la
recenziile scrierilor despre Logica lui Hegel (dupa nota cu privire
la o recenzie a carpi lui J. G. Hibben, publicata in aceeasi revista
vezi volumul de fata, p. 328). 330.
199 Nota in legatura cu cartea lui P. Ghenov <Feuerbachs Erkennt-
nistheorie und Metaphysik* (1911) a fost scrisa in prima pagina a
caietului s(diverse +) IIegel*. S-a pastrat fisa de cerere, completata
de Lenin, de la sala de lecturi a bibliotecii din Berna pentru cartea
lii Ghenov ; este datata 20 decembrie 1914 si in ea se arata ca la
SO decembrie cartea a fost restituita.
In paginile 2 si 3 ale acestei carp figureaza niste note in legatura
u o carte a lui P. Volkmann Erkenntnistheoretische Grundzfige
der Naturwissenschaften*, 1910, alta a lui M. Verworn, Die Bio-
genhypothese*, 1903 ; in pagina 4 incepe conspectul Prelegerilor
de istorie a filozofieio ale lui Hegel (vezi volumul de fata, p. 205).
331.
191 V.I. Lenin citeazil titlurile prescurtate ale urmatoarelor patru In-
criri, care au fost incluse in volumele al II-lea si al X-lea din editia
a doua a Operelor lui Feuerbach Vorlaufige Thesen zur Reform
der Philosophie*, 1842 ; Grundsatze der Philosophie der Zukunft*,
1843 ; Wider den Dual ismus von Leib und Seele, Fleisch und Geist*,
1846; Uber Spiritualismus und Materialismus besonders in Bezie-
hung auf die Willensfreiheit*, 1863-1866. 331.

192 V.I. Lenin se refera la cartea lui F.A. Lange Geschichte des Mate-
rialismus und Kritik seiner Bedeutung in der Gegenwart* (1866),
in care este falsificata istoria filozofiei materialiste. 332.

1" V.I. Lenin se refera la primul volum din scrierile postume ale lui
Feuerbach, editate, in doua volume, de Karl Gran: Ludwig Feuer-
bach in seinem Briefwechsel und Nachlass sowie in seinem philoso-
phischen Charakterentwicklung * (1874), precum si la volumul al II-lea
din editia a doua a Operelor filozofului. 332.

191 M. Verworn da, la pagina 9 a cartii sale, urmatoarea definitie a

notiunii de Enzyme*: Enzimele sint produse ale substantei vii,
care poseda particularitatea de a se descompune intr-un mare numar
de compusi chimici, fail a se distruge*. 333.
 ADNOTARI 627

195 Nota in legatura cu cartea lui F. Dannemann Wie unser Weltbild

enstand* (1912) a fost scrisa pe prima pagina a caietului Filozo-
fie*; pe aceeasi pagina au fost facute extrase din cartea lui L. Darm-
staedter Handbuch zur Geschichte der Naturwissenschaften und
der Technik . 1908. La pagina a doua a acestui caiet incepe conspec-
tul carpi lui G. Noel Logica lui Hegel* (vezi volumul de fata,
p. 271). 335
196 Extrasele din cartea lui Napoleon Penses* (1913) au fost scrise
la sfirptul paginii a doua a caietului Filozofie*, in care incepe
conspectul carpi lui G. Noel oLogica lui Hegel* (vezi volumul de
fata, p. 271). 337.
197 Nota in legatura cu recenzia cartii lui A.E. Haas eDer Geist des
Hellenentums in der modernen Physik s, 1914, recenzie aparuta in
elcantstudien, a fost scrisa in caietul Filozofie*, dupa fragmentul
Planul dialecticii (logicii) lui Hegel (vezi volumul de fate., p. 277
282) ; pe aceeasi pagina figureaza i insemnarea facia& pe marginea
cartii lui Th. Lipps Naturwissenschaft und Weltanschauung*,
1906. Pe pagina urmatoare a acestui caiet incepe conspectul cartii
lui Lassalle despre filozofia lui Heraclit (vezi volumul de fati,
p. 285).
sKantstudien ) revisal, filozofica germana, organ al neokantie-
nilor ; a fost intemeiata de G. Feichinger i a aparut, cu unele intre-
ruperi, din 1897 pin& in 1944 (Hamburg BerlinKeln). si-a reluat
aparitia in 1954. In paginile ei ocupa un loc important articolele
consacrate comentarii filozofiei lui Kant ; alaturi de neokantieni,
la aceasta, revista colaboreaza i reprezentanti ai altor curente
idealiste. 337.
198 Nota <Win clique de filozofie de la biblioteca eantonald din Zurich .
a fost scrisa in primul caiet consacrat imperialismului (caietul
me), in 1915. 339.
199 Insemnarile pe marginea cartii lui J. Plenge Marx und Hegel*
( 1911) au fost scrise in al doilea caiet consacrat imperialismului
(caietul f3 ) nu mai tirziu de iunie 1916; recenzia facut& de
0. Bauer acestei carti a fost citita de Lenin in 1913 (vezi vo-
lumul de fata, p. 323). 340.
299 /n legatura cu econornigii imperialiftio vezi lucrarea lui V.I. Lenin
Despre o caricatura de marxism i despre economismul imperialists*
(Opere complete, vol. 30, Bucureti, Editura politica, 1964, ed. a
doua, p. 79-132). 340.
991 Este vorba de oRheinische Zeitung fur Politik, Handel und Gewerbe..
Acest ziar a fost fondat de reprezentantii burgheziei renane, care
adoptasera o atitudine opozitionista fata de absolutismul prusac ; a
aparut zilnic la Kln, de la 1 ianuaric 1842 pin& la 31 martie 1843.
Incepind din aprilie 1842 a avut drept colaborator pc K. Marx,
care in luna octombrie a aceluiai an a devenit unul dintre redactorii
628 ADNOTARI

lui. Sub conducerea lui Marx, ziarul a inceput sa capete tot mai mult
un caracter democrat-revolutionar i a fost interzis de guvernul
prusian.
Mai departe J. Plenge citeaza inexact oArticolul de fond din
nr. 179 al ziarului oliOlnische Zeitung**, scris de Marx 0 publicat
ca supliment la Rheinische Zeitung (vezi K. Marx 0 F. Engels.
Opere, vol. 1, Bucurecti, Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 107).
342.
202 In cartea lui J. Dietzgen oKleinere philosophische Schriften. Eine
Auswahl* (1903) au fost incluse 7 articole aparute in anii 1870 1878
in ziarele oVolksstaat c Vorwarts , precum ci o lucrare aparuta
in brocura in 1887, Streifzfige eines Sozialisten in das Gebiet der
Erkenntnistheorie*.
Observatiile i insemnarile lui V.I. Lenin pe cartea lui J. Dietzgen
au fost facute cu creioane de culori diferite ci, pe cit se pare, nu in
acelaci timp. Cea mai mare parte din observatii au fost acute pe
vremea cind Lenin lucra la (Materialism ci empiriocriticism, in
care ele au fost folosite in mare masura ; dupa toate probabilitatile,
Lenin a recurs la cartea lui Dietzgen 0 in 1913, cind a scris articolul
oLa douazeci i cinci de ani de la moartea lui Joseph Dietzgen.
(vezi Opere complete, vol. 23, Bucurecti, Editura politica, 1963,
ed. a doua , p. 123-126). Intno serie de cazuri Lenin noteaza ideile
juste ale lui Dietzgen prin litera co, iar abaterile de la materialismul
dialectic prin litera o13*. In insemnarile sale, Lenin scoate in
relief caracterizarea data de Dietzgen partinitatii in filozofie, rapor-
tului dintre filozofie Octi intele naturii,obiectului f ilozofiei, categoriilor
filozof ice fundamentale, problemei cognoscibilitatii lumii, aprecie-
rile lui Dietzgen despre Kant, Hegel 0 Feuerbach, pozitia lui fata de
K. Marx 0 F. Engels, ateismul lui militant. Totodata Lenin atrage
atentia asupra caracterului confuziei de notiuni a lui Dietzgen in
domeniul categoriilor filozof ice, asupra incercarii lui de a largi*
notiunea de materie, incluzind in ea otoate fenomenele realitatii,
deci 1 capacitatea noastra de a cunoa0e etc. (vezi, de asemenea,
adnotarile 43 ci 75). 345.
2" J Dietzgen citeaza inexact lucrarea lui F. Engels Contributii la
problema locuintelor (vezi K. Marx 0 F. Engels. Opere, vol. 18,
Bucureiti, Editura politica, 1964, p. 276-277). 346.
8" Este vorba, probabil, de hotirirea adoptata de Congresul de la
Haga al Internationalei I (1872), care a condamnat organizatia
anarhista secreta oAlianta democratiei socialiste 0 a exclus din
Internationala pe conducatorii acestei organizatii in frunte cu
M.A. Bakunin (vezi rezolutia congresului in: K. Marx 0 F. Engels.
Opere, vol. 18, Bucurecti, Editura politica, 1964, p. 159 161). 360.
415 Dupa cit se pare, este vorba de o scrisoare trimisa de Marx lui J. Dietz-
gen la 9 mai 1868, caruia ii propunea sa scrie o recenzie la primul
volum din oCapitalul*; scrisoarea nu s-a pastrat. Despre intentia
 ADNOTARI 629

lui Marx de a scrie o oDialectica* se amintete i intr-una din scriso-

rile adresate lui de catre Dietzgen. 0 idee analog& a fost exprimath
de Marx in scrisoarea sa catre F. Engels, cu data de 14 ianuarie 1858:
oDaca a mai avea vreodata timp pentru asemenea lucrari scria
el , a expune cu multi placere, pe doua sau trei coli de tipar
i intr-o forma accesibila bunului simt omenesc, ceea ce este ralional
in metoda pe care a descoperit-o Hegel, dar pe care totodata a i mis-
tificat-o* (K. Marx i F. Engels. Briefwechsel, II. Band, Dietz
Verlag, Berlin, 1949, S. 341). 369.
2" J. Dietzgen reda inexact ideea lui F. Engels: in prefsfa la cartea
sa oSituatia clasei muncitoare din Anglia*, Engels vorbete de
depairea speculatiilor hegeliene de dare Feuerbach*. 369.
207 Este vorba de lucrarea lui F. Engels oLudwig Feuerbach i sfiritul
filozofiei clasice germane*, in care se da o inalta apreciere cartii
lui J. Dietzgen oEsenta muncii cerebrale a omului*. Si este remar-
cabil scria F. Engels ca aceasta dialectica materialista, care
era pentru noi de ani de zile cea mai bunk unealta de lucru 1 arma
cea mai ascutita, nu a fost descoperita numai de noi, ci i de munci-
torul german Joseph Dietzgen, independent de noi i chiar indepen-
dent de Hegel* (K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 21, Bucureti,
Editura politica, 1965, p. 292). 400.
2" Vezi K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 13, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1962, p. 8-9. 400.
2" Vezi K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 20, Bucureti, Editura politica,
1964, p. 26. Tn citatul lui Dietzgen, dupk cuvintul ometafizic* shit
omise cuvintele oexclusiv mecaniciste; mai departe el citeaza acest
pasaj in intregime. 405.
210 Lucrarea lui G.V. Plehanov Problemele fundamentate ale marxis-
muluie a fost scrisa in noiembrie-decembrie 1907 i a aparut in mai
1908, in editura Naa Jizn*. /n bibliografia la articolul oKarl
Marx (Scurta schita biografica i expunere a marxismului)*,
V.I. Lenin a mentionat-o printre cartile care contin cea mai buna
expunere a filozofiei marxismului (vezi Opere complete, vol. 26,
Bucureti, Editura politica, 1964, ed. a doua, p. 87). 431.
211 Cartea lui V.M. Suleatikov olneerthri de juslificare a capilalismului
in filozofia vest-europeando, editata in 1908 de 4Moskovskoe knigoiz-
datelstvo", reprezinta o scurta trecere in revista a principalelor
sisteme filozofice pe o perioada de peste 250 de ani. Autorul i-a
propus sa faca o oanaliza social-genetica a conceptelor i sistemelor
filozofice*, sa arate dependenta filozofiei de osubstratul social*.
Dar el a abordat istoria filozofiei de pe pozitii materialist-vulgare,
mecaniciste, ceea ce a dus, dupa cum arata Lenin, la denaturarea
istoriei i la ovulgarizarea istoriei filozofiei * (volumul de fata, p. 439).
Una din principalele deficiente metodologice ale cartii o constituie
incercarea de a deduce dezvoltarca fenomenelor ideologice, in parti-
630 ADNOTARI

cular a filozofiei, direct din formele de organizare a productiei. 0

apreciere generala a earth lui uleatikov este data de V.I. Lenin
Ia sfilitul insemnarilor sale (vezi volumul de fata, p. 450 ).
Continutul insemnarilor facute de Lenin pe marginea earth
lui uleatikov ne indreptatete sa credem ca ele au fost scrise in
perioada cind termina de scris lucrarea sa Materialism i empirio-
criticisms sau dupa terminarea ei (octombrie 1908). Aceste insemnri
prezinta o mare important& pentru lupta impotriva vulgarizarii
materialismului istoric i a istoriei filozofiei. 435.
112 Despre dependenta conceptiilor religioase de dezvoltarea modului
de productie K. Marx vorbete in capitolul I din volumul filth al
oCapitaluluis (vezi K. Marx. Capitalul*, vol. I, Bucureti, Editura
politica, 1960, ed. a IV-a, p. 115-118), precum i in capitolul al
XIII-lea, adnotarea 89 (op. cit, p. 388-389). 438.
313 Pe cit se pare, aici e vorba de urmatoarele luerari ale autorilor
mentionati: R. Willy. Gegen die Schulweisheit s, 1905; I. Pet-
zoldt. Einfiihrung in die Philosophie der reinen Erfahrungs,
1900-1904; H. Kleinpeter. Die Erkenntnistheorie der Natur-
forschung der Gegenwart*, 1905. Aceste lucrari .contineau critici
la adresa lui W. Wundt, care in articolul sau Uber naiven und
kritischen Realismus* (1895-1897) a semnalat apropierea unora
dintre tezele empiriocriticismului de filozofia imanenta, fati
idealista, i a altora din ele (de pilda a teoriei seriei independente
a experienteis) de materialism. Primul care i-a adus obiechi lui
Wundt a fost F. Carstanjen in articolul situ <Der Empiriokritizis-
mus...* (1898). In legatura cu aceasta vezi i cartea lui V.I. Lenin
Materialism i empiriocriticism s. 446.
214 Observatiile i insemnarile facute de V.I. Lenin pe cartea lui A. Rey
La philosophie modernes (1908) sint o continuare directa a criticii
facute de Lenin, in lucrarea sa Materialism i empiriocriticisms,
conceptiilor acestui autor, care au fost expuse de el in cartea sa
La thorie de la phisique chez les physiciens contemporains s,
1907. 451.
215 In legatura cu critica lui Lenin la adresa energeticii i a reprezen-
tantului ei principal, W. Ostwald, vezi Materialism i empiriocri-
ticism s. A. Rey ii numete smecaniciltis pe fizicienii care explicau
in mod materialist principalele fenomene fizice (V.I. Lenin. Opere
complete, vol. 18, Bucureti, Editura politica, 1963, ed. a doua,
p. 266-267, 274-276). 469.
2" V.I. Lenin se refera la cunoscuta caracterizare a agnosticismului
Lout& de Engels in Ludwig Feuerbach i sfiritul filozofiei clasice
germane* (K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 21, Bucurelti, Editura
politica, 1965, p. 276). 471.
117 Articolul lui A.M. Deborin *Materialismul dialectic* a fost publicat
in culegerea La hotars, Petersburg, 1909. 498.
 ADNOTARI 631

218 Prima lucrare a lui G.V. Plehanov despre N.G. Cerni5evski a fost
publicata in anii 1890-1892 sub forma unor articole aparute in
nr. 1-4 ale revistei politice-literare Sotial-Demokrat *. In 1894 a
aparut la Stuttgart, in limba germana, o editie a ei completata. In
legating cu aceasta editie, V.I. Lenin scria in articolul sLu 0 orien-
tare recrograda in social-democratia rusao: In cartea sa despre
Cerni5evski (articolele din culegerea Sotial-Demokrat(, publicate
in volum separat in limba germana), Plehanov a apreciat pe deplin
insemnatatea liii Cerni5evski 5i a lamurit atitudinea acestuia fat&
de teoria lui Marx 5i Engels* (V.I. Lenin. Opere complete, vol. 4,
Bucure5 ti, Editura politica, 1964, ed. a doua, p. 253).
In octombrie 1909 a aparut in editura ipovnikl o noua carte
a lui Plehanov despre Cerni5evski, care era simtitor refacuta gi
completata. Aceasta carte a fost scrisa intr-o perioada cind Plehanov
trecuse deja pe pozitiile men5evismului; intr-o serie de teze dintre
cele mai importante el se indeparteaza de aprecierile facute anterior
despre Cerni5evski, cant& sa puna in umbra democratismul lui revo-
lutionar, lupta lui intransigenta impotriva liberalismului, pentru
revolutia taraneasca.
V.I. Lenin a citit aceasta carte nu inainte de octombrie 1909,
dar nici mai tirziu de aprilie 1911, 5i a Molt insemnari i observatii
in text 5i pe marginea lui. El a procedat la o minutioasa confrun-
tare a textului cartii cu primul articol publicat de Plehanov in
Sotial-Demokrat s, mentionind formularile importante, care au 'Imes
nemodificate sau care au suferit modificari in raport cu textul arti-
colului. Observatiile lui V.I. Lenin prezinta o insemnatate esentiall
pentru caracterizarea evolutiei lui Plehanov, intrucit arata cum
conceptiile lui men5evice s-au manifestat in aprecierile facute de el
cu privire la opera marelui revolutionar-democrat rus.
Observatiile 5i insemnarile facute de Lenin pe cartea lui Pleha-
nov sint legate de observatiile facute pe cartea lui I.M. Steklov
N.G. Cerni5evski, viata i activitatea lui (vezi volumul de fa(,
p. 542-587), precum 5i de numeroasele pareri despre Cernilevski
exprimate de el in lucrarile publicate inainte de a lua cuno5tinta
de cartea lui Plehanov ( ICe shit sprietenii poporuluil 5i cum lupta
ei impotriva social-democratilor? s, La ce mo5tenire renuntam?
aDespre Vehi , Materialism 5i empiriocriticism), cit 5i in cele
scrise ulterior (Reforma agraril i revolutia proletara-taraneasca*,
In memoria lui Herzen, Din trecutul presei muncitorelti din
Rusia u i altele). 506.
212 Solial-Demokrats revista politica-literara editata de grupul
sEliberarea muncii; au aparut in total patru numere (1 in
1890 la Londra; 2-4 in anii 1890 5i 1892 la Geneva). Aceast
publicatie a jucat un rol insemnat in raspindirea marxismului in
Rusia.
Aici i mai departe V.I. Lenin compara cartea lui Plehanov
cu textul primului articol publicat de el in sSotial-Demokrat
care era consacrat caracterizarii conceptiei despre lume a lui Cernl-
632 ADNOTAR1

gevski. Citind cartea lui Plehanov, Lenin atrage atentia asupra pass-
jului in care se spune c acest articol a fost scris sub impresia proas-
pita* a gtirii despre moartea lui Cernigevski gi a fost ecomplet
refacut in editia de fata* (vezi volumul de fatd, p. 513). Acest
articol a fost inclus in volumul IV al Operelor filozofice alese ale
lui G.V. Plehanov (Moscova, 1958, p. 70-167); dam o lista de pagi-
nile mentionate de Lenin ale primului numar din Sotial-Demokrats
gi paginile corespunzatoare ale volumului IV (ele sint indicate in
paranteze, cu cursive): 124 (110 111 ), 143-144 (131 133 ),
152 (141-142), 167 158 (147-149), 161 166 (151-157),
173 174 (165 166). 506 .
220 V.I. Lenin citeaza, din primul articol publicat in aSotial-Demokrat s,
aprecierea lui Plehanov asupra unei caracterizari a liberalismului
rus facuta de Cernigevski; in editia din 1909 aceasta apreciere a
fost omisa. 523.
221 Aici gi in paginile urmatoare V.I.Lenin semnaleaza ca, in comparatie
en articolul din oSotial-Demokrat*, in editia din 1909 Plehanov
inmoaie tonul, indulcegte critica facuta de Cernigevski liberalis-
mului rus; intre altele, Plehanov a omis cuvintele: eIntr-adevar,
liberalii ruci s-au schimbat prea putin din vremea cind *Sovremen-
nik o ii coplegea cu sarcasmele-i mulcatoare* (vezi G.V. Plehanov,
Opere filozof ice alese, vol. IV, Moscova, 1958, p. 133). 531.
222 In locul primelor trei fraze din acest alineat, in *Sotial-Demokrat*
se spunea: oDind de inteles tineretului ca este nevoie de un mod
revolutionar de actiune, Cernigevski Ii explica totodata ea, pentru
a-gi atinge obiectivele sale, revolutionarul este adeseori nevoit
sa, se situeze pe pozitii pe care niciodati nu gi le poate permite un
om cinstit, care urmaregte scopuri strict personale* (vezi G.V. Ple-
hanov. Opere filozof ice alese, vol. IV, Moscova, 1958, p. 152). 537.
223 V.I. Lenin observa ca in editia din 1909 Plehanov a omis fraza:
Fata de guvernul rus, tonul lui Cernigevski devine din ce in ce mai
sfidator*, cu care incepea acest alineat in (Sotial-Demokrat* (vezi
G.V. Plehanov. Opere filozof ice alese, vol. IV, Mos cova, 1938, p. 152).
537.
224 Insemnarile lui V.I. Lenin pe marginea citrtii lui I. M. Steklov
N.G. Cerntfevski, vinta i activitatea lui (1828 1889 ) * (1909) au
fost facute intre octombrie 1909 gi aprilie 1911, pe cit se pare, mai
tirziu decit cele facute pe marginea cartii lui G.V. Plehanov despre
Cernigevski (vezi volumul de fata, p. 606-541 ). Lenin avea o parere
pozitiva despre aceasta carte privita in ansamblu; intr-o scrisoare
adresata lui A.M. Gorki, el spune despre Steklov ca este *autorul
unei carti bune despre Cernigevski* (Opere, vol. 36, Bucuregti,
Editura politica, 1958, p. 164). Totugi, o serie de teze enuntate in
aceasta carte, aga curn se vede din insemnari, au provocat obiectii
din partea lui Lenin; ele se refer& in primul rind la incercarile lui
 ADNOTARI 633

Steklov de a sterge granita dintre doctrina lui Cernisevski si marxism.

Astfel, Lenin subliniaza cuvintele lui Steklov: eConceptia despre
lume a luiCernisevskise deosebeste de sistemul intemeietorilor socia-
lismului tiintific modern numai prin lipsa de sistematizare si de
prec:zie a unor termeni*, pune in dreptul cuvintului numai* semn
de intrebare i scrie pe margine easta-i prea de tot I* (volumul de
fata, p. 551). Caracterizarea dezvoltarii gindirii sociale ruse, fault&
de Lenin in articolele sale 2 OReforma agrara* i revolutia prole-
tara-taraneasca* (1911), In memoria lui Herzen* (1912) etc. si
indreptatit impotriva literaturii reactionare si liberale, are, desigur,
in vedere si cartea lui Steklov i pe aceea a lui Plehanov (1909),
care incearca sii puns in umbra continutul revolutionar-democratic
al ideilor lui Cernisevski. 542.
2 25 Pe cit se pare, V.I. Lenin compara aici punctul de vedere al lui
Feuerbach expus de Cernisevski asupra directiei de dezvoltare
a filozofiei cu ideile lui F. Engels, care, se intelege, nu considera de
loc ci, incepind de la L. Feuerbach, filozofia es-a contopit cu teoria
generala a stiintelor naturii si cu antropologiac Aratind ca emate-
rialismul modern este prin excelenta dialectic si riu mai are nevoie
de o filozofie care sa stea deasupra celorlalte stiinte*, Engels scria
in eAnti-Diihring*: Din moment ce fiecare stiinta in parte este pus&
in fata cerintei de a se edifica asupra locului pe care il ocupa in
conexiunea de ansamblu a lucrurilor si a cunostintelor desprelucruri,
orice stiinta speciala despre mast& conexiune de ansamblu devine
de prisos. Ceea ce amine ca element de sine statator din toatit filozo-
f ia de pin& aeura este tiinta despre gindire si despre legile ei: logica
formsla si dialectica. Tot restul se dizolva in stiinta pozitiva despre
natura si istoriec (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 20, Bucureti,
Editura politica, 1964, p. 26-27). 545.
226 V.I. Lenin, pe cit se pare, se refera la definitia data de F. Engels
deosebirii dintre materialism si idealism in lucrarea sa eLudwig
Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice germane* (vezi K. Marx si
F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 274
276). 545.
2 27 Sub titlul oDe la idealismul clasic la materialismul dialectic* a fost
publicata in anul 1905, la Odesa, opera lui F. Engels eLudwig
Feuerbach i sfiritul filozofiei clasice germane*. 547.
226 G.V. Plehanov, in lucrarea sa *N.G. Cernievski*, citeaza aceeasi
parere a lui Cernievski in legatura cu cauzele eaderii Romei (vezi
Sotial-Demokrat* nr. 1, Londra, 1890, P. 109 si cartea aparuta
in 1909, p. 164 (volumul de fata, p. 618)). 549.

42
634 ADNOTA RI

229 Vezi F. Engels. Ludwig Fcuerbach i sfirsitul filozofiei clasice

germane* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura,
politica, 1963, p. 298). 549.
230 V.I. Lenin are in vedere sectiunea a saptea din vol. III al oCapita-
lului*, oVeniturile si izvoarele lor*. La inceputul ultimului capitol
al acestei sectiuni, Marx scrie: oCei care n-au alta proprietate decit
forta lor de munca, proprietarii capitalului si proprietarii funciari,
ale caror surse respective de venituri shit salariul, profitul si renta
funciara, asadar muncitorii salariati, capitalitii ,i proprietarii
funciari, formeaziti cele trei mari clase ale societatii moderne, bazate
pe modul de productie capitalist* (vezi K. Marx. oCapitalul , vol. III,
partea a II-a, Bucuresti, E.S.P.L.P. 1955, P. 829). 549.
 635

INDICE DE LUCRARI $ I IZVOARE

CITATE SAU MENTIONATE
DE V. I. LENIN

Andreevici vezi Soloviev, E.A.

Avenarius, R. Concepfia umand despre lume. Traducere de I. Fedorov,
sub ingrijirea redactional& a lui M. Filippov, Petersburg, Soikin,
1901, 91 p . 448.
Critica experienfei pure. Traducere din limba germani de I. Fedorov.
Vol. 1. Tradus dupa editia a doua germana, indreptata de J. Pet-
zoldt potrivit indicatiilor lasate de autor. Petersburg, *estakovski
i Fedorov, 1907. XVIII, 124 p. 448.

4Biloe, Petersburg, 1906, nr. 7, p. 81-103. 578.

Bogdanov, A. 0 gindire autoritard. In: Bogdanov, A. Psihologia
societatii. (Articole publicate in 1901-1904). Petersburg, Doro-
vatovski i Ceargnikov, 1904, p. 95 156. 435.
Bogucearski, V. I. Din trecutul societdfii ruse. Petersburg, Pirojkov,
1904. [8], 406, XII p. 562.

Ccitre ttnara generafie. [Proclamatie]. Petersburg, septernbrie 1861.

568, 582.
[CernIgvski, N. G.] Opere complete in 10 volume... Vol. II X. Editate
de M. N. Cernivvski. Petersburg, 1906. 10 volume. Vol. II.
<iSovremennik s 1856. Studii asupra perioadei gogoliene din lite-
ratura rusa. Critic& i bibliografie. Note despre revistele aparute
in 1856. IV, 658 p. 521, 542.
Vol. III. sSovremonnik* 1857. Critic& si bibliografie. Note despre
revistele aparute in 1857. Articole despre problema taraneasca.
Lessing. V, 780 p. 517-518, 528, 547, 549, 550.
Vol. IV. Sovremennik lo 1858 1859. (Articole despre problema
taraneasca. Articole economice). 583 p. 528, 556, 566.

42*
636 INDICE DE LUCRARI 1 IZVOARE

Vol. V. Sovremenniko 1859. Rubrica *Politica*. 526 p. 536.

Vol. VI. oSovremennik* 1860. (Critics, i bibliografie. Articole
economice. Rubrica oPolitica*). 757 p. 57, 527, 546, 547,
548.
Vol. VII. (Cu un portret din 1859 al autorului). Sovremennik*
1860-1861. Bazele economiei politice ale lui J.S. Mill. Traducere
i adnotari. V, 664 p. 552-553.
Vol. VIII. eSovremennik* 1861. (CriticI i bibliografie. Articole
economice. Rubrica *Politica*). XXII, 530 P. 525, 568.
Vol. IX. *Sovremennik* 1862-1863. Articole econoinice. Rubrica
*Politica*. Romanul *Ce-i de Wilt? s. II, 246, 317 p. 507, 532,
538, 539 541.
Vol. X, partea 1. (Cu un portret din 1864 al autorului). LuerSri
scrise in Siberia. Beletristicd. Not in legiturn, cu procesul adep-
tilor sectei religioase de rit vechi. Romanul *Prologul*. III,
445, 312 p. 510, 511, 558, 559-561, 566, 567, 569.
Vol. X, partea a 2-a. (Cu un portret din 1888 al autorului). Arti-
cote azlete (1849-1863). Articole din ultima perioada (1885
1889). 1 080 p. Paginare separata. 568.
Activitatea economied i leqislaia. In: Cernisevski, N.G. Opere
complete in 10 volume... Vol. IV, Petersburg, tip. Tihanov, 1906,
p. 422-463. 556.
Au invdfat ei oare? In: Cernisevski, N.G. Opere complete in
10 volume... Vol. IX. Petersburg, tip. Iablonski, 1906, p.174-185.
539 540.
Capitalul i munca. In: Cernisevski, N.G. Opere complete in
10 volume... Vol. VI, tip Weissberg si Ghersunin, 1906, p. 1-50.
549.
Cauzele c5derii Romei (dupd Montesquieu). #Sovremennik*,
Petersburg, 1861, vol. LXXXVII, nr. 5, p. 89-117, la rubrica:
Literatura rug. 518, 529.
Ce-i de fdcut? 512, 513, 569, 570 571.
Chemare ditre faranii iobagi. Plecicinne cdtre taranii iobagi din
partea unor binevoitori 1 In: Lemke, M.K. Procesele politico
ale lui M.I. Mihailov, D.I. Pisarev si N.G. Cernisevski. (Pupa docu-
mente inedite)... Petersburg, 1907, p. 336-346. 577, 580.
Critica prejudeafilor filozofice impotriva proprietiiiii fn obste. In :
Cernisevski, N. G. Opere complete in 10 volume... Vol. IV. Peters-
burg, tip. Weissberg si Ghersunin, 1906, p. 304-333. 528.
Critica prejudecdfilor filozofice impotriva proprietdfii in obste.
*Sovremennik*, Petersburg, 1858, vol. LXXII, nr. 12, p. 575
614. 566, 572.
 INDICE DE LUCRARI $1 IZVOARE 637

Cronicii contezporanti. - In: Cerniievski, N.G. Opere complete

in 10 volume... Vol. III, Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin,
1906, p. 655-563. - 548.
- Despre noile rinduieli de la sale. - eSovremennik e, Petersburg,
1858, vol. LXVII, p. 393-441. Semnat: Contemporan. - 565.
- Despre proprielatea funciara. - In: Cernievski, N.G. Opere com-
plete in 10 volume... Vol. III. Petersburg, tip. Weissberg i Gher-
unin, 1906, p. 405-504. - 550.
- Ianuarie 1859. - In: Cernievski, N.G. Opere complete in 10
volume... Vol. V, Petersburg, tip. Tihanov, 1906, p. 484-526. -
536.
- lunie 1859. - In : Cernievski, N.G. Opere complete in 10
volume... Vol. V, Petersburg, tip. Weissberg i Gherpnin, 1906,
p. 209-230. - 533.
- In sonn de recunoginici. Scrisoare critre G. Z-n. - In: Cernipvski,
N.G. Opere complete in 10 volume... Vol. IX, Petersburg, tip.
Iablonski, 1906, p. 100-104. - 507.
-
- Legile presei in Franfa. In: Cernilevski, N.G. Opere complete
in 10 volume... Vol. IX, Petersburg, tip. Weissberg i Gherpnin,
p. 128-156. - 538.
- Lupta dintre partide In Franta sub Ludovic al XVIII-lea fi Carol
al X-lea. - In: Cerniievski, N.G. Opere complete in 10 volume...
Vol. IV, Petersburg, tip. Tihanov, 1906, p. 164-219. - 533.
- Monarhia din iulie. - In: Cernievski, N.G. Opere complete in
10 volume... Vol. VI, Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin,
1906, p. 53-150. - 527.
Nu este acesta inceputul unei schindgri? (Povestiri de N.V. Uspenski.
Dona volume. Petersburg, 1861). In : Cernievski, N.G. Opere
complete in 10 volume... Vol. VIII, tip. Iablonski, p. 339-359. -
525, 568.
- Organizarea vigil; pranilor iobagi. Nr. XI. Materiale pentru rezol-
varea problemei thrine0i. - In: Cernievski, N.G. Opere complete
in 10 volume... Vol. IV, Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin,
1906, p. 526-664. - 598.
- Politica. Aprilie 1862. - In: Cernievski, N.G. Opere complete
in 10 volume... Vol. IX, Petersburg, tip. Iablonski, 1906, p. 235 -
246. - 532.
- Politica. Martie 1862. - Ibid., vol. IX, p. 225-234. - 533.
- Principiul antropologic in filozofie. - In: Cernievski, N.G. Opera
complete in 10 volume... Vol. VI, Petersburg, tip. Tihanov, 1906,
p. 179-239. - 57, 545, 546.
638 INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE

Prologul. Roman de la inceputul deceniului al 7-lea. In: Cerni-

evski, N.G. Opere complete in 10 volume... Vol. X, Petersburg,
tip. Iablonski, 1906, P. 1-312. 510, 511, 559-561, 566, 567,
569, 578, 582.
[Recenzia carp Inceputurile economiei nationale. Manual pentru
studenti i pentru oamenii de afaceri, intocmit de Wilhelm Roscher.
Traducere de I. Babst... Vol. I. Partea 1. Moscova. 1860. cSovre-
mennik)>, Petersburg, 1861, vol. LXXXVI, nr. 4, p. 419-435,
la rubrica: Cirti noi. 518.
Revista revistelor. Martie 1857. In: Cernievski, N.G. Opere complete
in 10 volume... Vol. III, Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin,
1906, p. 148-158. 550.
Revista revistelor. Aprilie 1857. Ibid., vol. III, p. 180-200.
529.
Scrisori despre Spania. V. P. Botkina. Petersburg, 1857. In:
Cernievski, N.G. Opere complete in 10 volume... Vol. III, Peters-
burg, tip. Iablonski, 1906, p. 25-46, la rubrica: Critic. 517
518.
Scrisori fara adresa. Ibid., vol. X, partea a 2-a, p. 293 318.
568.
Studii asupra perioadeigogoliene din literatura rusa. Ibid., vol. II,
p. 1-276. 522, 542.
Studii de economie politica (dupa Mill). Ibid, vol. VII, p. 305
664. 552 553.
Un glas stins. Istoria unei fete. In: Cernisevski, N. G. Opere
complete in 10 volume... Vol. X, partea 1, Petersburg, tip. Weissberg
i Gherunin, 1906, p. 33-133. Semnat: N. Mavrikiev. 558.
Cernov,V. M. Marxismul i filozofia transcendentala. In: Cernov, V.M.
Studii filozofice ci sociologice. Moscova, I(Sotrudnicestvo)), 1907,
p. 29 72. 169.
Studii filozofice i sociologice. Moscova, eSotrudnicestvo I), 1907,
380 p. 169, 215.
*Deborin, A. M. Materialismul dialectic. /n: Din strainiitate. (0
caracterizare a cercetiirilor contemporane). Culegere criticii. Peters-
burg, ()Nap Vremea, 1909, p. 38-75. 498 505.
Denisiuk, N. Insemnari critice pe marginea operelor lui N.G. Cernkevski.
Insotitl de un portret, de biografie, studiu introductiv i adnotari.
N. Denisiuk. Vol. 1, Moscova, Panafidin, 1908, IX, 336 p. 544.
Cu asterise etnt notate oirtile i articolele pe care exiati. tneemnari ale lui
V.I. Lenin ei care se pistreazi la Arhiva eentrali de partid a Inetitutului de monism-
leniniem de pe lIngs C.C. al P.C.U.S.
 INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE 639

Dostoevski, P.M. Jurnalul unui scriitor. 582.

Drujinin, A. V. Polenka Saks. 512.

Engels, F. Anti-Ddhring. Domnul Eugen Diihring revolutioneazh stiinta.

Septembrie 1876 iunie 1878. 101, 102, 239, 545.
De la idealismul clasic la materialismul dialectic. Supliment: 11 teze
ale lui K. Marx. Traducere din german& de A. Horovit si S. Kleiner.
Reviizuth de S. Alekseev. Odesa, Alekseev, 1905. VII, 72 p. 547.
Evangkelie. 268.

Feuerbach, L. Compleldri la eD ts Wesen das Christentumss vezi Feuer-

bach, L. Zur Beurteilung der Schrift: oDas Wesen des Christen-
tums s.

Golos Sofial-Demokrata", [Geneva], 1908, nr. 6-7, mai-ittnie, p. 3-14.

231.
1908, nr. 8 9, iulie-septembrie, p. 3 26. 231.

Herzen, A. I. Cine-i de vind? 512.

Culegere de articole postume ale lui Aleksandr Ivanovici Herzen.
Publicate de fiii shi. Geneva, tip. Cernetki, 1870. [8], 292 p. Numele
autorului i titlul culegerii sint tiphrite in limbile rush i francezh.
575.
N. G. Cernievski. eKolokol*, Londra, 1864, nr. 186, 15 iunie,
p. 1. 587.
Oameni de prisos si indcrife. In: Herzen, A.I. Opere si corespondenta
cu N.A. Zaharina. In 7 volume. insotite de adnothri, indice go
8 fotografii. Vol. V. Petersburg, Pavlenkov, 1905, p. 341-348.
507, 561-562.
Very dangerous I I 4Kolokol*, Londra, 1839, nr. 44, 1 iimie ,
p. 363-364. Semnat: I-r. 507, 561.
Thiffding, H. Filozofii contemporani. Prelegeri tinute la Universitatea
din Copenhaga in toamna anuliti 1902. Traducere din limba danezi
de A. Smirnov, sub Ingrijirea redacional a lui A. L. Pogodin,
cu completizi flcute dapi editia german:1 aphrutil cu participarea
autorului. Petersburg, Popova, 1907. 211 p. (Biblioteca de culturiti
generabl. Seria a VII-a, nr. 4). 447.

Kautsky, K. Revolufia sociald. I. R4oriaa soeiaI i revolutia sociall.

IL A doua zi dupri revolutia sociala. Cu cloud anexe. Traducere
din limba germanh de N. KArpov. Sub ingrijirea redactionalh a
640 INDICE DE LUCRARI I IZVOARE

lui N. Lenin. Editatft de Liga social-democratiei revolutionare ruse,

Geneva, tip. Ligii, 1903, 204. 4 p. (P.M.S.D.R.). 557.
Kolokol", Londra, 1859, nr. 44, 1 iunie, p. 363 364. 507, 561.
1864, nr. 186, 5 iunie, p. 1. 587.
Kuleitki, L. Istoria rniscdrii revolutionare ruse. In 2 volume. Cu portrete
ale militantilor revolutionari rusi. Traducere dupft manuscrisul
revazut de autor pentru editia rubit L.B-ski. Vol. 1. (1801-1870).
Petersburg, 1908. 395 p. Autor: L. Kulcitki (Mazovetki). 578.
Kuno Fischer vezi Fischer, K.

Lemke, M. K. Procesele politice ale mi M.I. Mihailov, D. I. Pisarev fi

N. G. Cerntsevski. (Dupft documente inedite)... Petersburg, Popova,
1907. 421, [2] p. 579, 580, 583, 585-587.
Procesul celor de la Welikorus4. 1861. (Dupft izvoare inedite).
eBiloe*, Petersburg, 1906, nr. 7, p. 81-103. 578.
Lenin, V. I. Conspectul cdrtii lui Hegel ePrelegeri de istorie a filozofiei).
1915. 285.
In jurul problernei dialecticii. 1915. 305.

Marx, K. Capitalul. Critica economiei politice. Vol. IIII. 1867

1894. 84, 124, 152, 281, 298.
Capitalul. Critica economiei politice, vol. I. 1867. 200, 438.
Rdzboiul civil din Franta. Adresa Consiliului General al Asociatiei
Internationale a Muncitorilor. Aprilie-mai 1871. 269.

.Nekrasov, N. A. N. G. Cernlsevski. 581.

Nikolaev, P. F. Amintiri personale despre anii de muncii silnicd ai lui

Ngcolai Gavrilovici Cernlsevski. (La fabrica din Aleksandrovskoe).
1867 1872. Moscova, 4Ko1okoh>, 1906. 52 p. (Biblioteca a Il-a...
112. 9). 571, 575.

Panteleev, L. F. Amintiri din trecut. Petersburg, tip. Merkusev, 1905.

IV, 340 p. 575, 577-579, 580.
Pisarev, D. I. Greselile unei gindiri necoapte. 310.
[Plehanov, G. V.] Cant impotriva lui Kant, sau lestamentul d-lui Bern-
stein. tZarea,, Stuttgart, 1901, nr. 2-3, decembrie, p. 204
225. 231.
Contributii la dezvollarea coneeptiei moniste asupra istoriel. Ritspuns
d-lor Mihailovski, Kareev si comp. Petersburg, tip. Skorohodov,
1896. 288 p. Autor: N. Beltov. 231.
 INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE 641

Critica criticilor noytri. Petersburg, 1906. VII, 400 p. 231.

Materialismus militans. Rilspuns d-lui Bogdanov. Scrisoarea intii.
a Go los Sotial-Demokrata*, [Geneva], 1908, nr. 6-7, mai-
iunie, p. 3-14. 231.
Materialismus militans. Riispuns d-lui Bogdanov. (Scrisoarea a
doua). Go los Sotial-Demokrata >, [Geneva], 1908, nr. 8-9,
iulie-septembrie, p. 3-26. 231.
* N. G. Cerniyevski. Petersburg, Sipovnik., [1909]. 637 p. Anul
aparitiei: 1910. 266, 506-541, 549.
N. G. Cernlyevski. (Articolul intii). Sotial-Demokrat, Londra,
1890, nr. 1, februarie, p. 88-175. 507, 508-509, 512, 513,
523, 532, 533, 537, 539, 540-541.
* Problernele fundamentale ale marxismului. Petersburg, Nap Jizn,
1908. 107 p. 231, 266, 431-434.
Rdspuns d-lui A. Bogdanov. (Scrisoarea a treia). In: Plehanov,
G.V. De la aparare la atac. Riispuns d-lui A. Bogdanov. Critica
sindicalismului italian i alte articole. Moscova, [1910], p. 70-111.
231.

Rusanov, N. S. Socialiytii din Occident yi cei din Rusia. Petersburg, tip.

Stasiulevici, 1908. IV, 393 p. Autor: N.S. Rusanov (N.E. Kudrin).
543, 580, 584-585.

Set invcildm sau s nu inveildm? 4S.-Peterburgskie Vedomostin,

1861. 539.
Schiller, F. Filozofi. 101.
Shakespeare, W. Totu-i 4ne dud sfiryeyte bine. 15.
[Soloviev, E. A.] Studii de filozofie a littraturii ruse. Petersburg, eZnanie,
1905, XI, 535, II p. Autor: Andrecvici. 548.
#Sofial-Demokrats, Londra, 1890, vol. 1, februarie, p. 88-175. 507,
508-511, 512, 513, 522-523, 531, 532, 537, 539, 540.
eSovremennik a, Petersburg. 507.
1858, vol. LXVII, p. 393-441. 565.
1858, vol. LXXII, nr. 12, p. 575-614. 566, 573.
1861, vol. LXXXVI, nr. 4, p. 419-435. 518.
1861, vol. LXXXVII, nr. 5, p. 89-117. 518, 528.
*Steklov, I. 31. N. G. Cernlyevski, viata yi activitatea lui. (1828 1889).
Petersburg, tip. Obcestvennaia Polzar, 1909, 427 p. 542
587.
C42 INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE

46cistok ), Petersburg. 507.

Szeliga vezi Zychlinski, F.
,Faganov, V. N. Nikolai Gavrilovici Cerniserski la muncd silnini i In
deport(' re. Amintiri. Editie postumit. Petersburg, Pekarski, 1907. \ I,
42 p. 50, 576.
4'uleatikov, V. M. Din leoria si practica tuplei de clasd. Moscova, Doro-
vatovski i Cearupikov, 1907, 80 p. 437.
- Incercare de justificare a capitalismului fn filozofia vest-europeand.
De la Descartes pinii la E. Mach. Moscova, 1Moskovskoe Kn-vo*,
1908. 151 p. 435-150.

Mara Rusie. [Proclamatie]. Petersburg. 1862. 581.

4(Velikorus s, LL, 1861, nr. 1 3, iulieseptembrie. 508, 568, 578, 585,

IV and!, W. Sistonul filozofic. Tradueere din germanii de A. M. Voden.

Petersburg, Panteleev, 1902. VII, 436 p. 444 446.

(Zarea, Stuttgart, 1901, nr. 2-3, decembrie, p. 204-225. 230-231.

Zend-Avesta. 290.

Atiotta, A. La reazione idealistica contro la scienza. Opera premiata dalla

Societ Beak di Napoli. Palermo, Optima", 1912, XVI, 526 p.
324-325.
Allgewine Deutsche Biographic. Bd. 7. Leipzig, Duncker u. Humblot,
1878. 796 S. 311.
Allgeineine Literatur-Zeitung", Charlottenburg, Dezember 1843 Juli
1844, Bd. 1-2, Hft. I VIII. 7-8, 10, 21, 31.
1843, Bd. 1, IIft. I, Dezember, S. 1-17, 17-29; 1844, Hft.
Januar, S. 1-23. 7-8, 16-17, 18, 19.
1843-1844, Bd. 1, Mt. IV, Marz, S. 10-19. 21.
1844, Bd. 1, Hft. V, April, S. 18-23, 23-25, 37-52. 8, 10,
13, 15, 20.
1844, Bd. 1, Hft. VI, Mai, S.17-20, 23-26, 26-28. 8, 30, 31.
1844, Bd. 2, Hft. VII, Juni, S. 1-8, 8-48; Hft. VIII, Juli, S. 18
26, 28 38; Hft. IX, August, S. 30-32. 7-8, 15, 16-17, 24, 35.
Anekdota zur neuesten dentschen Philosophie und Publicistik von B. Bauer,
L. Feuerbach, F. Kppen, K. Nauwerck, A. Ruge u. einigen (Inge..
 INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE 643

nannten. Hrsg. von A. Ruge. Bd. 2. ZiirichWinterthur, Litera-

risches Comptoir, 1843. IV, 288 S. 33.

Anti-Diihring
716 INDICE DE MATERII

conditia cunoasterii tuturor proceselor lumii in automiscarea"

lor este cunoasterea lor in calitate de unitate a contrariilor
297.
i cauzalitate 136.
a conceptelor vezi Concept.
i contradictie 117-121, 179, 214-215, 288, 298.
miscarea este o contradictie, ea este o imitate a contradictiilor
214.
a cunoasterii vezi Cunoastere.
i energie 41.
este esenta timpului si a spatiului 214.
expresia miscarii in logica conceptelor 92-93, 124, 150-151,
179, 190-192, 193-194, 212-216, 288, 317.
conceptele ca inventarii ale diferitelor laturi ale miscarii 124.
reprezentarea miscarii in gindire este intotdeauna o simplificare
216.
in filozofia lui Aristotel 309.
in filozofia lui Heraclit 293.
a istoriei 136.
legile iiicrii lucrurilor 80.
universului i gindirii 147.
i materie vezi Materie.
si moment 169, 215, 234.
i timp 45.

thdui) -
unitatea intre continuitate i discontinuitate (a timpului si a spa-
214.
Vezi i Dezvoltare.
Mioarea revolufionar-democraticd din Rusia 511-512, 535-536,
543, 646, 647, 648, 561-565, 668-571, 573-582.
Modalitate 103.
Moleculd 123, 334.
Moment 176, 281.
al aparentei 110, 111-112.
al cantitatii 100-101.
at conceptului 129, 153.
al cunoasterii 129, 167, 175, 176, 281.
deseori la Hegel cuvintul moment este luat in sensul de moment
al legaturii, de moment in conexiune 124.
dialectic 187, 257, 278.
fiintarea i nefiintarea ca momente evanescente 228, 234.
al finitului 93.
i legtura intre canz5, i efect 134.
al miscirii 169, 215, 234.
negatia ca moment al legaturii, ca moment al dezvoltdrii 192.
al realitatii 133, 216.
Monadologia (lui Leibniz) 62-65, 98, 111, 118.
monadele = un fel de suflete 63.
Monism (al lui Dietzgen) 385-386, 419-420, 422, 430.
 INDICE DE MATERII 717

Mora ld -36, 107-108, 166-167, 189, 265-266, 275, 365-366, 483,

547.
- cretinii - 48.
- si egoism (dupil Feuerbach) - 51.
Muneei - 552.
- intelectuall i fizica - 358.
.21luzied - 105-107, 218.

Narodnicism -525-526, 551, 569, 572-573, 577-578.

- liberal - 50.
Naturd -29, 47-48, 62, 64, 68, 113, 123-124, 153, 219-222, 248-
250, 272, 422, 476.
- cunoaterea naturii - vezi Cunoastere.
- dialectica naturii - 94, 106, 115, 130-131, 165-166, 172, 176,
212-213, 296-297, 301.
- lupta contrariilor - 115, 296-297.
- i principiul unitatii - 213.
-
- salturile in natua - 106.
- i dumnezeu 39-40, 43-47, 49, 50, 52-53, 54-55, 130-131,
221-222.
- Hegel a surghiunit natura in note (dupi. Feuerbach)
- i istorie - 264-265.
- 106.

- legile naturii - 133-134, 158-160, 223, 239, 309-310, 466.

- legile llama exterioare, ale naturii sint bazele activitatii umane,
care se desfasoaril potrivit unui scop - 158.
- natura este in acelasi timp concreta si abstracta, fenomen si esenta,
moment 0 raport - 176.
- natura este totul in afar& de supranatural (dupa Feuerbach) -42.
- necesitatea naturii - 47-49, 157, 295.
i om - 40-41, 42, 46-17, 123-124, 158-159, 160-161, 171-
172, 180-181, 267, 3951
- si spirit (spiritual) - 76, 86, 142, 173, 198 199, 338.
Vezi i Materie, Realitate, Univers.
Naturalism - 67, 68.
nu-i decit o descriere inexacta, slaba a materialismului - 57.
Neant (nimic) -80, 87, 90-91, 119.
Necesitate - 12, 24, 132, 178, 179.
- a contradictiei - vezi Contradictie.
- elemente, germeni ai conceptului do necesitate - 298.
- si intimplare - 136-137, 298-301.
- 1 lege - 156-157, 224, 233, 237.
- i libertate - 133-134, 136-137, 153, 157, 159-161, 384-385,
425.
- libertatea ca intelegere a necesitritii - 275.
- necesitatea nu dispare devenind libertate - 137.
- a naturii - 47-50, 157, 295.
718 INDICE DE MATERII

- i realitate - 133-134.
i universalitate - 66, 220.
Nefiinfare vezi Fiintare si nefiintare.
Negafie - 30, 82-83, 91, 116-117, 192, 290.
- abstract& - 194.
- ca moment al legliturii, al dezvoltilrii - 192.
- negarea negatiei - 91-92, 94, 188, 192, 194-795.
- negativ i pozitiv - 82, 192.
Neocriticism - 275, 324.
Neohegelianism - 325, 327-330.
Neokantianism - 325, 378, 379, 424-426.
- agnosticismul neokantienilor - 151, 329.
Vezi ci Kant si kantianism.
Neoplatonism - 258 259.
Neopozitivisni - vezi Pozitivism.
Neotomism - 466, 474.
Nominalism 27.
Numar - 100-101, 164, 250, 309, 468.
- la pitagoricieni - 207, 209.

0
Obiectiv (obiectivitate) - 43, 156, 159-161, 173, 179, 185, 489.
- obiectivitatea aparentei - 83-84, 110-111, 113.
- obiectivitatea examin&rii (nu exemple, nu digresiuni, ci lucrul iii
sine) - 187.
- i subiectiv (subiectivitate) 50, 115, 148, 155-156, 157, 161,
164, 167, 169, 171, 172-173, 176, 180-184, 196, 201, 208, 223,
229-230, 238-239, 376-377, 387, 487.
- constiinta subiectiv& i cufundarea ei in obiectivitate 173.
- relativitatea deosebirii - 83-84, 167.
-
Vezi fi Material ci ideal, Realitate (real).
Ocazionalism - 64.
-
Om - 29, 31, 34, 119, 131, 167, 172, 2, 231, 522.
activitatea omului, indreptat spre un scop anumit
181, 184-185.
158-161,
- scopurile omului sint generate de lumea obiectiv& i o presupun
- 159.
- constiinta de sine a omului - 13, 33.
-- exictenta omului - 171, 620.
si creierul lui reprezint& evolutia superioara, a spiritului
depinde de lumea obiectiva, care-i determin& activitatea - 316.
158.

- in filozofia lui Feuerbach - 41-42, 45, 52, 57.

- in filozofia lui Hegel - 29, 31-33.
- instrainarea de sine a omului - 11-12, 14.
- i natur& - 40-41, 42-43, 46, 123-124, 157-159, 161, 171,
180-181, 267, 395.
- omul instinctiv, silbaticul, nu se desprinde pe sine din natur;
omul constient se desprinde - 79.
 INDICE DE MATERH 719

si religie 40-41, 43-44, 46, 48-49, 50, 52-53, 250, 253,

267.
reproducerea omului 171-172.
in societatea burghezii 22-23.
umanitatea aparent5, in relatiile de proprietate privat 8-14.
Opozifie (opu?i, contrarii) 11, 12, 18-19, 64, 75, 81, 84, 107, 113, 140,
155, 157, 182, 209-210, 221, 307, 358-359.
si contradietie vezi Contradictie si opozitie.
unitatea (identitatea) si lupta contrariilor
92-93, 97, 115,
123-124, 149, 166, 168-169, 137-188, 194-195, 216, 288 ,
296-298.
abstractiile si eunitatea concretii* a contrariilor 168.
caracterul relativ al unitiltii contrariilor i caracterul absolut
al luptei dintre ele 297.
identitatea contrariilor ca lege a cunoasterii (i ea lege a
lumii obiective) 296.
identitatea (unitatea) contrariilor este recunoasterea (dezvii-
luirea) tendintelor opuse, contradictorii, care se exclud reciproc,
existente in toate fenomenele si pro cesele naturii (inclusiv cele
ale spiritului si ale societitii) 296-297.
legea transformrii in opus este legea fundamentalii a lumii
(dupa, IIeraclit) 289-292.
mobilitatea contrariilor 92, 121.
trecerea in contrarul (opusul) situ 168, 218.
Vezi fi Agnosticism.
Orga snzul i rnediul 324.

Pantemm 273.
Parte vezi Intreg si parte.
Particular vezi Singular, particular, general.
Perceptie 66-67, 141, 151, 245, 395, 515.
Personalitate vezi Istorie. Rolul maselor si al personalitatii in istorie.
Pitagora i pitagoricienii 207-209, 258.
Posibilitate 132, 192, 309.
desprinderii fanteziei de viatil 309-310.
i intimplare 268.
i realitate 132-133, 167, 306-307.
in istorie268.
Pozitiv i negativ 115, 129, 192.
Pozitivism 333, 451-496.
si agnosticism 275.
neopozitivism 321.
Practied 158-159, 182, 185-186, 288.
i idei 24.
i realitate 181, 185.
in teoria cunoasterii 180-181, 183-186.
i categoriile logice 76, 161, 164-165.
720 INDICE DE MATERII

ca criteriu al adevarului obiectiv 170-171, 184, 234, 281

282, 484-485.
este nevoie de imbinarea cunoasterii cu practica 183.
practica omului si a omenirii constituie criteriul, verificarea
obiectiviatii cunoasterii -- 179.
practica si tehnica ca criterii ale adevrului 170.
prin practica sa omul dovedeste justetea obiectival a ideilor, con-
ceptelor, cunostintelor, stiintei sale 161.
rezultatul actiunii este verificarea cunoasterii subiective si cri-
teriul adevitratei obiectiviatti 185.
ca treaptii a dezvoltarii adevrului 170.
unitatea dintre cunoaqtere 0 practica in teoria cunoasterii-186.
verificarea prin fapte, respectiv prin practica, la fiecare pas
al analizei 282.
0 teorie 24, 27, 30-31, 176-177, 180-181, 269, 520-521.
practica este superioarl cunoasterii (teoretice) 181.
Vezi 'i, Experient.
Pragmatism 325, 461, 465,' 478, 483-486, 492-493, 494-495.
si agnosticism 464.
si inconstient 481.
si neopozitivism 321.
0 H. Poincar 455-456, 497.
0 rationalism 459-460, 484-485.
0 religie 452-453.
0 scepticism 478-479, 485-486.
sofistica pragmatismului 463-454.
Prilej vezi Cana si prilej.
Principiul antropologic in filozofie 57, 645.
Problema cea mai importantd a filozofiei vezi Filozofie.
Progres 97.
17-19.
0 regres in istorie
Proletariat 10-12, 14, 18-19, 357-358, 440, 549-550, 665.
0 filozofie 358.
Proprietate privatci 8-13, 23.
Psihologie 57, 147, 294, 316, 317, 481.

Raport (relafie, raportare) 91, 97, 102, 124, 133, 188, 457-458, 466,
479, 486-487.
de cauzalitate 135-138.
0 contradictie 121, 166.
fiecare lucru concret se afla, in raporturi diferite si adesea contra-
dictorii cu tot restul 117, 188.
al esentelor este legea 129.
intre lucruri si logica 149, 166, 177, 179.
si proprietate (insusire) 127.
raportare si determinare 101, 120.
 INDICE DE MATERII 721

- i realitate - 125.
- intre subiectivitate
- ca trecere i contradictie
i obiectivitate
166.
- 164.

Vezi i Conexiune, Mijlocire i nemijlocire, Trecere.

Ratiune - 19, 65, 93, 142, 145, 150, 154, 158, 163-164, 167-168,
189, 243, 264, 270, 272, 293, 306, 389, 393, 454-455, 469-460,
494-495.
- -
- antinomiile ratiunii vezi Antinomie.
gi experient& - 363-364, 379-380, 428.
- i intelect - 73, 144, 153, 218, 223, 239.
- i simturi - 42, 66-68, 120-121, 305, 377-378, 389.
Vezi i Gindire.
Raddeinile de clasd ale idealismului - vezi Idealism.
Rdddcinile gnoseologice ale idealismului vezi Idealism.
Realitate, real - 45, 132, 142, 145, 167-168, 184, 268, 307, 376-376
-
490, 522 523.
- j adevar vczi Admix.
- i art& 48.
- cunoaterea realitiltii -132 -133, 301, 466, 495; vezi i Cunoa-
tere.
- i dialectic& - 169.
- i esent& - 109-110.
-i existent& - 132-133.
- gi fantezie - 309-310, 417-418.
- i gindire - 54, 57, 269.
- i idee
8 (dup.& Kant) - 162-163.
- laturi, momente ale realitatii 133, 165-166, 215-216.
- i necesitate - 132-134.
- obiectiv& - 141, 143, 163, 193-194.
- i posibilitate - vezi Posibilitate i realitate.
- i practicrt - 181, 184-185.
- real 0 ideal - 167, 234, 269.
- ideea transformaxii idealului in real este profundrt: foarte impor-
tant& pentru istorie - 98.
-- i iscop
relatie (raport) - 125.
- 181.
- i senzorialitate - 40, 42.
- j subiect - 180-183.
- temporar& i intimphitoare - 163.
Vezi i Existentil, Univers.
Ref lectare - 45, 112-113, 152, 153-155, 158-159, 163-166, 180-
181, 193-194, 366, 368, 415-416, 423, 484-485, 497.
- caracterul dialectic al procesului reflectrii - 92-93, 124, 150,
164-165, 301-302, 309-310.
- in conceptele omului se reflect& in mod original i dialectic
natura - 238.
reflectarea just& a dezvoltitrii eterne a lumii este dialectica
- 92-93.
48 - Lenin - Opere complete, vol. 29
722 INDICE DE MATERII

- forma de reflectare a naturii in cunoasterea omeneasci - concep-

tele, legile, categoriile - 154.
- a lumii objective in constiinta omului si verificarea acestei constiinte
(reflectari) prin practia - 170-171.
Vezi Fi Cunoastere, Gindire.
Reflexie - 73, 109, 112-118, 120-121, 126, 127-129, 132, 156, 168
-169, 172, 179, 190, 194, 226.
- formele reflexiei -114.
Reformil - 268-269.
Reformism - 35.
Relativ - vezi Absolut si relativ.
Relativism 227, 297, 442, 490; vezi fi Absolut si relativ.
Relafii de produefie - 14.
Religie - 8, 22-23, 40-41, 47-50, 62-53, 85, 201, 265, 305, 321,
- si ateism -
352-353, 355, 362-363, 420, 438.
vezi Ateism si religie.
- crestinismul - 268, 355-356, 359-360, 384-385, 483-484.
- 0 filozofie - vezi Filozofie si religie.
- persana, - 290.
- radicinile de clasi ale religiei - 302, 351-352.
- fadicinile gnoseologice ale religiei - 302, 308-309.
- posibilitatea idealismului (= a religiei) a lost data chiar in
prima abstractie, elementarli - 309.
- si social-democratia - 348-352, 355-356, 366.
- si superstitie - 48-49, 53, 249-250, 351-352.
- i tiint - vezi tiint'a' i religie.
Vezi fi Dumnezeu, Teologie.
Reprezentare - 50, 66, 141, 459.
- si adev5x - 238, 243-244.
- si bun-simt - 190.
- si contradictie - 117-121.
- i gindire - 77, 120-121, 190-191, 193-194, 245-246.
- i concept - 150, 162, 174-175, 238.
- i senzatie - 117-121.
Revolufie - 341, 350, 668, 576-577.
- din 1848 0 Feuerbach - 39.
- francezi de la sfirsitul secolului al XVIII-Iea - 16-17, 22-23,
24-25, 148, 266, 267, 269.
- tafaneasea - 567-568, 582-583.
Ridicare
- de la abstract la concret - 54-85, 150 151, 164-165, 196-
197, 202-203, 234, 249-251, 278-281.
- de la concret la abstract - 105, 142-143, 173-174, 199-200,
278-281.
- ridicindu-se de la concret la abstract, gindirea nu se indeprateaa.
de adevar, ci se apropie de el - 143.
Vezi i Abstract (abstractie).
 INDICE DE MATERII 723

Salt 432, 536-637, 538.

de la generalul din natura la suflet; de la obiect la subiect; de la
materialism la idealism 223.
intreruperea gradualititii (a procesului de dezvoltare treptata)
105-106, 237, 297.
Vezi ci Trecere.
Scepticism 111-112, 211, 437.
antic 100, 227, 253-257.
si dialectic& 190, 192.
deosebirea dintre subiectivism (scepticism si sofistica) si dialec-
tic& 297.
dialectica scepticismului este ceva intimplator" 253.
in filozofia epocii noastre 27, 214, 215, 232, 253-254, 330-331.
si Hegel 274.
al lui Hume vezi Humeism.
si idealism 442.
nu este indoial& 254.
i kantianism vezi Kant si kantianism.
i metafizica secolului al XVII-lea 27.
si pragmatism 478-479, 485.
rolul scepticismului in istoria filozofiei 100.
tropii scepticismului 254-257.
Schimbare vezi Miscare, Dezvoltare.
Scolastia 306.
Scop 12, 122, 139, 163, 181-185, 201, 224, 475.
activitatea omului indreptata spre un scop anuinit vezi Om.
i cauza, lege, legatura, ratiune 239.
al cunoasterii este la inceput subiectiv 175.
in istorie 159-160, 233, 264, 267, 270.
i mijloc 160, 172, 184, 239.
Vezi i Teleologie.
Senzalie 223, 243-246, 373, 458, 466-168, 480, 522.
i calitate 66-67, 281.
caracterul nemijlocit al senzatiei 235.
la cirenaici 233.
si concept 216, 235, 238-239, 245-246, 305-306.
i gindire 69, 216, 240-243, 417-418, 514.
Hegel inlocuieste idealismul senzatiei cn idealismul gindirii
241.
trecerea de la senzatie la gindire este dialectic& 237.
i miterie 515.
ca principiu al teoriei cunoasterii i ca principiu etic 233.
i reprezentare 243-246.
Senzorialitate, sensibilitate, senzorial, sensibil 15, 28, 40, 42, 44, 50, 66,
144, 258, 522.
certitudine senzoriali 190, 213, 220, 232.
senzorial si rational 281.

48*
724 INDICE DE MATER!!

Senzualism - 28.
Simbol - 464.
- gi concept - 102.
Simfuri - 66, 229.
- i gindire (cunoagtere, ratiune)
239, 305, 378, 389.
- 42, 46, 54, 66, 68, 12(1-121,
- gi limb& - 68-69.
Vezi i Intuiie, Perceptie, Reprezentare, Senzatie.
Singular, particular p: general (universal) - 84, 105, 124, 148-151,
168-169, 192-193, 196, 201, 249-250, 289, 294, 306-307,
- particular gi general - 54, 63-64, 66-67, 152, 173-174,
223-225, 228-229, 231-232.
- ca contrarii - 298-301.
- interconexiunea lor - 298.
- fn economia politica - 8-10.
- in filozofia lui Aristotel - 171, 298, 305-311.
- In istorie - 263-264, 266-267.
- universalul i necesitatea - 66, 220.
Sinteth - vezi Analiza, gi sinteza.
-
Socialism - 11-12, 18, 668-669.
mic-burghez - 9-10, 13-15, 21, 31, 34-35, 50, 554-655.
- aocialismul lui Feuerbach - 51-52.
- gtiintific - 8, 10-13, 14-15, 21, 26, 28, 34, 345, 555, 557-658.
- utopia - 16-18, 28-29, 34, 512-513, 625-526, 651, 553, 657.
Socielate - 119, 297.
- antic& - 23-25.
- burgheza - 10-13, 15-16, 22-25, 30-31, 281, 349-350, 552-
553.
- anarhia ei - 24.
- contradictiile ei - 150-151, 298.
- civil& - 22-23, 24-25, 103.
- 265-266, 432-433.
- comunista - 351.
influenta mediului geografic asupra dezvoltrtrii societatii -
Sociologie - 484.
Socratici - 231-233.
Sofisticd -123, 226, 243, 293, 297, 490-491.
-- i ieclectism - 93.
dialectic& - vezi Dialectica i sofistica.
- a pragmatismului - 454.
Sofisti -217, 225, 226-229, 483.
Spaliu - 63, 182-183, 209.
- i punct - 257.
- c timp - 44-45, 64, 190, 193-194, 214-216, 361-362.
- migcarea este esenta timpului gi a spatiului - 214.
Speculafie - vezi Idealism.
- gindire speculativ& - vezi Gindire.
Spinozism - 29, 61, 140, 403-404, 441.
 INDICE DE MATERIT 725

Slat - 23-25, 265, 269, 676.

- republica lui Platon - 233, 236.
Stoicism - 244, 295.
Subiect i obiect79, 81-82, 97, 126, 140-141, 155, 167-168, 171,
176, 179-183, 194-195, 281, 294, 359, 396, 401-402, 428.
- mkcarea cunoacterii spre obiect nu poate fi efectuat decit dialectic
- 234.
Subject i predicat - vezi Logic& formald.
Subtectiv (subiectivitate) - vezi Obiectiv ci subiectiv.
Subjectivism - 81, 126-127, 140-141, 175-176.
- deosebirea dintre subiectivism (scepticism 0 sofisticto 0 dialectic&
- 297.
- impotriva subiectivismului 0 a unilateralitatii - 178.
- este lipsa de obiectivism - 226.
- subiectivismul j scepticismul lui Kant -vezi Kant 0 kantianism.
Substantd - 29, 61-62, 65, 130, 132, 134, 136, 153, 159, 174.
- c atribut - 140, 404, 410-411.
- o treaptli important& in procesul de dezvoltare al cnnoalterii
naturii j materiei de citre om - 134.
Suflet (spirit) - 66, 74, 83, 111-112, 156, 157.
-
- ci corp - 47, 50-51, 68, 167-168, 169-170, 359.
in filozofia lui Aristotel - 242-243.
- in filozof ia lui Heraclit - 293.
- -
- in filozofia lui Epicur - 247-248, 250.
ci materie vezi Materie 0 spirit.
Superstifie - vezi Religie ci superstitie.

6tiinfd - 177-178, 198, 310, 372-373, 451, 456-457, 476, 479, 490-
491.
- c1 credint& - 85, 316, 348, 358-359, 376-378; vezi i tiin i
religie.
- cuprinde in mod relativ, aproximativ legitatea universal& a naturii
in veenica miccare - 154.
- examinarea ctiinific cere s se indice deosebirea, legatura, tre-
cerea - 193.
- c1 experient& - 370-371, 466-467.
- i fantezie - 209.
- este absurd 0, negi rolul fanteziei chiar 0 in cea mai riguroas&
ctiint& - 310.
- istoria tiintei 124, 208-209, 247-248, 278, 294, 296-297,
351.
- obiectul oricarei ctiinte este infinit - 419.
- prin practica sa omul dovedecte justetea obiectiv a ctiintei sale
- i- 161.
proletariat - 18.
726 INDICE DE MATERII

- reflect& esenta, substanta naturii - 159.

- i religie - 209, 248, 356-358, 359-360, 452-453, 460 -461,
463; vezi i tiin i credint.
- social& 296.
- tiintele concrete i logica - vezi Logica.
Vez i tiinele naturii.
6tiinfele naturii - 30, 333-336, 338, 339, 346-347.
- agnosticismul naturalitilor - 394-396, 420-421, 453-454.
- i atomistica - vezi Atomistica.
- .1 dialectica - 219-220, 278, 297, 298-301.
- i filozofia - 26, 27-28, 46-47, 73, 81-82, 121-123, 333-334,
335-336, 385-386, 411-412, 417-418, 419-420, 516, 545.
-
- istoria tiintelor naturii - 134, 247 -260.
- i tiintele sociale 296, 341, 345.
Vezi i Stiint.

Eautologie-- 107, 114, 123, 178.

Tihnica - 159, 234, 336-337.
- istoria tehnicii - 124, 134.
- i practica ca criterii ale adevirului - 170.
Teleologie - 45-46, 122, 167, 160-161, 239-240, 352-354, 481;
Vezi i Scop.
Teologie - 8, 29-30, 46, 321.
- Leibniz s-a apropiat prin teologie de principiul legaturii indisolu-
bile dintre materie i micare - 61.
Teoria eunogterii - 109, 291, 356-357, 358, 376, 397, 416-416, 428,
430.
- a lui Aristotel -
306-307, 310.
a cirenaicilor - 233.
- domeniile cunoaterii din care trebuie sii se constituie teoria cunoa-
terii i dialectica - 294.
- a lui Epicur - 244-247, 249-250.
- Hegel a ocolit teoria cunoaterii a lui Epicur - 247.
- Hegel 11 combate pe Kant tocmai pe plan gnoseologic - 142.
- a lui Heraclit - 293-294.
- i istoria cunoaterii - vezi Logic i istoric.
- i logica - 86, 150, 153, 188-189, 281, 516.
- conditiile coincidentei intre logic& ci teoria cunoacterii
vezi i Dialectica ca logics& i teorie a cunoacterii.
- 147;
- logica .1 teoria cunoacterii trebuie deduse din dezvoltarea
intregii vieti a naturii i a spiritului" - 74.
-- unitatea dintre cunoactere ci practici in teoria cunoaterii
- a lui A. Rey = materialism timid - 487.
senzatia ca principiu al teoriei cunoacterii ci ca principiu etic - 233.
186.
Vezi i Cunoactere, Logi&
Teoria eleetronied - 470, 504.
Teoria reflectdrii - vezi Reflectare.
 INDICE DE MATERII 727

Terminologie 348-349, 365.

Timp 44, 45, 216, 218, 290.
este o forma de existent& a realitatii objective 193-194.
notiunea de timp este dedusi din micare 45.
i spatiu 45, 64, 190, 193-194, 214-215, 361.
micarea este esenta timpnlui i a spatiului 214.
Tineri hegelieni vezi Marx K. i Engels F. Critica tinerilor hegelieni.
Transcendent 162-163.
Transcendental 102, 157, 173.
unitatea transcendentala a aperceptiei 141.
Trecere, transformare 91, 97, 99, 166, 223-224, 235, 301.
a calitatii in cantitate, i invers 97, 99, 101, 104-107, 188, 231.
a categoriilor din una in alta 177.
conceptele prin natura lor = trecere 191; vezi ''i, Concept.
a contrariilor (opuilor) 168.
de la deosebire la contradictii 120-121.
0 devenire 89, 191, 194.
dialectic& i nedialectica. 237.
a fenomenului i esentei 210 211.
a fiintarii in esenta (in Stiinta logicii") 108.
a ideii logice in natur& (in Stiinta logicii") 198.
0 legatur& 152.
de la materie la contiinta, de la senzatie la gindire este dialectic&
237.
a primei negatii in a doua 192.
totul e legat prin treceri 86, 152, 298.
Vezi f i Salt.

Urnanism 26, 29.

Unealtd 160, 267.
Unitate
0 conexiunea, interdependenta i integralitatea procesului universal
127.
0 diversitate 177-178, 192-193, 396.
ci lupta contrariilor vezi Opozitie.
principml universal al unitatii lumii, naturii, miccarii materiei
213.
Univers 64, 208, 293-294.
Universal vezi Singular, particular i general.

Valoare vezi Economie politica.

Viald 91, 112-113, 170-172, 187-188, 309-310, 334.
i automicare 194.
0 concept (in logica lid Hegel) 142.
728 INDICE DE MATERII

i contradictie 117-118, 120-121, 194-195.

i creier 170.
i dialectici 169.
i ideea micrii universale 119-120.
i identitate abstract5, 119.
i 1ogic i teoria cunonterii 74, 170-171, 264.
ideea de a include viata in logicl este explicabili i genial&
171.
ca treapta a dezvoltarii adevilrului 170.
Vitalism 321, 338, 474-475.
Voinfti 177, 183-184.
Voluntarism 321.
Vorbire vezi
 729

CUPRINS

Prefata VII

I
CONSPECTE $1 FRAGMENTE
1895
*CONSPECTUL CARTH SFINTA FAMILIE s DE MARX
$1 ENGELS 3-36
1909
CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH PRELE-
GERI DESPRE ESENTA RELIGIEI), 37-67

1914-1915
*CONSPECTUL CARTII LUI L. FEUERBACH sEXPU-
NEREA, ANALIZA $1 CRITICA FILOZOFIEI LUI
LEIBNIZ ), 59-69
*CONSPECTUL GARTH LUI HEGEL s$TIINTA LO-
GICII* 71-202
Prefafa la prima editie 73
Prefata la editia a doua 76
Introducere: Conceptul general de logici 81

Cu asterise etnt notate titlurile date de Inetitutul de marxiem-leniniem de pe

lingi C.C. al P.C.U.S.
730 CUPRINS

Teoria fiintArii 86-108

Cu ce trebuie inceput stiinta? 86
Sectiunea intii: Determinarea (calitatea) 88
Sectiunea a doua: Waimea (cantitatea) 100
Sectiunea a treia: Mi -aura 103
Teoria esentei 109-139
Sectiunea intii: Esenta ca reflexie in ea inssi 109
Sectiunea a doua: Fenomenul 125
Sectiunea a treia: Realitatea 132
Logica subiectiv sau teoria c o n-
ceptului 140-202
Despre concept in general 140
Sectiunea intii: Subiectivitatea 148
Sectiunea a doua: Obiectivitatea 156
Sectiunea a treia: Ideea 162
*CONSPECTUL GARTH LUI HEGEL rPRELEGERI
DE ISTORIE A FILOZOFIEI. 203-259
Introducere in istoria filozofiei 205-206
Vol. XIII. Primul volum din istoria
filozofiei 207-225
Filozofia ionienilor 207
Pitagora si pitagoricienii 207
Scoala eleati 209
Filozofia lui Heraclit 217
Leucip 220
Democrit 222
Filozofia lui Anaxagora 223
Vol. XIV. Al doile a volum din istoria
filozofiei 226-257
Filozofia sofitilor 226
Filozofia lui Socrate 229
Socraticii 231
Filozofia lui Platon 233
Filozofia lui Aristotel 236
Filozofia stoicilor 244
Filozofia lui Epicur 244
Filozofia scepticilor . 253
Vol. XV. Al treilea volum din istoria
filozofiei 258-259
Neoplatonicienii 258
Hegel despre dialogurile lui Platon 259
 CUPRINS 731

*CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL PRELEGERI

DE FILOZOFIE A ISTORIEI. 261-270
Hegel despre istoria universal& 270
*CONSPECTUL CARTII LUI NOEL LOGICA LUI
HEGEL* 271-276
PLANUL DIALECTICII (LOGICII) LUI HEGEL (Tab la
de materii a Logicii mici (a Enciclopedieti)) 277-282
*CONSPECTUL CARTII LUI LASSALLE FILOZOFIA
LUI FIERACLIT OBSCURUL DIN EFES*. 283-296
IN JURUL PROBLEMEI DIALECTICII 296-802
*bONSPECTUL CARTII LUI ARISTOTEL META-
FIZICA 303-311

II
INSEMNARI PE MAR GINEA UNOR
CARTI, ARTICOLE I RECENZII
1903
F. UEBERWEG. aSCHITA DE ISTORIE A FILOZOFIEI. 315
F. PAULSEN. (INTRODUCERE /N FILOZOF IE. 315-318

1904
*INSEIdNA.RI PE MARGINEA UNEI RECENZII A
CARTILOR LUI E. HAECKEL MINUNILE VIETH,
SI ENIGMELE UNIVERSULUI. 319

1909
NOTA DE CARTILE DE 8TIINTE ALE NATURII SI
DE FILOZOFIE AFLATE IN BIBLIOTECA DE LA
SORBONA 320-322

1913
*DIN CAIETUL *STATISTICA AG1?1COLA. AUS-
T1?lACA ETC.* 323-326
732 CUPRINS

F. RAAB. FILOZOFIA LUI R. AVENARIUS*.

PERRIN. aATOMII* 323
*IN LEGATURA CU 0 RECENZIE A CARTII LUI
J. PLENGE MARX SI HEGEL* 323
*TN LEGATURA CU 0 RECENZIE A GARTH LUI
R.B. PERRY. TENDINTE FILOZOFICE CON-
TEMPORANE* 323
*IN LEGATURA. CU 0 RECENZIE A CARTII
LUI A. ALIOTTA aREACTIUNEA IDEALISTA
IMPOTRIVA *TIINTEI* 324

1914-1915
*DIN tlCAIETE FILOZOFICE* 326-338
*NOTA DE DIVERSE VOLUME DIN OPERELE
LUI FEUERBACH SI ALE LUI HEGEL 326
CU PRIVIRE LA SCRIERILE MAI RECENTE DE-
SPRE HEGEL 327
*TN LEGATURA CU 0 RECENZIE A CARTII LUI
J. PERRIN. TRATAT DE CHIMIE FIZICA. PRIN-
CIPIILE* 330
P. GHENOV. TEORIA CUNOASTERII SI META-
FIZICA LUI FEUERBACH. 331
PAUL VOLKMANN. aBAZELE TEORETICE ALE
CUNOASTERII IN STIINTELE NATURII* 333
MAX VERWORN. IPOTEZA'BIOGENA* 333
FR. DANNEMANN. CUM S-A FORMAT IMAGINEA
NOASTRA DESPRE LUME* 335
LUDWIG DARMSTAEDTER. CALAUZA PENTRU
ISTORIA STIINTELOR NATURII SI A TEHNICII. 336
NAPOLEON. oCUGETARI 337
ARTHUR ERICH HAAS. eSPIRITUL ELENISMULUI
IN FIZICA CONTEMPORANA* 337
THEODOR LIPPS. qTIINTELE NATURII SI CON-
CEPTIA DESPRE LUME* 338
 CUPRINS 733

1915-1916
*DIN aCAIETE DESPRE IMPERIALISM* 339-342
DIN CARTILE DE FILOZOFIE DE LA BIBLIOTECA
CANTONALA DIN ZURICH 339
Dr. JOHANN PLENGE. MARX SI HEGEL 340

III
OBSERVATII SI NSEMN ART
PE MARGINEA IINOR CARTI

1908 --1911

J. DIETZ GEN. MICI SCRIERI FILOZOFICE) 345-430

G. V. PLEHANOV. PROBLEMELE FUNDAMENTALE
ALE MARXISMULUI) 431-434
V. SULEATIKOV. INCERCARI DE JUSTIFICARE
A CAPITALISMULUI IN FILOZOFIA VEST-EURO-
PEANA. DE LA DESCARTES PINA LA E. MACH* 435-450
A. REY. FILOZOFIA MODERNA 451-497
A. DEBORIN. MATERIALISMUL DIALECTIC 498-505
G. V. PLEHANOV. R N. G. CERNISEVSKI 506-541
I. M. STEKLOV. sN. G. CERNISEVSKI, VIATA SI ACTI-
VITATEA LUI (1828-1889) D 542-587

Adnotari 689-634
Indice'de lueritri j izvoare eitate sau mentionate de V.I. Lenin 635-666
Indice de nume 667-690
Indiee de materii 691-728
734 CUPRINS

ILUSTRATII
Prima pagina a manuscrisului lui V. I. Lenin: Conspectul
cartii Sfinta familie de Marx i Engels. 1895 6
Pagina din manuscrisul lid V. I. Lenin Conspectul crii lui
Feuerbach ePrelegeri despre esenta religiei. 1909 65
Coperta primului caiet cu Conspectul caqii lui Hegel tiinta
logicii. Septembrie-decembrie 1914 78-79
O pagina din manuscrisul lui V.I. Lenin Conspectul car-
tii lui Hegel qtiinta logicii. Septembrie-decembrie
1914 95
O pagina din manuscrisul lui V. I. Lenin Conspectul car-
tii lui Hegel qtiinta logicii. Septembrie-decembrie
1914 150-151
O parina din manuscrisul lui V.I. Lenin Conspectul
caqii iii Hegel qtiii4a logicii. Septembrie-decem-
brie 1914 190-191
O pagina din manuscrisul lui V.I. Lenin Conspectul car-
tii lui Hegel Prelegeri de istorie a filozofiei. 1916 238-239
Pagina din manuscrisul lui V. I. Lenin Conspectul crii lui
Hegel Prelegeri de istorie a filozofiei. 1915 251
Pagina din manuscrisul lui V.I. Lenin < Planul dialecticii
(logicii) lui Hegel. 1915 279
O pagina din manuscrisul lui V. I. Lenin In jurul pro-
blemei dialecticii. 1916 299
Sala de lectura a Bibliotecii din Berna 308-309
O pagina din cartea lui J. Dietzgen Mici scrieri filozofice
cu insemnarile lui V. I. Lenin 381
0 pagina din cartea lui G. V. Plehanov N. G. Cernievski
cu insemnarile lui V. L Lenin 633
O pagina din cartea lui I. M. Steklov N.G. Cernievski,
viata i activitatea hui, cu insemnarile lui V. I. Lenin 563
Dat la miles 213.07.1965. Bun de tipar 13.10.1965.
Aprut 1966. Hirtie tipar inalt tip A rnata de
63 glm, 540X840116. Coll editoriale 46,46. Co li de
tipar 47,50. 2 planse tipo + 3 plaw offset. A.
9378/1965. C.Z. pentru biblioteci 3C23 = R
Tiparul execulat sub comanda nr. 50611 5858 la
Combinatul Poligrafic Casa Scinteii", Piata Scinteii
or, 1, Bucurcti Republica Socialist Rominia
 .

A. 7