CiITEVA VIRFURI DE SAGEATA DESCOPERITE LA OCNITA, JUDETUL VILCEA GH, ANDREESCU S&paturile arheologice,! sistematic efectuate in ultimii ani la Oc- nele Mari, sub conducerea prof. Dumitru Berciu, au dus la descoperirea unor puternice urme de locuire precum gi la identificarea in punctul Cosota—-Ocnita a unui ceatru militar, economic si religios al uniunii tribale a dacilor buridavensi, menfionafi prima data de geograful grec Ptolemeu, sub denumirea de buridavensioi? si localizati de Vasile Parvan in partile subcarpatice ale tinutului Vilcii si Argesului,’, avind capitala ling’ Rm. Vilcea‘, In sprijinul acestor afirmafii, descoperiri recente, printre care frag- mente de vase lucrate la roat& pe care au fost scrise cu majuscule latine antroponime traco-dacice, ca REB si MARK(OS), sau cu inscrip- tia BUR si BUR{(IDAVA), vin sa confirme existenta unui centtu politic si militar, In fruntea cdruia se afla in vremea lui Augustus, un rege (basileu), al carui nume, scris cu litere grecesti era Thiamarcus®. Buridava dacicé de la Ocnele Mari, construité cu palisadaé si san- furi de aparare, este situat&é la altitudinea de 456 m, si apdraté prin pozitia ei naturald, cu alunecdri abrupte si pieptisuri pe laturile Nord- Sud si spre Est, iar pe latura de Vest avind terasari si fortificatii in stilul cet&tilor dacice din alte parti ale Dacici, amintind caracterizarea fécuté de scriitorul roman Florus: ,,.Daci montibus inhaerent’’. Incé din secolul Il] ie.n.£, Buridava intra in sistemul defensiv de cetati fortificate a dacilor, avindu-se in vedere atit patrunderea celtilor din Nord‘, cit mai ales pericolului roman, din ce in ce mai amenin{a- tor la Dundrea de Jos, odaté cu transformarea Macedoniei in provin- cie romana’. Foarte probabil c& si Ja Buridava s& fi existat o oaste permanenté aflat& tn serviciu basileuiui. Aceasta era formatd din ostasi trimisi de sefli de trib sau comandantii de cete. In epoca lui Burebista va fi fost poate si un nucleu de mercenari in aceasté zond. Relat&rile autoriJor antici despre luptele si vitejia geto-dacilor incep cu caracterizarea facuté de Herodot: ,,Gefii stint cei mai viteji si mai drepti dintre traci’. ‘ALPlanga 4, fig. 1—8 Planga 1Plansa 1, fig. 14 Virtuti de sigeota descoperite la Oc- nije, fie, Vilewo, Planga Sabie romana cu {eae datind ain epoca regelul local Talamareus si Timparanstel roman Augustus. Aceasta vil Buridava, mai ales in vremea lui Augustas, cind complexul de pe pla- toul cetatii a fost mistuit de un puternic incendiu care a ingaduit for- mularea ipotezei unui atac romen asupra cetdtii In cursul sapaturilor de la Ocnele Mari (Cosota) au fost descoperite relativ multe arme si foarte felurite Nu intimplior Chrysostomus ne-a lésal relatarea (Ie daci), puteai sa vezi peste tot sabii, platose, lan fiind pline de cal, arme si cameni inarmati Una din multiplele arme ele dacilor era ercul pentru lansarea stige- {ilor, utilizat inca din secolul V ie.n. cind getii lut Sitalkes, erau cunos- culi_ca arcasi calari", iar Horajiu araté ca dacii se pricep mai bine decit toti la eruncarea sagetiior™, Ovidiu vorbeste de getii cei silbatici ce misund pe druenuri si nici unul nu-i s& n-aiba la dinsul are si lolba cu sageti ingalbenite de veni- nul viperet”™, El spune de asemenca, cé arcul lor ,inlins ew 0 vind de cal nu trage numai o singurd data si este intotdeauia incordat aruncind sageti cu venin“', Arcul facca parte din tipul armelor de aruncare, cl avea forma acolodeta sau simpla, aa cum aflam si pe Columna Traiana"”, Arcul era intins de o vind de cal, dupa relatarile tui Ovidin'. Virlurile de sigeeté erau fécute din fier, bronz, uneori chiar din silex sau corn, find fixate intr-o tija de lemn. Ele se prezinté sub dife- rite tipurl, © prima caracterizare o face Vasile Parvan, care deosebea in Laléne-ul geta-dacic {rei tipuri de sageti caracteristice 1) Cu pinten, 2) cu aripi si 3) cu coaste, de profil helicoidal cu trei muchii", Dumitru Berciu imparte virfurile de sageti de la Agighiol In dowd grupe distincte : a) cu trei dungi sau muchii ce se prelungese cn bar- deluri ascutfile ; b) cu ret fele plane si trei balbeluri pujin prelungite si o subgrupa in care se incadreaza virlurile de dimensiuni mici (0,025 5i 0,020)", Aici putom adéuga tipul de virt de sageaté cu trei muchii si aripioare, dar f@r8 peduncul, care dateazé din secolul V Le.n.—IV Len, si care @ pulut servi si ca moneda! “Acolo la ei toate locurile 13In perioada Laténe-ului geto-dacic tirziu, sint cunoscute patru tipuri de virfuri de sdgefi,** in care se pot incadra si exemplarele descoperite Ja Buridava. Tipul 1, cu lama plata, sectiune unghiularaé, avind doi pinteni si tub de fixare a tijei. Corpul prezinta uneori o nervurd mediand sau are © secfiune ovala, (Pl. I, fig 1/3,5) si are analogii cu exemplarele desco- perite la Popesti,* Contesti, ,Lacul Imi Bircé“, Adamclisi, Gradistea Muncelului, Caciulata si Piatra Craivii™. Tipul II, prezintaé doud variante: a) cu trei muchii si pedunculi sau tub de fixare, in care se incadreaza piesa noastra de la PI. I, fig. 1/1; b) cu patru muchii si tub de fixare. Ambele variante sint cunoscute la Popesti si Popesti Vaslui, lucrate din bronz, Gradistea Muncelului, Con- testi, ,Lacul lui Birc&" si Laceni®. Tiput IH, prezinté o lama coliacee si tub de fixare (Pl. 1, fig. 1/2). Un exemplar din acest tip s-a descoperit la Covasna*™, Tipul IV, virfuri de forma dreptunghiulara, cu doud aripioare pre- lungite 5i tub de fixare (PI. I, fig. 1/4), are asem&n4ri cu piesele desco- perite la Popesti si Viddiceasca*’. In ceea ce priveste incadrarea cronologica, tipurile de s&ge}i ana- lizate aici sint caracteristice in general perioadei tirzii a Laténe-ului traco-getic si ele au fost datate in secolul II fen, alte exemplare apartin secolului I e.n. si inceputul secolului If en. Pentru o mai stricta datare a pieselor de la Buridava ne referim la fixarea in timp facuté de Dumitru Berciu a intregului complex si la descoperirile din incéperea subterana nr, 2 de pe platoul celafii, in care s-a gdsit pe ling& ceramicd localé si importuri romane, arme de fier (virfuri de sigeata, lance etc.) precum si doué monede emise in timpul lui Augustus (27 f.e.n,—14 e.n.). Aceste descoperiri sint considerate ca aparfinind sfirsitului secolului I i¢e.n. sau cel mai tirziu primei decade a secolului urmitor. Virfurile de sdgeti descoperite la Ocnita ilustreazd procesul de evolufie a tehnicii fauririi uneltelor si armelor, deci de dezvoltare a wmestesugurilor, a metalurgiei fierului si fac dovada existenjei unor ateliere locale, in care erau lucrate. S-au descoperit $i virfurl de sdgefi din bronz apartinind secolu- lui IV jem, in asezarea din apropierea vechii ocne de la Ocnita. Alaturi de aceste virfuri de s&gefi s-au descoperit o serie de pum- nale, cutitase, sabii curbe (sicae), bile de prastie, pinteni 5i zabale, dintre care una incrustata cu argint. Tot in ceea ce priveste armele folosite de daci, se poate aminti sabia romana cu teac& ce dateazi din epoca regelui local Thiamarcus si a impdratului roman Augustus. (Pl. IL.) Aceste din urma piese, dintre care unele au fost gasite si in morminte, documenteazaé in zona Buridava Ocnita si folosirea luptatorilor de cdtre nobilii autohtoni adicd de acei tarabostes, menfionati de autorii antici. Toate aceste urme materiale descoperite la Buridava constituie dovada unei organiz&ri si dotari militare impuse si de conditiile interne cit si de cele externe existente In acea perioada. 14NOTE 4 D, Betciu, Magazin ‘isioric, 6, 1967, p. 8; Cércetéri privind preistoria jud. Vilcea, Buridava, 1, 1972, p. 16 si urm.; SCIV, 4, 24, 1973, p. GlI—619; SCIV, 3, 25, 1974, 381—386; Apulum, XIII, 1975, p, 615—617, * Idem, SCIV, 3, 25, 4974, p. 381 si urm, 3 'V. Parvan, Getica. O protoisiorie a Daciei, 1926, p. 224-229. * Ibidem, p. 167. 5D. Berciu, Sctiere cu litere latine In complexul de la Ocnita (Ocnele Mart), jud. Vilcea, SCIV, 3, 24, 1973, p. 611—618. 6 Idem, Unele dute preliminare osupra rezuilatelor cercetirilor Heh la Ocnifa (Ocnele Mari}, jud. Vilcea, Revista muzeelor 31 monumentelor, 2, 1977, ? Florus, Belium Decicum, 1, 28 (iV, 12, 48), in Izvoare privind iota veche a Romaniei, I, 1964, p, $24—525, . Berciu, Joc. cit,, p. 382, ‘ H. Daicoviciu, Dacia de ja Busebista Ia cucerirea romana, 1972, p. © Al, Suceveanu, Viaja economicd In Debrogea romand in sec, Par en, 1974, p. 14 si urm. ‘1 Herodot, Istorii, IV, 93, in Izvoare, 1, p. 49, 12 Dion Chrysostomos, Discursuri, XU, 19, in Izvaare, I, p. 449, 1 Tucidide, Istorif, TI, 1, 15, in Izvoare, I, p. 74. 4 Horajiu, Qde, Til, 6, 16. % Qvidin, Tristele, V, ?, 13-16, ‘© Idem, Scrisori din Pont, 12, 15—20, in Izvoare, J, p. 307. 4 C, si H, Daicoviciu, Columna lui Traian, 1966, p. 18—19, ® Ovidiu, Scrisori din Pont, |, 2, 21-22. ® V. Parvan, op. cit. p..513, » D. Bereiu, Arta traco-geticad, 1969, p. 68. 2! Vezi, recent, N. Conovici, SCIVA, 30, nr. 1, 1979, p. 87 si urm. fig. 1. = Emil Moscalu, Dacia, N.S., XXI, 1977, p. 33t—333, R, Vulpe, Materiale, VI, 1959, p. 314, fig. 13/4—6. “Em. Moscalu, Joc. cit.; Al. Vulpe si E. Popescu, Thraco-Dacica, 1976, p. 219, fig. 4/1; M,. Sinpetru, Dacia, N.S. 13, 1969, p. 497, fig. m. 42, fig. 17/1—2; R. Tantau, Meslesugurile 1a gelo-daci, 1972, p. 11, fig. 33; L. Berciu, in Celdfile dadice din sudul Transilvaniei, 1988, p. 52, fig. 27. # R. Vuipe, Materiale, I, 1953, p. 279, fig. 60/1—2 si Hg. 61/42. % 2. Szekely, SCLV, 2, 22, 1972, p. 211, “ R. Vulpe, Op. cff. p. 201, fig. TiS, $i Materfate, VI. fig. 19/3. * Em. Mosealu, Op, cit. p. 331-333,