156 __Athimandrit Vasilios Papadakis ie al Constantinopolului, un edict cu nume. comer tikon’®™, Acesta condamna Nestor, nismul si eutihianismul, evita formulele contro. versate ,.0 fire” $i dowd firt”, ocolea cu diplomatic hotararea dogmatica (oros) a Sinodului de la Ca). cedon, recunostea Simbolul de credinta niceo. constantinopolitan™ si evita includerea Sinoduluj de la Calcedon intre celelalte Sinoade Ecumenice. Henotikonul a fost semnat de patriarhul Acachie al Constantinopolului si de patriarhii monofiziti Petru Mong al Alexandriei si Petru Gnafevs al Antiohiei. Fara indoiala, edictul i-a nemultumit atat pe ortodocsi, cat si pe monofi- ziti. Monofizitii care au respins Henotikonul s-au despartit de ceilalti si s-au numit ,,akefali” (fara ca ie). La randul sau, papa Felix al Ill-lea 2) a refuzat sa semneze $i |-a caterisit pe ©. Astfel, Henotikonul nu numai ca nu a infaptuiasca unirea dintre ortodocsi si dar a gi dezbinat, pe deasupra, Apu- patriarhi, cauzate de ambi- textului gi de interpretirile fost aduse de catre acestia, erioada urmatoare. Pe drep!Participarea activ’ a monahilor impotriva ereziilor 57 cuvant s-a spus ca »fiecare dintre intdi-statatorii pisericilor a tratat Sinodul de la Calcedon potrivit propriei sale viziuni“~”. Aceasta confuzie a avut loc cu precadere in timpul imp4ratului Anastasie Dikoros (491-518). Lavremea respectiva Roma incetase comuniunea cucelelalte patriarhii i urma 0 linie ortodoxa mai riguroasa. Papii Romei erau in dezacord cu pa- triarhii capitalei imperiale, deoarece acestia din urma inscrisesera in diptice numele lui Acachie, promotorul Henotikonului. Alexandria dadea si ea Henotikonului o interpretare pur monofizita, in timp ce anatematiza Sinodul de la Calcedon si-i primea in comuniune pe adeptii lui Dioscor. i ii intre care exista unitate erau patriarhii ortodocsi Macedonie al Constantinopolului, [lie al lerusalimului si Flavian al Antiohiei™. imp4ratul a urmat initial linia Henotikonului, pentru ca treptat sd-i sustina pe monofiziti si sd favorizeze respingerea Sinodului de la Cal- cedon. Simpatiile sale monofizite s-au intarit odat4 cu sosirea in Constantinopol a eruditului monah Sever, adept al monofizismului. Acesta a reusit chiar sa-] convingd pe Anastasie (510) sa introduc la sfarsitul Imnului Trisaghion (,Sfin- ®7 Nichifor Calist, ExxAnotaotixn ‘lotopia (Istoria br iceasca), yol. 16, cap. 25, P.G. 147, 161D. oe de Miata Cuviosului Parinteluihimandrit Vasiios Papadakis ke Ae zeule”) addugirea eretica a uj Petny te Dumne: epee, Gnafevs, »Cel ce Te-ai rastignit pentru noi”, @, aceasta adaugire, Trisaghionul s-a cantat Pentry prima oara in biserica palatului imperial, iar maj apoi in Biserica ,,Sfanta Sofia”. Hai Riposta ortodocsilor a fost neintarziata. Egu- meni, monahi si multime de popor au purces |, o impresionanta manifestafie impotriva Politici pro-monofizite a imparatului gi in favoarea pa- triarhului Macedonie, care se Opunea cu tarie. ul era numit ,,mmaniheu si nevrednic de _domnie”, iar multimea striga: ,,Este vremea muce- “niciei, si nu-l pardsim pe Parintele nostru!’™. infri- at de aceasta reactie neasteptata, Anastasie a _ fost nevoit sa cedeze — fie si numai temporar - si : sca cu patriarhul. acestea, in anul urmator (511) im- sd-l amageasca pe Sfintitul Ma- de la acesta un inscris prin 4 recunoaste primele doua Si- in timp ce le trecea sub tacere Zest neasteptat al patri- eala in randul monahi-Participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 159 ats liturghiseasca impreuné cu el. Patriarhul a fost nevoit atunci sa se disculpe in bisericd, mAr- turisind ca recunoaste Sinodul al IV-lea Ecurne- nic si-i anatematizeaza pe tofi cei care nu-l pri- mes. In urma acestei marturisiri, monahii au acceptat sa liturghiseasca impreuna cu el. Incele din urmA, Anastasie l-a exilat pe Sfin- titul Macedonie in Evhaita, in cursul aceluiagi an (511). Succesorul sau, Timotei (511-518), a incer- cat sa inscrie in diptice numele lui Sever, dar a fost impiedicat de popor. ,, De partdsia cu Sever fu- geau toti ortodocsii, si mai cu seamd monahu, dintre care prin multe pedepse siilbatice pe multi i-a ucis“**. Curios era ca nici nefericitul Timotei nu stia ce si fac, stramtorat fiind si de impdrat si de popor. Savarsindu-se egumenul Manastirii lui Die, Timotei a mers acolo pentru hirotonia si instalarea unui now egumen. Dar cum monahii erau de partea Sinodulut de la Calcedon, egumenul s-a lepddat a fi hirotonit prin mdinile unui patriarh ce nu recunostea al TV-lea Sfant Sinod. Atunci Timotei a rostit: «Anatema tot celui ce nu primeste Sinodul de la Calcedon!», si can- didatul la egumenie a primit hirotonia”. Din paca- te ins, fiind admonestat de imparat, Timotei a marturisit ulterior exact cele contrare. 1 M. Ghedeon, Matpiapxixoi nivaxes (Tablourt patri- arhale), p. 137. = Cuviosul Teofan, ibidem, anul 6005, P.G. 108, 3698. *°M. Ghedeon,ibidem, p. 140.160 Arhimandrit Vasilios Papadakis De asemenea, ,,4n oarecare monah din A lexqp. : umele de Dorotei a scris 0 carte cu multe 4: aoe pte Sinodului din Calcedon §j j-g ie sotiei fratelui lui Anastasie, care era drept-credincigg. sé. Aceasta i-a dat cartea lui Anastasie, nddajduing cx prin ea isi va schimba parerea. Dar imparatul citind-o si intelegand cd este impotriva cugetelor sale, |-a syy. ghiunit pe Dorotet la Oasis, iar cartea a rupt-o in by. citi, caci avea in frunte epigraful: «Tragedie, adica o prorocie la vremea de acum». Precum se spune, la fe| porbise si Marele Vasile impotriva lui lulian’™®, De asemenea, Anastasie a convocat la Sidon (611) un sinod al episcopilor sirieni si palestini- eni ,intru desavarsita lepadare a Sfantului Sinod din Calcedon’>>. Patriarhii Nie si Flavian, participanti la acest sinod, au impiedicat ins4 anatematizarea ho- tararilor de la Calcedon’* si au dizolvat sinodul*’. Infuriati de atitudinea celor doi patriarhi, mo- nofizitii au decis exilarea lor. Atunci monahii orto- docsi din Valea Siriei au sosit in Antiohia, hotarati 84- apere cu orice chip pe Flavian. Totusi, in ciuda marilor patimiri suferite*, n-au reusit si-si izba- veasca pastorul, care a fost surghiunit (512) odati cu multi alti episcopi in lanturi, clerici si monalti on 2s Guviosul Teofan, ibidem, anul 6002, P.G. 108, 3608. Lem, anul 6003, P.G. 108, 361A. itopolis, ibidem, cap. 52, p. 293. 303, Cap. 27, P.G. 147, 169D: anul 6004, P.G. 108,Participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 16: Atunci, cu mare bucurie, imparatul |-a tri- mis ca episcop al Antiohiei pe Sever, exarhul”” akefalilor. ,, lar Ilie al lerusalimului, fiind silit de im- parat sau sa se impartaseasca cu Sever, sau sii fie scos din episcopie, sprijinit de monahi, mai vartos a voit sa fie scos din episcopie’””'. Succesorul lui [lie in scaunul lerusalimului, Ioan (516-524), in ciuda promisiunii sale inifiale, nu a trecut in diptice numele lui Sever, fiind in- demnat la aceasta de Sfintii Sava si Teodosie, in- tai-statatorii monahilor din Palestina. Mai mult, Ioan si-a declarat soborniceste devotamentul sau fata de Sinodul calcedonian. Dupa doi ani (518), cei doi patriarhi surghiuniti in locuri diferite, Mlie si Flavian, ,,si-au facut cunoscut unul altwia: — Anastasie a murit astazi. Sd mergem si mot sa ne judecam cu el. Si dupa doud zile au plecat catre Dommul"=*. In acele vremuri de restriste, fratiile mona- hale au dus o lupta plina de eroism si jertfa de sine. Monahii din Constantinopol, Antiohia si lerusalim se straduiau sa-gi pazeascd cu orice chip credinta si sa-si apere pastorii, care, rand pe rand, luau calea exilului. Mai jos vom evoca dra- maticele lupte purtate de monahii din Palestina, care au culminat cu instaurarea credintei orto- doxe si inlaturarea pastorilor eretici. ™ Capetenia. (n. trad.) *! Ibidem, 2 Joan Moshu, Limonariul, op. cit., cap. 35, P. 5®162 Arhimandtit Vasilios Papadakis ee in perioada respectiva, 0 noua figura may. canta in tabdra monofizitilor a fost, aga cum ary anticipat, Sever. Pe langé monofizitii care |-4,, avut si il au pe Sever drept capetenie a lor, sunt ~ din pacate, si astizi ~ chiar unii ortodocsi care considera ci acesta nu a avut concepfii kakodo. xe! Si aceasta cu toate cA alti eretici (precum mo- notelitii Pavel al Constantinopolului si Macarie al Antiohiei), l-au asezat ei ingigi in randul ereti- cilor”. SA vedem ins&, pe scurt, opinia Sfintilor Parinti cu privire la acest ereziarh. Chiril al Schitopolisului, cel care a consem- nat Vietile intai-statatorilor monahilor din Pales- tina, spune despre Sever ca ,,a supus Sinodul de la Calcedon la anateme fara de numar. Propoviduia de asemenea o singurd fire stricdcioasd a Stapanului Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dupa Intruparea $i ino- __menirea din Fecioard, luptindu-se si statorniceasci _ reaua credintit a lui Eutihie. $i iubitor de tulburare find, a nascocit multe otrive gi randuielior drepte ale Bisericti, nul gi talhirescul Sinod al doilea de spunea cit ipostasul este fire, si fire® ‘recunoascit intre ele vreo deosebit®: a gi inchinata gi cea deofiint" } ; ... avAAoy (Colect# torul, [pac MapParticiparea activa a monahilor impotriva ereziilor 163 Treime a Duminezeiestilor Ipostasuri, treime de firi gi de Dumnezeiri si de Dumnezei”™®. Ereziarhul si ,orbul’?’° Sever, ,,lepddénd tai- na mantuirii celei de obste’*”, credea ca Hristos este o fire compusa si are o singura vointa*”®, in timp ce, dupa Sfintii Parinti, El este un [pos- tas compus””, adicé o Persoana cu doua firi si doua vointe. Recunoscind doua firi inainte de intruparea lui Hristos, Sever ,,1u se rugina sa spu- na ca Hristos se compune din doud persoane si doud ipostasuri”. Prin urmare, ,, rau-credinciosul Sever s-a lepadat de Sfinfii Parinti’'. Dupa Sfantul Ta- % Bioc tov doiov natpoc huwv LapBa (Viata Cuci- osului Parintelui nostru Sava), cap. 56 (pentru traducerea romaneasca, vezi si: Viefile pustnicilor Palestinet, op. cit., pp. 305-307). 6 Sfantul Evloghie al Alexandriei, apud Sfantul Fotie cel Mare, MuptopipAog (Myriovivlos), 225, P.G. 103, 944C 27 Sfantul loan Damaschin, [epi aipéveav... (Despre erezii), 83, P.G. 94, 744A. 28 Stantul Maxim Marturisitorul, ibidem, P.G. 91, 45C. Sfantul Maxim Marturisitorul, Epistola 13, in vol. Scrieri (partea a doua). Scrieri si epistole hristologice gi du- hovnicesti, PSB 81, trad. pr. prof. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1990, p. 109. *0 Sfantul Efrem, apud Sfantul Fotie cel Mare, MupiopiBaoc (Myriovivlos), 229, P.G, 103, 993C. 21 $f4ntul Anastasie al Antiohiei, Odny0c, cap. 7, P.G. 89, 109D (pentru traducerea romaneascd, vezi $i: Sfantul Anastasie Sinaitul, patriarhul Antiohiei, Calduza (Indrumar hristologic), trad, pr. dr. Gabriel Mandrila si Laura Mandri- la, Ed. Sophia, Metafraze, Bucuresti, 2014, p. 101).Arhimandrit Vasilios Papadakis “ee rasie al Gonstantinapolulul acesta era totog ats ii ah”. c ae atat de multe kakodoxii ale [yj Sever Lau facut pe Sfantul Sofronie al lerusalimulyj sh exclame: ,,limpreund cu acegtia tofi (ereticii), si mai inainte de tofi, si dupd tofi, $i cu fiecare in parte $i peste toti, sd fie anatema gt Sever, ucenicul prea sirey. incios al acestora, cel mai crud tiran dintre tofi eres). cii akefali, noi sau vechi, vrdjmag prea aprig al Sfintej Biserici Sobornicesti si desfranat prea nelegiuit rupator marsav al Preasfintet Biserict a Antioh Se mai spune ca Sever i-a trimis pe doi din- tre episcopii sai la Alamundar, cdpetenia sa nilor, care primise credinta crestina, cu int de a-l atrage la erezia lui. Voind sd-i mustre, A mundar le-a zis: ,Tocmai mi s-a vestit ca a murit ar- hanghelul Mihail”, lar cand aceia au spus ca asta este cu neputin{a, el le-a raspuns cu mult inte- lepciune: ,,De vreme ce ingerii sunt fitrd de moar- te, cum, dupa spusele voastre, a patimit si a p moartea pe cruce Dumnezeirea, Care Se amestecase cu trupul, aledtuind o singura fire? ’™, cele ce urmeazi vom prezenta impresio- nantele biruinte ale monahilor, cu referire, i" acelasi timp, si la faptele nelegiuite ale lui Sever: mit ibidem, pp. 736a, 820a. ; ‘PvvObiK (Epistola sinodalit), P.G. 87.“ iKOv (Cronica), cartea a 14-a, 3) *participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 165 Participares act" a Serene aoe ot ene oe g1. Cuviosul Sava cel Sfingit (438-532) Cuviosul Sava, ucenicul Marelui Eftimie, era la vremea respectiva intai-statatorul gi le- giuitorul tuturor pustnicilor din Palestina™®, in timp ce Cuviosul Teodosie era incepatorul vietii de obste (chinoviale). Acesti doi mari Printi au stralucit nu doar prin faptele virtutii, ci $i prin luptele pentru apararea dogmelor, gi cu deosebi- rea hotararii dogmatice de la Calcedon. in Viata Sfantului Sava se relateaza cA putin mai sus de cele trei mandstiri ale sale vietuiau doi monahi nestorieni. Cuviosul ,,se intrista $i se necijea pentru ei foarte, caci i s-a ardtat in zilele ace- lea o vedenie, precum urmeaza: Se vedea pe sine in Biserica ,,Sfintei Invieri”, la vremea savarsirii Dumnezeiestti Liturghii, si pe acesti monahi izgonifi cu mare amenintare de catre purta- torii de vergi, in timp ce el ti ruga pe aceia sa-i lase pe monahi sd se impdartdseasca. Et insa i-au raspuns cu asprime: «Nu le este ingdduit sad se impartiseasca, pentru ca sunt iudei, de vreme ce nu méarturisesc ca Hristos este Dumnezeu adevirat si cd Sfanta Maria este Nascatoare de Dumnezeu». Facéndu-i-se mild de ei, Batrdanul se ruga de atunci stdruitor lui Dumnezeu ca gi acestia sit ajun- 84 la cunoasterea adevarului si, dumirindu-se, sa Se intoarcé de la erezia lui Nestorie. Si indelunge rie ts * Chiril de Schitopolis, Viefile pustnicilor Palestinet, ™ eit, cap. 30, Pp. 235.166 Arhimandrit Vasilios Papadakis vreme cercetandu-i, fi ruga, it sfatuia gh invita ey de-aminuntul dogmele bunet-cinstiri, 94 asa, muy astenindu-se in rugaciunt st povefe, I-a induplecat cu darul lui Dumnezeu — sa dea anatemei invittity rile lui Nestorie si sd intre in comuniune cu Bisericg Soborniceasca’”™*. Cuviosul a reusit de asemenea, dup in. demnuri staruitoare, si-l indeparteze de erezia akefalilor pe un oarecare arhimandrit cu numele de Mamas si sa-l aducd in comuniune cu Biserica Soborniceasca. Exemplul lui Mamas a fost urmat de multi alti, fapt ce a atras furia impératului _ Anastasie®’. Alta data, auzind pe unii cantand Trisaghionul cu adaosul blasfemator ,,Cel ce Te-ai ‘rastignit pentru noi”, Cuviosul s-a opus si a po- ‘runcit ca imnul sa se cante potrivit vechii preda- Zisericii”™. Bi anul 511 - cand Cuviosul Sava era in rsta de saptezeci gi trei de ani -, impdratul S-a pornit cu mare manie, precum am riva celor trei patriarhi ortodocsi a ce |-a aluungat pe Sfintitul Ma- olis, Biog tov daiov Mar pos Ne’ Parintelui nostru Sava), cap. sc, vezi gi: Viefile pustniciler traducerea romanease’ U traducerea romineas jici activa a monahilor impotri _—__ EE Impotrive eresiilor sy cedonie din Constantinopol, se pregdtea s4 se rafuiasca gi cu [lie al lerusalimului si Flavian al Antiohiei, care se opuneau caterisirii lui Mace- donie. O mare furtuna se prevestea asupra celor doua Biserici. Din aceasta pricind, fericitul Ilie l-a trimis la Constantinopol pe Parintele nostru Sava gi pe alfi egu- meni impreuni cu el, scriindu-i impdratului acestea: «Alegind slugi bune gi credincioase ale lui Dumnezeu si cipetenii ale intregii pustii, intre care i pe Sava, cel ce a preschimbat pustia in cetate locuitd, ocrotitorul pustiet $i luminitorul intregii Palestine, t-am trimis sii se roage stapanirii tale». Asadar, arhiepiscopul Ilie ascris acestea, iar Parintele nostru Sava si-a impli- nit cu rand ascultarea fata de arhiereu, nidajduind sé vind in ajutorul credintei ortodoxe si sobornicesti, care se clatina si se primejduia la vremea aceea a, Ajungand in Constantinopol, parintii au in- trat cu totii la imparat. Usierii insa |-au alungat pe Cuviosul Sava, ludndu-l drept un cersetor oarecare. imparatul si ceilalti parinti -au cdutat atunci cu stéruinta gi in cele din urmé a fost aflat de usieri rugandu-se retras intr-un colt. Anasta- sie 1-a primit cu multa cinste, fiindcd vazuse un inger mergand inaintea lui. Apoi, dupa ce le-a implinit egumenilor cererile pentru mandastir'- le lor, imparatul ,,a zis cittre cel intru Sfinfi Save: a reennmnenene ® Ibidem, cap. 50 (pentru traducerea romaneased, vezi ‘tibidem, p. 289).Achimandrit Vasilios Papadakis «Dar tu, cilugare, de vreme ce NU Volesti sé cer; ni- mic, pentru ce fe-ai supus la 0 asemenea ostenealy g cillatoriei?». Jar Batranul, raspunzand, 1-0 2is: «Am penit aici, mai intdi, ca sa ma inchin la urmele piciog. relor eviaviei tale, cat timp mai sunt In acest trup, Apoi, ca sii te rog pentru Sfanta Cetate 4 lui Dum. : ‘nezeu, lerusalimul, gi pentru preacu viosul ei arhiepi- : sit daruiesti Sfintelor noastre Bisertci pace si pe i lor sd-i lagi netulburafi. Fiindca prin pacea ilor si noi petrecem in linigte ~ in care in chip agonisesc virtutile -, gi astfel ne vom ruga zi pentru lumindtia ta, afland odihna in legile - oare»’?%. ci imparatul i-a dat Cuviosului daruri poruncit ca acesta sa ramana sa ierne- fantinopol si s4 poata intra neimpie- ori de cate ori ar voi. Dar trecand jai, I-a instiintat despre hotararea ‘pe patriarhul Ilie din scaunul stasie il invinuia pe ierarhul nestorian, cd nu recu- arhilor Macedonie $i si c& il amagise, al Antiohiei, si impre-Participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 169 Cuviosul a raspuns: «Sd fie ingtiinfata lwminitia taca arhiepiscopul Sfintet noastre Cetati a lui Dumne- zen, deprinzand dogmele bunei-cinstiri de la Parintii cei vechi ai pustiel, luminatori si facdtori de minuni, leapada deopotrivd despartirea lui Nestorie si amestecul lui Eutihie, tindnd calea de mijloc a Bisericii Ortodoxe si neprimind ase abate nici la dreapta, nici la sténga, dupa cuvantul Scripturti (Deuteronomul 5, 32). Stim si c@ el este insuflat de dumnezeiestile in- vatdturi ale celui intru Sfinti Chiril, arhiepiscopul Alexandriei, si ti anatematizeaza pe cei ce s-au im- potrivit ori se impotrivesc acestora. Te rugdm, dar, ca Sfanta Cetate a lerusalimulut, in care s-a ardtat marea taina a bunei-cinstiri (1 Timotei 3, 16), sa se pazeasca netulburatd, si ierarhia noastra sa ramana neschimbata». Imparatul, pricepand sfintenia, simplitatea si in- telepciunea duhovniceasci a Batranului, i-a zis: «Cu adevarat, calugdre, drept a grait Dumnezeiasea Scrip- turd ca (Pilde 10, 9). Ci roaga-te pentru not si fui fiira de grija, ci nu hotdram nimic impotriva arhiepiscopu- Iui vostru, de dragul sfinfiei tale, gi ma voi grabi sa te slobozesc de aici cu toaté purtarea de grija» hy Din pacate, insa, atitudinea imparatului n-a intarziat s4 se schimbe. Dupa esecul Sinodului de la Sidon, exarhii ereticilor, infuriati, au luat de % Ibidem, cap. 52 (pentru traducerea romaneasea, vezi Si ibidem, p. 295).Arhimandrit Vasilios Papadakis ‘ icire sd-I exileze pe Flavian, jg, _ la el Seas ciel a urcat Sever. Acesta j-a tvtnis tea sa sinodala patriarhului Ilie, care, 4. ei voit s-O primeasca. Atunci a trimis din see scrisoare sinodala prin nigte clerici inso. titi de putere imparateasca. Afland despre aceas- ta, Cuviosul Sava a venit la lerusalim impreuns cu alti egumeni gi i-au alungat pe cei trimisi str. ; ,Anatema lui Sever gi partagilor lui!” Maniat, imparatul |-a surghiunit pe Iie (516) si in locul lui l-a asezat pe loan, care se invoise ‘sil recunoasca pe Sever $i s4 anatematizeze Sj- nodul de la Calcedon. Instiintandu-se de aceas- Cuviosul Sava si parintii din pustie !-au rugat uinta pe Ioan sa nu-! primeasca in comu- pe Sever, ci sa apere Sinodul de la Calce- edintandu-! ca ei toti ii vor sta alaturi lupta. Astfel, bizuindu-se pe ajutorul athiepiscopul s-a dezis de cele fag’- aratului, dar prefacdndu-se i-au dat drumul. mea, ca la zece mit nu inciipea atatParticiparea activa a monahilor impotriva ereziilor nm tie, nepotul impdratului, abia slobozit din prizoniera- ful lui Vitalian?™, care venea sai se roage la lerusalim. Asadar, dupa ce s-au adunat tofi monahii gi lo- cuitorii cetafit in cinstita bisericd sus-pomenita, im- preuna cu ei au venit si ducele Anastasie si consulul Zaharia. Ducele astepta si se facd voia imparatului (sa fie anatematizat Sinodul de la Calcedon). Cand Ipatie a ajuns gi a intrat impreund cu mulfi- mea in Biserica Sfaintului Stefan, arhiepiscopul s-a suit in amvon, avandu-i aldturi pe intdi-statatorit si egumenii monahilor, Teodosie si Sava, tar tot poporul astrigat multd vreme, zicind: «Anatematizeaza-1 pe eretici si recunoaste Sinodul!». Atunci, cei trei, neintarziat, au anatematizat pe Nestorie, pe Eutihie, pe Sever si pe Sotirie al Cezareei Capadociei, si pe tofi cei care nu primesc Smodul de la Calcedon. lar dupa ce au rostit acestea si au coborat din amvon, Avva Teodosie s-a intors catre popor $i a strigat: «Cel ce nu primeste cele patru Sinoade ca pe cele patru Evanghelii, sa fie anatema!»”™. /Acestea zicind gi uimind adunarea ce parca ar fiauzit un inger, Cuviosul Teodosie a trecut in tacere prin mijlocul lor. lar multimea ramiasese fara grat din pricina unei asemenea minuni si socotea cii nu alevea vede cele petrecute, ci ca in somn si in vis. Atat de * Comandant militar, aparator al Ortodoxiei calee- doniene si conducator al unei rebeliuni (513-515) impotr va impdratului Anastasie, (n. trad.) Ibidem, cap. 56 (pentru traducerea romaneases, Ver Stibidem, pp, 309-311). dabeiArhimandrit Vasilios Papadakis mare a fost acest mestesug dibaci al Cuviosuly;, inciy s-a crezut apot ca Sfintele Sinoade SUS-Pomenite gy fost inscrise in diptice tn urma acestei intamplar) M, Dupa toate acestea, ducele, temandu-se de multimea monahilor, a plecat, iar Ipatie j-a my at de daruri imbelsugate. Imparatul insa a po- runcit exilarea patriarhului loan $i a Cuviosilor Sava si Teodosie. Atunei cei doi Cuviosi si toats multimea monahilor din pustie i-au trimis im. paratului o scrisoare de protest, in care spuneau, printre altele: Ne este cunoscut cu incredintare cd asa-zisa indreptare adusa acum credintei noastre celei de mai- 4a lui Antihrist, care se sarguieste si a si unirea Bisericilor lui Dumnezeu si plut de tulburare si nestatornicie {...] ‘daca pentru cele ale credintei ne sunt 1 si moartea, noi mai viirtos moar- lorit. Drept aceea, nu ne vom face hip $i nicio pricina, partasi vrij- mnezeu si anatemelor aduse prin harul lui Dumnezeu, n care stim si ne laudam » (Romani 5, 2). Sfint, primim cu { roAuteta To? ou (Viato §i iat "a reee ee participarea activa a monahilor impotrivaereziilor pucurie intr-un cuget si o credinfa cele patru Sfinte sinoade, cinstite cu pecetea evanghelica si care congli- guiesc destvarsit intr-un duh $i intr-o cugetare [...] [...] De aceea, niment nu va putea cu niciun chip sa ne uneasca cu cel ce nu cugeta in acest fel si nu se supun acestor Sfinte Sinoade, chiar daca ne-ar astepta nenumarate morfti [...] Rugdm sé porunciti sé inceteze relele care se stvdrgesc in toate zilele cu indrazneala si tulburdrile necontenite aduse de vrdj- masii adevarului impotriva acestei Sfinte Cetafi a lui Dumnezeu si a Preacuviosului nostru arhiepiscop Ioan, in numele — chipurile — evlaviei voastre. incredintim pe indltimea voastra, inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor celor alesi, ca nu vom primi cu niciun chip unirea cu zisii schismatici, fara o jude- cata dupa legi si canoane, nici nu vom consimti cu mi- cio inovatie in credintd, sub orice pricina s-ar savarsi, si nici nu vom primi nicicand ca legiuita hirotonia samavolnica a vreunuia dintre akefali. lar daca, pentru pacatele noastre, s-ar intampla ceva dintre acestea, vi facem cunoscut, inaintea Pren- sfintei si Celei deofiinfa Treimi, ca noi tofi ne vom varsa singele cu bucurie gi toate Sfintele Locuri vor fi mistuite cu foc, mai-nainte de a se petrece un ase- menea lucru in Sfanta Cetate a lui Dumnezeu. Caci ce folos de simplul nume de «Locuri Sfinte», daci ele sunt pustiite si batjocorite in acest fel?’?”. naretemeeenee eee * Chiril de Schitopolis, Biog tov daiov matpos HHOY apBa (Viata Cuviosului Pitrintelui nostru Sava), cap. 57e Arhimandrit Vasilios Papadakis_ ice si vrednice de vietuirea lor ca au fost, cu adevirat, Sein, hi si cetateni ceresti! Cuger q, adevarat ortodox, neinduplecat, viteaz, Marty. risitor, al unor crestini care s-au facut ,,mucenici fara de sange, daca, desigur, se cade sd privim la in. tentia, $i nu la deznodaméantul lucrurilor’?**! ws §2. Cuviosul Teodosie Chinoviarhul (424-529) ___ Surprins de curajoasa scrisoare a mona- hilor, imparatul le-a raspuns ca nu este el in- ina inovatiei in credinta, ci a fost tras sta de oameni dornici de intaietati, care = a se indeletnici cu tainele de nepatruns ei. Din pacate insa, mai tarziu si-a din nou parerea. Daca mai inainte ademeneasca pe parinti cu bani si aur”, acum lupta fatis impo- edinte. trecute, Cuviosul Teodosie nu mai nu ramanea vreodati, oricit de era cetafile dimprejur in- ¢ ravneau a urma faptelor ui general cu oastea lui. Cat de er gnalta si ingereas tele acestor mona gi: Vietile pustnicilor n, § 51, P.G. 114_Pattietpanen wetivé » monster tepotyive renitee 75 Ca unul mai bitrén cu anii, se ardta cel dintéi si in riona de a se face «tuturor toate» (I Corinteni 9, 22). Tuturor le era alaturi, odihnindu-i cu inva{dtura sa pe cei sovdielnici in credinta, intarindu-i gi mai mult pe cei staruitori, desteptind ravna celor lenesi, sporind sdrguinta celor viteji, pe fricosi imbarbatan- du-i si pe luptatori intdrindu-i. Prin barbatia sa nebi- ruitd ti infricosa pe potrivnici, $1 ca un doctor sprin- ten le venea in intéampinare tuturor bolilor ereticesti, mai-nainte sa se intinda’?™. Atitudinea sa luptatoare 9i propovaduirea inflacdrata a celor statornicite de Sinodul din Calcedon au starnit m4nia lui Anastasie, care |-a osandit la exil pe viata. Curand insa, moartea imparatului a pus capat exilului sau si al celor- lalti ortodocsi. Astfel Cuviosul s-a izbavit si s-a facut pilda de ravnd si virtute, nu numai celor de fatii, care au privit la luptele sale, ci si celor aflati la mare departare de dansul. Caci auzind de faptele sale, atat Agapit, cel ce s-a suit in scaunul vechii Rome, cat gi Efrem, care a luat scaunul Antiohiei, au propoviduit $i ei prin epistole credinta ortodoxd, in care epistole s-au scris destule cuvinte de laudit despre fericitul Teodosie. 91 findcé acesti Parinti si-au scris laudele lor nu pentru a-l lipsi pe Cuviosul Teodosie de har, ci pentru aarita deslusit adevitrul, s-au slavit ei ingisi nu mai putin decat cel ldudat de ei. *8 Ibidem, § 53, P,G. 114, 524AB.