AMANDA QUICK companiePROLOG: ARTHUR Arthur Lancaster; conte de St. Merryn, sedea la clubul sau in fata unui foc in care trosneau lemnele, bind un pahar de excelent vin de porto gi citind un ziar, cind i se anunta ca logodnica lui fugise cu un alt: barbat. + Mi s-a spus ca tindrul Burnley a folosit o scara pentru a se cafara pind la fereastra ei sia o ajuta pe domnisoara Juliana s4 coboare la trasura. Bennett Fleming isi las4 trupul scurt si zdravan pe scaunul din fata lui Arthur $i intinse mina c&tre sticla de porto. Dupa cit se pare, cei doi au luat-o spre nord. Nu incape indoiala ca se indreapta catre Gretna Green. Tatal Julianei a pomit deja in urmarirea fugarilor, insd trasura acestuia e veche si inceata. O tacere absolutd se lis& peste intreaga incdpere. Toate discufiile incetara. Nici un ziar nu mai fognea, nici un pahar nu se mai migca. Era aproape de miezul noptii gi clubul era ticsit de lume. Toti barbatii din apropiere pareau sa fi inghetat in scaun, incofdindu-se din rdsputeri sA tragd cu urechea la conversatia care se desfagura ling& semineu. _Cuun oftat, Arthur {si fmpaturi ziarul, fl las& deoparte si lua 0 inghitituri de vin. Apoi privi fn directia ferestrei, la rafalele de ploaie pe care vintul dezlanuit le izbea de geamuri. — Pe o asemenea furtuna vor fi foarte norocogsi dac& vor izbuti s& strabaté macar cincisprezece kilometri, zise barbatul. Dupa cum avea sa se intimple cu tot ce va spune el in noaptea aceea, remarca deveni gi ea o parte a legendei lui 5St. Merryn... Un om dotat cu atita stapinire de sine incit, atunci cind i s-a spus ca logodnica lui fugise cu un alt barbat, el s-a mulfumit sd facad un comentariu asupra vremii umede de-afard. Bennett dadu repede pe git o dusca de porto, dupa care insofi privirea lui Arthur, uitindu-se gi el pe fereastra. — Tinarul Burnley si domnisoara Juliana au o trasura excelenta gi rapidi, precum si un atelaj puternic si odihnit. Barbatul isi drese glasul. Este putin probabil ca tatl ei sd-i mai poata ajunge din urma, dar un calaret bun, cu un cal sprinten, ar fi capabil sa puna mina pe fugari- Asteptarea mocnea in linistea limpede ca de cristal. St. Merryn era un burlac ale carui grajduri adaposteau citiva cai de mare clasi, ceea ce nu era pentru nimeni un secret. Toti agteptau sa afle dacd insusi contele va decide sa porneasca pe urmele cuplului fugar. Arthur se ridicd cu un aer nonsalant, luind cu el sticla de vin pe jumatate goala. ' — Stii, Bennett, in seara asta constat ci m-a cuprins 0 imensa plictiseala. Cred ci am s4 ma duc sa vad daca se tntimpla ceva interesant in sala pentru jocuri de carti. Sprincenele lui Bennett se inaltara brusc spre marginea parului. — Dar tu nu joci niciodatd. Nu ma incumet nici macar si incep s4 numéar de cite ori te-am auzit sustinind cd este ilogic sa pariezi niste bani pe rostogolirea zarului ori pe o mind de carti de joc. — Azi ma simt neobigsnuit de norocos. Arthur o lua din loc in directia anuntata. : — Naiba s-o ia de treaba! murmura Bennett. Trasdaturile lui grosolane se adincira in semn de ingrijorare, sari in picioare, fsi insfaca paharul de vin pe jumitate plin si se urni pentru a-l ajunge din urmd pe conte. — $tii, spuse Arthur pe cind cei doi ajunsesera la mijlocul incaperii nefiresc de tacute, imi trece acum prin minte cd am 6 apreciat mai degraba gresit cind i-am cerut lui Graham mina icei sale. . meet Cum aga? Bennett se uita piezis la Arthur cu 0 privire inistita, cdutind parca semne de febra. : eee yed ed data urtoare cindo s& mi mai hotérasc smi gasesc o nevast’, voi aborda problema de o manieré mai logica, adicd aga cum ag proceda cu una dintre investifiile mele. . “Bennett se strimb, constient fiind ca asistenfa prezenta qnc& atenta la tot ce spunea Arthur. aA . = ° $i cum dracu’ intentionezi s& aplici logica in gasirea i neveste? . ; . men Ma gindesc ca acele calitati pe care cineva le cere unei neveste nu sint diferite de calitatile pe care se asteapta sale intilneasca la o insofitoare platita. a Bennett, care tocmai inghitea o gura de porto, se inecd si incepu sa tugeascd, improgcind in jur ou stropi de vin. — O insofitoare? izbuti el s& ingaime intr-un tirziu. — Te rog doar s& analizezi atent chestiunea. Paharul lui Arthur scoase un clinchet in momentatin care barbatul apleci. sticla de vin si atinse buza cu gitul. O insofitoare ideala este o doamna manierati si cultd, cu o reputafie nepatata si un psihic solid $i linistit, precum si cu modestie $i echilibru in comportament $i fel de a se imbraca. Iar acesté insugini mu sint ele oare aceleasi prin care oricine ar caracteriza o nevas erfecta? 7 . . P — O insofitoare platit’ este, prin definitie, 0 persoana araicit i a amas singur’ pe lume. ; : oe Bineinjeles c& este saraca gi lipsita de orice mijloace de subzistenti, didu din umeri Arthur. Altminteri de ce ar icita o atit de umila pozitie? . soles Majoritatea domnilor ar prefera o nevasta care sa le poati aduce o oarecare avere sau ceva proprietati imobiliare, i ett. . : ae eo, dat tocmai in privinta asta am eu un Imens avantaj, nv-i aga? Arthur se opri in usa sdlii de jocuri si trecu in revista 7mesele ocupate. Fara s& subliniez prea apasat aspectul asta, Pot spune ci sint putred de bogat si ci mi imbogitesc tot mai mult cu fiecare zi. Eu n-am nevoie de o nevasta instarita, Bennett se opri si el linga Arthur, incuviintind far prea mare tragere de inima: ~ Adevarat, , : — Unul dintre marile avantaje la insotitoarele platite constd tocmai in crunta lor Saracie, continua Arthur. Asta le face sa se arate recunoscatoare in egald masurd indiferent ce angajament li se ofera. ~ Ah! La asta nu ma gindisem. Bennett mai lua o inghititurd buna de porto, coborind apoi incet paharul. Cred ca incep sa-ti inteleg rationamentul. : : —Lipsite de adapost, tinerele doamne romantice ale caror Conceptii despre dragoste au fost trist deformate de Byron si de romanele Minervei Press, ca insotitoare platite, trebuie, obligatoriu, s4. dovedeasc& un mult mai accentuat spirit practic. Ele au invafat, si inc’ peo cale foarte dura, cit de nemiloasa poate fi lumea.. . — Fara indoiala, os ~ In consecinfa, prototipul fnsotitoarei nu va fi inelinat c&tre o purtare care i-ar periclita pozifia. Un barbat ar putea, de exemplu, sd conteze c4 o asemenea doamn nu ar fugi cu un altul cu putin timp inainte de cununie. — Poate cd de vind este si vinul de porto, dar consider c& tot ce ai spus corespunde unui excelent rationament. Bennett se incrunta. Ins cum ar putea cineva si giseascd o nevasti care s& intruneascd integral calitafile unei insofitoare platite? —Fleming, sint nevoit s4-fi spun ci macam dezamagesti. RAspunsul! la intrebarea ta mi se pare limpede ca lumina zilei, Daca cineva doreste s4-gi aleaga o astfel de nevasti, trebuie s& se adreseze unei agenfii care furnizeazi asemenea insofitoare. Apoi el nu are decit sa intervieveze un numar de Solicitante, dupa.care sa facd propria alegere. Bennett clipi nedumerit, 8 —O agentie? . - Cum s-ar putea insela un barbat? Arthur isi reprosa: Ar fi trebuit si ma gindesc la o astfel de idee ined de acum citeva luni. Spune gi tu daca n-as fi evitat numeroase neplaceri! — Pai... ; sO | — Acum te rog sd ma scuzi, dar cred ca s-a ivit un loc liber la masa din colt. : ; —Jocul va fi aspru, il preveni Bennett. Esti absolut sigur wi? - ; “ fnsa Arthur nu mai era atent. Traversd incdperea si se ez la masa de joc. oo. ‘ Cind se ridica din nou, citeva ore mai tirziu, era cu citeva mii de lire sterline mai bogat. Faptul ca domnul conte isi incalcase propria regula de fier de a se impotrivi jocurilor de noroc gi reusise sd cistige in noaptea aceea 0 considerabila sum de bani mai addugase ceva la legenda lui St. Merryn. Prima geana de lumind a unor zori de zi cenusii de-abia incepea s4 se iveasca peste acoperisuri cind Arthur parasi clubul. Barbatul se urca in trasura care il astepta si fu condus inapoi la casa lui mare, cufundata in beznA, din Rain Street*. Se duse apoi direct in pat. : a. La noua si jumiatate in dimineata urmatoare fu trezit din somn de venerabilul siu majordom, care ii aduse la cunosting ca tatal logodnicei sale o descoperise in cele din urma pe fica lui la un han, acolo unde aceasta impartea o camera cu tindrul si frumosul ei salvator. . a . Bineinfeles ca, in scopul salvarii reputatiei tnerei i i i cru. domnisoare, nu mai era de facut decit un singur lu Ofensatal parinte hotarise c tindra pereche va fi cununatad imediat, cu dispensa speciala. ; , ; . Arthur multumi politicos servitorului pentru stire, dupa care se intoarse pe partea cealalt& si adormi imediat la loc. *Strada Ploii (n.r.).PROLOG: ELENORA Vestea mortii tatalui sau vitreg fi fu adusd Elenorei Lodge de cei doi barbati in favoarea cdrora el pierduse tot ce investise intr-o afacere paguboasa. Barbatii ajunsesera acasi la ea pe la trei dupa-amiaza. ~ . — Samuel Jones a decedat brusc, in urma unui atac de apoplexie, cind a aflat cd proiectul minier esuase, o informa, fara nici un sernn de compasiune, unul dintre cei doi barbati din Londra. : — Aceasti casi, tot ce se afld in ea, precum si terenul ‘care o inconjoara, de aici si pina la piriu, totul ne apartine acum noua, fi aduse la cunostin{a si cel de-al doilea creditor, fluturindu-i prin fata ochilor un vraf de hirtii semnate pe fiecare pagina de Samuel Jones. . Primul barbat aruncd pe furis 0 privire lacoma cAtre micul inel de aur pe care Elenora fl purta pe unul dintre degetele ei delicate. — R&posatul a inclus pe lista bunurilor cu care a garantat fmprumutul gi bijuteriile dumitale, precum gi toate celelalte lucruri care iti apartin, cu exceptia imbracimintei. Cel de-al doilea creditor misca brusc un deget pentru a indica un individ mat&halos care fi insotea. : — Dinsul este domnul Hitchins. Noi l-am angajat din Bow Street. Se afla aici ca's se asigure cA nu iei nimic de valoare din casa. * Huiduma cu par cdrunt care ii insotea pe creditorii lui Samuel Jones avea niste ochi atenti si duri. Adusese cu el insemnul caracteristic al sectiei de politie din Bow Street: un baston. 10 Elenora fi infrunta pe cei trei barbati cu infatisari care mai de care mai agresive, constientd de prezenta menajerei si a cameristei sale agitindu-se nelinistite in spatele ei. Gindurile fi zburau catre baietii de la grajduri gi cdtre oamenii care aveau grija de gridina si de mica fermi de pe linga casi. isi dadea perfect seama ci nu putea face aproape nimic pentru a-i proteja. Unica ei speranfa era aceea de a sugera ci ar fio mare prostie ca personalul sa fie concediat. ~ Presupun ca va dati seama ca aceasta proprietate pro- duce un venit frumusel, incepu ea. — Da, Miss Lodge. Primul creditor se legind pe calciie cu vadita satisfactie. Samuel Jones ne-a explicat asta suficient de clar. Cel de-al doilea barbat se uita la ingrijita gradina din jurul casei cu un aer anticipativ. ~— Este intr-adevar o ferma foarte frumoasa. — Atunci cred ca va dati seama si cd unicul motiv pentru care aceasta proprietate este atit de valoroas& const in aceea c& oamenii care lucreaza pamintul gi au griji de gospodarie sint foarte priceputi si harnici. Ar fi imposibil sa fie inlocuiti. Daca ii veti lisa si plece de-aici, vi pot asigura ci recoltele vor scadea, iar valoarea proprietatii se va micgora sensibil in doar citeva luni. Cei doi creditori se uitara incruntati unul la celalalt. Era evident cA nici unul nu luase in considerare problema muncitorilor agricoli gi a servitorilor care ingrijeau proprietatea. La auzul celor spuse de tindra femeie, sprincenele sure ale celui de-al treilea barbat se ridicard si in ochii lui aparu o expresie ciudatd. Dar nu zise nimic. in definitiv, de ce ar fi intervenit el? gindi Elenora. Finalul acestei probleme nu avea nimic de-a face cu el. Cei doi creditori se puserd de acord din priviri, fara o vorba. Apoi primul isi drese glasul: — Personalul existent va ramine la ferma. Noi am demarat deja demersurile pentru vinzarea proprietatii, iar viitorul ei lldefinator s-a exprimat cit se poate de limpede cum ca doreste ca totul si ramina asa cum este. — Desigur, doar cu exceptia dumitale, Miss Lodge. Al doilea creditor legina capul cu un aer intelept. Noul proprietar n-ar avea nevoie gi de dumneata. incordarea Elenorei se reduse oarecum. Cei care lucrau pentru ea erau salvati. Acum putea s-si concentreze atentia asupra propriului ei viitor. — Presupun cd mi se va acorda ragazul necesar ca si-mi impachetez hainele, zise ea cu raceala. Nici unul dintre cei doi creditori nu pirea si fi remarcat dispreful profund din glasul femeii. Unul dintre ei tsi scoase ceasul din buzunar. ~ Miss Lodge, ai pentru asta exact treizeci de minute. Omul dadu din cap in directia uriasului din Bow Street. Domnul Hitchins va rémine aici pe tot parcursul impachetatului pentru a se asigura cd nu vei fura nimic din argintarie. Cind vei fi gata de plecare, unul dintre lucrtorii de fa fermi te va duce in sat gi te va lisa la han. Te priveste personal ce vei face dupa aceea. Elenora se fntoarse, cu atita demnitate de citi mai era in Stare, trezindu-se fat in faté cu menajera care plingea cu suspine si cu camerista uluiti. in fata dezastrului, simfea $i ea c4 i se invirte capul, insd stia c& trebuie si-si pastreze cumpétul in fata celor doud. Schit& in directia lor ceva ce spera sd semene a zimbet de incurajare. — Va rog sa va linistiti, spuse ea vioaie. Dupa cum ati auzit, voi v4 veti pastra locurile de munca, precum si toti barbatii de la fermi. Menajera si camerista se oprir din plins si lisara jos batistele. Neputincioase, cele dowd rasuflara usurate. — Mulfumesc, domnisoara Elenora, gopti menajera. Elenora o batu usor cu palma pe umiar gi se grabi spre scari. Se stridui sa-1 ignore pe politistul care fi supraveghea fiecare migcare, urmind-o la un pas in spatele ei. 12 Hitchins se posta in usa dormitorului Elenorei, cu miinile la spate si cu picioarele departate, urmarind-o cind trase de sub pat un geamantan incapator. Elenora se intreba ce ar zice daca |-ar informa ca era unicul barbat care pusese vreodata piciorul in iatacul ei. — Asta a fost cufarul de calatorie al bunicii mele, ii spuse, deschizind capacul $i aratindu-i interiorul gol. Bunica mea a fost actrita. Numele ei de scena era Agatha Knight. Cind s-a miaritat cu bunicul meu, in familie s-a iscat mare zarva. A fost un scandal teribil. Strabunicii mei l-au ameninfat pe bunicul cd il vor dezmosteni. {ns pind la urma au fost nevoiti sa accepte situatia. $tii cum sint treburile de familie... Hitchins mirii. Ori nu avea nici o experienfa de familie, ori gasea ca povestea ei este extrem de plictisitoare. Ea banuia ca a doua varianta era cea mai probabila. Desi Hitchins nu avea chef de conversatie, Elenora continua sa sporovadiasca fara incetare in timp ce isi scotea din dulap fmbracdmintea. Urmiarea sa-i distraga atentia. Nu voia ca el sa devina prea curios in legatura cu vechiul cufar. — Biata mea mami a suferit foarte mult din cauza ca mama éi igi alesese 0 asemenea profesie. Si-a petrecut toatd viata incercind sa triiasca in umbra faimoasei cariere a bunicii mele. : Hitchins se uitd la ceas. — V-au mai ramas zece minute. —Iti mulfumese, domnule Hitchins, ii zimbi rece Elenora. {mi esti de foarte mare ajutor. : ; Politistul se dovedea deprins cu sarcasmul. Fara indoiald ca, in profesia lui, avea experienta unor asemenea situafii. Elenora deschise brusc un sertar si scoase de acolo un brat de lenjerie intima, impecabil apretata si clcata. — Poate ca afi vrea sa tntoarcefi privirea, domnule. Hitchins avu bundvoina de anu se holba prea tare la camisile ei de noapte. Insa atunci cind ea intinse mina cdtre micul ceas desteptator de pe masuta de noapte, strinse din buze. — Nu aveti voie sa luati decit imbracdmintea personala, Miss Lodge, ii atrase el atentia, dind din cap. 13— Da, bineinteles. Ce mare lucru daca sterpelea ceasul? Pcat. Daca l-ar fi amanetat, ar fi putut primi citeva lire in schimbul lui. Cum de am uitat? comenti ea. Trinti capacul cufarului si fl incuie repede cu un fior de usurare. Polifistul nu manife ici i mic i fae de vehi ara foie nici cel mai mic interes — Mi s-a spus ca seman leit cu ea cind avea vi; acum, zise Elenora pe un ton de conversatie. wsiamea de — Cu cine anume, Miss Lodge? — Cu bunica mea, actrita. — Aga, deci. Hitchins ridic& din umeri. Esti gata? — Da. Sper ca imi vei cobort dumneata bagajul, nu? _ Desigur, domniti. : _ Hitchins salté cufarul si il cra pind in holul de la intrare. Afara, il incarca in cotiga fermierului, gata de plecare. : Unul dintre creditori fi atinu calea Elenorei cind ea se Pregitea el wmeze pe Hitchins. a _ ~Micul inel de aur de la mina dumi i Miss Lodge, spuse el raspicat. limite, dac& nute super c tr-adevar. UO gratioasd indeminare, ea izbuti si scoati i pe deget si sd-] Scape din mind concomitent cu moments varie arbatul se intindea sa-l ia. Cerculetut de aur se izbi de —Lanaiba! Nesuferitul omulet se aplecd s4-I recuper: Cita vreme era inca aplecat, parodiind parca o stingace plecaciune, Elenora il depasi gi Porni s& coboare treptele. Agatha Knight subliniase intotdeauna marea fnsemnatate a unei bine Tegizate iesiri din scend. Hitchins, manifestind 0 neasteptata dovada de maniere alese, o ajut& si se suie in prea putin eleganta cotiga de fara. ~ Multumesc, domnule, murmura Elenora. Se aseza pe grosolana bancuti de lemn a cotigii cu toat gratia si aplombul pe care le-ar fi afigat urcind intr-o superba caleasca. In anil omutui legii trecu o sclipire admirativi. _ — ¥aurez mult noroc, Miss Lodge. El se uitd fi din spate a cotigii, unde se lafaia in vole cufarul. Vath spus 14 cumva ca si unchiul meu a calatorit in tineretea lui cu o trupa de actori ambulanti? Elenora ingheta. — Nu, nu mi-ai spus. — El avea un cufar foarte asemanator. Spunea ca un asemenea cufar este cit se poate de practic. Mi-a povestit ca avea intotdeauna grija sd tind impachetate acolo citeva lucruri de prima necesitate pentru cazul in care ar fi obligat si plece in mare graba din localitate. . Femeia inghiti in sec. : — Si bunica mea m-a sfatuit cam la fel. co, — Sint convins ca i-ati urmat intocmai sfatul, Miss Lodge, nu? — Da, domnule Hitchins, asa am facut. , ; — Afi facut foarte bine urmindu-i sfatul, Miss Lodge. Ati fost foarte inspirataé. Barbatul clipi, igi atinse marginea palariei si se retrase fn directia celor care il angajasera. Elenora inspira adinc, dupa care deschise umbreluta de soare si 0 tinu drept in sus, ca pe o mindr4 flamura in lupta. Apoi cotiga se puse in migcare. ts Tinara femeie nu se intoarse sa priveascd inapoi la casa in care'se nascuse gi in care traise toata viata. Moartea tatdlui ei vitreg nu o surprinsese cine stie ce si nu era prea mihnita. Atunci cind Samuel Jones se casatorise cu mama ei, Elenora avea deja saisprezece ani. El petrecuse prea putin timp: aici, la tari, preferind Londra si interminabilele lui proiecte de investitii. Dupa ce mama Elenorei murise, cu trei ani in urma, el nu se mai aratase aproape deloc. - Aceasta stare de fapt fi convenise perfect Elenorei. Ei nu-i pasa de Jones si fusese foarte multumitad s4 nu-l aiba in preajma. Dar desigur ca asta se intimpla mai inainte ca ea sa fi descoperit c4 avocatul lui izbutise sa transfere sub controlul lui Jones mostenirea pe care i-o lasase bunica ei si care includea casa gi terenurile inconjuratoare. Tar acum totul se dusese pe apa simbetei. Ei bine, nu chiar absolut totul, gindi ea cu o satisfactie rautacioasa. Creditorii lui Samuel Jones nu avuseserd habar 15de broga de aur cu perle a bunicii ei $i nici de cerceii asortati, bijuterii ascunse toate sub fundul fals al vechiului cufar de recuzité. Agatha Knight fi diruise aceste giuvaieruri imediat dupa ce mama Elenorei se miritase cu Samuel Jones. Agatha finuse secret acest cadou, povafuind-o pe Elenora 84 ascunda in cufar si broga, si cerceii $i sé nu vorbeasc4 nim4nui despre ele, nici macar propriei sale mame. Acum era evident ca intuitia A gathei in privinta lui Jones fusese corecta. Cei doi creditori nu stiusera nimic nici despre cele douazeci de lire sterline, In bancnote, suma aflata de asemenea in cufar. Ea pusese acesti bani deoparte dupa vinzarea recoltei, dosindu-i laolalta cu bijuteriile atunci cind isi diduse seama c& Jones avea de gind sd investeascd in proiectul sau minier intreaga contravaloare a recoltei. Ce-a fost a fost, isi spuse ea. Acum trebuia si-si indrepte atenfia spre viitor. Norocul ei se afla pe o panti vadit descendenta, dar cel putin Elenora nu-era chiar singur4 pe lume. Era logoditd, urmind sa se marite cu un domn foarte dragut. Atunci cind Jeremy Clyde va afla despre situatia ei disperatd, Elenora stia cd se va grabi s4-i vind in ajutor. Si va insista ca ei doi si grabeasca data cununiei. Da, cu siguranfa ca asa se va intimpla, gindi ea. Jar dupa aproximativ o lund de zile, teribilul incident va ramine de domeniul trecutului. Ea va fi atunci o femeie casdtorité si va organiza gi conduce 0 noua gospodarie. Perspectiva o bucura grozav. ~ Daca exista un talent in care excela cu-adevarat, atunci acela era priceperea ei de a organiza si a supraveghea puzderia de treburi solicitate de buna functionare a unei gospodarii- model sia unei ferme prospere. Se descurca in orice situatie, de la incheierea vinzarii profitabile a recoltelor si pina la evidenta unei stricte contabilitati, avind griji de toate reparatiile curente, de angajarea servitorilor si a lucratorilor agricoli, precum si de prepararea leacurilor medicinale in casa. Dacé s-ar stridui, ar putea deveni o sofie ideala pentru Jeremy. 16 * Mai tirziu in aceeasi sear, Jeremy Clyde intra cu calul la galop in curtea hanului exact in momentul in care Elenora © instruia pe nevasta hangiului cit de important este s& se asigure ca cearsafurile ei sint proaspat spalate. Cind se uiti pe fereastra si vazu cine sosise, Elenora intrerupse brusc lectia gi.se grabi sa coboare. Nuse opri decit in bratele primitoare ale lui Jeremy. — Iubita mea. Jeremy o imbratis4 scurt, dupa care o departa usor de el. Chipul lui frumos purta semnele unei mari ingrijorari. Am venit de cum am auzit trista veste. Ce cumplit trebuie s4 fi fost pentru tine! $i ereditorii tatalui tau vitreg au luat chiar totul? Casa? Intreaga proprietate? Elenora ofta. —Mé& tem ci da. — Este o lovitura ingrozitor de grea pentru tine, draga mea. Nici nu stiu ce sa-fi spun. 5 Se simtea insa ca Jeremy avea si-i spuna ceva extrem de important. fi lua ceva timp pentru a ajunge la subiect si o asigura in. prealabil pe Elenora ca i se rupe inima ca este nevoit si-i.fringd si ei inima cu ceea ce avea de zis, ins& realmente nu avea incotro. Totul se reducea, de fapt, la o chestiune foarte simpla: din pricina c&.fusese deposedati de mostenirea ei, el era nevoit sa rupa imediat logodna. La scurt timp dupa aceea, tinarul pleca la fel de grabit precum venise. Elenora urca scara pind in odaita ei si comanda o sticlé din cel mai ieftin vin pe care il avea hangiul. Dupd ce sticla de vin fi fusese adusa in camer, incuie usa, aprinse o luminare $i igi tuna un pahar plin-ochi cu reconfortanta licoare. Ramase timp indelungat privind in noapte, bind vinul prost si gindindu-se la viitorul ei. Acum era intr-adevar Singuré pe lume. Era un gind straniu si tulburator. Viata ei bine rinduita fusese intoarsa cu susul in jos... ; Cu numai citeva ore ‘nainte, viitorul i se paruse cit se 17putea de clar si de luminos. Jeremy proiectase s4 se mute, dupa nunta lor, la ea acas&. Elenora isi facuse o imagine trandafirie despre traiul ei-ca sotie gi partenerd de viata; imagi- ne in care ea conducea gospodaria, fi crestea pe copiii lor si continua si supravegheze bunul mers al afacerilor fermei. lar acum, diafanul balon-de sapun din visul ei se sparsese. insa foarte tirziu in noapte, dupa ce aproape tot continutul sticlei de vin se dusese, Elenora avu sentimentul ci acum era liber aga cum nu mai fusese niciodata in viata ei. Pentru prima oara, acum nu mai avea nici un fel de obligatii fata de nimeni. Nu mai avea nici servitori si nici alti locatari care s4 depinda de ea. Nimeni nu mai avea nevoie de ea. Nu mai avea nici radacini, nici legaturi, nici casa. Nu mai exista nimeni cdruia sa-i pese dacd ea devenea faimoasa ori daca tira numele Lodge prin noroiul unui imens scandal, exact asa cum facuse bunica ei. Avea acum o nesperata ocazie de a da un nou curs existentei sale. : {n lumina palid& a primilor zori, intrez4ri o uluitoare perspectiva a unui cu totul alt viitor pe care si l-ar putea fauri. Era un viitor in care va fi eliberata de fncorsetarile structurilor rigide si inguste in care ar fi fost silitd si evolueze jntr-o mica comunitate rurala, un viitor in care isi va putea controla propriile posesiuni si propria situatie financiara. fn acest nou viitor grandios va fi capabila s4 facd lucruri pe care nu le-ar fi putut.realiza niciodata in vechea ei existen{a. Si-ar putea permite sa guste chiar gi din acele rare placeri stimulatoare despre care bunica ei 0 asigurase c4 nu puteau fi gasite decit in bratele barbatului potrivit. insd nu va fi nevoita si pliteasca preful pe care cele mai multe dintre femeile de conditia ei social il plateau pentru a cunoaste aceste placeri, igi jura ea. Nu va fi nevoita sa se c&satoreascd. La urma urmei, nu mai exista nimeni caruia sa-i pese daca isi facea numele de rusine. Da, acest nou viitor va fi unul maret. Nu trebuia decit si giseasca o cale de a plati pentru a ajunge la el. A . Taspaimintatoarea fata cadaverica se ivi dintr-o data, materializindu-se din adincurile insondabilului intuneric precum cine stie ce pazitor demonic insarcinat cu apararea unor taine interzise. Lumina lanternei imprastie o stralucire diavoleasca peste figura care se holba, fncremenita. Barbatul aflat in mica barca zbiera la vederea monstrului, ins nu avea ciné s-l auda. Racnetul siu de spaima se reverbera la nesfirsit intre stravechile ziduri de piatra care fl cuprindeau fntr-un coridor de noapte eterna’. Socul ‘accentua balansul. incepu sA se clatine, facind ca barcuta si danseze de o maniera periculoasa in curentul apei intunecate. Inima fi bubuia in piept. Omul se simti brusc inundat de 0 transpiratie de gheafa. I se taie respiratia. Reflex, barbatul inclesta miinile pe prajina lunga pe care . o folosea pentru a impinge ambarcatiunea contra curentului lenes, ' straduindu-se din rasputeri sa se linisteasca. apei, mentinind barca nemiscata pe cind se stinsera si ultimele ecouri ale ingrozitorului sau urlet. Tacerea lugubra redeveni atotstapinitoare. Izbuti sa res- pire iar. Cu miinile inca tremurind, se zgii la capul ceva mai mare decit unul omenesc. Era doar inca una dintre anticele statui clasice care zaceau ca atitea alte trupuri dezmembrate de-a lungul malurilor riului subteran. Coiful acesteia atesta cd era o intruchipare a Minervei. 19Cu toate cA nu era prima asemenea statuie pe linga care trecuse pe parcursul bizarei calatorii, este sigur ci asta era cea mai infricosatoare. Aratarea aducea mai bine ca oricare cu un cap retezat, azvirlit neglijent fn noroiul de linga riu. Omul se cutremura din nou, inclestindu-se si mai tare de prajina si impingind cu putere. fl irita propria reactie la vederea capului. Ce se intimpla cu el? Nu putea accepta ca nervii lui sd cedeze atit de usor. Avea de tmplinit un destin. Barcufa fisni inainte, alunecind pe lingd capul de marmura care ramase in urma. Luntrea ocoli un alt cot al riului. Lumina felinarului dezvalui una dintre pasarelele joase si arcuite care treceau din loc in loc peste apa in diverse puncte.ale traseului. Erau punfi care nu duceau nicaieri, sfirsind la ambele capete in peretii tunelului care le inconjura. El se aplecd ugor ca si nu se loveasca la cap. ‘ oe Cind disparu si ultima urma de-spaima, agitata emotie a surescitarii reveni. Totul era exact aga cum descrisese predecesorul lui in jurnalul sau. Riul pierdut exista cu adevarat, rasucindu-se pe sub oras ca un veritabil canal navigabil care fusese ingropat si uitat cu multe secole in urma. Autorul jurnalului concluzionase ca romanii, niciodaté dispugi sa renunte la un potential proiect ingineresc, fuseser primii care canalizasera apele riului ca s4-i poatd inchide albia si apoi si construiasca deasupra ei. Erau evidente, ici si colo, la lumina felinarului, lucrarile lor de zidarie. fn alte locuri, tunelul subteran prin care curgea riul dezvaluia ar- cade construite in stil medieval. Apele ingradite functionau, fara indoiald, ca un nestiut canal colector pentru marele oras de deasupra, captind precipitatiile si infiltratiile din canalizarea Tamisei. Mirosul era pestilential. fn locul acesta de perpetu’ bezna era atita liniste incit se putea auzi fognetul sobolanilor gi al celorlalte vietuitoare parazite care misunau pe malurile inguste ale riului subteran. ‘ 20 Nu mai este mult, isi zise el. Jn cazul in care indicafiile din jumnal erau corecte, avea si dea curind peste cavoul de piatra care marca intrarea in laboratorul subteran secret al predecesorului sau. Spera din tot sufletul sé gaseasca ciudatul mecanism acolo unde fusese abandonat cu atitia ani in urma. Cel ce trecuse pe-aici fnaintea lui fusese obligat s4 renunte la extraordinarul proiect din cauza ca nu fusese in stare si descifreze gi ultima mare enigma din vechiul lapidarium. fns& barbatul din barca stia cd el reusise acolo unde eguase predecesorul sau. Izbutise sa descifreze instructiunile batrinului alchimist. Era sigur ca va putea duce treaba la bun sfirgit. : Dac& ar fi suficient de norocos incit s& gaseasca masinaria, mai ramineau destule probleme de rezolvat pind ce ar putea so puna in functiune. Trebuia sa mai descopere unde se afla pietrele lips si sd se descotoroseasca de cei doi batrini care cunosteau gi ei secretele trecutului. Dar nu intrevedea o mare dificultate in aceast incercare. Informatia era cheia succesului, iar el stia cum sa 0 obtina. Se invirtea in inalta societate, astfel incit avea citeva legaturi utile in aceasta lume. Reusise insd s4-si petreacd mult timp gi in bordelurile si speluncile sordide pe care gentlemenii le frecventau.ca si gaseasc& pliceri mai putin sdnatoase. Descoperise ca astfel de locuri erau nesecate izvoare de birfe, zvonuri $i clevetiri. Mai exista o singura persoana care stia suficient incit si-gi dea seama de intenfiile lui, dar ea nu va fi un obstacol. Marea slabiciune a acelei persoane consta in dragostea ei pentru el.. Iar el izbutise intotdeauna sa se foloseascai de iubirea si de increderea ei pentru a o manipula. Nu, daca gisea in seara aceea mecanismul, nimic nu fl va mai impiedica s&-si implineasca destinul. / Pe cel care trecuse pe-acolo fnaintea lui il etichetasera drept nebun gi nu i se recunoscuse genialitatea. De data asta, ins, lucrurile se vor desfasura cu totul altfel. 21Dupa ce va termina de construit ucigdtorul mecanism si dupa ceva proba uriasa lui putere distructiva, intreaga Anglie, ba chiar intreaga Europa vor fi nevoite si recunoasca meritele unui adevarat nou Newton. 2 Nu e bund. E prea timida. Prea moltie. Arthur se uita la uga care se inchidea in urma femeii cu care terminase de discutat. Am crezut ca am fost'suficient de explicit cind am afirmat cd am nevoie de o doamni inteligenta si cu 0 oarecare prestanti. Eu nu caut genul tipic de insofitoare platita. S4 vedem inca una. Doamna Goodhew schimba 0 privire cu doamna Willis, asociata ei. Arthur sesiz4 ca amindoua ajunsesera aproape la capatul rabdarii, in ultima ord si jumatate intervievase sapte solicitante. Nici una dintre aceste femei, abatute si dureros de lipsite de eleganti, de pe lista Agentiei Goodhew & Willis nu se apropiase de profilul acceptabil pentru postul oferit de el. Arthur nu o invinovatea nici pe doamna Goodhew, nici pe doamna Willis pentru crescinda lor exasperare. El insusi trecuse de multa vreme dincolo de pragul exasperarii. Acum era disperat. : Doamna Goodhew isi drese glasul si incrucisi miinile ei mari si competente pe masa de lucru, privindu-l pe Arthur cu un aer sever. on Domnul meu, imi pare rau sa ti-o spun, dar am epuizat intreaga noastra list de solicitante adecvate pentru postura de insofitoare. — Imposibil. Nu se poate sa nu mai fie chiar nimeni. Trebuia s& mai fie macar inca o candidata. Tot planul lui atima de gasirea femeii potrivite. Doamna Goodhew gi doamna Willis fl fulgerara cu 22 privirea dindaratul identicelor lor mese de lucru. Amindoua erau niste femei deosebite. Doamna Goodhew era inalti si generos proportionata, cu un chip care ar fi-putut fi stanfat cu succes pe efigia unei vechi monede. Asociata ei era subtire si ascutita ca un foarfece. f YL Amindoua erau-imbracate sobru, dar scump. Parul lor era judicios de carunt, iar in ochi li se putea citi o considerabila experienta. Pe usa de la intrare scria ca Agentia Goodhew & Willis furnizeazi fri incetare, de cincisprezece. ani, insofitoare platite si menajere pentru persoane de buna tondifie. Faptul c& aceste douad doamne pusesera bazele unei aserienea agentii care functiona de.atita timp si atit de vadit profitabil era o dovada indubitabila a inteligentei si a simfubui.lor practic. Arthur se uiti la expresiile lor ferme si isi cintari optiunile. Inainte de a ajunge aici, mai fusese la inci doua agentii similare, care se Jkudau cu o larga selectie de doamne care cdutau de lucru ca insofitoare platite. Fiecare dintre cele doua agenfii Ti prezentasera citeva exemplare insipide. fncercase un evident sentiment de mila pentru toate solicitantele. El intelegea ca doar cele mai cumplite condifii de sdrcie lucie le puteau impinge pe aceste femei sa aocepte o asemenea pozitie. {nsa el n-avea.nevoie de o femeie care s& stieascd compasiune celor din jur. a Arthur isi inclesta miinile la spate, se propti pe picioare si, din celalalt capat al incdperii, se uita insistent la doamnele Goodhew si Willis. : : —Dacé ati epuizat toata lista de candidate adecvate, spuse el, pentru mine solutia este foarte limpede. Gasiti-mi o solicitanta inadecvata. Cele doua femei il privira de parca barbatul isi pierduse brusc mintile. Doamna Willis isi reveni prima. —Domnule, aceasta este o agentie respectabila. Noi nu avem in evidentele noastre candidate inadecvate, zise femeia 23cu glasul mai ascutit ca un brici..Noi garantam c& absolut toate solicitantele noastre au reputatii mai presus de orice repros. Referintele lor sint impecabile. oo ~ Poate ca ar trebui si va adresati unei alte agentii, fi sugera doamna Goodhew cu vocea inabusiti. nid ~N-am vreme sa ma adresez altei agentii. Nu-i venea si creada c& planul lui conceput cu gtija era pe cale sa esueze atit de lamentabil pentru simplul motiv cd nu putea gasi femeia potrivita. Presupusese cdi aceasta'va fi partea cea mai simpla si mai direct’ a intregului proiect. fn realitate, se dovedea uluitor de complicati. V-am spus ca trebuie si gasesc imediat pe cineva potrivit pentru acest post si:.. spatele lui, usa camerei se deschisese cu zgomot, punind capat elocintei sale. : Se intoarse si, impreund cu doamnele Goodhew si Willis, se uiti la femeia care navalise in incdpere cu energia unui mic uragan. : bos Arthur observa imediat cd femeia se straduise, poate din intimplare, desi el binuia ci mai degraba jntentionat, si distraga atentia de la trisdturile ei remarcabile. Niste ochelari cu rame aurii umbreau partial ochii ei vioi, de culoarea chihlimbarului. Avea un par lucios, negru.ca abanosul, strins sobru la spate, de o manieri mult mai potrivita pentru o menajera sau camerista. es Purta 0 rochie cu aspect rezistent, confectionata dintr-un material gros, intr-o nuanti stins& si anosti de gri. Rochia parea sa fi fost dinadins croitd pentru a o face pe purttoarea ei s& pard mai-scunda si mai gras& decit in realitate. © Cunosc&torii din inalta societate si nesuferitii tineri afemeiati care isi faceau veacul pe Bond Street la agatat de Prospatura ar fi exclus-o cu siguranti din start pe aceasta creaturd. ins& ei mu erau decit niste prosti superficiali, gindi Arthur. va va Aprecie maniera hotirita si totusi gratioas& in care se misca femeia. Nu exista la ea nici urma de ezitare sdu de 24 timiditate. fn ochii ei licdrea. scinteia unei inteligente sclipitoare. Radia spirit gi-hotarire ferma. fn incercarea lui de a ramine cit mai obiectiv cu putinta, Arthur concluziona ca femeii fi lipseau perfectiunea gi rafinamentul de suprafataé care i-ar fi putut face pe barbatii din lumea bund sa o considere ca pe un diamant de prima calitate. Si totusi, avea ceva care atragea atentia, o forta interioara gi o vitalitate care fi-confereau o aura invizibila. imbracata intr+o rochie potrivita, nu ar fi trecut neobservata intr-o sala de bal. — Miss Lodge, va rog, nu puteti intra acolo! Femeia cu privire haituitd care ocupa masa de lucru din biroul din fata aparu derutatd in, cadrul usii..V-am spus cd doamnele Goodhew gi Willis diseut 0 problema foarte importanta cu un client. ~Nu-mi pasa nici chiar daca ar discuta despre testamente ori despre preparativele in vederea propriilor lor fnmormintari, doamna McNab. Vreau sa vorbesc imediat cu ele. M-am saturat sa inghit atitea baliverne. . Miss Lodge se opri in fata celor doua birouri gemene. Arthur stia ca nu il observase, deoarece el statea in picioare mai la o parte, oarecum in penumbra. De vind era in parte si ceata groasa de dincole. de geamurile incaperii. Picla nu lisa s& intre decit o vagd lumina cenusie. Slaba iluminare a biroului nu batea prea departe. ‘ Doamna Willis scoase un oftat prelung gi chinuit, adoptind instantaneu o expresie care sugera ca se resemnase in fata unei implacabile sorti. . Doamna Goodhew, evident croité dintr-o stofa mai tenace, s&ri in picioare ca arsa. + Cum Dumnezeu ‘de ffi permifi si ne deranjezi de o maniera atit de revoltitoare, Miss Lodge? — Incere doar sa corectez falsa impresie potrivit careia eu m-as aflain cdutarea unui-post in gospodaria unei betive ori a unei ticdloase destrabalate. Miss Lodge miji ochii. As 25vrea sd lamuresc un lucru. Am urgenta nevoie de un loc de munca. Nu-mi mai pot permite luxul de a mai pierde timpul discutind cu tot felul de potentiale angajatoare care sint evi- dent inacceptabile. ~O sa discutém asta mai ti, Miss Lodge, fi reteza doamna Goodhew elanul. . — Ba 0 sa discutim totul chiar acum. Vin direct de la intilnirea pe care mi-ati aranjat-o in aceasta dup4-amiaza $i va pot asigura ca nu am de gind sa accept acest post, indiferent daca ar fi unica posibilitate pe care ati avea-o pentru mine. Doamna Goodhew surise cu superioritate, afisind un aer de retinut triumf. : — Miss Lodge, de fapt se éntimpla ca aceasta sa fie unica si ultima posibilitate pe care sa ti-o putem oferi. H Miss Lodge se incrunta. —Nu fi absurda! Oricit de deranjanti ar fi aceasta situatie pentru tofi cei implicati, si mai ales pentru mine, mi-e teama cA trebuie si grabim rezolvarea problemei. Doamna Goodhew schimba rapid 0 privire cu doamna Willis, dupa care se uité din nou la Miss Lodge. —Ba dimpotriva, replica ea glacial. Nu vad nici o ratiune in a-fi mai aranja alt intrevedere. — Doamna Goodhew, eu cred ca n-ai fost atenta la ceea ce am spus, protesta Miss Lodge. Am imediata nevoie de un post. Angajatoarea mea actuala pleacd poimiine din oras pentru a-si vizita o prietend din provincie. A avut bunavointa sd-mi permit sa locuiesc in continuare la ea pina ce va pleca, jns& dupa aceea voi fi obligata si-mi gasesc o noua locuinta. Locuinta pe care nu mi-o pot permite in aceasta clipa din cauza salariului extrem de mic pe care l-am primit in ultimele huni. Doamna Willis clatina din cap cu aerul ca regreta sincer. — Noi am facut tot posibilul de a-ti asigura un alt. post, Miss Lodge. fn ultimele trei.zile ai avut cinci interviuri, cu cinci cliente diferite, insd nu te-ai ridicat la inaltimea asteptarilor fn nici una din aceste ocazii. 26 —Nu eu am fost cea care a dat greg in intrevederile acelea, ci toate potentialele angajatoare. Miss Lodge ridica o mina inm&nusata si incepu si enumere pe degete: Doamna Tibbett era cherchelitd de-a binelea cind am sosit la ea $i a continuat sd gilgtie din sticla ei de gin pina cind s-a pravalit pe canapea si a adormit-bustean. Nu pot sa inteleg de ce mai cauti o doamna de companie. N-a fost in stare si lege nici macar doua vorbe, intr-o conversatie coerenta. — Destul, Miss Lodge! suiera doamna Goodhew printre dintii inclestati. — Doamna Oxby nu a scos 0 vorba pe tot parcursul interviului, ldsindu-l pe fiul ei s4 conduca discutia. Miss Lodge se infiora. Era evident ca respectivul este unul dintre acei barbati ingrozitori care le terorizeaza pe femeile slabe de inger si neajutorate din propria lui gospodarie. Situatia era imposibila. N-am de gind sa locuiesc sub acelagi acoperis cu un asemenea barbat abject. + Miss Lodge, te rog! Doamna Goodhew puse mina pe un prespapier sil ridicd putin, izbindu-i apoi cu zgomot pe biroul ei. Miss Lodge o ignora. — Dupa aceea a urmat doamna Stanbridge, care era atit de bolnava, incit a fost nevoita sa discute cu mine raminind intins& in pat. Mi-a fost mai mult decit limpede c4.ea nu va mai trai peste doua saptimini, De toate treburile ei se ocupa deja rudele, care de-abia asteapta ca ea si dea ortul popii pentru a-i mosteni averea. Mi-am putut da seama imediat ca n-ag putea s4-mi primesc salariul de la ei. Doamna Goodhew se ridica si se burzului: —Nu sint de vind potentialele angajatoare pentru situatia dumitale, Miss Lodge. Numai dumneata esti vinovata ci nu ai izbutit sa-ti asiguri un nou angajament. — Nici vorba! Nu am intimpinat nici 0 dificultate ca sa obtin un post acceptabil fn urmé cu sase luni, atunci cind am apelat pentru prima oara la firma voastra. 27