TEMA VIE - NORMA JURIDICA - 1. CONCEPTUL DE “NORMA JURIDICA” Norma de drept este clementul primar si ireductibil al oricieui sistem juridic. Dupi anumite relatii stabilite intre cle, mai multe norme juridice alcdtuiese celelalte componemte de sistem ale decptului: institufiile juridice si ramurile de drept. Existenfa normei jutidice este strins legati de cea a societitii umane (ubi societas ibi jl), fiind de neconceput 0 separafie a acestora Norma juridicd reprezinti acea regula de conduiti social, instituiti sau recunoscuti de citre stat, care are drept scop asigurarea ordinii in societate si care poate fi adusi la indeplinire, in caz de nevoie, prin forfa de constringere a statului. Norma juridied constituie un model de comportament impus de societate membrilor Nofiunea de norma juridicd este sinonimi cu cea de regula jaridica. in doctrini se utilizeazi si formule similare precum norma de drept sau reguld de drept. \ndiferent de denumirca folositi, avem in vedere o reguli care arati ce trebuie si fact sau si.nu faci un subiect de drept, oni ceea ce fi este ingduit sau i se recomanda. Literatura comand de specialitate a adoptat formula de nord juridic’, pe cind literatura juridicd franceza prefer expresia reguld junidica.2. CARACTERELE NORMEI JURIDICE Norma juridica se distinge prin urmitoarele caractere: (a) social, (b) statal, (c) general i impersonal, (8) obligatorin, (e) preserptiv, (f) permanent si (g) cocniti. a. Norma juridica prezinti un caracter social finde’ priveste exclusiv relagile ce se abilesc fntre oameni, in socictate. Regula de drept nu guvemeaza relagile dintre oameni si animale (desi existi raporturi juridice imtre oameni in legituri cu animalcle), oameni si naturi sau dintre oameni si divinitate. Reglementarea juridicd existi doar in societate. b, Regula juridici are un caracter statal. Fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal. Norma de conduiti devine reguki de drept doar daca este expresia voingei statale, Astfel, in cele mai multe cazuri, norma de drept este emis de citre stat, prin organele abilitate, folosindu-se un proces legislativ special. Uneori, norma juridicd se naste si din recunoasterea ca atare de citre stat a unor reguli sociale ce nu au fost create de acesta (de exemplu: obiceiu! juridic, uzangele). Prin urmare, indiferent daci norma de drept este emisi sau doar recunoscuti de citre stat, ca poarti amprenta acestuia. © Norma jutidici ace un caracter general si impersonal deoarece presctie 0 conduiti standard, conceputi si se aplice unui numir nelimitat de situagii si de persoane ce inte sub incidenta sa Aceasti trisituri arati ci norma juridicd vizeazi inkiturarca oricirei discrimindri inte subiectele de drept, precum si garantarea egalititii acestora in fafa legi. ‘Totsi, caracterul general si impersonal al regulit de drept nu atrage consecinta aplicitii tuturor normelor pe intreg teritoriul statului, tuturor persoanelor sau tuturor actiunilor acestora.d. Regula de drept are caracter obligatoriu. Prevederile normelor juridice nu sunt facultative pentru subiectul de drept, ci ele trebuie respectate de citre acesta. Dac norma juridicd nu ar prezenta acest caracter si respectarea ei ar fi Hisati la latitudinea subiectelor de drept, societatea ar fi guvernati de haos. Caracterul obligatoriu nu se va confunda cu cel enitiv, desi ele sunt complementare. Obligativitatea nu decusge din posibilitater consteingerii, ci din constientizarea necesitiii regulii, consteingerea fiind doar o reactie de apirare a societiii impowiva indivizilor care mu respect legea. Astfel, nesocotirea obligativititii mormei juridice atrage interventia forfei coercitive a statului, interventie ficuti in scopul restabilisii ordinii jusidice si al sanctionarii subiectelor ce an incalcat legea ce. Norma juridicd prezintt caracter prescriptiv. {a majoritatea cazurilor, regula de drept instimie 0 prescriptie, un comandament adresat subiectului si nu doar 0 simpli recomandare. Subiectului de drept i se spune ce si fac sau si nu fact gi cum si procedeze in acest sens. Exista si situagii in care regula de drept mu cuprinde 0 conduiti de urmat, ci defineste unii termeni folositi de lege sau enungi anumite principii generale ale deeptului. f£ Norma de drept are caracter permanent deoarece ea produce efecte firk incetare, continuy, intre momentul intrieii sale in vigoare si cel al iesirit din vigoare. Chiar daca regula juridici au se aplicé 0 perioadi indelungatii de timp (pentru ci ia realitatea sociali actiunile la care se ceferi mu se regiisesc in acel interval), efectele ei ‘nu inceteaza. Astiel, normele de drept se aplici doar atunci cind sunt indeplinite condigille previzute in textul lor. Din aceasti perspectiv’, existenfa normei mu este influentata de freevenga cu care aceasta se aplici.g Caracterul coercitiv. De regula, normele juridice sunt respectate de buniivoie de citre subiectele de drept ciora li se adreseaz’. Atunci cand cle nu sunt respectate, intervine forya coercitiva a statului care asigue’, pe de o parte, eespectarea legii prin obligarea subiectelor de drept sa se conformeze prevederilor acestora, iar, pe de alti parte, sancfionarea subiectelor de drept ce au nesocotit comandamentul normei juridice. Mijloacele de constringere statali sunt instituyionalizate si multiple, printre cle numirindu-se: instanjele judecitoresti, Parchetul, Politia, penitenciarele etc. Consteingerea, la rindul ei, trebuie realizata in conditii legale. Alefel, in situagia in care nu respect prevederile legale, chiar si organele abilitate si exercite constringerea trebuie si fie sanctionate in modusi specifice, tot de citre forja de constringere a statulu. in doctrind s-a opinat ci norma juridic’ ar avea si alte caractere, dintre care ‘numeri: (h) volitin, @) de injonctinme, G) siolabil, (k) de implicare a unui raport de interactiune, ) tiie si en) publ. ‘h. Norma de drept are caracter volitiv deoarece ea “intruchipearst $i ofciaizearg vointa snciali, iar inten stat democratic vointa generald majoritard” exprimati prin intermediul organului legislativ suprem. 4 Caracterul de injonetiune rerukti din faptal cA norma juridica este considerati o “porunc’ statala” j. Regula de deept are caracter violabil deoarece, desi mu este 0 conduit dezirabili, “norma juidict poate fi nerespectat, ignoraté, incilcard” de citre subiectul de drept ciruia i se adreseaza, spre deosebire de alte eeguli (spre exemphu, legile naturii) ce nu pot fi incaleate (au cunose alternativi),k. Norma juridicd implick un raport de interactiune (raport intersubiectiv) deoarece, pe ling’ faptul ci repeezinta “a prescrip general — abstract si tpicd”, ea are fn vedere “omnul fn raport cu sememit sal? si schimb just iutre persoane aflate permanent in relate”. 1. Caracteral tipic rezulti din faptal ci norma “rine doar tranchin comun, ceea ce este aracterstc unei situapi, fark a evoca difereneleindividuale™ m, Caracterul public consti in faptul ci, pentru a fi respectati si eficienti, norma juridica trebuie sa fie ficutd publicd. Este necesar ca ea si fie redactati si publicati. 3. STRUCTURA NORMEI JURIDICE Norma juridicd are 0 dubli structusi: (1) sérctura logico — junidicat (interma) si (2) stricta Lehnico ~ legislatind (extern’). 3.1, Structura logico - juridica (structura intema) Structura logico — juridica vizeaz organizarea interni a normei juridice. Din aceasti perspectivi, norma tebuie si aiba un confinut lipsit de contradict. Structura interna a normei de drept este aledtuiti din trei clemente: (1) ipoteza, 2) dispozitia si (3) sanctiunea. Ipoteza arati conditile sau imprejurisile in care se aplici norma. Eventual, in ipotezi se dau si Himuriti despre subiectele vizate de regula de drept. Dispozitia const’ in conduita prescrisa subiectului in condigile ipotezei date. Sanctiunea aati consecingele nerespectirii sau respectirii (in cazul_normelor stimulative) dispozitiei de catre subiectul de drept De reguli, in formularea normei juridice sunt prezente toate cele trei elemente ale structuri logico — juridice. Exist’ si cazuci in care unele elemente ale structurii interne musunt expres previzute in cadrul normei. In asemenea situagii, elementele ce lipsesc se deduc pein analiza logicd a textului normei in mod constant, doctrina s-a pronuntat in sensul necesitiii exprimirti tuturor celor trei elemente de steucturi logico — juridica a normei de drept ‘Modelul structural al normei juridice poate fi incadrat in urmitoarea formulare: “In. cazul CMTC. sessecssseeses altfel. fee Un exemplu il constituie art. 36 din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind sy (Subiectul) fehuies eet autorizarea executirii luceiilor de constructii, sepublicati!, conform ciruia: “Persoanele fice si juridice, care beneficiaza de teren in conditile prezentei gi (ipoteza - n.n.), sunt obligate si solite emiterea autorizatiei de construire oi sd énceapel constructia in termen de cel mut un can de la data objineriiactulé de concesionare a terenulus (Aispozitia n.0.). Jn az de incileare a obligatie’ prevzzute de alin. 1, comcesionarea isi pierde valabilitatea (sanefiunea -n.n.)”. (D) Ipoteza reprezinti acea parte a normei de drept care stabileste conditiile, imprejucirile sau faptele cisora li se aplici dispozitia, precum si, uncori, subiectele la care se refer’ dispozigia. in ceea ce priveste indicarea subsectelor cirora ki se apliit norma, ipoteza poate alege intre ‘mai multe modalititi de determinare a acestora, Astfel, ipoteza poate si indice categoria sosiald saw profesional din care face parte subiecul (cetijean roman, cetijean strain, functionar public, demnitar, militar, avocat, notar, sof, copil, contribuabil etc). De exemplu, art. 289 alin. 1 din Codul penal pedepseste infractiunea de Iuare de mité ce consti in “fapta fanctionarului public care, direct saw indirect, pentra sine suit ‘pentru altuh, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care mu i se cavin ori accepts promisionea senor astfel de foloase, in legaturd cu indepinirea, neindeplinirea, urgentarea oni intirsjerea iudeplinir unui act ce intr ‘in éndatorivile sale de sevicive sau fn egiturt cu indephinirea emu act contrar acestorindatorin?. * Monitorul Oficial nr. 933 din 13 octombrie 2004,Tpoteza poate prefera varianta indiaini generice a subiedelor sizate (persoanele fice, persoanele juridice, toate subiectele de drept)- De exemplu, conform art. 16 alin. 2 din Constitutie, “mimeni nu este mai presus de leg?” De asemenea, conform art. 188 din Codul penal (Omorul) “Usiderea imei persoane se pedepseste cn inchisoare de la 10 la 20 de ani si intersjcerea unor deeptuni”. in acest caz, desi nu sunt precizate subiectul fati de care se aplici norma, locul sau momentul actiunii, se subinfelege ci oricine (orice persoana firicd) sivarseste aceasti fapti, indiferent de imprejurici, va fi pedepsit. Ipoterele pot fi clasificate in functie de mai multe criteri. Printre acestea se numarit a. Precizia detallor oferite; 1b. Complexitatea imprejuricilor huate in considerares ¢. Numitul imprejurisilor avute in vedere. a, In functie de preaizia detatilor oftrite, ipotezele pot fi determinate strict sau relativ — determinate. Ipoteza determinata strict stabileste cu precizie conditille sale de aplicare. Ipoteza relativ - determinatd las loc interpretirii sau nu indicd decat la modul general conditiile aplicatii ei. In cazul acestui tip de ipotezit, conditille concrete sunt lisate la latitudinea subiectului vizat de norma sau a organului ce o aplica. Este relativ — determinati ipoteza normei juridice previznte in art, 202 alin. 1 din Codul de proceduri penali (Scopul conditiile generale si categoriile misurilor preventive). Astfel, “Masurile preventive pot fi dispuse daca existd probe sau indicii temeinice din care rezultd suspiciunea rezonabild ca o persoand a sivargit o infractiune gi dacd sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfiguriti a procesului penal, af impiedicrii sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmatirea penald sau de la jadecaté ori al prevenirii sitvargirii unei alte infractiunt”. b. in raport de compleitatea imprejurdrilor luate in considerare, ipotezele sunt simple sau complexeTpoteza simpla prevede o singusd situafie in prezenfa cireia norma devine realizabili. Tpoteza cumulativa (complex) indicd mai multe imprejuriti prin cumularea cirora norma devine aplicabyili Exemplu in acest sens il constituie art. 293 alin. 2 din Codul civil, conform ciruia “Fn cazul in care sopul unei persoane declarate moarte s-a recasitorit $i, dupa aceasta, hotardérea declarativa de moarte este anulaté, nou cisitorie rimine nalabila, daca soful celui declarat mort a fost de bund - credinta’. c. In functie de mumdril imprejurdrilor avute in vedere, ipotezele pot & unice sau alternative. Tpoteza unica prevede doar o singusl imprejurare apti si declanseze aplicarea legii. Tpoteza altemativa contine mai multe imprejuriri in care se poate aplica regula de drept, pentru realizarea acestein find necesari (si suficienté) producerea oricarcia dintre cle De exemplu, art, 229 alin, 1 din Codul penal (Furtul calificad) dispune: “Furtul sdvargit ia urmitoarele imprejariti: a. intr-un mijloc de transport in comun; b. in timpul noptiis ©. de catre 0 persoand mascatd, deghizaté sau travestitas d. prin efractie, escaladare sau prin folosirea fird drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase ¢. prin scoaterea din functiune a sistemului de alarmi ori de supraveghere, se pedepseste cu inchisoare de la la 5 and? Acest exempht nu exclude posibilitatea ca, in anumite cazuti, subiectul de drept si comiti fapta in astfel de circumstanfe care, in acelasi timp, si reuneascd mai multe dintre ipotezele previzute de literele alin, 1 al art. 229 din Codul penal. Acest lucru nu transforma ipoteza normei in cauz’ in una cumulativi, ea pistrindu-i caracterul de ipotezd alternativa. (2) Dispozitia reprezinté partea cea mai impostanti a unei norme juridice. Ea indica ce conduité trebuie si urmeze subiectul in condipiile precizate de ipotezi. In principiu, dispozitia poate si impuna, si permit, si recomande sau si interzica ceva.Dispozitiile pot & impartive dupa mai multe criterii, dupa cum urmeazit a. Precizia detaliilor oferite; b. Natura conduitei prescrise subiectului a in functie de prsizia detabilor ofente, dispozigiile pot fi determinate strict sau relativ ~ determinate Dispozitia determinat& strict stabileste cu precizie drepturile si obligafille persoanelor la care se refer’. Dispozitia relativ - determinata stabileste mai multe variante de conduiti sau limitele acesteta. b. in raport de natura conduitei preserise subiectului, dispozitiile sunt onerative, prohibitive, permisive, de recomandare si de stimulare. Dispozitia onerativa este cea care obliga subiectul la sivargirea unei (unof) acfiuni. Dispozitia prohibitiva este dispozitia care intervice subiectului realizarea unei (unos) actiuni. Dispozitia permisiva di posibilitatea subiectului si aleag’ conduita pe care doreste ourmeze. Dispozitia de recomandare este dispozitia care face anumite recomanditi subiectelor de drept vizate, fii a le obliga la 0 anumita conduiti. Dispozitia de stimulare prevede recompensarea subiectului de drept care o urmeaza. @) Sanctiunea constituie acel element al structurii logico ~ juridice a normei de drept care indici urmarile nerespectirii dispozifiei sau, uneori, ale respectirii acesteia (cazul mai rar intalnit al normelor stimulative). Daca aceste urméri constau in misuri luate impotriva subiectelor care nu respect dispozitia normei san sunt menite si refack ordinea juridica afectati de conduita neconformacu dispozitia a subiectelor, sanctiusile sunt negative. Ele constituie regula si se due la indeplinire de citre institute indrituite de lege si exercite constringerca statali. Existi si situapii in care sancfiunea consti in masusi recompensatosii pentru subiectul care a respectat dispozitia normei sau de cointeresare (stimulare) a acestuia in vederea respectirii normei. in acest caz este vorba despre sancfiuni pozitive. Spre deosebire de majoritatea normelor sociale, normele juridice sunt previzute cu sancfiuni formalizate. Sanctiunile pot fi clasificate dup mai multe criterié: a, Gradul lor de determinare; b. Natura lor; . Scopul uremia. a. in functie de gradut lor de determinare, sanctiunile pot fiz Sancfiuni determinate strict (sunt stabilite precis de citre norma, neputind fi Ficutii nici o abatere de la ele, in sensul de a fi mirite, micsorate sau schimbate de catre organul de aplicare) si sanctiuni relativ determinate (pot fi stabilite concret de citre organul care le aplici dintr-un cadru mai larg, previtzut intre un minim si un maxim). - Sanetiuni unice (previd o unici modalitate de tragere Ia rispundere a subiectului san de restabilire a ordinii de drept) si sanctiuni alternative (dau posibilitatea organului de aplicare si aleagi dintre mai multe feluri de sanctiuni) - Sanetiuni unice si sanctiuni cumulative (dau posibilitatea organului si aplice mai multe sancfiuni pentru aceeasi conduit a subiectului) b. in raport de xatura for, sanctiunile sunt penale, civile, administrative, disciplinare etc Sanctiunile penale se umese pedepse si sunt de teei felurt: principale (detentiunea pe viagi, inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani si amenda), complementare (interzicerea exercitirii unor drepturi, degradarea militasi si publicarea hotiririi de condamnare) si accesorii (interzicerca cxercitirii unor drepturi, din momentul rimAnerii definitive a 10hotirisii de condamnare si pind la executarea sau considerarea ca executati a pedepsei privative de libertate). Sanctiunile civile sunt impirite in sanctinni propriu — zise (care privesc patrimoniul subiectului) si pedepse civile (impiedici subiectul si dobindeasci un drept subiectiv sau suprima un asemenea drept). in prima categorie intri rezolutanea/rezilicrea unui contract, nulitatea absolut sau relativd a unui act ete. In cea de-a doua categorie se regasesc: deciderea, nedemnitatea, dezmostenirea ete. Cele mai importante sanctiuni administrative sunt amenda contraventionalé si confiscarea bunurilor de care s-a folosit contravenientul in sivirsirea contraventici. Sanctiunile disciplinare sunt: mustrarca, avertismentul, reducerea salariului, transferul disciplinar si desfacerea contractului de munca. cc. In functie de scopal or, sanctiunile pot fi de anulare, reparatorii sau expiator Sanctiunile de anulare vizeazi lipsirea de efecte (anularea sau declararea ca nule) a actelor incheiate cu incilearea legit Sanctiunile reparatorii au in vedere restabilicea ordinii de drept incileate prin nerespectarea dispozitiei, precum si repararea prejudiciulni produs cu aceasti ocazic. Sanctiunile expiatorii definesc sanctiunile ce se aplict subiectului ce a incdlcat norma juridica si care fi restriing acestuia un drept sau altul (inclusiv libertatea in. cazul inchisori), urmarind pedepsirea acelor fapte cu caracter antisocial. 3.2. Structura tehnico - legislativa a normei juridice (structura externa) “Aceasti structuri are in vedere forma exterioari a regulii de drept. Ea reprezinti dispunerea nommelor juridice pe articole, alineate, subalineate si pruparea acestora in secfiuni, capitole, tithuri, ciryi (pay) Oricare act normativ (lege, hotirice sau ordonanti a guvernului, regulament, statut etc.) este impirtit pe titluri, capitole, sectiuni (care, uneori, la sindul lor, se divid in subseetiuni si paragrafe) si articole. Unitatea structural de baz din aceastit perspectivi este articolul. ulin unele cazuri, articolul poate cuptinde diviziuni, numite aineate. Un articol cuprinde, in general, prevederi legale de sine-stititoare, exprimand o singurd norma juridica. Acesta este cazul ideal, dar in legislagie se fntillnese si situagit cind un articol reuneste mai multe norme juridice sau o reguli de drept este cuprins’ in mai multe articole 4, CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE Chitertilein functic de care se face clasificarea normelor juridice sunt urmatoarele: forfa juridica a actului normatiy in care acestea sunt incluse; apartenen(a lor la o ramus de drepts caracterul dispozitici (conduita prescrisi subiectului de drept) conginuti in norma juridicé: sfeca de aplicare (si gradul de generalitate); structura logico — juridica pe care o prezinti norma; gradul si intensitatea incidenfei normei; felul sanctiunii prevazzute de norma juridica a, Dupa forta juridil a actul’ normatio in care sunt incuse, normele juridice se impart in: norme cuprinse in legile emise de Parlament. Aceste legi pot fi constitufionale, organice sau ordinare; norme cuprinse in decretele emise de Pregedintele Romanici; norme cuprinse in hotirarile, ordonantele si ordonantele de urgenta ale Guvernului; norme incluse in ordine gi instructiuni ale ministerelor; nome cuprinse in actele normative (hotiriri, decizii) elaborate de organele administratiei publice locale (prefecti, primari, consili judetene si consi locale). 12Normele juridice cuprinse in legi, deceete prezideniale, hotiriri, ordonanfe sau ordonanje de urgengi ale Guvernului se aplicd pe intreg teritoriul fini, pe cind cele cuprinse in actele normative emise de organele administratici publice locale au o sferi de aplicabilitate restrinsi la competemga teritoriali a respectivului organ local (jude, municipiu, oras, comund). b. Dupa ranura de drept din care fac parte, distingem: - norme de drept constitutional; ~ norme de drept penal; - norme de drept procesual civil, norme de drept ci - norme de drept procesual penal: ~ norme de drept administrativ; ~ norme de dreptul familiei; ~ nome de drept comercial, - norme de drept fiscal, ~ norme de dreptul muncii norme de dreptul mediuluis ~ norme de drept international public; ~ norme de drept international privat etc. cc. Dupa caracterul disporitie: ce 0 contin (natura condvitei prescrise subiectulia de drept), normele juridice se chsifici in norme imperative si norme permisive. Normele imperative (categorice, peremptorii) sunt acelea a ciror respectare a dispozitiei de catre subiectele de drept se impune categoric, nefiind admisa nici o abatere de la aceasta. Normele imperative pot fi. onerative sau prohibitive. Normele onerative (lat. onus, oneris — sascin’) prescriu obligatia de a sivirgi o actiune. 13,Normele prohibitive irmpun subiectului si se abtini de la sivargirea uncia sau mai multor actiuni (determinate). Majoritatea normelor probibitive se regasesc in sfera dreptului penal. Normele permisive (dispozitive sau facultative) nu obliga subiectul la © amumiti conduiti si nici mu fi interzic expres si faci ceva, ci doar Hi oferi acestuia posibilitatea de a opta liber pentru una dintre conduitele oferite de lege, ia funetie de propria apreciere Normele permisive pot & supletive, de inputernicire (de competenta), de stinulare sau de recomandare. Normele supletive oferi subiectului posibilitatea de a opta pentru conduita pe care o doreste (intre mai multe variante posibile sau in anumite limite indicate de lege), iar daci acesta nu opteazi (de reguli, intr-un anumit interval de timp) norma prevede reglementarea ce se va aplica. Normele de imputemicire sunt regulile de drept care fixeazi drepturi si obligatii. Acestea stabilesc competentele subiectelor de drept Nommele de recomandare sunt acelea care propun 0 anumiti conduit ce nu este obligatorie si care poate fi urmati si de alte subiecte de drept decat cele vizate de norma in cauza. d. Dupa gfora de aplicare (i gradul de generabitate), normele juridice se impart ia norme generale, norme speciale 5i norme de exceptie. Normele generale se aplici tuturor relatiilor sociale (raporturilor juridice) apartinand unui domeniu sau unei ramusi de drept. Acestea se mai numesc norme de drept comun. De exemplu, regulile juridice din dreptul civil constituie dreptul comun pentru rclagile specifice dreptului comercial, in situatia in care normele acestei ramuri nu previ reglementiri propriis Normele speciale se aplici unei sfere mult mai restrnse de relagii sociale din cadeul unei ramuri de drept ofi anumitor institugii juridice. Aceste norme contin dispozitii derogatosii de la dreptul comun; 14Normele de exceptie reglementeaza situafii deosebite (exceptionale), cum ar fi calamitifile naturale (inundafi, cutremure, avalanse), contexte social — politice (stare de urgeni, stare de rizboi) ete. Normele de exceptie completeazi normele generale sau speciale, instituind reglementiri derogatorii de la acestea. €. Dupa sirucura logica - juridid pe care 0 presinta, normele juridice se impart in norme complete si norme incomplete. Normele complete (perfecte) contin toate cele trei parti constitutive ale structurii logico — juridice (poteza, dispozitia si sanctiunea), avand un ingeles clar, complet. Aceste norme constituie majoritatea; Normele incomplete (imperfecte) - au prezinti toate pirtile constitutive ale structurii interne. Ele fac referire la alte norme, completindu-se cu acestea, Normele juridice ce completeazd normele imperfecte la care se face trimitere) pot fi norme din acelasi act normativ sau din altul (in vigoare sau care curmeaz si intre in vigoare). Din structura notmelor juridice imperfecte poate lipsi un element (ipoteza oti sanctiunea). Uneori, pot lipsi chiar doud clemente constitutive (ipoteza si sancfiunea). Ta rindul lor, zormele incomplete se fonpart in: (1) norme de trimitere — ce se completeazi cu norme din acelasi act normativ sau din alte acte normative existente (in vigoare), la care trimit si Q) nonme in alb— fac timitere si urmeazi si se completeze cu alte norme ce nu existi inca (au au fost adoprate), dar care urmeaza si apari. £. in eaport de gradul si de intensitatea incidente’ lor, normele sunt norme principii norme mijloace. Normele principii (cardinale) sunt normele cuprinse in acte normative fundamentale (Constitugii, Declarafii ete.) san care sunt deduse prin interpretare si care constituie principii de drept. De exemplu, sunt norme — principii cuprinse in 15acte normative fundamentale cele din Constitufia Rominiei sau din Declaragia Universali a Drepturilor Omului. De asemenea, sunt principit de drept: obligayia respectirit conventillor (pacts sunt sersanda), exceptiile sunt de stricta interpretare (esceptones sunt strictssimac interpretation’) exe. Normele mijloace sunt toate celelalte norme juridice care au menirea si transpuna in ordinea sociali normele — principii. g Dupi foul sanctinnié previzute in norma juridica, normele se impart in punitive si stimulative. Notmele punitive cuprind sancjiuni negative, pedepse juridice pentru subiectele de drept care nu respect comandamentul continut de dispozitia normei juridice. Aceste norme reprezinti majoritatea. Normele stimulative cuprind sanctiuni pozitive menite si stimuleze subiectele de drept si respecte dispozitia normei juridice. Aceste norme recompenseari subicetele prin acordarea de distinctii, decoragii, stimulente materiale etc. in doctrin’ s-a remarcat si prezenfa unor norme aparte, distincte fati de sistemul unitar al deeptului. Acestea sunt asa — numitele norme organizatorice care privese organizarea instituyilor sociale. Ele arati scopurile respectivelor institutii, modul de infiinare, competentele, organele reprezentative ale acestora, relatiile cu alte institupi ete. 5. ACTIUNEA NORMELOR JURIDICE ‘Actiunea normelor juridice are loc pe trei coordonate: (1) in timp, (2) in spatiu si (3) asupra persoanelor.5.1, Actiunea normelor juridice in timp Orice raport juridic se naste in baza regulii de drept aflate in vigoare ln acel moment (tempus regit actum). ‘Toate normele juridice au limite temporale, att pentru daceputal acfiunié lor (nmrarea Jn vigoare), cat si penteu sEarsitul acesteia (fesirea din vigoan) Cu unele exceptii ce vor fi indicate in cele ce urmeazii, regula de drept produce efecte odati cu intrarea in vigoare si inceteazi a mai produce cfecte prin iesirea sa din vigoare. Pentru acest motiv este extrem de importanti stabilirea cu exactitate a celor dou momente. Fxistenta actului normativ nu coincide cu durata actiunii acestuia, altfel spus cu faptul dea produce efecte (de a fi in vigoare). ‘Astfel, de cele mai multe ori, data adoptirii unui act normativ de citre organul emitent nu este acceasi cu data intrarii hui in vigoare. De asemenea, uneori, desi actul normativ nu a fost abrogat, cl nu mai produce efecte (a cizut in desnetudine). Din perspectiva actiunii normei juridice in timp intereseazi trei aspecte: (1) intrarea in ‘vigoare, (2) actiunea intre momentul inteirié in vigoare i celal icsiii si (3) iesirea din vigoare. (1) Intrarea in vigoare a normei juridice. Acest moment are in vedere aducerea la cunostinfa subiectelor de drept a dispozitiilor actelor normative. El prezinti 0 deosebiti importanfi deoarece de Ta aceasti dati incep si se produci toate efectele normei de drept (nasterea, modificarea ori stingerea de raportun juridice). De reguli, in ccea ce priveste legile (actele normative ale Parlamentului), precum si actele normative emise de citre Guvem (sau alte autorititi centrale), pentru aducerea la cunostinga celor interesati, se recurge la publicarea lor inte-o publicatie oficiaki, periodica, care prezinta avantajul unei date sigure si usor de verificat fn caz de controversi. 17Art. 78 din Constitutie dispune c& “Leger se publica in Monitonal Ofidial al Romitniei si intra in vigoare Ja 3 zile de Ja data publicirii sau la 0 daté ulterioard prevekzutd in textul ef” Din exprimarea folositi de textul constitutional indicat rezulté ci, in privinga intrixii {in vigoare a actelor normative, se distin, dowd posibilitati 1. Intrarea normei in vigoare la trei zile dupa data publicisii ia Monitorul Oficial al Rominiei (rela) sau 2, Intrarea normei in vigoare la o alti dati, ulterioari, previzuti in textul actului normativ in cadrul dispozitiilor finale i tranzitorii (expt), Pentru aceasta din urma modalitate de intrace in vigoare, legiuitorul poate alege intre doua posibilitii: - indicarea zilei, lunii si a anului (de exemphu, se poate intilni formularea “Pregentul act normati intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2016”) si - stabilirea unui termen (de reguki, aumar de zile sau luni) ce este calculat de la data publicirii in Monitorul Oficial al Roméniei, termen dupi curgetea ciruia actul normativ intr in vigoare (ca exemplu se poate da formularea urmitoare: “Acest act normativ intr tn vigoare La trei luni dupa publicarea in Monitoral Oficial al Roménie’”). Alegerea intre modalititile expuse mai sus are la baz considerente de natura socio- economic, cum ar fi luarea unor mdsuri organizatorice importante (crearea ort restructurarea institutiilor la care se refer actul normativ), pregitirea aplicarii legii, claborarea unor norme metodologice pentru facilitarea aplicaei legii, consultarea unor observatii ficute de citre doctrina in legituri cu textul legit etc Indiferent de momentul ales pent intrarea in vigoare a normei juridice, dupa implinirea acestuia, toate subiectele de drept vizate de normi sunt obligate si se supund prevederilor sale. Nu existi posibilitatea invociri necunoasterii legii ca motiv al nerespectisii ci (Nemo censetur ignorare legen). Pina la revizuirea in anul 2003 a Constitutiei, conform art. 78, regula era aceea cA “lgea (...) intr in vigoare la data publican (...)°. Respectiva reglementare prezenta marcle dezavantaj al imposibilitiqii tchnice de distribuire a Monitorului Oficial in toate zonele iri si, prin urmare, prezumtia cunoasteriilegii de citre tofi cei interesagi devenea o ficfiune. in acest 18sens, noua formi a art. 78 din Constitupie, “dagea (...) fmt fn ngoare la 3 zie de la data public (..)", repeezinti un important progres. ‘Trebuie precizat si fapmul ci momentul publicirii leg in Monitorul Oficial al Rominici nu trebuie confundat cu momentul adoptirii acesteia de citre Parlament ori cu momentul promulgarii de catre presedintele fri. (2) Actiunea normei juridice intre momentul intrarii in vigoare gi cel al iesirii Legea se aplici doar raporturilor de drept ce se suprapun perioadei de timp in care ca este in vigoare, adica celor plasate intre momentul intritii si cel al iesirii din vigoare. Prin urmare, norma de drept nu vizearit nici raporturile juridice stabilite inainte de data intririi sale in vigoare (n# refraadtiveazd) si nici celor miscute dups data iesiri din vigoare (wu wltraactiveazd) Principiul neretroactivitipii este principiul fundamental ce guverneazi actiunea legii in timp. Conform acestuia, odati inteata in vigoare, norma juridicd acfioneaz4 numai pentru viitor. Fa nu retroactiveaza Principiul neretroactivitatii legit previzut de art. 15 alin. 2 din Constitugie (*Legea dispune numei pentru vittor, cu exceptia leit penale sau contraventionale mai favorabik”), de axt. 2 alin. 2 din Codul penal (“Nu se poate aplica o pedeapsa oni mu se poate lua 0 msuri educativt sase 0 maura de sigurantt daci aceasta nt era provigil de legea penal la data cand fapta a fst sivdrsitd”), precum si de art. 6 alin. 1 din Codul civil (*Legea civil este aplicabili cit timp este én vigoare, Accasta me are pidere rtrouctivd?). Existi si exceppii de Ja principiul neretroactivitatii Jegii (oumite cazuri de retroactivitate a legid). Acestea sunt: a, Legea penalé si legea contraventionalit mai favorabiti (mmelior lex). Conform art. 15 alin, 2 din Constitugia Rominiei: “Legea dispune numai pentra uiitor, eu exceptia legit penale sau contraventionale mai favorabile”. 19De asemenea, potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal: “fn cag tn care de la satvirgirea infractvnti pina la judecarea definitive a canrei an intervenit uma sau mai multe legi penale, se aplictlegea ai favnrabil™ Concepul de Jege penala mai favorabild permite ca unei persoane ce a sivarsit 0 infractiune sub imperiul legit vechi care a fost inlocuiti cu o alti lege sa i se aplice, in anumite conditii, aceasta din uemi, daci ea preserie pentru subiectul de drept un tratament mai favorabil. Legea penal (sau contravengionali) nowi, mai favorabili, isi giseste aplicarea in cadrul proceselor penale (sau contraventionale ce au ca obiect plingeri impotriva actelor de constatare si sanctionare a contraventiilor) care, la data intrinit sale in vigoare, se afla in curs de judecare (au sunt solugionate definitiv) in baza legii vechi, mai severi fafi de inculpat (contravenient) Tegea mai favorabili au este aplicabili in cauzele judecate definitiv in baza legit vechi la data intricii sale in vigoare, cu excepia anumitor situapit previzute limitatiy de art. 6 (Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei) din Codul penal. Legea noux este mai favorabild inculpatului (contravenientului) atunci cind, pentru aceeasi incilcare a obligatiilor legale (cuprinse si de legea veche si de legea noua), este prevazuti o sancfiune juridicd mai bkindi fai de cea din legea anterioari. Din aceasta perspectivi, in principiu, este considerati mai favorabili legea penal noui care prevede pentru acceasi fapti (interzisi si de legea veche) fie 0 pedeapsi mai mica (de exempla, inchisoare intre 3 si 10.ani, fag de inchisoare intre 5 si 15 ani), fie inlocuirea unui tip de pedeapsi mai sever eu alt tip de pedeapsi mai blind’ (sancyionarea unei fapte cu amenda penali in loc de inchisoare), fie introducerea unei noi modalitifi de executare a pedepsei inchisorii, mai usoari (de exemplu, suspendarea executirii pedepsei alituri de executarea acesteia in regim privativ de libertate, fart de modalitatea unici a executisii in regim privativ de libertate).. Si decincriminarea unei fapte penale este un mod de manifestare a legit mai favorabile. Situatia este previzuti de art. 4 din Codul penal, conform ciuia “Legea penal mu se aphid ‘faplelor savrsite sub lege vec, dati nu mai sunt prevtzute de legea now”) 20jin ceca ce priveste legea contraventionali, poate fi considerata mai favorabili legea noui care, de exempla, stabileste pentru aceeasi contraventie (previizuti si de legea veche) 0 sanctiune mai mici (amendi contraventionati de 1000 lei in loc de 2000 fei) sau una mai usoard (avertisment in loc de amendii contravenfionala). De asemenea, dezineriminarea unei fapte contraventionale, in conditiile mai sus aritate, constituie lege mai favorabili, Existenta acestei exceppii de retroactivitate este sprijiniti de motive de natura umanitari. b. Legea interpretativa. Acest tip de act normativ ate ca scop interpretarea infelesului unor norme preexistente (intrate anterior fn vigoare), cu care face corp comun. Degi ulterioari legii interpretate, legea interpretativi este considerati intrati in vigoare de la data de la care produce efecte cea dintii. Astfel, ea este retroactivi. in doctrina s-a aritat in mod just ca situapia creatd de legea interpretativa este ,,o pseudo —exceptie de retroactivitate” deoarece norma nowd nu aduce prevederi suplimentare (drepturi si obligatii noi pentru subiectele de drept) fati de cea veche, ci doar isi propune si limureasci conginutul normelor preexistente. ¢. Legea retroactiva. in mod exceptional, legea poate confine in mod expres prevederca ci ca se aplica si unor situafii anterioare intrini sale in vigoare. Este recomandabil ca o astfel de lege si nu fie utilizati. in situatia rarisima cand este totusi folosité, acest lucru trebuie flicut cu maxim de prudengi, astfel incit si mu afecteze ordinea juridicd ori drepturile si libertitile fundamentale ale cetifenilor, (3) Tegirea din vigoare a normei juridice. lesisea din vigoare a notmei juridice fincetarea actiunii acesteia) se poate produce in urmitoarele modus: (a) prin abrogate, (b) prin ajungerea la termen a normei temporare sau (c) prin ciderea in desuetudine. a. Abrogarea este modualitatea de iesire (scoatere) din vigoare a unei legi care presupune interventia legiuitorului. Aceasti interventie se realizeaz’ printr-o alti lege (alt act normativ) 21Abrogarea constituie cea mai important modalitate de scoatere din vigoare a unei norme juridice. “Abrogarea consti fie in inlocuirea prevederilor legit vechi cu altele cuprinse intr-o noui lege (regula), fie in simpla eliminare a dispozitillor legji anterioare, acfiune ce mu este urmati de inlocuirea lor cu altele noi. Abrogarea poate fi de doui feluri: expresd si tacitd. = Abrogarea expres reprevinti acel tip de abrogare in care norma nous (care abroga) face twimitere la norma veche (abrogati). Dupa felul in care norma noua se referi (face trimitere) la norma veche, abrogerta expresd poate fi direct sau indirecta Abrogarea expres directé ase loc atunci cand norma noua indica expres, direct si Timitativ ceca ce abrogi. Abrogarea expresi directa poate fi ¢otali sau parfiald. Prima are in vedere un intreg act normativ (Sau chiar mai multe acte normative, in integralitatea lor), in timp ce a doua vizeazi doar anumite componente ale unui act normativ (articole, alineate ale unor articole ori numai pirti ale acestora), Abrogarea expresa indirecté se produce atunci cand actul normativ nou se rezumi Ina face precizatea ca toate actele normative vechi, cu dispozitii contrare acestuia, se abrogi. - Abrogarea tacita (implicita) are loc atunci cind noul act normativ nu confine nicio refetire la abrogare, dar dispozitiile acestuia se deosebesc fundamental de cele ale actului normativ anterior (in sensul ci au pot coexista), astfel incit se consider ci legiuitorul a infeles ca, prin introducerea unor dispozifi diferite, si abroge prevederile vechiului act ‘normativ. Siabrogarea tacit poate fi total sau partial. in practica este preferabili folosirea abrogarii exprese directe, deoarece este singura in misuri si evite confuziile ce ar putea rezulta din incertitudinea cu privire la textul legal in vigoare ‘Trebuie ficuti distinctie intre abrogare si derogare. Accasta din urma consti in aparitia unor prevederi legale noi, care se abat de la o reglementare existent sau instituic exceptii fafa de ca, firi ca prin aceasta prevederile legale anterioare si fie abrogate. Prin 22aparitia unor norme derogatorii de la ea, reglementarea anterioari au iese din vigoare, ci doar jsi resteinge sfera de relatit sociale vizate. Derogarea se poate face doar printrun act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementarii de baz De asemenea, abrogarea nu trebuie confundati cu supendarea aplicarii unui act normativ. in cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendati print-un alt act sormativ de acelasi nivel sau de nivel superior’. in aceasti situafie se vor prevedea in mod expres data la care se produce suspendarea, precum si durata acesteia, care tebuie si fie determinati. La expirarea duratei de suspendare, actul nonmativ sau dispozitia legal afectati reintei de drept in vigoare. Sunt posibile prelungirea suspendarii sau chiar modificarea ori abrogarea actului normativ (textului legal) suspendat, ambele putindu-se realiza printe-o dispozitie legal expresi, aplicabili de la data expirisii suspendiiii b. Ajungerea Ia termen a normei temporare. Desi majoritatea legilor se adopt pentru o perioada nedetcrminat de timp, exist si situapii exceptionale cind se apeleaz la acte normative temporare. Acestea ies din vigoare fri interventia legiuitorului printr-o noui lege (ca in cazul abrogiri), prin simpla curgere (implinire) a termenului pentru care au fost adoptate. Art. 7 alin, 2 din Codul penal defineste Jegea penal temporarii ca fiind ,egea penala care prevede data iesini sale din vigoare save a care apleare este Emitata prin natura temporard a situate ‘area impus adoptarea sa. c. Ciderea in desuetudine. Norma juridici poate si nu mai produci efecte (si iasi din vigoare) in situajia in care relagille sociale avute in vedere la data adoptii ci, reglementate de catre aceasta, s-au modificat atit de mult in timp, incit reglementarea previizuti de norma pentru acestea a devenit inaplicabili. ‘Ase vedea art, 63 din Legea nr. 24 din 2000 privind normele de tehnici legislativi pentra elaborarea actelor normative, epublica (Monitoral Oficial nr. 260 din 21 apaiie 2010), A se-vesen art. 66 din Legea ar. 24 din 2000, republicati. 23Nici in acest caz nu are loc interventia legiuitorului (prin adoptarea unui nou act normatiy) pentru ca cfectele legii si nu se mai produci. ‘Aceasti modbalitate de iesire din vigoare a normelor juridice au este caracteristicd unui regim de stricta Iegalitate, pentru scoaterea din vigoare a normelor juridice fiind indicati folosirea abrogitii. Untraactivitatea normei juridice. Existi si situajii (excepfit de ultraactivitate) io care legea, desi iesiti din vigoare, continui si se aplice anumitor raporturi juridice. “Acest lucru se poate intimpla in cazul anumitor norme de procedur 5.2, Actiunea normelor juridice in spagiu ‘Actiunea normelor de drept in spatiu este guvemati de principial teritorialitatit. Conform acestui principiu, legea se aplici doar pe teritoriul statului ce a adoptat-o, excluzind actiunea acclei legi pe teritorinl altui stat, precum si actiunea legit unui stat strifin pe teritoriul respectivului stat. “Astfel, in conformitate cu art. 8 alin, 1 din Codul penal “Legea penali roména se aplica injractiunilorsivrsite pe tertoriul Roménie’” Nofiunea de ‘eritoriu este definiti de art. 8 alin. 2 din Codul penal, potrivit caruia teritoriul Roméniei (ici) reprezinta “intinderea de pant, marea teritoriala si apele cu solu subsobtl si spatinl aerian, cuprinse intre frontierele de stat” De la principiul teritorialitiii legit exist mai multe exepfi- Ele pot fi grupate in dous categorii: (1) exceppit de extrateritorialitate si (2) exceptit de neaplicare a legti romane pe teritoriul Roméniei. (1) Excepfiile de extrateritorialitate sunt ccle care presupun aplicarea legii romine iin afara teritoriului fir. Ble sunt de dou feluri: ~ excepfii ce decurg din vointa partilor unui act juridic (de cxemplu, doi comerciani ce fncheie un contract in Ttalia pot desemma ca lege a contractului ~ dex cause ~ legea romén;- excepii independente de vointa partilor (de exemplu, in. dreptul internagional privat, regulile de drept ce guverneaza statutul personal se aplici subiectului de drept indiferent de locul unde se giseste acesta, pe teritoriul fir sau in afara acestuia). 2) Exceptii de neaplicare a legit roméne pe teritorial Romanici sunt: a. Inunitatea diplomatica. Accasta consti in exceptarea personalului corpului diplomatic, precum si a persoanelor cu statut asimilat acestora de la jurisdictia statului ce gizduieste misiunea diplomatica respectivi. Personalul diplomatic se bucuri de mai multe privilegii si drepturi printre care enumerim: scutirea de impozite si taxe (inclusi vamale), imunitatea de jurisdictie personaki, precum si a sediului ambasadei, inviolabilitatea corespondenfei sia mijloacelor de transport etc. Daca reprezentantul diplomatic incaled legea statului unde se afi misiunea diplomatici nu va suporta rigorile legit acelui stat, dar va putea fi declarat “persona nongratd” si cexpubzat in statul al cirui cetijean este. b. Regimul consular. incepind cu anul 1963, o dati cu incheierea Conventici de la Viena privind relagile consulare, regimul juridic al consulilor tinde si se identifice cu cel al personalului diplomatic. c. Regimul juridic al stra ilor. Cetijenii strini sau apatrizii aflagi pe teritoriul unui stat stein au un regim juridic diferit de cel al cetifenilor acelui stat. In aceastit materie sunt cunoscute trei regimuri: - Reginnul national, Conform acestai sistem, stein si apatrizti au accleasi deepturi ca si cetijenii statului, mai putin dreptusile electorale (de a alege si de a i ales) si dreptul de a ocupa funcfii publice. in Rominia, potrivit art. 18 alin. 1 din Constitutie, “cetdtemié strdini si apatrizgt care loouiese tn Rominia se bucurd de protectia generald a persoanelor i aterilor, garantataé de Constitutie s alte ei. Reginul special. Drepturile si obligatiile stefinilor sunt stabilite #n mod distinet, printr- o reglementare special, diferiti de cea a cetitenilor statului respectiv. — Reginnalclauzei natiunii celti mai fuvorizate. Acest regio consti in acordarea de catre un stat strinilor a unui regim juridic identic fapi de cel conferit cetitenilor unui stat tert, regim 25considerat favorizat. Regimul clauzei nafiunii celei mai favorizate este un regim de naturi contractual, instituit prin acorduri bilaterale intre diferite state. 5,3, Actiunea normelor juridice asupra persoanelor Normele juridice ale unui stat se aplici tuturor persoanelor care se aflé pe teritoriul celui stat, indiferent daci sunt cetijeni ai acestuia, stréini ori apatezi in Roménia, art. 16 alin. 1 din Constitugie instituie egalitatea in drepturi a cetigenilor soméni: “Cetdfemii sumt egal in fata lg sia antoritatilor public, fan privieyi gif discriminate. ‘Totusi, existi norme de drept care nu se aplic4 tuturor subiectelor de drept. Astfel, sunt norme care se aplicd doar persoanelor fizice sau numai persoanelor juridice De asemenea, uncle reguli de drept vizeaz’ anumite categorii distincte de persoane, cum a fi studengii, avocatii, inginerii, militarii, magistratii, demnitarii, persoancle cisitorite, piringit ete. fn ceea ce priveste regimul juridic al strainilor si apatrizilor, in fara noastei, conform art. 18 alin. 1 din Constitutie, “celdfenit strdint apatrizii care locuiese in Romiinia se ducer de _protectia generali a persoanelor si averilor, garantata de Constitute de alte leg” 26TEMA VI - SISTEMUL DREPTULUI - 1, CONCEPTUL DE SISTEM AL DREPTULUI Dreptul prezinti un caracter sistematic. Numeroascle reguli juridice existente in societate nu se infiitiseazd sub forma unei akituriri intimplitoare. Ele sunt ordonate intr-un sistem coerent, organizat si logic. Acesta nu reprezinta suma elementelor componente, ci un ansamblu de norme si institufii aflate in permanent interactiune. Prin sistem al dreptului se inyelege modul de organizare a dreptului, a normelor juridice ce il compun, in cadeul institufillor juridice si al ramurilor de drept. in docteina se face deosebirea intre sistemul dreptuba si alte nopuni din sfera existentei juridice a societii, precum sien legislate’ (legislagia unei firi, sum a actelor normative) si sistennul juridic (ordinea de dept in general, priviti ca fundamentala caracteristica a unei comunitii). Sistemul dreptului se caracterizeazi prin complementaritatea ramurilor de dept care i compun, prin rclativitate si permeabilitate, precum si print-o continua diferentiere a ramurilor sale. 2. CRITERULE DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI DREPTULUL Criteriile de constituire a sistemului dreptului sunt: (a) obiectul reglementarii juridice, (b) metoda reglementirii si (c) principiile dreptului (sau ale ramurii de drept).a. Obiectul reglementarit juridice'l constituie sfera relatilos sociale avute in vedere de norma jusidic’. b. Metoda de reglementare este exprimati printr-o multitudine de modalititi de normare a conduitei umane si constituie un criteriu subiectiv de influenfare a sistemulué dreptului. Caracterul subiectiv al acestui criteriu este dat de faptul ci modul de reglementare a conduitei umane difesi in functie de interesele pe care le reprezinti forta politic’ ce se afli la conducerea societipi, Aceasta metoda poate fi auforitard sau autonomd. De asemenea, metoda poate fi analited (descompune un cadeu complex in clementele sale fundamentale) sau sinteticd (pleaci de la o sumi de elemente primare si creeaza un cade general si abstract). Tot din accasti perspectiva se are in vedere si pozitia subiectelor in cadrul raportului juridie specific fecarei ramuri de drept cc. Principiile dreptutui (sau ale ramurii) contribuie si cle la crearea sistemului dreptului prin localizarea normelor intr-o ramuri sau alta. 3. COMPONENTELE DE SISTEM ALE DREPTULUL Componentele (clementele) de sistem ale deeptului sunt: (a) norma junidica, (b) institutia _jurdicd si (@) ramura de dra. a. Norma juridica reprerinti componenta de baz’, ireductibili, a sistemului dreptului. Ea consti intr-o reguki de conduiti, instituiti sau recunoscuti de citre stat, a ciret respectare este asigurati, in caz de nevoie, prin forta de constringere a statului Acest clement prezinti o anumiti structuri intern’, alcituitt din trei parti: ipoteza, dispozitia si sanctiunea wb. Institutia juridica constituie acel set de reguli juridice care reglementeazi un numar de relatii sociale din aceeasi categorie, grupate fn jurul unei valori sociale centrale si care naste 0 sferi distinct de raporturi juridice. Institutia juridica este aledtuiti din mai multe noeme juridice, Astfel, normele care reglementeazi modul in care se transmite mostenirea formeazi institutia suecesinnilor, cele care reglementeazi proprietatea alcituicsc institutia dreptului de propritate, cele care aun in vedere contractele dau nastete insttutii contratelor etc. Nofiunea de institugie juridicd apare ca similari cu aceea de statul juridic sau regim juric. In majoritatea cazurilor, institutiile juridice grupeazd norme de drept corespunziind uni singure ramuri. Uneor, institugiile juridice pot reuni norme de drept din cadrul mai multor ramuri. De excmphs, instizufia contenciosulei — administrativ ceuneste reguli din sfera dreptului administrativ, a dreptului procesual civil, a dreptului civil, precum si din sfera oxganizarit judecitoresti ¢, Ramura de drept este un ansamblu de norme $i institufit juridice, strins legate inte cle prin obiectul comun al reglementirii, prin metoda folositi in normarea relapilor sociale si prin intermediul principiilor care stau la baza lor. Ka constituie cea mai complex subdiviziune a unui sistem de drept nafional, acesta din urmi find alextuit din mai multe ram Ramutile de drept nu cxisti izolat, ci sunt in continua interactiune unele cu altele, influengindu-se reciproc Uneori, mai multe institut juridice pot da nastere unei subramuri de drept. Astfel, in cadrul ramurii dreptului comercial se distinge dreptul maritim, subramuri de dept alcituiti din normele juridice si institugiile de drept care reglementeaza transportul maritim,4, DIVIZTUNILE GENERALE ALE DREPTULUL Dreptul cunoaste mai multe chsificari, realizate in raport de mai multe criterii, dupa cum urmeaza: a. Drept intern si drept international. Dupi cum regulile de drept se aplica doar statului care Je-a elaborat (pe teritoriul acestuia) sau ele au efect si dincolo de limitele teritoriuhai statului (in raporturile dintre state ori dintre particulari din state diferite), dreptul se imparte in inter (national) si extern (international). b. Drept public si drept privat. Dupi cum interesul avut in vedere de norma juridica este unul public sau particular, dreptul se divide in public si privat. Accasta este impartirea clasica a dreptului si, totodati, cea mai importanta. De exemplu, o reguli jusidicd ce are in vedere organizarea puterilor statului se situeaza in dreptul public, iar una teferitoare la incheierea unui contract se plaseazi in dreptul privat. © asemenea diviziune era cunoscuti inci din dreptul roman, legile putind fi regisite fie in jus publicum, fie in jus prinatum. Totusi, acea impistire nu corespunde integral distinctiei de astazi. in cadrul dreptului privat se diferentiaz ca principaki component dreptul civil. Din sfera dreptulii public se detaseazi normele dreptului constitutional care reprezinti dreptul comun fa materie, in docteind, s-a apreciat c4, datoriti strinsci legaturi dintre dreptul public si cel privat, precum si a atenudnii diferentelor dintre acestea, s-a format si un drept mixt, aledtuit din ‘ramuri precum dreptul funciar ori dreptul afacerilor. Conform Scolii normativiste a dreptului (care {il are ca principal reprezentant pe Hans Kelsen), distinctia dintre dreptul public si cel privat nu prezinti importanta practic’. Mai utili ar fi ierarhizarea regulilor juridice in functie de importanja lor. c. Alte diviziuni ale dreptulut Deeptul se mai poate impact in:- — drept pozitiv (decpt scris, alcatuit din totalitatea normelor juridice in vigoare fintr-un stat, la un anumit moment) si drept natural (un drept nescris, care este compus dintr-un numar de principii superioare ce constituie sues de inspirafie pentru dreptul pozitiv, care garanteazi drepturile si libertigile fundamentale ale omului si care se distinge prin faptul cA nu este dublat de niciun fel de constringere social); ~ — drept determinator (aleatuit din normele juridice care determina ce anume urmeaza si fac subiectele de drept) si drept sanctionator (compus din regulile juridice care se referi la sancfiunile aplicabile subiectelor de drept ce au se conformeazi dreptului determinator). 5. RAMURILE DREPTULUI ROMANESC ACTUAL Ramurile dreptului romanese actual sunt dreptul civil, deeptul comercial, dreptul familici, deeptul muncii, dreptul procesual civil, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreprul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul international public, dreptul international privat. Aceste ramni se grupeazi in cole dowi mari diviziuni ale dreptului intern, dreptul public si dreprul privat, precum sin dreptul international. a. Dreptul public este format din ansamblnl normelor juridice care privese organizarea statului si raporturile dintce indivizi gi stat. in cadeul dreptului public se regisesc urmitoarele ramuri de drept (1) deeptul constitutional, (2) dreptul administeativ, (3) dreptul penal, (4) dreptul procesual penal si (5) dreptul financiar. Dreptul constitutional este aledtuit din normele juridice care stabilese principiile generale de organizare social, economici si politici a statului, din normele ce reglementeaz drepturile, libertijile si indatoritile fundamentale ale cetifenilor, din cele care legifereaz organizarea si functionasea autorititilor statului (Parlamentul, Presedintele, Guvernul si autoritifile publice locale, Autoritatea judecitoreasc’), dar si impacticea atributiilor acestora,precum si din nommele care vizeazi functionarea altor institufii fundamentale ale statului (Curtea de Conturi, Curtea Constitusionala si Avocatul Poporulu Izvorul ramurii este Constitugia Romdnied din. 1991, modificati si completati prin Legea de revizuire a Constitutici Romaniei nr. 429 din 23 octombrie 2003. Dreptul administrativ cupsinde regulile de drept in legituri cu organizarea si functionarea administratiei publice centrale si locale, cele legate de funcfille publice, precum si cele privind raporturile dintre administratie si cetiteni. Peincipalele izvoare ale dreptului administrativ sunt: Constitugia Roméniet din 1991, reviauiti, Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 psivind proprietatca publica si regimul juridical acesteia (publicati in Monitorul Oficial ar. 448 din 24 noiembric 1998), cu modificitile si completitile ulterioare, Legea mr, 215 din 23 aprilie 2001 a administratici publice locale, republicati (Monitorul Oficial nr. 123 din 20 februarie 2007), cu modificarile si completitile ulterioare, Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul (publicati in Monitorul Oficial ne. 373 din 10 iulie 2001), cu modificatile si completitile ulterioare, Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenga decizionala in administratia publica, republicati (Monitorul Oficial nr, 749 din 3 decembrie 2013), Legea nt, 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autorititilor administratiei publice locale, republicatk (Monitorul Oficial ne, 333 din 17 mai 2007), cu modificirile si completirile ultetioare, Legea nr. 340 din 12 inlie 2004 privind institutia prefectului, republicat (Monitorul Oficial ne. 225 din 4 martie 2008), cu modificarile ulterioare si Legea mr. 255 din 4 decembrie 2010 privind exproprierea pentru cauzi de utilitate publica, necesari realiziri unor obiective de interes nafional, judefean si local (Monitorul Oficial ne. 853 din 20 decembrie 2010), cu modificatile ulterioare. Dreptul penal se compune din normele care arati ce fapte antisociale sunt considerate infracfiuni, care este rispunderea celor ce siviryese infracfiuni, precum si pedepsele ce se aplica infractorilor. * Publcatiin Monitoral Oficial ne. 758 din 29 octombrie 2003. 6Aceasti ramuri are sarcina de a apara cele mai importante valori sociale (suveranitatea, independenya, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, dreptusile si bertitile acesteia, proprictatea, precum si intreaga ordine de drept) Principalul izvor al dreptului penal il constituic Codul PenaP. Aceasti ramurk ate si numeroase alte izvoare (legi speciale) printre care amintim: Legea nr. 78 din 8 mai 2000 penteu prevenirea, descoperitea yi sanctionarea faptelor de conuptie (publicati in Monitorul Oficial nr. 219 din 18 mai 2000), cu modificarile si completitile ulterioare, Legea nr. M3 din 26 iulie 2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumuluiilicit de droguri, eepublicati (Monitorul Oficial nr. 163 din 6 martic 2014), cu modificarile ulterioare, Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenisca si combaterea traficulai de persoane (publicati in Monitorul Oficial nr. 783 din 11 decembric 2001), cu modificirile si completitrile ulterioare, Legea nr, 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea si sanctionarea spiirii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finangirii terorismului, republicaté (Monitorul Oficial nr. 702 din 12 octombrie 2012), cu modificirile ulterioare si Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea si combaterea criminalititii organizate (publicati i Monitorul Oficial nr. 50 din 29 ianacie 2003), cu modificarile si completirile ulterioare. Dreptul procesual penal cuprinde regulile juridice care organizeaza procesul penal si care arati organele statului cu atribusii in acest domenin, acfiunile sau procedurile ce trebuie realizate in vederea descoperitii infractiunilor si tragerii la rispundere penal a celor care le- au sivarsit, precum si deepturile si obligatiile pe care le au pirtile ce participi la proces. Izvorul de drept specific ramus este Codul de Procedurd Penalit La acesta se adaugi Legea nr. 254 din 2013 privind executarea pedepselor si a masutilor privative de Hbertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (publicati in Monitoral Oficial nr. 514 din 14 august 2013), cu modificirile ulterioare’ ? Legea nr. 286 din 2009 publicati in Monitoral Oficial nr. 510 din 24 julie 2009, modifcatd si completatd prin Legea nr. 27 din 2012 (Monitoral Oficial ar. 186 din 20 marti 2012), Legea nt. 63 din 2012 (Monitonal Oficial nr. 258 din 19 aprlie 2012) 5i Legea nr. 187 din 2012 (Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012), *'Adoptat prin Legea nr. 138 din 2010 (pubkicati in Monitorul Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010), mocifcat 5i completat prin Legea de punere in aplicare ar. 255 din 2013 (publicati in Monitoral Oficial nr. S15 din 14 august 2015) siintrat fin vigoare Ie 1 februasie 2014, 1Dreptul financiar inchide regulile de drept ce reglementeaza activitatea financiari a statului, constind in modul de constituire si utilizare a bugetului de stat, organizarea si funcfionarea institutillor financiare, drepturile si obligatiile in domeniu ale cetifenilor si ale statului. Printre izvoarele dreptului financiar enumeriim: Legea nr. 571 din 2003 privind Codul Fiscal (publicati in Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003), modificati si completati, O.U.G, nr, 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedurit fiscali, republicati (Monitorul Oficial ne. 513 din 31 iulie 2007), cu modificitile si completirile ultetioare, Legea nr. 174 din 17 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedura fiscala (publicati in Monitorul Oficial ne. 465 din 25 mai 2004), Legea nr. 358 din 2003 pentea aprobarea O.U.G. nr, 39 din 2003 privind procedurile de administrare a creanfelor bugetelor locale (publicati in Monitoral Oficial ne. 530 din 23 aulic 2003) si Legea nr. 108 din 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 45 din 2003 privind finanjele publice locale (publicati in Monitorul Oficial a. 336 din 16 aprilie 2004). b. Dreptul privat este alcatuit din ansamblul normelor juridice ce reglementeazit relajiile patrimoniale si personal — nepatrimoniale Ia care participa particularii. In cadrul dreptului privat se gisese urmitoarele ramuri: (1) dreptul civil, (2) dreptul comercial, (3) deeptul familiei, (4) deeptul muncii si (8) dreptul procesual civil Dreptul civil cuprinde normele juridice ce reglementeazi raporturile patrimoniale in care pirtle sunt pe pozitie de egalitate. Tot in sfera dreptului civil intri si normele de drept referitoare la relapiile personal — nepatrimoniale ce au in vedere persoana si identificarea ei (aume sau denumire, domiciliu, resedinga sau sediu, stare civilé etc). Cel mai important izvor al samurii este Codul CiviF (Legea nt. 287 din 17 iulie 2009, publicati in Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011), cu modificirile aduse prin Legea ar. * Legea nr. 254 din 2013 fost completati prin 0.U.G, nr. 3 din 2014 pentm Iuarea unor masuri de implementare nocesare aplicirii Legii nr. 135 din 2010 privind Codal de procedura penala si pentru implementarea altor acte ‘normative (Monitorul Oficial nr. 98 din 7 februarie 2014). Intra in vigoare la | octombrie 201 871 din 3 iunie 2011 pentru punerea in aplicare a Legii ne. 287 din 2009 privind Codul Civil (publicatd in Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011), modificati. ‘De asemenea, sunt izvoare ale dreptului civil si acte normative precum: Legea nr. 18 din 19 februarie 1991.4 fondului funcias, xepublicati (Monitorul Oficial ne. 1 din 5 ianuarie 1998), cu modificarile si completitile ulterioare, Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executirii luceiirilor de constructii, republicati (Monitoral Oficial ar. 933 din 13 ‘octombrie 2004), cu modificarile si completirile ulterioare si Legea mr. 1 din Mf yanuarie 2000 pentru reconstituirea deeptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere (publicati in Monitorul Oficial nr. 8 din 12 ianuarie 2000), cu modificatile si completitile ulterioare. Dreptul comercial se ocupa de repulile care normear raporturile dintre comercianti (persoane fizice sau persoane juridice), precum siactele gi faptele de comer Cel mai important izvor este Codul Civil Mai produc efecte si anumite prevederi ale Codului Comercial de la 1887 (i mare parte abrogat). De asemenea, sunt izvoare de drept comercial, printre altele: Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comertului, republicati (Monitorul Oficial nr. 49 din + februaric 1998), cu modificirile si completitile ulterioare, Legea nr, 31 din 16 noiembrie 1990 privind socictitile comerciale, republicati (Monitorul Oficial nr. 1066 din 17 noiembrie 2004), cu modificieile si completirile ulterioare, Legea nr, 365 din 7 iulie 2002 privind comerful electronic, republicati (Monitorul Oficial ne. 959 din 29 noiembrie 2006) si Legea nr. 296 din 28 iunie 2004 privind Codul Consumutui, cepublicati (Monitorul Oficial nr. 224 din 24 martie 2008), cu modificarile ulterioare. Dreptul familiei include noemele de drept care se referd la relaiile patrimoniale si ‘nepatrimoniale stabilite in cadrul familie, intre sofi, precum si intre paringi si copii Cel mai important izvor este Codul Civil La acesta se adauga si alte legi speciale, cum ar fi Legea nr. 87 din 28 aprilie 1998 pentru aprobarea O. U. G. nr, 25 din 1997 cu priviee la adopyie (publicati in Monitorul Oficial ne. 168 din 29 aprilie 1998).Dreptul muneii este aledtuit din regulile juridice aplicabile in relagile stabilite intre angajati si patroni, cu ocazia incheierii, executiri sau incetiiri contractului de munca. Aceasti ramuri stabileste dreprurile si obligatile celor dou pirfi ale contractului de munci, disciplina muncii, timpul de Tucra si cel de odihn’, jurisdictia muncii, ispunderea materiali si disciplinari, protectia si securitatea muncii. Izvorul ramusii este Codul Muncii din 2003 (publicat in Monitoral Oficial ne. 72 din 5 februarie 2003), cu modificitile si completicile ulterioare Dreptul procesual civil reuneste toate normele de drept care organizear procesul civil, cele referitoare la competenta instantelor judecatoresti in aceastii materic, precum si regulile de drept privind modal in care sunt duse la indeplinie hotiricile judecitoresti civil. Izvorul principal al ramusii este Codul de Procedurd Civilé (adoptat prin Legea nr. 134 din 2010, republicati in Monitorul Oficial ar. 545 din 3 august 2012). Constituie izvor al dreptului procesual civil si Legea nr. 188 din 1 noiembrie 2000 privind executorii judecitoresti, republicati (Monitorul Oficial ne. 738 din 20 octombrie 2011). ¢. Dreptul interagional reprezinta ansamblul raporturilor de drept in care intervine un clement striin (de extraneitate). Dreptul internafional poate fi imparfit in: (1) drept internafional public si (2) drept international privat. Dreptul international public cuprinde regullle ce reglementeaz raporturile formate in baza acordului de vointi dintre state, precum si cele dintre acestea si organizatiile internationale, in general, izvoarele acestei ramuri sunt tratatele bilaterale sau mubtilaterale incheiate fntre diferite state. Aceeasi valoare 0 au si conventile cu caracter international incheiate de state, © Intrat fn vigoare la data de 15 februarie 2013, 10Dreptul intemational privat include normele de drept ce solusioneaza conflictele de legi mascute din raporturile de drept privat ce confin un element de extrancitate. Accasti ramuri reglementeazi si condita juridic’ a stetinilor, precum si aspectele de drept procesual in legitura cu raporturile de drept privat cu caracter international. Tzvoanul ramurii este Codul Civil. Prin intrarea in vigoare a acestuia a fost abrogati Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992" cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, vechiul sediu al materiei. 6. MARILE SISTEME CONTEMPORANE DE DREPT Dreptul fiecieui stat reprezinti un sistem propriu. Uneori, chiar in cadrul aceluiasi stat, sunt aplicate, in acelasi timp, mai multe sisteme de drept. Diversitatea sistemelor de dept nationale este foarte mare. in schimb, analizate din perspectiva unor elemente fundamentale, acestea prezinti, intre ele, anumite asemanari sau deosebiri de esenti. Acestea fac posibili reunirea mai multor sisteme nagionale in familii de sisteme (mari sisteme contemporane de drept). Astizi cele mai importante sunt: (1) sstennd romano — germanic, (2) sistem anglo — saxon, (3) sistema sociakst si (4) sistemelereigioase si traditionale. 6.1, Sistemul de drept romano - germanic Acesta cuprinde mele nationale de drept care sunt remultatul receptionirit dreptului roman. Inifial, sistemul romano - germanic se regisea in Europa, dar ulterior, ca ucmare a colonizarii el s-a extins in America Centrali si de Sud, precum si in unele gai din Afica. Principalele componente naionale ale sistemului romano — germanic sunt dreprul francez si dreptul german, Acestea, in pofida multor diferenfe de suprafayi (rezultate, in primul cind, din modalitigi diferite de abordare a fenomenului juridic), se aseamina esenfial ° Legea nr. 105 din 1992 a fost publicatl in Monitorul Oficial nr. 245 din 1 octombrie 1992, iTprin fapaul ci ambele pistreaza terminologia si multe dintre institutile dreptului roman. De asemenea, pentru ambele, principalul izvor de drept este legea (scrisi) Dreptul francez. Istoria dreptului francez cuprinde trei perioade: (a) ancien droit ~ dreptul vechi (in majoritate cutumiar si datind de la onigini si pini la 1789), (b) dreptul intermediar — dreptul Revolutiei franceze si (¢) dreptul modern — inceput in perioada lui Napoleon si care dureaza si astiizi Tnfluenta francezi consti in receptarea Codului civil francez de la 1804 de legislagia mai multor state europene. Printre acestea se numiri Belgia, Italia, Romania (Codul civil de la 1864 —in prezent abrogat), Luxemburg, Olanda, Portugalia. si Spania. Codul civil france este actul normativ cel mai rispindit in legislapiile moderne. Teoreticienii dreptului Lau considerat unicat pentru tehnica legislativa superioara, logica juridica impecabila, stilul elegant si concis. De asemenea, legislatile Bulgarici si Poloniei au fost influenfate covargitor de dreptul francez. Dreptul ambelor piri s-a intors, dupi ciderea regimurilor comuniste, in cadrul sistemului romano — germanic Dreptul german. Ca si dreptul francez, dreptul german a fost alcdtuit initial din cutume. Ulterior, incepand cu secolul al XIIT — lea, au apirut asa — numitele “oglinzi” (piegl), ce urmiiteau sistematizarea si consolidarea cutumelor. Peste acestea, incepand cu secolele al XV — lea si al XVI — lea, s-a suprapus dreptul roman. Receptarea acestuia a fost ‘mult usurata de faptul ci Sfintul Imperiu Roman de origine germani si-a arogat rolul de continuator al Imperiului Roman, Chiar si in perioada de firimijare a statelor germane, dreptul privat a rimas neschimbat. Influenfa germana s-a exercitat, ia principal, prin Codul civil german care, desi claborat inca din 1869, a intrat in vigoare abia in anul 1900. Principalele state a caror legislatie a fost marcati decisiv de citee dreptul german sunt Grecia si Japonia. Influenje importante a resimfit si dreptul din Austria, Ungatia, Elvetin, Rusia, China si Brazilia 12Desi in diversele iri componente ale sistemului romano-germanic regulile de drept sunt diferite, se foloseste acelasi vocabular juridic mostenit din dreptul roman. De asemenea, principalul izvor de drept este legea scrisi. 6.2. Sistemul de drept anglo - saxon (common — law} Spre deosebire de sistemul romano — germanic, dreptul anglo — saxon este format in cea mai mare parte din hotirisi judecitoresti (case — av), numite precedente judiciare, care sunt obligatorii pentru instantele de judecatit inferioare, daci acestea se confrunti cu situatit similase. Dreptul anglo — saxon poate fi regisit in Europa (Anglia si Irlanda), in Statele Unite ale Americii, in Australia, in Nowa Zeelanda si ia India. in general, in cadrul acestui sistem regisim Anglia si fostele sale dominioane. Cele mai importante componente ale acestui sistem suat dreptul englez si dreptul american. Dreprul englez. Cuprinde trei pieyis common - law, equity i statutary — law. Common ~ law reprezinti. cea mai veche paste a dreptului englez, fiind format initial din cutume. Ulterior, el a fost completat prin deciziile diferitelor organe jurisdicfionale (Curtea esichierului, Curtea plingerilor comune, Curtea baincii regelui). Astfel, common — law a devenit o insumare de precedente. Regula precedentului judiciar a inceput si prindi contur 0 dati cu secolul al XVIII — lea. Fquity, cea de-a doua parte a dreptului englez, constituie un corectiv adus ta common — lav, Apatitia sa era necesari deoarece orice sistem de drept bazat pe precedente tinde si devind rigid si nu mai corespunde sealitiflor in schimbare gi progresului social. Statutary ~ law reprezinti’ componenta legishtivi a dreptului englez, acea parte a sistemului ce este aledtuiti din norme juridice previzute in legi (statute). Dreptul exprimat prin legi are un caracter exceptional, ponderea acestor reguli juridice fiind relativ restrinsi. Parlamental intervine rar in viafa legislativa, doar in caz de necesitate, de exemplu starea de sizboi. 13Datoriti caracterului siu de excepfie, dreptul scris din Anglia este de stricta interpretare. Dreptul englez mu are un singur act fundamental. Constitujia Mari Britanii este alcdtuiti din mai multe componente, dintre care «rei sunt mai importante: Magna Charta Libertatum, Habeas Corpus si Bill of Rights. Dreptul american. Acesta are o structuri oarecum originali, desi, inifial, era foarte aseminitor dreptului din care isi trage originea, cel englez. Specificul iu consti in aceea ci ste alcituit din legislatile statelor componente care, asemindtoare in principiu, prezint’, totusi, numeroase particulasitifi locale. Astfel, desi este compus din precedente judecitoresti (care, in S.U.A., poarti denumirea de stare decisis), legea scrisa este mult mai prezenti decit in Marea Britanie De altfel, precedentele nu sunt intotdeauna obligatorii, ele fiind profund influengate de Constitutie Spre deosebire de sistemul romano — germanic, dreptul anglo — saxon m_ cunoaste impirirea pe ramuri. De asemenea, nofiunile fundamentale, precum si vocabularul juridic sunt total diferite. 6.3. Sistemul dreptului socialist Sistemul se compunea, in principal, din deeptul Uniunii Sovietice, la care se adiiuga cel alaltor firi socialiste aflate in sfera de influengi a acesteia. Dreptul firilor socialiste avea la baz dreptul romano — germanic, dar acesta a fost profund modificat prin instaurarea regimurilor comuniste. in mare parte, terminologia a rimas neschimbata, de asemenea si ramurile de drept Avand ca sursi de inspiratie filosofia marsist — leninisti, sistemul socialist a conferit dreptului functii si finalititi diferite fai de cele clasice. in acest sens, principalele mijloace de productie au fost nafionalizate, constituind proprietatea intregului popor. Raporturile de drept cu caracter patrimonial stabilite intre persoanele fizice au fost restrinse. De exemplu, in Romania, incepind cu anul 1974, terenurile nu au mai putut forma 4obiectul actelor juridice transhtive de proprietate, decit in situatii de excepfie. De asemenca, relagiile comerciale au devenit monopolul statului, fiind practicate prin asa — numitele intreprinderi de stat. Sistemul deeptului socialist s-a format in fosta Uniune Sovietica si sa extins, dupi cel de-al doilea rizboi mondial, in Europa de Sud - Est (Bulgaria, fosta Cehoslovacie, Estonia, fosta lugoslavie, Letonia, Lituania, Polonia, Roménia, Ungaria), in Asia (China, Coreea de Nord) siin America Centrali (Cuba). 6.4, Sisteme de drept religioase gi traditionale Aceste sisteme de drept se regisese in Asia si fn nordul Africii, Ble prezinti particularitatea ci se adapteazii cu mare greutate Ia relagiile sociale modeme. De asemenea, majoritatea lor sunt profund religioase. in cadrul acestei categorii se reggisesc: (1) dreptul musulman, (2) dreptul hindus, (3) dreptul cbraic, (4) dreptul chinez. si (5) dreptul japonez traditional ‘A. Dreptul islamic (musuiman). Acest sistem este astizi larg rispandit in Asia Orientali siin Africa. O importanta parte a populagici lumii este adepta acestui sistem. Pentru musulmani ordinea sociali mi poate exclude regulile religioase, aceste doua tipuri de regult coexistind in societate. in cadrul acestui sistem, principalul izvor este Coranul, alcatuit din peste 6.000 de versete. Dintre acestea, aproximativ 500 sunt reguli de drept. Dar dreptul musulman are si alte izvoare precum: Sunna, Idjima si Idjitihad. Sunna este compusi din prezentarea unei sume de fapte sivingite de proferul Mohamed. Sunna include si diferitele formuliti atribuite acestuia. Idjima insumeaza conceptia invitatilor musulmani Idjitihad veprezinti jurisprudenta Dreptul islamic reglementeaza doar rclatile juridice dintre musulmani, raporturile de drept care au ca subiecte indivizi ce au alte religii fiind supuse altui regim juridic.B. Dreptul hindus. Este rispindit in India si fn alte iri din Asia de Sud ~ Est precum si din Africa. Sistemul nu reprezinti doar un set de reguli juridice, ci chiar conceptie despre viati. Majoritatea locuitorilor din India sunt adepyii hinduismului. Sistemul este alcatuit din trei parti distincte, bine structurate. Acestea sunt Dharma, Artha si Karma. Dharma veprezint’ stiinfa justului Artha este stiinfa politicii sia utilului. Prin ea se poate ajunge la dobindirea puterii, precum si la bogitie. in sfarsit, Karma se preocupa de stiinfa agreabilului si plicutului. Adeptit hinduismului sunt finugi si respecte toate cele trei componente, neexistind vreo ierarhizare a acestora, in cadrul acestui sistem de drept au se face distinctie intre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv, Precedentelor judiciare si doctrinei au li se recunoaste rolul de izvor de drept. in perioada modem’ si cca contemporand, in India s-a adoptat o legislatie lnici, independent de credintele religioase ale individului. De asemenea, datoriti colonizitii, in India a fost receptat dreptul englez, ins intr-o forma care respecti specificul fatii, Din aceasti perspectivi, dreptul indian s-a integrat in sistemul anglo — saxon. C. Dreptul ebraic (rabinic). Trebuie facuti distinctia intre dreptul israclian (al statului Isracl) care se aplic& doar cetifenilor acestuia, precum si raporturilor de drept ce se produc pe teritoriul siu si drepeul traditional care ii vizeazd pe topi cei care sunt de religie iudaica, indiferent de statul in care acestia triiesc. in ciuda modernizirii si lhicizirii dreptului israclian, anumite domenii au rimas reglementate de dreptul traditional. Aceasti situatie duce la numeroase conflicte intre legile civile si cele traditionale. De asemenea, apar frecvent si conflicte de competent intre instanfele laice gi cele traditionale. in principal, problematica statutului personal (cisitoria, divorgul, adoptia) a rimas in sfera deeptului traditional, 16D. Dreptul chinez traditional. in conceptia traditionala a dreptului chinez, normele juridice, in ciuda scopului lor declarat de a asigura ordinea social si protejarca valorilor comunititii, eeprezinta un vector al dezordini, fiind caracterizate de arbitrariu. Un bun cetifean trebuie si tiiascd in asemenea mod incit si au ajunga si apeleze la justifia statalé exercitati prin tribunale, Eventualcle litigit in care acesta este implicat se vor rezolva amiabil, prin bund — infelegere intre pacyi. Conform conceptici orientale, nu respectarea dreptului trebuie si fie principala preocupare a cetifeanului, ci piistearea pacii sia armoniei sociale. Dreptul modern al Chinei si-a cistigat autonomia fai de conceptia religioasa asupra societitii, Desi ks inceputul secolului al XX — lea dreptul chinez a suferit influenga deeptului sovietic, el sia pistrat trisdturile specifice. In ultimii ani s-a remarcat o mare deschidere a legislafiei fat de economia de piafi si de liberalismul economic. E, Dreptul japonez traditional. incepind cu secolul al XIX — lea, Japonia a adoptat un sistem bazat pe coduri dupa modelul european (filiera german’), devenind astfel © componenti temului de drept romano — germanic. Totusi, in mod traditional, ca si in cazul Chinei, populatia consideri ci este mai bine si au se adreseze tribunalelor pentru solufionarea litgiilor, find preferate concilicrile directe, firi implicarea dreptului. De altfel, in materia persoanclor si a relator de familie, a pistrat o diferengi profundi fai de reglementarile occidentale care au inspirat dreptul japonez. modern, Sistemul traditional japonez a fost influenfat de cel tradifional chinez (in special de filosofia lui Confucius) 7TEMA V - DREPTUL $I STATUL - 1, DEFINIREA STATULUI Statul reprezintii cea mai veche si cea mai important’ institufie a societitii politice. El aaparut in urma cu aproximativ 6000 de ani in Orientul Antic. Statul este acea entitate politic’ constituiti dintr-un teritorin delimitat de frontiere, populagie sio putere institutionalizati. Noriunea de stat poate avea si alte inelesuri, printre care: a. putere politicd centrali, diferitd de cea a colectivitigilor locale (udeyele, orasele, comunele)s b. ansamblul guvernantilos, c. 0 forma de societte, de viati in comun, o anumiti manieri de a fia colectivititilor umane. 1.1, Elementele constitutive ale statului Elementele constitutive ale statuhii sunt: (a) teritoriul, (b) populatia si (c) puterea de stat. A. Teritoriul ‘Teritoriul este acel element fundamental al statului care, in mod traditional, este reprezentat de spafiul cuprins intre frontierele acestuia. in fapt, teritoriul nu se rezuma la delimitarea unei suprafete terestre, bidimensionale, ci este un concept tridimensional din care fac parte: intinderea de pimint si ape delimitati de frontiere, subsolul, precum si spatiul acrian.Conform art. 8 alin, 2 din Codul penal, ‘enitorinl Ronnie (teritoriul giri) se compune din “fntinderea de piiment, marea teritoriala $i apele ou solul, subsolul si spain aerian, cuprinse intre frontiorele de stat”. in limitele acestui teritoriu se organtzeaza statul si unititile administrativ-teritoriale care il compun. De asemenea, in acelasi spafiu se exerciti puterea publica, suveranitatea starului. Teritoriul se caracterizeaza prin faptul ci mu poate fe érsindinat (conform art. 3 alin. 1 din Constitutie, “tritoriul Rominie ete inalienabi?’, irontiercle sale fiind stabilite prin lege organic’). Totodati, teritoriul este indivizibil, consecingi a caracterului siu unitar (art. 1 alin. 1 din Constinatic) B. Populaia ‘Alt element al statului este populapia, ea desemnind, in general, o colectivitate. ‘Acest clement a fost exprimat in doctrin’ prin mai multe nofiuni si anume: sovctat, ‘popor smu natiune. Prin soditate, termenul cel mai des uvitat, vom ingelege populatia aflati sub un anumit raport relational si institutional, pe un anumit teritoriu. Poporu! are ca Yiant intre indivizi continuitatea de limba, de origine etnici, de culturi te. in sfiesit, prin nafinne se ingelege 0 comunitate umana delimitata teritorial si politic de altcle, ai carci membri manifesta loialitate fagi de stat, avind constiinga apartenengei la aceeasi colectivitate, prezentind ca atribute principale identitatea, independenta si coeziunea. Intre stat si oricare dintre indivizit care alcdtuiese populatia se stabileste o legituri specifica, constind in drepturi si obligatii reciproce. Aceasti legituri politica si juridicd se numeste cetifenie,C. Puterea de stat (publica) Altreilea element este puterea de stat, numiti si putere publica sau fortd pubkid. Aceasta are rolul de a asigura unitatea politica si juridicd a statului, fiind caracterizati prin posibilitatea de a comanda, de a da ordine, precum si prin obligafia celor care le-au primit de a le respecta. ‘Trisiturile puterii de stat sunt urmitoarele: a, este 0 putere politica ce are o sferi larg de aplicare si agenti specializati care 0 realizeaza; b. este 0 putere institutionalizata, prin aceasta inyelegindu-se faptul cA aceasta aparfine statului ca institutie politico-juridici, iar cei care 0 detin actioneazat in ‘numele sin iin baza legii Institupile fundamentale ale statului, numite de Constituyie “autoritégi publice” Gu tittul IL, art. 61 - 134), sune: (Q) Parlamentul, care este “organal representativ suprem al poporului roman si unica atoritate kgidtoare a fant? (art. 61 alin. 1). El este aledtuit din dowd camere, Senatul si Camera Deputafilor. Paslamentarii sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Legislttivul adopti legi constitutionale, legi organice si legi ordinare; Q) Execunivul, ce este alcituit din Pregedimtele ari si din Guvem. Pregedintele ace rolul de a reprezenta statul roman $i este garantul independentei nationale, al unitiqii si al integrititit teritoriale a Rominiei. De asemenea, el vegheazi la respectarea Constitugici si la buna functionare a autorititilor publice. Presedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat pentru un mandat de 5 ani. Presedintele poate, in anumite conditi, si dizolve Paslamentul. Poate si initieze referendumusi pe probleme de interes nafional. El are atribupi in domeniul politicii externe si cel al apariri Guvernul, in baza programului siu de guvernare (aprobat de Parlament), “asigunt realizarea politic’ interne gi externe a aii gi exerita conducerea general a administrate’puble? (ast. 102 alin, 1). Guvernul este alcituit din ministri si este condus de peimul ~ ministeus (3) Autoritatea judecatoreasca, alcituiti din Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instanye judecitoresti, precum si din Consiliul Superior al Magistraturit si Ministerul Public, organe de stat ce au sarcina de a aplica legea in cazul litigilor apfirute side a-i sanetiona pe cei care se abat de la respectarea normelor juridice; ¢. este 0 putere de comanda ce instituie norme obligatorii d. este 0 putere unica care define deeptul exclusiv de a exercita, prin organele abilitate, constringerea legitima. Din aceastd ultima trisiturt a puterii publice decurge © caracteristic’ fundamentali a statului, si anume suveranitatea, Fa semnificd autoritatea suprema cu care statul este investit si inseamna deeptul puterit publice de a conduce societatea, de a mu recunoaste nicio putere deasupra ci in cadrul statului, precum si independenta statului ia saport cu alte state cu care acesta stabileste raporturi. Suveranitatea statului este compusi din doud elemente, unul Jnter (competenya exclusiva asupra teritoriului, concretizati in claborarea unor acte normative general - obligatorii si inexistenta unei alte puteri sociale superioare) si altul extem (independenga in raporturile cu alte state, nesupunerea fagi de alte puteri, exchiderea oricamii amestec din exterior) 1.2, Rolul gi fanctiile statului Rolul statului se reflect’ in funetile pe care acesta le indeplineste. Noriunea de finctié ale statului se referi la directiile principale de acjiune ale statului in vederea organizarii si realizavii activitafii fandamentale specifice, la care participa toate institugille abilitate. Functille statului pot fi: (a) énterne sau (b) externe a, Fundiile interne sunt: 1. fanctia politico ~ juridica - de asigurare 2 conducerii sociale, pe baza legilor si de construire a unui cadru de drept care si garanteze oricirui 4individ respectarea drepturilor sia libertitilor fundamentale de care se bucuri 2 functia de asigurare a ordinii de drept ~ de apirare a colectivititi, precum si oricimi individ impotriva fenomenclor antisociale; 3. functia social-economica ~ de asigueare a dezvolticii economice, a progresului tehnic sia cresterii nivelului de trai al populatiei. Aceasti funcfie actioneara diferit de la un stat la altul si vizeara politica fiscala, combaterea somajului, a inflatici sia siriciei. b. Funefiile externe sunt: 1 fanctia de stabilire si dezvoltare a relapiilor cu alte state sau organizatii internafionale, 2. fanctia de participare Ia activitatea organismelor intemationale din care statul face parte (O.N.U., O.S.C.E., Parlamentul European, N.A.T.O, etc.) in vederea rezolvarii propsiilor probleme, cit si a chestiunilor internagionale. 2, FORMA STATULUIL in legituri cu forma statulni interescazd teei concepte si anume: (1) forma de _guverndtméint, (2) structura de stat si (3) reginud politic. 2.1, Forma de guvernamant Forma de guvemimént se referi la crearea, organizarea si exercitarea puterii de stat prin intermediul organelor supreme ale acesteia, precum si la impirfirea atributiilor inte respectivele organe. Din punct de vedere al formei de guvernmént, statele se impart in: (a) republic si (b) sonar. a. in cadrul repubfii, seful statului (pregedintele) este ales de parlament sau direct de citre popor, pentru o perioada limitati (de reguli, 4 sau 5 ani)Conform art. 1 alin. 2 din legea fundamentali, “forma de guverndmént a statului roman eve republica”. De asemenea, in Rominia, conform art. 81 alin, 1 din Constitujie, presedintele este ales prin “ro universal, egal, direc, secret si hber exprimat?. Mandatul presedintelui are o durati de 5 ani (art. 83 alin. 1)', La rindul lor, republicile pot fi parlamentare sau presidential. in republicile parlamentare (Germania, Italia) rolul cel mai important in exercitarea puterii de stat revine parlamentului, presedintele avind 0 pozitie secundari. In npubliale prexidentiale (S.U.A., Rusia), seful statului (presedintele) are atribute sporite fagi de parlament fn cadul exercitisii putesii Uncori se vorbeste si despre 0 a treia formi de republicd, cea semiprezidentiald, in care raportul dintee atributiile presedintelui si cele ale parlamentului este sensibil egal (Pranga, Rominia). b. Monarbia constituie acca forma de guvernimént fn care seful statului (monarhul — rege, impirat, principe) au este ales de popor sau de partment, el ocupand aceasti pozitie prin succesiune la tron sau, mai rar, prin numire pe viatt Monarhiile pot fi constitutionale san absolutiste. Monarhile constitntionale (Regatul Unit al Marit Britanii si al Irlandei de Nord, Spania, Danemarca, Norvegia, Spania, Belgia) se caracterizeaz prin faptul ci monarhului ii revin atributii restrinse, uneori chiar simbolice, rolul cel mai important fiind jucat de parlament. fn monarbiile absolitiste se acorda puteri largi monarhului, uneori discrefionare, iar celelalte institufii ale statului, desi exist, au atribufii restednse, nesemnificative. 2.2. Structura statului Structura de stat reprczinti modul in care se organizeaza puterea de stat si entititile statale existente pe teritoriul unui stat, precum si zelapille ce se stabilese intre ele. Sub acest aspect statul poate fit (a) smitar (simphu) sau (b)_federati» (complex, compu). a. Statul unitar se distinge prin urmitoarele caracteristici: "jnainte de revimsirea Constitute prin Legea nr. 429 din 2008 fege ce fost aprobati prin Referendumul nayonel din 18-19 octombrie 2003), mandatl preedintlai Rominizi ven o durati de 4 ani 6~are 0 singurii constituyies - are doar un sind de organe supreme care ‘si exerciti competenta pe intregul teritoriu; - intrcaga populagie are o singuri cetijenie; este subiect distinct de deept international, participind in aceasta calitate Ia viata international b. Statul federativ se defineste prin urmtoarele elemente: ~este aledtuit din doud sau mai multe state membre (federal); - statele componente transfer uncle din atributele suveranitiit lor in favoarea statului federativ, in limitele si modurile prevazute in constituyia federal; ~ exist o legislagie comund, unicé, la nivehul statului federal, dar si legislagi proprii Recirui stat federat ia parte, acestea din urma tebuind si o respecte pe cea dintii, = existi organe legiuitoare, administeative si judiciare atit la nivel central (federal), cét sila nivelul fieciirui stat fedesar; - populatia are dou cetijenii, una a statulni federativ, cealalti a statului federat, ~ subiect de drept international este doar statul federativ, el participind si 1a viaga international Stati! fedrrativ nu trebuie confundat cu asociaiile de state care, desi se aseamini cu ack sta din multe puncte de vedere, se deosebese prin faptul ca ele nu dau nastere unui stat nou, distinct de statele componente. Principalele forme de asociere a statelor sunt: (a) confederatia, (b) uniunea reala si (c) untrmnea pervonala. a. Confederatia este alcatuiti din doua sau mai multe state asociate care #1 unificd legislajia si care isi ceceazd anumite organe comune, pastrindu-si inst suveranitatea si calitatea de subiect distinct de drept internationalb.Unimea reald este asocierea a dou sau mai multe state ce au un monarh comun si care isi creeaz uncle organe comune. ¢.Uninmea personald consti in asocierea a doud san mai multe state datoriti existentei unui ef de stat comun (monarch), statele membre pistrindu-si intreaga suveranitate. 2.3. Regimul politic Regimul politic reprerinti totalitatea metodelor si mijloacelor pein care puterea politici conduce societatea. Acest concept vizeazi raporturile instituite intre stat si individ in ceca ce peiveste respectarea drepturilor subiective ale celui din urmi. Din aceasti perspectivi, cegimurile politice se pot impirti in: (a) regimuri democratic si (b) neginvur totalitare (dictatorial sau autoritare) in cadrul reyimurilor democratice opercava principiul reprezentativitipi. Puterea de stat are ca fundament pluralismul politic si se manifest in baza si in limitele legii, cu respectarea deepturilor si lbertitilor fundamentale ale oul. in nginurile totalitare, puterea de stat se exprima prin mijloace dictatoriale, autoritare, statul rezervandu-si un rol dominant én societate, intervenind in toate domeniile existentei sociale, chiar si in viata privat a individului. in asemenea regimuri nu existi pluralism politic (prin urmare nici opozifie), principiul separatiei putesilor in stat este incileat, iar drepturile si libertiile fundamentale ale omului nu se respecti. 3. STATUL DE DREPT 3.1. Notiune intr-o definitie simpli, in zilele noastre, statul de drept este acel stat democratic si social, care se infiinfeazi si functioneazi in baza si cu respectarea stricti a legit, in care drepturile si kbertigile fundamentale ale omului sunt garantate. Conceptul de stat de drepé este insi unul complex, care a evoluat in timp.Statul de drept igi are originea in lucrisile filosofului german Immanuel Kant care aprecia ci statul are ca scop doar ocrotirea dreptului si garantarea libertitii, el neavind atribugii in legituri cu binele general, cu fericirea, cu nivehil de trai sau cel cultural al oamenilor. Singura preocupare a statului imaginat de Kant trebuia si fie asigurarea aplicirii dreptului si impiedicarea incalearii acestuia. Continuatosii ideilor lui Kant afirmau ca doar statele care exist pentru realizarea justitiei pot fi legitimate ca state de drept. Ulterior, alfi filosofi au sintetizat conceptul statului de deept in trei principit: (1) accesul ka putere se face prin vot popular, liber exprimat, (2) exercitarea puterii se realizeazi in baza legii si (3) puterea izvoriste din voinfa suverana si liber exprimati a poporulni. Conform lui Hans Kelsen, statul de drept exist’ inte-o forma independenta de lege, are misiunca de a crea dreptul, iar mai apoi, de a i se supune in mod deliberat Pein urmare, statul de drept asiguri suprematia Constitutiei si ,domnia” legilor, dar acestea trebuie si fie conforme cu ideca de justiie si cu echitatea, fiind expresia voinjei intregii societii. Art, 1 alin, 3 din Constitutie decreteazi ci Romania este “stat de drept, demooratic si sovial, in care denmitatea onmuli, drepturile si Bbertfilecetatenilor, libera dexvoltare a personalitaié sane, dreptatea si pluralism politic reprezintt valori supreme (...) si sunt garantate”. 3.2, Caracteristicile statului de drept contemporan in sinteza, stated de drept contemporan se caracterizeaza prin urmitoarele trisituri: ~ este fundamentat pe supremagia legiis ~ are la baz existenja unui cadru democratic; ~ accesul la putere se face prin vot ber exprimat de cite populaties ~ puterea de stat este subordonata legis ~ puterea se structureazt piramidal si se difuzeazi unui numir mare de organisme; ~ garantarea pluralismului politic; - limitarea fiecireia dintre cele trei puteri (legislativ’, executivi si judecitoreasca) prin celelalte dou; 9- independenta totali a justipie’s ~ recunoasterea si garantarea drepturilor si libertiqilor fundamentale ale omuluis = participarca cetifenilor la exercitarca puterii. 3.3. Conditiile de existenya Pentru existenta statului de drept sunt necesare urmitoarele conditi - autonomia statului si intirirea organizirijuridice a acestuia, guvemarea care se rcalizeaza prin lege sicare este subordonatit acesteia, promovarea si garantarea deepturilor si ibertitilor fundamentale ale omuluis = stabilirea suveranitafii exteme a natiunilor; - subordonarea statului unei steicte reglementtri juridice. 10‘TEMA IV - DREPTUL IN SISTEMUL REGLEMENTARILOR SOCIALE - 1, SISTEMUL REGLEMENTARILOR SOCIALE 1.1, Normele sociale gi ordinea social Societatea umand a dorit intotdeauna pistrarea ordinii sociale. Acest lueru s-a re: realizeara prin utilizaea unor reguli cu caracter normative care folosite previn instaurarea anathiei sia bunului plac al fiecirui individ Cadrul social este alcituit din norme, regu, prescriptii sau indatoriri constind in obligatii sociale, morale, religioase, politice, juridice, toate avind menirea de a reglementa conduita umani. “Ansamblul acestor aorme, reguli, prescrippi, precum si al relafilor stabilite intre ele formeazi ordinea sociali Numesoase norme sodale stabilesc conduita indivizilor fn cele mai variate domenii ale vietii: Aceasta diversitate este urmarea multitudinii formelor relatiilor sociale. Norma sociala ceprezinti un standaed de comportament in societate, 0 reguli care este impirtisité de dowd sau mai multe persoane si care trebuie si fie considerati posibili din punet de vedere social. Comportamentul uman este, de reguli, in concordanti cu regulile sociale. in acest caz exist conformitate a comportamentului uman cu normele sociale. Conformitatea nu trebuie confundati cu conformisomd, care reprerinté acea teisituri a individului care consti in evitarea afirmarii unei opinii sau adoptitii unei atimdini proprii, distincte de ale comunitiii din care face parte.Atunci cind comportamentul uman nu respecti normele de conduiti instituite in societate, suntem in preventa neconformitifit. Acesta este comportamentul deviant ce incalci normele sociale si care intra in conflict cu modelul standard de conduita elaborat si acceptat de societate. Deviatiile de comportament social vor fi corectate prin sanctum. Acestea sunt misusi ce reprezinti reactia socictifii fari de membrii ci care incalci regulile sociale, Dintre sanctiuni, cele mai numeroase si importante sunt cele juridice. Cu ajutorul normelor juridice se asigued ordinea juridic. Prin ordine juridicd se injelege ansamblul normelor jusidice si al relagilor sociale vizate de acestea, ansamblu ce constituie nucleul ordinii sociale si reprezinti conditia fundamentali a echilibrului acesteia Sistemul normelor sociale reprezinti ansamblul diferitelor reguli din societate, privite prin prisma utilitigi sia interactiunii lor, menite si reglementeze conduita individual si si asigure progresul societifii umane. 1.2. Clasificarea normelor sociale Normele sociale se clasifici dupi mai multe enitenif, cum ar fi: (1) obiectul lor, (2) sfera cde reglementare, (3) modu de aparitie, A) continutul acstora, (3) tine de relat sociale la care se refers ‘ori () sanctinnile cx care sunt previtzate, Din punct de vedere al objectutui lor existi: norme profesionale, norme tehnice, ‘norme economice, aorme stiintifice, norme politice etc. b. Dupa sfera de reglementare, normele sociale se impart in: norme cu caracter general (se refer’ la societate, priviti in ansamblul ei). Sunt de astfel de reguli normele morale si normele dreptului internagional; - norme partiadare (au o sferi de cuprindere restrinsi si se aplici unor comuniiti umane mai mici). Sunt reguli cu caracter particular acclea care vizeazii un partid politic, o institutie publici sa.m.d.¢. Din perspectiva modului de apasitie, normele sociale se impart in: norme ox aparitie pontana (obicciutile, normele morale) si norme elaborate organizat de citee: un organ al statului (normele juridice). d. Din punct de vedere al confimstului Jor, normele sociale pot fe presriptive Gndic’ conduita ce trebuie urmati de catre individ) sau prospective (arati conduita ce nu trebuie urmati) e. Dupi tipul de relagii sociale Ja care se refera, normele pot fe economice, politice, morale, religioase etc f, Dupi sancfiunile de care sunt dublate, distingem: norme care permit aplicarea wnei sancti privative de lbertate $i norme care previtd santo de o alté naturi. 1.3. Tipuri de norme sociale Principalele tipuri de norme sociale sunt: obicinl, normele tebnice, normele de consieuire social, normele deontologice, novmele organizatilor sociale, normele religioase, normele de moral si normele juridice Obiceiul este acea regula de conduiti ce s-a statornicit in cadcul societafii in urma unei apliciri indelungate si repetate, constant si uniform, fiind recunoscuti de indivizit care compun respectiva societate pentru justefea ci. Obiceiul poate constitu’ 0 norma social si uncori chiar o norma juridic’. Bl este un produs al viefii in societate, reprezentind un model de comportament impus de colectivitate membrilor sai. in formarea unui obicei se disting dowi etape: - aparitia wanei ((olosirea unui anumit model de comportament ia anumite situatii, constituirea unei practici sociale constante si uniforme); - formarea conwingerii membrilor societifii ci respectiva uzangi este o regulk obligatorie a intregului grup.Obiceiul va deveni norma juridicd abia in momentul in care este recunoscut sau acceptat de autoritatea publica. Astfel, el devine izvor de drept!. _Alituri de obicei se mai disting aganyele,obisnuintle, datinile $i moda. Uzangele eeprevinti: modul in care paryile unei convengit au stabilit si isi indeplineasc’ obligatile, conform unor practici dovedite si folosite de ele (de exempln, uzantele comerciale?). Obisnuinta este reprezentarea unei vointe individuale. Dating constituie repetarea cu regularitate a unei voine sociale particulare, adici a uni voinfe care nu implici autoritatea public. Moda este repetarca unei voinge sociale de origine individual. Normele tehnice sunt acele norme sociale care apar intre oameni in cadrul participa lor la viafa economici, social si culturalé, in procesul de creare a valorilor materiale si spirituale. Deoarece nerespectarea normelor tehnice duce in cele mai multe cazuri la consecinge pigubitoare pentru societate, pentru o parte a acesteia sau numai pentru un individ, unele dintre ele au fost reglementate legal, devenind norme juridice. Normele de conviefuire socialé includ regulile de bund - cuviingi, normele de politete, normele protocolare ete. ‘ot in acest capitol sunt incluse uncle reguli de igien’, de cultuni, bunavoingi si comportament civilizat, impuse de catre diferite grupuri sociale Normele deontologice reptezinti wn minim de reguli morale specifice exercitiri unei profes (de exemplu, profesia de avocat, de medic, de magistrat etc.) “Aceste norme sunt legate in special de uzante, ele formindu-se treptat. Normele deontologice pot fi sistematizate inte-un cod sau intr-un statut. "fn miisura in care este considerat util ordinii de drept, obiceiul va fi recunoscut ca norm juridicd de etre stat, devenind obicel juridie (cutuma. * Malte dintre acestea au primit earacteral de norme juridice prin recunoasterea lor de cite legiuitor. 4Normele diferitelor organizagii sociale sant normele sociale create de organizatit sau organisme politice, cconomice, culturale, religioase, sportive, ele reglementind organizarea si functionarea acestora Activitatea asociatilor civile, partidelor politice, societitilor comerciale sia celor civile, cluburilor sportive, ligilor si asociatiilor, fundagiilor este normati de astfel de regut Normele religioase ceglementeazi activitatea diverselor culte Normele de moralt sunt teguli de conduiti care indica indivizilor un model de comportament necesar in societate si sanefiunile care se vor aplica in cazul nerespectiit exigentei valorice a modelului impus. 2. DREPTUL $I MORALA Prin orald se injelege un ansamblu de concepfii si reguli, atitudini si mentalitégi, valor siidealuri care privesc compostamentul individului in societate. Morala se bazeazi pe reguli cu privire la bine sau la ru, drept sau nedrept, permis ori nepermis, Ele sunt 0 creafie a societifii sau a grupurilor sociale. Dreptul si morala peezinti o serie de asemandiri. Astfel, ambele isi propun si ajute la asigurarea justifiei sociale, in egaki misura, cele doua sisteme de reguli au in vedere conduita oamenilor. Nu in ultimul rind, atit dreptul cat si morala utilizeazi norme cu caracter obligatoriu fntre drept si morali existi si deosebirt Dreptul actioneazi prin normele sale doar in exteriorul omului (ceglementid comportamentul acestuia in societate), pe cind morala vizeazi si intetiorul individului (constiinta uman’). Morala este mai exigenti decat dreptul Morala are o sferi mai mare de reglementare (incluznd si obligatiile omului fagi de el insusi, de exemplu aceea de a spune adevarul);Cele doui sisteme de reguli sociale au izvoare si conginut diferit. Morala a rezultat initial din revelatie divind, fiind preluati si perfectionati de constiinja individualk sau comuni, pe cand dreptul este creafia voinjei autoritagii publice. Morala isi propune un scop individual (perfectionarea individului), deeptul un scop social (realizarea ordinii in societate); Morala are reguli nescrise, dreptal reguli scrise, in pricipiu (cu exceptia cutumelor); Regulile de moraki nu sunt dublate de forja de constringere a statului ca in cazul normelor de drept Morala si dreptul au sancfiuni cu un conginut diferit. Spre deosebire de drept care are doar sanctiuni la nivelul exterior, netespectarea conduitei morale de citre un individ conduce Ja consecingi aplicarii unor sanctiuni atit la nivelul reactici mediului social (dispretul, oprobiul public, marginalivarca) ct si la nivelul constiingei subiectului care a incileat norma morali (parerile de riu, regretul, mustritrle de constiini) 3. DREPTUL $I RELIGIA Religia este prima incercare de gindire metafizict a omului. Istoria omenirii mu poate fi conceputi fir dimensiunea religioasi. Dreptul s-a identificat si se identifick cu religia, in grade diferite, dobandind, fie un grad prea religios, fie unul absolut laic. Existi, insi, si stadt intermediare. Relatia dintre drept si religie a fost si este foarte importanti. Ea se evidentiaza prin numeroase aseminiri ale preceptelor religioase cu normele juridice, dar si uncle deosebiri, precum si influente reciproce. in principiu, dreptul se deosebeste de religie deoarece: ~ in vreme ce dreptul reglementeaz{ raporturile dintee oameni, religia vizeaza relatia dintre om si divinitates - dreptul este alcdtuit dintr-un ansamblu de norme juridice, pe cand religia se constituie dintr-un alt fel de norme, si anume: situri, ritualuri, credinge cu privire la Dumnezeu;~ normele juridice se pot aplica in cadzul unor proceduri juridice, pe cand in religie, procedeele de manifestare si valorificare a normelor religioase se numesc rituri. Totusi, in ciuda acestor deosebiri, intre drept si religie exist multiple asemaindii si puncte de convergenta, cur at fi ~ atit dreptul cat si seligia au un caricter normativ, regulile religioase avind aceeasi putere de consacrare a unui comandament socials - limitele dintre drept si religie sunt uneori greu de stabilit. Mare parte dintre religii impun credinciosilor respectarea normelor sociale, inclusiv a celor juridice. Uneori, normele religioase infirm valorile promovate de dreptul pozitiv. Putem identifica si sisteme de drept profund religioase (dreptul talmudic, dreptul musulman, cele din exteemul Orient etc.): - dreptul material si dreptul procesual contin elemente religioase. Astfel, dreptul civil admite ritualuri religioase (botez, cununie religioasd etc.), iar dreptul procesual (civil sau penal), referindu-se la mécturia unei persoane in fafa instan{ei, impune sostirea un anumit jurimént care, pentru crestini, confine Ia final si formula religioasi: “Ayu simi giute Dummegent?. De asemenea, in timpul rostiri jurimantului, martorul de religie crestina fine mana pe Biblie sau pe cruce?. in general, raporturile dintre religie si drept diferd in functie de religia si dreptul intern la care se referd. De exemplu, in Romdnia normele religioase au au fost preluate de drept, dar nici nu sunt ignorate. Astfel, Decalogul se regziseste (adaptat) in dreptul penal. Aceiasi situagic o intalnim in deeptul multor alte state. De asemenea, conform art. 29 alin. 1 din Constitutie, “(..) lertatea oredinjelor religioase 1 poate fe ingradita sub nico forma? De aici vezulta faptul c& este permis infingarea cultelor si asociafiilor religioase, precum si activitatea acestora dupa regulile proprii, evident cu respectarea Constitute’ sia legilor statului. Religia are un rol important in respectarea normele jutidice, pentru ca le cere credinciosilor si le respecte. Prin aceasti modalitate de acriune, religia se dovedeste a fi un important factor educativ. * Pentru paocedura jusimintuli martorului, a se veden art. 12k Junimantul gi deckiragia solemnd a martorutuh din il de procedura penal sé art. 319 (Depunerea jurimantului din Codul de proceduri civil 74. DREPTUL SI POLITICA Politica este stiinfa si practica guvemérii statelor. Ea reprezintd un ansamblu de practici, fapte, idei, institugii ce privese organizarea puterii in stat si la exercitiul acesteia. in sfera politicului intri si doctrinele politice, politica partidelor, politica statului ete. Politica reprezinti un proces prin care un numic (grup) de indivizi cu opinit si interese diferite, ajunge in urma unor dezbateri si ia hotiiriri comune, ce se vor impune fnteegului grup. La nivelul societifii, statul este cel care realizeazit politica intregit populagit, deoarece institufile fundamentale ale statului (Presedintele, Parlamentul, Guvermul) sunt reprezentative pentru intreaga populatie. in cadrul societitii democratice, pe plan intern, se pot regisi mai multe politici: ale partidelor, ale otganizagiilor non - guvernamentale, ale diferitelor categonii socio - profesionale, Politica implica si exercitarea puterii, fiindct doar in misura in care este asociati acesteia poate impune anumite decizi. Relatia stabiliti intre drept si politica este complex, find caracterizati prin interdependenti reciproci. intre drept si politica existi art asemiinari, cat si deosebiri. Putem identifica urmitoarcle asemandri - din perspectiva diacronicd, se opineaz ci dreptul s-a nascut din politica, regulile de drept actuale fiind conservarea unor tendinfe politice anterioare; - ulterior, dupa consolidacea statului si a institugillor acestuia, dreptul devine autonom, respingind orice influent a politic. Raportul de forte este inversat, politica supunindu-se dreptului ‘Trebuie ficuti precizarea ci nu toate misurile politice pot fi imbricate in haini jusidica. in acest sens, avem in vedere voinfa unor organizafii politice sau situatille in care organele statului emit declaratii de politica interna.Intre drept si politica existi si deosebirt - normele juridice au ca scop reglementarea conduitei umane in socictate, in timp ce politica este exprimarea antoritiii statuluis ~ in timp ce dreptul actioneazi cu seguli stabilite dinainte, care se bucusi, in principiu, de_o mare stabilitate, politica prezinti o libertate de actiune discretionaea.