Motto Profesorul Grigore T. Popa despre rolul invatimantului preclinic in formarea medicul “La sfarsitul anului II de mediciné am fost introdusi spital (c&ci atunci, neces i razboi cereau pregati rapide ale studentilor). indati am fost pusi si executim manopere medicale complicate despre care nu aveam inca pansamente, ba chiar administrari de cloroform si puncfii rachidiene, Pentru (..). Mai tarziu, ins’, vazind rezultatele precocitatii noastre spitalicesti, m-am convins ci intrarea prea de mpuriu in spital nu este un avantaj pentru viitorul medic, mai curand un impediment pentru perfectionarea sa. C mai multi dintre acesti accelerafi ai medi apoi semne de valoare reala (...). Ei au c&patat gustul rutinei fra explicatie, al apl mament si al obisnuinfei fir’ viziune. Asimilarea teoreticd a unei stiine este cu mult mai grea si mai neatrigitoare decat deprinderea meseriei corespunzitoare. $i cand un tandr vede c& poate face un pansament fari si stie nimic despre biologia unei rani si despre reactiunile organismului, $i mai ales cand vede c& pansamentul lui este tot atat de efectiv ca I se poate si intrebuingim mai mult dresajul pentru cA el va lucra totdeauna sub control; dar_medicul trebuie itiative si si decida intre posibilitati multiple; el nu-i un simplu executant de formule, ci un judecitor de ipoteze si judecata se bizuie totdeauna pe expli adici pe partea stiinfificd a unei acti (5, noi medicale si de mnemotehnica si facind 0 solidi educatie lul “Evolugia unui om si evolufia unei stiinje (un fel de curriculum vitae)”, publicat de Prof. Gr. T. Popa in Revista Stiinjelor Medicale, nr. 11-12, noiembrie- decembrie 1942.Valeriu Rusu) Anca Margineanu Sorin Miron = Cipriana Stefanescu lon Hurjui lrena Raileanu Lucrari practice si demonstratii de Biofizica si Fizica medicala } pentru studentii anului | | Facultatea de Medicina - U.M.F. "Gr. T. Popa" lasi LL _ _ - Editura "Gr. T. Popa asi 2003EDITURA ,,GR. T. POPA’ UNIVERSITATEA DE MEDICINA $I FARMACIE | str. Universititii nr. 16, IAST Coperta: Irina Adriana PASCAL Redactor: ing. Dana BUGEAC Lucriri practice si demonstrafii de biofizica medicala/Valeriu Rusu, Anca Margineanu, Sorin Miron,....- Iasi: Editura Gr. T. Popa, 2003 Bibliogr. ISBN 973-7906-33-0 | I Rusu, Valeriu Tl. Margineanu, Anca TI. Miron, Sorin 577.3 Toate drepturile asupra acestei lucrari apartin autorilor si Editurii "Gr. T. Popa" ULMLF. lasi. ici o parte din acest volum nu poate fi copiata sau transmisa prin nici un mijloc, inclusiv prin fotocopiere, fara permisiunea scrisa din partea autorilor sau ediCUPRINS Introducere .. Cateva reguli de lucru in silile de lucrari practice .... Ghid pentru utilizarea manualului .. Ghid pentru redactarea referatelor Cap. 1. Misurairile in medicind — Sistemul Internagional (SI) de unitii in medicin& Cap. 2. Difuziunea si osmoza .. osmotice .. Cap. 3. Metode de determinare a presit 97 Cap. 4. Microscopul AXIOLAB ... Cap. 5. Dializa ... 107 Cap. 6. Transportul activ prin barierele biologice .. 25 Cap. 7. Metode fizice de evaluare a proteinelor din serul sanguin 139 Cap. 8. Imunoclectroforeza . ATB Cap. 9. Biopotentiale celulare si tisulare 181 Cap.10. Stafia de supraveghere cardio-respiratoric .205 Cap.11, Densitatea, viscozitatea si tensiunea superficiald a lichidelor biologice .......213 Cap.12. Demonstrarea fenomenului de tensiune superficiala .. 237 Cap.13. Determinarea viscozitatii cu viscozimetrele Rheotest-2 si DJ Scientific .......243 Cap.14. Analiza spectral ........ 253Cap.15. Polarimetric, microscopie polarizanta si ultramicroscopie . 1.265 Cap.16. Spectrofotometria de absorbtie atomic 281 Cap.17. Ochiul ~ sistem optic........ 289 Cap.18. Radiometrie si dozimetrie a Cap.19. Radioimunoanaliza 337 Cap.20. Aplicajii ale izotopilor radioactivi in biologie si medicina ........ seee353 Cap.21. Centrifugarea si ultracentrifugarea 379 ‘Cap.22. Citometria de flux... seeeeeaneee 393 Cap.23. Automatizarea misurarilor biochimice 401 Cap.24, Rezonanja magnetic nucleara si rezonanfa electronica de spin grafie . crn 433 Site-uri recomandate . 437INTRODUCERE Acest- manual confine bazele teoretice, descrierea instramentelor si aparatelor, precum si a medulai de lacru necesare stuclentului la medicinad pentru efectuarea lucrarilor practice si pentru infelegerea lucrdrilor demonstrative. Prin lucrdvile practice pe care le veti efectua si prin demonstratiile la care veti asista, vefi avea ocazia sa dobanditi o serie de cunostinfe practice si teoretice, care, impreund cu expunerile de la curs, vor contribui la formarea gandirii medicale a fiecéruia dinire dumneaveastra, evident, in functie de motivatia si efortul inclividual. Unele manuale de lucrari practice contin, aproape exclusiv, simple liste ale etapelor de lucru, asemenea cartilor cu refete de bucdtarie, Nu este cazul acestui manual, in care am incercat ca, deopotriva cu informatiile necesare efectudrii lacrarilor practice, sa prezentim o serie de date care sd permitdé tnfelegerea si interpretarea masurdvilor, experimentelor sau a lucrdrilor demonstrative. Numdrul relativ mare de pagini nu trebuie se proveace ingrijorare. Urmadiriti desenele simbolice cuprinse in ghidal pentru utilizarea manualului si ve veti convinge ca efortul dumneavoastra poate fi dozat rational, Desi baza de pornive in elaborare a fost edlitia a W-a de Luerari Practice de Biofizicé medicala, avand ca autori pe Prof. Tr. Baran, O. Petrescu, V. Rusu, lulia Vasiliu si\1. Baciu acest manual este diferit, cu toate capitolele complet restructurate, precum si cu o serie de subiecte noi, Am extins aplicafiile in medicind ale diferitelor metode si am introdus capitole care vreflecta dezvoltarea unor tehnici medicale actuale. On general, studentul incepétor are un grad de constinciozitate care, insd, trebuie sd se asocieze cu o motivatie clara, cuconvingerea ca lucrul in laborator este necesar in formarea sa ca medic, Cand un student este motivat el incearcd sa infeleagd sa explice si sd interpreteze rezultatele sau datele experimentale pe care le-a obtinut. Despre stimularea gandiirii, a initiativei indlividuale, 4 creativitafii sii nu in primal rand a memorizarii se vorbeste mult, inclusiv in invaftémantul liceal, ba in ultima vreme chiar si in invettaméntal primar, La lacrérile practice de Biofizicé veti fi stimalati si tncurajati daca depasiti conditia de simpli acumulatori de date. Sn vederea sustinerii motivatiel, indeosebi th cazul studentilor pentru care orele de laborator ar putea Insemna mai curand o povard, sunt necesare c&teva precizari asupra obiectivelor didactice pe care le urmdrim prin intermediul lucrarilor practice si al demonstratiilor: 1) Lucrarea practicd intreductiva, intitulata “"Masurérile in medicina. Sistemul International (SI) de unitati de méasuré in medicina", reprezinta o initiere absolut necesara asupra unitdtilor de masura utilizate in practica medicalé, ca si asupra mdsurdrii diferitelor mdrimi si mesaje biologice. Datele continute in aceasta lucrare intredactiva se aplicé in practica medicala curenté din toate domeniile medicinit, 2) © serie de lucrdri practice constau in determinarea unor parametri fizici si biofizici ai unor prodase sau structuri biologice, Lucrul direct cu aparatura permite infelegerea _ principiilor metodelor, iar prin analiza rezultatelor se dezvolté capacitatea de evaluare critice a limitelor diferitelor metode. Tn practica medicala fot mai multe vezultate se obfin prin utilizarea unor analizoare automatice, care reprezinté adevarati roboti de laborator, Inseé oricét de complex este un astfel de aparat, la baza functionarit sale se afle principii fizice simple, pe care le putefi infelege la lucrdrile practice. (A se vedea, ca exemplu, capitolul din acest volum intitulat 6cadrul "Automatizarea masurarilor biochimice"). De aliifel, demonstratiilor studenfii vor asista la prezentarea principtilor fizice ale citometriel in flax, un model sugestiv de analiza automatizatd a unor populatit celulare. Indiferent de metoda utilizata, simpla sau evoluata in plan tehnic, intelegerea principiutui fizie i a limitelor unei metode reprezinta cheia interpretarii corecte a rezultatelor de laborator. Intrucdt medicul este cel care utilizeaza rezultatele in diagnostic sau tn terapie, acesiuia ii revine si responsabilitatea interpretarii corecte. BO alte serie de lucréri practice au un caracter experimental. Este cazul indeosebi al lucrévilor referitoare la osmozd, dializd, transport activ, biopotentiale. Experimentul este calea cea mai potrivita pentru dezvoltarea gandirii stiintifice a medicului de mai tarziu, Evident cu condlitia ca studentul sca fie activ sau chiar pasionat, sa lucreze direct si sa obfind el insusi rezultatele, pe care apoi sé le interpreteze. C&nd efectuati un experiment cdautati sd infelegeti fiecare etapa si notafi corect toate observatiile sau datele. S& nu fifi tentafi sa “adaptati" ceea ce obfineti la ceea ce v-ati fi asteptat sa obfineti. 4) Un subiect de un interes deosebit este reprezentat de izotopii radioactivi, abordat atat la oe lucrare practicé c&t si la demonstrafiile de aplicafii in medicind, in cadrul Laboratorulai de Medicina Nucleara din Spitalul Universitar "Sf. Spiridon". 5) In cadrul orelor de lacréri practice sunt prezentate si o serie de demonstratii, la care studenfii nu lucreazd efectiv, ci doar asista. Continutul demonstrafiilor este variat, Atragem atentia tn mod itierii in bazele fizice ale fenomenulai RMN care sta la baza uneia dintre cele mai importante metode de obfinere deosebit asupra utilitay a imaginilor din conpul uman. © serie de subiecte de demonstrafii sunt prezentate prin intermediul unor videocasete sau CD-uri,CATEVA REGULI DE LUCRU IN SALILE DE LUCRARI PRACTICE 1. Pentru efectuarea th conditii bune a unei lucrari practice este necesard o pregatire teoretied prealabilé. Inirucdt programarea pentru o anumité lucrare se anunta cu cel putin o sdptamand inainte, avefi timp suficient pentru pregatire. Datele teoretice de bazcd, ca si pricipiile metodelor si aparaturii utilizate vor constitul prima parte a unui referat, care trebuie vedactata tnainte de efectuarea lucrarii practice (v. Cihid pentru vredactarea re 2. inainte de inceperea lucrarii practice: a se verificaé dacd materialele cu care se va lucra se afla pe masa de lucru; dacd lipsese o serie de materiale, acestea vor fi solicitate laborantuluis Q se recunoaste aparatura, se identifica partile componente, conform schemelor din manual; Q se citeste sectiunea timpil de lucry in prima etapa fard sd se treacd efectiv la lucru. Pateti incepe lucrul numai dupa ce ati parcurs etapele enumerate anterior, iar daca nu infelegeti ceva este necesar sd intrebafi cadvul didactic care va indrumd la lacrarile practice. 3. In timpul efectuarii lucrarii practice: Se noteaza rezultatele sau observatiile care vor fi utilizate pentru redactarea unui referat final, Copierea unor date pe care nu le-ati obfinut prin efort propria este absolut inutila si chiar déundtoare form Dus, pe langa faptul ca s-ar putea sd reflecte unele carenjfe de educatie. 4. Dupé efectuarea lucrarii practice: Se face ordine pe masa de lucru si, tn functie de caz, se spala sticliria utilizata, se indepdrteazd materialele care nu se pot recupera etc.5. Th laborator trebuie respectate o serie de reguli de protectie a muncii, care sunt cuprinse intro legislatie specifica, iar in cadrul UM.F. "Gr. T, Popa" fanctioneaza 0 comisie de protectia muncti, ka inceputul fiecarui ciclu de lucrari asistentul care indruma lucrarile practice efectueaza un instructaj al studentilor cu privire la riscurile din laborator si la protectia lucrului in laborator. Stuclenfii sunt obligafi sa respecte regulile care le-au fost prezentate. 6. In cazul cdnd tndrwndtorul grupel constata ca nu v-ati pregatit si nu va intereseazd lucrul, puteti avea sumpriza neplacuta sé fit! obligati sa refaceti lucrarea practica. 7. Frecventa (activa) la lucravile practice este obligatorie, iar conditiile de admitere la examen si de refacere a unor lucrari va sunt comunicate de tndrumdtorul grupel. & fara motivatie si fard sd incercati sa intelegeti ceea ce lucrati, sau rcim&ndnd pasivi in sala de lucrari, veti pierde timpul in zadar; @ daca va intereseazd un anumit subiect, incercafi sa utilizati referintele bibliografice recomandate la sfarsital manualulai; 7 incercati, de asemenea, sa cdutafi date suplimentare pe INTERNET utilizand si lista de site-uri recomandate, confinuté tn acest manuals or pentru stucenfii care vor sé se inifleze in cercetarea stintificd exista posibilitatea participarii la cercul stiintific studenfese de Biofizica Medicala si Medicina Nucleara.GHID PENTRU UTILIZAREA MANUALULUL sential (nofiuni de baz obligatorii pentru promovarea examenului) ® studiu individual acasi (biblioteca), inainte de efectuarea lucrarii practice © lectura in laborator (textul marcat astfel nu se memoreazd, ci se lucratii practice, dar ulterior se retin <) atenfie (se atrage atentia asupra riscului de deteriorare a aparaturii prin manevre incorecte) G experiment (lucru efectiv ‘n laborator) 2 a aplicatie medical’ utila (se poate cduta bibliografie) ipoteza / controversa (se poate ciuta bibliografie suplimentar’) facultatiy (pentru studentii care aspira la calificative maxime) 10g noutate (se poate cauta bibliografie suplimentara) a exercitii si/ sau intrebari o 're (la 0 alta sursa de documentare sau la un alt capitol al manualului) concluzii (de retinut) DESENELE SIMBOLICE DE MAI SUS (denumite si PICTOGRAME) au fost introduse in textul lucrarilor practice pentru orientarea’ studentilor in utilizarea manualului. Semnificatiile diferitelor desene simbolice sunt prezentate alaturi de fiecare desen, * Desenul simbolic studiu individual va atrage atentia c& 0 parte din lucrarea bractica, indeosebi cea care se referi la bazele teoretice ale fenomenelor ca si la Principiile de functionare a aparatelor, trebuie studiaté (si chiar invatata) inainte de efectuarea lucrarii practice * atentie deosebitd trebuie si acordati desenului simbolic esential, cu care se marcheaza notiuni de bazi, obligatorii pentru promovarea examenului, = Dupa cum, respectarea recomand: manevrarea incorecta a aparaturii yr marcate cu desenul atentie previne implicit, deteriorarea acesteia * De asemenea, retineti cd tehnicile de Iucru marcate cu desenul lectura in laborator, nu trebuie memorizate. Acestea se citesc inainte de efectuarea Iuerarii, in laborator, si se recitesc pe masura ce efectuafi lucrarea practicé. * Alte pictograme marcheaza seetiuni ale lucrarilor ce implied un efort care depinde de motivalia si perseverenta fiecdrui student,GHID PENTRU REDACTAREA REFERATELOR Pregatirea lucrdrii practice incepe cu studiul materialulat cuprins in manual si redactarea primei parti a unui referat. Un referat trebuie structurat in parti distincte; prima se redacteazd tnainte de efectuarea lucrdrii practice, iar cea de a doua dupa efectuarea lucrarii respective. iP Ps PRIMA PARTE A REFERATULUI | Titlul lucrarii $i subtemele de lucru: Fiecare lucrare are doud sau trei subteme de lucru. Ele vor fi tratate separat in cadrul referatului, pentru fiecare prezentandu-se, succesiv, urmatoarele puncte: + Date teoretice privind fenomenul studiat: Aceasta sectiune trebuie sa cuprinda definitii, insofite de legea care guverneazd fenomenul si ecuatiile matematice in relatie cu acesta, explicatii scurte si clare, desene schematice. + Aplicatii medicale: Utilitatea practica a fenomenului saa a metodei stuciate va vor ajuta s& il retineti mat bine si sé vi-l amintifi atunci cand veti lucra direct cu pacientul, in cadrul stagiilor clinice, incepand din anul al Il-lea. + Principiul metode Prezentafi succint fenomenul fizic sau/si legea pe care se bazeazd metoda utilizaté la subpunctul respectiv al lucrarii; nu omitett desenele schematice care va ajutd la infelegerea fenomenului, Pornind de la ecuatia matematicé a legit de principiu, urmeazd calculul utilizat pentru obtinerea rezultatelor. Acesta nu trebuie refinut mecanic, ci dedus logic (find, de obicel o succesiune de relotii matematice care decurg una din alta). Este insa important sci notafi si s& retineti semnificatiile termenitor clin ecuatiile utilizate, 12+ Descrierea aparatului utilizat sau a instalatiei de lucru: Ca&teva date privind principiul de functionare a dispozitivului utilizat punctul respectiv si un desen schematic (partile componente, schen de principiu) sunt necesare pentru infelegerea modului de lucru. A DOUA PARTE A REFERATULUI Partea practica: Asa cum indicd, adesea, pictograma ‘optimista” din drepi sectiunil, aceasta parte trebuie redactata pe mésurd ce < efectueazd determinarea sau experimentul, in laborator sau dup terminarea acestuia. + Materialele necesare si Modul de tueru trebuiesc descrise exact ca experimental efectuat. In felul acesta va veti aminti repede (in ales in sesiune) cum afi lucrat. » Rezultate: Veli prezenta tabelul de date numerice obtinute dupe modelul cai este, de obicei, prezent in text insotit, daca e cazul, de grafice sc de prelucrarea statistica a datelor, Graficele se traseaze pe hari milinetrica. Nu uitati sa precizati mdarimea reprezentala ¢ abscisdy respectiv pe ordonate, ca si uniteifile de masura. + Diseutii si concluzii: Comparand datele obtinute cu acelea considerate norma. famintite fie in partea feoretica a lucrdarii, fie la aplicafii medicale), puteti observa daca rezultatele dumneavoast corespund sau nu celor normale. Tn ultima situatie incercati < explicati care ar putea fi cauzele diferentei observate (valoar patologicd reald sau erori de lucry, sistematice sau intamplétoar v. capitolul introductiv). Luecrévile cu caracter experimental permit o interpretare rezultatelor doar in relatie cu infelegerea fenomenului stuctiat,Nu uitati: + un referat pentru a va fi util nu trebuie scris nici superficial, dar nici fearte extins, copierea apreape in intregime a textului din manual find inutile; + na reproduceti ‘artistic’, ci schematic desenele din lucrare; + na copiati tabele (constante fizice etc.) din manual; + desenele simbolice de pe marginea textului va pot orienta in selectia textului care va fi completat in laborator si in relatie cu importanfa unor subsectiuni ale lucrdrilor; cititi cu atentie lucrarea practica deocarece succesiunea prezentarii etapelor amintite in redactarea veferatulai nu este absolut identicd in toate lucrarile. 4LUCRARE INTRODUCTIVA Cap itolul —————------’.’”._ iin Ci] MASURARILE IN MEDICINA. SISTEMUL INTERNATIONAL (SD) DE UNITATI IN MEDICINA FP Bon Din istoria masurarilor Sistemul International (SI) de unitati; aplicatiile sale in biologie si medicina . Marimi, semnale si mesaje masurabile in medicina . Masurarea. Metode si mijloace de masurare . Erori de masurare si notiuni elementare de prelucrare statistica a rezultatelor . Particularitati ale validarii instrumentelor de mAsura si ale testelor utilizate in medicina Evaluarea unor marimi dificil masurabile prin utilizarea nomogramelor . Exercitii si intrebari Oricine a avut ocazia sa vada un buletin de analize medicale, in care concentratiile medicala. datelor medicale in organism sunt exprimate sub forma unor valori numeric de realitate, domeniul masuraril ale metrologici medical orig ia au fost elaborate metodele si mijloacele de masurare si a fost conceput (SD) de unitasi de masura. Scopul acestei fucrari introdi torul medic a unor nofiuni de baca din doments , nofiunile cuprinse in acest capitol vor fi fa majoritatea obiectelor din facultate, cAt si, maiLOCRARE INTRODUCTIVA ® A. Din istoria masurarilor Fig. 1 Imaginea matematica a unei tinere din Corin” de Eupalinos, arhitect grec Conpul uman a fost sursa de inspiratie pentru primele unitati de masura. Dar ulterior s-a dovedit ca alegerea nu a fost cea potrivita Incercarile de exprimare cantitativa a unor date in medicina sunt vechi, dar ele au dobandit un grad de consistenfa abia in secolul a, pentru ca in medicina contemporana estimarea stirii de sanatate sau de boala sa fie imposibila fara o serie de valori numerice. Se poate afirma ca in prezent orice decizie a medicului se bazeaza si pe informatii cantitative, deci pe masurari. Care este provenienta acestor valori numerice, cum trebuie ele exprimate corect si clar, astfel inc&t tofi utilizatorii, si in primul rand medici, sa vorbeasca aceeasi limba? Ce se masoara in medicina si ce particularitai_prezinta marimile caracteristice organismului uman? La aceste intrebari vom raspunde in continuare, nu inainte de a face 0 scurta incursiune in trecut, prin care sa explicam de ce att masurarile obisnuite, impuse de necesitatile vietii, ct si (indeosebi) cele utile in medicina s-au conturat foarte tarziu, abia in secolul al XIX-lea. Primele incercari de efectuare a unor masurati sistematice dateaza din Antichitate, indeosebi din perioada ,,miracolului grecesc” (secolele VI-V i Hr.), cind Provagoras (486-410), unul dintre maestrii lui Socrate (470-399) a afirmat ca ,,omul este regula si masura tuturor lucrurilor.” De aceea, nu intamplator, primele unitati de masura au fost stabilite si denumite cu referire la corpul omenese: deget, palma (latimea a patru degete), picior, cot, brat. Chiar unitatea de timp care este secunda, diviziune sexazecimala a zilei solare (civilizatia babiloniana) este apropiata de perioada care corespunde unei batai a inimii umane. Desigur, mai presus decat aceste prime unitati de masura (se va vedea in continuare, generatoare de confuzii), cuvintele lui Protagoras sunt ilustrate de sculptura greaca, gratie careia s-a produs trecerea de Ja corpul magic la corpul uman, Un corp ideal, géindit de greci pomind de la corpul uman real, dar un corp sublimat, conceput prin relatii de simetrie, rapoarte inteme, proportii, ca un nou criteriu al frumusetii. Cel care a formulat reguli si conditii ale esteticii corporale a fost romanul Vituviu (Marcus Vitruvius Pollio, sec. 1 in, Hr.): lungimea mainii este egala cu inaltimea fetei, fata este cuprinsa de 10 ori in talia corpului, iar cele 4 membre in extensie se inscriu exact intr-un patrat sau intr-un cere. Dupa cum se observa, in 16Canon al proportiilor dupa regula ui Vitruvit (Academia din Venetia) Fig. 3 Venus din Milo (sfarsitul sec. Al Ublea in. Hr., autor anonim) LUCRARE INTRODUCTIVA formularea celebrelor sale canoane (in mare voga multe secole, indeosebi in perioada Renastetii) Vitravia nu avea nevoie de rigoarea unitatilor de masura de mai tarziu. Pe de alta parte, regulile vitruviene au rezultat din decizii estetice si nu din observatii anatomice precise. Deoarece pentru antici centrul era considerat sacru, iar periferia comuna, vulgara, Vitruviu a stabilit centrul ideal al corpului la nivelul ombilicului. Anatomic insa, ombilicul nu reprezinté nodul central al simetriei corporale. Semnificatia centrului corpului a ajuns la apogeu cind s-a crezut ca la acest nivel se afla central gandirii si sediul emotiilor. Aceasta eroare a lasat urme durabile in terminologie. Astfel, din radicalul gree phreno-, provin phren, phrenos care insemnau diafragm, dar si spirit (sediu al emotiilor). De aceea, ulterior radicalul phreno- a fost wtilizat atat in termeni care se raportau la un element organic, ca frenoptozi, frenoplastie, dar si in termeni in relatie cu psihicul uman (/renologie, schizofrenie). Mai tarziu, cind vor fi descoperite detaliile anatomice profunde vor persista aceleasi dezacorduri, intre artist si anatomist, de traducere vizuala a corpului. Arta moderna se va indeparta atét de mult de realitatea anatomica — uncori cu rezultate extraordinare in plan artistic — incat raman adevarate doar cuvintele lui Paul Klee (1879-1940); Arta nu reproduce ceea ce se vede, ex reda vizibilul. Corpul uman, chiar in reprezentarea sa ideala, artistica, nu era o sursa de inspiratie adecvata pentru masurari. $i totusi, deoarece parametrii corpului uman erau la indemana oriunde in lume, ei au ramas secole de-a randul un gen de sistem de referinja unic, care avea, din pacate, un defect iremediabil: variabilitatea anatomica. Atat de relativele unitaji de masura au dobindit chiar sansa de a circula nestanjenite de barierele limbilor, prin denumirile in limba latina: digit era latimea unui deget, palm era latimea a patru degete, cubit era distanta dintre articulatia cotului si vérful degetului mijlociu, pace era un pas si fathom era distanta dintre brafele intinse. Toate aceste sunitaji” au rezistat pana la introducerea sistemului metric si chiar dupa aceea. Un exemplu de unitate de masura empirica foarte utilizata la noi (inclusa si in prezent in DEX) este staénjenul sinonim cu fathom. Stanjenul ca unitate de masura pentru lungime nu putea avea o valoare fixa, din simplul motiv ca distanta dintre brajele intinse era diferita de la un subject la altul. De aceea, lungimea corespunzatoareDigestiv Respirator Robust Mentat (Attetic) (Astenic) Fig. 4 Geometrizarea corpului uman - in arta cubisté de la inceputul secolului al XX-lea LUCRARE INTRODUCTIVA unui stanjen a variat intre 1,96 si 2,23 m. Pe Kinga aceasta inexactitate se mai adaugau altele: stanjenul pescaresc echivala cu 1,50 m; marinarii aveau si ei un stanjen diferit, de 1,83 m. Extins la masurarea suprafefelor stanjenul patrat sau cvadrat aves cam 4m*” (cum sta scris in recentul ,,Dictionar de arhaisme si regionalisme’, de Gh. Bulgar si Gh. Constantinescu-Dobridor, Esit. Saeculum vizual, Bucuresti, 2002). Cea mai persistenta utilizare a stanjenului este pentru volumul lemnelor de foc stivuite, Ar putea fi interesanta si etimologia comparata a cuvantului stanjen (provenit din bulgara, sta(n)zen) si a echivalentului sau in franceza, soise, de origine latina. Dar ne oprim doar la 0 veche zicatoare din franceza: mesurer les autres & sa toise, Autorul anonim are dreptate: stnjenul (toise) fiind lungimea dintre brafele intinse, care variaza de la individ la individ, fiecare isi are propria unitate de masura. Confuzia deplina s-a produs cand au apirut © multime de alte unitati de masura, atat pentru lungime si distanta, cat si pentru volum sau greutate, Unele sunitati” erau de-a dreptul fanteziste. De ex.: cartfoad ca ,zunitate” de capacitate insemna pentru englezi ,,cat intra intr-un cat"! Pe Vénga incurcaturile zilnice, varietatea unitatilor de masura era un_ stimulent permanent pentru cei tentati de frauda. Consacrarea Sisternului metric a reprezentat un eveniment de prim rang in istoria umanitayi. Preliminariile au fost mult prea complexe si complicate spre a le putea prezenta chiar rezumativ. {1 vom mentiona doar pe inventatorul sistemuh zecimal, un sistem care pare atat de simplu, cand de fapt este genial. Un negustor, Simon Stevin (1548 1620) cu multe preocupari si dincolo de orizontul meserici (printre altele, o ambarcatiune amfibie, denumita ,radvanul navigant”) a scris mai intéio wTabela a ratei dobanzilor® (1582) pentru ca in scurt timp sa publice capodopera ,,Zecimed” (1585), in care oferea sistemul zecimal. Cartea, mai mult 0 brosura, deoarece avea doar 36 de pagini, a fost tiparita la Leyda de Cristophe Plantin (1520-1589) cel care a editat, intre 1569 si 1572, cea mai renumita biblie, Biblia Regia (sau Biblia Poliglotta) in 28 de volume. Pentru impunerea, alaturi de un sistem zecimal simplificat si inteligibil, a unei unitati de masura care sa devina universala, era necesara 0 personalitate, putemnica dar si abila, capabila sa miste o lume intreaga. Pentru ca, de exemplu, numai in Franfa 185B Fig. 5 Santorio Santorio (1561-1636) inventatorul primelor instrumente pentru mdsurdri medicale Fig. 6 Instrumentum temperamentorum (termometru bucal) inventat de S. Santorio Fig. 7 Pulsilogium, Instrument pentru méisurarea pulsului (S. Santorio) LUCRARE INTRODUCTIVA dictionarul unitatilor locale de greutati si masuri avea peste 200 de pagini tiparite! Personalitatea care a reusit a fost celebrul Talleyrand (1754-1838, pe numele sau intreg Charles Maunice de Talleyrand- Périgord). in aprilie 1790, in plina efervescenta revolutionara, el a adresat un apel Adunarii Nationale a Revolutiei Franceze ca Sa instituie un sistem nafional de greutati si masuri, Celebrul politician intuia ca va avea succes si ca sistemul propus va deveni international. intr-adevar, Adunarea a sustinut in unanimitate ideea si, mai mult, a hotarat: .Regele (Ludovic al XVElea, care in 1890 se bucura inca de fincredere, dar in anul urmator vor apare suspiciuni, care vor duce la acuzatie de tradare si condamnarea la moarte de catre Conventie si ghilotinarea la 21 ianuarie 1793) va trebui de asemenea sd 0 roage pe Maiestatea Sa Britanica sa solicite Parlamentului Englez sa concure cu Adunarea Nationala in dererminarea unei unitafi naturale de masuri si greutati si (...) sub auspiciile acestor natiuni, Imputernicitii Academiei de stiinje din Paris sa se uneasca cu un numar egal de alesi ai Societapii Regale din Londra (...) pentra a deduce un standard invariabil pentru toate masurile si greutapile.” (Cit. din D. J. Boorstin - Descoperitorii, vol. Il, traducere de Elena 1. Burlacu, Edit. Meridiane, Bucuresti, 1996, pp. 136- 137). Desi propunerea, se poate constata, a fost formulata impecabil, britanicii nu au raspuns, Din fericire, francezii au mers mai departe, cu dowa recomandari esentiale, ba chiar geniale: noile unitati si fie bazate pe zecimale si ca unitatea de baza sa fie a zecea-milionime parte din lungimea arcului de un sfert din meridianul terestru (adica, din lungimea arcului de la ecuator la Polul Nord). Curind, noua unitate a primit o denumire ideala, metru din gr. ‘metron (masura). Din metru au fost apoi derivate, cu usurina, alte unitati metrice pentru masa si capacitate. Nu intamplator, in Lumea Nowa, Constitutia federala, ‘in primul articol, dadea Congresului noifor State Unite puterea ,sa fixeze Standardele de Greutaji si Masuri.” Asa se face ca tot in anul 1790, Thomas Jefferson (1743-1826), care mai tarziu va deveni presedinte al SUA (1801-1809) a redactat un ,Raport despre subiectul stabilirii unei uniformitagi in greutati, masuri si monede ale Statelor Unite.” Autoral nu aflase de propunerea lui Talleyrand, dar a intuit necesitatea unui sistem monetar zecimal 19ST a fost elaborat pe baza sistemului MKS (metru, Kilogram, secunda). LUCRARE INTRODUCTIVA A mai trecut aproape un secol pina cénd, le 20 mai_1875, reprezentanti din 17 state au semnat, la Paris, Conventia Intemationala a Metratui, care a consacrat sistemul metric, avand ca unitati de baza important prin consecintele sale umanitate: adoptarea Sistemului pentru intreaga : Intemational (SD de unitazi. in Roménia, de la 31 august 1961, SI este singurul sistem de unit masura legal si cu utilizare obligatorie. in subcapit urmator ne referim la SI si la particularitatile aplic: sale in medicina, a Definite unitatilor fundamentale © Metrul (m)- este unitatea de ungime ; um metru este egal cu fungimea dranului parcurs de fuming in vid in timp de 1 /299792458 dintr-o secunda. © Kilogramul (kg) - este unitatea de masa; ef este egal cu masa prototipului international al ilogramului din platina iridata. © Secunda (5) ~ reprezinta unitatea de timp si este egala cu 9192631770 perioade ale radiatiei corespunza- toare tranzitiei intre cele doua nivele de energie hiperfine ale starit furdamentale a atomului de cesi 133. © Amperul (A) - este unitatea care roprezinta intensitatea de curent si este echivalent cu intensitatea unui curent electric constant care, mentinut in doua conductoare paralele, rectlinii, cu fungimea ingfinita si cu sectiunea circulara neglijabila, asezate in vid, [a0 distanta de 1 metru unul de altul, ar produce intre aceste conductoare 0 forta egala cu 2 x10" newtoni peo Tungime de 1 metru Sistemul International (SI) de unitati; aplicatiile sale in biologie si medicina Forma modema a Sistemului metric, Intemational de Unitafi (SI sau conform abrevie: engleza IS) - definit ca un sistem practic, coere simplu si ration domeniile ice - este In prezent utilizat in peste 125 de fari, semnatare ale Conventiei Metrului. Unitatile SI sunt utilizate chiar si in tari care nu sunt inca semnatare ale convent programe internationale nationale generalizarea aplicarii unitatilor SI lu pentru toate tarile Unitatile SI formeaza un ansamblu coerent de unitati, adica, un sistem de unitati legate mutual prin reguli de inmultire sau imparjire, fara vreun disting trei clase de unitati ST: © unitati fundamentale, * unitati derivate, © unitati suplimentare. 1, Unitagi fundamental Unitatile fundamentale ale SI, in numar de sapte, sunt urmatoarele: metrul, kilogramul, secun candela, V. ja este definita pornind de la etaloane (v. coloana din stnga).© Kelvinul (K)—reprezinta unitatea de temperatura termodinamica si este egal cu.0 Fractiune de 1/273,16 din temperatura termodinamica a punctului triplu al apei. Alaturi de temperatura termodinamica, expri- mata in Kelvin (K), se foloseste si temperatura exprimata in grade Celsius °C). © Candela (cd) - este unitatea de intensitate [uminoasd si reprezintd intensitatea fuminoasa, intr-o directie data, a unei surse care emite oradiatie monocromatica cu frecventa de 540x10" fertzi a a aceasta direcie este 1/683 din trun watt pe steradian. © Motul (mol) - este cantitatea de substaxta dintr-un sistem care contine un numar de entitati elementare (ce pot fi: atomi, molecule, ioni, eectroni s.a,) egal cw cel al atomilor de carbon din 0,012 kg de carbon 12. ‘Prototipul international al Rilogramului este un cilindra dintr-un aliaj de platina-iridiu, pastrat (a sediul Biroului International de Masuri si Greutati de la Stores, Franta. LUCRARE INTRODUCTIVA Tabel 1. Unitatile fundamentale Marimea Denumirea | Simbolul unitatit T. lungimea metru ™ 2 kilogram kg 3. secunda s 4. amper | A electric | 5. temperatura kelvin kK termodinamica 6 tatea luminoasa | candela cd 1 tea de substanta__| mol iol 2. Unitati derivate Marimile derivate sunt definite in functie de marimile fundamentale, re derivate si marimi printr-un s clasificate urmatoarele trei subgrupe: a) unitati derivate ce se exprima numai in functie de unitatile fundamentale Exemple: arie - m? volum - m* viteza - m/s acceleratie - m/s* densitate — kg/m* concentratie — mol/m? luminanta ~ cd/m? b) unitati derivate cu denumiri speciale (reprezentind de regula numele unor savanti). V. tabelul 2. ©) unitati derivate care se exprima folosindu-se denumiri speciale Exemple: * viscozitate dinamica - (Pas) * —tensiune superficiala - (N/m) jn radiobiologie se utilizeaza o serie de unit: speciale (v. tabelul 3 si Lp. Radiometric si dozimetrie). 21Tabel 2. LUCRARE INTRODUCTIVA Unitati derivate care se exprima folosindu-se denumiri speciale (nume de savanti) Unitate Denumire _Simbol Origine frecventi hertz H Heinrich Rudolf Hertz (1857-1894) fort newton N Isaac Newton (1642-1727) presiune pascal Pa Blaise Pascal (1623-1662) lucru mecanic, energie, joule J James Prescott Joule (1818-1889) cantitate de caldura putere, flux energet wate w James Watt (1736-1819) cantitate de electricitate coulomb C Charles Augustin de Coulomb (1736-1806) tensiune/potential electric volt v Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta (1745-1827) capacitate electric’ farad F Michael Faraday (1791-1867) rezistenta electrica ohm 2 Georg Simon Ohm (1789-1859) conductanti electric - siemens Emst Werner Siemens (1816-1892) . ~ mho, de la ohm (v.),citit invers flux de inducyie magnetic’. weber w Wilhelm Eduard Weber (1804-1891) inductanya henry H Joseph Henry (1797-1878) inductie magnetica tesla T Nikola Testa (1856-1943) activitatea unui radionuclid becguerel Bq Henri Antoine Becquere! (1852-1908) doza absorbita de radi gray Gy Stephen Gray (1666-1736) flux luminos Jumen Im lat, Jumen= ceea ce lumineaza ituminare tuminoasa Jax Ix lat. Jax, fucis = lumina, claritate (Obs.: prefixul tera si unitatea tesla au acelasi simbol T. Tabel 3. Unitapi speciale ugilizate in radiobiologie Defi Unititi vechi_____—_Unitajjnoi Conversie “TL. Activitatea unui radioizotop Curie (Ci) ~~ Becquerel 1Ci=3,710"Bq (radionuelidy (activitete a 1 gram (Bq) Nr. de dezintegrari pe unitatea de radiu) de timp, 1 Ci = 3,710" dez/s 2. Doza absorbits Rad (rd) Gray (Gy) 1Gy = 100 rad Coeficientul de energie Trad = 0,01 J/kg 1Gy=1Shkg absorbité uniform de unitatea de masa 3. Echivalentul dozei Rem (rem) Sievert (Sv) -1Sv = 100 remi Se consider doi factor 1rem = I radQN 1Sv= - factorul Q, in functie de d =1GyQN tipuri de radiatii (modul cum acestea cedeaza energi factorul N, depinzind de distributia spatial’. a dozei absorbite, de debitele dozei si fractiunea iradiats, 22LUMEA IN UNITATI FUNDAMENTALE PENTRU TIMP $I LUNGIME LUNGIMI ~ exprimate in metri 4 marele infinit galaxiei noastre tun an lamina distanta Pamant - Lund 1 km talia omului anumite virusuri macromolecule dimensiune atomi (A= 10" m) dimensiunea nucleelor 10s 10" electron micul infinit LUCRARE INTRODUCTIVA ) TIMP ~ exprimat in secunde 4 timpul infinit de mare 10" 108 intervatul undelor TY vibratii atomice (intervatul undelor luminoase) ‘un nucleon timpul infinit de mic 23(—=at | thives | 10 @) Soare 2x 107 pamant 6x10" | turn Eiffel 7x 10 maging | «10 om 70 PT iitru apa 1 tiroida Sx 10" ‘glucoza TRI [proton | 167x107 electron “0,9x 10 foton | 0, in repaus | Tabel 4. Exemple de valori numerice ale masei exprimata in kg, intre O si aproape co LUCRARE INTRODUCTIVA 3. Unitati suplimentare Aceasta clasa congine doua unitati: © unitatea SI de unghi plan, radianul (ra ‘© unitatea SI de unghi solid, steradianul (st). Unitatile suplimentare radian si steradian sunt in realitate unitati derivate fara dimensiune, deoarece unghiul plan se exprima ca raport intre doua lungimi, iar unghiul solid ca raport intre o arie si patratul unei lungimi. Reguli de scriere si folosire a simbolurilor unitatilor ST 1. Simbolurile unitatilor se scria cu litere latine (drepte), in general mici. De la aceasta regula poate face exceptie simbolul pentru litru, utilizandu-se uneori, indeosebi in SUA, litera L in loc de 1, care ar putea fi confundat cu semnul grafic pentru cifra 1. Daca, denumirea unitatii deriva dintr-un nume propriu, prima litera a simbolului este o majuscula, 2. Simbolurile unitatilor ramn neschimbate la plural. 3. Simbolurile unitatilor nu sunt urmate de punct. 4. Pentru formarea muttiplilor sau submuttiplitor zecimali ai unitailor din SI se folosesc 0 serie de prefixe. in tabelul 6 sunt prezentate prefixele si simbolurile acestora, De retinut ca prefixele trebuie mentionate ca un exponent care se aplica simbolului in ansamblul sau si nu simbolul | unitafii de la care se pomneste. Astfel, 1 cm se serie 10° m. in plus, nu se utilizeaza prefixe compuse. | Bx.: a mia parte dintr-un micrometru (107-10°m) reprezinta un nanometru, adica 10° m. Prefixele exa si penta din tabelul 6 nu fac parte din SI, nefiind utilizate decat cu totul exceptional. { Denumirea | Simbol Valoarea | inst [__Minut min__| 1 min = 60s Ora Th =60 min= [3.6005 Zi @ |id=24h= 86 400 s [1 [il=tdm™= sauL | 10° m* [-Tona t_[1t= 10° kg Toate prefixele desemnand multipli sunt de origine greaca. in ceea ce priveste prefixele pentru Tabel 5. Unitati folosite impreuna cu unitagile Sistemului Internagional submultipli, primele trei sunt de origine latina, urmate de doud de origine greaci, un prefix de origine italiana (pico) si doua de origine daneza (ato, din deformarea cuvantului danez atten = optsprezece si femto, provenind din danezul femten = cincisprezece).LUCRARE INTRODUCTIVA Tabel 6. Prefixe SI Factor de mui Prefix —_ Simbol exa E 1000 000 000 000 000 000 penta P1000 000 000 000 000 tera T 1.000000 000 000 giga G 1000 000 000 mega M — 1000 000 k k 1.000 h 100 deca da 10 1 deci a 0, centi ce of m 0,001 micro — 0,000001 nano n —_0,000000001 pico Pp —_0,000000000001 femto f —0,000000000000001 atto ___0,000000000000000001 “Masoara ceea ce este masurabil si ‘fa masurabil ceea ce nu este. Natura se scrie in limbajul matematicii” Galileo Galilei (1564-1642) ao Aplicarea SI in biologie si medicina Organizatia Mondiala a Sanatapii a aprobat sia recomandat tarilor membre, in mai 1977, ul Sistemului Intemational de unitati in profesiunile medicale si inrudite. Aplicarea SI in medicina a condus la o serie de modificari in exprimarea rezultatelor, si anume: * Toate concentratiile se exprima in moli sau submultipli ai molului. Aceasta determina 0 schimbare conceptuala de la "ma "particule active", fiind mult mai adeevata in cazul sitemelor imteractiunile se produc intre molecule. Or, exprimarea concentratiei in moli ofera posibi- litatea cunoasterii numarului de chimice. © Toate concentratiile se raporteaza Ia litra (simbol L), inclusiv pentru elementele figurate ale sangelui sau a moleculelor active biologic ca enzime, hormoni etc. © Presiunile se exprima in pascal (Pa) si mu in milimetri coloana mercur (mm Hg) sau centimetri 25‘Exprimarea concentratiei unei molecule fa nivelul plasmei sanguine ‘Exista 3 posibilivati: 1. fu UL unitati internationale; 2. in unitati de masa - de obicei submuultipli de gram ; 3. in unitatea pentru cantitatea de substanta - mol, Vom exemplifica expriménd insulinemia in cele 3 posibilitati: 1 te Ul 10 - 25 peetl/me plasma sau ser. Unitatile internationale se stabilese in fanctie de tipul de molecula. ‘De exemplu ITI de insulina corespunde fa 0,04167 mg dintr-un amestec de 52% inswlind bovina si 48% insulina porcina, purificate. Exprimarea in UI este utile doar in practica; in unitati de masa INS > < ug/L plasma sau ser: 3. tx moli INS > 70-144pmol/L plasma sau ser. Col mai corect mod de exprimare a concentratiei unei molecule biologic active este in mol/L. LUCRARE INTRODUCTIVA coloana apa (cm coloana apa). Acest lucru este valabil att pentru exprimarea presiunii sanguine, dar sia presiunilor partiale ale gazelor in singe sau a presiunii intraoculare etc.. * Energiile vor fi exprimate in joule (J) si nw in calorii © Se utilizeaza pentru exprimarea marimii fortei newton (N) sinu kilogram-forta (kgf). © Temperatura poate fi exprimata att in grad Celsius (°C) cat si in kelvin (K). © Timpul se va exprima in secunde si nu in ore, minute sau zile. © Rezultatele probelor se vor exprima sub forma fractiilor zecimale si nu in procente. Cum se reflecta modificarile de mai sus in diferitele domenii ale practicii medicale? Pentru a raspunde la aceasta intrebare citam din articolul intitulat “Sistemu/ International (SI) de umitayi de masura in medicind”, publicat de M. V. Radu si cclab, in revista Medicina Moderna, 1997, vol. IV, nr. 1, pp. 42-47. Pe domenii ale medicinii, aplicarea SI obliga la urmatoarele modificari * Biochimie clinica. Molul (mol) si subunitatile molului (mmol, pmol, nmol, pmol sau fmol), pentru cantitatea de substanta inlocuiesc gramul sau miligramul. Litrul (1 sau L) pentru unitatea de volum inlocuieste 100 ml sau decilitrul (dl). Katalul (Kat) sau subunitatile katalului (kat, nkat) se utilizeaza pentru exprimarea activitatii enzimatice inlocuind Uunitatea (internationala) U. * Hematologie. Numarul elementelor celulare: eritrocite, leucocite, trombocite etc., se raporteaza la lita () si nu Ta microlitru (jl) sau mm, Pentru eritrocite, numarul absolut se exprima in bilioane pe litru (x10'7/) sau tera pe litru (T/l), iar leucocitele si trombocitele in miliarde pe litru (x10°/1) sau giga pe litru (G/l). Totusi, se evita exprimarea in T sau G pentru a nu se confunda T = Tesla, care exprima fluxul magnetic in SI, iar G = Gauss, exprima fluxul magnetic in sistemul CGS. Exemplu: nr, hematii 4,5 x 10/1 = 4,5 x 10%ul; nr. leucocite 6,7 x 10° = 6,7 x 10°/ul. Hemoglobina (Hb) se exprima in milimoli pe itr (mmol/l), considerind masa moleculara a Hb, masa moleculara a monomerului de hemoglobina cu 64458:4 = 16114,5. Exemplu: Hb 8,07 = 13 g Hb/di sau 100 ml. Hematocritul (Htc) se exprima in litru pe litru (1/1). Exemplu: Hte 0,35 1/1 26Pentru activitatea enzimatica O unitate internationala (211) reprezinta activitatea enzimatica capabila sa fidrolizece 1j1mol substrat in decurs de 1 minut (la temperatura de 25°C). 1 Katal (kat) reprezinta cantitatea de enzima care catalizeaza transfermarea unui mol de substrat pe secunda. RELATI: 1 kat = 6x10" UT 1 kat = 1 mol/s 1 UI = 16,67 nkat NOTA: Ca urmare a aplicarii ST in medicind folosirea unor unitati de masurd au fost interzise sau nu se mai recomanda utifizarea lor. Dintre acestea pot fi amintite: micron (1), angstrom (4), Kilogram forta (Raf), gama (y) unitate de masa egala cu 0 milionime de gram, caloria (cal) Sa. LUCRARE INTRODUCTIVA in loc de Htc 35 %. Exprimarea numerica diferentiala a celulelor se exprima in fractiuni numerice si nu in procente (%). Exemplu: 0,15 in loc de 15 %. Valoarea absoluta a celulelor se raporteaza la litru (1), = Cardiologie. Tensiunea (presiunea sanguina) se exprima in kilopasca sinu in mmHg. Exemplu 16 kPa = 120 mmHg. Multiplicand mmHg cu 0,1333, se obtine valoarea in kPa. * Pneumologie, angiologie. Presiunea se exprima in pascali (Pa), inlocuind exprimarea in cm’ apa, mmHg, torr si atmosfera, * Nefrologie. Cleareance-ul se exprima in mililitri (ml) pe secunda si nu in mililitri (ml) pe minut (min). = Neurologie. Presiunea lichidului cefalorahidian (Icr) se exprima in pascali (Pa) sau kilopascali (kPa), substanjele in mmol/l si numarul de celule in milioane tetica (boli de nutritie), medicina muncii. (cal) si kilocaloria (keal) se inlocuieste cu joule (J) si kilojoule (kN). * Ortopedie, medicina sportiva. Puterea (forta) se exprima in newton (N), presiunea in pascal (Pa), lucrul mecanic in joule (J), tensiunea in watt (W). * Radiologie, medicina nucleara. Sistemul SI in radioactivitate a fost recomandat de Conferinta Generala de Greutati si Masuri si adoptat de Commission on Radiation Units and Measurements. Unitatea SI pentru activitate este becquerel (Bq) si este egal cu o transformare nucleara pe secunda. 3,7 x 10" Bq = 1 Ci (Curie) Unitatea SI pentru doza absorbita este gray (Gy) si este egal cu 1 joule pe kilogam (J/kg) - 1 Gy = 100 rad. Unitatea SI pentru doza echivalenta este sievert (Sy) si este egal cu 1 joule pe kilogram (J/kg). Unitatea propusa de Comisia Intemationala pentru Protectia Radiologice: | Sv = 100 rem. Uitatea SI pentru expunere este Coulomb pe Kilogram (C/kg). Pentru aceasta unitate, nu s-a adoptat un nume special. = Oftalmologie. Tensiunea oculara (tensiunea interna a globului ocular), ca orice tensiune, se exprima in kilopascali. Dioptria (dpt) a ramas. Frecventa razelor luminoase vitale nu se exprima in milimicroni (my), ci in nanometri (1 nm = 1 mp), Intensitatea luminozitatii, marime de baza, se exprima 27[Component | Unitate ] Factor | conven- | de fionali_| converse Neidurie | mg/dL. | 59,48 | pmol/L Adrenalin | pgimL | 5,46 | pmol/L Albumina | gia 10 gL Aldolazs | univatiy | 0 | UL L Atdosteron | g/dl | 0.0277 | mmol/L Amilaza | unitatif | 1,0) | U/L L Azot mgd | 0,714 | mmol. | neproteie Bilrubing | mg/dl | 17,1 | pmol/L Calein mgd | 0,25 | mmol/L Caroten | yig/dL | 0,0186 | jmoVL Colesterot | mg/dL | 0,0259 | mmol/L Cortizol | pyiml | 0,22 | pmol | act) | Creatinina | mgat | 88,4 | mov Eritrocite | x10} 1,0 | 10"%L Feriting | ng/mL | 2,247 | pmol/L Fertotat | gid | 0,179 | mol/L Fosfataza | unitati/ | 10 | Ut acid Fosfataza /L alealina Fosfor 0,323. | mmovL. Glucozi 0.0555 mmol/L, Hematocrit | 0.01 | prop. 10 gil. Hormon | pgimt | 0,923 | pmol/L antidiuretic | Insulin’ | ptUimL | 6945 | pmol/L | Leucocite | xt0%ul | 10 | xto%L Proteine wd 100g. [totale Tabel 7. Fictori de conversie din unitagi conventio-nale in unitagi ale SI pentru diferite componente ale sdngelui (v. p. 15 si 23-24) LUCRARE INTRODUCTIVA in candela (cd). Unitatea de masura a fluxului luminos este luxul (Ix). Densitatea luminozitatii se exprima in candela pe cm? (cd/em’). Avantajele utilizarii SI in medicina: * SI reprezinta un limbaj universal wiilizat in toate domeniile de activitate umana, ceea ce inseamna ca rezultatele obtinute prin masurari pot fi infelese si comparate in orice {ara din lume, * SI este un sistem practic, coerent, structurat simplu gi rational, care o data insusit este usor de utilizat. * Prin eliminarea sistemelor vechi, traditionale, de exprimare a datelor se elimina orice posibilitate de confuzie, care in medicina poate avea consecinte negative, prin erorile generate. Dificultatile legate de introdu- cerea $i utilizarea SI sunt generate in primul rand de necesitatea modificarii unor obiceiuri. Cei care s-au obisnuit sa exprime rezultatele unor masuratori folosindu-se de un anumit sistem de unitati de masura vor renunta foarte greu la acesta, chiar daca stiu c& unitajile de masura utilizate si-au pierdut actualitatea. in al doilea rand, dificultatile pot sa apara din cauza faptului ca, in general, pacientii cunose foarte bine valorile considerate normale ale analizelor in legatura directa cu boala de care sufera Modificarile in exprimarea masurarilor pot determina dezorientarea si chiar nelinistea pacientilor. Un exemplu: conform sistemului traditional, dupa cum stiti, daca leucocitele se afla in numar de 5000 / mm? de singe aceasta concentratie este considerata normala. Dar, daca va amintii, toate concentratiile inclusiv cele ale elementelor figurate ale singelui, conform SI, trebuie exprimate la litru! In acest caz, valoarea mai sus mentionata va putea fi scrisa astfel: 5 x 10%L. Ceea ce va determina dezorientarea pacientului, sau 5 000 000 OO0/L, care va duce Pacientul in pragul panicii! Bineinteles, medicul trebuie sa explice pacientului ca ultimele doua v: reprezinta de asemenea valori normale, doar ca sunt exprimate in unitati de masura apartinand SI. Un exemplu inca si mai relevant este urmatorul: conform SI presiunea arteriala trebuie exprimata in kilopascali (kPa) si nu in mm Hg. Pentru conversia in kPa se multiplica valoarea in mmHg cu 0,1333. Se objin valori numerice ale tensiunii arteriale total diferite de cele cunoscute de toata luniea, inclusiv de pacienti. in acest caz, pentru a evita 28LUCRARE INTRODUCTIVA & avcicaqre Practica confuziile s-a propus ca o perioada de timp Rezolvati in caictele Dus. de (ucrari eXPrimarea tensiunii arteriale sa se faca atat in ‘practice urmatoarele exerciti maniera tradijionala, in mmHg, cat si conform SI, in I. Utilizéindu-se formula generalade ¥P®. converses facto deconversic 8) corespunzaiorsaseexprinein gfWSSoeUtilitatea factorilor de conversie “ anizafia J diala a Sanatafii a tunitati ale Sistemutui mtemational Cu toate ea Organizatia Mondiala a Sanatatii a amatourele aloe recomandat inca din anul 1977 introducerea SI in e medicina, perioada de tranzitie catre asimilarea totala © presiunea partiala pCO2 a noului sistem s-a prelungit. O serie de laboratoare si (FC. 1mm Hg=0,1333KPa) unii medici prefera exprimarea unor rezultate in 45 mm Hig 53 mm Hg unitati de masura utilizate in perioada anterioara © corcentratia glucozei intoducerii SI. Aceste unitati sunt denumite (F.C: Img/dL=0,05551 mmol/L) — conventionale sau traditionale, Evident, aceasta inertie inutile si chi r 45 ng fML 70 mg/dL in adoptarea SI genereaza complicat © amoniae confuzie in pact medica ae aie pe oer e de alta parte, in calitate de utilizatori ai (Ls INg/dL=0,5872 wmol/e) ——seruttatelor nor determinari, puteti sa intdlniti 28 mol/L 43 mol/L urmatoarea situatie: un anumit rezultat este exprimat 2. Saseexprime urmatoarele valor; conform SI, dar dvs. aveti la dispozitie valorile ‘ale activitatit enzimatice in normale exprimate in unitati vechi, conventionale. In nkat/L ambele cazuri este necesara conversia_valorilor 82UI/L 47 UI/L numerice ale masurarilor. Aceasta conversie se realizeaza cu ajutorul factorilor de conversie 3. Saseeaprime urmatoarele valori — (denumiti_ si coeficienti de transformare). ale activitatii encimatice in kat si Factorii de conversie sunt calculati pe baza unei relatii respectiv’ nmol: dedusa pornind de la ecuatia masurarii (v 45 28,5UT subcapitolu! D, p. 23-24) si se afla de obicei la jozitia utilizatorilor, in tabelele de constante 4. Sase calculeze factorul de biologice. Uneori veti gasi chiar in cart conversie pentru creatinind (masa say in tratate) dupa unele valori numerice factorul de moieculara M = 113,12) atunci conversie mentionat in paranteza. cand valorile exprimate in mg/L trebuie transformate in mol/L. Sa Formula generala de conversie este: se calculeze si valorile corespunzatoare pentru 0,74 mg/dL si, respectiv, 0,59 mg/dL. 5. Sase calculeze factorul de Rezultat exprimat | | Factorde | _ Rezultat conversie pentru concentratia in unitagi convers exprimat in plasmatica de acid aceto-acetic conventionale SI (M = 102,09) si sa se exprime in Sul. limitele intervatului de normalitate, stiind ca, exprimate in mg/L acesta variaza intre 1,6 - 4,4, in tabelul 7, din pagina 14, sunt prezentati factorii de conversie din unitati conventionale in unitati SI pentru o serie de componente ale sangelui, 6. Notati in caiete relatiile care fac posibile conversile din mg/dL => mmol/L si, respectiv, din mmol/L => mg/dL.LUCRARE INTRODUCTIVA ® Cc. Marimi, semnale si mesaje masurabile in medicina Pornind de la diferitele domenii ale fizicii au fost constituite bazele teoretice si practice ale tuturor procedeelor de masurare. in esenta, trei sunt motivele consacrarii fizicii ca baza a metrologiei, adica a stiintei masurarilor * Orice obiect, fenomen sau sistem se caracterizeaza printr-o serie de proprietati caracteristice masurabile, denumite mirimi fizice (v. in continuare). © serie de marimi fizice au calitatea de a Tabel 8. Constante fizice universale Constanta | Simbol Valoare | —fiziea | __ —_.|__caracteriza un fenomen natural care poate fi cae de Da 1000 10'S | masurat cu precizie, poate fi reprodus oricénd treat si are o valoare universal constants. De | alton) exemplu, viteza luminii, masa atomului de ‘Numarul | Ny Soar x 10" drogen, perioada unei unde electromagnetice hi ‘mol! emise de un anumit atom al unui anumit Avogadro element radioactiv, au calitatea de constante Constanta K T38ix10" | universale, identice (pana la proba contrarie) hi Tgrad" in orice punct din Univers si in orice moment Boltzmann | _ | din istoria acestuia, Existenta constantelor Electron ev 1,602 x 1077 universale a generat o idee exceptionala: | volt-ul unitatile de masura au fost raportate la Constanta Fo) 9,649 x 10° fenomene fizice naturale, care pot fi reproduse Jui Faraday | __ C mol" exact. In acest mod, cel putin in cazul unitatilor rie ci 3.70% 10" || de masura, omul a incetat sa mai fie masura jt -dezintegraris” | tuturor lucrurilor, din simplul motiv ca unitati Constanta Ro] Bats ca deget, sau palma nu puteau deveni generala a j mol” grad . ; : vazelor | universale, din cauza variabilitajii anatomice Constanta h GG6xi9* | de la.un individ La altul. Constantele universale lui Planck_| “Is au permis elaborarea Sistemului Internetional Viteza © [2998x10° | (SI) de unitati de masura (v. subcap. B) luminii in mst * Toate mijloacele de masurare provin din vid | domeniul fizicii, iar aparatura medicala, ~ indiferent de gradul de complexitate, are la baza principii fizice. Ce se masoara in medicina in vederea obtineri unor informatii cantitative? Se poate afirma c: medicina reprezinta domeniul cu cea mai variata gama de masurari, de la marimi fizice si biofizice, la semnale biologice si o serie de masurari complexe, posibile datorita dezvoltarii exceptionale a tehnologiei 30fn medicina masurarea marimilor fizice se efectueaza atdit in practica medicala (mdsurari de rutina), cat si in cercetarea biomedicala. fn ambele cazuri aparatele de masura trebuie sa aiba caracteristici tehnice si metro- logice optime (v. p. 27, coloana din tanga). Calitatea instrumentelor si aparatelor a evoluat datorita asimilarit progreselor din electronica sia sistemelor de achizitie si prelucrare automata a datelor. LUCRARE INTRODUCTIVA medicale. in continuare, prezentam principalele tipuri de marimi, semnale si mesaje masurabile in medicina. 1) Marimi fizice Prin marime se infelege o proprietate a obiectelor, fenomenelor sau a i raspandit tip de marimi este reprezentat de marimile fizice. In general, prin marime fizica de intelege o proprietate caracteristica, a unui material, a unui obiect sau a unui sistem fizic oarecare. De exemphi, un corp fizic are o anumita masa, densitate, temperatura, rezistenta electrica etc. Toate aceste marimi fizice denumesc caracteristici calitative ale unui corp, dar ele pot fi mai mari sau mai mici, mai intense sau mai putin intense, aceasta reprezentand latura cantitativa a marimilor respective. O marime fizica trebuie caracterizata att calitativ cit si cantitativ. Pentru caracterizarea cantitativa a unei marimi fizice este necesara operatiunea de masurare, la care ne vom referi in subcapitolul C. De retinut, ca unele marimi sunt comparabile intre ele, desi poarta denumiri diferite. Acestea sunt tratate in metrologie ca un singur tip de marime. De exemplu, marimi ca distanfa, deplasare, grosime, inaltime, adancime, —_altitudine,_—_diametru, circumferinta, lungime de unda si altele, pot fi considrate in metrologie ca o singura marime, si anume, lungime. Ca urmare, toate marimile enumerate vor fi exprimate cantitativ, si deci numeric, prin aceeasi unitate de masura, metru (v. subcapitolul B, referitor la Sistemul International de unitati de masura). Marimile fizice se impart in marimi scalare si in marimi vectoriale. Marimile scalare sunt cele care pot fi complet determinate printr-o valoare numerica si o unitate, De exemplu, fensiunea unei baterit electrice, volumul unei sticle, timpul indicat de un ceas, lungimea unui corp sau greutatea acestuia au comun faptul ca sunt reprezentate printr-un numar la care se adauga simbolul umitatii de masura (in exemplele de mai sus, valorile numerice ar putea fi, ordine: 12V; 1 1; 12h1Smin; 0,5 m si, respectiv, 1, kg), in 5 in cazul marimilor vectoriale in afara de menfionarea unei valori numerice si a unitatii mai este necesara indicarea unei directii si a unui sens. in principiu, vectorul este caracterizat_ prin patra 31Fig. 8 (a) Masurarea extrem de amanunita a corpului uman si aplicatile caleululai probabilitagilor a permis, Ja sfarsitul secolului al XIX-lea, conturarea pritului portret al al nomutai media”. Rezulta numeroaselor studi statistice, un corp uman etalon” serveste si in prezent designerilor si inginerilor pentru proiectarea formei optime a mobilierului si a diferitelor masini ori unelte, dar si in alte domemi, inclusiv in industria contectillor Vezi si pagina urmatoare. LUCRARE INTRODUCTIVA elemente: modul (sau marime), directie, sens, punct de aplicatie. Vectorul este asociat unci anumite marimi fizice, ca, de exemplu; forta, viteza, acceleratie, intensitate a cdmpului electric etc, indeosebi pentru studentii mai ,,rezistenti” unele notiuni de fizica, se poate pune intrebarea daca marimile fizice prezinta interes pentru medicul practician? in modul cel mai evident, majoritaea marimilor fizice reprezinta nu numai proprietati ale unor corpuri fizice nevii, ci si caracteristici ale unor structuri sau funciii din organism. Marimi fizice ca lungimea, masa, timpul, temperatura, cantitatea de substanfa caracterizeaza deopotriva atat obiectele fizice cat si organismul uman, Dupa cum o serie de medii lichide din organism prezinta _proprietati comparabile cu cele ale unor fluide fizice: densitate, viscozitate, tensiune superficiala la interfete, 0 anumita presiune etc. Acestor proprietati le corespund marimi fizice masurabile. Desi un mare numar de marimi fizice sunt caracteristice atat sistemelor nevii cat si biosistemelor, {in cazul cfnd acestea sunt evaluate cantitativ apare 0 deosebire esenfiala. Astfel, daca ne referim, de exemplu, la masurarea dimensiunilor unui corp fizic, acestea se pot determina direct cu ajutorul unui instrument adecvat. Doar precizia masurarii va depinde de tipul instrumentului utilizat. Dimpot fn cazul— masurarii ritelor — caracteristici dimensionale ale corpului_uman apar_numeroase scomplicatii” din doua motive: necesitatea utilizérii unor instrumente adecvate si, _indeosel variabilitatea biologica. Sane referim, pe rand, la cele doua motive: a) Instrumentele: daca se masoara numai inaltimea (sau talia) unui subiect este suficienta o simpla scala divizata in centimetri. si fixata vertical, pe cand in cazul unor masurari mai aprofundate, cum ar fi cele de la nivelul craniului sau pelvisului masurarile sunt complexe. Ansamblul procedeelor de masurare a craniului uman si a diverselor sale parti se numeste craniometrie, instrumentul utilizat find craniometrul. in cazul pelvisului, procedeele in ansamblul lor se numesc pelvimetrie, iar instrumentul pelvimetru. in ultimii ani, pentru masurare se utilizeaza, in unele cazuri, si mijloace radiologice sau ecografice. b) Variabilitatea biologica (care va fi descrsa mai pe larg in subcapitolul E al acestei lucrari) este 0 insusire fundamentala a organismelor. in exemplul peFig. 8 (b) Explicatit in pagina anterioara LUCRARE INTRODUCTIVA sex si de aceeasi varsta, dint-o populatie, se deosebeste de la un individ 1a altul. Or, pe me ftereseaza daca valoarea masurata a subiect (pacient) este normala. Cum se stabilesc, i variabilitatii biologice, valorile insa, in coi normale? in principiu, limita dintre normal si anormal se stabileste pe baza unor rationamente si procedee statistice (v. subcapitolul E). in cazul masurari t subiectii normali sunt cei a caror inaltime se afla prin valoarea numerica cel mai aproape de media aritmetica a inaltimilor unui lot de subiecti de acelasi de aceeasi vrsta. Anormal este un subject a carui inaltime proprie se abate semnificativ de la medie. De regula, aprecierea abaterii de la media aritmetica se efectueaza pe baza deviatiei standard (v. subcapitolul ). Din comentariile de mai sus v-ati convins, pe de o parte, ca marimile fizice pot caracteriza nu numai corpurile fizice, ci si organismele vii. Pe de alta part masurarea si interpretarea datelor cantitative in cazul organismelor este deosebit de complexa (v. si subcapitolul P). 2) Marimi biofizice alta categorie de marimi, in stricta relatie cu proprictatile organismelor vii, este reprezentata de marimile biofizice. Aceste marimi sunt expresia unor proprietati biofizice masurabile, De exemplu, asa membrana celulara este caracterizata (printre altele) printr-o marime biofizica denumita microviscozitate (sau fluiditate). De altfel, membrana celulara este —_reprezentata actualmente prin modelul mozaicului fluid (cuvantul fluid sugerdnd fluiditatea ca proprietate a membranei). Microviscozitatea membranei este consecinta dinamicii moleculelor componente ale dublului strat aleatuit din fosfo! se poate masura, Un alt exemp prezinta proprietatea denumita deformabilitate eritrocitara, care permite trecerea acestora la lor. Deformabilitatea poate fi masural rezultatele sunt utile in clinica, 33Fig. 9 Reprezentare schematic a aspirarit cu ajatorul unei micropipete a unui fragment foarte mic dia membrana (eng patch) care confine un singur canal ionic. V. fig. urmatoare. Fig. 10 8 Inregistrarea unor semnale biologice 4 necesitat realizarea unor dispozitive de un rafinament tehnic exceptional. De ex. prin tehnica patch-clamp (realizata de E, Neher si B. Sakman, Jaureati Nobel-medicina in 1991) sunt inregistrate variatii de intensitate a curentului electric corespunzatoare deschiderii unui singur canal fonic, care au valori sub 0,2 pA (adica 0,2 x 10” A). in figura se poate observa 0 astfél de inregistrare: a) pentru diferite patch-uri din membrana celulelor musculare, fiecare confindnd cate un canal de Na‘; b) traseu continnd media a 300 de inregistrari individuale. LUCRARE INTRODUCTIVA © grupa importanta cuprinde marimile biofizice din domeniul radiobiologiei. Cu mentiunea ca date mai extinse asupra acestui subiect puteti gasi la lucrarea practica intitulata Radiometrie si dozimetrie, precizam pe scurt urmatoarele: pentru evaluarea globala a dozei de radiatii ionizante (X, 7, B sau @) primita de un organism a fost definita marimea fizica denumita doza absorbita. Aceasta doza, din punct de vedere strict fizic, este definita ca find energia globala absorbita de unitatea de masi de materie (indiferent daca materia este vie sau nevie). Unitatea dozei absorbite se numeste gray (Gy), iar 1 gray = 1 joule pe kilogram. Doza absorbita este doar © marime cu caracter statistic care permite si se aprecieze, de exemplu, energia medie absorbita in cazul iradierii unui organ. Aceasta marime, utilizata in cazul iradierii unui organism viu, are un mare defect: ea este insuficienta pentru a se desemna efectele produse in organism, deoarece la 0 doza absorbita egala (primita de diferite organise) aceste efecte variaza in functie de natura radiatiilor ionizante, sensibilitatea fesutului care —_absoarbe radiafiile, ca si de debitul dozei de radiatii si fractionarea acesteia. De aceea a fost propusa o marime biofizica denumita doza echivalenta (sau echivalent biologic al dozei). Unitatea de masura ~ este denumita in acest caz Sievert (Sv). V. pag. 8. 3) Semnale biologice Cea mai vasta sursa de inregistrari si masurari in medicina este reprezentata’ de semnalele biologice. Prin semnal biologic se infelege o manifestare vitala, fiziologica _transmisibila organism printr-un anumit mediu. Originea semnalelor biologice din organism este foarte diversa, in relaie cu diversitatea proceselor din organism care pot fi: chimice, biochimice, bioelectrice, mecanice, termice, acustice etc. Orice semnal biologic contine o informatie, in relatie cu fenomenul care |-a generat. De exemplu, concentratia glucozei in singe (glicemia) ofera informatii de prima importanta asupra metabolismului glucidic, iar in cazul biocurentilor electrici informatiile sunt extrem de importante pentru cunoasterea functiei structurilor excitabile (miocard, sistem nervos, sistem muscular). Jn vederea inregistrarii si a evaluarii cantitative semnalele sunt achizitionate (recoltate), selectionate si, cel mai adesea, transmise ca mesaje, care sunt inregistrate si prelucrate electronic. in practica 34tinged alts J & ( U. Fig. 11 Principalele mesaje biologice la om (dupa G, Benetato si colab, 1971) Tabel 9. Caracteristicile _unor bioiogice (dupa G. Benetato si coleb, 1971) | cece LUCRARE INTRODUCTIVA medicala, faptul ca toate semnalele bioelectrice pot fi preluate relativ usor din punct de vedere tehnic, Teprezinta un avantaj extrem de important. Celelalte tipuri de mesaje biologice chimice, biochimice, fizice, biofizice, mecanice, termice, acustice pot fi, de asemenea selectate, dar numai prin intermediu! unor 4 traductori, care in final, livreaza tot semnale electrice Dezvoltarea electronicii face posibila conversia majoritatii semnalelor, indiferent de natura lor, semnale electrice. Totodata, evolutia mijloac informaticii a permis achizitia automata a datelor si prelucrarea (procesarea) acestora. Pe de alta parte, aparitia unor tehnici cu totul noi, majoritatea in relatie cu biotehnologiile (v. curs) au modificat complet tehnicile de evaluare cantitativa in medicina, Iata doar doua exemple: biosenzorii (v. curs) permit determinarea concentratiei majoritayii _semnalelor biochimice prin conversie in mesaje electrice prelucrabile electronic, iar citometria de flux (v. Jucrarea demonstrativa) permite analiza celulelor in functie de o serie de parametri fizici si biologice ai acestora, devenind astfel posibila analiza automata a diferitelor populatii celulare. mesaje Mesaj biologic Analogie grafica Domenii de valori__Culegere semmnal Blectrocardiograma 100 V-2 mV Direct - electrozi bad 0,2-100 Cis Presiune singe » 0,300 mmHg Traductor de © arterial . f\ \ 0,300 C/s presiune * venos JS Kh nv 0-15 mm Hg 0,300 Cis Respiratie Traductori: + freeventa NL 8-100 resp/imin _-termorezistivi *_volum 3-200 L/min, -de elongatie Fonocardiograma 16-400 Cis Traductori electro- aes acustici Reograma 03-100 Cis. ‘Direct - electrozi S SSS AR=0,01-05 2 Sfigmograma 03100 Cs “Traductor presiune Electro-encefalograma 3-300 nV Direct - electrozi INVA 1-100C/s Electromiograma 10 uV-2 mV Direct -electrozi sl eters 1-100 Cis ‘Temperatura o4e Traductor termorez, 35LUCRARE INTRODUCTIVA Progrese exceptionale s-au produs in toate M domeniile morfometriei medicale: cariometrie (masurarea dimensiunilornucleelor —celulste), citometrie (morfometria microscopica a celulelor), histometrie (masuriti la nivelul {esuturilor), viscerometrie, osteometrie, somatometrie (masurarea diferitelor parti componente ale corpului uman). in toate aceste domenii este posi In prezent efectuarea automatizata a masuratilor, cu achizitia datelor la calculator si prelucrarea statistica a acestor ca si interpretarea lor, in raport cu valorile normale Se extinde tot mai mult biometria ultrasonica. Tata cateva exemple: osteodensitometria ultrasonica susssig 1 wo J (masurarea densitafii jesutului osos cu ajut el ultrasunetelor, utila. in cazul osteoporozei si ax § osteopeniei), biometnia oculara ultrasonica (indeosebi ed ~ pentru determinarea puterii dioptrice a cristalinu Fig. 12 artificial), pelvimetriaultrasonica (masurarea Osteodensitometru ultrasonic de tip diametrelor bazinului obstetrical utilizand mijloace Sunlight Omnisense 7000S ecografice). In aceste cazuri in exprimarea cantitativa a rezultatelor se utilizeaza de obicei unitafi de masura apartindnd SI, cel mai adesea unitati derivate. De exemplu, in osteodensitometria ultrasonica (ultrasonodensitometrie osoasa) se masoara vite sunetului in fesutul osos, exprimata in m/s. Uneori, necesitatile practicii medicale impun t difici icat, cum ar fi o serie de semne functionale subiective (a se vedea subcapitolul P) ® D. Masurarea. Metode $i mijloace de masurare| Prin masurare se intelege operatiunea de comparare directa sau indirecta a unei marimi cu o alta marime de aceeasi natura, luata ca element de comparatie (sau \ etalon) si denumita unitate de masura. Scop operatiunii de masurare este determinarea cantitati __ marimii masurate. Prin operatiunea de masurare se stabileste un raport numeric intre marimea de masurat si unitatea de masura. De exemplu, daca masuram o lungime XY, utilizam ca unitate de masura (etalon) un metru (1 m). Sa presupunem ca am obfinut un raport ‘metru (1 m) numeric de 2,5. La acesta se adauga obligatoriu simbolul unitatii de masura utilizate, deci rezultatul masurarii va fi 2,5 m. Exprimat in aceasta forma, a ‘area unei lun efectueaci utilizand ca de mas 36Fig. 13 Spectrofotometru Genesys 5 cu componente de tehnologie avansate care permit masurdri de mare precizie ale diferitelor macromolecule din organism; pot fi masurate concomitent 8 probe diferite, cu inregistrarea gi prelucrarea automata a datelor Fig. 14 Aparat Techgene utilizat pentru aplicatiile metodei PCR (polymerase chain reaction) de multiplicare in vitro a acizilor nucleici sau a fragmentelor acestora LUCRARE INTRODUCTIVA rezultatul masurarii reprezinta o marime__fizica: lungimea XY in m. Daca nu indicam unitatea folosita, rezultatul 2,5 nu are un sens fizic, ci reprezinta un numar aritmetic abstract. Raportul 2 dintre marimea de masurat (M) si unitatea de masura (U) se numeste valoare numerica a marimii: n=“ deunde: M=nU, adica, marimea de masurat este egala cu produsul dintre valoarea numerica a acestei marimi si unitatea de masura aleasa. Aceasta relatie este denumita ecuatia masurarii. U si M trebuie sa fie marimi de aceeasi natura, iar 7 trebuie sa fie diferit de zero. Numarul 7 este un numar abstract, dar cnd este armat de o unitate de masura el caracterizeaza 0 marime fizica. Unitatea de masura utilizata trebuie sa faca parte din Sistemut Intemational. Dupa cum am mentionat in subcap. B, in prezent in medicina se mai utilizeaza alaturi de anitatile SI o serie de unitati conventionale, mai vechi. fn aceste cazuri este necesara conversia rezultatelor din unitatile traditionale in unitati apartinand SI. Operatiumea se efectueaza prin utilizarea unei formule generale de conversie care se deduce din ecuatia masurarii, Daca se masoara succesiv aceeasi marime, utilizand doua unitati de masura de aceeasi natura, dar diferite cantitativ, una aparfinand SI (Ug) si alta fiind conventionala (U,). Pentru masurarea aceleiasi marimi (M) se vor objine doua rezultate diferite, n, si n;. De . n, =i sspectiv, 2 = . respectiy, 7 Dar marimea masurata este aceeasi, indiferent de unitatile de masura, utilizate, in consecinta se poate serie: 37Notarea si prelucrarea incorecta a datelor obtinute in laborator inseamna manipularea Fig. 15 Viscozimetru ViscoElit cu memorie si transfer de date la calculator in vederea prelucérii acestora pe baza wm program Cine v-a manipulat? acestora, LOCRARE INTRODUCTIVA Raportul Ux / Us se numeste factor de conversie sau coeficient de transformare K. in consecinta, ultima ecuatie se poate scrie astfel: n=k.n, formula cu care se poate obtine conversia din unitati conventionale in unitati ale SI. Metode de masurare Metodele de masurare reprezinta procedeele rationale de efectuare a operatiilor de masurare. Orice metoda de masurare se bazeaza pe un fenomen fizic care sta la baza principiului masurarii respective. Exemple: 1) Masurarea temperaturii cu ajutorul termometrului se bazeaza pe fenomenul de dilatare a corpurilor. Pe langa stabilirea fenomenului fizic este necesar sa se stabileasca corpul si materialul care corespund, cel mai bine, conditiilor masurarii; de exemplu, in cazul termometrelor din sticla cel mai utilizat este mercuru 2) Masurarea viscozitait unui lichid fizic sau biclogic se poate efectua prin mai multe metode. Toate 0,80 este considerata satisfacatoare. Coeficientul de corelatie intra-clasa are 0 formula relatio simpla: unde: oto, o} este varianta adevarata “Biologica’, , este varianta legata de instrumentul de mesura. De retinut cd varianta este o caracteristica a dispersiei statistice, care reprezinta media patratica a unor valori ale unui parametra fata de valoarea medie a acestuia. Varianta serveste si fa stabilirea ecuatiei deviatiei standard (v. pag. 30-31). LUCRARE INTRODUCTIVA © soarta asemanatoare. in prezent, in permanenta sunt inventate si testate numeroase instrumente, aparate si metode cu speranta ca acestea vor fi utilizate in practica medicala cotidiana, Multe dintre acestea depasesc stadiul de cercetare, trecdnd in practica clinica, dar pufine rezista, devenind metode uzuale. 2) Evaluarea fiabilitatii si testelor si masurarilor medicale a) Evaluarea fiabilitatii se efectueaa in functie de doua cazuri - instrument de masura care permite obtinerea unui rezultat binar, - instrument de masura care da atati validitatii un sezultat ¢ fn cazul obtinerii unui rezu/tar dinar, de tip dafnu sau pozitivnegativ se testeaza reproductiblitatea rezultatelor prin compararea acestora cu rezultate care sunt concordante doar prin hazard. Este usor de inteles, ca cu cat rezultatul obtinut prin efectuarea unui test este mai departe de valoarea concor: data de hazard cu att testul este m: Pentru masurarea concordanjei cel mai utilizat este coeficientul K, care va fi prezentat in cadrul Biostatisticii. © An cazul unui instrument de masura care ofera un rezultat cantitativ evaluarea fial ati se efectueaza cu ajutorul unui coeficient de corelafie intra-clasé (care estimeaza corelatia intre doua masurari efectuate la acelasi subiect) sau prin metoda grafica a lui Bland si Altman, care este mult mai utilizata, b) Evaluarea validitati? reprezinta 0 etapa fundamentala in dezvoltarea unei metode de masurare in medicina, indeosebi a unui test diagnostic. in cazul ideal, care este si cel mai simplu, exista 0 metoda de referinja sau ceca ce in prezent se denumeste Gold Standard, realizate printr-un studiu critic la care au participat specialisti de cel mai bun nivel. Validitatea metodei se obtine in acest caz prin raportarea la metoda de referinya sau la Gold Standard, in absenta metodelor de referin{a in evaluarea validitatii vom distinge, ca si in cazul fiabilitatii, cele dowa cazuri 49Cea mai recenta directie de evolutie a medicinit contemporane este medicina bacata pe dovezi sau pe probe stiintifice (in engl. evidence- based medicine, abreviere EBM). Scopul EBM este de a oferi medicului practician _mijloacele pentru exploatarea datelor stiintifice cel mai bine validate, in scopul rezolvarii problemelor diagnostice sau terapeutice intdlnite in practica sa profesionala. Medicul nu poate ignora cantitatea enorma de informatii noi, care au inceput sa ii ‘fie comunicate aproape in timp real prin retelele informatice. In absenta unei metodologit de evaluare a informatie, chiar a unui sistem de control, exista real de dezvolare a unor practici anarhice, uneori riscul chiar periculoase pentru sandtatea pacientilor. in cadrul EBM au fost elaborate procedee prin care sa fie valorificate in practica medical cele mai bune rezultate obfinute in cercetarea clinica. Statistica, extrem de elaborata, ocupa in acest demers unt loc central. Practica EBM impune medicului sa fie capabil de o evaluare critica a articolelor medicale, prin aplicarea unor reguli precise pentru analiza acestora. in cadrul cursulii de Metodologia cercetarii stiintifice vor fi prezentate aspectele de baza ale EBM. LUCRARE INTRODUCTIVA © instrument de masura cu rezultat binar, © instrument de masura cu rezultat cantitativ. * fn cazul unui instrument cu rezultat binar validitatea testului se efectueazd cu ajutorul conceptelor de sensibilitate si specificitate. Sensibilitatea unui test este estimata prin proportia de bolnavi avand testul pozitiv, in cazul ideal tofi subiectii bolnavi au un test p sensibilitatea fiind 1 (sau 100 %). Specificitatea unui test este estimata prin proportia de subjecti sanatosi avand un test negativ. in mod ideal, daca toti subiectii sanatosi au un test negativ specificitatea este 1 (sau 100 9%). Un test diagnostic “valid”, care discrimineaza bine bolnavii de subiectii sanatosi, trebuie sa fie deopotriva sensibil si specific. in realitate, testele avand ambele calitati sunt rare. Ele sunt fie indeosebi specifice, fie mai curdnd sensibile. Aceasta, deoarece sensibilitatea si specificitatea sunt doua caracteristici conceptuale (a se vedea definitiile) si empiric antagoniste. Se poate injelege bine acest antagonism intre sensibilitate si specificitate prin exemplul istoric al detectiei avioanelor utilizand sistemele radar. Cresterea sensibilitatii sistemelor radar a dus la detectia mai multor avioane, dar si a numeroase imagini parazite, care au crescut numarul de alerte inutile, * Cfnd instrumentul de masura da un rezultat cantitativ evaluarea validitatii se efectueaza cu ajutorul metodei grafice a lui Bland si Altman (publicata de acestia sub till “Statistical methods for assessing agreement between two methods of clinical measurement’, in revista Lancet, 1986:1:307-310). {in sfarsit vom mentiona doar, ca o setie de fenomene (tulburari__—_psihologice, —_capacitate functionala, activitati sociale) sunt prea complexe si de aceea nu pot fi masurate direct si nici nu pot fi evaluate printr-un singur parametru. Ca urmare, masurarea adecvaté a acestor fenomene complexe necesita utilizarea scalelor compozite de evaluare. Prin scala compozita se injelege, de regula, un instrument de masura care integreaza mai multe 50Anu se confunda sensibilitatea unui test cu sensibilitatea unui aparat de masura (0. p. 27). LUCRARE INTRODUCTIVA masuri elementare ale unui fenomen complex (acesta fiind, la randul sau, compus diferite). Au fost elaborate metode de constructie si de validare a scalelor compozite prin colaborarea de Prin parcurgerea acestui subcapitol, pe ldnga elegerea unor notiuni elementare trebui sa ca in continuare necesar si dobanditi noi cunostinte in domeniul stiinfei masurarilor in medicina. ® G. Evaluarea unor marimi dificil masurabile prin utilizarea nomogramelor IMPORTANT O nomograma poate fi citita cu usurinta si fard a cunoaste modul cum a fost intocmita sau relatiile existente intre variabi ‘Dupa natura functiilor care intervin, nomogramele pot fi # cu scari paralele; © cu scari oblice; © cu scari curbe; speciale. in practica medicala este po masuratori simple, usor de real ca pomind de la sau variabile greu cum ar fiz suprafata corporala, sanguin, volumul plasmatic, _ yolumul eritrocitar, etc. Aceasta evaluare este posibila prin utilizarea unor nomograme adecvate. O nomograma consti dint-o reprezentare grafica intr-un plan, format dintr-un sistem de puncte si linii indicand 0 relatie intre doua sau mai multe marimi variabile. Cu ajutorul nomogramelor se pot determina valorile uneia sau unora dintre marimi, in functie de valorile date ale celorlalte marimi care intra in relatia considerat Nomografia (de la cuvintele grecesti nomos = lege si graphein = a scrie) este ramura matem: care are ca obiect teoria si metodele de constru nomogramelor. Prin utilizarea nomogramelor sunt simplificate si se reduc considerabil efor necesare pentru rezolvarea_ anumitor rel: matematice cu ajutorul calculului grafic. in unele ul se gaseste in mai putin de 1% impul necesar calculelor. Medicul este doar un utilizator de nomograme si, de aceea, nu este necesara o initiere in calculul nomografic, care, de altfel, Intr-o forma parat matematic , totusi, ca dupa modul complex. Vom meiDe la realitate la vis Atentie: In laborator trebuie sa aplicati practic urmatoarele nomograme nomograma pentru caleulul indicelui masei corporale, ~ nomograma pentru caleulul rapid al suprafetet cutanate, nomogramele pentra determinarea volumului sanguin, plasmatic si eritrociter. Ase vedea modul de lucru tn coloana din stanga fa paginile 40, 43 si 44, LUCRARE INTRODUCTIVA prezentarii se deosebese doua grupe principale de nomograme: © nomograme cu linii concurente reprezentind ecuatiile de tipul z= f(x,y); * nomograme cu puncte aliniate, in care variabilele apar pe scari__functionale; nomogramele pe care vi le prezentam in continuare, sunt de acest tip. Una si aceeasi ecuatie poate fi reprezentata in mai multe tipuri de nomograme, iar dupa anumite regul un tip de nomograma poate fi transformat in altul. Aceasta transformare se numeste anamorfoza. in continuare prezentam cateva nomograme utile in practica medicala: nomograma pentru calculu! indicelui masei corporale (body mass index), nomograme pentru calculul rapid al suprate cutanate a adulti si copii, nomograme pentra determinarea volumului sanguin, —plasmatic si eritrocitar, —nomograme pentru determinarea concentratiei totale 2 cationilor din serul sanguin, nomograma pentru calculul debitului unei perfuzit 2) 1. Nomograma pentru calculul indicelui masei corporale (body mass index) Este, probabil, cea mai utilizata nomograma in practica medicala. Indicele de masa corporala (denumit si indicele tui Quétefer, dupa numele naturalistului_si_matematicianului belgian Lambert Quetelet, 1796-1874) se obtine din raportul dintre masa corporala (M) exprimata in kilograme si patratul taliei sau inaltimii (T) exprimat in metri, adica M/T”. Din acest raport rezulta indicele de masa corporala (EMC) care se exprima in kg/m’, Calculul IMC este simplu, rapid si ieftin, Valoarea numerica a acestui indice este utila in medicina deoarece se afla in relatie directa cu masa de grasime existenta in cazul majoritatii persoanelor, Ca urmare, IMC serveste la clasificarea starilor supraponderale si a obezitatii. fn continuare prezentam clasificarea propusa de expertii National Institutes of Health, SUA: = Laaduli - Valori normale; 18,5-24,9 ~ Supraponderali: 25-29,9Fig. 23 Nowogramd conceputa de Geonge A. Bray pentru caleulul indicelui de masa corporal - IMC (in engleza, Body Mass Index, BMI). Coloana WEIGHT cuprinde scara greutatii (engl. = weight) exprimata in Kilograme (kg) sau livre (engl. Gbra sau pound, cu simbolul (6 sau L, este egald cu 0453 ky si reprezinta o unitate de mdsurd pentru masa, utilizata inca in SUA si in Anglia; + pound este si denumirea lirei sterline). Coloana HEIGHT cuprinde scara inaltimit saw taliei (engl. = fight) exprimata in centimetri (em) dar si in inci (inch, cw simbolul in, este o unitate de masura pentru Cungime, egala cu 2,54 cm, folasita in SUA si in Anglia. intre aceste doua coloane se afla scara BODY MASS INDEX — IMC (abrevierea in englezd BMI) exprimata in kg/mt. De mentionat ca in cazul in care se utilizeaza unitatile vechi anglo-saxone, care rite apartin SI, formula de calcul este urmatoarea: BNL =(weightL6 fheight—int x: 703. ‘Utilizarea nomogramei este foarte simpla: se cauta pe scala WEIGHT punctul care reprezinta greutatea persoanci al carui IMC intentionam sa if aflam, iar pe scara HEIGHT pune corespunzdtor —_taffei (tnaltimii) acesteia. Cole doua puncte se nese cu ajutorul unei rigle. La intersectia dreptei ce uneste punctele mentioante cu scara BODY MASS INDEX gasim valoarea IMC. LUCRARE INTRODUCTIVA ~ Obezitate: > clasal 30-34,9 > clasa Il 35-39,9 > clasa I> 40 nese “ven weGHT OvERWELGNT ACCEPTABLE ACCEPTABLE Pentru copii si adolescenti cu varste intre 6-19 ani IMC se calculeaza in functie de sex si de varsta cu ajutorul unor tabele speciale. IMC prezinta o serie de limite: \a persoanele cu 0 masa musculara abundenta poate avea valori_mai_ mari, la cele cu. masa musculara redusi valori mai mici, ca in cazul unor varstnici. Interpretareasemnificatiel IMC trebuie efectuata de medic. Valorile IMC pot sa varieze de la o populatie umana la alta. De aceea, valorilego APLICATIE PRACTICA Cu ajutorul nomogramei indicelui de masa: 1) Sa.se determine indicele de masa pentru tofi student grupei din care faceti parte. 2) Completati in caietele Dos. un tabel dupa modelul alaturat. Comentati rezultatele obtinute Ne Masa ifime Ind. masé ert. corporala (am) (kg/m?) We) as alu LOCRARE INTRODUCTIVA mentionate mai sus sunt valabile numai pentru populatia adulta din SUA. Luand in considerare concluziile specialistilor canadieni (Expert Group on Weight Standard, Health and Welfare Canada): * un IMC sub 20 poate fi asociat cu o serie de probleme de sanatate; trebuie consultat medicul specialist in nutritie si dietetica; * valorile IMC de 2-25 sunt considerate cele cu riscul de boala cel mai mic; * valorile intre 25-27 pot fi asociate cu probleme de sanatate in cazul anumitor persoane; trebuie consultat medicul; * un IMC peste 27 se asociaza cu un rise crescut de boala, in particular _cardiopatii, hipertensiune arteriala si diabet; se impune © supraveghere medicala sistemati © studi pe loturi semnificative de subiecti au condus la concluzia ca un surplus de greutate Ia varstele de 30-40 se asociaza cu © scadere semnificativa a duratei medii a vietii; pe de alta parte, unul din 20 de locuitori ai planetei este supraponderal Uneori, in mass-media circula tabele cu ajutorul carora publicul este indemnat sa isi evalueze greutatea in relatie cu talia. Astfel de tabele au cel mult un rol de orientare, pe linga faptul ca o anumita persoana poate constata si singura daca este obeza. Numai IMC determinat si interpretat de medic are valoare in practica medicala. In functie de valoarea IMC medicul poate decide daca sunt necesare investigatii complementare si poate formula recomandari dietetice sau terapeutice. 54LUCRARE INTRODUCTIVA 2. Nomograme care permit estimarea rapida a suprafefei cutanate la adulti si la copii. Regula lui 9, Suprafata Masa cutanata corporala kg Ibr Talie (inaltime) cm 2 int * Ib — simbol pentru unitatea de masa anglo-saxona denumita pound (sau in romana livra); 1 Ib = 0,454 kg. * in ~ simbol pentru unitatea de lungime anglo-saxona; 1 inch = 2,540 cm. Fig. 24 Nomograma pentru estimarea suprafefei cutanate Ia adulfi pe baza masurarittalie (inaltimii) si a masei corporale , Tables scientifiques, septiéme Edition, Basel, Elvetia)LUCRARE INTRODUCTIVA Suprafata Masa Talie (inaltime) ‘cutanata corporala Bb 7 @ * Ib ~ simbol pentru unitatea de masa anglo-saxona denumita pound (sau in romana livra); 1 Ib = 0,454 kg, * in— simbol pentru unitatea de lungime anglo-saxona; 1 inch = 2,540 cm. Fig. 25 Nomogramé pentru estimarea suprafefei cutanate Ia copii pe baza masurariltaliei (tnaltimii) si a masei corporale Dupa Documenta Geigy, Tables scientifiques, septiéme édition, Basel, Elvetia) 56L APLICATIE PRACTICA Uuilizarea nomogramei suprafetei cutanate ‘Utibizdnd cantarul medical, prevazut cat origla ce permite si masurarea inalti i), si cu ajutorul nomogramei specifice, sa se determine suprafata corporala pentru toti student ce fac parte dintr-o subgrupa de fucru. Datele vor fi trecute in caictele Dos, de referate, intr-un tabel asemanator celui alaturat. “Nr Masa Tnaime ——Supraf, cer, corporal (mm) corpa(mn’) kg) afer} a[e}o] | 18% (fata an a trunchi 1% (perineu) 18% }o18% a tunchiului) LUCRARE INTRODUCTIVA Se poate observa privind cele doua nomograme (din pagina 41 si 42), ca in ambele cazuri. determinarea suprafejei ate posibila pentru un anumit subiect dupa ce acestuia i S-au masurat masa corporala (in kg) si talia (inaltimea, in cm). Citirea suprafefei corporale se face cu o care trebuie plasata cu o extremitate pe scara taliei (in punctul care corespunde valorii numerice a taliei subiectului) si cu cealalta extremitate pe scara masei corporale. La int a riglei cu scara suprafe numerica a suprafefei_cutanate a exprimata in m?, Prin utilizarea nomogramelor de mai sus se poate afla cu o precizie satisfacatoare suprafata totala a pielii Ia un anumit subiect. Uneori, insa, practica medicala este necesar sa se cunoasca procentual (considerand suprafafa cutanata totala 100%) zonele din suprafata corpului afectate de un anumit proces patologic. Este indeosebi cazul arsurilor, cfnd cunoasterea procentuala a suprafejei cutanate: afectata de arsura este absolut necesara atat pentru ini predictia evolutiei stari 9% 18% (fata anterioara 9% | Regula lui 9 la adult si copil (explicati fn text)Lo APLICATIE PRACTICA Utilizarea nomogramelor pentru determinarea volumului sanguin, volumului plasmatic si volumului eritrocitar Utilizdnd valorile masei corporale * pentru fiecare membnu al subgrupei de lucru si véirsta fiecaruia, determinati © cu ajutorul nomogramelor de a punctul 2 volumul sanguin, volumul plasmatic * si volumul eritrocitar. Datele obtinute se vor trece in caiete intr-un tabel ‘asemanator celui de mai jos. Neots T 2 3 Varsta Masi corporal (kg) Volum sanguin (anlkg) Volum plasmatic (mivkg) Volum eritrocitar (neg) LUCRARE INTRODUCTIVA Conform acestei_reguli, capul si gatul reprezinta 9% din suprafata totala, fiecare membru superior reprezinta tot 9%; fata ant trunchiului 18% si fata posterioara a trun 18%; fiecare din membrele inferioare reprezinta cite 18%; suprafata perineului reprezentand 1%, a adult si doar partial 1a corespund 18%, pentru membrele superioare si cele doua fete ale lui procentajele sunt identice cu cele de la adult, iar pentru fiecare membru inferior corespund 13,5% din suprafaja cutanata, 3. Nomograme pentru determinarea volumelor sanguin, plasmatic si eritrocitar. Prezentam in continuare trei_ nomograme a caror_utilizare per determinarea_volumelor sanguin, plasmatic si eritrocitar in functie de varsta side masa corporala la adulfi (separat pentru femei si barb: Nomograma pentru determinarea volumului sanguin Nomograma pentru determinarea volumului plasmatic ‘Nomograma pentru determinarea volumului eritrocitar. Unind cu o rigla valoarea de pe scara varstei (in ani) si valoarea de pe scara masei corporale(in kg), corespunzator sexului, se poate gasi volumul sanguin, plasmatic si, respectiv, eritrociter, ce corespunde punctului de intersectare a scari centrale (din mijloc) cu dreapta ce uneste valorile mentionate mai sus. Comentarii; Dupa cum se poate observa, in toate cele trei cazuri, scara pentru masa corporala este dubla, pentru femeie si barbat, deoarece volumele sanguin, plasmatic si eritrocitar variaza si in functie de sex. De retinut ca aceste nomograme doar in determinarea volumelor 1a omul sanatos, normal, Volumul sanguin normal la femei este in medie de 3600 ml (3175 - 4025 ml) cu un coeficient de variatie de 11,8%. Volumul sanguin normal la barbati este in medie de 4490 ml (3951 — 58LUCRARE INTRODUCTIVA 5029 ml) cu un coeficient de variatie de 12,6%. Volumul plasmatic normal la femei este in medie de 2130 ml (1855 — 2405 ml), cu un coeficient de variatie de 12,9%, iar la barbati are o medie de 2460 ml (2083 — 2717 ml) cu un coeficient de variatie de 13,2%. Volumul eritrocitar normal 1a femei este in medie de 1470 ml (1294 ~ 1646 ml) cu un coeficient de variatie de 12%, iar la barbati de 2030 ml (1742 — 2318 ml) cu coeficientul de variatie 14,2 %. in diferite patologice, pentru masurarea volumelor respective se utilizeaza metode si tehnici mai elaborate de determinare. | "| masa corporala (kg) masa corporala Pep, UReuseeEERTA eR ESE Volum plasmatic varsta (in ani) boahit vues 5 Suds, Volum globular z ' i Faas varsta (in ani) J masa Po corporalit femeie FUUSESSERE ETERS Fig. 27 Nomograme pentru determinarea volumelor senguin, plasmatic si eritrocitar.LUCRARE INTRODUCTIVA 4, Nomograma pentru determinarea concentratiei totale a cationilor din serul sanguin in functie de conductibilitatea specifica a serului si de proteinele totale din ser. Proteine totale din serul sanguin (g/ 100ml) 30 Conductibilitate specifica Cationi serici ° (mEq) }) : - 1s. 180 Fig. 28 Nomograma pentru determinarea concentratiei totale a cationilor din seral sanguin in functie de conductibilitatea specifica a serului si proteinele totale din ser. (Dupé Documenta Geigy, Tables scientifiques, septiéme édition, Basel, Elvefia) Dupa cum se poate observa, pentru acestei nomograme datele necesare nu se mai objin direct de. la subiectii investigati, ca in cazul nomogramelor de la punctele 1 si 2 (cand era suficienta masurarea taliei, greutatii corporale sau cunoasterea varstei subiectilor). in consecinta, est necesara determinarea in laborator a conduc bilitatii specifice a serului sanguin si a proteinelor totale din serul sanguin. Ambele determinari le veti efectua, cu o aparatura adecvata, la lucrarile practice din ciclul A. 60urata perfuziei nore LUCRARE INTRODUCTIVA 5. Nomograma pentru calculul debitului unei perfuzii administrata picatura cu picatura Perfuzia reprezinta o injectare intravenoasa lenta, continua si prelungita - ore, cantitati mari de continand in general clorura de sodiu si . medicamente sau nutrimente _constnd in hidrolizate de proteine, aminoacizi, lipide. Aceasta nomograma permite s se citeasca direct viteza de curgere a solutiei administrate (in picaturi/minut), care de solutie intr-o perioada de timp determinata. nomograma se ia in consideratie influenta vitezei de curgere asupra dimer unei picaturi "normale" ( 20 de pi distilata, la 15°C = 1g + 0,05g) este la o viteza de curgere de 60 Volumul picaturilor creste cu picaturi/minut. iteza de curgere si se reduce daca viteza de curgere scade. Pe abscisa este reprezentata viteza de curgere pentru trei picuratoare standard. a snumar de picaturi pe minut Fig. 29 Nomograma pentru calculul debitului unei perfuzii administrate picatura cu picatura olLUCRARE INTRODUCTIVA E. intrebari si exerci 2. De ce nu poate fi ut 3. Se mai utilizeaza in prezent care amintese de corpul uman’ 4 Cine a inventat si a introdus, pentru prima oara, instrumentele de masura in medicina? 5. 6. si simbolul speciale ut liobiologie? de scriere si folosire a simboluri generate de introducerea si le conversie? ge prin marime fizica? wea biologica a unei marimi? Exemple. i biofizice in semnal biologic? Exemple. cala? Exemple Ce este devi Deserieti propy Prin ce se car . Ce este fiabi Gauss-Laplace. anatomica? ietrologice de care depinde introducerea unor aparate de masura in medicinal tea unui test medical. De ce sunt considerate aceste 33. Prin ce se deosebeste sensibilitatea unui instrument de sensit 34. Ce sunt scalele compozite de evaluare? jomograma. Dai exemple de nomograme. DUPA EFECTUAREA LUCRARII PRACTICE INTRODUCTIVE TREBUIE SA: isa intelegeti particularitasite aplicarii SI rile de marin, semnale si mesaje masurabile fn medicina: 62LUCRARE PRACTICA Capitol i DIFUZIUNEA $1 2 OSMOZA A. Studiul influentei unor factori fizici asupra ratei difuziunii A1, Definirea si explicarea fenomenelor de agitatie termicd, difuziune si osmozi Az. Legile osmozei. Solutii false si solutii adevarate A3. Osmolalitate si osmolaritate. Calculul presiunii osmotice A4. Aplicatii medicale B. Metoda celor doua micrometre pentru masurarea dimensiunilor celulare Bi. Microscopul optic Bz. Micrometrul ocular si micrometrul obiectiv c. Evaluarea cantitativa a fenomenului de osmoza C1. Osmoza la celulele vegetale C2, Osmoza la nivelul hematiei D. Exercitii si intrebari La nivelul membranelor naturale se petrec schimburi de substanta fara de care celulele vii nu ar putea supraviefui. Acestea implica fenomene de transport ale solventului sau/si ale solvitilor intra- si extracelulari. Lucrarea de fata va permite sa observati si sa intelegeti fencmenul de transport membranar al sofventului, osmoza, utilizdnd drept modele de studiu celula vegetala sikematia, comparativ. Ca urmare a transportului transmembranar de apa (solventul uzual af sofusiilor iologice), celulele isi modifica dimensiunile. Pentru a observa aceste modificari de ordin microscopic vom utiliza microscopul optic, iar pentru a le evalua cantitativ, vom atasa acestuia doud micrometre, utilizdnd metoda celor doua micrometre. 63LUCRARE PRACTICA . Studiul influentei unor factori || fizici asupra ratei difuziunii | Fig. 1 Traiectoria intamplatoare a moleculelor, ca urmare a agitatie’ termice. Osmoza este feno- D> menul de difuciune a solventului prin- 7-0 membrand. fx cazul unei membrane ‘strict semipermeabile, osmoza este singurul fonomen de transport transmembranar. Pentru o membrana per- meabild sau selectiv perme- abila fenomenele de osmoza si de Gializa (vezi fucrarea) au foc concomitent, in sensuri opuse (in sensul gradientului de concentratie af moleculei transportate si cu 0 viteca proportionala acestui gradient si dependenta de marimea i). A. I. Definirea si explicarea fenomenelor de agitatie termica, difuziune si osmoza Agitatie termic Datorita energiei lor cinetice, moleculele unui fluid se gasesc intr-o continua miscare, numita agitatie termica; aceasta inceteaza doar la temperatura de zero absolut. Deplasarea lor se face dupa traiectorii intamplatoare (fig. 1). Difuziune: Patrunderea in toate direcfiile a moleculelor unui fluid printre moleculele altui fluid poarta numele de difuziune. Difuziunea se produce ca o consecinfa a tendintei mole- culelor fluidelor de a se repartiza uniform in spatiul de care dispun, ca urmare a agitatiei termice. Moleculele tind sa se deplaseze spontan din zona cu concentratie mare spre zona cu concentratie ica (adica in sensul gradientului de concentratie). in cazul difuziunii, prezenta unei membrane prin porii careia sa se realizeze fenomenul este facultativa. Difuziunea prin intermediul unei membrane este guvernata de prima lege a lui Fic de =-Ds— ’ dx unde: ¢ = fluxul moleculelor transportate pasiv (moli/s) in sensul gradientului de concentratie de/dx, (concentratia fiind exprimata in moli/m*) pe distanta D (in metri), printr-o suprafafa $ (m?) a membranei. Semnul minus sugereaza ca difuzia are loc intotdeauna de la zonele de concentratie mare spre zonele de concentratie mai mica (a se vedea si capitolul de curs Transportul prin biomembrane). o Osmoza: Un caz particular al difuziunii este osmoza, in care particulele transportate sunt doar cele ale solventului, iar transportul se realizeaza intotdeauna prin intermediul unei membrane, fara consum de energie. Osmoza este fenomenul de difuziune a solventuli printr-o membrana, de obicei strict semipermeabila (adica 64(GD Motinnite —_privina PS ture de membre ne (permeabile, sem: permeabile, selectio permea Bile), presume si. cele referi toare fa constituentii soluti- lor sunt explicate fa lucrarea practica privind dialza. semiper- meabila Fig. 2 Osmoza ih cazul unei mem- brane strict semipermeabile O =molecula de apa; @ = molecula de solvit I =compartiment cu solvent pur (apa) UL = compertiment cu solufie F = flux net de solvent LUCRARE PRACTICA permeabila doar pentru solvent, impermeabila pentru solvit). Difuziunea solventului (frecvent apa in sistemele vii) are loc din compartimentul in care solutia este mai diluata (numar de molecule ale solventului mare, molecule de solvit putine) inspre compartimentul in care solutia este mai concentrata, are un numar mai mic de molecule ale solventului si un numar mai mare de molecule de solvit, dilwind-o. Datorita procesului de egalizare a concentratiei prin difuzia solventului, osmoza reda tendinfa generala pe care o are sistemul de a-si mari entropia. Mecanismele osmozei: Explicarea_ molecular-cinetica a_fenomenului este urmatoarea: trebuie sa vedeti solutia ca fiind un amessec de doua substanfe, apa (solvent) si solvit (sau solviti), ambele formate din molecule, dar de dimensiuni diferite; mofeculele solventului vor fi intotdeauna mai mici decdt cele ale solvitului. In acest fel va fi mai evident pentru dvs. faptul ca ambele specii moleculare se supun acelorasi legi, nici una ne- fiind privilegiata. De exemplu, intr-o solutie de sare (NaCl) in apa, solventul este reprezentat de moleculele de apa, iar solvitul este reprezentat de particule de Na’ si de Cl’ (fiindea NaCl disociaza). Sa consideram doua compartimente separate de o membrana strict semipermeabila si sa ne reprezentam acum situafia printr-o schema simpla (fig. 2). Molecula de solvent, find suficient de mica, poate trece prin membrana, pe cand molecula de solvit nu. Numarul moleculelor de apa (solvent) ce ajung in unitatea de timp la membrana semipermeabila este mai mic in compartimentul II decat in compartimental I, ca urmare a concentrafiei scazute a apei in Il. in intervalul de timp in care din I trec in II trei molecule de apa, din II in I trece doar o molecula de apa (de exemplu). Trebuie sa va fie clar faptul ca acest fenomen apare numai in conditiile existentei membranei. Solventul difuzeaza prin membrana in cele doua sensuri, dar viteza de trecere a solventului pur spre solutie este mai mare decat trecerea in sens contrar. Aceasta diferenta de flux este singura responsa- bila de fenomenul de osmoza. Fluxul net rezultant (de doua molecule de apa in exemplul nostru din compartimentul I in compartimentul II), face ca nivelul lichidului din II s4 creasca, dezvoltiindu-se in acest compartiment o presiune; in momentul in care aceasta presiune va fi echilibrata de presiunea hidrostatica (pgh) 65La temperatura afsoluta de topire a ghetii, pentru 0 solutie fn care concen- tratia molara este egala cu unitatea, presiunea osmotica va fi de 22,4 atmosfere (atm). LUCRARE PRACTICA (p = densitatea lichidului, g = acceleratia gravitationala, h = inaljimea coloanei de lichid) ascensiunea lichidului in II se opreste. Daca s-ar exercita o presiune statica asupra solutiei din compartimentul II, numarul moleculelor de solvent care ar ajunge in unitatea de timp la fata membranei dinspre acest vas ar creste. Cand numarul acestora egaleaza numarul moleculelor de solvent ce ajung in unitatea de timp la membrana in vasul I, se stabileste un echilibru dinamic intre cele dowa compartimente. Aceasta presiune ar reprezenta presiunea osmotica a solutiei din I. Presiune osmotica Prin definitie, se numeste presiune osmotica (p,) presiunea (fictiva) ce ar trebui exercitata asupra sclutici pentru a o aduce in echilibru cu solventul pur, separat de ea printr-o membrana semipermeabila, adica pentru a impiedica orice flux de solvent intre cele doua compartimente. fn exemplul mentionat anterior: P. =psh Din nou, trebuie sa va fie clar ca nu exist presiune osmotica in lipsa membranei. Valoarea numerica a presiunii osmotice a unei solutii poate fi masurata experimental prin diverse tehnici. De asemenea, ea poate fi ca/culata teoretic in cazul solutiilor pentru care poate fi aplicat un model asemanator celui al Ph gazelor ideale (a se vedea si cap. 3, Metode de determinare a © presiunii osmotice). Az. Legile osmozei. Solutii false si solutii adevarate Botanistul Pfeffer, cu ajutorul osmometrului care ii poarta numele (v. si cap. 3), a stabilit urmatoarea lege cantitativa a osmozei, pentru solutii diluate: =k Or M unde. k = constanta, C = concentratia ponderala a solutiei (g/), M = masa molara a solvitului, T = temperatura absolut, 66Legile > Legea concentra- tiilor: fa temperatura constanta, presiunes. osmotica (p,) este ‘proporticnala cu concentratia molara a corpului dizofoat ©: Po~C > Legea temperaturit: pentru 0 solutie data, pres- iunea osmotica creste propor- tional cu coeficientul (1+01t), valoarea lui 0. fiind acceasi ca fa gaze, iar t fiind temperatura (lege valabila pana la 40°C). Po~ (1+0tt) > Legea lui Van's Hoff: presiuneo osmotica este inde- pendenta de natura solven- tului si de substanta dicolva- ta, ea mu depinde decdt de numarul de particule prezente in volumul ocupat de solutie. Py XV =nxRxT > Legea amestecurilor: presiunes osmoticd a unei solutii in care faza dispersata este alcatuita din substante di- ferite este egala cu suma ‘presiunilor osmotice determi- nata de fiecare substanta in parte. LUCRARE PRACTICA Daca notam cu n numarul de moli dizolvati in volumul de solutie V, vom avea: Daca inlocuim in relatia initiala, obtinem: n =—kT=mkT Po Vv ml adic presiunea osmotica depinde de numarul de particule dizolvate. Aceasta este legea Van't Hoff, care poate fi scrisa si sub forma : poV =nRT unde: Po = presiunea osmotica a solutiei; V = volumul solutiei; n = numarul de moli de substanta dizolv: constanta universala a gazelor; T = temperatura absolu Ea este, pentru solutiile foarte diluate, identica cu legea gazelor perfecte. Solutii izo-, hipo-, hipertone: Se impun cAteva definitii: doua solutii A si B care au aceeasi presiune osmotica, deci intre ele nu ar exista flux de solvent in prezenta unei membrane semipermeabile, se numesc izoosmotice (izo = egal). Daca A are presiunea osmotica mai mare decat B spunem ca A este hiperosmotica faa de B iat B este hipoosmotica fya de A. in mod aseminator, expresia membrana semipermeabila se refera la daca acesta nu este precizat, se subintelege ca este vorba de apa. Termeni hipoton si hiperton sunt folositi prin raportare la plasma sanguina, la temperatura organismului (izoton = izoosmotic cu plasma, hipoton = hipoosmotic fata de plasma, hiperton = hiperosmotic fata de plasma). Solutii false si solutii adevarate: Legile osmozei nu se aplica riguros la toate categoriile de solutii. Pentru solutiile concentrate presiunea osmotica 67Ce fel de solutie este séngele? Dar urina ? Denumirile molatitate si asmolafivate, respectiv molaritate si osmolaritate, nu pot fi confundate decat pentrs solutile de ne LUCRARE PRACTICA mai mare decat cea calculata conform legilor osmozei. Aceasta se datoreaza faptului ca volumul moleculelor inceteaza de a mai fi neglijabil in raport cu volumul solutiei si distanta intermolecular, Ca urmare a fenomenului de disociatie electrolitica sarurile, acizii, bazele au in solutii apoase o presiune osmotica superioara celei care ar corespunde numarului de molecule prezente in volumul de solutie dat. De exemplu o solutie de NaCl va avea o presiune dubla (fiecare molecula de NaCl disociaza in doi ioni), o solutie de Na,SO,va avea o presiune tripla (trei ioni dupa disociere). In cazul solutiilor coloidale, formate din agregate moleculare, presiunea osmotica este mai mica decdt cea calculata teoretic, deoarece fiecare agregat se comporta ca 0 singura particula. Avand in vedere consideratiile de mai sus, solutiile se pot clasifica in adevarate si false, dupa cum se supun sau nu legilor osmozei. Solutiile adeva ae sunt cele cristaloide neelectrolite diluate, la care numarul de particule corespurde exact cu numarul de molecule dizolvate. Solutiile false sunt cele cristaloide electrolite si cele coloidale. @& _A3. Osmolalitate si osmolaritate. “ Calculul presiunii osmotice Sa consideram o solutie continand : N, moli de solvent de masa molara M,, Th, Na, ... B; Moli de solviti de masa molara Mj, Mo, ..M;. V = volumul solutiei V,. = volumul molar (al solventului) V, = volumul molar al solvitului Pentru o solufie electrolitica sau neelectrolitica, se pot defini: a) Concentratie molara (c) (molaritate sau osmolaritate) Reprezinta numarul de moli de solvit per unitate de volum (in general per litru) de solutie : n Concentratiile molare sunt aditive; ele sunt aplicabile atat pentru solvent, cat si pentru solvit (adica pentru o solutie al 68Osmolaritarile se exprima in miliosmoli/itru de solufie. Osmolalitatile se exprima in miliosroli/Rilegram de solvent. Exempla de calcul: a osmolaritatii si presiunii osmotice pentru o solusie de NaCl 9 g/t (ser fisiologic) : ase vedea cap. Metode de determinare a presiunii osmotice LUCRARE PRACTICA carui solvent este apa, de exemplu, se poate exprima si numarul de moli de apa raportati la un litru de solutie) Deoarece molaritatea, fiind definita fata de volum, depinde de temperatura, s-a propus o alta marime, molalitatea, definita fata de masa solventului, b) Molalitate (m) sau osmolalitate Reprezinta numarul de moli de solvit considerat per unitate de masa (in general per kilogram) de solvent. m, =—2—x1000 nM, MI, unde : n,M, reprezinta masa solventului, in grame. Molalitatile sunt aditive; ele nu sunt aplicabile decat solvitilor. In cazul solutiilor apoase foarte diluate, volumul particulelor solvite din solutie este neglijabil in raport cu yolumul solventului (nj este foarte mic si deci poate fi , in raport cu no), iar molaritatea si molalitatea pot fi confundate (sau osmolaritatea si osmolalitatea). in acest caz (solutii apoase foarte diluate), un litra de apa céntareste aproape un kilogram, Aceasta aproximatie nu este corect in cazul plasmei sanguine, deoarece volumul proteinelor (macromolecule) nu este neglijabil (aproape 6% din volumul total). ¢) Concentratia ponderala (p) Reprezinta masa de solvit per volum de solutie (in general grame la litru) : Concentratiile ponderale nu sunt aditive. Relatia intre concentratia molara (moli/litru) si concentratia ponderala (grameflitru) va fi : 69200 mEq/t plasma lichid interstitial Fig. 3 Compozitia unor lichide biologice lichid intra- celular LUCRARE PRACTICA Osmol — explicatie si definitie: Deoarece osmoza depinde doar de numarul total de particule de solvit din solutie, indiferent de natura acestora Goni sau molecule), in scop de uniformizare a termenilor cu referire atat la solutiile care contin ioni cat si la cele care contin molecule, s-a introdus nofiunea de osmol, acesta reprezentind o particula oarecare din solutie (Osm) - particula gram cinetica, adicd o particula a carei miscare libera si dezordonata este asimilabila unei molecule de gaz. Pentru neelectroliti sau electroliti nedisociati, osmolul corespunde molului; pentru solutiile de electroliti (continind ioni), osmolul corespunde ionului-gram; pentru ionii monovalenti, ‘osmolul corespunde si echivalentului-gram. Osmolaritatea totali a unei solutii este, deci, suma numaralui de moli nedisociati si a numarului de ioni-gram per litra de solutie. Osmolul fiind o unitate prea mare pentru solutiile biologice, se utilizeaza un submultiplu al acestuia - miliosmolul (mOsm): 1 mOsm = 10° Osm. Pentru solutiile complexe (cazul unor lichide din organism), osmolalitatea se calculeaza prin sumarea tuturor concentratiilor molare ale constituentilor, tinand cont de gradul lor de disociere. De exemplu, pentru lichidul extracelular, se considera constituienti principali: Naty Cl, glucoza, ure; exista formule de calcul pentru fiecare lichid in parte. Osmolalitatea plasmatica se exprima in numar de miliOsmoli/litru de plasma; se determina prin masurarea punctului crioscopic al unei_solutii (directa proportionalitate, ase vedea Capitolul 3, B). “%& a A.4. APLICATII MEDICALE in organism, sectoarele celulare, interstitiale si intravasculare sunt tot atétea compartimente separate prin membrane biologice, cu permeabilitate selectiva, prin care transportul apei se face prin mecanisme total diferite decat in cazul membranelor artificiale, cu structura poroasa. La nivelul membranelor biologice pot exista proteine cu rol de canale pentru moleculele de apa (porine). Fiecare celula sau 70or Tabel 1. Compozitia plasmei in mEq weg Toni mEq/l apa plasma plas matica Cationi: Ne’ 143 1ST x 5 5A ca 5 5A My 2 22 total 155 164,7 Anionis a 103 109 279 3 32 aici 6 64 onganici prowine 16 IL LUCRARE PRACTICA compartiment subcelular delimitat (nucleu, vacuola, lizozomi ete.) reprezinta compartimente microscopice in care intervin fenomenele osmotice. Se poate vorbi, deci, de presiunea osmotica a oricarui compartiment lichi delimitat de o membrana. Osmoza intervine si in realizarea functiei normale a glomerulului renal (a se vedea si Dializa). Cea mai mare parte a lichidelor din organism sunt solutii complexe. Pentru acestea osmolaritatea se calculeaza prin sumarea tuturor concentratiilor molare ale cons! yr, asa cum s-a mentionat deja. Atat_variatiile in plus cat si cele in osmolaritaii diferitelor sectoare Ii pot ameninta insasi existenta individului. Un exemplu: o deshidratare celulara produsa ca urmare a unei evaporari masive a apei prin transpiratie abundenta (vara, Ia 45°C). Pierderea unei cantitati mari de apa (si intr-o masura mai mica de electroliti) va fi urmata de cresterea presiunii osmotice a lichidelor extracelulare (stare Aiperosmolara). in aceste conditii apa intracelulara se va deplasa extracelular - osmoza la nivelul membranei celulare, selectiv permeabile. Diminuarea volumului lichidian intracelular va _altera metabolismul celular. Intensitatea si durata unei astfel de deshidratari conditionea itatea sau ireversibilitatea alterarilor proceselor cel Este sugestiv de mentionat ca la un deficit de peste 15 % apa din greutatea corporal, pentru un interval de timp de 6-7 zile, survine incetarea functiilor vitale ale organismul ~ moartea. Starile hipo- si hiperosmolare, in perioada de reversibilitate, pot fi corectate prin aport sau eliminari idiene (apa si/sau electroliti) controlate (de exemplu ptin administrarea unor medicamente), dar aceasta necesita in prealabil evalurea osmolaritatii diferitelor compartimente lichidiene. uen- Starile hipo- si hiperosmolare: Osmolalitatea lichidului intra- si extracelular sunt mentinute in echilibru desi compozitia electrolitica este diferita. Variatii mai mari de 2 % ale osmolalitatii plasmatice sunt cunoscute sub numele de stari hiperosmolare, respectiv hipoosmolare, in cazul variatiilor sub aceasta valoare. n> @ Alte date _privind osmolalitatea si determinarea ei puteti afla (a lucrarea: Metode de determinare a presiunii osmotice. Osmolaritatea intervine si in viata de toate zilele; adaugarea unui solvit in sofventul pur ti modifica unele proprietatile fizice, in relatie cu osmolaritatea: presiunea osmotica creste punceul de inghes scade ‘punctul de fierbere creste Acest fapt explica, de exemplu, de ce iama, se presara sare (NaCl = solvieul) peste gheata Golventul) de pe strazi, pentru ao topi. LUCRARE PRACTICA Starile hiperosmolare (delta crioscopic mai mare decat normal, rezistivitatea serului scazuta, cresterea concentratici unor solviti) pot fi produse de cresterea cantitatii unor substante solvite in singe: Na’, glucoza (produc o deplasare a solventului din sectorul intracelular - deshidratare celular’) sau ureea si alcoolul care nu au acest efect; in aceste cazuri osmolaritatea determinata este mai mare decat osmolalitatea totala calculata pentru Na’, glucoza, uree. Starile hiperosmolare se pot datora: cresterii cantitatii de solvi scaderii cantitatii de solvent; unui aport exogen de solvent si solvit. Tratamentul implica rehidratare prin ingestie (daca bolnavul este constient) sau prin perfuzie cu solu hipoosmolare (scaderea punctului delta crioscopic al serului, cresterea rezistivitatii serului) sunt definite de scaderea osmolalitatii sub 235 - 300 mOsm/kg apa si de scaderea Na’, concomitent (cazul intoxi cu apa, cand se produce o hiponatremie de dilutie). Tratamentul implica perfuzii cu solutii hipertone, pana la revenirea la osmolaritatea plasmatica normala. Izoosmolaritatea lichidelor biologice: in condi hhidele biologice sunt izoosmolare (corespund unei osmolaritafi de 300 mOsm/litra de apa - exprimare posibila ca urmare a celor mentionate anterior Mentinerea acesteiizoosmolaritati este asigurata prin schimburi de solvent dar mai ales de solvit. Expresia analitica ti cu ajutorul ind total disociati, aceasta explicdnd lipsa unei corespondente riguroase intre rezultatele obtinute prin crioscopie (300 mOsm) si prin calcul (= 320 mOsm). Contributia diversilor constituenti plasm: osmolaritatea totala a plasmei este prezentata in tabelul 1. i ideale, si desi disocierea electrolitilor put ta, numarul particulelor libere care pot sa exercite o presiune osmotica este redus, ca urmare a interactiunilor dintre ioni. De aceea efectul osmotic al unui electrolit in solutie depinde de concentratia sa efectiva mai mult decdt de numarul de echivalenti (un mmol de NaCl in lichidele organismului contribuie cu < 2mOsm/ de particule active). nD© a) Materiale necesare : 3 eprubete cu agar solupit 5 mM de: metil orange bicromat de potasit ssulfat de cupra NNNNN Substanja | Distanta (timp: 2 ore) Motil orange | ‘Bicromat de potasiu Sulbfat de eupr abel de rezultate 6) Materiale necesare: Y 3 eprubete cu agar solutit de metil orange de concentra: Lmmol, 5 mmol, 10 mmol ‘sol. metil | Distanta orange | (timp: 2 ore) 1 mmol S mmol 10 manok Tabel de rezultate LUCRARE PRACTICA Nat si anionii ce il insotesc in mod obisnuit (Cl- si HCO3°) reprezinta 20 mOsm/. Ceilalti cation si anioni au contributii mici. Glucoza contribuie cu 5 mOsm/l, deoarece nu disociaza si are greutatea moleculara 180. Proteinele, desi se gasesc in concentratie mare, avnd greutatea moleculara mare, aduc o contributie redusa la osmolaritatea totala a plasmei. PARTEA PRACTICA Difuziunea poate fi influentata de greutatea molecu- lara si de concentratia moleculelor. a) Efectul greutatii moleculare G Mod de lucru: 1. Luati trei eprubete continand deja o coloana de agar (0 ml gel polizaharidic, in stare semifluida). 2. Adaugati 3 ml din solutiile de aceeasi concentratie a unor compusi colorafi, cu masa moleculara diferita (prezentate alaturat). 3. Notati nivelul la care se gaseste limita de separatie a celor doua medii, pentru fiecare eprubeta. notati nivelul 1a care distanta pe care a 4, La sfarsitul orelor de lucrari practic a ajuns solutia colorata si masur: difuzat. Notati datele in tabelul de rezultate. b)Efectul gradientului de concen- tratie Mod de Incru: GS 1. Luati alte tei eprubete cu agar. 2. Adaugati in fiecare eprubeta 3 ml din solutia aceluiasi compus (metil orange) dar de concentratii diferite. 3. Realizati aceleasi masuratori ca si la punctul a) si notati rezultatele in tabelul de rezultate. 3LUCRARE PRACTICA ® B. Metoda celor doua micrometre pentru | sursade >4 lumina 4 lentila Hy condensor preparat lentila obiectiv a} Mersul razelor de lumina la microscop Fig. 4, 5) Mieroscopul optic - schema b) Este reprezentata schematic alcatuirea si formarea imaginii in microscop: Oc = ocular; Ob = obiective; R= sistem revolver, Mv = macrovi my = microviza; c= condensor, d= diafragma, 1 = sursa de lumina (poate fi plasata si la exterior, in fata microscopului). masurarea dimensiunilor celulare Participarea fenomenului de osmoza la schimbul de substanta dintre celuka si mediul inconjurator poate fi observata prin experiente simple, utiliz’ind microscopul optic. Descrierea microscopului optic Microscopul optic obisnuit (fig. 4) este un sistem de Ientile convergente astfel realizat incat sa poata fi folosit pentru observarea unor structuri cu dimensiuni in general de ordinul micrometrilor (10m) format din: Partea opticé, care se compune dintr-un sistem de iluminare si doua sisteme de lentile convergente: obiectivul cu distanta focala de cétiva milimetri si ocularul, cu distanta focala de ordinul centimetrilor. Sistemul obiectiv este alcatuit dintr-un sistem centrat de lentile asezate intr-o anumita ordine intr-un tub metalic montat direct sau prin intermediul sistemului revolver la partea inferioara a tubului microscopului. Obiectivele au notata puterea maritoare care variaza intre x10 si x90. Sistemul ocular este alcatuit dintr-un sistem de lentile situate la partea superioara a tubului microscopului. Puterea maritoate a ocularelor care variaza intre x5 si x15. Exista microscoape monoculare si binoculare (cu doua oculare). 14mmediu cu —indicen preparat Jama Fig. 4 (©) Microscopul optic ~ detaliu la nivelul obiectivulut (d) Imagine de ansambla Puterea de rezolutie a rmicroscopului este limitata de istanta minima €. Astfel, in cazul microscopului optic € este de 0,38 jum. La valori mai mici ale acestuia apar fenomene de difractie si, deci, ‘nu mai este posibila formarea unei imaaini clare. LUCRARE PRACTICA Sistemul de iluminare serveste pentru a aduce la obiectul examinat lumina de la o sursa naturala sau artificiala, Este situat sub platina microscopului si se compune din sursa de lumina (naturala sau, de obicei, artificiala - bec electric), oglinda, diafragm si condensor. Unele microscoape au un sistem de iluminare cu bec situat in piciorul microscopului si oglinda detasabila. Partea mecanica serveste la sustinerea partii optice si a obiectului examinat. Ea se compune din picior, coloana, platina si un dispozitiv de punere la punct format din surubul macrometric si cel micrometric. Puterea maritoare a microscopului este data de produsul dintre puterea maritoare a obiectivului si cea a ocu- Jarului. Microscoapele optice actuale ating o putere maritoare de x2000. SD Principalele marimi caracteris- tice unui microscop optic: Puterea de rezolutie (sau separatoare) reprezinta calitatea cea mai importanta a unui microscop. Ea reprezinta capacitatea unui sistem optic de a separa douz puncte apropiate (alaturate) astfel inedt aceste puncte sa fie percepute distinct la nivelul imaginii finale. Prin termenul general de rezolutie se intelege abilitatea unui sistem optic de a detecta detaliile unui obiect, Puterea de rezolutie este invers proportionala cu distanta minima (s) intre doua puncte luminoase ale obiectului, percepute separat. Prin urmare, daca se noteaza puterea de rezolutie cu P, rezulta ca P= 4. Cu cat & este mai mic cu atdt puterea de rezolutie P este mai mare. Distanta minima ¢ denumita si distanta minima rezolutiva sau minimum separabil este data de formula lui Abbé: 122A = 224 2nsinw unde: 2.= lungimea de unda a luminii utilizate la microscop n = indicele de refractie al mediului (aer) prin care trece lumina (dintre obiectiv si lama din sticla pe care se afla preparatul care este observat la microscop) u = jumatatea unghiului de deschidere a conului luminos ce cade pe obiectiv (v. fig. 4c). 15in conditiile actuate, pentru examenul in Gunsina alba, jumatatea unghinlui de deschidere maxim af unui obiectiv neputdnd depdsi 71°, distanta mini- ma dintre doua puncte care pot fi vazute separat este de 0,38 jum. Din formula lui ABBE se poate observa ca puterea de rezolutie se poate mari prin tilicarea unei surse cu A ct mai mic, ca in cazul microscopului cu radiatit ultraviolete si, indeosebi, tu cazul microscopulut electromic. (1. si curs), LUCRARE PRACTICA Se observa ca € este cu att mai mic (iar rezolutia este mai mare) cu cat 7 si u sunt mai mari. Marimea (2 x sinu) se numeste apertura numerica si poate fi marita in doua moduri: 1. Marind indicele de refractie al mediului existent intre obiectiv si lama ce contine preparatul; astfel, obiectivele sunt de doua feluri: uscate si umede (cu imersie), dupa cum intre ele si lamela exista aer (n = 1) sau un mediu cu indicele de refractie mai mare decat 1 (ex: ulei de cedru, n= 1,52). 2. Marind unghiul u, prin constructie (obiective cu distanta focala foarte mica, care sa poata fi apropiate foarte mult de preparat). Puterea separatoare a unui microscop optic este, deci, limitata de lungimea de unda a radiatiei utilizate (vizibil, 390 — 720 nm), de indicele de refractie al mediului (care nu poate depasi 1,5) si de constructia obiectivului, care impune o valoare maxima a unghiului u. ¢ Puterea de marire (P) este marimea numeric egala cu raportul dintre unghiul u’ sub care se vede imaginea la microscop si marimea obiectului AB. p= AB Puterea de marire se exprima in dioptrii si este invers proportionala cu distanfele focale ale obiectivului si ocularului. * Puterea de patrundere este o calitate ce apartine obiecti- velor cu putere de marire mica. Datorita acestei calitati se poate vedea in profunzimea obiectului examinat. Ea variaza in raport invers cu marimea unghiului de deschi- dere a obiectivului. Fig. 5 Formarea imaginii la microscop 16© LUCRARE PRACTICE 4 PARTEA PRACTICA ‘Ansamblul metodelor cu ajutorul carora se pot masura dimensiunile obiectelor nnicroscopice se numeste micrometrie. Materiale necesare: ¥ micrometru ocular Y micrometru obiectiv v microscop optic. Fig. 6 Micrometrul ocular-sus (prezinta diviziuni echidistante sau refea de patrate) si imicrometral obiectiv 10 20 G® Principiul metodei Se suprapune imaginea microscopica a obiectului 4 masurat peste imaginea unei scari gradate etalonata in preala 10 um. El serveste la etalonarea acesta este un disc de randul are marcate di ce micrometrul obiectiv este marit de intreaga putere mari toare a microscopului. A etalona micrometrul ocular inseamna a stal corespondenta intre o diviziune a micrometrului ocular anumit numar de diviziuni ale micrometrului obie acest fel, diviziunile micrometrului ocular pot fi exprimate ir unitati de lungime. Mod de lucru: @ 1) Se aseaza pe platina microscopului lama micrometre obiectiv (cu scala in sus). Aceasta se fixeaza cu ajutorul celo: doi cavaleni. 2) Realizati acum imaginea la microscop: se aduce in axul microscopului obiectivul x10 prin rotirea sistemului revolver. Privind din lateral, se roteste viza macrometri spre inainte si se coboara tubul microscopic pana ce obiectivul se apropie de preparat. macrometrica se migca foarte incet. Apoi, privind prin ocular, cu ajutorul i surub macrometric, rotit in sens invers, se ridica incet tubul pana ce apare imaginea in cAmpul microscopului. in continuare se procedeaza la completarea punerii la punct 2 u ajutorul surubului micrometric care va fi migca in ambele sensuri. Se recomanda ca intotdeauna céind examinati un preparat la microscop sa tineti permanent manaNiciodata nu se <) coboara tubul pri- vind prin ocular pana [a aparitia imaginii. O asemenea manevra poate duce atdt (a deteriorarea preparatului cit si a obiectivului. LUCRARE PRACTICA 3) Se introduce micrometrul ocular intr-unul dintre ocularele microscopului prin scoaterea acestuia din tub si desurubarea lentilei superioare a ocularului, Sistemul ocular se reintroduce apoi in tub. Se observa suprapunerea celor doua imagini ale scalelor micrometrice. Notati cate diviziuni ale micrometrului obiectiv corespund laturii unui patrat al micrometrului ocular. 4) Cunoscand valoarea unei diviziuni a micrometrului obiectiv (10 1m) puteti usor afla eati mm reprezinta Jatura unui patrat din refeaua micrometrului ocular. Acum, inlocuind lama micrometru obiectiv cu o lama avand un preparat, puteti masura dimensiunile obiectelor de pe aceasta. Masurarea efectiva a dimensiunilor unor celule o veti face la punctul C al lucratri Volum celular invariabil 6) Mediu hipoosmotic Based Graes ‘Turgescenta eK Cony ‘Hemoliza C.Evaluarea cantitativa a fenomenului de osmoza a) la nivelul celulelor vegetale Celulele vegetale prezinta o membrana citoplasmatica (care include plasmalema si tonoplastul, acesta din urma limitand partea esentiala a celulei vegetale, vacuola ~ rezerva de apa si de saruri minerale a plantei); la exteriorul membranei citoplasmatice exista o alta membrana sau perete celulozic rigid, inextensibil, aflat la o oarecare distanta de membrana citoplasmatica. Tonoplastul este considerat o membrana semipermeabila, sediul principal al fenomenului de osmoza. Dupa pastrarea in mediu izoosmotic celulele isi conserva volumul, deoarece nu are loc nici un flux rezultant de solvent, spre interiorul sau exteriorul celulei (fluxurile sunt egale in cele doua sensuri opuse). in mediul hipoosmotic apa intra in celula (fenomen de endosmoza), traversind peretele celulozic si membrana citoplasmatica; celula se mareste de volum, dar aceasta marire este limitata prin existenta peretelui celulozic, rigid. Fenomenul poarta numele de turgescenta. Turgescenta este starea fiziologica normala, de hidratare optima a celulei vegetale. in mediul hiperosmotic, apa celulara este extravazata prin membrana (exosmoza), in scopul restabilirii izotoniei 784 o) Mediu hiperosmotic Plasmoliza (schema de ansamblu) =e Ratatinare Turgescenta Plasmoliza Fig. 7 Comparatie intre modi- ficarile celulelor vegetale si cele ale hematiei in medii cu presiuni osmotice diferite (schematic, a, b, c, cu prezen- tarea diametrelor de masurat, DI si D2); DL, 2, 3) - explicafii in text); e) celula vegetala, cu explicarea ele- mentelor celulare participante la moditicari. LUCRARE PRACTICA intre mediul intra- si extracelular. Celula isi micsoreaza yolumul, fenomenul fiind denumit plasmoliza. Membrana citoplasmatica urmareste plasma care se restrange in volumul celular mic, indepartindu-se de peretele celulozic. Plasmoliza are loc in trei faze (fig.7): 1. plasmoliza incipienta, care const in desprinderea citoplasmei de peretele celulozic numai la colturile acesteia; 2. plasmoliza concava, care consta in desprinderea partiala a citoplasmei de perete; 3. plasmoliza convexa, care consta in desprinderea totala a citoplasmei de perete. Plasmoliza poate fi un fenomen reversibil si apare doar celula viabila, semipermeabilitatea protoplasmei fiind un fenomen caracteristic doar protoplasmei vii; prin moarte celulara protoplasma devenine permeabila. Reintroducerea plantei intr-un mediu hipoosmotic determina un fenomen de deplasmoliza: endosmoza pana la starea de turgescenta. Presiunea osmotica a celulei vegetale este numita si ptential osmotic si este data de concentratia sucului vacuular in glucide si saruri minerale (substanjele osmotic active). b) la nivelul celulelor animale La celulele animale, lipsa unui perete rigid, care sa limiteze marirea de volum a celulei in mediul hipoton, duce la ruperea membranei celulare. in cazul particular al hematiei fenomenul se numeste hemoliza. in mediul hiperosmotic apa iese prin exosmoza din celule, membrana citoplasmatica se retrage impreuna cu continutul celular spre nucleu, celula micsorandu-si volumul; fenomenul este denumit ratatinare. Modificarile de volum ale hematiei depind, deci, de modificarile de presiune osmotica, astfel incdt eritrocitul poate fi considerat un veritabil “osmometru” natural Presiunea osmotica totala in interiorul hematiei depinde, la randul sau, de concentrajia ionica (mai ales’sodiu si cloruri) si de concentratia glucozei, precum si de continutul sau in hemoglobina (circa 3,4 x 10° molecule de hemo- globina/eritrocit si 2,2 x 10° molecule de glucozi/eritrocit). Membrana eritrocitara este permeabila la apa si molecule mici, dar este total impermeabila la hemoglobina, astfel incdt determinantul principal al comportamentului de “osmometru” al hematiei ramne hemoglobina). 19Mediu izoton Mediu eS \ Mediu hipoton #9, hiperto 1 Sy Hemoliza Ratatinare Fig. 8 Comportamentul hematiei in meditle: izo-, hipo-, hiperton Fig. 9 Etapele hemolizei (explicatia in text) LUCRARE PRACTICA in fig. 9 este prezentata succesiunea modificarilor de forma si matime relativa ale hematiilor introduse in medii progresiv hipotone. Patrunderea apei in celula si cresterea yolumului celular determina trecerea hematiei din forma discoidala in forma sferica. Aceasta “balonizare” (b, ¢, in fig. 9 este urmata de cresterea permebilitatii pentru Na’, K* si, probabil Ca**, Eritrocitul prezinta insa_ mecanisme de control (sistemele de transport ionic) ce tind sa readuca rapid celula Ja starea de echilibru initial. Astfel trecerea masiva de K* spre exterior poate compensa partial cresterea volumului. Daca insa gradientul transmembranar de presiune osmotica este prea mare, aceste mecanisme devin insuficiente. in plus hemoglobina care nu poate parasi celula mentine o presiune (numita coloid-osmotica) care atrage in continuare apa in celula. Hematia isi va mari in continuare volumul (4, in fig. 9 iar daca presiunea osmotica a mediului extracelular seade in continuare, la un moment dat, fiind depasita rezistenta mecanica a membranei, hemoglobina va fi extravazata prin intermediul unor “false orificii”, fara a se produce o veritabila rupere, fenomen pe care il puteti infelege daca va amintiti ca membrana este un “mozaic fluid”, format din lipide si proteine, total diferita de o membrana artificiala, de exemplu din celofan, care se poate rupe prin intindere (¢, in fig. 9. Membrana eritrocitara, de aspect modificat, va include un continut electrolitic, lipsit de hemoglobina; aceasta noua structura poarta numele de “fantoma eritrocitara” (f in fig. 9) in mecanismul hemolizei si in refacerea integritatii membranare dupa eliminarea hemoglobinei un rol important revine si citoscheletului eritrocitar (v. curs). Daca introducem hematii normale in solutie de NaCl, hemoliza apare la concentratii de NaCl de 5 g/ si este totala la.0 concentratie de 3 g/l. {in unele stari patologice hemoliza poate apare chiar si ia vive, de exemplu intr-o maladie ereditara (sferocitoza ereditara), in care hematiile sunt mult mai sensibile la variatii de presiune osmotica. 80LUCRARE PRACTICA © PARTEA PRACTICA a) Osmoza la alga Vallisneria spiralis Utilizind microscopul optic, veti observa modificarile unor celule vegetale ( alga Vallisneria spiralis) puse in medii izoosmotice, hipoosmotice si hiperosmotice. Cele mai evidente modificari apar in privinta volumului si formei celulare. Pent le observa aveti nevoie de a masura dimensiunile unei celule prin metoda descrisa anterior, micrometria. Fig. 10 So Celule vegetale in Mod de lucru: @G mediul hiperton 1) Se pun in cele 3 vase Petri respectiv cca 20 ml mediu hi- poton, mediu izoton si mediu hiperton si in fiecare céteva frunzulite de planta. 2) Se lasa astfel 20 minute dupa care se examineaza la microscop cate o frunza din fiecare mediu. Pentru a fi ia microscop, frunza, asezata pe lama de sticla, se Materiale necesare: Y- microscop binocular sectioneaza in grosime (tangential, cu o lama de ras pentru a Y lame si lamele de sticla obfine un fragment cit mai transparent). Se aseaza fragmentul de frunza pe lama de sticla, apoi se aseaza pe Y 3 vase Petri a 5 a y ; platina microscopului in asa fel incat frunza sa se aile in solupii cu osmolaritati dreptul orificiului central al platinei. Se foloseste obiectivul dbiferite: x10. - NaCl 9 g/l (mediu ‘izoton') 3) Se roteste dispozitivul revolver si se formeaza imaginea cu , 4) obiectivul x20, care a fost folosit si pentru etalonarea + Nact 20, iu mn Q NaCl 20 9/ (medi ‘iperton’) i rommetrului ocular. - apa distilata (mediu ‘hipoton’) 4) Se masoara diametrul longitudinal si transversal pentru un Y pipete Pasteur numar de 10 celule; datele se trec in tabel, in care: Y 3 frunce (segmente de 2-3 1 = mediu izo- osmoti cm) de Valisneria spiralis I = mediu hipoosmoti Y lama pentru sectionarea II = mediu hiperosmot ali L = diametru longitudinal; Sranzeor sire T = diametru transversal preparatului microscopic m= media aritmetica b) Osmoza la hematii Pentru a pune in evidenta fenomenul de osmoza la nivelul biomembranelor, sé poate realiza un experiment asemanator, dar de data aceasta utiliznd eritrocitele; acestea 8110. ‘abel de rezultate pentruB 35 minute pentreBy 35 minute pentru 20 minute pentruD — 30-minute intervale de timp LUCRARE PRACTICA reprezinta un model de studiu deosebit de accesil cu alte celule animale. in plus aceasta alegere este dictata si de frecventa variatie a volumului celular, ca urmare a variatiei presiunii osmotice, intra sau extraeritrocitar, raport cu o larga categorie de stari, fiziologice sau patologice, ale organismului (de exemplu simpla manevra de injectare fravenoasd a unor solutii hipo- sau hiperosmolare poate avea un astfel de efect). Mod de lucru: Co) Veti observa dimensiunea transversala (“diametrul") celulelor. Se va lucra cu 5 recipiente: in A aveti o suspensie de eritrocite in mediu izoosmotic lor (NaCI 9 g/l); in B si By aveti solutii hipoosmotice de concentratii diferite (NaCI 3 g/l si respectiv 6 g/l); in C aveti solutie izoosmotica (NaCl 9 g/l); D aveti solutie hiperosmotica (NaCI 40 g/l). 1) Puneti cu o pipeta Pasteur cate 1 ml suspensie din recipi- entul A in fiecare dintre recipientele B, C, D. 2) fn continuare, la anumite intervale de timp (precizate in tabel), veti lua cate o picatura din continutul recipientelor B, C siD sio veti examina la microscop. Veti remarca ca celulele puse in C (mediu izoosmotic) nu-si modifica dimensiunile. Celulele puse in D (mediu hiper- osmotic) se ratatineaza (isi micsoreaza diametrele si capata un aspect crenelat). Celulele puse in By si scoase dupa primul interval de timp sunt turgescente (au diametrele marite) iar cele puse in B sunt partial sau total distruse (fenomenul de hemoliza). Descriefi ce observati. 82LUCRARE PRACTICA fn organism, presiunea exercitata prin intermediul pistonului (in fig.11) este infocuita de presiunea creata de “pompa cardiaca” care mentine o presiune hidrostatica superioara presiunii oncotice (presiunea oncotica poate fi definita ca fiind presiunea osmotica determinats doar de macromolecule, in cazul in care membrana. este permeabila atat Ja apa cét si la molecule miei) la nivelul capilarelor glomerului renal. Aceasta determing un flux net de api (si microelemente) din plasma spre exterioral capilarului (spatiul Bowman), fenomen de ultratilatrare plasmatica (primal satdiu in formarea urinii). Este usor de infeles de ce, in caz de hipotensiune arteriala ‘marcatd, presiunea hidrostatica din capilarele glomerulare devine inferioart presiunit oncotice si ultrafiltrarea renalé se opreste, clinic apiréind anuria, Fig. 11 2) Fenomenul de osmozi, b) Fenomenul de osmoza inversa Explicatii in text. 83LUCRARE PRACTICA eA D. Exercitii si intrebari: 1. Un subiect de 60 kg prezintd urmatoarele caracteristici: - masa lichidelor extracelulare = 20 % din masa corpului - masa lichidelor intracelulare = 50 % din masa corpului Tonograma a permis evaluarea presivnii osmotice a plasmei: 280 mOsmoli/t. a. Aceste cifre sunt normale? 6. Caleuloti presiunea osmotica in fiecare compartiment. ¢. Sa consideram ca subiectul primeste o perfuzie de NaCl intravenoasa de 36,27 g in 2 litri de apa. tn care sens se vor face deplasarile de apa si ce volum de apa va trece dintr-un compartiment in altul, presupundnd ca membrana care separa cele 2 compartimente este impermeabila la ioni si ca subjectul nu elimina nici o cantitate de apa. Care va fi presiunea osmotica a plasmei la echilibru? (Se dau :‘Na’ = 23; Cl = 35.5) 2, Se utilizeaza un epiteliu simplu asimilabil unei membrane biologice pentru a realica un ‘osmometru resiunea limita de ruptura a acestei membrane este de 1,013 x105 N/m. Ce se intimpla daca una dintre fetele membranei fiind in contact cu apa pura, cealalta este introdusa in: 4. solutie de NaCl 4 g/t 6. solutie de uree 10 g/t c. solutie de NaCl 1 g/l Se dau: T= 27°C R= 8,32 joule/mol/Kelvin g= 98 m/s. 3. Caleulati puterea rezolutiva limita in cazul unei surse de lumina verde (A = 520 nm) la un microscop cu imersie Bund (apertura numerica = 1,6). (Cur este rezolutia in comparatie cu a unui microscop cu apertura numerica = 0,65 si lumina alba (0,55 x10~m)? 4. Lichidele fiziologice, din conpul uman, contin mai multa sare decét apa dulce (din rduri) si mai putina sare decdt capa de mare. De ce in reafivate nu se produce efectul din figura 10? Fig. 12 4) Apa de mare, 8) Apa dulce (réu) 84LUCRARE DEMONSTRATIVA i OUI Capitolul METODE DE 3 DETERMINARE A A PRESIUNII OSMOTICE A.Determinarea directa a presiunii osmotice: Ai. Osmometrul Dutrochet Az. Osmometrul Pfeffer B. Determinarea indirecta a presiunii osmotice prin crioscopie Bi. Principiul crioscopiei Bz. Fenomenul de suprafuziune B3. Aplicatii medicale: a) calculul osmolalitatii serului sanguin cu ajutorul punctului 4 crioscopic; b) caleulul presiunii osmotice a serului, pornind de la compozitia sa electro- litiea C. Micro-osmometrul semiautomat Knauer: demonstratie D. Exercitii poate determina direct sau i Osmometrele sunt. disp. intermediul carora se poate pune in evidenta sura direct (osmometrul Pfeffer) presiunea osmotica. mmicro-osmometrul ‘Kuawer pe care if veri vedea in laborator. de masurare a presiunii osmotice se bazeaza pe o serie de procedee de dupa care se calculeaza presiunea osmotica. O determinare a concentratiei molare asoltGen feel ex a- endosmoza yl be b - echilibru LUCRARE DEMONSTRATIVA A. Determinarea directa a presiunii osmotice AL. Osmometrul Dutrochet Imaginat de Dutrochet la inceputul secolului XIX, acest dispozitiv a fost primul care a per demonstrarea presiunii osmotice a unei solutii. Este prezentat, schematic, in fig. 1. Dispo: din sticla, este format dint-un cilindru inferior (V) care se continua cu un tub subtire (T) gradat sau suprapus pe o scara gradata (C), deschis la capatul superior. Tubul trebuie sa fi diametrul mult mai mic decat al cilindrului inferior (pentru ca fenomenul sa se poata observa usor). Peretele inferior al vasului (V) este reprezentat de 0 membrana imperfect semipermeabila (M). Initial Dutrochet a utilizat 0 membrana din vezica de p permeabila pentru moleculele solventului (apa) si foarte putin permeabila si pentru moleculele solv (glucoza). in experimentul nostru aceasta membrana este din celofan, practic impermeabila la moleculele de glucoza. Dispozitivul este introdus intr-un vas cu apa distilata (R) pana la limita superioara a rezervorului inferior si este umplut, concomitent, cu solutie de glucoza, pana la acelasi nivel. Se formeaza, in acest fel, doua compartimente: unul exterior - cu sol pur, altul interior - cu de glucoza (molecule de solvent ~ apa - si molecule de solvit — glucoza -) separate de membrana de celofan. Ce se observa? 1) Intr-un prim timp (dupa cateva minute) coloane i de lichid (h) din tubul (T) creste (fi pana la un nivel maxim (Hay fig. 1-b repeta experimentul cu solujii de glucoza de concentratii diferite se poate observa ca nivelul maxim al acestei coloane de lichid este cu atat mai mare cu cat concentraia solutiei de glucoza este mai mare. Acest fenomen a fost numit endosmoza 2) intr-un al doil (fenomen de exosmoza - fig. 1-c), stabilizandu-se in 86al ay WON | ¢ - exosmoza Fig. 1 Osmomerral Dutrochet (@, b, c— explicatil tn text) = molecula de glucoza = molecula de apa Gen = flux de solvent spre interior ex = flux de solvent spre exterior g, = flux de glucoza (LG VR OM oh Paw Aina simboluri explicate in texi) LUCRARE DEMONSTRATIVA final la un nivel (hqa) care depinde iarasi de concentratia solutiei de glucoza din compartimentul interior. Cum se pot explica fenomenele observate? 1) Membrana de celofan este permeabila pentru moleculele de solvent, dar are un grad redus de permebilitate si pentru moleculele de glucoza. in etapa de endosmoza, moleculele de apa tree din compartimentul exterior (unde numarul lor este mai mare) spre compartimentul interior (unde, ca urmare a prezentei moleculelor de solvit, numarul moleculelor de apa pe unitatea de suprafata a membranei este mai mic). Practic, la nivelul porilor membranari, ajung in acelasi timp, de exemplu, 3 molecule de apa din compartimentul exterior (.,) fata de 0 molecula de apa din compartimentul interior ($..) fluxul net fiind in acest exemplu de 2 molecule spre interior. Ca urmare, nivelul solutiei din tubul () creste, solutia din compartimentul interior devenind tot mai diluata. Prezenta moleculelor de solvit in compartimentul interior creeaza la nivelul peretelui separator 0 presiune numita presiune osmotica. Pe de alta parte, cresterea nivelului de lichid in tubul (T) determina aparitia unei presiuni hidrostatice P = pgh (p = densitatea lichidului, g = acceleratia gravitationala, h = inaltimea coloanei de lichid din tub). Ascensiunea coloanei de lichid se va opri cand presiunea hidrostatica va egala presiunea osmoti solutiei. 2) Daca membrana ar fi strict impermeabila pentru solvit lucrurile s-ar opri aici; membrana de celofan are insa un grad de permeabilitate pentru glucoza (fapt demonstrat prin scaderea concentratiei solutiei de glucoza, la masuratori succesive), ceca ce explica fenomenul de exosmoza, cu scaderea, lenta, a nivelului de lichid din tubul (T), odata cu trecerea unor molecule de glucoz ($,) spre compartimentul exterior si tendinja de egalizare a concentratiilor solutiilor din cele doua compartimente. Nivelul maxim (h,,) al coloanei de lichid depinde de concentratia solutiei din experiment, dar nu este influentat de natura solvitului. Pe baza fenomenelor observate s-a definit notiunea de presiune osmotica, ca find presiunea care 87Lanivelul membranci (M) se exercita 2 forte. a) 0 forta determinata de presiursea osmotica (7) F,=AWRT, unde AW = diferenta de osmolaritate intre cele 2 compartimente (osmol/r) R= 8,313 asmol K', T = temperatura (Kelvin) H)o forta determinara de presiunea fidrostatica a coloanei de lichid din tubul 1) La echilibru (fig.1-6): = 2 Hmax=AWRT LUCRARE DEMONSTRATIVA trebuie exercitata pentru a aduce o solutie in echilitru cu solventul pur de care este separata printr-o membrana cu permeabilitate selectiva. Osmometrul Dutrochet a permis punerea in evidenta a fenomenelor de end- si exosmoza si prezenta presiunii osmotice dar existenta curentului de exosmoza (ca urmare 2 semipermeabi imperfecte a membranei _separatoare) impropriu pentru evaluarea cant osmotice. Az. Osmometrul Pfeffer Masurarea pr smotice cu ajutorul osmometrelor a devenit posibila odata cu objinerea unor membrane separatoare strict semipermeabile (Permeabile pentru solvent (apa), dar tral impermeabile pentru sob conform careia unele pr membrana a fost cea de ferocianura de cupru, descoperita de Pfeffer, in 1877. Fig. 2 prezinta simplu pentru masurarea directa a presiunii osmotice, numi osmometru Pfeffer. Acesta include, in principiu, doua compartimente separate de 0 membrana strict semipermeabila: compartimentul intem este reprezentat de interiorul urui (V) din argila (structura poroasa) si contine 0 coza; membrana, permeabila la apa dar strict ypermeabila pentru moleculele de glucoza, este de un gel de ferocianura de cupru situat in porii din pere . reprezentat de un argila este introd a procedat in modul urmator: vasul (V) a fost umplut cu sulfat de cupru si introdus into soluie de ferocianura de potasiu. Cei doi reactanti au nivelul porilor argilei si, ajungand in con reactionat cu formarea ferocianurii de cupra, gel are proprietatea de a fi permeabil doar la apa si de a suporta presiuni destul de mari fara a se distruge. Ulterior, vasul (V) a fost spalat, in peretii sai ramandnd gelul de ferocianura de cupru, care constitui membrana semipermeabila. Dupa objinerea membranei vasul (V) de ar este umplut cu o solutie de glucoza (realizind compartimentul intern) si introdus in. cilindrul 88R M Fig. 2 Osmometnal Pfeffer (explicatii in text) > @ LUCRARE DEMONSTRATIVA exterior, din sticla (R),umplut cu apa (compartimentul extern). Vasul (V) este conectat, ermetic, la un manometru cu mercur (M), asa cum se observa in fig. 2. Ce se observa? Coloana de mercur din manometru este deplasata continuu, prin patrunderea apei_ din compartimentul exterior in cel _ interior corespunzand curentului de endosmoza - si, dupa un interval de timp, se stabilizeaza la 0 valoare maxima, care indica de fapt presiunea osmotica a solutiei din compartimentul intern (neexistind curent de exosmoz, prin lipsa totala a permebilitajii membranei pentru glucoza). Pentru o alta solutie, (diluata. si neionizabila) de aceeasi concentratie in comparti- mentul inter, valoarea presiunii indicate de manometru va fi aceeasi indiferent de natura solvitului, la aceeasi temperatura. Utilizand acest osmometru si solujii diluate in cele doua compartimente, Pfeffer a stabilit legile experimentale ale osmozei (v. Capitolul 2, ® B) Determinarea indirecta a presiunii osmotice prin crioscopie ‘Trecerea unei substange pure (solvent) din seare lichida in stare solida se realizeaza fa 0 temperatura deverminata, numita temperatura de solidificare (congelare); aceasta este constan- ta in tot timpul procesulu. 2) eS Bu. Principiul crioscopiei Punct de congelare Se stie ca apa distilata la presiunea de 760 mmHg ingheata la temperatura de 0°C - temperatura numita punct de congelare. Aceasta temperatura se mentine pe toata durata Inghesarii, Daca se dizolva unele substante (solviti) in apa distilata (solventul pur) realizéndu-se o solutic nesaturata, se constata ca temperatura de congelare scade, solidificarea realizandu-se intr-un interval de temperatura, Coborarea punctului de inghey este proportionala cu concentratia solutiei realizate, fara si depinda de natura solvitilor. Astfel, toate solutiile cu concentratia de 1 Osm, care contin 6,023 x 10 particule, coboara punctul de congelare la -1,85" C. Fenomenul de coborére a temperaturii de solidificare a unei solutii a fost studiat de fizicianul 89Legea Raoult: cobordrea punctului de solidi ‘Fficare af unci solusii este pro: portionala cu numdrul de molecule dicolvate in unieatea de volum (deci cu concentratia rmoleculara a solutiei) Molalitate (Cp) sau Reprecinta numarul de moti de solvit considerat per unitate de masa (i general per Kilogram) de solvent. Concentragie molart (cy) Sats molaritate sau osmolaritate Reprecinta numarul de molt de solvent sau solvit considerat per litru) de solutie. © Punctul crioscopic este temperatura fa care incepe solidificarea unei solupii nesa urate. Punctul criokidratic este temperatura fa care se termina procesul de solidificare. Pentra solutiile saturate si lichidele pure aceste doua temperaturi sunt deci identice. LUCRARE DEMONSTRATIVA francez F.M, Raoult, care a enuntat o lege redata prin, urmatoarea formula: =Ke -K & 1 M AO =t, unde: {, = temperatura de congelare a solvent = temperatura de congelare a sol (intotdeauna mai mica in raport cu solve: pur) M = masa moleculara a sol C= concentratia ponderala a soluti AO = constanta crioscopica ¢,, = osmolalitatea (numar osmoli/Ikg solvent) K = constanta ce depinde de natura solventulu Constanta K este egala cu coborarea punctului de congelare al unui solvent in care se gaseste dizolvata o molecula gram de solvit. Solidificarea unei solutii nesaturate se realizeaza in mai multe etape, fara a se mentine aceeasi temperatura pe tot parcursul procesului de solidificare sinijial incepe solidificarea solventului la o anumita temperatura t,, iar solvitul raméne, deci, dizolvat in solventul ramas lichid. i solventului, solujia devine mai concentrata, si, conform celor mentionate anterior, temperatura de solidificare a solutiei continua s se micsoreze. in momentul in care solutia devine saturata, temperatura ramine constant pana ce se termi solidificarea intregii solutiit, Temperatura t, la care incepe solidificarea solutiei se numeste punct crioscopic (si depinde de concentrafia initiala a solutie). Temperatura t, la care se termina solidificarea se numeste punct criohidratic Se constata experimental ca solutiile solvent care contin un numar egal de molecule in unitatea de volum au acelasi punct crioscopic indiferent de natura solvitilor. Fenomenul de s e este insotit de degajare de caldura. Din aceasta cauza, intr-o solutie a carei temperatura se micsoreaza cu viteza constanta, la aparitia primelor cristale solide (corespunzind punctului crioscopic) degajarea de caldura determina 90Suprafuziumea —_reprezinta ‘cea stare in care un Gchid se afla fa 0 temperatura inferioara celei de solidificare fara sa fie tnsa in stare solida, Retinesi ca punctul crioscopic + > este identic pentru solutile > ii cu mai multi solviti, AO este suma AB corespunzatoare fiecarvi solvit in parte; > este direct proportional cu asmolalitatea si deci si cu presiunea osmotic © LUCRARE DEMONSTRATIVA incetinirea procesului de solidificare (si, deci, si de scadere a temperaturii de congelare).. Determinarea punctului crioscopic ca moment de declansare a incetinirii procesului de solid nu este suficient de precisa deoarece este dificil de acest moment. O determinare mult mai precisa se realizeazi aducind lichidul in stare de suprafuziune. Bz. Fenomenul de suprafuziune Exista posibilitatea ca un lichid sa fie menjinut un anumit interval de timp, la o temperatura inferioara punctului de congelare, fara ca sol product. O astfel de situatie, denumita suprafuziune, se poate realiza printr-o agitare continua a lichidului in timpul racirii. Find insa o stare instabila a substantei, aceasta stare poate inceta prin actiunea unui agent perturbator - de exemplu introducerea unui cristal al solventului respectiv. Lichidul se va solidifica brusc, iar caldura degajeta in acest proces va face ca temperatura valoarea punctului crioscopic al sol Pomnind de la expresia legii Raoult si de la legile osmozei se pot mentiona urmatoarele: *punetul crioscopic depinde doar de numarul de le (osmoli) din solutie si nu depinde de natura lor (pentru solutiile adevarate); izotone; AO este suma A@ corespunzatoare fiecarui solvit in parte; ‘este direct proportional cu osmol si cu presiunea osmotica; poate deci fi utilizat pentru determinarea acestor parametri ai lichidelor biologice {n practica medicala. PARTEA PRACTICA Crioscopul Beckmann Este un dispozitiv alcatuit din urmatoarele parti componente (fig. 3): ~ 0 eprubeta (2) in care se introduce solutia de cercetat, prevazuta cu un brat lateral, deschis, si axial cu un dop perforat prin care se va introduce termometrul Beckmann; - un agitator magnetic (necesar pentru realizarea starii de suprafuziune a solutiei); acesta poate fi un mic magnet (3) antrenat in rotatie de un alt magnet (4) 91Fig. 3 Crioscopul Beckmann (explicatii in text) Constanta K din legea Raoult dijera mult de fa un solvent fa aliul, ‘Exemple Kapa = 1,86 Kbenzen = 5,12 Keamfor = 40,0 ‘Kmetanol = 1,81 Materiale necesare ¥ crioscop Y termometra Beckmann ¥ apadistilata solutie de examinat (ser sanguin) LUCRARE DEMONSTRATIVA fixat pe axul unui motor electric, alimentat la reteaua de 220 V c.a., 50 Hz; ~0 eprubeta mai larga (1), coaxiala cu (2), care se introduce eprubeta (2) ~ un recipient (A) in care se introduce amestec refrigerent (gheata plus sare in proportie de 2 : 1) Termometrul Beckmann Este un termometru de precizie ridicata (termometrul obisnuit permite citirea temperaturii cu © precizie de un grad centigrad); el permite masurarea unor variatii de temperatura de 1/100, 1/200 sau 1/500 (deci precizie pana ta 0,002). Deoarece fiecare grad va fi divizat in sutimi, diviziuni lizibile, scala termometrului va cuprinde doar 4-6°C. La partea superioara termometrul este prevazut cu un rezervor suplimentar cu mercur (in forma literei U) ce comunica cu rezervorul inferior prin intermediul capilarului de nivelul scalei termometrice. Datorita acestui rezervor suplimentar, termometrul per citirea temperaturii in orice interval (cuprins intre punctul de solidificare si cel de fierbere al mercurului). Este inst necesara 0 etalonare prealabila masurarii in intervalul dorit. De exemplu, daca temperatura ce urmeaza a fi citita este in intervalul 18-20°C, se procedeaza astfel: se introduce rezervorului termometrului in apa la 23°C (0 parte din mercurul termometrului va tece in rezervorul suplimentar), apoi se utilizeaza termometrul pentru masurarea dorita (mercurul din tub se va comprima si se va opri in dreptul diviziunii corespunzatoare). @S Etapele de lucru: se pregateste un amestec refrigerent format din 2 parti gheata si 1 parte NaCl si se introduce in recipientul R; ~ in eprubeta (2) curata, uscata in exterior gi clatita in prealabil cu solutia de cercetat, se introduce agitatorul magnetic si o cantitate de ser suficienta pentru 2 acoperi rezervorul termometrului ( Sml); se fixeaza eprubeta in amestecul refrigerent si se pune in functiune motorul, actionand intrerupatorul crioscopului; vse fixeaza in eprubeta_termometrul Beckmann; Y se urmareste coborérea coloanei de mercur in capilarul termometrului; 92LUCRARE DEMONSTRATIVA v cand nivel mercurului indica 0 temperatura inferioara punctului crioscopic al serului normal se opreste agitarea si prin brajul eprubetei se introduce in interior un mic cristal de gheaja; solutia se congeleaza brusc si coloana de jn caul plas ; mercur incepe sa urce in capilar. Se noteaza valoarea In cazul plasmei sanguine, 4 4 diy maxime la care se ridica mercurul. Se osmolaritatea si osmolalitatea vy determinarea de 3 ori si se calculeaza valoarea nu pot fi confundate; ele pot fi . i t; se determina in mod similar si confundate doar pentru solujii Tee Pentru ts 1 5 te neclectrolii. temperatura de congelare t, a apei distilate, care reprezinta punctul 0°C al termometrului Beckmann; Acrioscopic al solutiei va fi calculata cu AO=t,-t, & a) Caleutul osmolalitatii serului sanguin eu ajutorul punctului A crioscopic Conform legii Raou! in conditii normale, A A0=1,-4=Ke, crioscopic al serului este (056°C), deci Presiunea osmotica este asm = (0,56) 1,85) = p=caRT 0,3 Osm = 300 mOsm. in care Cy = concentratia solutiei R’= constanta universala a gazelor T = temperatura absoluta M= masa moleculara, Raportind cele doua relatii anterioare vom avea p/AO=RT/K, Valori normale: de unde Osmolalitatea plasmei = p=AORT/K 290 mOsm/kg apa; Determinind punctul crioscopic al Osmolaritatea plasmei= sanguin este posibil calculul presiunii osmotice astfel 310 mOsm/kg plasma; TT stiind ca o solutie de 1 Osm are A@ = -1,85°C ntru apa) si presiunea osmotica 22,41 atm, 22,41 atm x x= (22,41 determinat) / (-1,85) atm Determinarea concentratici osmolare a serului;LUCRARE DEMONSTRATIVA | = AG/(-1,85)°C Presiunea osmotica a serul uin v 2 Osmolaritatea plasmatica siunea osmotica a serului sanguin va fi se exprima in numar de miliOsmoli/l plasma. Pom = © oom RTs deci Pisa, = 0,3 X 0,082 (273437) = 7,6 atm Osmolul (sm), repre- zinta o particula oarecare in sofutie - particula gram cinetica - indiferent de natura sa Avand in vedere cele mentionate despre solutii false si solutii adevarate, aceasta valoare teoretica a presiunii osmotice a serului este reala pentru o concentratie a glucozei de 1g/l si a ureei de < 0,5g) (valori normale). Prin aceasta metoda se poate determina si concentratia in electroliti in conditii normale si patologice, cat si a unui surplus de glucoza Ty Stee, spre deosebire de metoda conductometrica @ (a se vedea lucrarea practica privind Dializa) cc permite doar determinarea electrolitilor din ser. 2 b) Calculul presiunii osmotice a serului, Pornind de Ila compozitia sa electrolitica Osmolaritatea totala a Pentru solutiile complexe (cazul unor lichide din unei solutii este suma organism), osmolaritatea se calculeaza prin rumarului de mol nediso- SuMarea tuturor —concentrajiilor molare ale ciati sia numarului de ini. CORStituiengilor, finand cont de gradul lor de disociere. gram per litra de solutie De exemplu, pentru lichidul extracelular, se considera oC constituienti principali: Na’,CI-, glucoza, ure. Exemplu de calcul al osmolaritatit si presiunii osmotice pentru o solutie de NaCl 92/1 (ser fiziologic): Osmolaritatea : = pi/Mj (Mj = masa molara) nr. mOsm= nr. mEq/valenta c= 9x2 / 58,5 = 0,307 Osm/L Presiunea osmotica : p,=cRT Po = 0,307x8,31x103 (273 + 25) =7,6x105 N/m? = 7,5 atmosfere. Cateva notiuni privind osmolalitatea normala a lichidelor biologice cat si starile hipo- sau hiper- osmolare va sunt prezentate in cadrul aplicatiilor medicale, la lucrarea practica privind Osmoza. er o4Fig. 4 Micro-osmometrul KNAUER Solusile care contin. proteine pot fi masurate doar 0 singura data (racirea poate determina denaturarea proteinelor). LUCRARE DEMONSTRATIVA Micro-osmometrul semiautomat, produ: firma KNAUER (Germania) masoara osmol cuprinse inte 0 si 2000 m pe kilog Principiul de funcfionare consta in determinarea punctului de inghet (vezi crioscopie, punctul B), Mod de lucru: 1. Calibrarea G Calibrarea aparatului se realizeaza pentru doua valori: de 0 mOsm si de 400 de mOsm: Se introduc 0,15 ml apa distilata in vasul de masura cu. ajutorul unei pipete. Se apasa concomitent butoanele 5 si figura 2), i¢ 400 mOsm in va: itent butoanele 5 si 7 (vezi figura 2). 2. Masurarea Pentru determinarea osmo! unei probe, se introduc 0,15 ml in vasul de masura gi se apasa butonul START. Faza de racire va fi indicata pri pe partea stinga si un counter pe partea dreapta a display-ului (creste de 1a 0 la 7). Imediat ce proba a fost supraracita (aproximativ -16 sau 17°C), vibratorul va induce automat ingherul (faza de are, -7°C). Fig. 5 Schema Osmometrului KNAUER 1 ~ buton pornir/opri(ON/OFF); 2 ~ START; 3 — DISPLAY; 4 ~ VIBRATOR; 5 ~ CALIBRARE; 6 ~calibrare 0 mOs 7 ~calibrare 400 mOsm 8 ~afisare (mOsmol/ 9 —lede 10 ~ led cristalizare; I1 led racire; 12 — intrare cablu; 13 - cap de masurare; 14 ~ jesire imprimanta; 15 ~cavitate de racire; 16 —compartiment de stocare, Faza de masurare (numarul 2) va apare pe partea stnga a display-ului si counter-ul va reporni (de la 0 la 7), Osmometrul va detecta temperatura maxima 95LUCRARE DEMONSTRATIVA atinsa, 0 va stoca si o va afisa pe display (in miliosmoli pe kilogram). La sfarsitul masurarii_un semnal acustic se va auzi si vasul de proba se va incalzi la 20° C. Fig. 6 Capul de masurare al osmometrulut = KNAUER I capac; {fb ot 2 suport termistor; 3—surub 4— suport de sustinere 5-con; 6 — adaptor pentru vasul de masura; 7 —termisior; 8 ~ vibrator; 9~ vasul de mésura. Formula de calcul a miliosmolului Retineti ca: _ este: - pentru masurarea osmolalitatii plasmatice sunt Juate in calcul numai sodiul, glucoza si ureea, 8 = 1 mol NaCl reprezinta un numar de osmoli ImOsm = ac molec.savatomica egal cu numarul de particule rezultate prin disociere, in acest caz, 2 mOsm. Dz Exercitii A. 1. Sase determine osmolaritateaplasmet in solutie apoasa sti ca: Acrioscopic = 0,56%C K= 186°C osm! kg, pentru apa 2 Seconsidera ca, pentruun pacient deshidratat, A eriscopic pentra plasma umana fn solusie apoasa este 067°C si, = 1,86°C asmol'ky, pentru apa fa 0°C. Sit se calulece presiunea osmotica (in atm) a plasmei pacientuu ‘tr-comparatie cu plasma normale aceasta este hpo sau hiperosmotica? Seda R = 0,082 larmXK' mot! 3. Faptulcasevn ascensioneaza tn tulpina plantelorprimavara este recultatul presiunil osmotice a solutei de caharoza din tulpind (seva)— care realizeaca compartimentul interior ~ fata de apa din sol ~ care reprecinta compartimentul exterior. 4. Se considera seva ca 0 solute de zaharoza C, Sa se afl a) concentratia de zaharoza in mol m"; 8). presiunea osmotica decooltata de seva find de 7,28x10'Pa,tnalyimen maxima la care va urca sev tr eulpina, (Se considera masa unui mde sevd aproximativ egala cu masa unui mt’ de apa si densitatea sex aproximativ egal cu densitaten ape) 1%, (a temperatura de 27°C. DUPA EFECTUAREA LUCRARII PRACTICE TREBUIE SA $TITI SA v definiti urmatoarele notiuni: osmoza, presiune osmotica, punct de congelare, A crioscopic, fenomen de suprafuziune, fegea Raoult, osmol, osmolaritate, osmolalitate; ¥ determinapi punctul Acrioscopic eu ajutoru crioscopului ¥ calculati presiunea osmotica a unei sofuii 96LUCRARE DEMONSTRATIVE ON | eee EMOTE Capitolul-CROSCOPUL AXIOLAB® 4 A. Descrierea microscopului AXIOLAB® 1. 2. 3 4 s 6. Sursa de lumina Sistemul de vize Platina Condensori Lentilele si dispozitivele de formare a imaginii Echipamentul pentru fluorescenta B. Tipuri de microscopie optica - mod de a lucru Microscopie optica obisnuita Microscopie optica cu imersie Microscopie optica cu contrast de faza Microscopie optica pe fond intunecat Cultramicroscopie) Microscopie optica cu polarizare C. intrebari si exercitii Microscopul AXIOLAB, produs de firma Zeiss este un aparat a carui constructie permite realizarea tuturor tipurilor de microscopie optica. 97LUCRARE DEMONSTRATIVA A. DESCRIEREA MICROSCOPULUI AXIOLAB Fig. 1 Microscopul Axiolab® (Zeiss): sursa de lumina si sistemul de vize 1.1 ~valoarea tensiunii Ia care se -onecteaza microscopul mexiune pentru cablul de alimentare 1.3 -locas de fixare a sigurantei trerupatorul lémpil 12 1.7 -dispozitiv de iluminare 1.8 -diatragma lampit 1.9 -surub pentru fixarea condensorulai 1.10 -surub pentra plating ew posibilivati de rotire. 1, SURSA DE LUMINA Este continuta in interiorul micros- copului (fig. 1-1.7), fiind formata dintr-o lampa care emite lumina alba si care functioneaza la 6 V si 25 W. Instrumentul se conecteaza la refeaua de 220 V, se actioneaza intrerupatorul . 1A) si se ajusteaza voltajul lampii cu ajutorul unui po- tentiometru (fig. 1~1.5), care determina intensitatea de iluminare a campului microscopului. Lampa este continuta intr-un locas prevazut cu a luminii, un colector, o lentila ina emisa si o diafragma (fig. 0 serie de filtre necesare obtinerii unei bt film fotografic. 2. SISTEMUL DE VIZE Vizele macrometrica si microme- 1-1.6) sunt plasate coaxial pe suportul care confine si platina microscopul prin deplasarea platinei si a condensorul canta de maximum 21 mm. O rotire completa a macrovizei corespunde unei deplasari de 4 mm, Scala trasata la nivelul macrovizei_pemite masurarea cu aproximatie a grosimii obiectului: 0 diviziune de pe scala reprezinta aproximativ 4 um. 3. PLATINA Este prevazuta cu un dispozitiv de fixare a lamei cu preparatul (fig. 2~2.2). Ea poate fi deplasata dupa lare (Ox si Oy) cu ajutorul a doua suruburi coaxiale (fig. 2-2.3). Platina mai pre- zinta de asemenea gradatii si un sistem vernier pentru localizarea anumitor zone din preparat. Exista si alte tipuri de platine, care pot fi rotite cu pana la 210° pentru a ajusta pozitia zonei dorite pe filmul fotografic. 98as: Microscopul Axiolab® (Zeiss) latina microscopulut 2.1 - platina 2.2 -dispozitiv standard de fixare a Jamei 2.3 -suruburi coaxia Jocalizarea unor zone 2.5 -dispozitiv de fixare a lamei pentru usilizare cu 0 singurd mana 2.6 -margine de ghidare Fig. 3 Microscopul Axiolab® (Zeiss): ‘condensorii 3.1 - suport pentru condensor 3.2 - surub pentru deplasarea verticalé a condensorului 3.3 - dispozitiv de montare a condensorului cu tureta 3.4 - surub de fixare a condensorului 3.5 - suruburi de centrare a condensorului 3.6 sistem de iluminare de mica intensitate pentru obiectivele 2,5 x LUCRARE DEMONSTRETIVA 4. CONDENSORII Suportul pentru sistemul de condensori (fig. 3-3.1) este prevazut cu: = surub pentru ajustarea pozitiei verticale (fig. 3- 3.2); = surub— pentru fixarea —_condensorului (fig. 3-3.4); = doua suruburi pentru centrarea condenscrului (fig. 3- 3.5); - sistem pentru reducer cazul i pozitie (fig. 3-3.6) Microscopului i se pot atasa fie diferite tipuri de condensoare pentru diferite metode de microscopie optica, fie un condensor (fig. 44.1) cu tureta, in care prin simpla rotire a turetei (fig. 4— 4.2) se pot vizualza probele in mai multe modu iluminare axiala (brightfield) (HF); = contrast de faza (Ph 1, Ph 2, Ph 3); = fond intunecat (DF), pentru obiective cu puterea maritoare de pana la 40x si apertura numerica < 0.65. ‘Acest tip de condensor mai prezinta o diafragma incorporata, a carei deschidere poate fi reglata cu un surub (fig. 4-4,3), precum si alte dowa suruburi pentru centrarea imaginii in cazul condensoarelor cu contrast de faza si a celui pe fond intunecat (fig, 44.4), 5. LENTILE $1 DISPOZITIVE DE FORMARE A IMAGINIL a) OBIECTIVELE Au inscrise pe ele simboluri cu urmatoarele semnificatii: - Puterea maritoare (4x, 10x, 40x, 100x), care, multiplicata cu puterea maritoare a ocularului, reprezinta puterea maritoare totala 2 micros- copului. - Apertura numerica maxima este de 0,65; nu se pot percepe detalii mai multe peste aceasta valoare. Apertura este importanta in cazul ultramicroscopiei, pentru selectarea deschi- derii diafragmei. 99a2 44 Fig. 4 Microscopul Axiolab® (Zeiss): condensor cu tureta 4.1 -condensor Abbé cu tureta 4.2 -aispozitiv de oprire 3 turetei intr-o anumita pozitie 43 -cispozitiv de reglare a deschiderit difragmei condensorului 4.4 -suuburi de centrare pentra pozitile: contrast de faza si cmp intunecat eo. Fig. 5 Mictoscopul Axiolab® (Zeiss) sistemul de formare a imaginit $1 -objective 5.2 sistem revolver 5.3, 5.4 oculare 5.5 surub pentru alinierea sistemului 5.6 - tub optic 5.7 -tija pentra dirijarea fasciculului de lumina spre oculare (complet ‘impinsa) sau spre aparatul de iotografiat (complet trasa in afar). LUCRARE DEMONSTRATIVA = Simbolul » arata ca imaginea se formeaza la infinit prin aceste obiective. = in general, obiectivele sunt realizate pentru 0 grosime a lamelei care acopera preparatul de 0,17 mm. Unele obiective sunt ajustabile pentru diferite grosimi ale lamelelor. Numai in cazul folosirii obiectivelor cu imersie nu are importanta grosimea lamelei. b) OCULARELE Microscopul este de tip binocular si are adaptate oculare cu o putere maritoare 10x, care pot fi utilizate si de catre persoanele care poarta ochelari (Br). Dis- tanfa dintre ele poate fi reglata corespunzator distantei interpupilare intre 55-75 mm, astfel ineat observatorul sa perceapa o singura imagine a obiectului. c) DISPOZITIVELE DE iNREGIS- TRARE A IMAGINII Pot fi aparate de fotografiat sau camere vides care se adapteaza in suportul special prevazut in partea superioara a microscopului. 6. ECHIPAMENTUL PENTRU S FLUORESCENTA & Pentru realizarea microscopiei optice cu fluores- cenfa trebuie adaptat un sistem special la partea supe- rioara a microscopului, care contine atit componen- tele necesare excitarii moleculelor fluorescente, cat si cele utilizate pentru formarea si inregistrarea imaginii Pentru a infelege utilitatea si succesiunea dispo- zitivelor folosite in acest caz, cititi mai intdi cateva date referitoare la fenomenul de fluorescenta si urmariti schema de principiu a unui microscop cu fluorescenta. Fluorescenta este fenomenul prin care anu- mite molecule emit radiafii cu o lungime de unda mai mare decat cea absorbita (vezi fig. 6 de pe pagina urmatoare). 100LUCRARE DEMONSTRATIVA Starcexciat === sr e Stare fundamental Fig. 6 Posibilitati de excitare si dezexcitare: 2) Absorbtie; b) Fluorescenfa; c) Dezexcitare nneradiativa; d) Fluorescenta intérziata; ¢) Fostorescenta; 1) Coliziune cu Os: g) Part Excitarea moleculei se produce in general prin absorbjia unei cuante cu o energie bine determinata, absorbtie care are loc instantaneu (10 este trecerea electronilor de pe nivelul energet starii fundamentale pe cel al starii excitate. In general, moleculele au electroni pereche, cu numar cuantic de spin diferit. Trecerea pe starea excitata nu modi intr-un sens, cat si in altul int o durata de viata foarte mi 0° s). Pe durata timpului de viata al starii exci- tate, molecula pierde o parte din energia sa prin in- actiuni cu moleculele din jur si ajunge pe nivelul (de ordinul vibrational al starii excitate, cu energia cea mai mica. De aici se produce dezexcitarea, cu emisia unei ra- de fluorescenta. De remarcat este faptul ca ener- pierduta prin dezexcitare este mai mica decat cea absorbita, deci lungimea de unda emisa va fi mai mare decat cea absorbita. Diferenta dintre aceste doua lungimi de unda poarta numele de deplesare Stokes (fig. 7). eplasare Stokes Fig.7 Spectrul de absorbtie si de emisie al unei molecule fuorescente, cu diferenya de energie pierduta intre momentul absorbtiei si cel al emisiei Dupa cum este prezentat si in fig. 6, exista si alte posibilitati de dezexcitare a moleculelor: 101pe Ocular. G7 Filtru de emisie Obi Preparat Condensor iv Oglinda Filtru de excitare Fig. 8 ‘Schema unui microscop cu Aluorescenta. Linia continua reprezinta radiatia de excitare, iar cea punctata - radiapia emis LUCRARE DEMONSTRATIVA - Fosforescenta: daca electronul aflat in are excitata isi inverseaza spinul, ambii electroni din pereche au acelasi spin, fapt in- terzis in principiu de legile mecanicii cuan- tice, deci foarte putin probabil. Ca urmare, aceasta noua stare este putin populata (foarte putini electroni ajung pe acest nivel), iar in- tensitatea fosforescentei este redusa. Ea este 0 stare metastabila (dezexcitarea se produce dupa un interval de timp mult mai lung, de ordinul 10*-10° s), iar energia este mai mica, prin dezexcitare rezultind o cantitate mai mica de energie decat in cazul fluorescentei (deci lungimea de unda emisa va fi mai mare decat in cazul fluorescentei). - Fluorescen{a intarziata: se produce daca electronul trece prin starea energetica corespunzatoare fosforescentei, apoi revine pe starea excitata fluorescenta. Emisia fluores- centei este intarziata in acest caz (se produce pana la 10° s), dar lungimea de unda emisa este aceeasi cu cea a fluorescentei obisnuite. - Fenomene neradiative: energia mo- leculei excitate se pierde fara emisia unci cuante (ex.: stingerea fluorescentei prin co- liziune cu alte molecule invecinate — freevent cele de O, ~, absorbiia energiei emise de catre © alta moleculi aflata in vecinatate, par- ticiparea moleculei la reactii chimice). Cel mai simplu tip de microscop optic cu fluo- escent se poate realiza prin plasarea unui filtru de excitare (care lasa sa treacd un domeniu ingust de lungimi de unda specific celor absorbite de molecula fluorescenta studiata) in calea fasciculului emis de sursa de lumina a microscopului si un filtru de emisie (care las sa treaca un domeniu ingust de lungimi de unda ce cuprinde radiatiile emise de molecula fluores- centa) deasupra obiectivului (fig. 8) Desi modificarea microscopului este minima in acest caz, metoda are o serie de dezavantaje practice (intensitatea prea mare a luminii de excitare compara- tiv cu cea emisa, care nu este vizibila; absorbtia lu- minii emise prin fluorescent in interiorul preparatu- lui; dificultaji de aliniere a condensorului si obiecti- vului). De aceea, in prezent se prefera asa-numitul sistem de epiiluminare a preparatului (fig. 9) 102Excitare Filtra de excitare Radiatiefcu A mica Preparat bh Fig 9 LUCRARE DEMONSTRATIVE Emisie Fluorescenja emisa Beam splitter Radiat] cu 2 mare Radiatie Radiagie ai Pmare = eu ele | Obiectiv = Condensor Radiatie de excitare ea Preparat @ Schema unui microscop optic cu fluorescenta prin epiiluminare Lumina emisa de lampa trece prin filtrul de excitare si ajunge apoi la un filtru special plasat sub un unghi de 45°, care are proprietatea de a re- flecta total radiatiile pana la o anumita lungime de unda (corespunzatoare celei de excitare), permitind trecerea celor cu lungime de unda mai mare (corespunzatoare celor emise). Acesta este un asa-numit beam splitter (filtru care scindeaza fasciculul), Radiatiile de excitare reflectate tree prin obiectiv (care joaca in acest caz.si rolul de condensor) si ajung la preparat. Radiatiile emise sunt colectate tot de obiectiv si vor trece prin beam splitter deoarece au lungime de unda mai mare. in schimb, eventualele radiatii de excitare reflectate de preparat se reflecta pe beam splitter si nu ajung s& participe la formarea imaginii, fapt ce imbunatateste calitatea acesteia. Pentru o mai buna selectare a radiatiilor emise, se poate adauga si un filtru de emisie dupa c acestea au trecut prin beam splitter. in continuare sunt prezentate clementele micros- copului Axiolab® cu fluorescenta a) SURSA DE LUMINA Este reprezentata de o lampa cu vapori de mer- cur (fig. 10-10.2) a carei descarcare se produce cu ajutorul unui arc electric format intre doi electrozi si care emite radiafii in domeniul ultraviolet. 103108 106 107 109 Fig. 10 Microscopul Axiolab® (Zeiss): echipamental pentru fluorescenta 10.1 - binocular pentns radiatii UV 10.2 - Ismpa cu emisie in ultraviolet peatru fluorescent 10.3 surub cu cap hexagonal pentru fixarea suportului lampii UV 10.4 - obturator $i suport pentru filtre raga cémpului suport pentru filire 10.7 - surub pentra fixarea suportalui cu Alte 10.8 - tub binocular 10.9, 10.10 - suruburi pentru fixarea integului sistem de fluorescenta. LUCRARE DEMONSTRATIVA b) SISTEM DE UNIFORMIZARE A LUMINIL EMISE DE LAMPA Este format dintr-un filtru neutru (fig. 10- 0.4) care difuzeaza lumina si o diafragma (fig. 10-10.5) a carei deschidere delimiteaza zona din _campul microscopului care va fi iluminata si intensitatea de iluminare, Suportul filtrului poate fi glisat, realizan- du-se oprirea completa a luminii emise de lampa. c) | SUPORT PENTRU FILTRE Este un dispozitiv (fig. 10 ~ 10.6) care contine: - Filtrele de excitare, pentru selectionarea unui domeniu ingust de lungimi de unda din spec trul lampii care va excita o anumita molecula fluorescenta, ~ Filtre speciale (beam splitter) care re- fllecta aproape complet -radiatiile de excitare spre obiectiv si preparat, lasind sa treaca spre sistemul de formare a imaginii numai ra- diafiile cu lungime de unda mai mare, corespunzatoare luminii emise de proba. ~ Filtre de emisie (optional) care selecteaza un interval ingust de lungimi de unda, specifice moleculei fluorescente observate in preparat. B. TIPURI DE MICROSCOPIE OPTICA - MOD DE LUCRU - 1, MICROSCOPIE OPTICA OBISNUITA © Se conecteaza sursa de lumina la reteaua de 220 V, se actioneaza intrerupatorul (fig. 11.4) si se regleaza intensitatea de iluminare cu ajutorul po- tentiometrului (fig. 1-1.5). ‘Se aseaza preparatul pe platina, acoperit de o lamela, Se aduce obiectivul 10x in axul microscopului. * Se ridica cat se poate de mult condensorul cu aju- torul surubului corespunzator (fig. 3-3.2). * Se aduce ocularul in pozitia 0 (corespunzatoare punctului alb). * Se inchide diafragma condensorului (fig. 44.3) aproximativ la jumatate. * Privind in spatele ocularelor, se observa dowa spoturi luminoase. * Daca se scot ocularele, se observa doua cercuri luminoase. Se rotesc ocularele corespunzator dis- tanfei interpupilare pentru a vedea un singur cere, lodig. 1 Microscop optic (1921) Fig. 12 Centrarea inelelor in cazul mieroscopiei cu contrast de faza LUCRARE DEMONSTRATIVA Pentru iluminare Kohler: * Se focalizeaza proba cu macro- si microviza. © Se inchide diafragma corespunzatoare sursei de lumina (fig. 1-1.8), care devine vizibila in cimpul microscopului. Se focalizeaza imaginea difragmei modificand pozitia condensorului. Cu ajutorul suruburilor (fig. 3-3.5) se aduce imagines difragmei in centrul cimpului microscopul © Se deschide diafragma pana acesteia dispare din c4mpul microscopu! Se ajusteaza diafragma condensorului la aproximativ 2/3 des Tluminarea Kohler se realizeaza print-un sistem de lentile si diafragme sau filtre neutre, astfel incat in orice punct pe traseul razelor de lumina in microscop in care se focalizeaza imaginea preparatului, imaginea lampii sa nu fie focalizata. in acest fel se obtine 0 iluminare uniforma a preparatului. Acelasi sistem este practicat si in cazul microscopiei cu fluorescenta, 2. MICROSCOPIE OPTICA CU IMERSIE. Se aduce in axul optic al microscopului un obiec- tiv special destinat observarii cu imersie (cu 0 \a partea inferioara: 100x Oil). ira de ulei de cedru pe lamela care acopera preparatul. © Se coboara obiectivul privind din partea laterala pana cénd acesta intra in ul © Se focalizeaza imaginea cu ajutorul microvizei. 3. MICROSCOPIE OPTICA CU CONTRAST DE FAZA © Se aduce in axul optic al microscopului un obiec- tiv destinat contrastului de faza (notat Ph 1, Ph 2 sau Ph 3); aceste obiective pot fi folosite si in ca~ zul microscopiei optice obisnuite. © Tureta condensorului se aduce corespunzatoare: Ph 1, Ph 2 sau Ph 3. * Diafragma acestuit tip de condensor se inchide automat la plasarea in una din pozi © Se cerceteaza daca contrastul de faza este bun prin scoaterea ocularelor din locasul lor: inelul luminos trebuie sA se suprapuna cat mai bine peste inelul negru al obiectivului (fig. 12). Daca inel suprapun, se ajusteaza pozitia condensorului cu ajutorul suruburilor din fig. 44.4 * Se focalizeaza preparatul. pozitia 105LUCRARE DEMONSTRATIVA © Suprafata lamelei care acopera preparatul trebuie si fie foarte curata. 4, _ MICROSCOPIE OPTICA PE FOND INTUNECAT (ULTRAMICROSCOPIE) © Se aduce tureta condensorului in pozitia DF. Diafragma condensorului se deschide automat in aceasta pozitie. # Se folosesc obiective cu puterea maritoare pana la 40x si cu apertura numerica < 0,65. Se ajusteaza microscopul ca la microscopia optica obisnuita in iluminare Kohler (focalizarea si cen- trarea diafragmei sursei de lumina). * Se centreaza apoi diafragma condesorului cu aju- torul suruburilor (fig. 44.4) dupa ce ocularele au fost scoase din locasurile lor. © Este foarte importanta intunecarea total a cémpului microscopului, mai ales la periferie, care depinde de pozitia diafragmei sursei de lumina (fig. 1-18). + Este necesar ca suprafetele de sticla (lame, lamele) si fie foarte curate (fara amprente, urme de grasime), deoarece urmele pot determina ilumina- rea cimpului microscopului. Ie ecopul Axiolab® (Zeiss): 5. MICROSCOPIE OPTICA CU POLARIZARE echipamentul pentru polarizarea «Se ajusteaza iluminarea ca in cazul microscopiei juminit optice obisnuite, fara polarizor. © Se aduce polarizorul (fixat la partea inferioara a 43.1 ~ suport pentru polarizor condensorului: fig. 13-1) in axul optic al micros- 13.2 ~analizor 15 let en contrast de eu copului (se roteste pana la stop). © Analizorul trebuie fixat in locasul superior care se gaseste deasupra obiectivelor (fig. 13-2) in pozitia din mijloc in plan orizontal. © Daca se folosesc obiective cu apertura mare, se creste intensitatea lampii si se inchide diafragma condensorului (fig. 44.3) pana la aproximativ 0,2. * Pentru contrast colorat se plaseaza dedesubtul analizorului (fig. 13-3) 0 lama sfert de unda, a carei pozitie poate fi variata in plan orizontal. C. intrebari si exercitii: a 1. Ce tipuri de microscopic 2. Din punct de vedere opt Explicat 3. Descrieti fenomenele ce pot avea loc atunci cand 0 molecula absoarbe radiati domeniul UV. 4. Ce fenomen sta la baza ultramicroscopiei? (vezi cap. 15). tica sunt posibile folosind microscopul Axiolab? , prezinta avantaje utilizarea obiectivelor cu imersie?apitolul —————————————— ar. Cap I D 5 A. Demonstrarea fenomenului de dializa A.1. Definirea si explicarea fenomenului A.2. Aplicatiile dializei: * Dializa renala * Microdializa cerebrala B. Evaluarea cantitativa a dializei prin conductometrie B1. Principiul fizic al conductometriei Bz. Aplicatii medicale ale conductome- triei: ¢ Determinarea conductibilitatii plasmatice Cc. Modelul rinichiului artificial D. intrebari si exercitii In aceasta tucrare vd propunem sa intelegeti principiul de functionare a rinichiului artificial, cea mai importanta aplicatie medicala a fenomenului numit ializa. Pentru aceasta va trebui sa studiati mai intdi dializa - fenomen de transport pasiv al unor particule solvite eu dimensiuni mici (cristaloide) prin intermediul unei membrane artificale. Evaluarea eficientei acestui fenomen, in cazul solutiilor electrolite, 0 veti realiza prin masurarea conductibilitasit solusiei, printr-o metoda denumita conductometrie. Aceasta metoda care permite masurarea unui parametru electric al unui conductor de ordinul II (solutii electrofite) poate avea si alte aplicajit | medicale. 107LUCRARE PRACTICA A. Demonstrarea fenomenului de dializa Solutiile sunt A.1. Definirea si explicarea fenomenului Dializa este un fenomen determinat de transportul unor cristaloizi print-o membrana. Pentru a infelege acest fenomen trebuie clarificate, mai inti, dowa notiuni: ce sunt solutiile cristaloido-coloidale si care sunt caracteristi- cile membranelor artificiale din punct de aleatuite Vedere al permeabilitatii lor. : din solvent si unul sau mai multi solviti, ‘Se stic cdo molecule — particule ce pot 7 we avza dimensiuni diferite ioni sau Solutii cristaloido ~ coloidale: solutie reprezinta amestecul omogen a doua faze: solventul si solvitul Solventul este cel mai adesea unic, in cazul solutiilor biologice acesta fiind apa. Solvitul este frecvent reprezentat de particule solide de dimensiuni diferite (unul sau mai multi solviti). Este evident, de exemplu, ca particulele solvite dintr-o solutie de sare (NaCl) in apa sunt mai mici decat particulele solvitului unei solutii apoase de ovalbumina (proteina din albusul de ou). in primul caz vorbim despre o solutie cristaloida, > Particulele solvite cu diame. in al doilea caz - de 0 solutie coloidala. sul < 1 mm sunt denumite cristaloide, iar realizate de acestea cristaboide. > Dupa cum prezinta sau nu solutiife Electroliti si nelectrolisi: ‘solutii in cazul solutiei de NaCI particulele solvite vor suferi, in solutie, un proces de disociere, astfel incat in final solvitii vor fi ionii de Na* si de CI, pe care ii vom numi cristaloizi electroliti (au sar ica, i I: . sarcina electrica, cristaloidole cina electrica, fenomenul fiind numit, mai corect, sunt electroliti (ex: ionii) sau neelectroliti (ox: urea). > Particulele se numese moleculare sau colvidale (ex: proteinele). solvite cu Gametrul > 1 mm sunt definite drept coloizi, iar solutiile realizave de acestea soltutii disociere electrolitica) pentru a-i deosebi de cristaloizii neelectroliti (care nu au sarcina electrica) cum este, de exemplu, ureea. Disocierea poate fi completa sau nu, procentul de molecule disociate crescénd cu temperatura si dilutia. Grad de disociere: Daca se considera n numarul de molecule totale introduse in solutie si n’ numarul de molecule disociate, se poate defini gradul de disociere, o, prin raportul: macro- numarul de molecule disociate find, deci egal cu na. 108Tabel 1. Influenta concentratiei_unei solutii apoase de CH,COOH, Ja 29°C, asupra gradului de disociere Concentratia | a (mol) (@) sol- uree NaCl vent * e ae hematii Proteine baie de dializa Fig. 1 Reprezentare schematica a dializei singelui Ia nivelul unei membrane selectiv permeabile (solventul si loizii pot trece) LUCRARE PRACTICA Electrolifii puternici sunt caracterizati prin a= 1 sau 100%, ceea ce semnifica 0 disociere totala, De exemplu: HCl H’ +Cl in acest caz disocierea este ireversibila. in aceasta categorie intra indeosebi bazele si acizii puternici. Electrolifii slabi au in solutic o disociere partiala, cu un grad de disociere sub 1 (sub 100%). Disocierea este reversibila si este invers proportionala cu concentratia solutiei: scade cand concentratia creste si creste cu diluarea solutiei (tabel 1), fiind practic totala cand concentratia solutiei tinde spre zero. De exemplu: CH,COOH < CH,COO” +H disocierea find, deci, reversibila in cazul acidului in solutie. a Membrane permeabile, Zo semipermeabile, selectiv permeabile Membrane artificiale: Imaginati-va ca aveti o solutie cristaloido- coloidala cu particule solvite de trei dimensiuni, dj, dy ds, intre care exista urmatoarea relatie: dy < ds <1 mm (cristaloide) sid > 1 mm (coloizi). Trebuie sa separati_ din solutie particulele coloide de cele ctistaloide. In acest scop vi se ofera ca dispozitiv de lucru 2 cuve intre care poate fi plasata vertical o membrana artificiala cu structura poroasa intr-una din cuve se introduce solutia de separat, in cealalta, solventul pur - apa distilata, Aveti posibilitatea sa alegeti o membrana cu un anumit diametru al porilor. Ce diametru D veti alege pentru a rezolva problema mai sus mentionata’ - Daca veji aseza intre cele doua cuve o membrana cu porii de diametru D> 1 mm, atat solventul cat si toate particulele solvite o vor traverse © astfel de membrana este 0 membrana total permeabila. ~ Daca porii vor avea diametru D< 1 mm, doar particulele solvite cu diametre d;, d) < D (adica < Imm) (cristaloide) vor putea difuza, in timp ce coloizii (d; > 1mm) vor ramane in solutie; ati realizat astfel separarea pe care v-afi propus-o, prin ifn cazul unei membrane artificiale, diafiza se face in fanctie de dimensiunile ssolvitilor in raport cu dia. metrul porilor membranei. Tabel 2. Celofanul are diametrat poritor comparabil cu al membranei slomerulare dializante Caracte- | Celo- | Membrana ristici | fan | glome- lara Giame- [30K [30-45 |_tmu por [7 are 1500- |__totala 7500 om’ Tungime | 80 | Tam por m _ LUCRARE PRACTICA fenomenul de dializa; 0 membrana de acest tip ite trecerea apei dar si a unor solviti cu diametrul numita si membrana dializanta. O situatie particulara este aceea in care porii au diametrul ‘Andu-st D < 1mm dar > d, si < dy real 4d tree prin membrana dar nu si_ patti diametrul d,. ele cu moleculei de apa). in acest caz prin membrana nu poate trece decat apa, nici un solvit nu 0 poate traversa. © astfel de membrana este o membrana semipermeabila, in definirea sa cea mai corect nu exista membrane strict semipermeabile. notiunea de semipermeal atunci cind ne referim la o artificiala prin care, ca urmare a ro parte din sol mai corect ar membrane selectiv permeabile, freevent folosita membrana Membrane biologice: Deoarece membranele artificiale se deosebese net de membranele biologice care nu pot fi considerate ca simple “structuri poroase”, nofiunea de semipermeabilitate este diferita in raport cu membranele biologice. Marea majoritate a membranelor din organism — sunt considerate semipermeabile, dar mecanismul de realizare a acestui proces este diferit, fara a se putea vorbi de “pori” membranari, ci de sisteme de transport complexe prin intermediul carora pot trece doar anumiti solviti. Mult mai corect este termenul de selectiv permeabile. Membranele naturale prezinta 0 serie de particularitati. Ele sunt structuri complexe, aleatuite din fosfolipide si proteine, uneori cu. caracteristici variabile in funcjie de proces. Asa se explica, de exemplu, de ce la nivelul membranei_glomerulului renal pot difuza si macromolecule, dar intr-un procent ic. Totodata, caracterul functional este diferit. 1a nivelul unor bariere membranare din organism se -aza, concomitent cu fenomene de transport de tip dializa, alte tipuri de transport, care presupun fie un consum energetic, fie, de exemplu, interventia presiunii hidrostatice (ul toate pentru o aceeasi specieDializa este: unfenomen de separare printr-o membrana a par ticulelor solvite dintr-o solute; separarea este consecinta transportului prin membrana, in sensul gradientului elec- trochimic, a particulelor solvi- te pentru care membrana este permeabila; fin cazul unei membrane artificiale separarca se face in functie de dimensiunile solvi- tilor in raport cu diametrul porilor membranei; solvitii difucibilt sunt frecuent cristaloidele, iar cei nedifuzibili- colvicil; ca urmare, prin dializa se separa cristaloide, difucibile, de coloizi. dializanta Schema de principi a dispozitivelor de dializa LUCRARE PRACTICA lent, deci, ca “semipermeabilitatea” se reali- zeaza aici prin mecanisme diferite Este important sa retineti, insi, ca dializa se poate realiza atat la nivelul membranelor biologice cat si al celor artificiale, daca ele pot fi considerate, 1 raport cu moleculele care le traverseaza, semi- permeabile. in cazul dializei, solvitul traverseaza membrai cu o anumita viteza de difuziune, care este direct proportionala cu gradientul de concentratie si invers proportionala cu dimensiunile acestuia. ~ definirea fenomenului: poate fi definita ca fiind un fenomen de transport printr-o membrana selectiv permeabila a particulelor solvite (dintr-o solutie) cu diametrul diametru cristaloizii, difuzibili, de Separarea este, deci, consecinfa transportului prin membrana, in sensul_—_gradientului electrochimic, a particulelor solvite pentru care membrana este permeal Coeficientul de dializa: baie de dializa, sa fie nula). Prin membrana va avea Joc un fenomen de dializa cu o viteza, dC/dt, proportionala concentrajiei (variabile in timp) C a printr-un coeficient, 3, m aC «8c dt Semnul minus semnifica scaderea concentratiei in timp (ca urmare a dial s maj poate scrie, dupa integrare si tinand cont de concentratia initiala: C=Cye Aceasta ultima ecuatie demonstreaza c@, in timp, odata cu aceasta, scade si viteza fenomenul dializa.