Cursul 1

Prof. univ. GC Curca, MD, Ph.D.

Responsabil modul medicina legala UB
Discipl. Medicina legala si Bioetica,
UMFCD Bucuresti
 1.DEFINITIE SI OBIECTUL SPECIALITATII/DISCIPLINEI

DEFINITIA MEDICINII LEGALE CA STIINTA MEDICALA

Medicina legala este o stiinta medicala care determina si evalueaza cauzele
medicale ale mortii precum si aspectele medicale pe care le implica solutionarea
cauzelor juridice

DEFINITIA MEDICINII LEGALE DIN PERSPECTIVA JURIDICA SI SOCIALA

Recunoaste 3 abordari diferite in raport cu:
Valoarea generala in justitie si in societate
o Aplicarea cunostiintelor medicale pentru aflarea adevarului si spre
implinirea necesitatilor actului de justitie in societate
Proceduralitatea juridica
o Stiinta medicala care pentru necesitatile implinirii actului de justitie este
procedural necesara in orice speta juridica cu implicatii medicale precum si
in orice caz medical cu implicatii juridice.
Caracterul expertal
o Stiinta medicala care urmareste pentru necesitatile implinirii actului de
justitie sa obiectiveze si sa evalueze cu caracter expertal aspectele medicale
ale unei spete juridice
 2. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE MEDICINA LEGALA,
PREZENTAREA PRINCIPALELOR INSTITUTE SI A INML
a) Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici" " - unitate cu
personalitate juridic, aflat n subordinea Ministerului Sntii (www.legmed.ro)
b) 5 Institutele regionale de medicin legal din centrele medicale universitare:
Timioara, Trgu-Mure, Cluj-Napoca, Iai i Craiova care au in subordine Serviciile
medico-legale judetene. n cadrul institutelor de medicin legal funcioneaz cte o
comisie de control i avizare a documentelor medico-legale.
c) 36 Servicii de medicin legal judeene cu sediul n oraul reedin de jude; nu
au personalitate juridic i se afl n subordirea direciilor judeele de sntate
public; sunt conduse de ctre un medic legist ef numit de directorul direciei
judeene de sntate public i sunt coordonate de institutele de medicin legal n a
crui competen teritorial se afl
d) 11 Cabinetele de medicin legal, aflate n structura organizatoric a
serviciilor de medicin legal judeene i nfiinate n judeele mari, i au sediul n
alte localiti dect cele reedin de judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti,
Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti,
Barlad, Onesti.
Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si
metodologic de catre Ministerul Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina
Legala, cu sediul in Institutul de Medicina legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti.
Consiliul superior de medicina legala are in componenta: directorii institutelor,
profesorii de medicina legala, seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din
Romania, presedintele comisiei de specilitate a MS, reprezentanti ai MS, M. Just.,
Min. Public, Min. Interne numiti prin ordin de ministru.
INML Mina Minovici
Bucuresti

IML Iasi

IML Craiova

IML Timisoara

IML Cluj Napoca

 3. DOMENII DE ACTIVITATE MEDICO-LEGALA SI TIPURI DE
SOLICITARI ADRESATE INSTITUTIILOR MEDICO-LEGALE
1. Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:
1) autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si
odontostomatologie medico-legala
2) exhumarea
2. Examinarea medico-legala a persoanei vii:
1) Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale),
aprecierea capacitatii de munca sau a starii de sanatate avnd ca scop
stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumit activitate
sau profesie
2) Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii,
stabilirea sexului si a virstei biologice
3) Expertiza medico-legala psihiatrica
4) Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala
(filiatie) si genetica medico-legala (profilul ADN: filiatie si identificare).
3. Examinari de laborator medico-legal: toxicologie, anatomie-patologica,
tanatochimie, imunologie, bacteriologie, serologie (sperma, fir de par,
sange), genetica medico-legala
4. Invatamant medical
5. Cercetare stiintifica
 4. TIPURI DE ACTE MEDICO-LEGALE

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul

de analiza si avizul.

a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de un

expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si
care cuprinde datele privind expertiza efectuata.

b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare ntocmit de medicul

legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea
medico-legala;

c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii institutiilor de

medicina legala sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de
medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care cuprinde date privind
examenul complementar;

d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de comisia superioara medico-

legala, precum si de comisiile de avizare s control al actelor medico-legale, la
solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor
medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza
concluzii proprii.
 5. VERIFICAREA ACTELOR/DOCUMENTELOR MEDICO-LEGALE SI
CONTRADICTIORIALITATEA

Se face la nivelul local al institutelor de medicina legala de catre Comisiile de Avizare si

Control de pe langa acea institutie. Componenta: director, 2-4 medici cu experienta
care:
avizeaza (aproba)
cu / fara precizari ori completari
nu avizeaza
Recomanda refacerea partiala sau totala a acestora
Recomanda efectuarea unei noi expertize.

Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia

superioara medico-legala care este formata din directorii institutelor, profesorii de
medicina legala si 2-4 medici cu experienta care
Avizeaza (aproba)
cu / fara precizari ori completari
Nu avizeaza
Recomanda refacerea partiala /totala a lucrarilor
formuleaza propuneri sau concluzii proprii
 Art. 20
(1) Comisia superioara medico-legala este compusa din urmatorii membrii permanenti:
a) directorul general al Institutului National de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti;
b) directorul adjunct medical al Institutului National de Medicina Legala Mina Minovici
Bucuresti;
c) directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare;
d) sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;
e) seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de Medicina Carol Davila Bucuresti;
f) 4 medici primari legisti, cu experienta n specialitate, desemnati la propunerea
directorului general al Institutului National de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti.
(2) La lucrarile Comisiei superioare pot fi cooptati, n functie de specificul lucrarilor, profesori - sefi
de disciplina, din diferite specialitati medicale, precum si specialisti din alte domenii ale stiintei,
care pot contribui la lamurirea problemelor a caror rezolvare o cere justitia n diferite expertize
medico-legale.
(3) Presedintele Comisiei superioare medico-legale este desemnat prin votul majoritatii membrilor
Comisiei, pentru o perioada de un an, cu posibilitatea rennoirii mandatului.

Art. 21
(1) Comisia de avizare si control a actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala
din centrele universitare este compusa din:
a) directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar respectiv;
b) 2-4 medici primari legisti cu experienta n specialitate, desemnati la propunerea directorului
general al Institutului National de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti.
(2) La lucrarile Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale pot fi cooptati, n functie de
specificul lucrarilor, profesori sefi de disciplina, din diferite specialitati medicale.
(3) Presedintele Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale este desemnat prin votul
majoritatii membrilor Comisiei, pentru o perioada de un an, cu posibilitatea rennoirii mandatului.
 Art. 25 Legii 271/2004 privind ORGANIZAREA ACTIVITATII SI FUNCTIONAREA INSTITUTIILOR DE
MEDICINA LEGALA
(1) Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina
legala examineaza si avizeaza:
a) actele de constatare sau de expertiza medico-legala, efectuate de serviciile de medicina
legala judetene, n cazurile n care organele de urmarire penala sau instantele judecatoresti
considera necesara avizarea;
b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judetene nainte de a fi transmise
organelor de urmarire penala sau instantelor judecatoresti.

Art. 2 REGULAMENTUL DE APLICARE a dispozitiilor Legii 271/2004

11) n cazul n care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare si
control se pronunta asupra acestora, putnd formula anumite precizari sau completari.
2) n cazul n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, comisia de avizare si
control recomanda fie refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi
expertize.

Art. 24 Legii 271/2004 privind ORGANIZAREA ACTIVITATII SI FUNCTIONAREA INSTITUTIILOR DE

MEDICINA LEGALA
(1) Comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la
cererea organelor n drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra
eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale
altor acte medico-legale.
(2) n cazul n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-
legala recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru
verificare si avizare, formulnd propuneri n acest sens sau concluzii proprii.
 6. ETAPE PROCEDURALE ALE LUCRARILOR MEDICO-LEGALE.
CONSTATAREA. EXPERTIZA. DISPUNEREA EXPERTULUI
Certificat medico-legal (la cerere, Art. 180 Suplimentul de expertiz
(1) Cnd organul de urmrire penal sau
rol de constatare) instana constat, la cerere sau din
Raport de constatare (dispunere oficiala) oficiu, c expertiza nu este complet, iar
aceast deficien nu poate fi suplinit
Raport de expertiza (dispunere oficiala , comisie) prin audierea expertului, dispune
efectuarea unui supliment de expertiz
Supliment de expertiza de ctre acelai expert. Cnd nu este
Experti independenti posibil desemnarea aceluiai expert, se
dispune efectuarea unei alte expertize
de ctre un alt expert.

Etapa procedurala parcursa Nr. medici legisti care iau parte

Certificat medico-legal 1
Raport de constatare medico-legala 1
Raport de expertiza 3
+/-Supliment de expertiza 1
+/-Comisie de avizare si control 3 (medie) + 1 =4
Noua expertiza + Comisie de avizare si control 3 + 4 =6
Comisie superioara de medicina legala 8 (minim)
Total 25 (minim)
CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 172 Dispunerea efecturii expertizei sau a constatrii
(1) Efectuarea unei expertize se dispune cnd pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori
mprejurri ce prezint importan pentru aflarea adevrului n cauz este necesar i opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, n condiiile art. 100, la cerere sau din oficiu
(5) Expertiza i examinarea medico-legal se efectueaz n cadrul instituiilor medico-legale.
(8) La efectuarea expertizei pot participa experi independeni autorizai, numii la solicitarea prilor sau
subiecilor procesuali principali.
(9) Cnd exist pericol de dispariie a unor mijloace de prob sau de schimbare a unor situaii de fapt ori
este necesar lmurirea urgent a unor fapte sau mprejurri ale cauzei, organul de urmrire penal poate
dispune prin ordonan efectuarea unei constatri.
10) Constatarea este efectuat de ctre un specialist care funcioneaz n cadrul organelor judiciare sau
din afara acestora.
(11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.

Art. 173 Numirea expertului

(1) Expertul este numit prin ordonana organului de urmrire penal sau prin ncheierea instanei.
(2) Organul de urmrire penal sau instana desemneaz, de regul, un singur expert, cu excepia situaiilor n care, ca
urmare a complexitii expertizei, sunt necesare cunotine specializate din discipline distincte, situaie n care
desemneaz doi sau mai muli experi.
(3) Cnd expertiza urmeaz s fie efectuat de o instituie medico-legal, de un institut sau laborator de specialitate,
desemnarea unuia sau a mai multor experi se face de ctre acea instituie, potrivit legii.
(4) Prile i subiecii procesuali principali au dreptul s solicite ca la efectuarea expertizei s participe un expert
recomandat de acestea. n cazul n care expertiza este dispus de instan, procurorul poate solicita ca un expert
recomandat de acesta s participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, instituia medico-legal, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci
cnd consider necesar, participarea specialitilor de la alte instituii sau avizul acestora.
(6) Instituia medico-legal, institutul sau laboratorul de specialitate comunic organului judiciar care a dispus efectuarea
expertizei numele experilor desemnai.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-173
Art 41, legea 459/2001 norme procedurale). Expertii medico-
legali
1) Constatarile medico-legale se efectueaza de medici legisti,
iar expertizele se efectueaza de medici legisti care au
calitatea de expert oficial desemnati de conducerea
institutelor de medicina legala si a serviciilor de medicina
legala judetene
2) 2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate
de expertii oficiali pot participa experti numiti de
organele judiciare, la cererea partilor, dintre cei
nscrisi pe listele ntocmite de Ministerul Sanatatii si
Ministerul Justitiei, cu avizul Consiliului superior de
medicina legala.
 7. LEGISLATIE AFERENTA
1. Ordonanta nr. 1 (republicata) din 20/01/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
2. Lege nr. 459 din 18.07.2001 aprobarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
3. Ordonanta nr. 57 din 08/30/2001 modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea
institutiilor de medicina legala
4. Lege nr. 271 din 16.06.2004 aprobarea O.G. 57/2001 pentru modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii
si functionarea institutiilor de medicina legala
5. Hotarare nr. 774 din 07/09/2000 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000
privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
6. Ordin nr. 1134 din 25/05/2000 - pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor
lucrari medico-legale
7. Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 - privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la
radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
8. Ordin nr. 1976 din 07/11/2003 - stabilirea unor masuri privind efectuarea cu celeritate a expertizei pentru stabilirea discernamantului
minorului intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
9. Ordin nr. 938 din 07/09/2005 - aprobarea criteriilor de atestare a calitatii de expert medico-legal si stabilirea conditiilor de
suspendare sau de retragere a calitatii de expert medico-legal
10. Ordin nr. 376 din 10/04/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii
intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora
asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie
11. Normele metodologice privind participarea expertului parte in cadrul lucrarilor medico-legale (PDF)
12. Ordin nr. 1163 din 28/05/2007 privind infiintarea, componenta si atributiile Comisiei comune a Ministerului Justitiei si a Ministerului
Sanatatii Publice de analiza a deceselor persoanelor private de libertate, survenite in sistemul penitenciar
13. Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la
radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
14. Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la
radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
15. Hotarare nr. 1609 din 08/11/2006 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-
legale
16. Lege nr. 104 din 27.03.2003 manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de la cadavre in vederea
transplantului
17. Ordin nr. 1143 din 10.12.2003 modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 246/2003 privind
aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale
18. Ordin nr. 154 din 26.02.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 296/2002 privind acordarea asistentei medicale
in Romania cetatenilor straini
19. Decizie nr. 248 din 01.07.2004 protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine
20. Noul cod penal si cod de procedura penala
 8. MEDICINA LEGALA AJUTA JUSTITIA SI CONTRIBUIE LA
AFLAREA ADEVARULUI
Medicina legala contribuie aducand lamuriri justieiei cu privire la
elemente ale laturii obiective si subiective a infractiunii astfel:
A. latura obiectiva a infractiunii
a)obiectivarea elementului material al infractiunii prin punerea in
evidenta a agentului traumatic (vulnerant) cu posibilele lui
caracteristici si mecanismul sau de actiune; astfel se vor putea
aprecia tipul de actiune (lovire, cadere, comprimare, etc.),
mijloacele de realizare (locul, timpul, natura si particularitati ale
realizarii) care individualizeaza actiunea
b)obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a leziunii
traumatice (vatamarea) in infractiunile de rezultat ori a starii de
pericol in infractiunile formale sau de pericol.
c)obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al
fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei determinante si a
conditiei/conditiilor.
B. Latura subiectiva a infractiunii se refera la vinovatie,
mobilul si scopul infractiunii ca elemente juridice.
Ele au la baza evaluarea discernamantul faptuitorului.
Expertiza medico-legala psihiatrica este chemata pentru a
aduce lamuriri cu privire la discernamantul faptuitorului ori
a suspectului.

k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii

psihice, care se refera la o fapta anume si din care decurge
posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si
consecintele acestei fapte (art. 5, Legea 487/2002
republicata 2012, legea sanatatii mintale si a protectiei
persoanelor cu tulburari psihice).
 9. PRINCIPIILE ACTIVITATII MEDICO-LEGALE

1. Principiul metodologiei unitare

2. Principiul competentei teritoriale
3. Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
4. Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia
medicala
5. Principiul contradictorialitatii si mecanismele de verificare si
contradictorialitate din interiorul si din exteriorul sistemului
medico-legal
 10. OBIECTIVITATEA EXPERTIZEI
Medicina legala este chemata sa identifice i s separe pe
domeniul sau (medical), elementele de probatiune (biologice)
directe, materiale, de elementele de probatiune (biologice)
indirecte;
de asemenea sa diferentieze aspectele medical-biologice cu
valoare certa de cele probabile / posibile / incerte si sa le
prezinte organelor judiciare pentru a fi administrate corect in
interesul justitiei.

Informatia nu poate fi eronata; in eroare poate fi doar interpretarea Paul L.

Kirk

Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu

obiectivitate si in deplina impartialitate fata de partile
implicate. Pentru aceasta, ca orice expert, el trebuie sa vegheze
sa isi pastreze independenta, probitatea stiintifica si etica
profesionala si sa urmareasca adevarul ajutand justitia in
demersul sau pentru dreptate.
 Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este necesara
pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat drept expert prin
cunoastere, abilitati, experienta, pregatire, educatie va putea depune
marturie

STANDARDUL FRYE, 1923 intr-un proces cu privire la admisibilitatea

testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce determina admisibilitatea
marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie principiul acceptului general
al comunitatii stiintifice (in speta, testul poligraf nu primea
admisibilitate in 1923 pentru ca nu exista o parere unanima stiintifica cu
privire la specificitatea lui -capacitatea de discriminare- si deci cu privire
la utilitatea ca proba juridica).
In alte cuvinte, in teorie adevarul este spontam si apare fara effort
constient in timp ce neadevarul necesita efort constient care se reflecta
in cresterea tensiunii arteriale.

trebuie sa fie suficient de bine stabilit ca aspectul din care se formeaza

deductia are acceptanta generala in domeniul particular din care
provine

Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o problema care

se rasfrange asupra admisibilitatii probei.
 DAUBERT V. MERRELL DOW, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte
din nastere.
Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o
subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma
il comercializa si ei l-au luat le-a provocat aceste efecte.
Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca
probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe
studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor studii publicate..
Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre
acele defecte precum cele din cauzurile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel
de legatura nu a castigat aceptanta comunitatii stiintifice.
S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (gatekeeper) admisibilitatii
stiintifice si in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu
admite proba stiintifica au fost stabilite 5 criterii juridice cu privire la admisibilitatea
probelor stiintifice (istorice):
1. Daca teoria a fost testata
2. Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiintifice prin publicatii, dezbateri
3. Daca tehnica are potential de eroare si cat este
4. Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional
iar rezultatele sa fie predictibile si de calitate (managementul calitatii)
http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty
5. Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante /little/topic8.pdf
 Cazul Jascalevich, 1976

Cazul Jascalevitch, 1976 a fost unul dintre cele mai complicate cazuri
din justitia americana. A durat 34 saptamani judecata dar analiza sa a
continuat multi ani dupa sentinta.
Cazul a recunoscut un caz similar din 1967 al dr. Copollino acuzat si
condamanat de uciderea sotiei cu clorura de succinilcolina.
Cu ocazia acestui caz s-au ridicat intrebarile care au ramas valabile si
pentru cazul Jascalevich si chiar si dupa aceea:
1. Care este soarta ramasitelor umane dupa inhumare la peste 10 ani?
2. Admitiand ca substanta in doza letala a fost prezenta in cadavru, care este
soarta ei dupa 10 ani?
3. Admitand ca substanta a fost injectata, cum poate fi ea evidentiata imediat
dupa injectare; dar dupa 10 ani?
4. Lichidele de imbalsamare ori bacteriile pot interactiona chimic cu substanta
in disputa astfel incat sa produca un rezultat fals pozitiv in cadrul
procedurilor chimice de detectie?

Criminalistics, an introduction to forensic science, 7th

ed. R. Saferstein, Prentice Hall, 2001, p.25-30
 Jascalevitch este un medic argentinian in practica in SUA ce a fost
suspectat de uciderea unui numar de pacienti cu curara (D-tubocurarina)
intrucat s-au gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe
rand, in serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta curarei.
Curare: substante vegetale si animale f. toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga
muschiul de nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in
lipsa respiratiei persoana nu decedeaza.
In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe
animale pe care le-a desfasurat: pe fiole s-a probat sange si par de animal.
S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect
aparent altfel decat era precizat in certificatul medical constatator al
decesului, adica prin insuficienta respiratorie (curara fiind reputata pentru
insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori).
Probele au fost pastrate. In anii urmatori au fost dezvoltate tehnici noi
precum RIA (radioimunanaliza) si HPLC (cromatografie lichida sub
presiune inalta) care permit identificarea unor cantitati foarte mici din
orice substanta. Probele au fost resupuse analizelor. Curara a fost
identificata in toate cadavrele.
Procurorul sustine:noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test nu
face testul inadmisibil. Faptul ca un test este nou nu presupune ca este si
gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea
necesarei cunoasteri a corpului medical.
 Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate stiintifica
si testul sau examinarea sunt efectuate de catre persoane calificate, rezultatele
sunt admisibile (procurorul).
In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost efectuate
testari pe cadavre ci doar determinari sporadice la persoanele vii si astfel testele
nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC, spectrofotometria in ultraviolet si
cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea admisibilitate in acest caz
(apararea).
Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care un
test (aparat) da o valoare negativa (prag de detectie).
Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta anume
diferentiind-o de alta (prag de identificare). Testele folosite nu ofera specificitate
suficienta pentru a sustine in afara oricarei indoieli ca D-tubocurarina identificata in
cadavrele descompuse si imbalsamate aflate in pamant de 10 ani este D-
tubocurarina si provine din timpul vietii persoanei/persoanelor (unii experti).
Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au inca
recunoastere stiintifica si accept al comunitatii stiintifice iar metoda de lucru este
nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea rezultatelor si calitatea lor
(problematica managementului calitatii).
In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilitatea detectiei de
certitudine, altii din contra lipsa acestei posibilitati, unii care au identificat
substanta in toate organele celor decedati, altii doar in unele, etc.: faptul de a nu se
afla in toate tesuturile a fost considerat important dat fiind ca daca substanta se
afla intr-un tesut ar trebui sa se afle in toate tesuturile.
 Mai mult, dupa 10 ani, fluctuatiile temperaturii corpului si bacteriile altereaza
structura substantei astfel incat ea nu mai poate fi evidentiata cu certitudine.
Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei (in
dubio pro reo), dupa 7 luni si jumatate de proces si 2 ani si jumatate de retinere iar
medicul a fost eliberat ceea ce apare ca o victorie pentru aparare. Dar,
In ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica dreptul
de libera practica pentru rele tratamente adresate unuia dintre pacientii decedati
(dg. gresit) iar el nu contesta.
Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut audienta
generala timp de peste 6 luni si a creat conditiile pentru ca numele spitalului sa se
cunoasca public. In incercarea disperata de reabilitare a imaginii si de rentabilizare i
se schimba numele spitalului in 1979, la 3 ani dupa proces. Cei mai multi medici
pleaca iar altii noi nu se angajeaza. Cum strategia de rentabilizare nu da rezultat
spitalul se inchide in 1981 (la 5 ani de la proces). Renumele cladirii continua sa fie
lugubru si astfel in 1984 (la 8 ani de la proces) comunitatea locala il demoleaza.
Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti dar cei mai multi
medici considera mai ales prin prisma examinarii rezultatelor din perspectiva
cunoasterii actuale ca rezultatele erau valabile inca de atunci intrucat metodele
folosite atunci sunt si astazi in uz (ele au fost descoperite tocmai pentru a proba in
acest caz: HPLC) iar astfel medicul apare a fi in opinia unora ca un cert vinovat.
Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea
licentei si la 8 ani de la proces, avand 57 de ani si fara sa se fi bucurat de
recunoasterea nevinovatiei.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Dr._X_killings]