TV Renasterea intelectuala Uzanta a consacrat termenul de renagtere pentru a defini, cu un singur cuvant, miscarea generala a stiintelor sia literaturii in secolul al XUl-lea. Aceasté formulare, venita din secolul trecut, avea atunci o semnificafie pu- ternic’ si aproape polemic’. Cultura s-a definit multi vreme prin criterii ce faceau referire la antichitatea cla- sica, Exista renastere atunci cand cunoasterea si jtarea celor vechi cdpatau o vigoare noud si aveau ca rezultat opere ce puteau fi judecate prin referire la aceasta tra- ditie. Umanismul furniza cadrele de apreciere, talentul condus de catre exemplu didea cateva capodepere. Opozitia Ev Mediu - Renastere era Cea dintre doud epoci diferite ale vierii spiritului, Sensul conceptului era clar. De aceea, a vorbi despre renasterea din secolul al XIl-lea este un protest impotriva acestei scheme. insemna refuzul ideii cd Evul Mediu era complet in afara luminilor. Astazi, aceasta veche disputa nu are neveie sa fie reluata. Lucrari remarcabile au fcut dreptate tuturor acestor probleme apriori Renagterea poate semnifica, deapotriva, in contextul secolului al XX-lea de data aceasta, ca activitatea stiinti- ica gi literara a secolului al X1l-lea contrasteaza prin abun- denja gi prin calitatea sa in raport cu cea a epecilor pre- edente, inseamni a lua act de un progres, inseamn’, de asemenea, a opune timpul scolilor si al catedralelor Epocii 109secolul al X-lea. O asemenea viziune a istariei intelectuale este astizi de nesustinut, pentru ci epoca Ottonilor nu are nimic de nestimat. Prin urmare, nu poate fi vorba de a garanta expresia in uz in acest sens, Renagterea din secolul al Xll-lea este o formulare care poate, cu toate acestea, re; . Ea subliniaza, in primul rand, mulfimea de initiative intelectuale, de care nu ne-am putea indoi. Ea insinueaza deopotriva ca acest secol este un timp al umanismului, ceea ce meritd o reflectie, Efectiv, latina autorilor din secolul al XIl-lea este o limba admirabild, de care ei gtiu sd se foloseascd m nunat. Gandirea se exprima fntr-o retorica de buna cal tate, care exclude cel mai adesea jargonul si vocabularul tehnic. in plus, exista inaltimea de vedere in preocuparile acestui secol, ce nu Se intereseazad decat de probleme destul de generale. Proza este adesea mai mult literara, decat filozoficd. Arta de a dialoga are savoarea frecventén unor buni se ai antichitagii. Exist renastere, de asemenea, pentru c& grija peda- gogicd este prezenti peste tot. Nu se adreseaza doar copi- ilor din scoli, ci tuturor stiutorilor de carte care au senti- mentul ca descopera o traditie literara si intelectuala si ca © asimileazi, Celebra formul’ despre piticii cocofafi pe umerii uriagilor, pronunjata de un profesor din scoala de la Chartres, exprima clar aceast4 constiinfa'. Aceasta ati- tudine deschisa de discipol ar justifica ea singura concep- tul de renastere, O subtild evolutie modifica progresiv intreaga activitate intelectuali a acestui secol. La sfargitul secolului al XI-lea, pe langa scolile urbane deja celebre, exista cele ale ma- rilor mandstiri, Operele ce provin de aici nu cedeaz’ intru nimic in ceea ce priveste calitatea i rodnicia, fata de cele scrise in oras. Admirabilele tratate ale lui Anselm de Canterbury ar fi suficiente pentru a imprastia indoiala, * E. JEAUNEAU, Nani gigantium humeris insidientes. Essai ‘interpretation de Bernard de Chartres, in Vivarium, t. 3, 1967, pp. 79-99, 110daca ea ar exista, Putin cate putin, activitatile intelectuale de pionierat devin specialitatea scolilor urbane. Cu sigu- SA vorbeascii $ ie Sa ran(’, cdlugarii gt serie. Bemard de Clairvaux, Guillaume de Saint-Thi petrus Venerabilis sunt mari seriitori, elocventi profunzi. Tonisi nu existi la ei o aprofundare a metodelor si efortul de reinnoire a tehnicilor, La drept vorbind, dis- cutiile teoretice despre semnificatia cuvintelor, enunmul, propozitia nu sunt de mare interes pentru ei. Este curiozi- tate zadarnicd si truda irosita. Oragul nu este un loc cu totul sdnatos, iar inteligenta este aici oarecum ratacita’. Or, ucenicia noilor metode se face printr-o munca difi- cilé de aprofundare a dialecticii. Operele gcolare ce rezuled de aici sunt respingdtoare, obscure, adesea neterminate $i frS influen|S imediats, Este cazul tratatelor lngice ale lui Abelard. Capacitatea lor de a reinnoi ingelegerea tex- telor sacre apare imediat ce Maitre Pierre face el insu demonstratia acestui lucru. De la o fornvi a inceligentei la alta exist{ incomprehensiune, aga cum araté condam- narile lui Abelard si ale lui Gilbert de La Porree. Conciliul de la Sens, din 1140, nu este decat un episod, comentat superficial, cel mai adesea. Nimic nu impiedicd durabil progresul dialecticii, nimic nu-i seapa investigarii sale critice, nimic nu-i limiteazd capacitatea de a se ocupa de totul. Stiinta regina, ea impune o metoda. De acum inainte, tebuie s4 0 practici pentru a aborda marile subiecte cu ambifia de a fi inteles, trebuie s-o stapanesti pentru a rezista opozantilor, trebuie s-o folosesti imper- turbabil pentru a exprima potrivit formelor cerute o gindire indelung maturizati, Aceast% tiranie intelectual’ este urbana, iar invajatura trebuie sa se innoiascad sub biciusea sa. Operele monastice, oricare ar fi elevatia lor, sunt declasate tehnic. Alunecarea activitarii intelectuale c&tre soolile urbane este implinitd la sfargitul secolulu numai din cauza greutatii metodei. | Cf. juramintelor Sfantului Bemard cétre scolarii ai “e conversiune ad clericos. nc gi mai bi Paris, iiNu toate orasele au scoli de inalt nivel, Se poate, cu siguranta, sa se inceapa studii in burguri, pe langa canonicii unei colegiale, se pot continua in alte parti. Cu loate acestea, este evident, calitatea este privilegiul doar al catorva cetai. $colile de la Liege, de la Laon gi Reims, care erau superioare tuturor celorlalte din secolu- lui al Xl-ea, au un trecut prestigios si pastreaza un renume sigur. Totusi, ele se afla in declin pe tot parcursul secolului al Xll-lea, pana la a-si pierde total rangul, Cea de la Chartres, intemeiata inainte de anul o mie, stra- luceste in mod exceprional. in sfarsit, Parisul progreseaza deodaté si se impune definitiv inainte de sfarsitul secalu- lui, in alte parti, la Bologna, la Salerno, apoi la Mont- pellter existé un invatimant de drept si de medicina care face din aceste orage veritabile coli de profesianisti la scara crestinatatii. Nu se intdmpla Ja fel in centrele de studii din Franta de Nord, in care se practicd in special o formatie literara si filozofi ‘Concentrarea acestor scoli intr-o regiune ar cere o explicafie, care este greu de furnizat. Pentru ca utilitatea sociala directa a reflectiei care este condusé in umbra catedralelor nu este evidenta, De aceea, suntem obligati 54 constatam existenta unui mediu intelectual, atagat cercetarii in sine. Cariera lui Abelard ne permite si ne facem o idee despre fenomenul respectiv. Este cat se poate de evident, concentrarea studiilor de inalt nivel in cateva orase si nasterea unei lumi, chiar restranse, de intelectuali sunt doud fapte in corelatie. Vocatia clericala a acestor scoli ar incita o data in plus sai ne intrebam asupra legaturilor dintre cultura si reforma religi aprofundarea teoretica caépatand in secolul al Xll-lea o amploare neabisnuita. A CUNOASTEREA TEXTELOR $1 TRADUCEREA Prelungire a efortului cultural imediat anterior, inva- {atura clericala si monastica a secolului al XIl-lea consti-tuie problema unor profesionisti ce stapaneau perfect limba latina. Savantii se exprima intr-o limba care le este proprie si care este universald, la scara Europei Occ! dentale. Este instrumentul de exprimare al unei elite ce Latina este invataté in scoli_ pi unei limbi clasice reinviate. Vocabularul si sintaxa sunt imprumutate de la seriitorii latini si, ca un accesoriu, Biblie. Este in mod evident un idiom artificial. Or, ceea ce latina medievala avea scolaresc si de imprumut se estom- peaza la cei mai buni autori de la sfarsitul secolului al Xb-lea si din secolul al Xll-lea. raza se pliazd exact pe nevoile de exprimare, se aeriseste, devine mai usoard si, in acelasi timp, mai exact si mai melndina’ limbii este, vreme de dowd sau trei generat de o perfectiune tulburdtoare, Clericii si cilugari cé au ajuris 54 gandeascd in latineste si 54 exprime direct, fra sa mai fie nevoie s4 traduca printr-un dialect. Latina este un mijloc de exprimare directd de valoarea egala a unei limbi vorbite, Aceasta practica este cea care confera scriitorilor capacitatea de inventare si de innoire, Secolul al Xll-lea apare ca rezultatul unui proces indelun- gat de maturizare gi de asimilare a unei limbi reinven- tate, Perfectiunea stilului SfSintului Bernard necesité un oare- care comentariu. Abatele de la Clairvaux nu s-a format intr-a copie prestigi ci la colegiala de la Saint-Vorles, Chatillon. Canonicii au stiut cu certitudine latina, in mod admirabil! © asemenea constatare are pretul sau, din moment ce nimic nu ne permite si credem cA faptul ar fi fast exceptional. Bernard Ti citeaza relativ putin pe autorli profani ai antichitati’, Cu toate acestea, referirile sunt suficiente, pentru a fi convingi cA fi cunnstea gi cS discretia sa tinea de profesiunea monastica. De altfel, de unde ar fi prins el aceasta intorsatura a frazei dacd nu iar fi frecventat pe marii pro- « O prezentare de ansamblu in C. MOHRMANN, Le latin megieval in CCM, 1958, |. pp, 265-284, *_Repertaniu ih Bernard de Clairvaux (581), Appendice IV, 1132,galori pa dni sau crestini? Retorica se iavata, mai ales in Evul Mediu. Or, procedeele stilistice ale Sfantului Bernard, in scrisorile gi in predicile sale, si ca autor de tratate doc- trinare nu scapa inventarului_literar al operei sale’. Arta compozitiei este foarte bine stapanita, iar polemica este sa- vanta, Exist pufine lucrari atat de distrugetoare, ca Apo- logie G GuiUaume, in moderatia sa plina de subinjelesuri din primele pagini, ce conduc iremediabil la ferocele atacuri din Corpul lucraril. Omul era elocvent $i este un dar pe care pupini 1-au primit. $i nimeni nu ignora ca el a stiut sa-1 folo- seasci admirabil. Alti scriitori pot rivaliza cu el. Dialogurile Sfantului Anselm sunt compuse admirabil, pentru c& nongalanta aparenta a cuvintelor cuprind o gandire dens. Demersul suplu i invaluitor face sa apara cum se cuvine proiectul de ansamblu. Atata arta presupune o lunga meditatie asupra lui Cicero, ale carui lectii sunt asimilate perfect. Origina i amploarea subiectului fac din Cur Dens homo o mare opera. Petrus Venerabilis stie sa ga- seasca in scrisorile sale accentele care emotioneazd. Sere- nitatea sa gi sufletul sdu mare apar la fiecare pagina. Pentru ca omul sa se poatd astfel manifesta in stilul sau, trebuia si dispuna de o adevarata maiestrie. in alte cazuri, tocmai corecturile pe care le face un autor propri- ilor sale opere sunt cele ce ne dezvaluie atentia acordatd pentru fiecare expresie. Aga se intampla cu Lettre aux Jreres du Mont-Diew a lui Guillaume de Saint-Thier recitita minutios gi corectata in doua randuri, care lasd si se intrevada preocuparile cele mai marunte ale unui mare spirit*. Retori, stapani perfecti ai mijloacelor lor, aamenii din secolul al Xil-lea stiu exact unde vor s& ajunga. Ar fi un procedeu gresit sa-i citim fara si le cunoastem pro- cedeele. Alaturi de cei mai mari, exista numerogi autori care manuiesc cu claritate si eleganta limba latina. Unii au un farmec ce obliga la simpatie, cum este Aelred de Rielvaulx, * J. LECLERCQ, Recueil d'etudes (595), t. TT, partea intai. ° Cf edijia acestui text realizata de J, -M, DECHANET, Paris, 1975 14un cistercian englez, ale carui dialoguri sunt de o facturd u totul ciceroniand. Altii scriu © proza mai mervoasa, aga cum este Guibert de Nogent, a cdrui retorics wadeaz’ frec- ventarea autorilor mai pu st, in sfargit, autori care seduc operele baroce si care utilizeavd toate efectele pentru a scrie intr-un mod stralucit, Diversitatea stilistic’ dovedeste ci experienja literaturii antice este, la savan|ii din secolul al XU-lea, mult mai mare decat se crede indeobsie. Admirajia pentru Vergiliu si Ovidiu nu exclude insa eclectismul. Sa stim, cu 0 aproximarie rezonabila, ce a citit un autor din secolul al XIl-lea necesita cercetiri dificile si aprofundate. Se pot oferi doud cAmpuri de investigatie. Exist, in primul rand, bibliotecile, al caror confinut se cunoaste prin cataloagele care exista, Reaultatele objinute Sunt foarte importante si au meritul celei mai stricte obivctivitapi. Aceasti munca se loveste de dou’ obstacole: lacunele sunt enorme si nimic nu dovedeste cd, real- mente, un calugar va fi citit lucrarile ce se gaseau in armarium-ul din abatia sa, Dupa aceea, se pot interoga i, fcAnd inventarul citdriler explicite pe care Je contin operele lor. Materialul este, uneori, foarte abun- dent, Nu am putea afirma ca aceasta metoda ne permite sd ajungem tordeauna la rezultate probante, Scriitorii din secolul al Xil-lea puteau s4 fi imprumutat frazele pe care le citeazé din manualele scolare, din florilegii sau din alti autori, Nu este totdeauna dovedit cd-i vor fi citit integral Pe tofi aceia din care au imprumutat. Par necesare unele jcdri si 0 anumita prudent Bibliotecile din Europa Occidentala au pastrat un numar impresionant de manuscrise ale lui Vergiliu si Ovidiu, Este evident ca ei sunt autorii cei mai citifi si cei mai comentati. Ovidiu chiar mai mult decdt Vergiliu, Acest succes nu se explica fara a pune cateva intrebari, Partea mitologica este Primita ca 0 invatatura ascunsa, pe care o exegeza alegorica “ permite s-o punem in evidenti. Fascinatia pe care o exercita Remedes de Vamour se explicd destul de bine intr- un secol care dezbate indelung gi doct aceasta problema. 15Ovidiu nu este un simplu model de versificatie, concepfiile sale sunt tratate cu serinzitate si el are o influent asupra litwrawrii savante', Lucaniu, care este foarte receptat ca poet si este deopotriva considerat istoric, este mai rar prezent in biblioteci, si aceasta lips pare o anomalie. Eloiza recita ver- suri din Pharsala, cand inainta spre altar pentru a primi voalul de calugarité, Acest simplu fapt spune mult despre consideratia pe care 0 putea avea’. Terentiu, care a fost foarte in vo; fost bine reprezentat in biblioteci, in Germania, ca si in Franja, in alte parti este mai rar. Scriiterii il citeaza ined, dar prestigiul sau este in declin. Plaut este un autor rareori prezent in biblioteci. Printre poetii propriu-zigi, Lucretiu este aproape fn tolalitate necunoscut, de vreme ce nu este citat dect de Sigebert de Gembloux. Acelasi lucru se intimpla cu Catulus, Tibul si Propertiu. Dimpotriva, cei care wec drept moralisti, sunt comentati in scoli. Este cazul lui Horatiu®. Este atat de cunascut, incat poate fi citat in conversatie, pentru a comenta evenimentele*. Operele sale au fost in mod frecvent utilizate in Germania, in timpul disputei Tnvesti- jor, Juvenal se bucuré de un prestigiu aproape egal. , dimpotriva, nu pare s4 fi fost un autor scolar. Anu~ i i micd anvergura sunt foarte apreciati. Aga sp intampla cu Martial, Statius, a cdrui lucrare Ahileide este comentata, 3i mai ales Claudian, Bibliotecile din Franta si Anglia au pastrat din abundenté manu din operele sale, Este comentat de profesori®. Influenja sa este att de mare, inct, la sfargitul secolului, Alanus din Lille considera util sé-1 respingé in anti-Claudianus. Cat despre prozatori, opera lui Clcere nu are difuzarea general la care ne-am fi asteptat. Discursurile gi Corespon- in secolul al X-lea, a 1 VIARRE, La survie d'Ovide dans la littérature scientifique F etdu XIF siecle, Poitiers, 1966, ? ABELARD, Historia Calamitatum, cap. VIII, ed. Monfrin, p. * M.-D. CHENU, Horace chez Tes theolagiens, in RSPT, t.24, p. 462 si urm. La iegirea de la procesul su de la Sens, ABELARD fi stre coard lui Gilbert de La Porree Nam tua res agitw paries cum proximus ardet SA. K. CLARKE gi P.-M. GILES, The commentary qfGeot ofViery on Glaudian Be rapte Praserpinae, Leida si K6ln, 1973. Medenga ii sunt in general ignorate. Reputatia lui se bazeazd pe operele sale morale, filazafice gi retorice. Exista integral, sau aproape, la Cluny, la Bec, la Reims gi in aproape toate cetitile de pe Valea Rinului. Tuscukmes sunt totugi reco- mandate cao introducere la Sfantul Augustin. De Amicifia este pe lang avutd in vedere in tatatele despre dragostea pentru Dumnezeu. Unele din operele sale alimenteaza reflectia, furnizdnd exemple filozofice. Asa se intampli cu De Republica, pe care o citeaz’ Eloiza, Tratatele sale retorice sunt lu de baza ale invafim4ntului si au o foarte mare influent’, Lucrarea De institutione orataria a lui Quintilian, putin celebru, se bucura de un credit cu totul special la Chartres, in timpul celei de a dowa jumatti a se- colului. Audienja sa este perceptibils deopotriv’ gi In alte piri! Priscianus, gramatician indispensabil, este [rd Tnee- tare comentat in scoli®, Autoritatea sa este in crestere pe parcursul Tatregului secol. Ceilalti prozatori sunt mai pugin rspanditi. Seneca, considerat totugi ca un autor crestin, are © influenta importanta fn domeniul moralei. Serisorile sale si, mai rar, tratatele sale se gisesc in diverse biblioteci, tn principal din Franfa’. Istoricii sunt cunoscugi in mod cu totul sporadic Autorii stiintifici sau cei care, In epoca, trec drept 5 infifici, au o audien{é exagerata. Secolul al Xll-lea confirma si aprofundeaz4 o orientare ce dateazd de la mijlocul se- colului al DX-lea, Martianus Capella ramane un autor indi pensabil, Mai raspandite sunt operele lui Macrobius, Satur nalia si Comentariu Ja Visul lui Scipio, Ele cilauzesc primele cercetari despre creatie si despre cosmologie, in mod special Ja Chartres. Reflectia devine si mai filozoficd prin ut lucrarii Timew a lui Platon, insopita de comentariul lui Chaleidius. Profesorii de la Chartres interpreteazd acest text cu pasiune’. Acest platonism cosmologic este conwergent cu A, MOLLARD, La diffusion de V “Institution oratore au siecle in MA, t. 44, 1934, pp, 163-175; t.45, 1935, pp, L9. ? R.W. HUNT, Studies on Priscien in the Twelfth century, in Medieval and Renaissance Studies, 1, 1941-1943, pp. 194-231; TT, 1950, pp. 1-56 fess Db. NORTHDURF, Studien zum Einfluss Senecas EGORY, Platanismo medievale [638]. uu?21 vehiculat de Boethius in Consolatio philasophiae', ‘Totusi, Dethius are un rol capital in traducerea si interpretarea =erelor logice ale lui Aristotel. Promovarea dialecticii la ran- fl de stiinta regina asigurd intr-o si mai mare masurdi cre- tul Su. Vocabularul si metoda, in acest dome de la . El inspira toate comentariile la Aristotel care se scriu unei. Aceast epoca este a lui Ge thius din moment ce arta : a rationa se Inva{d in preajma | Prin intermediul acestor opere din epoca tarzie, stl eacd a antichitasii patrundea in Europa Gccidentala, teresul pe care oamenii secolului al XIl-lea il poarta witatea carturarilor din noi cunostinge di un viu reste stiinte prelungeste curi ml o mie. AceastS pofta de ‘ipuls muncii taducétorilor, Cererile Vin din partea pro- sorilor de la scoli, care sunt primii ce beneficiaz’ de este texte, Dorintele lor se intlnesc cu cele ale regilor, 2 clericilor si ale calugdrilor. La Palermo, de la Roger al lea, personalul de la curte numara savanti de prim- an, care ocup funcfii de cancelar sau chiar de amiral?, Lpii Eugeniu al T-lea si Alexandru al I1-lea incurajeaza opotriva cercetarea textelor, in principal a operelor teo- fce grecesti necunoscute ent. Petrus Venerabil iate la Cluny, cere s4 se facd o traducere a Coranului, tre 1141 si 1143, si explicd intr-o scrisoare-prefafi cum fost ficuté aceasta munca®. Numerngi sunt i b diverse titulaturi, participa la acest efort intelectual, pital pentru imbogitirea gandis Activitatea traducdtorilor este cea mai intensa in agele crestinatagii din apropierea (arilor musulmane U care au raporturi continue cu grecii. Exist, in Spania, i mediu uman gi lingvistic cu deosebire propice. Musul- ‘M.D, CHENU, La chealagie au XI siecle [619], p. 118 s E. JAMISON, Admirai Eugenius of Sicily, Londra- rk-Oeford, 1975. ' PETRUS VENERABIUS, Contra sectora et haeresim sara- Torum, in PL, 189 ¢ 671 $i urm.manii gi evreii sunt veeini aici cu cres de cultura este araba, intalnim aici deopatriva, evrei convertifi la crestinism. Este ugor prin urmare s& gésim bilingvi si chiar s4 se recruteze echipe de traduccori aceasta jar de contacte, trezirea intelectuald este foarte precoce. Gerbert detinea o parte din invagatura sa, Ac vitatea de traducere care a inceput la Vich, la Barcelona si Segovia se concentreazd, in secolul al Xll-lea, la Toledo. Arhiepiscopul Raymand si arhidiaconul sau Dominicus Gundissalinus, un evreu convertit, s-au straduit sa obgin’ concursul evreilor si al arabilor, pentru a-i ajuta in actiunile lor, pe edirturarii Europei intregi veniti la Toledo. Colegiul traducdtorilor a cirui intemeiere i se atribuire episcopului nu este, probabil, aliceva. De aceea, putin cate pufin, traducatorii ioledani numara un apart cres- cand de strini; italieni, ca Gerardus da Cremona, mai ales englezi, ca Alfred din Sareshel sau Alfred Englezul, si altii, ca Herman Dalmatul. in Ttalia, activitatea traducatorilor nu este atat de limpede localizata, Palermo este, incepand din 1130, un centru de waduceri de texte grecesli, apoi arabe, La Venetia, la Roma gi la Pisa exis pentru lucrari grecesti, sacre sau profane. Diferitele centre lucreaz4 independent unele de altele. Existé adesea dou versiuni ale aceleiasi Iucrari, una facuta dupa un text arab, alta dupa originalul grecesi Uneori, waducerile sunt in numér 5i mai mare, pentru ca, ite, se completeaz’ gi se fiind facute dupS texte dife corecteaza. Exist’, pentru operele cele mai cercetate, 0 multime de versiuni a céror cronologie este, uneori, difict de stabilit, Literati din secolul al Xll-lea se intereseazd de cot, Dact se intoemeste a listi completi, pe edit este posibil, a lucrarilor traduse, tratatele de chimie, medicina, aritme- ticd, astrologie gi alee manuale stiingifice sunt cele mai numeraase, Este vorba mai ales de lucrari arabe, Operele de logica gi de filozofie, atic de importante pentru evelugia gandirii in Europa Qccidemala, dispar in mijlacul acestei ngaglomerari®, Aceasta disproportie sfarseste prin a pune o problema pur intelectual’. Cum a reugit acest secol, atat de prins de stiintele naturale, si dea nastere la opere esenfialmente logice gi filozofice? Un inventar sumar, axat pe ceea ce pare s& fi fost cel mai fertil pentru reflectia secolului al Xll-lea si a celui de al Xffl-lea nu este inutil, La Palermo, Henricus Aristippus di, inainte de 1160, © versiune latin’ a dou’ dintre dialogurile lui Platan, Menon si Phedon. Acestea sunt, impreuna cu frag- mentul binecunascut din Timeu, singurele texte ale filozofulu de care dispun latinii. Nu par s fi profitat prea mult, jentru cA argumentele lor ajunsesera deja prin intermediari. Veelagi traduce Mecanica lui Heron din Siracusa, Optica lui juclid, Aimagesta lui Claudiu Ptolemen si cea de a patra zante din Meteorologicele lui Aristntel. Amiralul Eugeniu dio ‘ersiune a Opticii lui Ptolemeu’. in jurul lor, este foarte activ in grup important. in Italia Central, Burgondius din Pisa, jurist eminent, isi ncepe cariera traducand, catre 1140, citatele grecesti din ~Jigesta, Apoi, la cererea papei Eugeniu al IlI-lea, se indreap- 4 spre operele Parintilor Bisericii grecesti, Lui Ti datordm in neste De Orthedoxafide a lui loan Damaschinul, Hamelifle ji loan Hrysostomul despre Sfntul Matei si Sfantul loan, la iL ca 51 De natura Hominis a lui Nemesius din Emesa. De la Toledo, sosesc traducerile din opera lui Aristotel, Fin intermediari arabi'. Logica, Organon, este abardat’ pen- ‘prima data Tntre 1125 51 1150, Aceste noi texte vin sa se dauge celor pe care Boethius le’ daduse candva. Sunt mnate sub numele de Logica neve. Difuzarea lor este id. Se poate dovedi ci Abelard le-a cunoscut, dar nu a ut din aceasta un studiu aprofundat. ‘Thierry de Chartres lizeazi lucrarea Ancdytiques. Otto de Freising, la ntoar-:rea in Germania, in 1158, introduce un manuseris din crarea Logica nove. DupS 1160, apar traduceri dupa crarile de stiinje naturale ale lui Aristotel, din araba sau “Cf. tabloului schitat de L..GENICOT, in Le XII siecle Urapeen, Paris, 1968, pp. 213-218. * A. LETEUNE, L'Optique de Claude Ptolemee dans la version tine dapres Varabe de Vemir Eugene de Sicile, Louvain, 1956, * A. BADAWI, La transmissian de la Philosophie grecque au mde arabe, Paris, 1968. 120din greacd. Marile opere de psihologie, de fizicd, de metafizicd nu sunt traduse inainte de sfargitul secolului Din aceleagi cercuri provin lucrarile filozofilor arabi $i evrei. in secolul al XIl-lea, misticii si tealogii sunt cei mai solicitali, Monoteisti ca si crestinii, reflectiile lor sunt sus: ceptibile s4 imbogajeascd cele mai elewate dezbateri. Traducerile sunt opera, in colaborare, a lui Dominicus Gundissalinus si a lui Toannes din Spania, tot un ewreu convertit. Ei dau o versiune latind a enciclopediei lui Avicenna, numita Sufficentia, apoi a comentariilor sale despre Aristotel, Ei traduc, deapotriva, tratatul de meta- fizicd al lui Algazel ce poarta subtitlul revelator de "Des- tructio philosophorum". Nu sunt singurii inhamafi la aceasta sarcina. Pe scurt, existé o mulfime de enciclope- arabe si de comentarii despre Aristotel care parvin literatilor de limba latina, B. $COLILE $I INVATAMANTUL Mult timp reputate, scolile monastice dispar. Ten- dinjele reformatoare, care au iesit biruitoare peste tot mondena', Se inchid mai intai gcolile externe, acolo unde acestea aul existat cu adevarat. Ramane studiam frecven- tat de cdlugai jirali prea de tineri in mandstire. Aga se intampla la Cluny. Aceasta solutie nu are aprobarea tuturor, La Citeaux, nu se primesc decat tinerii care gi-au terminat studiile gi nu exista scoala de nici un fel. Dar viafa intelectuala nu a incetat in aceste locuri, aga cum o demonstreaza intreaga literatura ce provine de la abatii. Calugarii sunt eliberati de constrangerile inva- {alurii. Daca existé vreo scoala, aceasta este in sensul az adesea aforismul Sfantului leronim: Monachus non docentis sed dolentis habet ojpcium. Astfel procedeaza YVES DIN CHARTRES, Scrisoarea 36, in PL, 162 ¢ 48, 1metaforic, Este varba pur si simplu despre 0 comunitate de gandire gi despre un curent de schimburi intre un savant eminent si calugarii care doresc si se recunoasca drept discipolii sii. La drept vorbind, in afara educt tinerilor calugari, nu era acesta singurul sens ce putea fi dat termenului de scoalii monasticd? in sfarsit, trebuie sa facem o exceptie pentru abatiile urbane sau din apropierea zidurilor marilor cetti scolare, Ele se pot amesteca cu involburdarile ce agita periodic mica lume a scolilor, Abelard, instalat pe pantele calinei de la Sainte-Genevieve, preda in cadrul unei abatii ce oferi avantajul privilegiului de scutire, Este vorba, in fapt, de scoli urbane si de nimic altceva. in oras, scoala este de competenta episcapului care igi deleaga puterile arhidiaconului, cancelarului sau can- torului, dup’ caz. Ei nu predau personal, ci controleaz’ activitatea lui magister scolarum. oficial si a tuturer celor care deschid scali. Grigore al Vil-lea ceruse ca “tofi epis- copii s dispund ca artele liberale sa fie predate in dioceza Jor". Ordinul categoric pare s4 fi fost prea putin urmat de efect. La Conciliul de la Laterano, din 1179, Paringii re- zervé un beneficiu ecleziastic, prin biserica catedrali, pentru scolastic. Viata materiala a profesorului este asi- gurata din moment ce el devine canonic, daca nu era deja. Se poate dedica clericilor si studentilor saraci’. Acelagi decret ordona episcopilor de a nu putea refuza autorizarea de a preda pentru cei care erau capabili de acest lucru. Titularii unei licengia docendi puteau, cu per- misiunea obiceiului, sd deschidd o scoala pe riscurile si pericolele asumate de ei, Ei obtineau retributia de la elevii lor. La aceasta data, aceasta dispozilie a decretului nu face decat si generalizeze o practica cunoscuta deja de mai multé vreme. La inceputul carierei sale, Abelard a sinut la Corbeil si la Melun gcoli de acest fel, pe care le “Ut omnes episcopl artes litterarum in suig ecclesits docere faciant, MANSI, XX. 2MANSI, XXII, 227,putem califica libere, in lipsa unui wocabular m: Nu s-a insistat prea mult asupra importanfei acestui fenomen, Avantul extraordinar al invajamantului din se- colul al Xll-lea se bazeaza pe inmuljirea profesorilor care se instalau dupa placul lar. Aceste gcoli unde se practic’ artele din trivium lasa disciplinele superioare, de exemplu teologia, profesorului oficial care detine catedra cate- dralei. Existd o specializare peste tot unde miscarea inte- lectuala este destul de viguroasd pentru a-! elibera pe soolasticul capitlului de formatia elementara. Aceasta ari- entare se percepe la Paris, incepand cu invajamantul ofi- cial al lui Abelard in calitate de canonic la Notre-Dame. Pe scurt, concentrarea celor mai prestigioase centre scolare intr-o singura regiune este determinatd de aceasta repar- tizare a sarcinilor, Dezvoltarea unei invataturi mai elabo- vate deriva din generalizarea invajamantului de tip primar ‘si secundar. Conditia juridica a scolarilor este destul de ambigua. Fi sunt reputati clerici, si cu acest titlu supusi ej copului, chiar daca nu intentioneaza sa faca o cariera in cadrul clerului. Studierea triuium-ului deschide accesul la profesiuni lucrative, dupa specializarea in drept sau medicina. Nu se poate astepta de la studentii de acest tip sa aibd moravurile aspiranqilor la preofie. inainte de al Xll-lea, controlul acestei popula| probleme insurmontabile, Epi copii, legatii, burghezii oragelor se plang de excesele comise de scholares, Parisul este in mai multe randu teatrul unor incdierari sangeroase. in Franja de Nord-Vest, autoritatea morala a clerului asupra invajamantului este generala, la toate nivelurile. Aceasté monopolizare clerical pare s4-si fi avut originea in conceptiile carolingiene despre cultura si despre Bise- ricd, deoarece traditia gcolara ce decurge din aceasta se continua fard vreo intrerupere grava pana in secolul al XH-lea. Reforma rv asd, straduindu-se sd indepdrteze clerul de profan, orienteazd aceste studii catre stiinjele sacre, Dezvoliarea (eologiei este consecinja acestui fapt. 123Specializarea Bolognei in dreptul roman este rezultatul unei tradijii cu tocul diferita. Se pare ed practica notariald ce venea din antichitate n-a fost niciodata cu totul uitatd in Ttalia. Ucenicia acestei profesiuni ar putea fi la originea unui invatémant de drept care a fost atestat incd din se- colul al XI-lea, in mai multe orage din Campia Paduli Chiar la Bologna, o scoala notarialé este cunoscuta in secolul al Xl-lea. Aceasta inva{aturd pare s4 fi fost data in cadrul unei scoli de arte, pentru cd amestecul disci- plinelor nu este, la aceasta epoca, un fapt rar. Predarea dreptului pare sa derive de aici, in masura in care textul legii necesita un comentariu. Cel mai vechi profesor cunoscut este un anume Pepa, califieat, in 1076, cu titlul de doctor legis. Imerius, care prafeseazi la doudzeci de ani dupa el, pare veritabilul creator al studium-ului. Era un laic ce fusese profesor de arte, chiar la Bologna, inainte de a se specializa in comentariul legilor. Acest invatmant a cApatat un caracter oficial, dupa aprobarea lui de catre imparat sau de catre vicarul sau, intre 1111 gi 1115. incepand cu Imerius, dreptul devine o disciplind aultonomé, cu caracter profesional gi destinaté unei cate- gorii bine specificate de studenti. Este vorba, si in acest caz, de 0 scoala superioara ce nu primeste decat auditori formati deja pentru artele liberale’. Nascuta dintr-o concesie imperiala, legata de studiul dreptului roman, scoala de la Bolagna scapa total de sub autoritatea morala a Bisericii. invajamantul era aici rezer- vat unui colegiu de doctori ce aveau privi da o licentia docendi universal valabila, Fiecare profesor tinea o scoala si un contract cu studenfii sai, de obicei pentru un an. El se angaja, contra unei plati, sd le i mute carti gi sd le ofere o invatiturd, iar studen| veneau discipolii sai. Aceast4 structura a ramas in intre- gime laica, atta vreme cat dreptul civil a fost singura materie de predat. Opera lui Gratian gi dezvoliarea drep- " Rezumat critic al teariilor despre ariginea f i de drept Ia Bologna in S, STELLING-MICHAUD, L'Universite de Bohgne [663]. 1atului canonic permit Bisericii si se insereze in acest sis- tem scolar. Programul scolilor poate fi cu destulé usurint cunos- cut, gratie manualelor ce au servit drept bazd de predare. Pedagogia este mai dificil de identificat, pentru ca povest rile nu sunt tordeauna destul de explicite, Thierry, care a condus scoala de la Chartres inure 1141 gi 1151, realizase © vastd compilatie de texte, aproape tate imprumutate din antichitate, care ilustrau cele gapte arte traditionale, Comentandu-le, gcolaril progresau prin contac tul cu cei mai buni autori. Disciplinele literare, cele din trivi- um, ocupa un loc preponderent. invitarea gramaticii se bazeaza pe extrase abundente din Donatus si din Priscianus, cea a logicii pe textele Iui Aristotel gi ale lui Boethius, Dim- potriva, artele stiintifice, cele din quadrivium, par sacrificate. Textele retinute nu dau aceeagi impresie de coerenta, Luat ca atare, acest program se rezuma la o farmatie umanista fundamentald. Ea este axatd pe rationament gi nu pe stiinte, Trebuie oare $4 tragem concluzia ca idealul este literar, far alte preocupari? Ar fi foarte imprudent, pentru ca acest ciclu de invatimane nu lasd nici un foe invayéturil erestine, Nu este vorba, prin urmare, decat de o propedeutica'. Sistemul celor sapte arte liberale permitea, in mod provizoriu, aceasta vedere trunchiata a stiingelor. Us cielu complet de inv’- famant nu se putea mulgumi doar cu atét. Hugo din Saint- Victor, care conduce gcoala de la celebra abatie din Paris, numara doudzeci gi una de discipline si le organizeaza po- trivit unei scheme total diferite. El trateaza medicina ca pe teologie. Se trece de la un program geolar la un project de enciclopedie, care este cu totul altceva. In mod concret, aceast4 ruptura intre disciplinele lite- rare ce servesc formagiei umaniste de baza si restul stiingei pare cat se poate de reala. Unii profesori precau “tele, far si fi urmat vrendata studii de tealogie. Este cazul lui Abelard, care a predat deja vreme indelungata in ~* Repune Repunere ‘in discutie a punctului de vedere traditional in u- GIACOMO, Masters, books and library at Chartres accordin tg the carularies ‘of Notre Dame and Saint-Pere, in Vivariam XT, ‘4, pp. ascali, pana cand ajunge la Laon pentru a aborda stiinja sacra. Or, pentru el nu este o obligatie. El doreste pur gi simplu sa-gi largeasca experienta §i sa-si schimbe spe- cialitatea. Existé o orientare profand spre inva{amantul literar fundamental, ceea ce produce @ oarecare nelinigte spiritelor mai religioase. Un curs scolar reconstituit dupa un manual conjine ceva teoretic. Ioan din Salisbury, care face a amanunfita a studiilor sale intr-un capitol logicon, ne permite si abordam realitatea de foarte aproape’. Ajuns la Paris, la 14 ani, catre 1135, el va aja toate disciplinele timp de aproape doisprezece ani, sub conducerea a mai mult de zece profesori i schim- Jind oragul. La Paris, el urmeazi, pentru cateva luni, invajimantul lui Abelard despre dialectica si aprofun- deazi, apoi, aceasti disciplina, timp de doi ani, cu alti profesori. La Chartres, este vreme de trei ani elevul Ini Guilelmus din Conches, care ii predd gramatica. invata dupa aceea artele din quadriviwn, la Chartres, apoi la Paris. Format astfel, el a devenit, la randul lui, scolastic*. O asemenea expunere scoate in evidenta extraordinara libertate de care dispuneau atunci studentii. Ei abordeaza materiile in ordinea care le convine si fara s4 se lege de un profesor sau de o scoala. Formarea lui Abelard ne inspira aceleagi remarci. Studentii pe care Ti ‘intrevedem in preajma sa par in aceeagi masurd eliberafi de toate obligatiile administrative sau ecleziastice. O organizare scolara inca rudimentara permite aceste veniri 5i plecar acest entuziasm $i adesea aceasta improvizafie pe care 0 vedem in anturajul lui Abelard”. Cartea cu texte a lui Thierry de Chartres gi cariera lui Toan din Salisbury nu ne lasa sa percepem decat predarea ‘ wane DIN SALISBURY, Meialagicon, cartea a Ti-a, cap. 10, ed. W oH e PHEBESCHUTTZ, Medieval humanism in the life and writ- ings of John of Salishury, Londra, 1950, H. DELHAYE, Lorganisation scolaire au XIF siecle, in Traditia, t. ¥, 1947, 126.artelor. Aceste discipline asigura formafia de baza, preala- bila pentru orice arientare catre drept, teolo; cind. Nimic nu dovedeste ci, pentru a accede la aceste in- vajdturi specializate, ucenicia in materiile de baza dureaza atat de mult pe cat povesteste Ioan din Salisbury. Acesta din urmé este, la urma urmelor, un uma tinua mai mult decat oricine studiile pentru a avea acces la functiile de scolastic. Cei care doresc si obfind o functie ecleziasticd sau $4 exercite o profesiune jurt nevoie de aceasta format Teologia, dreptul civil si canonic, medicina se predau deopotriva. Exista orage mai reputate decat altele pentru aceste discipline, Abelard vine la Laon din cauza pres- tigiului de care se mai bucura aceast4 scoala in primele decenii ale secolului al Xll-lea. La aceasté data, teologia, numita sacra pagina, este un simplu comentariu bi Povestirea lui Abelard, despre pafaniile sale cu aceasta ocazie, nu lasé nici o indoiala despre natura acestui invatamant. Nu pare sa fi existat cea mai micé schimbare in timpul secolului al Xil-lea. Scrisoarea lui Guy de Bazoches nu menfioneaza decat cele trei sensuri ale Scrip- turii, in legaturd cu predarea teolagiei la Paris, la sfarsitul secolului'. Numeroasele tratate de teologie, scrise in lega- turd cu subiecte speciale, sunt opere libere, nelegate direct de invatamant. O compilatie precum Sentences a lui Petras Lombardus nu devine o lucrare scolara ce ne- cesité un comentariu in curs, decat spre 1226. in dome- niul dreptului civil, textul care face obiectul unei predari este Digeste. Profesorii de la Bologna nu sunt legiuitori, ci glosatori ce se straduiesc sa explice si sa interpreteze dreptul roman. Simplului comentariu literal si gramatical, "i ii substituie o analizi in profunzime, care regrupeaza Pasajele referitoare la aceleagi probleme. Sarcina lor este, asadar, sa explice solujiile contradictorii extrase din | H, DENIFLE, E, CHATELAIN, Cartulaire de IVniversite de “is, 1.1, Paris, 1B89, p. 55. 1Corpus juris. Dreptul Bisericii pune o problema absolut identica, Profesorii compileaza textele de la conci papilor gi ale Paringilor, ce contin o decizie de natura ju- ca, fi explied cuprinsul gi se striduiesc s& rezolv comentariu, divergenele ce par si le opuna. Concordia dis- cordanctum canonum a lui Gratian raspunde, cétre 1140, acestei preacupari. in sfargi a, numeroasele tratate venite din antichitate sunt lucrarile de bazi ale acestel stline, ce se bazeazdi si ea pe texte primite, La toate nivelurile, predarea inseamné comentarea unui text care face scoala, O asemenea practicé nu are nevaie de justificari Indelungare, a ind este vorba despre gramaticd sau despre retoricd. Pentru a inwata limba lating, este bine sa se frecventeze marile opere de odinioaré. Munca profesorului consté in a face toate remarcile utile injelegerii unei forme gramaticale rare, a want pufin folosit sau a unei metafore. Erudit isi gaiseste si ea locul in aceste subiecte, ca tot ste folositor pentru perceperea exact a sensului unui text. Se infelege predilectia scolasticilor pentru poeli, al caror acces este mai dificil si care necesita, mai mult decat proza, cele mai diverse remarci lectica, profesorii gi gcolarii abordeaza arta de a rationa dupa Aristotel gi Boethius. Este vorba, si aici, de comentariul textelor din Organon, Exist mai multe mér- ale explicagiilor lui Abelard in legatura cu Isagoge al lui Porphyrius, despre Categorii si despre tratatul Despre interpretare!. Acestea sunt opere scolare, reflectare a unui invajamant ce se modified cu anil. Secolul al XIl-lea aduce ' Cunoasterea operei logice a lui Abelard s-a Tmbopatit mult in secnlul al XX-lea prin desconerirea de manuscrise ce implici tiape diferite ale reflectiei sale asupra acelorasi texte din Organon, Cf, PIETRO ABELARDO, Seritti fllosoficl” ed. M, Dai -Milana, 1954; PETER ABAELARDS, Philosophiische iften, ed. B. Geyer, Miinster, 19 L. MINIO-PALUELLO, Twelfih: gentury. 12 ic, Texts and Studies. I Abaelardiana inedita, Roma, 1958; PETRUS ABAELARDUS, Dialectica, Assen, ed. L. M. de Rijk, 1956, 128purine schimbari in acest program, din moment ce aceleasi texte sunt in continuare comentate in Universitagile din intreg secolul al X1II-lea, La aceasta ord, recurgerea la o oper din antichitate nu deranjeazd cu nimic inteligenya. Aristotel o stimuleazd mai curdnd, suscitand intrebari $i cerdnd o rigoare neegalata in folosirea cuvintelor. Analizele propozifi ractica demonstratiei silogistice fac sa se realizeze mari progrese in rajionament. Pentru artele din gnadriviun% textele venite din antichi- tate sunt incd baza preddrii. Este sigur ca nivelul de ccunostinte atins de greci nu a fost depagit de savangii din Evul Mediu, De aceea lectura noilor traduceri este pentru ei echivalentul unei descoperiri pe care ei nu pot sao supund probei faptelor. Acesti literati nu au mul experientei, in sensul modern al termenului, nici posibili- tatea de a o face. Singura unealta critica de care dispun, in fata acestui aflux de cunostinte noi, este dialectica, ‘inca de atunci, asimilarea turii trece prin comenta- riul de text. Nepotrivirea acestei logici se datoreaza, cu siguranga, in mare masura stagn4rii stiingelor, in ciuda a tot ceea ce invata. Tot comentariul de text aparea ca metoda cea mai rod- nicd pentru abordarea medicinii, a dreptului gi a teologiei, in domeniul diagnesticului si al terapeuti bii au un avans insemnat asupra medicilor medievali. Scrierile lor trebuie Iuate in considerare, cum gi sunt, de altfel, cele ale lui Constantin Africanul, un célugar de la Montecassino, un contemporan. Pentru ceea ce fine de domeniul dreptului, este inutil sé stim mai mult asu- pra rolului textului si asupra a tot ce decurge din aceasta. In sfargit, este cat se poate de evident ca Revelatia cres- tind este cuprinsd in Sfintele Scripturi. Nici un text nu are alata autoritate. Cu o prudenja sporitd, se cuvine sa le comentain Toata invatétura se dobandeste prin texte. inca de atunci, nu trebuie $4 surprindd preponderenta artelor mibajului in formafia intelectuala. Una si aceeasi metoda 129pare apt si condued spiritul in cautarea stiintei. Grama- tica gi apoi dialectica au statutul de stiinta-instrument’. Nimic nu trebuie sa le fie sustras gi poate exista o indraz- neald in manevrarea acestor discipline critice in cémpul teologiei. Caérturarii abordeaza cele mai delicate chestiuni cu o ardoare juvenila, Exista la ei ambitia de a injelege gi de a explica, ceea ce este mult. Metodele de predare decurg direct din obligatiile co- mentariului asupra textului, Trei etape caracterizeaza aceasta munca, definite, fiecare, printr-un termen tehnic: litera, sensus, sententia. Prima operatiune consta in fixarea literei textului, ceea ce nu este inutil cand este vorba de o tradifie manuscris’, Ea ajunge la o discutare a cazurilar, a timpurilor si a formei gramaticale. Cea de a doua sarcina consta in fixarea sensului cuvintelor si a frazei, Cele mai diverse explicatii pot apdrea deja cu aceastd ocazie, Aceste remarci gramaticale si lexicografice tre randurile manuscriselor si formeaza o se inscriu glosa interliniara. in sfargit, profesorul discuta opin emisa de autor in frazd sau paragraf. El o corecteaza, daca asa considera, gi isi da propria parere. Aceste comentarii se scriu pe margine gi farmeaz’ glosa margi- nala, intr-un manuscris medieval, insdgi dispunerea acestor adnotari elimina orice ambiguitate. inmultirea adnotarilor are ca rezultat o glosd continua. Textele primite de multé vreme au fost, uneori, obiect de comentarii contradictorii, Acest lucru este esential pentru un pasaj biblic, ca si pentru o opinie juridicd. Pro- fesorul care nu ignord sententia predecesorilor sai tre- buie, daca nu le impartaseste parerea, s le analizeze, si le respinga si sa le propuna pe ale sale. Din aceasta con- fruntare se nagte intrebarea’. Termenul desemmneaza 0 ‘ Cf, titlurile semnificative: M, D, CHENU, Grammaire et theatagie, in AHDLMA, 1. 28. reluat in Lo thealagie’au XIfsiecle {si ay VET, Art du lan- gage et theologie cherAbelard [645]. . . * Corruriernorandun et quod ex affirmavine ex us coneroicorio eqaclone queso const sceleCilbent de La Pores, cat eG, PARE ACBRUNET, P. TREMBIAY, La renaissance dicX Jp siecle [656] 130dezbatere propriu-zisd, acceptata ca atare si rupane este nevoie, ordinea comentariului textului, Amplificarea ‘intrebarilor poate masca textul original, care devine numai un pretext pentru dezbateri contradictorii. Sen- tingele lui Petrus Lombardus sunt 0 culegere de opinii ce au suscitat in mod sigur intrebari, Sansa sa gcolara in secolul al XI[[-lea tine tocmai de acest rol, putin ingrat, de suport. invatamantul se organizeaza in jurul unei Lectie, in acelasi timp comentariu si lectie. Abordarea unui text de ‘0 anumita amploare presupune schijarea unui plan, in scopul de a-l expune parte dupa parte. Lucrarea Divisio justificd aceasta fragmentare, care este un exercifiu lectual stupefiant. Profesorii medievali gasesc o ordine i toate lucrarile si au pretentia ca pot injelege intent autorului cu arsenalul lor logic. Aceasta munca, ar! ciala indiscutabil, conduce intregul comentariu si este de- cisiva pentru sensul operei, Ea schiteaza trasaturile cele mai frapante ce s-ar pierde in masa de notari de detaliu care aglomereaza un comentariu de text, C. MARILE DEZBATERI INTELECTUALE Legaturile dintre scolile gi problemele dezbatute in se- colul al Xil-lea nu sunt totdeauna in mod clar stabilite. Exist o disproportie flagranta intre o at te obisnuita, axatd pe comentariul de texte, si strdlucitele tratate care jaloneaz4 un efort intelectual, fara precedent in Evul Mediu. Scoala nu a avut rolul ce i-a fost mult timp atribuit in acest domeniu. Cea de la Chartres a fost descrisa cu prea multi dragoste gi nivelul siu a fost supraevaluat', inva- {atura data in claustrul unei catedrale are ca misiune fundamentala sa formeze clerul unei dioceze, ceea ce nu ' CF cu rezervele, se pare ex ex pippare de R. W. SOUTHERN, Tele! Tumwnisn [Le 131