PAUL POPESCU-NEVEANU MIELU ZLATE a Mey eked eV ier ot Liven etme Sab ia eit kt: Men Orme aol a Taek me eoMINISTERUL INVATAMANTULUI [PAUL POPESCU-NEVEANU] — MIELU ZLATE TINCA CRETU (0) I Manual pentru clasa a X-a scoli ‘normale si licee Coordonator : prof, univ, dr, PAUL POPESCU-NEVEANU hewie Me . EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA, R.A. BUCURESTI, 1995CONSIDERENTE INTRODUCTIVE. OBIECTUL SI METODELE PSIHOLOGIEI I. INTRODUCERE IN PROBLEMATICA PSIHICULUL UMAN CE ESTE PSIHICUL fc Fiecare din noi avem, incd din copilarie, unele idei cu privire la diversele fenomene si manifestari active care sunt denumite, global, prin cuvantul psihic. Termenii de ,suflet“, ,duh‘, sau ,spirit* au o sem- nificatie mai codmplex4, dar apropiaté de ceea ce inseamna psihicul. In insusi momentul cand citim aceste randuri si cdutam sa intelegem despre ce este vorba, desfasuram 0 activitate psihici de tip intelectual; cau- tim sA invatim ceva. De altfel, despre existenta noastra in lume gi despre insasi aceasta lume obiectiva ne informam prin mijloacele psihice, intrucat vedem, auzim, ne simtim corpul, sesizam cele ce se produc in jurul nostru, ne aducem aminte de trecut si ne facem planuri de vitor, gindim si imagindm, incerciim emotii si intreprindem acte de vointa. In limbajul uzual sunt nenumirate cuvinte cu semnificatie psiholo- gici. Insesi cuvintele sunt instrumente ale vietii noastre psihice. Folo- sind sistemul limbii, legat de procesele gandirii, oamenii ajung, treptat, la o astfel de formula complexa a activitatii psihice care este constiinta. Din cele mai vechi timpuri oamenii deveniti constienti de sime si céiu- lamureased rosturile pe lume, au ajuns la concluzia ci toate cele ce fin de psihic sau spirit ori suflet, au o insemnatate maxim pen- - tru ei. Mai mult decat att, insusi destinul planetei Terra si transfor- marea_acesteia, aparitia civilizatiilor si luarea in stépanire a naturii de c&tre oameni se explici, in ultima instanfa, prin constiinta lor, prin capacitatea lor de cunoastere si de actiune. Tocmai de aceea, de mii de ani persist intrebarea: ,Ce este psihicul ?*, in ce raporturi se afla el cu celelalte laturi ale existentei ?Psihicul ca modalitate a viefii de relatii insugirile psihice cu 3 Cele mai stranse raporturi le au fenomenele s viata. In general, ele chiar reprezinta forme ale vietii. Biologia @ deosebire intre procesele interne, vegetative $i functiile de relatie cu mediul. Toate organismele sunt in interactiune cu ambianta pentru a-gi asigura necesarul de substant& si energie. Supravietuirea este mijlocit prin adaptare. Conditia indispensabila oricdrei adaptéri este informarea. Chiar la nivelul organismelor simple, proprietatea excitabilitatii face posibil ca la orice stimul-semnal, si poata apiirea o reactie utila. In diverse forme specializate, organismele se orienteazi in mediul lor specific, confrun- tand stdrile interne cu conditiile externe, prin semnalizarea senzoriala. Diversele modalitati de receptie senzoriala, si acestea la fiecare speti adecvati conditiflor lor de existenti (aeriana, acvatica, terestra, subterana), permit orientarea in mediu. Orientarea are, deci, un rol vital, intrucdt in baza relatiilor informationale se declanseazii compor- tamente instinctive si conditionate prin care se efectueaza nutritia, apa- rarea, reproducerea §.a. * Functiile de relatie mijlocese sau conditioneaz’ viata, sub aspectele ei fundamentale. Suspendarea vietii de relatie (a contactelor informa- tionale cu ambianta) duce la inanitie, paralizie, stingere a vietii ‘Or, psihicul este, de la formele sale cele mai elementare si pani la cele evoluate si maximal complexe, 0 modalitate’ superioart a viefii de relatie. La animalele superioare, si cu deosebire la om, dezvoltarea psihic’ se echivaleazé cu expansiunea, imbogitirea si complicarea vietii de re- latie, Superioritatea fiintelor umane, care tréiesc si activeazi in socie- tate si particip’ la cultura, consté tocmai in diversificarea si organiza- rea, in sistem, a relatiilor informationale care, prin gandire, ajung 38 surprinda legile obiective ale realititii. In baza cunoasterii profunde a realitatii, aceasta a fost si éste trans- format& si pe cat posibil pus& in acord cu necesititile vietii omenesti, cu tot ceea ce reprezinta existenta sociala si ae a oamenilor in dezvoltarea ei istoricd de ansamblu De aceea, la nivel social-istoric raporturile adaptative cu natura s-au activizat in asa mdsuri inc4t insasi natura a fost partial ,adap- tati“ trebuintelor evoluate ale oamenilor de unde civilizatiile, organi- zarea sociald, cultura. Viata de relatie a oamenilor, ca exponenti ai sistemelor socio-culturale, supraindividuale intr-o continua dezvoltare is- toric’ nu numai ci nu a regresat fafi de forma ei primard naturalé ct s-a imbogafit nemisurat si s-a ridicat la un nivel calitativ superior, exprimat in cunostinfe, acumulari de experiente, producere si utifizare inteligent& de instrumente si tehnici. Cooperarea si comunicarea, or- 4ganizarea si progresul sunt conditii care sporese fortele subiectului ca produs si exponent al vietii sociale. In cadrul social, individul existd in relatii cu toti ceilalti. Prin rolurile pe care le indeplineste si prin modul in care-se conduce dupa valori, cum sunt adevdrul, binele fru- mosul, subiectul uman se dezvolta ea o personalitate. Insusirile psihice definitorij pentru fiinta umand sunt dependente de zestrea ereditara proprie spetei umane si de conditiile adecvate de dezvoltare. Creierul omenese si constiinta : Genetica demonstrea: fiectrei spe cA ereditatea inzestreazi pe reprezentantii cu un potential specific Nu numai constructia morfo- Jogicl a organismelor dar si functiile si modurile lor de fiiftare sunt programate genetic. Pentru toate cele-ce urmeazi in dezvoltare, exista premise ereditare. Sunt insi numai premise sau posibilitati, iar nu or- ganizari functionale incheiate. Asa, omul se-naste cu posibilitaiti de ‘cu- noastere abstracte si de inteligenta logicé, dar aceasta nu inseamn& c& ¢] dispune, la nastere, de cunostinte si este capabil de acte inteligente. Arhitectonica ¢reierului uman asiguri, in grade diferite -la diversi. in- divizi, posibilitatea formarii gandirii, intrucAt dispune de lobii frontali eu functiile ler coordonatoare, de centri ai vorbirii si prelucrarii infor- matiilor, de arii asociative secundare si ter{iare in care probabil se ela- boreuzii semnificatiile cognitive in legaturA cu cuvintele ete. Pentru ca aceste posibilit&ti s& fie valorificate, sunt necesare anu- tite conditii. Ne referim la cresterea si maturizarea fiziologica a sis- temului neurohormonal, proces care se incheie o cu adolescent acelasi timp, este necesar ca subiectul, prin sistemul sau nervos, si in- tre in interactiune cu lumea din jur, sd intretin’ relatii informationale senzoriale directe si pe baza-experientelor senzoriale, prin comunicarea verbala si sub indrumarea adultilor, si se angajeze in activitati prac- tice si intelectuale, Implicit se claboreazd noi mecanisme sau formatiuni cerebrale, ca suport pentru acele integrari infermationale care, progresiv, permit infiriparea actelor de constiinté si a altor fenomene spirituale specific umane. Asadar, evolutia psihicului uman, pand la un sistem multieta- jat si de o exceptionala complexitate, nu se produce de la sine, ci prin interactiuni cu mediu) sociocultural, si nu presupune desprinderi de su- portul neurocerebral, intrucat implica si dobandirea de organiziri func- fionale corespunziitoare. Insesi continuturile informationale si modali- t&tile deloperare cu ele nu sunt date ereditar, ci rezulti din experienja interactiunilor cu lumea. Permanent, ins&, intre procesele neurofiziologice si fenomencle ps hice, subiective sau mentale este o legdtura indisolubila. Tn acest sens trebuie inteleasd formula: ,psihicut este o functie a creierului*Perturbarile ce intervin in functionarea cerebrala se rasfrang i asupra normalitatii psihice. Abateri de la normalitate intervin si prin intermediul drogurilor. Maladiile neuropsihice aduc multe alte demon- strafii in acelasi sens. Cele mai pregnante demonstrafii si explicatii asu- pra unitatii dintre creier si fenomenele de constiinta le. ofera stiintele experimentale ale neurofiziologiei si psihofiziologiei, care sunt actual interpretate cibernetic si informational. Printre ultimele cuceriri ale acestora, mentiondm descoperirea rolului activator (tonifiant) al sub- stantei reticulate din trunchiul cerebral, de unde stirile de somn saw vigilent “si descoperirea specializarii functionale a emisferelor cere- brale ; stanga fiind responsabila pentru procesele verbo-semantice, iar dreapta, pentru elaboririle spatiale si imagistice. Insusi modul cum se structureazéi sau se construieste ,aparatul psi- hic si se organizeaza continuturile cognitiv informationale depinde de conditiile dezvoltdrii. Intre subiect, ca personalitate, si mediul siu este © continua interactiune cu efecte formative sau generative pentru su- biect. Caile si condifiile dezvoltarii psihice . Un adult se prezinta ca 0 personalitate constituifa, in sensul ci este o fiint&é constienté care dispune de o anumitdé autonomie, intrucat este capabil& si adopte decizii, si-si propunA scopuri si si le realizeze prin eforturi de vointi, si demonstreze c& posed’ anume capacititi de ac- fiune si de cunoastere, si impund atitudinile sale gi si incerce unele nj creatoare, El n-a fost ins astfel de la nastere sau de la punctul zero al evolutiei sale. Initial, posibilititile acestuia de orientare infor- mationala si de actiune erau simple, reduse la sensibilitate, miscare musculara, stari emotionale instinctive, germenele umanului era ins prezent in structurile fiintei sale. Acest germene trebuie, pentru a se realiza, si beneficieze de un ,mediu de incubatié* socio-cultural. Daca un copil se pierde in natura si este crescut de animale — cazuri de copii-lup — el nu reuseste decit o adaptare de tip animal, nu ajanga sii-si formeze nici o facultate sau trasAtur’ specific umani. Oamenii nu se formeaz’ decat printre oameni si in raporturi stranse cu ci. De la nastere, datorité existentei familiale, oamenii convietuiesc, co~ opereazi, se leaga intre ei prin mii de fire, multe invizibile, cum sunt cele afective Pe masura dezvoltirii subiectului uman, cercul relatiilor sociale in care el intra se extinde si devine tot mai consistent, astfel incdt viata individuala nici nu poate sd-si croiascd drum decat in cadruf vietii so- ciale. In acest sens, deosebit de important este modelul omului ca au- tor sau constructor al civilizatiei si prin asimilarea uneltelor si tehnict- lor, dezvoltarea comportamentului instrumental. Jocurile si actiunile tim- 6purii permit ca intre subiect si ambianta sa sa se introduca astfe) de me- Giatori instrumentali. Insesi modelele de actiune sunt elaborate socio- cultural si sunt asimilate ca atare. Comunicarea verbali este o conditie vitald a existentei umane 3! un principiu al intregii dezvoltiri psihice a omuluj atat in ordinea cog- nitiva, cat si in cea a formularii scopurilor si biruirea obstacolelor (veinta). Fiecare cuvant este tn semnificant sj devine purtitor al unej semnifi- eafii generale. Dezvoltarea psihointelectuala se refera tocmai la valoarea informationala a acestor semnifieatfi in cadrul sistemului limbii, care este reglementat gramatical si logico-semantic. Prin sistemul comunicativ cognitiv al limbajului se exploreaz& si insuseste tezaurul de cunostin (condensate informational) acumulat istoriceste de omenire, de una sau alta din colectivit&file sociale; totodata, se insusesc cerintele concrete ale existentei sociale, normele morale, de conduit, valorile culturale ca- pitalizate de waditii ca si noile valori ale progresului Maturizarea psihosocial a subiectului se exprima in integrarea lui Seplind in sistemul social si in asimilarea de roluri active in ordinea ce- tateneasc& si profesionala. Parcurgand aceste trasee, indicate de noi foarte schematic, subiec- tul uman ajunge sa se inzestreze cu acele calitati ce sunt — in general — definitorii pentru el. Cum ins’ fiecare dotatie ereditarA este singularé, iar drumul pe eare-] parcurge individul pe harta existentei socioculturale este unic si ivepetabil, dup& cum sunt si experientele sale, individualitatea ajunge si fie si ea unica in concretitudinea trasaturilor si configuratici sale. TEME DE CONTROD 1. Dati exemple de cuvinte cu semnificatie psihologiea si, de ase- menea, extrageti dintr-un text literar cuvintele si expresiile cu sens psihologic. 2. De ce psihicul este inseparabil de viaté si constituie modali- tatea superioara a vietii de relatie? 3. De ce copiii-lup nu ajung s4 se umanizeze ? 4. In ce const& dezvoltarea psilicd gi care sunt conditiile ei ? H. OBIECTUL PSIHOLOGIE! 1, DOMENIUL PSIHOLOGIE! Orice stiinté se refera la o anumita laturd sau parte, ori categorie Se fenomene ale realititii, Are, deci, un domeniu pe care-1 exploreaza cognitiv, il delimiteazi si incearcd si-l sistematizeze si s&-i descopere 7fegile proprii pentru a formula-unele explicatii si, in baza lor, pentru « intreprinde aplicatii sau interventii practice. Deci, exist’ un domeniu obiectiv (cosmosul, minerale, lumea fizicd, viata etc.) care este supus, tetoriceste, unui proces de cunoastere. Insasi cunoasterea stiintificd evo- iueaz’, se transforma si se revizuieste, dar domeniul respectiv al reali- 12}ii ramane de sine st&tator, deci nu depinde de masura si modul in care camenii 11 cunose. Asa, functionarea inimij nu depinde de progre- sele cardiologiei, de aceasta depind sutcesele in terapeutica bolilor car- diace. Care este domeniul obiectiv al psihologici o marturiseste insusi cu- vantul compus din psiho’— suflet si logos — cunoastere. Dac& lumea este reductibili la tre! categorli si anume substantd materiald, energie si informatie, atunci este clar cA domeniul psihologiei fine de acele relatii si fenomene in care exist sau functioneazi in- formatia. Acesta este domeniul vietii, al organismelor vii care intretin! relatii informationale de tip psihic cu ambianta, Cu’ deosebire, relatiile informationale se dezvolti la om, care prin cxistenta sa socioculturala ke defineste ca subiect al cunoasterii s! valorilor culturale- In consecint’, procesele psiho-informationale umane intereseazi cu prioritate psiho- logia. Este ceea ce-] sitaeaz’ pe om in centrul preocuparilor psthologiet ca stiinfé umanista. ; * Considerand, insi, lucrurile in ansamblu, trebuie si recunodstem & Ja orice flint& semnalizarea senzoriali, iar la om si cunoasterea, nu constituie un scop in sine ci indeplineste anumite functii pri men- finerea si promovarea vietii. Informarea este cea care cAlduzeste si per- mite organizarea comportamentelor. Vedem, auzim, palpim ‘i dupa aceste semnale .reactionim motric, verbal, emotional. ‘Insesi comporta- mentele mijlocesc si permit selectionarea relatiilor informationale. Nu trebuie uitat nici comportamentul comunicativ care, in existenta umana, ‘indeplineste roluri esentiale. Intr-o prima forma, comportamentul se defineste ca ansamblul tu- turor reactiilor si actiunilor care pot fi observate intrucdt se m comva Ja exterior. Fata de procesele informationale, care tin de o di- namicé interna, neuropsihic’ si nu pot fi constatate direct, comporta- mentele motorii sau verbale pot fi constatate obiectiv. Ele nu pot fi, ins, explicate dec&t prin interactiunea dintre conditiile externe si cele interne. Ne propunem un scop pentru a parcurge un drum sau a efec- tua o constructie, deci in forurile noastre subiective se urzeste un plan, 4 apoi dezvoltim comportamentele necesare pentru a realiza scopul pro- pus, orientandu-ne dup& conditiile situatiei in care ne aflam. Astfel, comportamentul esie strans legat de pulsiunile energetice si de organizi- nile informationale interne. Intre latura subiectiva, ascunsa si interven- tile efective, manifestate obiectiv, sunt raporturi de’ interactiune, in- 8terdependenta si penetratie reciprocd. In consecinté, comportamentul a mai fost denumit si conduité, adicd mod de ate conduce si actiona corespunzator imboldurilor, scopurilor si informatiilor senzoriale si cog- nitive de care dispune subiectul prin memoria sa si prin modul cum se orienteaz in situatia data. La om, comportamentul ia forma orga- nizaté a activitatii. In activitatea umana clementele subiective si cele obiective tree unele in altele si sunt indisociabile. Activitatea fiecdruia face parte din activitatea tuturor si este instrumentaté si modelata cul- tural, Insesi désfasuririle subjective, ce se produc intr-un plan mental, dobandese forma si structura’ unor activitati. Insesi procesele psihice nu sunt altceva decat activititi subiective specializate. Activitatea interna subiectivi si activitatea externa observabil’, fiind solidare, se interconditioneazd. De aceea se sptine 4, pentru ca un lucru si fie bine facut, el trebuie s& fie gandit si proiectat. Intre acti- vitatea interna si cea externa trecerile reciproce se produc p: rizare si exteriorizare. Astfel, copilul invati si vorbeascd prin imitatic i, dup ce exerciti comunicarea verbal, ajunge séi-si thteriorizeze vor- birea desfasurand-o intr-un plan intern, ceea ce fi permite si-si inten: fice si s-si extindd gandirea. Cu timpul, vorbirea sau limbajul intern devine un laborator in care se prepara, se anticipA si selectioneaza cele ce vor fi spuse, deci exteriorizate in limbajul oral Activitatea psihocomportamentala se intemeiazi pe experienta dcu~ mulata de subiect si este conditionaté de resursele, posibilit: s&turile caracteristice pentru subiectul concret. Prezentandu-se la un examen si avand de tratat o intr-o luctare scris&, ficcare elev si exprimi in acea situatie par- en uzeaz’ de posibilititile si experienta sa $i i ticulara ceva din personalitatea lui Psihologia este, de aceea, nevoi i tind seama de-realitatea tra- siturilor si structurilor, relativ stabile, ale fiecdrui subiect in parte, de nivehil si modul particular a} constructici psihice a subiectului, con! derand at&t corespondenta cu modelul general uman, ct si deoscbirile interindividuale. Uneori, aceste particularitati se prezint& in relalii de opozitie, cum sunt cele, de inert-mobil, prost-inteligent, rau-bun etc. De aceea, diversitatea real a structurilor umane oblig’ la 0 cunoastere di- ferentiala fn ansamblu, domeniul psihologie: cireumscrie fenomenele subiec- tlve si procesele psthice, desftisurarile psihocomportamentale, activitates umand considerati in unitatea dinire latura internd si cea externa si totodats sistemul personalititti cu tristiturile, structurile sé particulari- titile acesteia, Prin extensiune, fata de psihologia individuals, psiholo- gia social studiaz& relatiile interpersonale, activitatea psihic& si com- portamentcle de grup si alte fenomene care se dezvolta Ja nivelul gio- bal abcolectivitatilor:2, OBIECTUL PSIHOLOGIEI CA STIINTA Dupa ce am delimitat domeniul de fapte reale de care se ocupa psi hologia, este necesar si caracterizim psibologia ca stiinta, deci ca o mo dalitate de cunoastere sistematic’ si explicativa. De la inceput trebuie si observam ca, spre deosebire de celelalix stiin{e, psihologia, ca forma de cunoagtere specializatd, se referdi in bun? misuré la insesi fenomenele cunoasterli, f4r& insi a se limita la acestea De aici o serie intreaga de dificultiti care sunt legate atét de imposibili- tatea cunoasterli directe a fenomenelor, cAt si de maxima lor comple- , Istoriceste, psihologia s-a elaborat in diverse variante, a cunos- cut si cumoaste inca o multitudine de eurente si scoli. Intrucdt psihismul uman reprezinté punctul culminativ al dezvoi- tari umiversale era necesar sa fie edificate stiintele despre acele ne fizice, chimice, biologice si in continuare sociale pe care se in- temeiazii si de care depinde psihicul uman. Tn consecinta, psihologia, ca este o aparitie relativ recenté avand o varstii care nu depa- un secol. Importanta este intemeierea psihologiei pe o serie de dis- cipline stiintifice conexe, astfel incat surprinderea specificului psihic si fie asiguraté de o sintezi interdisciplinara. Din cele ardtate in capi- tolul precedent, se poate deduce ca intelegerea si explicarea fenomene- lor psihice necesité cunostinfe neurofiziologice dar si sociologice, iar in ultimii ani deosebit de importante pentru progresele cunoasterii psiho- logice s-au dovedit a fi cibernetica si informatica. Aceste discipline s-au constituit dup modele psihoneurofiziologice si, dezvoltandu-se cu. mij- loace fizice, au scos in evident relatii si modele noi in care psihologia este viu interesaté. Informatia si autoreglajul au devenit concepte ge- nerale indispensabile pentru psihologie. Tot asa de importante pentru psihologie, din elaborarile moderne, au devenit teoria deciziei si teoria sistemelor. ni Precizandu-si conceptele de baz’ si definindu-si cadrele, determi- niste prin ansambluri de legi si scheme explicative, psihologia contem- porand progreseazi in sensul unificdrii sale si al consolidérii statutuiui stiintific. 3. CONCEPTELE DE BAZA ALE PSIHOLOGIEI Ceva mai sus am stabilit ci intr-o primi ipostazd obiectul psiholo- giei se prezint&é in forma activitatii, Aceasta reprezinti modul genera de organizare in care sunt integrate faptele psihocomportamentale. Se pune, insi problema ca, dincolo de intreg, si surprindem unitatea fun- damental sau componenta reprezentativa, asa cum sunt atomul si mo- 10‘cula in fizicd si chimie, sau celula in biologie. O astfel de componenti reprezentativé pentru psikologie se dovedeste a fi actiunea. Actiunea, care intotdeauna este invatati, urmand modelele cultu- rale, prezinté o complexitate variabilé si implied inevitabil motiv, scop si o anume structura operationala Motivul este un imbold, un impuls prin care se declanseazi si este iniretinut energetic actul. Scopul este cel care anticipa rezultatul sau efectul urmarit. In sitwatia data, energiile converg catre scop, care este amplasat undeva in timp. Pentru realizarea scopului este necesar si se recurgi la o serie de mijloace sau procedee, tehnici. Imbinarea aces- tora defineste structura operationala. Intr-o alti ordine de idei, actiunea poate sd fie diyizaté intr-um segment orientatiy reglatoriu si intr-un al doilea, executiv. In orice caz, in actiune sunt cuprinse elemente ale tt turor funetiilor psihice, informationale (senzoriale si cognitive, emotio- nale si voluntar-reglatorii). In acfiune se reflecti, ca intr-o picdtura de apa, intreg sistemul psihie uman. Cea mai importanta component’ interna a actiunii este, ins’, operatia. Termenul de operatie are o semnificatie instrumentala sau tehnici actul practic el semnificd un anumit mod de lucru, de rupere sau de gire, de rasucire, invartire, cuplare, legare, dezlegare s.amd. In psihologie, operatia se defineste ca un mod specific de deplasare si transformare, global, de preluecrare a informatiilor. Exemplifiedm : aso- ciere-disociere, selectie, reunire sau separare, punere in corespondenti, diferentiere si stabilire de asemanari, simbolizari, retentie, reactualiz: concentrare focali, anticipare, orientare spre scop, integrare infor nald si punere in ordine ierarhicd, ordonari, in general orice modali- tate complexa de analizi si sintezi, ceea ce face ca inventaru] sau clasificarea operatiilor psihice — care uneori se construiese 4,din mers* si sunt indefinit de variabile, — s& nu poatd fi niciodaté incheiat. in prelucrarea informatiilor, cu un sens apropiat de cel al operatiilor, se recurge deseori si la termenul de schema. Cat priveste originea ope- ratilor mentale se considera ca acestea rezulta din interiorizarea, com- primarea sau schematizarea actiunilor externe desfasurate. Astfel. de 0 parte, se produce extragerea din actiune a unui modul ope 1, pe de alta, se explicd trecerea de la actiuni simple la actiuni com- plexe, prin imbinare, in acestea din urma, a diverse operatii Activitatea nu este altceva decat o inkintuire de actiuni sau o orga nizare ierarhica a acestora, in vederea realizirii unui scop unic. Orice act de informare se bazeazi pe un suport operational Informatia a devenit un termen general in stiintele moderne. Exe plara r4mane ins& informatia de ordin psihic. Vom avea in vedere pro- totipul informatiei care este relatia dintre un stimul-sursi gi un re- ceptor care codifica si reproduce, subiectiv, prin decodificare, stimulul originar. Am putea spune c& informatia este o modelare a ceva prin 1loacele subiectului care ajunge ia un model subiectiv al fapiului sau relatiei objective. La nivelul perceptiei, lucrurile sunt mai simple intrucat un obiect vazut este modelat printr-o imagine vizuala. Exist insi mase de informatii supuse unor codificiri mai inalte, ce presupun informati despre informatii, implicind operatii superioare de prelucrare si elabo- tare a informatiilor, cum este In cazul gandirii, Cu aceasta ajungem ja un alt concept si anume acela de structurd. In mod curent, prin structuré se intelege un mod stabi] de organizare a unui obiect sau fenomen, cum ar:fi scheletul de beton al unei constructii sau dispe zitia organismului dupa aparatul osteomuscular sau tipul de constructic a frazei intr-o limba, dupa regulile ei gramaticale ete. In ordinea ps hocomportamentali termenul este larg utilizat, desemnand, d plu, st gurii umane sau oricdruj alt oBiect), schemele intelectuale, organizare emotionala, modalitafile logicii si stilului cognitiv, dispozitia trasaturilo de caracter si altele. Ansamblul structurilor invariante si stocul de informatii Gnemo- ) de care dispune si pe caré se intemeiazd psihicul uman aleatui= programul acestuia. Sunt, de fapt, o multime de programe specili- zate ce se completeaza si se restruetureazi mereu si dupa care subiec se conduce in activitatea sa. Pentru cursul interactiunilor dintre subiect si antbianta, ca si pen- tru activitatea sa mentala, in afara structurilor caracteristice subiectu lui, importante sunt si starile in care acestea se ail. Stdrile privesc in fiecare moment caracteristicile de ansamblu ale vietii psihice, in ui energetic si functional, reprezentand seevente ale v! psihice a subiectului, cu deosebire ale trairilor sale emotionale. Ne ferim Ia veghe-somn, incordare-relaxare, mobilizare-demobiliza: vism-oboseala, concentrare-dispersie, echilibru-dezechilibru, cal ste, placere-neplicere ete. Noua stiinté a ciberneticii se ocupa de comand temele informafionale vii sau artificiale. Informatia despre ceva ( mantied sau reproductiva) se poate transforma in informatie de co- manda ce se adreseazé unei instante executive. Originar, comanda c data din afara si apare ca reglaj. Cand copilul este invatat si exersat meargii, si vorbeasca, sii numere etc. e} este reglat de ‘educator, Pe masura ce se elaboreazi programul aetivitatii respective, subiectul ajuage sa intrepringa activitatea din proprie initiativ’, conducdndu-se dupa mo- delul pe care si l-a insusit. Este un fapt de autoconducere, autocomand’ Si autoconirol, intr-un cuvant de autoreglaj. In autoreglaj sunt impli- cate, deci, comanda si controlul, jar dupa nivelul de complexitate al activita{ii Intr-o situatie data, multitudinea say modificdrile com #1 controalelor se imbina intr-un proces de coordonare cu o comples tate variabila. Find dati comanda declansatoare de Ja segmentul exe- ucturile sau configuratiile perceptive (modelul schematic al fi- i cont zilor 12cutiv, succesiv provin, prin retroaferentatie, informatii despre modul cum comanda este executata si faza in care s-a ajuns (control), ceea ce prilejuieste emiterea unor comenzi suplimentare, corective de trecere de la o fazS la alta sau de stoparé a actlunii, Astfel, activitatea se des- fasoara secvential gi se moduleaza dupa situatii si in conformitate cu un plan. In general, activitatile specializate ce traverseazi, succesiv, di- verse faze sau etape se numese procese. Procesele psihice sunt procese informationale dotate cu autoregiaj Specializarea lor priveste atat informatia, cat si autoreglajul. Procesele psihice sunt concepte de important’ majora in aledtuirea sistematicti- psi- hologice si de aceea asupra lor vom reveni. 4, LEGI $I EXPLICATII IN PSIHOLOGIE Ca si in orice stint, in psihologie este necesar si se gaseasci si s se demonstreze ansamblul de legi proprié activitifii psihice si com- portamentului. In domeniul stiintelor naturii, relatiile necesare si esen- tiale, cum este aceea de cauzi-efect, se impun cu evident& si constituie pariea cea maj importanta a obiectului de studiu. In stiintele sociale si umane nu este o alti situatie, insi uneori legile sunt contestate pentru cé nu pot fi toate reduse la modelul de baz al cauzalititii si pentru cA-actiunea legilor este mai relativi si ele nu au un caracter asa de im- peratiy ca in cazul gravitatiel sau magnetismului. Este necesar, de aceea, sti ne referim, in cazul particular al psi- hologiei, ia determinisme, ca teorie a legilor si explicatiilor stiintifice. Relativitatea legilor nu inseamna absenta lor, ci, dimpotrivi este le- gati de numérul mare al relatiilor necesare, de multitudinea si varie- tatea factorilor determinativi ce intervin in unul si acelasi fenomen psihic, De pild&, invatarea este dependenté atat de efortul de intelegere, cat si de numérul repetitiilor menite si produc efecte de memorare, atat de semnificatia si interesul pentru cunostinte, cit si de organizarea lor sistematicd etc. Un material neinteresant si nesemnificativ necesita multe si variate repetitii, Daci materialul starneste un viu interes el poate fi insusit dintr-o data, fara si se recurgi ta repetitii obositoare. Constatim, deci, cé uneori legile psthologice actioneazi disparat sau chiar se opun una alteia. é Amintim si de varietatea legilor in psthologie. In primul rand, ti- nand seama de caracterul interdisciplinar al psihologiei, vom porni de la o serie de legi mixte cum sunt cele psihofizice, psihobiochimice, psi- hofiziologice si, de asemenea, psihopedagogice, psihosociale, psiholingvis- tice etc. Dincolo de acestea, apar raporturi legice in cadrul sferei subiective si mintale sau a vietii emotionale. Nu exemplifiedm pentru 13ci in capitelele despre procese se vor mentiona astfel de legi., Toate aceste raporturi legice sau modalitati de determinare, prezint&é 0 var tate ce depiigeste cu mult cauzalitatea, addugénd legi genetice, legi func: tionale, legi structurale, legi finaliste, legi dialectice. Totodata, legi particulare, proprii unuia sau altuia dintre procesele psihice fundamentale, care sunt proprii intregului domeniu psihocomportamen- tal. Explicatiile necesita construirea de modele explicative, prin coordo- narea tuturor relatiilor necesare si conditiilor ce intervin In anumite cazuri 5. PROCESELE PSIHICE, SISTEMUL PSIHIC UMAN "SI PERSONALITATEA Tithul acestui paragraf rezuma si ordoneaz continutul acestui_ma- “nual de psihologie general. Fiecare proces psihic constituie un modut sau subsistem de activitate informationala specializati si care este do- tata cu autoreglaj. De aceea, vom discrimina procesele psihice dupa continutul lor informational, dupa structurile lor functionale si operata: si, de asemenea, dupa modul in care ele se organizeazii si se regleaz Dupa aceste trei criterii se constatd o deosebire intre cele opt procese ps hice, si anume : senzatie, perceptie, reprezentare, gandire, memorie, imi- ginatie, emotie si vointd. Deosebirile privese si nivelurile informarii si i, ca si*proeminenta functiilor informationale sau regla- torii. Se mai adaugd si alte dowd tipuri de desfasurari procesuale care nu furnizeazi informat specifice ci le faciliteazi sau le comunic referim la limbaj si la atentie. In aceste conditii, procesele pot fi vizate in senzoriale, cognitive sau intelectuale si reglatorii. Dupa ni- velul si succesiunea in care ele se formeazi se disting, de asemenea, procese primare si procese secundare, caracteristice pentru om. Pentru utilitate didactic’ este necesari o schemét generald de de- finiri ale proceselor psihice prin urmiitorii 3 parametri: 1) confinut in- formational, privind anumite laturi ale realitsitii lumii si propriei fiinte 2) functii si structuri operationale specifice prin care procesul se rec- 3) modalitéfi subiective si comportamente corespunzitoare, cx- racteristice pentru acel proces, cum sunt imaginea primard . pentru perceptie, imaginea mentala pentru reprezentare, ideea pentru gAndi trairea subiectiva pentru emotie, orientarea spre scop si efortul psihic, pentru voinfé. 2 Nu trebuie si se creadi, ins’, cd procesele psihice existi gi ac- tioneaz’ separat unul de altul si intré in scen& rand pe rand asa cum sunt expuse in manual din necesitati de analizd stiintifica In realitate, procesele se intemeiazi unul pe altul, se interpenetreaz’ si functioneaz’ 14simultan si interdependent, Ele alcdtuiese un sistem sau un bloc care presupune legi de nivel sistemic si produce efecte globale, cum este, in. principal, constiinfa. Pentru. a face inteles sistemui psihic uman, este necesar si expu- nem, in primul rand, seria proceselor si functiilor psihice complexe, adic& unitatile componente ale sistemului, Tot asa, pentru a face in- telese si pentru a explica structurile de personalitate va fi necesar si ne intemeiem pe integrarile in sistem ale activitatilor si insusirilor psi- hice. Din punet de vedere psihologic, personalitatea reprezinta ceea ce este stabil si cristalizat sintetic in sistemul psihic uman. De aceea, este preferabil ca si definim obiectul stiinfei psihologice ca fiind sistemil psihocomportamental uman. Psihologia generala ne oferd cunostintele fundamentale despre sis- temul psihic uman. De aceea, preocuparile ei sunt, cu deosebire, sinte- tice, teoretice si metodologice, In zilele noastre psihologia se prezinta, insa, si ea ca un sistem cu diverse ramuri, cuprinzand discipline specia- lizate privind dezvoltarea psihicd, invatarea si educatia, analiza diver- selor tipuri de activitate si in primul rand a muneii, studiul modificarilor patologice si al comportamentuluj deviant, studiul creatiei, al activit’ sportive sau artistice etc. Se adauga psihologia diferentiali care, pre- cum o spune si cuvantul, studiazi deosebirile psihice dintre indivizi si dintre colectivitati, psihologia individuala fiind prelungité prin psiho- logia sociala. ii TEME DE CONTROB 1, In ce const domenitil psihoiogiei ? 2, Care sunt disciplinele stiinfifice pe care psiholdgia se spri- iind ? 3, In ce raport se afl psihicul subiectiv cu comportamentul ? : 4, De ce actiunea este unitatea reprezentativa pentru obiectul psihologiel ? 5. Definiti termenii de informatie, operatie, structuré sau auto- reglaj. 6. Care este schema de definire a proceselor psihice ? MI. METODELE PSIHOLOGIEI 1. SPECIFICUL CUNOASTERII PSIHOLOGICE Cunoasterea psihologica este una dintre cele mai complexe forme ale cunoasterii umane, pentru c& obiectul ei se diferentiaz’ extrem de mult de obiectul altor forme de cunoastere. Daca in fizicd, chimie, biologie 15faptul cercetat este obiectiv, material, in psihologie el este subiectiv, ideal, &partine subiectului, este dependent de starile lui de moment, de istoria vietii sale personale. Este mai usor si cunosti forma, marimea, culoa- rea, asperitatea, duritatea, greutatea unui obiect fizic, decat atitudinile si sentimentele unui om, intentiile si motivatiile lui, aspiratiile, con- ceptiile si convingerile de care este animat. Specificul cunoasterii psi- hologice provine si din faptul ci ea nu se realizeaza direct, ca in cele- lalte forme de cunoastere, ci indirect, manifestarile exterioare, compor- tamentale fiind considerate ca indicatori ai stérilor si relatiilor interne, subiective. Ea depinde, de aceea, atat de capacitatea de exteriorizare a subiectului, cat gi de cea de evaluare si interpretare a cercetéitorului. Nu trebuie sA pierdem din vedere nici faptul ca, cel putin in unele forme ale sale, cum ar fi cunoasterea de sine, obiectul de cercetat se identifica cu subiectul cercetator. Este greu, dacé nu chiar imposibil, s& gdndesti si s&-ti studiezi in acelasi timp propriile ganduri. Cunoaste- rea psihologica, desi complexd si dificila, este extrem de profitabi! pentru subiectul in cauza, pentru activitatea lui sau pentru colectivi! “tea In care traieste. In vederea realizirti ei cit mai adecvate, psihologi pune la dispozitia cercetatorului tn ansamblu de metode. Prin metod&i de cercetare intelegem caiea, itinerarul, structura de ordine sau programul dupa care se regleazt actiunile intelectuale 3i practice in vederea atingerii unui scop. Metodele au un caracter in- strumental, de interventie, de informare, interpretare si actiune. In functie de scopul lor, pot fi impartite in : metode de recoltare a infor- mafiilor si metode de prelucrare si interpretare a informatiilor recol- tate; metode de investigare intensivi si extensiva si metode de diag- noz&i si prognozi; metode de cercetare si metode aplicative (psihoedu- cationale, psihoergonomice, psihoterapeutice etc.). Metodele sunt ghi- date de conceptia generald a cercetdtorului, de principiile teoretico-sti- infifice de la care porneste, reunite sub denumirea de metodologia cer- cetarii. Fiecare orientare sau scoala psihologic& isi are propria sa me- tedologié. 2. PRINCIPALELE METODE UTILIZATE IN INVESTIGAREA FENOMENELOR PSIHICE A. METODA OBSERVATIEI Observatia, ca metod’ de cercetare, consti in urmérirea intentio- nat& si inregistrarea exact&, sistematicd a diferitelor manifestari com- portamentale ale individului (sau grupului) ca si a contextului situa- tional al comportamentului. 16Confinutul observatiet 11 eonstituie : © simptomatica stabild, adici trasaturile bio-constitutionale ale indi- vidului (indltimea,. greutatea, lungimea si grosimea membrelor, circum- ferinta craniana, toracic, abdominalA), ca si trasdturile fizionomice (as- pectul capului, fetei, relatiile dintre diferitele detalii anatomice ale fetei s fruntea, nasul, barbia, pometii obrajilor,.ochii, maxilarele etc.). Se por- neste de la premisa c& infatisarea omului nu este mut&, dimpotriva, ea poate furniza o serie de informatii. Vechii greci spuneau: ,Chipul esta oglinda sufletului* sau: ,Ceea ce se arata este o imagine a ceea ce nu poate fi vazut*. Un cercet&tor a constatat, de exemplu, existenta unei relatii tntre tipal so- matic (Infatisarea fizic&) si anumlte manifestari comportamentale si chiar dintra acestea si predispozitia pentru anumite boli psihice. Stim si din propria expe- rient& cd o viaté afectiva intensS, tumultoasi, ci anumite tipuri de trdirl afec- tive (bucurli frecvente sau tristeti frecvente) isi pun amprenta asupra chipulul aman, Aceste date si, mai ales relafiile dintre ele trebuie interpretate cu malta prudent pentru a nui ne conduce la concluzii pripite sau chiar eronate. © simptomatica labila, adic& multitudinea comportamentelor si con- duitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi conduita verbala, motorie, mnezic&, inteligenta ete, ca si varietatea expresiilor comporta- mentelor, de exemplu, expresiile afective, atitudinale ete. Nu este pen- tru nimeni un secret c& observand felul cum merge un individ, cum gesticuleazi, cum vorbeste, cum isi exteriorizeazéi trairile psihice ne pu- tem da seama despre multe dintre starile, insusirile si trasaturile lui -psi- hice. Un mers lent si greoi ne spune altceva decat altul rapid, energie, suplu si ferm; gesturile rare, moi, de mici amplitudine furnizeaza alte informatii dec&t cele repezi, violente, pe directia ,inainte*; la fel de semnificative pentru caracterizarea unui individ sunt si unele particu- larit&ti ale vorbirii: sonoritatea, fluenta, debitul, iftonatia, pronuntia, structura vocabularului, adecvarea la continut Pentru observarea tuturor acestor manifestari comportamentale, eercetatorul face apel la mai multe forme de observatie, care pot fi ‘cla~ sificate in functie de diverse criterii, cum ar fi : © orientarea actului observational: autoobservatie (orientat’ edtre surprinderea particularitatilor propriului comportament) ; observatie pro- priu-zist (orientata cdtre observarea manifestarilor comportamentale ale altor persoane) ; © prezenta sau absenta observatorului : directé (bazati pe prezenta ebservatorului gi pe constientizarea ei de -c&tre subiectii observati) ; indi- recta (observatorul este amplasat in spatele unor geamuri cu vedere uni- lateral sau beneficiazi de televiziune cu circuit inchis); cu observator uitat, ignorat (observatorul este prezent ins& este atat de cunoscut mem- 17brilor grupului incat este ignorat) ; cu observator ascuns (in spatele unor éraperii, al unor paravane etc.) ; © implicarea-sau nonimplicarea. observatorului : ,pasiva (fara im- plicarea directé a observatorului in activitate); participativa (observa torul devine membru al grupului si participa la activitatea 1ui) ; © durata observarii ; continua (efectuatA pe o perioadd mai mare de timp) ; discontinua (pe unitati de timp mai mici si la intervale diferite) ; © obiectivele urmarite : integrald (tinteste spre surprinderea tuturor eau cit mai multor manifestari de conduita) ; selectiva (se concentreazi oar asupra unei singure conduite). Calitatea observatici depinde de o, serie de particularitati psihoi Gividuale ale observatortlui (capacitatea sa de concentrare a atentiei, de selectivitate, de sesizare a esentialului, de gradul sdu de sugestiona- bifitate etc.) De asemenea, ea este influentaté si de tipul de perceptie al observatorilor ; unii apartinand tipului descriptiv (inregistreazi minu tios, exact, sec), altii, tipului evaluativ (cu tendinta de a face aprecicri, estimari, interpretiri), altii, tipului imaginativ si poetic (acestia negli jeazA faptele si dau frau liber imaginatiei; de aceca, ajung descori la deformarea’ realitatii). Unii observatori sesizeaza relatiile dintre faptele observate, alfii considera faptele ca fiind independente ; unii percep mai multe lucruri deodata, afi doar unul singur. Pentru‘a elimina interventia deformatoare a acestor tru a creste calitatea observatiei este bine si indicatii. Conditiile unei bune observatii sunt : ‘actori si pen- fie respectate o serie de ¢ stabilirea clara, precisi a scopului, a obiectivului urma ic ® selectarea formelor ce vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare (cronometre, magnetofoane, aparate foto, de filmotec’ ete.) : © elaborarea unui plan riguros de observatie (de la ce sistem con- ceptual si de la ce ipoteze se va porni; unde si cand va fi efectuata ; cit timp va dura etc.) ; © consemnarea imediati a celor observate, deoarece consemnarea ullerioara ar putea fi afectaté de uitare (in acest sens se intocmeste un. protocol de observatie) ; © efectuarea unui numéar optim de observatii ; © desfagurarea ei in conditii cat mai variate ; fie maximal discreté (persoana in cauzi sA nu-si dea seama ea este observati). Observatia permite surprinderea manifestarilor comportamentale na- turale, firesti ale individului, in conditii obisnuite de viata si. activitate, oferind mai ales date de ordin calitativ. In schimb, un dezavantaj al ci fl constituie faptul ci observatorul nu trebuie s& provoace declansarea somportamentului si nici sa influenteze modul fui de desféisurare. 481B. METODA EXPERIMENTULUI Spre deosebire de observatie, in care cercetdtorul este nevoit si as- tepte intrarea in functiune a fenomenului studiat, in experiment cer- eetatorul Fig. 1 — a gi b. Instalatii experimentale simple. i a — pentru studierea comportamentulul de cooperare ; 1. b — pentru studierea reac{illor verbale in experimentul asociativ verbal; se pronuntaé un cuvant si se raspunde cu primul cuvant venit in minte. © intervine efectiv, provoact intentionat fenomenul ; © izoleazd variabilele cercetate, numite variabile dependente, de alte variabile care ar putea interveni si devia sau perturba manifestarea fe- nomenului investigat, numite variabile independente ; , modified conditiile de manifestare a fenomenelor pentre a sesiza mai bine relatiile dintre variabilele experimentate ; ® repetéi fenomenul pe acelasi sublect sau pe subiecti diferiti pen- tru a determina legitatea lui de manifestare ; “© compard rezultatele obtinute la grupul experimental (in care se intervine) cu cele obfinute la grupul martor sau de control (in care nu se intervine) pentru a vedea in ce masura ele se datoreazd variabilelor experimentale utitizate. Exist& mai multe tipuri sau forme de experimente. O prim& forma © reprezinté experimentul de laborator, care presupune scoaterea su- biectului din ambianta lui obisnuita de viata si activitate si introduce- rea: intr-o’ ambianté oarecum artificiala, anume creat (camere special amenajate, aparaturé de laborator — vezi fig. 1. a, b —, condifii si pro- grame de desfasurare a experimentelor bine determinate, adeseori obli- gatorii), Experimentul de laborator are o serie de avantaje (stabileste mai bine relatiile cauzale dintre fenomenele studiate, ofer’i date atat de erdin calitativ, cat si cantitativ, dispune de un grad mai mare de pre- 19tile cizie si rigurozitate), dar si nenumarate dezavantaje. Astfel, condi artificiale in care este pus subiectul pot afecta reactiile acestuia ; forta unor variabile care intervin in laborator este cu totul alta decat cea din viata reala, de aceea subiectul o poate subestima ; experimentatorul poate sugera involuntar ce asteapti de la subiecti; la randul lor, subiectii au tendinta de a se prezenta intr-o lumina favorabila pentru a obtine stima experimentatorului sau recompensa promisa. Pentru a contracara aceste dezavantaje, se utilizeazi o alti forma de experiment si anume experimentul natural care presupune aplicarea probei sau sarcinii declansatoare intr-yn cadru obisnuit, familiar de ac- tivitate al individului. Sa ne referim la un exemplu. Daca am dori sA cercetam anumite particula- ritati ale memorérii voluntare a unor’ copii prescolari am putea proceda in douti felurl ; s&-1 Introducem in laborator gi sa le citim de pe un disc care se misca in fata lor o listé de 10 cuvinte pe care ef si le reproduci dupa aceca (aceasta modalitate ar fi total contraindicata sineeficienta, tinand seama de varsta copiilor side psiholo- gia lor; probabil ei s-ar bloca si n-am obfine nimie concludent) ; o alta modalitate, echivalenta experimentului natural, ar fi urmatoarea : organizim in gradinita, deet 4n mediul firese de viata si activitate al prescolarilor, un foc, ,de-a cumparatul*, ce consta fn incredintarea copilului a sarcinii de a cumpara de la magazin o serle de produse (se citeste lista celor zece cuvinte) ; copilul merge la magazin gi cere vanzAtoarei (care poate fi educatoarea) produsele respective, reproducand acele cu- vinte pe care le fine minte. O asemenea modalitate este mult mai tn acord nu nu- mai cti psihologia copilulul mic, dar si cu conditiile lui firesti de viata si activitate. © forma particulara a experimentului natural, utilizata in conditiile procesului instructiv-educativ, este experimentul psihopedagogic. Metoda experimentalui, desi pare relativ simpli, ridici in fata cer- cetatorului o serie de probleme dificile, cum ar fi: ce subiecti trebuie utilizati in experimente ? (de obicei au fost folositi subiecti care s-au ofe- rit voluntar, mai ales studenti; se stie insi ca particularitatile acestora sunt mult diferite fafa de cele ale subiectilor din populatia general) ; ca trebuie facut cu rezultatele care se abat mult de la medie?; ce numao de subiecti trebuie sa participe la experiment ? (stiut fiind faptul ci unit dintre ej vor renunta pe parcurs) ; este bine sa li se comunice subiectilor rezultatele obtinute fara ca aceasta si le afecteze comportamentul ? eta. Aceste dificultati pot fi depsite prin asigurarea reprezentativita tionului de subiecti introdusi in experiment sau prin folosirea unor pra- i esan- eedee diverse, cum ar fi: procedeul raportului fals — comunicarea altor rezultate decat cele reale ; procedeul complicelui — introducerea printre subiecti a anumitor persoane special angajate pentru a adopta anumite conduite). Cel mai bine, este, insa, si imbindm rezultatele ebtinute prim experiment cu cele obtinute prin aplicarea altor metede. 20G. METODA CONVORBIRII Converbirea este o discutie angajata intre cercetitor si subiectul iavestigat, care presupune : ® relatia directé, de tipul fata in fat, intre cercetator si subiect ; © schimbarea locului si rolurilor partenerilor (cel care a intrebat poate si si rdspunda, cel care a raspuns poate sa si intrebe) ; © sinceritatea deplina a subiectului, evitarea raspunsurilor incom- plete, de fatada, a celor care tind a-l pune intr-o lumina favorabila, a deformarilor voluntare ; © existenta la subiect a unei oarecare capacitati de introspectare si autoanaliza, evaluare si autodezvaluire ; e abifitatea cercet&torului pentru a obtine motivarea subiectilor, angajarea lor in convorbire ; © prezenta la cercetator a unor capacitiati de tipul: grad crescut de sociabilitate ; empatie (transpunerea in starile psihice ale subiectului, pos- tarea pe pozitiile acestuia pentru a-i intui reactiile, a-1 intelege mai bine). Spre deosebire de observatie si experiment, prin intermediul cArora investigim conduitele, reactiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai directa a vietii interioare a acestuia, a intentiilor ee stay la baza comportamentului, a opiniifor,. atitudinilor, intereselor, eenvingerilor, aspiratiilor, conflictelor, prejudecatilor si mentalitétilor, sentimentelor gi valorilor subiectului. Exista mai multe forme ale convorbirii, si anume : convorbirea stan- dardizata, dirijata, structuraté (bazatA pe formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si ordine, tuturor subiectilor, indiferent de particulari- tatile lor individuale) ; convorbirea semistandardizaté sau semidirijatt (cu adresarea unor intrebarj suplimentare, cu refermularea altora, cu schim- barea succesiunii lor) ; convorbirea liberd, spontand, asociativ™i (in functie de particularitatile situatiei In care se desfasoard, de cele psihoindivi- duale ale subiectului, chiar si de particularitatile momentului cand se face). In afara acestor forme, in care rolul esential fl are cercet&torul, exist s{ alte modalita{i (cum ar fi convorbirea psihanalitict — propas& de Sigmund Freud si convorbirea non-directiva — propusd de Carl Rogers) tn care cercetatorul creeazi condifiile psihologice ce vor facilita destdinuirea spontana a subiectului, chiar fara ea acesta sf fie permanent intrebat, astfel tnc&t subiectul singor si ajungai la eonstientizarea si solutionarea propriilor lul conflicte. Pentru reusita convorbirii este necesar ca cercetatorul si se gan- deasca anticipat la ea, si-si structureze (in linii mari sau chiar in ami- nunt) intrebérile ; si culeaga informatii despre subiect ; si-i anticipe ras- punsurife, pentru a sti cum s& se comporte in eventualele situatii nepre- vazute (blocarea subiectului, refuzul lui de a rdispunde ete.), Marele avan- 21taj al convorbirii consté in faptul ci permite recoltarea unor informa- tii numeroase, variate si pretioase, intr-un timp relativ scurt, Dezavan- tajul ei provine din eventuala lips de receptivitate a subiectulut; de aceea se impune cu necesitate ca datele ei si fie completate si verificate prin alte metode. D. METODA ANCHETEI PSIHOLOGICE Ancheta ca metodd de cercetare psihologicé, diferita de ancheta ja- diciara sau ziaristicé, presupune recoltarea sistematic’ a unor informatii despre viata psihici a unui individ sau a unui grup social, ca si inter- pretarea acestora in vederea desprinderii semnificatiei !or psihocompor- tamentale.~In cercetarea psihologicé sunt utilizate douad forme ale aces- tei metode pe care le prezenfam in continuare. Ancheta pe bazi de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei, folosirea ei stiintificd implicand parcurgerea mai multor etape : 1) stabilirea obiectului anchetei ; 2) documentarea ; 3)for- mularea ipotezei; 4) determinarea populatiei (a universului) anchetei ; 5) esantionarea ; 6) alegerea tehnicilor si redactarea chestionarutui ; 7) pre- testul (pentru a vedea daca chestionarul a fost bine elaborat) ; 8) redac~ tarea definitiva a chestionarului ; 9) alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special’ destinate acestei operatii sau prin autoadministrare) ; 10) despuierea rezultatelor ; 11) analiza rezultatelor ob- finute in raport cu obiectivele formulate ; 12) redactarea raportului final de ancheta. Dintre toate acestea, etapele 6 si 8 au o mare importan{i. Cercetatorul trebuie sa stabileasca confinutul intrebarilor (de regula aces- tea putand fi: factuale sau de identificare — cer date obiective despre subiect, cum ar fi varsta, sexul, studiile ete, ; de cunostinte ; de opinii si atitudini ; de motivatie) si tipul intrebérilor (cu raspunsuri dihotomice, inchise — da, nu ; cu raéspunsuri libere — lasate la initiativa subiectului ; ¢u raspunsuri in evantai — mai multe raspunsuri, din care subiectul re- tine 1—2 care i se potrivesc modului de a fi sau gandi sau pe care 1 jerarhizeaza in functie de valoarea ce le-o acorda). De asemenea, cerce’ torul trebnie si evite o serie de greseli in. formularea intrebirilor, ca de pilda : intrebari prea generale ; limbaj greoi, artificializat, tehnicist, s fific; cuvinte ambigui, cu dublu inteles; cuvinte vagi (,cam ase regula‘) ; intrebari tendentioase care sugereaza raspunsul ; intrebé ri pre- zurntive (care presupun cunoasterea dinainte a ceva despre cel investi- gat); intrebari ipotetice (care atrag dup& ele un anumit tip de ris- puns, de obicei, afirmativ, ca In Marius Chicos Rostogan a lui I. L, Cera- giale: ,nu-i aga ci pimntul se invarteste in jurul soareiui 2*) 22Ancheta pe bazti de interviu presupune raporturi verbale intre parti- cipantii aflati fat in fafa, centrarea asupra temei cercetate, directia uni- laterala de actiune, fiecare participant pistrandu-si locul de emititor sau de receptor (prin aceasta se deosebeste de convorbire). Exist interviuri individuale si de grup, clinice (centrate pe persoand) si focalizate (cen- trate pe tema investigata). Multe dintre problemele acestei forme de an- chet sunt comune cu cele ale anchetei pe baz de chestionar sau chiar cu cele ale metodei convorbirii, de aceea nu mai stdruim asupra lor. Ambele forme de ancheta permit investigarea unui numar mare de subiecti intr-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bo- gat, ca si prelucrarea lui rapida (mai ales atunci cand avem de a face cu raspunsuri la intrebari precodificate). Datele anchetci se preteazi la o analiz& cantitativé in vederea surprinderii unor legitéti statistice. Se re- comanda utilizarea unor chestionare cu intrebari clare, putin numeroase, formulate la nivelul intelegerii subiectilor. E, METODA BIOGRAFICA’ Aceasté metoda vizeazii strangerea cat mai multor informatii despre principalele evenimente parcurse de individ in existenta sa, despre rela- tille prezente intre ele ca si despre semnificafia lor, in vederea cunoas- terii ,istoriei personale“ a fiecdrui individ, atat de necesard in stabilirea profilului personalitatii sale. Este prin excelent evenimential’, concen- trandu-se asupra succesiunii diferitelor evenimente din viata individului, a relatiilor dintre evenimentele cauzi sievenimentele efect, dintre eve- nimentele scop gi evenimentele mijloc. Variantele mai noi ale metodei biografice — cunoscute sub denumirea de cauzometrie si cauzogram’é — isi propun tocmai surprinderea relatiilor dintre aceste tipuri de eve- nimente. METODA ANALIZEI PRODUSELOR ACTIVITATII > Potentele, forfele psihice ale omului, Insusirile si capacitatile lui se exteriorizeazi nu doar in conduite motorii, verbale sau expresive, ci si in produsele activit&tii sale. Putem considera cA in compunerile, dese- nele, creatiile Hterare realizate de un individ, in modul de formulare si de rezolvare a unor probleme, in constructiile tehnice ete. se obiecti- veazi, se ,materializeazi diversele sale disponibilitati psihice. Analiza psitiologica a acestor produse ale activitatii furnizeazi nénumirate infor- matii despre insusirile psihice ale individului. De exemplu, analizind de- senele unui copil prescolar putem deduce daci acesta are sau nu spirit 23de observatie, dacd perceptia formei, culorilor, proportiiler etc. s-a for- mat, daca dispune de inclinatii artistice, deprinderi de lucru, sensibilitate, ete, Asadar, produsul activitatii, ,desprins“ de individ, devine obiect de investigatie psihologicd, fapt care ajut& Ja caracterizarea creatorului sau. @. METODELE PSIHOMETRICE Aceast& grupa de metode vizeazé, cum reiese si din denumirea lor, masurarea capacitatilor psihice ale individului in vederea stabilirii nive- lului lor de dezvoltare. Cea mai cunoscuté gi réispandita este metoda tes- telor psihologice. Testul psihologic este @ proba relativ scurta care per- mite cercetatorului strangerea unor informatii obiective despre subiect, pe baza c&rora s& se poatd diagnostica nivelul dezvoltarii capacitatilor masu- rate si formula un prognostic asupra evolutiei lor ulterioare. Pentru a satisface aceste deziderate, testul trebuie s4 indeplineascA anumite con- iti : © validitatea (s& m&soare exact ceea ce isi propune) ; © fidelitatea (sA permit obtinerea unor performante relativ asema- natoare la o noua aplicare). © standardizarea (si creeze aceleasi conditii pentra toti subiectii su- pusi testarii, fara a-i favoriza pe unii si defavoriza pe alfii). De regula, se standardizeaza : continutul probei (acelasi test, cu acelasi continut dis- tribuit tuturor subiectilor); modul de conduitd a cercetatorului fatd de subiect (se recomanda utilizarea aceluiasi instructaj verbal, a aceleiasi conduite fata de toti subiectii, pentru cA daca un subiect este primit in- tr-o maniera atenta, afectuoasd, iar altul intr-una repezitd, brutalA vor f{ induse starj afective diferite ce-si vor spune cuvantul asupra rezulta- telor testului) ; timpul de aplicare al probei (care trebuie sa fie acelasi pentru toti subiectii — aceasta in cazul testelor cu timp determinat) ; © etalonarea (adic& stabilirea unui etalon, a unei unititi de masurd a rezultatelor obtinute pentru a se cunoaste valoarea lor). Testele psihologice se clasificé dupa mai multe criterii ; dupa modul de aplicare (individuale ; colective) ; dupa materialul folosit (verbale ; ne- verbale); dupa durata lor (cu timp strict determinat ; cu timp la alegerea subiectului); dup& confinutul masurat, dupA scopul urmirit (teste de performanti; teste de personalitate; teste de comportament; primele euprinzénd urmatearele subdiviziuni: teste de cunostinte; teste de ni- vel intelectual; teste de aptitudini; teste de inteligentit). Exemple de teste redam in fig. 2 si 3. 24 .OD Ch SIR MODEL ea] Gl nb fYyeonpcoboagoo fog PARB yt Doeo ay poo poeoedop ot poopy ood pasos eadcnio sds yoo feo Heo ben Gs ono pod donee Oo po 7 Fig. 2 —Exemplu de test de aten{le. Privifi cu atenfle sirul model, apol talat! tn. eclelalte giruri figurile eare se afl& tn sirul model. 2 @ laa fglchla Wee (= hig cal we #e £@ Fig. 3 — Fragment dintr-un test pentru spiritul de observatie. Pentru a spori‘utilitatea si eficienta testelor este necesard respec~ tarea urmatoarelor recomandari : © crearea unor teste in concordanta cu specificul sociocultural al populatiei pe care urmeaza a fi aplicate sau, cel putin, adaptarea celor elaborate pe specificul altor culturi ; © utilizarea nu doar a unui singur test in mdsurarea unei insusiri psihice, ci a unor baterii de teste ; © corelarea rezultatelor obtinute prin aplicarea testelor cu rezulta~ tele obtinute prin aplicarea altor metode ; 3 © corelarea rezultatelor de la teste cu rezultatele obtinute in activi- tatea practica. 25.H, METODA MODELARII SI SIMULARII Este relativ noua si a aparut ca urmare a dezvoltarii ciberneticii si inteligentei artificiale. Ea consta in crearea unor scheme logice ale orga- nizarii si desfasurarii diferitelor functii psihice (perceptie, gandire, me- morie etc.) si in transferarea lor pe masinile electronice de calcul (or- dinatoare), pentru a fi reproduse (simulate). Devine, astfel, posibila evidentierea diverselor caracteristici si relatfi noi in interiorul siste- mului psihic. In afara modelelor logico-matematice pot fi construite. si modele materiale, obiectuale. I. METODE DE ORGANIZARE, ANALIZA SI PREZENTARE A DATELOR Datele obtinute, in urma aplicdrii diferitelor metode de cercetare, “urmeazii a fi prelucrate si prezentate intr-o forma accesibila, sinteticd si relevanta. In acest scop sunt folosite metodele statistico-matematice si metodele de prezentare grafied. Metodele statistico-matematice surprind relatiile cantitative dintre fenomenele investigate. Printre acestea amintim : @ calcularea marimilor medii (media aritmetici ; mediana — punctul central al seriei; quantilele — punctul sub care se situeazi 25% sau 75% din valorile unet distribufii ; decilii — tmpart distribufia in zeclmi; modul — valoarea cea mal freevent intdlnita) ; © calcularea gradulut de variajie (de impirfire) a distribufiei care ta in con siderare mai pregnant diferentele individuale ale subiectilor (amplitudinea — dife- renfa dintre nivelul minim 1 cel maxim al unei variabile ; abaterea — simpli, me- die si medie patraticd si dispersia sau abaterea standard ; erorile probabile efc.) ; @ calcularea gradului de corelatie existent intre fenomencle cercetate (existé corelatii simple, partiale, multiple, coeficienti de regresie, de corelatie a ranguri- lor ete.) ; © calcularea semnificafiei unei frecvente, a unui procent, coeficient de corelatie ; semnificatia diferentei dintre dou’ medii etc. Reprezentarea grafici a datelor recoltate si prelucrate statistic pos fi fSeuta, folosindu-se curbe de probabilitate, distributii de frecvente, histograme, scheme, grafice, figuri, tabele etc. Vezi fig. 4 si 5. Toate acestea au rostul nu doar de a vizualiza datele recoltate, ci si de a le sintetiza si condensa. 26ee VEL 08} CEZVOLTARE VERBALA MNEZICA LOGICA VOLUNTARA Fig, 4 — Distributii de freevente. Fig. 5 — Profile alo dezvolt&ril psthice. 3. STRATEGII DE CERCETARE PSIHOLOGICA In cercetarea psihologicd rareori metodele sunt utilizate in sine, in- dependent unele de altele, neghidate i nedirectionate de anumite principii. Alturi de hetode, cercetatorul isi stabileste si o strategie de cercetare care se defineste ca find planul de actiune ordonati in vederea atingerii unui scop. Strategia de cercetare vizeazd principiile, directia generala si unitari de actiune. Cele mai raspandite strategii de cercetare psiholo- gicd sunt : : a. strategia cercetiirii genetice, care presupune studierea genezei si evolutiei fenomenelor psihice si a comportamentelor in plan istoric-filo- genetic si individual-ontogenetic ; b. strategia cercetérii comparate, centrati pe surprinderea si evi dentierea deosebirilor calitative existente intre diferite etape evolutive ale psihicului, prin compararea psihiculii uman a cel animal, a psihicu- lui copilului cu cel ai adultului, a manifestirilor psihocomportamentale dintr-o culturé cu cele din alte culturi ; ¢. strategia cercettirii psihopatologice consta in ‘studiul tulburérilor sau devierilor functiilor psihice si comportamentale, in scopul comple- * tarli si precizarii legilor generale si particulare de organizare si manifes- tare a psihicului normal ; Wd. strategia cercetiérti longitudinale presupune urmarirea unuia si ~aceluiasi individ de-a lungul mai multor etape ale eyolutiei lui (de exem- plu, putem studia cu diferite metode psthicul unui copil, cand. acesta se afl in clasa I, apoi in a I-a, a Ill-a etc.) ; e. strategia cercetérii transversale implica cercetarea mai multor in- divizi aflati la niveluri diferite de dezvoltare (de pilda, studiem copii din elasa I, pe cei din clasa a Il-a ete,). 27Prin folosirea acestuiansamblu de metode si strategii de cercetare, psihologia reuseste sA se apropie tot mai mult de surprinderea manifes- tarilor autentice gi legice a insusirilor psihocomportamentale apartinand omului. Totodata, cercetdrile de durata, desfasurate in timp, pentru insusi psihicul are o devenire in timp, si nu doar. secvential, imbinarea modalitatilor de interpretare cantitativa cu cele calitative, corelarea cer- cetarii propriu-zise cu diagnoza psihicd, sunt in masurA sa creased va~ lidatea cunoasterii psihologice. EXERCITIL 1, Observati comportamentul unui coleg de-al ‘vostru manifestat tn -di- verse ocazii (cfnd este ascultat la lec{ii, in recreatii, pe strada, even- tual acasa, in famille etc.). Notafi ce sesizati si apoi incercati si detasath cateva trasaturi psihocomportamentale ale acestuia. Organizati cu un coleg deal vostru (sau cu maj multi) urmatorul ex- periment : Varianta 1: rugati-l si scrie pe tabld (sau pe o hartie) numercle de la 1 la 20 in timp ce pronuntd numerele de la 20]al. * Varianta 2: invers — s serie numerele de la 20 la 1 si s& pronunte numerele de la 1 Ia 20. Scrisul si pronuntia trebuie si fle conconsitente. Faceti analiza comparativd a rezultatelor objinute (durald, calitatea exe~ cutiei, erori, momentul aparitiei erorilor ete.). 3. Concepeti si realizati o anchet& pe bazi de chestionar pe tema: ,O¥ ganizarea 5! petrecerea timpulul liber de ctre elevi".PROCESELE PSTHICE SENZORIALE TV. SENZATIILE 1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA GENERALA A SENZATIILOR Legatura informationalé cea maj simpli a omului cu realitatea este realizaté prin intermediul senzatiilor. Toate celelalte raporturi mal complexe nu se pot constitui faré a avea o bazi senzoriala. Senzatiile sunt procesele psihice elementare prin care se semnali- zeazi, separat, in forma imaginilor simple si primare, insusirile con- erete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a sti- mulilor asupra organelor de simt (analizatori). i Desi senzatiile sunt fenomene reale ale vietii psihice, rareori omul le realizeazi separat. In mod obisnuit, ele sunt integrate proceselor mai com- plexe. Senzafiile reflecti doar tnsusiri separate, dar omul traieste.intr-o lume a obiectelor si de aceea, cu necesitate, le integreazi in procesele perceptive. Spunem, totodata, despre senzafii ci sunt imagini primare pentru ca ele reprezinté rezuitatul imediat al actiunii stimulului asupra analizatorilor si nu apar decat in aceste condifii. Imaginea primara dis- pune gsi de alte cAteva insusiri, si anume : intensitatea senzatiei, calitatea, durata, tonalitatea afectiva asociata ei. 2. ANALIZATORUL — STRUCTURA SI FUNCTII Senzatiile sunt rezultatul activitatii reflexe a analizatorilor ca raspuns’ Ja stimularile exterioare simple. Anclizatorul este un ansamblu struc- tural-functional care face posibilé producerea senzatiilor. In alcdtuirea lui intra mai multe componente (vezi fig. 6). Receptoral este componenta care transforma energia excitantilor ex- teriori in influx nervos, Din punct de vedere neurocibernetic, aceasti transformare este o codare (0 trecere de la stimulul fizic exterior intr-un cod neurofiziologic : impulsurile nervoase), Asa, de exemplu, receptorul 29vizual este retina cu conurile unit&fii receptoare care con- {in iodopsina, © substantia care se descompune in pre- zenta luminii ; prin acest pro- cesse produc biocurentii ca- re vor fi transmisi celorlalte verigi ale analizatorului. (Im- preund cu componentele au- xiliare, retina constituje pri- ma veriga a’ analizatorului. Aceasta este specializati in urma unui indelungat proces de adaptare la mediul te- restru). : Calea de conducere a in- fluxului nervos ‘este intermediara. Include, in al- veriga catuirea ci, fibre nervoase senzitive si o serie de centri Segmentul Segmentul “teal "ee : periferic cortical subcorticali, care fac 0 ana- if Se liza si o sintezi primara a 2 Analizator auditiv influxurilor perv i a Analizator cutanat infl xurilor nes 445 Analizator olfactiv si prim filtraj senzorial, astfel gustativ Sak * 6 Analizator chinestezic incdt la scoarta cerebralA nu e nals tay ea ee se transmit toate stimularile mediului, ci numai_ acelea care au semnificatie adaptiva pentru om. Caile de conducere transfer’ informatia la scoarta cerebral Fig. 6 — Schema analizatorilor. Veriga centrali este cea mai importanté component’ a analizatoru- lui. Ea este reprezentaté de o zona cortical specializati in operatii de decodificare, adici de transformare a impulsurilor nervoase in fapt psi- hic. Fiecare analizator are zona sa corticala (cel vizual in occipital, cel auditiv in temporal, cel tactilo-chinestezic in circumvolujiunea central posterioara etc.). Aceasta, la rfindul sau, are o portiune centrala, numita nucleul analizatorului in care se fae cele mai fine operatii de decodifi care si o alta periferici, mai extinsa, cu functii de integrare a senzatiilor in ansambluri, numita zona de asociatie. Coneriunea inversti este o parte componenta a analizatorului (desco seritd caitre a doua jumatate a secolului al XX-lea). Functia ei principala este de a asigura autoreglarea analizatorilor, in vederea receptionirii cit mai bune a stimulilor. Transmiterea impulsurilor nervoase cu mesaj auto reglator, de la centrii corticali spre periferia analizatorului, se realizeazi 30pe c&i aferente care se gasesc in componenta nervilor senzitivi. Pe aceasti cale se realizeazi aferentatia inversi-directa. Existi insi si o autoreglare realizati pe calea aparatului propriomuscular a] receptorului (asa cum exist, de exemplu, la analizatora] vizual prin care se regleazd misciirile giobilor oculari sau acomodarea cristalinului! Analizatorul are o activitate reflexé unitarA. Lipsa oricdrei verigi, si mai ales, a celei centrale, face imposibild aparitia senzatiei pentru care este specializat acel analizator. De asemenea, fanctionarea insuficienta a unora sau altora dintre componente perturb§ realizarea senzatiilor cores- punzatoare (poate apare cecitate cromatica prin afectarea conurilor, poate fi perturbata capacitatea de percepere a limbajului — tulburarea denu- mita afazie senzoriala etc.). 3. PRINCIPALELE MODALITATI SENZORIALE In clasificarea senzatiilor au fost utilizate mai multe criterii, insi doua s-au impus, mai ales : a) tipul aparatuluj specializat pentru receptic (denumindu-se astfel senzatii auditive, vizuale, olfactive, gustative, cu- tanate etc.) : b) natura continutului informational, adic& ce tip de instsiri concrete sunt semnalizate prin acea modalitate senzoriala ; astfel s-au distins : 1. senzatii care furnizeaza informatii despre obiectele si fenome- nele lumii externe: vizmale, auditive, cutanate, olfactive, gustative; 2 senzafii care furnizeaza informnatii despre pozitia si miscarea propriului corp : proprioceptive, chinestezice si de echilibru ; 3. senzatii care ne in formeazii despre modificirile mediului. intern : foame, sete, durere ete. Senzqyiile vizuale sunt rezultatu!l actiunii undelor electromagnetice asupra amalizatorului vizual. Ochiul uman s-a adaptat pentru receptionarea undelor dis registrul 399—800 milimicroni. Intre aceste limite se aflA toate lungimile de unda respunzatoare culorilor fundamentale ale spectrului luminii terestre. Undele elec- tromagnetice se propagd de Ja sursele naturale de lumind, indeosebi de la soare, de la sursele artificiale sau de la corpurile luminate. Acestea din urma, datori strueturii lor materiale, absorb o parte a radiatiilor, iar alt parte o reflecta, Ul- timele stimuieazi ochiul omului, iar acesta vede obiectele colorate intr-o nuanté eromaticaé corespunzdtoare lungimilor de unda reflectate. Dac& un obiect absoarbe toate undele luminoase, el este vazut ca fiind negru sau apropiat de negru. Dacé Je reflectti”pe toate, in egala masura, este vizut alb, iar dacd le reflect selectiv, esie vazut ca avand una din cele sapte culori ale spectrului. Orice senzatie v ruali se caracterizeaz prin cfteva proprie i de baz Tonut eromatic este dat de lungimea de unda corespunzatoare (pentru ros: 760 milimicroni, pentru verde, 500 milimicroni ete). Tonul cromatic diferentinz’ cwlorile unele de altele, Luminozitatea exprima locul pe care Tl ocupa aceeasi culoare pe o scala in care cea mai Juminoasi culoare este albul, iar cea mai putin luminoasé este negru! rafia exprim’ puritatea culorii. Cele mai multe obiecte nu au culori p ctl o lungime de undi de bazi, dar gi alte lungimi de unda. Daca lungimes le refle: 3tde und& corespunzatoare unei culori are cea mal mare pondere in totalul undelor reflectate, atunci obiectul este vézut ca saturat de acea culoare. Daca lungimea res- pectivi de unda este reflectat& Intr-o mici ‘proportie fat de toate celelalte, atunct acea culoare tinde catre cenusiu. In limbaj curent se spune cA este ,spalicita%, Combinarea acestor trei insusirl duce la un numar miare de nuanje croma- ‘tice, Un om obisnuit reuseste s& diferentieze circa 500 de nuante cromatice, pe cand un pictor distinge céteva mii. : in viata gi activitatea oamenilor, culorile al, fn primul rand, un rol de sem- nalizare (semnalizeazd existenja unor obiecte, procese, reguli etc.). Dar ele au si o inc&rc&turd energetic dependent& de lungimea de unda care le corespunde gi prin care influenteaza fiinfa umand, activizand-o sau calmand-o. Sunt culori vesele an- trenante (rosu, galben) si ctlori terne, mohordte (negru, cenusiu). De asemenca, culorile pot dobandi semnificatii elaborate socio-cultural gi pot fi astfel preferate saul nu. Influen{ele psthofiziologice si semnificatiile socioculturate se pot conjuga cu anumite particularitati ale personalitatii. De aceea, preferinta pentru unele cu- lori si respingerea altora poate fi caracteristicd pentru o persoand. Pe aceasta baza, s-aul constituit teste projective de personalitate, bazate pe interpretarea preferin- telor pentru culori. Senzatiile auditive, Excitantul care determina aparitia senzatiilor auditive sunt undele sonore, Dar omul nu receptioneaz toate undele sonore, ci numai pe acelea care aul avut cea mai mare valoare adaptivA pentru el si anume, intre 16° si 20.000 cicli pe secunda, Infrasunetele (sub 16 cicli pe secunda) si ultrasunetele (peste 20.000 pe secunda) nu-i sunt accesibile decat cu aparate speciale. Caracteristicile excitantului, adic ale undei sonore se exprima In proprietatile senzatiilor auditive. Astfel, frecventa vibrafiilor (nlimirul de vibratii pe secunda) va determina indl}imea sunetului, amplitudinea undei (gradul de deplasare a undel fata de pozitia de echilibru), va da intensitarea, iar forma undei (determinatd de natura sursei sonore si constand dintr-o unda fundamentalA si apoi alte unde mai scurte care i se asociazi) se va exprima in timbrul dupa care se poate identifica estui sunet, Periodicitatea undelor ‘caracterizeazi sunetele muzicale, iar ‘neperiodicitatea este proprie zgomotelor. Sunetele se mai caracterizeazA prin durata si prin influenta lor neurofunc- fionalé. tmpreuna cu alti factori sunt folosite In psihoterapie. Senzajiile cutanate includ dowd submodalitati: a) senzatiile, tactile, rezultate din atingerea si presiunea asupra obiectelor ; b) senzatiile termice. In cazul senzafiilor tactile, excitantul este reprezentat de factura suprafetelor obiectelor. Prin intermediul lor pot fi obtinute informatii privind netezimea, as- peritatea, duritatea obiectelor. Impreuni cu senzafiile chinestezice contribuie la perceperea intinderii si formei obiectelor. Cele mai sensibile zone tactile sunt : varful degetelor, regiunea buzelor, varful limbii, Cele mai putin sensibile sunt fruntea si spatele. Excitantul sensibilitatii termice este diferenta de temperatura dintre corpul Propriu $i cea a obiectelor exterioare cu care omul intra in contact. Acest fapt este usor de dovedit daca se face urmétorul experiment: cele dou& mAini se tin, un anumit timp, in doua vase ; intr-unul se gaseste apa calda, iar in celalalt apa rece Apvi ambele méini se introduc intr-un vas cu apa la o temperatura intermediara Mana {inutk tn apa cald& va simti acum rece, iar cealalt&, cald, desi este unul si acelasi lichidl. Senzatiile termice permit cunoasterea proprietatilor calorice ale obiectelor si totodata se includ in mecanismele de termoreglare. . Senzatiile olfactive semnalizeazi proprietiti chimice ale obiectelor. Excitan- tul care le determina sunt particulele de substante volatile care p&trund tn fosele nazale (unde se aflA receptoril specializati) 0 dat cu aerul respirat sau prin miscarl sursa 82.speciale-~de inspirare. Senzaliile olfactive pot fi intense sau slabe, au calitiiti var riate care poartaé denumirea sursei (exemplu; miros de benzina, miros de tran+ dafir). Ele servese cunoasterii proprietailor obiectelor si sunt, totodata, implicate in mecanismele de aparare ( 0 serie de substante nocive sunt evitate, datoritf pro- prietitilor lor odonifice) si th reglarea apetitului. Fiind insotite intotdeauna de o tonalitate afectiva, pozitiva, sau negativé, ele contribuiela buna dispozitie a omului. Senzatitle gustative reflect calitatile chimice ale substantelor solubile ca pitrund in cavitaten bucali. Elp se deosebese unele de altele prin intensitate si ¢ tate. Exista mai mule feluri de senzatii de gust, dar patru «unt fundamentale : sa- rat (provocat de clorura de sodiu), amar (chinind), dulce (aharin®), acru (acidul cetic). Din combinarea acestora, jn proportii variate, rezulta toate celelalte gus: tari, Senzatiile gustative ‘contribuie la cunoasterea insusirilor substantelor, la apa- raren faté de cele nocive gi la feglarea comportamentului alimentar. §i ele auo tonalitate agectivi pozitivl sau negntiva. Senzattile proprioceptive semnalizeaza starea de posturé a membrelor, a trun- chillui si a capului., Excitantul lor este intern, reprezentat de tensiunea musculara a aoelor muschi antrenati tn pozitia stationard Senzafiile chinestezice apar in cursul efectuarii miscarilor si informeazi despre directia, durata si intensitatea efortului pentru realizarea lor. Au un deosebit rol in reglavea fina a-miscArilor si integrarea acestora In actiuni voluntare complexe. Cand dintr-o cauzi sau alta lipsesc sau sunt tulburate, omul nursi mai poate adecva miscdrile la obiect, Formele de bazii ale chinesteziei stint: a) chinestezia aparatului Iécomotor ; b) chinestezia manualé ; ¢) chinestezia verbo-motorie. Senzatifle dé échilibru semnalizeazA schimbarea pozitiei capului fat de trunchi sia corpului in intregime; cand se fac mig¢diri de rotire si balansare. Ele au rol in: a) stabilirea centrului.de greutate 2 corpului in conditiile in care se petrec schimbari ale pozitiel acestula b) mentinerea echilibrului vertical in timput mersului si al directiet de deplasare ; c) redresarea stirij de echilibru in situatiile in care s@ produc aluneciiri, ciideri ete. Senzailile organice sunt determinate de modificari ale chimismului intern al organismului: scacleren concentratiel de Sibstante nutritive In Discriminarea presupune detasarea stimulului de fond si remarcarea acelor fnsuigiri care-] deosebese de ceilalfi asemandtori. Se depasesle astfel pragul mini- mum separabile. Identificarea se referA a cuprinderea, intr-o imagine unitard, a informatiilor obtinute si raportarea acesteia la modelul perceptiv corespunzator, subiectul pu- d_astfel recunoaste ceea ce percepe. Dacd acel obiect a mai fost perceput, se produce 0 reeunoastere a lui. Prin aceasta se depiiseste un al troifen prag, numit minimum cognoscibile. Interpretarea este faza final ce depaseste procesul perceptiv propriu-zis si const in integrarea verbala si stabilirea semnificajiei obiectului perceput, a posi- 38Dilitatii utilizarii lui in activitate. Intervin, de astd daté, mecanismele intelegerii’ si confruntarea cu planul de desfasurare a activitafii, ceea ce da sens procesulti perceptiv. 3. LEGILE PERCEPTIEI Legea integralitétii percepfiei exprima faptul cd insugirile obiectului int semnalate, nu separat, ci in interrelatii complexe, aleatuind o ima- gine unitard, cuprinzfnd atét,insusirile principale, cat si pe ccle de deta- liu, de fond si de context. Insusirile se percep impreuna si se impun im- preuna asa cd, dacd un obiect cunoscut este vaizut numai partial, in vir- tutea unitatii structurii obiectului, subiectul se comporti asa ca si cum Lar fi vazut in intregime (vezi fig. 7). Legea structuralitétii perceptive. Insusirile obiectului nu au aceeasi intensitate si pu comunicd aceeasi cantitate de informatie. De aceea, cele yelevante -ocup%, in structura imaginii, primul plan, in timp ce toate célelalte tree pe un plan secund. Astfel, imaginea perceptiva este orga- izat& ierarhic, iar explorarea operativa a unui obiect se face avand mai ales in vedere punctele de maxima concentrare informationala (vezi ura nr. 8). Legea selectivitétii perceptive pune in evident caracteristica omului de a fi o fiint& activa inj relafiile cu lumea. Asupra omului actioneazi continuu o multitudine d& excitanti variati ca intensitate, durata, cali- tate, dar el nu-i reflectii, in acelasi grad, pe toti. In stransa iegatura cu activitatea sa, omul se fixeaz, cu preciidere, asupra unui anumit aspect al lumii si acesta devine ,obiectul perceptici* si este reflectat complet, clar si precis. Toate celelalte elemente inconjuratoare din ,campul per. ceptici sunt reflectate mai vag, mai putin precis, mai lacunar. Obiectul perceptiel nu este fix. In functic de necesitatile activitatii, orice obiect poate fi intrain moment obiect, iar in altul element al cémpului pereep- ei. Aceasti dinamica a obiectului si fondului in perceptie poate fi usor TA) ww BBP anee Fig. 7 — Situatii in care se evidentiaz caracterul unitar-sintetic al perceptiei ; eli- minarea unor elemente din cadrul unui obiect nu afecteaza capacitatea noastra de #1 identifica (a, b, c); addugarea unor elemente la un obiect cunoscut nu duce, d asemenea, la modificarea identitaii lui in perceptie (€). 39IWINERARIUL PARCURS DE PRIVIRE IN DECURS DE 30 SEC. A ACESTUI TN CONDITHLE ANALIZE! fm per EIBERE: DESEN x ET IN CONDITILE ANALIZEI BUPA CONTUR Fig. 8 constatata cu ajutorul asa-numitelor figuri duble (vezi fig. 9). Dacd in fig. nr. 9 (jo8) se fixeazi privirea in sensul punctului A, percepem im ginea unei femei tinere si foarte frumoase. Dac’ privirea’ se fixeaza ir sensul punctului B, ne apare imaginea unei batrane rautacioase. Selectivitatea in perceptie este dependenta de o serie de factori, cum ar fi: interesul pentru un lucru sau o persoana (exemplu, mulfimea dintr-o gard este perceputa amorf si indistinct, iar persoana asteptata se distinge cu claritate) ; conturarea specialdé a unui clement ajuta rapida lui diferentiere dintr-o imagine complexa, contrastul cromatic al elementu- lui clutat fata de fond grabeste perceperea ui; migcarea obiectului tat usureazA selectia dintre altele foarte asemanatoare tivé actualizata, corespunzatoare obiectului cautat, perm: detectare si discrt perirea etului Legea selectivitat schema percep- te mai buna lui inare ; Indicarea. verbal prealabilA accelereaz’ desco- in-eAmpul perceptiv. is este folositd, uneori, pentru asigurarea reliefa: obiectelor si impurierea mai’ ugoara’a Jor in eampul central al perceptici 40IMAGINIDUBLE _ Pentru aparatura de bord a unui avion modern t constantet perceptive exp! de fenomene posibile numai in viata psihici 2 omului. Se stie cd marimea imaginii fotograti- ce desereste o dati cu creg distantei fata de obiectul fotografiat. In cazul ochiului uman, micsorarea imaginii retiniene suporti corecturi prin intermediul mecanismelor de convergent: a globilor oculari si de modificare a curbu cristalinului, La aceasta se adaugi experien|a anterioaré a subiectului cu acel obiect, astfel ineat in limita a 23—30 m obiectul isi pastreazi ceptiva a mdrimii obiectelor. Prin mecanisme dimensiunile. Se realizeazi astfel consianta per- corectozre asemdndtoare si prin transferul ex- perientei tactilo-chinestezice se asigura si con- stanfa formei, aga ineat, daca obiectul isi schim- ba pozitia gi se modificé astfel unghiul sub care se vad suprafetele lui, el este perceput ca avand aceeasi forma, Cand lumina, in mediut ambiant, scade, pe seama experientei anteri- oare, obiectele isi piistreaz’, intr-o anumita li mit& culorile. Putem vorbi, astfel, de o con- 3 se scot in evident&, in mod deosebit, anumite a semnale ca si se usureze perceptia selectiva 2 Atunci cind se urmdreste. camuflarea unui o obiect, se diminueaza influenta efectelor lesii B sélectivitatii. ae L a a us o stanta a culorilor. Omul se comporta fata de as- pectul lor cromatic in mod corespunzator, desi FEMEIA ACEASTAE ele nu mai sunt vazule astfel (sau in cel mai TANARA SAU ‘ i ate) BATRANA? bun caz sunt Rails: cu culori foarte estompate). ig. 9'— Exemple de Legea semnificatici. Tot ce are semnificatie tlemiidubles pentru om se impune in campul stu perceptiv contrazicand, astfel, o lege a fizicii privind relatia dintre mix si marimea efectului, Ceea ce este perceput, este, semnificatiy, d Jeagé de trebuintele, interesele, scopurile, asteptarile omului. Acel obiect care este semniticativ, chiar daca este mai slab printre altele mai dente, se impune si este mai bine perceput. Legea proiectivitéyit imaginii perceptive exprimi o particularitate deosebit proprie numai perceptiel. Neurofunctional, imagines, se reali- zeaza la nivel cortical, dar psihologic’ea este proiectata Ja nivelul sursei adiea al obiectului care a determinat-o. Explicarea acestui fenomen se 41bazeaz pe luarca in considerare a functiilor chinesteziei oculare si a in- tegrarii, intr-un tot unitar, a informatiei vizuale-eu cea proprioceptiva. Implicarea chinesteziei oculare in proiectarea imaginii perceptive poate ti pusa in evidenta prin modificarea mecanica a acesteia la unul din ochi Astfel, se poate apisa Usor unul din globif oculari si imaginea se va de- plasa fata de obiectul care va continua si fie vazut corect, de celalait ochi, Deci, imaginea se. va dubla pentru ci in acel ochi nu se mai pro- cteazi normal. In desfasurarea realé a procesului perceptiv, toate aceste legi fun tioneaza in corelatie si se exprima in calitatea imaginij perceptive : intui- tiva, bogata, complexa, directa, relationatd cu contextul, desféigurata in prezenta obiectului, semnificati 4, FORMELE COMPLEXE ALE PERCEPTIEL A. REFLECTAREA INSUSIRILOR SPATIALE ALE OBIECTELOR Propriefiitile spatiace ale obiectelor sunt: forma, marimea, distan{a, directa, relieful, Ele sunt semnalizate prin mecanisme perceptive foarte complexe si relativ distinct . Perceperea formei se realizeaza atat pe cale viruald, cAt si tactilo-chinestezica. intre cele dou& modalitati perceptive se stabilese relatii de intarire, control gi vonfirmare reciprocd. In cadrul acestei corelatii, vazul are o functie integratoare deoarece, prin specificul recptiei vizuale pe retina, se proiecteaz’ punct cu punct. deoarece, prin specificul receptiei vizuale pe retina, se proiecteazi punct cu punct, object puternice himinat cfteva secunde si apoi fie c& inchidem ochii, fie cd mutam privirea pe un perete, vomconstata persistenta unei pete luminoase care pistreciza forma acelui Obiect. Mai mult chiar, perceperea vizuala a formei iseamaa nu nu- mai imagine retiniand, ci si parcurgerea contururilor prin migcari oculare salti- forme. Pentru perceperea marimii obiectelor sunt importante mai multe componente: imaginea retiniand, chinestezia ocular, experien{a tactilo-chinestezica. Doua obiecte care au aceeasi forma, dar marimi diferite, vor determina diferente in explorarea contururilor lor in functie de mirimea pe care o au. Dacd cle sunt asezate 1a o asemenea distan{A incAt s& creezs o imagine retiniand egal, se vor produce corec- turi in perceperea forme} mai mari prin gradul de convergent’ si divergenta a globilor oculari si prin modificarea curburii cristalinului in trecerea de la perce- perea figurii mici la cea mai mare. Tridimensionalitatea sau reliejul oblectetor este reflectat, in perceptie, prin corelarea urmitoarelor componente : disparitatea imaginilor retiniene, gradul de ilu- minare a suprafetelor diferit orientate spre sursa de lumini, diferen{a intre gra- dul de convergenté oculari, atunci cénd se percep planurile apropiate fat& de cele indepartate (fetele obiectului) 1a caré se asociazA experienta perceptiva tactilo~ estezica. Disparitatea imaginilor retiniene rezulta din existenta celor doi ochi si a dis- tantei dintre ei, de cirea 7 em, care face $i fie modificat unghinl sub care se vede acel obiect de cAtre un ochi gi de c&tre celalalt, iar imaginile s& fie usor diferite. 42Aja mvel central $3 realizeaza sinteza informatiilor care vin de le cai doi ochi, inst unul din ei este contlucdtor. Rolul dispunerii umbrelor gi luminilor poate fi usor probat daed privim fig. nr. 9 imagines din mijloc), in care sunt accleagi_conturur! dar -inversate umbrele, iar reliefurile par a fi diferite. Perceperea pozitiei opiectelor intr-un’ spatiu dat‘ si a unora fala de, alt necesita repere de tipll: stis, jos, 1a dreapta, la sténga, in fata, In-spate, Acestea tre- buie stabilite dup& antimite repere, Pentru spatiul apropiat, aceste repere sunt date de ceea ce se numeste verticala gravitationala si orizontala perpendicular pe ea. Verticala gravitational este perceputa atét vizual, cat si prin semnele posturale, In perceperca distantelor mari intervin mai multi factori, si anume; marimea imaginii retiniene, care este semnificativ micsoraté 1a distante mari, ea nemaifiind compensata ; prezenta detaliilor de structura 1a obiectele apropiate si lipsa lor la cele indep&rtate ; existenja uhor obiecte interpuse si care devin un fel de repere pen- tru evaltiarea distantei pana la cel indepartat; perspectiva lineard, adied aparenta apropiere a liniilor paralele, cfnd ele se Indeparteazd de cel ce petcepe ; modifi- carea insusirilor cromatice ale obiectelor indepartate care tind sé fie mai sterse si sh eapete nuanle verzi-albastrui, datorita straty de acr care se interpun ete. le B, PERCEPTIA TIMPULUI Percepfia timpului ¢ te mai dificil si mai usor de denaturat,-pentra ed Ti lip- sese reperele evidente si certe. Pentru perceperea timpului, omul foloseste trei sis- teme de referinté : a) sistemul fizic si cosmic, reprezentat de repetarea. formelor na- turale, cum sunt: ziua si noaptea, succesitinea anotimpurilor, miscarea astrelor ; b) sistemul biologic, constind in ritmicitatea functiilor organismului (stari de somn si veghe, alimentatia, ciclurile metabolice): ¢) sistemul socio-cultural, activitatea, existem{a umana amplasatil istoric ete. La aceasta se adauga mijloacele tehnice de misurare a timpului. Perceptia propriwzisa a timpului se realizeaz’ in dou forme: a} perceptia suecesiunii evenimentelor ; b) perceperea duratei. In realizarea acestei forme de perceptie intervin acei analizatori a caror activitate este relevant egalonatd in timp, aga cum este auzul, tnotilo-chinestezia. Durata percepyté nemiflocit este, de fapt, cuprins& intre o sutime de secunda si doug secunde. Aprecierea duratelor este influen{ati de 0 serie de factori : astie), starea emotional. a subiectului influentenzé aprecierea duratei care fl desparte de anumite evenimente. Dac& acestea sunt plicute, durata i se pare lung’ pana ele vor apiirea, Dac evenimentcle asteptate sunt neplicute, timpul pare a se scurge foarte repede. La reprezentarea acestor momente, .aprecierile se inverseazi: perioadele fericite par seurte, cele incheiate cu evenimente neplacute par Jungi. De asemenea, acd un interval de timp este saturat cu activititi, va fi apreciat ca fiind foarte scurt, in timp ce unul gol va parea mai lung. ©, PERCEPTIA MISCARII Aceasta se referd, de fapt, a obiectele in migcaré gi nu la miscarea in sine. Un obiect care se misca isi, schimba pozitia fata de altele care ramén fixe si devin re- pere si jaloneazi traiectoria sa de miscare. Se produc, astfel, mai multe feluri de semnale gi stint implicate mai multe mecanisme: imaginea retinian si persistenta itatiel, datorité urmaririi obiectului prin migcarile capului si globilor oculari ete. ex 43Persistenja imaginii retiniene (postefectul) are o foarte mare important in crearea impresiei de continuftate. Fenomenul a fost relevat de mult, mai intai in condijii de laborator. Astfel, intr-o camera obscurd au fost agczate pe un suport dowd becuri care se aprindeau si se stingeau succesiv Ia un anumit interval. Cand acest interval era mare, subieo{ii pereepeau distinct cele doud surse luminoase. Cand el a reprezentat 1/16 dintr-o secundé, subjectii au vazut ‘cd lumina se migetl dintr-un punct in altul, Fenomenul, numit migcarea aparenta, sta la baza tehnicii cinematografice. 2 In aprecierea migc&rii, sunt foarte importante reperele. Daca ele lipsesc, pot apiirea iluzii ale migcirii--Este cunoscuté iluzia plecarii trenului In care ne aflim, cand de fapt pleacd cel de lénga-el. La fel, apar foarte mari dificultati in apre- cicrea misearilor cu viteze foarte miei (deschiderea corolei florilor) sau foarte mari (viteza razei laser). Se percep gi se apreciazé mai bine miscarea la nivelul solului si in plan apropiat si foarte greu, miscarea pe verti al si in plan ind 5. OBSERVATIA SI SPIRITUL DE OBSERVATIE Relatia foarte strans4 cu activitatea, cu limbajul si cu gandirea ex- plica trecerea de la formele simple, spontane, superficiale ale perceptiei la cele complexe si la observatie. Aceasta din urma se defineste ca activita perceptiva intentionaté, orientatd spre un scop, reglat’ prin eunostinte ge- nerale, organizat& si condusa sistematic, constient si voluntar. O ma importanté o are formularea unui scop precis in raport cu’ care se vor selecta, din cémpul perceptiv elementele corespunzatoare, Scopul di o anumitd semnificatie acestor clemente si aceasta stimuleazii concentrarea activitAtii perceptive si activizarea. mecanismelor discriminative. Observatia se realizeazi, de obicei, asupra unor obiecte complexe, ceca ce presupune ci exploatarea perceptiva este derulata in timp, pre- zinta anumite faze si este necesar un plan de desfasurare. Acesta are atdt un rol pregaititor, cat si unul de control, pe masuri ce’se desfasoara ob: servarea. In activitatea observativa, ‘un rol deosebit il au’ mecanismele verbale, si anume : a) prin intermediul limbajului se.stabilesc scopul obs servatiei si planul desfasurarii acesteia ; b) prin indieatori verbali proptsi subiectului sau claborati' de cditre el se exploreazi, activ, cdmpul per= ceptiv, scotandu-se in evidenta insu nai slabe din punct dé vedere -fizic, dar mai importante din punctul de vedere al scopului urmiarit; ¢) prin cuvant, sunt actualizate acele cunostinte care vor fi integrate actelor observative ; d) cuvantul fixeazé rezultatele partiale si finale ale observ. fici; ¢) simbolurile verbale fac posibilA generalizarea’ schemelor logice ale activitatilor perceptive Diferenta dintre perceptia spontana si observatie se reflect si in expresii diferite, Astfel, pentru perceptia spoiitand se folosese verbe : a vedea, a auzi, a simti un miros, a simti o atingere etc. Pentru observa- tie: a privi, a asculta, a mirosi, a plapa. 44Pe baza organizirii anterioare a activititii de observare, se dezvalti spiritul de observatie, definit ca aptitudine de a sesiza cu usurintd, rapi- ditate si precizie ceea ce este slab, ascuns, nerelevant, dar semnificati pentru scopurile omului. 6. ILUZULE PERCEPTIVE Cea mai mare parte a percepfiilor omulwi reflecta, adecvat, realitaten si serveste adapttirii omului. Se tntalnese nea o serie de perceptii care deformeaza, de- sprijind pe luarea in considerare a efectelor de cAmp. Adicd, unele componente alc nathreazi unele aspecte. Ele sunt iluziile perceptive. EXplicarea acestor fenomene se cAmpuiul pereeptiv, care actioneazi concomitent cu ‘obiecttil central al pereeptiei, determing in plan neurofunctional procese inductive povitive si negative, care pot nfluenta receptionarea’ unor semnale gi determina subestimarea sau supraevaluarea nor el:mente ale obiectului perceput. Tot Ja fel, centrarea activitatii, perceptive poate determina dilatarea subiectiva a elementelor aflate in focarul ei Supraestiméri sau subestiméri pot fi cauzate si de relatiile de contrast intre exeitanti. De aceea, o persoand de staturd mijlocié poate paréa tnalt% fntre altele mai scunde si poate prea mult anai mied intre’cele care-o depasese mai mult. Sau s ne amintim iluzia plecirii trenului propriw/in: lipsa reperelor-de. distingere a miscarii. celuilalt, Pe baza intelegerii efectelor de cAmp sau construit apoi aja-numitele iluzii optico-geometrice, prezentate si in figura de mai jos. Unele din ele au mare aplieare in spenografie. Fig, 10 — Tiuicii optico-geometrice, “ TEME 7% 1) Remareati noi factori care explicd sclectivitatea. in. perceptie, 2) Explieati si: experimentatiritmul de schimbare a figurilor duple. 2) Incereali sé explicali-tiecare din iluziile optico-geometrice din fig. 10. 4) Explicati de ce constiinta pe verticald este mai sle 5) Ardtati relatia dihtre adaptarea senzotiala si’ exercitiu. 45VI. REPREZENTAREA 1. REPREZENTAREA CA PROCES SI IMAGINE MINTALA SECUNDARA Informatiile perceptive care servese direct la organizarea conduite omului nu dispar far urma. Ele sunt integrate si prelucrate prin proce: psihice noi, complexe, intre acestea fiind si reprezentarea. Pentru or cine, 0 excursie la munte inseamna 0 bogatie de impresii senzoriale s perceptive pe Care apoi le poate recunoaste in amintirile de mai tarz Suntem deci in stare si vedem cu ochii mintii imagini din copilarie, refacem mintal un drum parcurs, sé construim un adevarat film interio! al intamplarilor relatate intr-o carte, si prefiguram, intr-o imagine datel unei probleme de geometric sau fizici ete. Creierul uman dispune cd: mecanisme»prin care se pot evoca realitafi care nu mai sunt prezente adic este capabil de reprezentare. Aceasta se defineste ca proces cognitiv-senzorial de semnalizare ir forma unor imagini unitare, dar schematice, a insusirilor concrete $i carac- teristice ale obiectelor si fenomenelor, in absenta actiunii directe a ace tora asupra analizatorilor Imaginea, in reprezentare, pistreazii o mare asemanare cu cea per. ceptiva prin faptul ca ea cuprinde insusiri intuitive, figurative, dai aceasta nu este o simplé urma a perceptici, ci un proces psihic mai com- plex in desfasurarca ciruia se implici si operatiile intelectuale. For- mele mai complexe ale reprezentarilor apar numai atunci c4nd si opere- tiile mentale ating un anumit nivel de dezvoltare. Totusi, reprezentirile nu deriva automat din gandire. Sunt persoane care pot avea o gandire avansata, dar slabe capacit&ti de reprezentare, Totodata, imaginea reprezentarii este secundaré in raport cu cee perceptiva, ea aparand pe baza perceptiei. Dar din punctul de vedere al valorii pentru cunoastere, reprezentarea este mai important. Bogiitia ex- perientei perceptive este numai o conditie pentru dezvoltarea reprezer tarilor, Exist o diferenta usor sesizabilé intre numarul perceptiilor, ca este foarte mare intr-un interval considerat, si cel al reprezentarilor si- milare. u Apoi, reprezentarea nu este doar numai un simplu fapt de evocare din memorie. Mai ales dacé avem in vedere reprezentarile generale (cum sunt, de exemplu, figurile geometrice, schemele figurative ale unor pozitive tchnice ctc.), cirora nu le putem géisi un corespondent fidel in realitate, ci sunt generate de procesul reprezeniarii, sunt constructii si reeensiructii mintale. es Procesul reprezentarii este puternice influentat de actiunile practice ale subiectului cu obiectele, in cadrul cdrora se realizeaza selectia unor insusiri si estomparea altora (acest fapt se reflectd in structura imagin 46 -O altA conditie cu caractér de lege in formarea reprezentarilor este functia reglatoare a cuvantului, manifestata astfel : 1) cuvantul evocii re- prezentarea deja format si ceruti de sarcini cognitive si practice ; 2) dirijeaz& construirea unor imagini mai bogate sau mai schematice, mai fidele obiectului reprezentat sau mal indepiirtate ; 3) asigur inlantuirea si organizarea unei serii intregi de imagini; 4) este instrument de organ’ zare si transformare a imaginilor ; 5) prin cuvant, reprezentirile sunt in- iegrate proceselor de gandire si imaginatie Prin urmare, dac& reprezentarile se aseman& sub raportul continu- tului cu perceptiile din punctul de vedere al procesului de producere ele se apropie de gandire. In procesul reprezentarii se impletese analizx sinteza senzoriala care urmeaza coordonatele actiunii directe cu obies- tul, cu operatiile intelectuale si cu functia reglatoare a cuvantului. Repre- zentarea dre 9 dubla natura: una intuitivi-figurativa si alta operational- _Antelectivai si, de aceea, face trecerea la procesele cognitive superioare. 2. CALITATILE REPREZENTARILOR Ca s& relevim corect calitatile reprezentdrilor, trebuie sé intelegem bine lo- eul lor fn activitatea mentalé. Acei autori, care au considerat reprezentarea doar a o simpli urma a perceptiei, au caracterizat-o ca slabd, fragmentard, instabilé. Psihologia contemporana considera reprezentarea ca pe o verigd importanta in Procesul unitar si ascendent al cunoasterii umane, si de aceea Si subliniazd cali- tati superioare fa{é de perceptie. Astfel, desi apar@nd in absenta obiectelor si avand o intensitate mai slabé in comparatie cu perceptia, insusirile importante pe care le semnalizeazé se im- pun in structura imaginii mentale, De exempltf, reprezentarea unui arbore este mai gtearsi dec&t perceplia lui, dar cuprinde, in mod accentuat, toate componen- tele semnificative : ridécina, tulpin, coroand. Strans legat de aceasta particularitate este faptul ci reprezentarea constituie © imagine ,,panoramicii“, adic ea reconstituie in plan mental si apoi reda inte gral si simultan toate informatiile despre un obiect, im timp ce perceptia cu- prinde numai acele insusiri care pot fi percepute din pozitia pe care o avem Saja de acel.obiect (numai ceea ce se poate vedea), Reprezentarea unui motor cu ardere internd confine toate elementele structurale si toate corelatiile’ functio- nale, Dac& acelasi motor ar fi perceput, nimie din structura lui interna nu ar putea fi surprins, De asemenea, daci aceeasi informatie ar fi transmis& prin cu- vinte, ar trebui si relatém succesiv despre fiécare componenté si despre fiecare legaturé. Pari imaginea |panoramica“ dati de reprezentare ar fi greu s intele- gem funttionarea acestela. De aceea, manualcle, tratatele, -dictionarele descriu ynele specte, prezenténd, totodata, si imaginea pentru a usura intelegeres, Ca si percepfiile, reprezentarile, in'cea mai mare parte, sunt figurative, adicd semnélizeazi insusiri eonevete intuitive de forma, marime, culoare. Numai ci, in timp ce perceptia le reflect. absolut pe toate, reprezentarea nu cuprinde detaliile, acestea find omise sau estompate, dar evoci, obligatoriu, insusirile intuitive carac- teristice pentru un object sau pentru un grup de obiecte. Reprezentarea unui munte” nu cuprinde amiénuntele referitoare la forma exact a crestelor, la vegetatie si 47nuantele coloristice diferite, dar reda eu cleritate ascufimea crestelor, indlfimea lor deosebitd, caracterul abrupt al. pantelor ete. Deci ceea ce este absolut ca- racteristic pentru aceasté forma de relief. \ Apol se stie c& percepem, de exemplu, 0 carte in acelasi timp cu momentul si locul in care se afld (se aflé pe masa aceasta si in acest moment al zilei). Aceeasi carte poate fi, ins, reprezentatd desprinsdé de contextul spatio-temporal fn care a fost perceputi agatd deci de campul perceptiv. ‘In reprezentare, aceasta detasare de-cémp poate fi totali. Mai mult chiar, obiecte si fenomene aparfinand anumitor locuri si momente pot fi transpuse in aitele, fara a perturba cunoasterea. Astfel de schimbari sunt: fnsotite de constiinfa absentei obfectului si reflectarea ,trecutului ca trecut* De asemenea, dac& in perceptie un obiect este reflectat cu toate miantele sale cromatica, in reprezentare acestea se. reduc la culorile fundamentale gi acest fapt exprim& un nivel mai ridicat de generalizare intuitivé, Pentru ca mintea omului sa foloseasea Insusirea cromatica a vegetatiei nu mai are -nevoie de varie- tatea tonurilor de verde, Dar daca activitatea desfisurata, cum este cea a pictoritiii, cere si fic evocate varlante cromatice acest lucru poate fi realizat prin procestl reconstitutiv al reprezentarii. _ Mai mult “chiar, dacd perceptiile reflect obiectul respectind intru totul forma, marimea, ‘pozifia, reprezentirile, mai ales cele generale, au o mai mare libertate fai de schema structuralé a obiectulut individual, putand-o modifica in functie de cerintele cunoasterii si practicii, Putem, astfel, sé reprezentdém legaren in serie sau in paralel a unor becuri fara a mai respecta intocmai locul lor de pe panoul din laboratorul de firicd. Toate caracteristicile’ relevate ‘mai ‘sus pun’ in eviden{d nivielnt matt al ge- alizirti in -teprezentare. Este o generalizare (schematizare) intuitiva, superioara-~ perceptive pentru ca este sustinuté de operativitatea gAndirii si semmificatiile verbale, Ea duce la retinerea insusiriior configurative caracteristice pentru o grupa die cbiecte pe care 0 poate tnlocui, in plan mental, find astfel_un ,simbol ge- neralizat’, Reprezentarea pregiteste, astfel, generalizarea conceptuala, fara insd a se confunda cu aceasta, 3. CLASIFICAREA REPREZENTARILOR Omul dispune de o mare varietate de reprézentiri, Clasificarea lor s-a fheitt dup mai multe criterii, cel mai des folosite find: a) dup& analizatorul dominant in’ producerea lor; b) dup& gradul de generalizare ; ©) dupa nivelul operajitlor im- plicate in geneza lor, Cele mai importante reprezentiri, dupa primul criteriu, sunt urmatoarele Reprezentarile vizuale sunt cele mai numeroase tn experienta fiecdrei per- soane, Ble exprima cel mai bine™multe din calitatile generale ale reprezentérilor. Astfel, reprezentarea vizuala este detasati de fond si profectata pé uh ecran in- tern uniform, este degajati de detalii cromatice, cularile reducandu-se la cele fun- damentale- Reprezentarea viztialf este mai ales bidimensionala. Cea tridimensio- nald, a corpurilor, este mai grew de realizat, necesitand 0 dotare mai speciald sl un exercitiu-mai indelungat, $ Reprezentarile vizuale sunt prezente in foarte multe activitati ale omului, dar au o dezvoltare deosebité Ia pictori, arhitecti st la inginerii proiectanti. Insustrea diferitelor’ discipline scolare necesiti dezvoltarea: reprezentarilor. specifica pentru acesiea, aga cum: sunt: reprezentarile geografice, geometric, tehnice etc. +48Reprezentirile auditive reproduc atAt zgomotele, cAt si sunetele muzicale si yerbale singulare si mai ales structurile melodice sau verbale. O melodie este re- prezentata sub aspectul ritmulul, al varlafiel de intonatie sau al varfurilor de tnal- fime, Reprezentdrile verbale se referd la ritmuri, intensitati, particularitati fone- tice. In general, reprezentirile anditive tind si reducd suecesivitatea specifica per- ceperii sunetelor la simultaneitate Reprezentarile verbale sunt deosebit de utile in procesul ins Jimbilor strAine, intrucAt modelul pronuntiel sau al accentuari pastrat in reprezentare, regleazd vorbirea In curs de desfagurare. Cele melodice au un rol asemanator in munca dirijorilor si compozitorilor Repezentdrile chinestezice constau in imagini mentale ale propriilor miscd:i, In timpul reprezentarii, chinestezice se produc micromigedri tn grupurile de muschi corespunzatoare, Sunt actele ideomotorii, care pregitese desfasurarca viitoa- relor migeairi. Pe aceasta se bazeazA realizarea antrenamentelor ideomotorii care upun, doar, reprezentarea miscrilor, Rezultate importante s-au oblinut pe aceastA cale in activitatea sportiva. Cei care au realizat mai inainte un antrena- ment ideomotor si-au elaborat apoi maj repede si mai bine deprinderile necesare. Dupa cel de-al doilea criteriu, distingem reprezentari individuale si reprezen- thri generale, ‘ Reprezentirile individuale sunt ale acelor obiecte, fiinte, fenomene deosebit de semnificative pentru o persoand. Fiecare pAstreazé tn minte reprezentarea pii- rinjilor, a casei parintesti, a gcolii etc IntAinirea repetaté cu acel obiect face ca si in asemenea reprezentiri si se produca o oarecare generalizare senzoriala, Alteori, ceva ce este de un deosebit interes sau produce o puternicd emotie poate fi intalnit doar o singura data, iar reprezentarea se formeazd repede si este usor de evocat, In genere, aceasta categorie de reprezentiri cuprinde multe detalii, iar insugirile caracteristice nu se detaseaz’i prea usor si evident. Reprezentéirile generale cuprind, in structura lor, mai ales insusirlle comune pentru o intreaga clasd de obiecte si pe baza acestora orice nou exemplar poate fi recunoscut ca apartinand aceluiasi grup. Gradul de generalitate poate fi diferit Unele reprezentari, cum sunt cele geomeirice, ating cel mai inalt grad de genera- litate si sunt foarte aproape de concept. Ele au cea mai mare importanta in for- marea conceptelor, Dupa cel de-al treilea criteriu, reprezentirile sunt reproductive si anticipative. Cercetarile asupra acestor categorii de reprezentari au fost facute de J: Piaget si colaboratorii si, Imaginile reproductive evoci obiectele sau fenomenele percepute anterior, Aceste evoctiri pot fi foarte simple, cum sunt cele denumite statice, care reflect’ obiectul in nemiscare, asa cum se vede o bild asezaté pe suprafata unei mese. Cele care reflecti miscarea au fost numite cinetice ; exemplu, rostogolirea bilel, Daca re- flecté schimbarile pe care le-a stferit, efectiv, obiectul, se numese de transformare, Tn cazul discutat, daci bila ar fi din plastilind s-ar putea alungi sau turtl Imaginile reproductive cinetice si de transformare sunt posibile incepand cu varsta de 7—8 ani. Imaginile anticipative sunt mult mai complexe. Ble se refera la migcari_sau schimbri care fneé nu au fost pereepute. Sunt rezultatul interventief operatiilor gandirli si procedeelor imaginatiei. Sunt, la réndul lor, cinetice si de transformare, Apar, de asemenea, mai tarziu, adic fn jurul vrstel de 7—8 ant, Sunt deosebit de importante in activitatea mentala. ‘Trebuie special sprijinité formarea lor, Mo- delele materiale sunt uncle din mijloacele care pot fi folosite tn scoalA pentru a le dezvolta (modelul transmiterii influxului nervos, modelul misc&rii placilor tec~ tonice etc.) 49Alte criterii folosite in clasificarea reprezentérilor stmt: tipul de activitate in care se integreazd (reprezentéri literare, jstorice, geografice ete); procesul psihic mai complex fn care se integreazi (reprezentari ale memoriei, reprezentéri ale imaginaliei) ; dup& prezenta sau absenta intentiei si a efortuluf voluntar (reprezen- tari involuntare, reprezentari voluntare). 4. ROLUL REPREZENTARILOR IN ACTIVITATEA MINTALA in primul rand, reprezentarile indeplinesc 0 functie de prezentara, adic readuc in minte imaginile obiectelor si fenomenelor care nu mai sunt prezente, permitand gAndirij sé prelucreze in mod complex o multi- tudine de date ale experientei anterioare. Aceste imagini nu sunt obiec tele insele, ci simbolurile figurative ale acestora. Asa au si fost numite reprezentarile : simboluri figurative Reprezentarea poate fi un sprijin necesar in construirea sensului cu- vintelor. De aceea, dictionarele enciclopedice definese cuvintele, dar dau si imaginile pentru ca acestea aduc informatii care nu pot fi redate prin cuvinte Cuprinzand in structura lor insusiri comune si caracteristice, repre- zent&rile pregdtesc $i usureazi generalizérile din gandire. Formarea no- tiunii de dreptunghi, la clevii mici, porneste, de obicei, de Ja identifica- rea, in mediul inconjurator, a suprafetelor cu o astfel de forma si numai dup& ce perceptiile repetate si dirijate verbal au dus la formarea repre- zentarii se poate trece la insusirea notiunii, Generalizirile cuprinse in reprezentare, desi nu sunt inc insusiri esentiale (care sunt specifice notiu- nij), cuprind in ele generalitatea, ceea ce reprezint& un pas considerabil in treeerea spre notiune. de gandire, reprezentarea constituie un punct de urarea sirului de rationamente in In multe activita are si suport intuitiv pentru desfas vederea rezolvarii unor probleme, Adesea, in geometrie, a face figura in- seamna a rezolva pe jumatate problema. Gandirea tehnic& este sustinu si favorizata de capacitatea de a avea reprezentari dinamice si este tinu pe loc de imaginile statice. Multe din generalizarile gandirii sunt verificate logic, dar sunt con- trolate si prin aplicarea Iq situatiile reprezentate. Adesea, acest control 11 anticip§ pe cel logic. © functie foarte important’ o au reprezentarile in cadrul procesului complex al imaginatiei atat in cea reproductiva, cat si in cea creatoare Actele imaginative constau in combinarea si recombinarea imaginilor din AOexperienta anterioara. De aceea, nivelul de dezvoltare a reprezentarilor, bogitia si varietatea lor sunt 0 conditje favorabila pentru activitatea min- tala in general. : TEME DE REZOLVAT 1, Compara{i pereeptia cu reprezentarea. 2. Cum se realizeazd schematizarea si generalizarea intuitiva (figura- tiva) in imaginile mentale ? 2. De ce reprezentarile generale sunt considerate ca fiind semi-concepte ?PROCESELE COGNITIV SUPERIOARE Vit. GANDIREA 1, INTELECTUL SI PROCESELE COGNITIVE SUPERIOARE Intelectul desemneazi un sistem de relatii, activit&li si procese psi- hice superioaré (inteligenta, gandire, memorie, imaginatie, limbaj), sis- tem ce se constituie $i functioneazi plenar la nivel uman, depésind ex- perienta senzoriala, dar baz4ndu-se pe ea, uzand de proprietati specifice ale creierului uman si realiz4ndu-se (construindu-se) numai prin mode- lare culturala si integrare sociocultural Actele senzoriomotorii ne furnizeazi prin senzatii si perceptii in- formatii concrete, intuitive despre obiecte si fenomene singulare cu care suntem ,hic et nunc (aici si acum) in raport direct, nemijlocit Subiectul uman si obiectele sau fenomenele concrete pe care le percepe sunt in relatie de fata in fata‘. Actele intelectuale, ins&, prezintA caracteristici si un continut ‘generic si prin aceasta sunt mijlocite, depasind raporturile de ,hic et nunc*. Mo- delele informationale de nivel intelectual au intotdeauna un continut ca- tegorial, generic ce nu poate fi cireumscris Ia un fapt singular. De aceea, relatiile pereeptive — dirécte nu sunt obligatorii, Iar dacésubiectul gan- ditor se aflA in astfel de relatie, el isi va mijloci raporturile perceptive prin semnificatii antrenate de denumiri verbale, va atribui imaginilor un inteles, le va interpreta etc. Relatiile intelectuale sunt mijlocite prin lim- baj gi alte sisteme de sémne, prin cunostinfele acumulate de memorie si reactualizate selectiv, prin alte modele culturale, prin datele expe- rientei personale etc. Indepartandu-se de imaginile intuitive (reprezentarile se situeazd pe © treapta intermediara), intelectul ajunge la notiuni sau idei care sunt tot mai abstracte dar au o larga sfera de cuprindere dupa nivelul lor de ge- neralitate (ilustrative find clasific&rile din fizici, chimie, biologie). Dar activitatea intelectuala nu se refer’ 4 numai Ia real ci si la posibil, despre care se formuleazA ipoteze, uneori combinatiile de idei si imagini ducind si la fictiuni sau utopii. 52Intelectul presupune o anumitd manipulare si ingemanare a celor tret dimensiuni ale timpului : trecut, prezent, viitor. Din stocul memorici, sunt actualizate, selectiv, imagini, idei, cunostinte, in raport cu preocupa- rile de moment ale subiectului si totodatA se formuleazA previziuni asu- pra viitorului imediat sau indepartat ; se proiecteazé viitorul si se plani- ficd activitatea pe care subiectul urmeaz& si o desfisoare. Timpul psihic este reversibil si anticipativ, spre deosebire de timpul fizic ce se scurge ireversibil, univoc. Si toate acestea se desfiigoari pe un plan mental sau, cum se spune, uzual, ,in minte“, intr-un for subiectiv, personal, care este supraordonat campului sensorial, spatiotemporar si dispune de o relativ autonomic fa de acesta. Stadiile dezvoltavif intelectuale strabatute de.copil de la nastere gi pana la varsta de 18—20 ani ne permit sA intelegem procesul constituirij intelectului. Psihologia genetic’ (J. Piaget) abordenza inteligenta ca forma superioaraé de adaptare optima, eficienta Ja situatii noi, problematice, prin restructurarea datelor experien{el. La randul ef, adaptarea este rezultatul interdependentei a doud compo- nente: asimilarea de noi informatii, pe baza schemelor operatorii si a experientei cognitive de care dispune subiectul, 1 acomodarea, care presupune o restructurare a modelelor de cunoastere, depasiren starii anterioare prin procese de extensiune. comprimare, transformare a experientei cognitive, Interactiunea, sub aceasté forma, a asimilarii $i acomodarii, realizeazd un now echilibru, la un nivel mai fnalt, edi- ficiul intelectual, evoludnd astfel de la simplu Ia complex, find posibile si asimilari ale asimilarilor, precum si acomodari ale acomodatilor, Fiecare stadiu al dezvolta- ii intelectuale dispune de organizare total, prin includerea achizifiilor stadiului precedent, dar depasindu-le pe acestea, constituindu-se in structuri global complexe- Ca modalitate de coordonare a structurilor, inteligenta izvorfiste din actiune si rezida, intr-o prima faz in actiunea senzoriomotorie, Primul stadiu, al inteligentet senzoriomotorti, cuprinzind perioada de la 0—2 ani, se caracterizeazi prin trecerea de Ia nivelul reflexelor neconditionate ale copilului (exemplu ; cele de orientare, in- vestigatie ete) la otganizarea unor actiuni senzoriomotorii coerente, la elaborarea si diferenfierea unor scheme de actiune integrate intr-un ansamblu tot mai orga- nizat, Reactia cirewlardé presupune o organizare: in lant. In forma ei primard, aceasta presupune ca o reactie si devind semnal pentru alta reactie (exemplu; ve- derea unei persoane declanseazé din partea copilului o reactie vocal sau prinderea, abucarea unef jucéirii este urmat& de agitarea, de rasucirea ei). Reactlile circulare primare, ce se formeazi in perioada 1—5 luni, cuprind scheme de actiunt, relativ diferentiate, copilul fiind centrat asupra propriului sau corp. Stadiul reactiilor cir- culare secundare, ce intervin, se constituie dup& luna a V-a, realizeaz4 trecerea de la autocentrism la alocentrism (Flavell). Prin asimilarea functionala, acum se fi- xeazi anumite deprinderi motorit care fl ajuté pe copil si intervind in ambianta, Provocdnd si prelungind, astfel, impresiile, modificand in diverse feluri schemele pentru a urmari raspunsul stimulilor la actitumi (exemplu: jucdria este scuturaté pentru a percepe sunetele pe care le produce). Acum se iveste un inceput de per- ceptie a succesiunii si de ofientare dupa criterii de eficten{& a propriilor actiuni, dar fu se poate vorbi de sesizarea naturji obiective a relatiilor cauzale. Urmatoarele stadii_ale dezvoltirii stadiului senzoriomotor se caracterizeazi prin expansiunea reacliilor circulare, secundare si tertiare, prin asimilari si acomodari reciproce ale schemelor, formandu-se o schemA globalA mult mai adecvata oblectului sau eve- 53nimentului (exemplu : conduita de cdutare a obiectulul pierdut in locul unde fusese initial ,permanenta obiectului"), dar si prin aplicarea schemelor la situatii noi, prin tendinfa de a inlatura, indeparta obstacolele ce bareazi calea de realizare a ac- timnii. Orientarea in ambianfd devine mai obiectiva, intrucat copilul-ajunge si-pé subordoneze mijloacele scopurilor si si recurgd la noi mijloace. DupA un an, aco- medarea incepe sA se prevaleze asupra asimilarii si s& 0 comande pe aceasta, com portamentul copilului find orientat spre viitor, urmatind anumite scopuri prin combinarea variaté a schemelor mobile. Ultimul stadia al perioadei inteligenjei senzoriomnotorii se plaseaz’ in finalul celui de-al doilea an de viati si marcheazi trecerea spre etapele inteligentei sistematice, o dati cu stocarea unor reprezentari si dobfindirea unor semne ce pot simboliza obiecte. Stadiul preoperafional, situat intre 2 si 7 ani, reprezinta o perioada de intensa dezvoltare, implicdnd interlorizarea actiunilor, multiplicarea’ schemelor diferentiate si asimilate reciproc, expansiunea simbolicié reprezentative, a semnall niciirit verbale. Progresul consti in faptul cf prescolarul se elibereaz4 partial de Limitele ac fiunilor motorii concrete, imediate, Je poate Inlocui in cadrul jocului prin acte sim- police (exemplu : baful reprezint& calul, papuga poate fi rand pe rand .fetija cea cu~ minte sau ,buniea” ete), Opiectele sunt schematizate reprezentativ in desen, jar o daté cu insusirea cuvintelor si a structurilor.gramaticale, gandirea isi spo- reste mult posibilitatile de intindere si repeziciune, cuvdntul si propozitia consti- tuind mijloace de schematizare si integrare. In acest stadiu se constituie operatiile de seriere (ordonarea in sir erescdtor sau descrescdtor a elementelor unei_ mul- fimi, colectii), precum si cele de clasificare, operatie mult mai complex, deoarece necesit& gruparea elementelor asemindtoare unei alte multimj heterogene de obiecte, dupa diverse criterii (culoare, forma, marime, functii ete). Desi cunoaste o perioadi de intensA verbdlizare si organizare a limbajulul, prescolarul ramne tributar ireversibilitatii perceptive, manifestat ca imposibilitate de a trece de aspectele de forma, ctiloare, inregistrate pe cale perceptiva, imposi bilitatea surprinderii unor raporturi, fenomene inaccesibile simturilor, cum ar fi permanenta, invtriatia (exemplu: copilul apreciazd ca fiind mai mare foija decit bastonasul obtinut din aceeasi cantitate de plastilina). Rar, pot fi intalnite si ca- zuri de copii care realizeazi reversibilititi prin compensare sau semireversibilitif Exemplu: refacerea bilei de plastilina, a turnarii Hchidului in vasul-in care a fost initial, copilul afirmand cf ,nimic nu sa luat, nimic nu s-a addugat... este tot alata", Cuvintele copiilor prescolari nu posed& dec&t semmificatii_ semiconcep- tuale tn forma unor reprezenttiri generale. In finalul pericadet preoperatorii, apare conceptul de numdr, pe baza dega- Jari, prin coordonfri, a tei grupari operationale noi care realizeazA asocierea cantitilii la numér, find sintetizate seriafia st clasificarea, aspectul ordinal si cel cardinal, Stadtul operaftilor concrete — situat intre 7 si 12 ani — se caracterizeazi prin paritia grupirilor operationale care permit conceptuallziri si coordondri de con- cepte, Grupirile care se constitule, se complica si perfectioneazd in acest stadiu, din generalizarea unor date rezultA situatij concrete, intuitive si cle prefigureazt grupul operatiilor formale, Structurile operatorii, Iuate n sine, sunt abstracte si definese 0 logicd calita~ tiva (a ordinii gi claselor), dar continutul lor rém&ne in bund masurd coneret, de oarece poartA asupra obiectelor si relatiilor concrete dintre ele. Operatiile concret: in réndul carora clasificarea constituie operatia principala, poarta asupra realitalit concrete sau. asupra reprezent&rilor si efectueazi consevarile progresiv, trecand de lao categorie 1a alta dup& cum observa Piaget — uneori prin decalaje intre-do- rit si comu- 54menii de doi — trei ani (de la varsta de 7—8 ani, copiii admit conservarea materiei etre 9 ani rectnos¢ conservarea greutatii si abia la 11—12 ani, conservarea volu- mulul). Surprinderea invariafiel, dect a ceca ce este constant si identic in tucrurl, se bazeazA pe capacitatea de a coordona intre ele operatiile gandirii, de a le grupa in sisteme unitare, in cadrul cdrora devine posibilA reversibilitatea, capacitatea de efectutare in sens invers a drumului de la o operatie Ja alta (exemplu : copilul apre- ciaz& cA firul subtire din plastilind cfntdreste tot atat eat bucata sferied initiala pentru cA este lot alata", deci, cantitatea nu s-a schimbat). Reversibilitatea prin inversiune (adunare—scidere, iamultire—tmpfirtire, aso- ciere—disociere sa.m,d) se produce simultan, fri desfasuréri fizice, Este un feno- men.caracteristic min{ii omenesti care poate, dupA cum se vede, si se miyte simul- tan in sensuri opuse si astfel onserve invariantul" in conceptul care este in- totdeauna general, Exist si 0 reversibilitate prin reciprocitate (A este fratele lui B precum B este fratele lui A) care-si intérzie constituirea in acest stadiu si rimane detasat de reversibilitatea prin inversiune La finalul stadiului operafiilor concrete se produce o reorganjzare a structuri- Jor operatorii si o ierarhizare a lor, astfel incdt se constituie la un nivel de inte- grare mai fnalt, supraordonat, mecanismele de coordonare logicd si matemat Prin aceast& operare supraordonata ce se exercité asupra altor siruri operationale (cele concrete) controlénd corectitudinea lor ca atare (indiferent de confinut) in- telectul trece treptat, intre 12—17 ani, in stadiul sau superior care este denumit stadiul opera(filor formale. Caracteristic pentru stadiul operatiilor formale este faptul cA subjectul nu se HimiteazA s actioneze direct asupra obiectelor concrete (operafii de clasificare, nu- merafie si calcul, punere in relafii, manipulari spatio-temporare), ci reugeste s& epordoneze (si regleze) propozitiile (judectitile) in unititi mai mari (fraze, discurs, rafionamente complexe), Cea mai semnificativa constructie intelectuald a acestui stadin este rationamentul ipotetica-deductiv. Tpoteza este enuntata verbal si se ju- deca asupra consecinfelor ei posibile (,Daca... atunci"..), Printr-o astfel de coor- donare a propozitiilor (stadiul mai este denumit si propozitional) se trece de Ia operare asupra realulut la operarea asupra posibilului. Aceasta in baza constituirii qgrupului operational cu dubla si intercorelat’ reversibilitate (prin inversiune prin reciprocitate) care, prin transferuri si corelari, functioneazit ca 0 combindtoricd. Yn virtutea abstractizArii constructive, a reconstruciiei pe noi planuri, inteligenta (aici echivalenta cu gandirea) devine reflexivi, se repliazd asupra sa insfsi, wzind de norme Iogice si matematice. Adolescentul este apt de gandire abstract si teoreticd si cu aceasta se ajunge Ja varful constructiei intelectuale, dincolo de care nu mal intervine un alt stadiu de dezvoltare. Pana pe la 20 de ani, aparatul intelectual se construieste in tot ce are el fundamental, 2. GANDIREA CA PROCES PSIHIC CENTRAL Desfasurandu-se larg, in mai multe faze (discursivitate), si apeland la resursele celorlalte procese psihice — nu numai memorie dar si afecti- vitate si voint{éA — in vederea progreselor, adancirij si extensiunij cu- noasterii, gdndirea tndeplineste in sistemul psikie uman, un rol central $i este definitorie pentru om, ca subiect al cunoasterii logice, rationale. 55Centralitatea gandirli consti nu numai in faptul cA ea antreneazd toate celelalte disponibilitati si functii (pentru a trece dincolo de apa- rente la esenti, dincolo de forma la continut, dincolo de particular la ge- neral), dar si in faptul cA instalandu-se ca un ,stat major“ al sistemului, orienteaz4, conduce, valorifici celelalte procese si functiuni (perceptii ce devin observatii, comunicare verbalé ce dobandeste infeles, subordonan- du-se normelor logice, vointa ce-si precizeaz scopurile pe baz’ de pre- dictie si isi urzeste planurile in baza unor rationamente etc.) Procesualitatea gandirii duce, de la o secventé la alta, la anumite produse : idei, concluzii, sisteme cognitive incheiate, Acestea reintra in circuit si servesc ca baz sau mijloace pentru noi demersuri ale gandirii ce nu inceteaz& s& activeze si si se acomodeze Ja noi continuturi si la noi sarcini. Ar fio iluzie s& afirmam of stim totul despre gandirea omeneascd. Totusi, in secoltl nostru s-au marcat unele progrese, cum sunt cele schitate ceva mai sus cu Pprivire la stadiile dezvoltarii intelectuale. Prin modelul tridimensional al intelectului, psihologul american J, P. Guilford. oferd o prezentare sistemicd a psihologiei gndiril si factorilor acesteia (v. fig. 11). Sunt, ca si in cazul oricdruia din procesele psihice, trei categorii de factori-compo- AN cy Se, Gag, Ey Oa ing “Ore 4, Vig, “Po, © le, my a On, yy XY) YY NEARY 0) , XY rel, NENGNAEAC % C clase 2 FR relati @ S.sisteme T transformars’ J implicati* Ze ‘ a AONE NEN NURGEN EX ae ee iO ache Bi e so EO ah Ma, Le hey Fig. 11, — Modelul structurii intelectului (dupa J. P. Guilford). 56nenti, si anime: cate 5 operatii (evaluare, gGndire convergentd, gandire divergenta, memorie, cagnitic); 4 confinuturi (comportamental, semantic, simbolic, figural) ; 6 produse (unitati, clase, relalii, sisteme, transformari, implicati:). In ansamblu, rezuliatele lui Guilford sunt impresionante pentru cd due Ja un model multifactorial de clasificare a componentelor intelectului uman, dupa cele frei eriterii ardtate, considerate simultan, Se construieste un paralelipiped in care pe 0 dimensiune sunt date operatiile, pe alta continuturile si pe cea de-a treia, produsele. Din Inmulfirea 5x4x6 rezulté 120 cubulete sau casute. Guilford con- semneazd: ,fiecare celuld a acestui model desemneazd o anume capacitate care poate sA fie deserisi in termenii operatici, continutului si produsulut si pentru fic~ care celulA in punctul ei de intersectie cu altele este un mod unic de imbinare a unei operatii cu un continut si cu un produs, Testul pentru determinarea uneia sau alteia dintre capacititile intelectuale trebuie sé ne dea aceleasi trei caracter tici*, Modelul sistemului intelectual elaborat de Guilford a indeplinit si indepli- neste rolul unei veritabile matrici de descoperire, asemenea tabelului elementelor periodice al lui Mendeleev. In momentul conceperii modelulut se identificaser’ cca 60 componente, iar dupa ultimele comunicari, numarul cAsutelor, identificate prin testari speciale, se apropie de 100. Referindu-se la desfasurarea globalé a principalului proces intelectual, care este géndirea, Guilford fi identified patru caracteristici de ansamblu ale functio- narii sale, si anume: 1) flewibilitatea (restructurarea sau schimbarea prompta a di- rectiei) : 2) fluiditatea sau cursivitatea ; 3) originalitatea, ca manifestare a unui stil cognitiv orientat spre nou si degajat de ccea ce este uzual gi banal si, in sfarsit. 4) elaborarea, sustinut& consecvent de efort intelectual-voluntar, necesar pentru finalizarea lucrului intelectual. Incere&nd 0 definitie a gandirii, suntem nevoiti si preciz’m ce anume din Jumea obiectiva se reflect informational in planul intelectual subiec- tiv. Daca faptele singulare nu sunt obiect al gAndirii ci ale proceselor sensoriale, atunci ne intrebim ce reprezinta invariantii, constantele din multitudinca obiectelor si fenomenelor care se divid in clase si categori Considerim, asemenea unor filosofi germani, cA si in cazul claselor de obiecte-fenomene, ca si in cazul determindrilor de orice fel, faptul unificator este relatia. Ne referim la relatiile obiective simple sau com- plexe, cu un anumit grad de esentialitate ce exista real si se impun gan- dirfi, Le-am denumit relatii categoriale, iar pe cele privind determinarea, cum sunt legile obiective, le considerdim adecvat ca fiind determinative, GAndirea se defineste ca procesul cognitiv de insemnittate centrala in reflectarea realului care, prin intermediul abstractizirii si generalizérii coordonate in actiuni mentale, extrage si prelucreazi informatii despre relatiile categoriale $i determinative in forma conceptelor, judecttilor sé rationamentelor. In analiza si studiul gandirii, este necesar si ne referim, cu deosebire, la urmatoarele patru categorii de fapte : 1) sistemele operationale de nivel intelectual, prin care gandirea se defineste ; 2) natura conceptului ca uni- tate de bazii a gAndirii si formarea conceptelor printr-un proces de in’tare; 8) latura functional permanent a gandirli, si anume injelegerea ca decodificare semantic& si 4) rezolvarea de probleme ca domeniu de realizare. performantiald a proceselor gandirii. 3. MODALITATI DE OPERARE A GANDIRIL 1. Analiza si sinteza swperioart. In toata activitatea psihica participa operatii de analiza si sintezd. La nivelul perceptiei se constaté diferen- fieri (de forme, culori, tonuri acustice, gusturi etc.) si structurari ale in- tregului dar nu si separdri, segmentari, in minte, ale unui intreg, Numai la nivelul intelectual sunt posibile astfel de operatii (analogice celor prac- tice si reproducandu-le pe acestea) de descompunere a intregului in parti ca si cum ar fi tdiate, rupte si disparate, si apoi de reunire a lor, uneori intr-o alta ordine, dupa o alta schema..Aceasta intrucdt aici analiza si sin- teza se fac cu mijloace verbale ce permit segregiri, disocieri si reasocieri pentru a compune o alta structura, intr-o alta organizare. In aceasta re- organizare se uzeazi de reguli sintactice, Se vede cA regulile simbolis- mului verbal se rasfrang asupra feluluj cum se opereaz& in minte chiar cu un material concret. 2. Uzand de capacitatea discriminativa si reconstitutiva a actelor de analiz& si sintezd intelectiva, omul, de la cea mai frageda varstd, se ra- porteazé la lumea concreté, astfel incdt el sd stabileascé ascminiri si deo- sebiri intre obiecte, fenomene, situatii. Ce e la fel* si ce @ ,altfel* sunt operatiuni ce intervin de timpuriu, iar instructia uzeazi pe larg de com- paratii, ajungand la ample clasificari. Prin urmare, la baza oricérui proces de cunsastere sti comparatia ca determinare a asemAnérilor si deosebirilor, tinand seama de. un anumit criteriu (culoare, forma, marime, greutate, utilitate etc.). Efectuarea com- paratiei dup un criteriu clar formulat este o norma a logicii. La nivel mai inalt se apeleazi la rationamentele de analogie. Desigur o dat&é cu criteriul epuizat se poate trece la un alt criteriu pentru a realiza 0 com- paratie sistemic: 3. Abstractizarea este 0 forma superioaraé de analizi. Am vaézut cum prin analizi descompunem un obiect sau fenomen in parti componente, stabilim in ce relatii se afla cu cele din jur, ce functiuni indeplinese si cum se leaga partile intre ele. Ne intereseazi, deci, nu doar sai descriem ceva ci si intelegem, si ne explicdm un fenomen sau altul. In acest scop, analiza devine selec- tiva si nu acordi aceeasi insemniitate tuturor componentelor si insusi- De pilda, forma frunzelor, caracteristicé pentru o specie de plante, este mai putin importanti decat sinteza clorofiliana ce se produce in frunze in conditii de lumina, cildura, umiditate si mediu aerian, Tot asa, coloritul petalelor este mai putin important decat functiile pe care ARle indeplinese florile in inmultirea plantelor prin seminte etc. Se re- curge, de aceea, la clasificdri in cercuri tot mai largi, stabilindu-se clase sau categorii de parti, insusiri, functii care au o insemnatate majora in producerea anumitor fenomene. Analiza abstractiva se orienteazi pe vertical, de la variabil la grade de invarianta (constant) tot mai inalte. Tar pentru c4 ceea ce este inveriant nu iese cu usurinfé in evidenta si se prezinta in cele mai va- riate forme, termenul de abstract desemncaza relatii si insusiri care sunt ascunse, impalpabile, desi sunt foarte importante. Asa, mineralele exista in cele maj variate forme anorganice, dar nu exist ca abstractiuni pure decAt in mintea omului, pentru ci numai in minte acele insusiri pot fi detasate din complexele concrete ale unora sau altora dintre minerale (piatré, metal, gaz, etc.), In abstractie, selectivitatea opereazd pozitiv, prin retentie si negativ, prin eliminare, ignorare, trecere in plan secun- In limbajul curent, abstractizarea desemneaza operatia de extragere dintr-o multime a ceea ce este un fel de factor comun, este un fapt sential, intrucdt caracterizeazi o categorie de obiecte si fenomene. Ceea ce a fost abstract se exprima intr-o notiune sau idee. Limbajul curent se refera si la latura negativa a abstractiunii, prin expresia ,a face ab- siractie de...6, De exemplu: toti sunt oameni si au aceleasi drepturi, abstractie facand de varst&, sex, apartenent etnicd, profesiune s.a.m.d. In acelasi timp, trebuie tinut seama de faptul c& in constructia pe vertical a intelectului uman, procesele de abstractizare nu se aplic& numai concretului ci si unor serii de abstractiuni subordonate. Se rea- lizeazi, astfel, abstractiuni ale abstractiunilor, cum este in clasificarea biologicd, ce duce de la specie la genuri , la increngaturi si regnuri. Ope- ratiile de abstractizare progreseaz si ajung pana la constructii teoretice, pentru c& ele se realizeazi in unitate cu generalizarile si uzeazii de con- densate informationale cu valabilitate generala. 4, Generalizarea este 0 operatie predominant sinteticé. (nsusirile sau relatiile abstracte (tntruc&t se dovedese comune, generale, esentiale) sunt reunite intr-un model informational menit sa defineasci o clasi sau o categorie de obiecte si fenomene. Aceasta este latura intensiva a genera- liz&rii. Totodata se manifesta’ si latura extensivd a generalizdrii, cand se stabileste multimea indefiniti a obiectelor care corespund notelor defi- nitorii ale categoriei la care s-a ajuns. Opuse abstractizarii si generalizarii, sunt operatiile de concretizare sau particularizare, ce reprezinté demersuri descendente ale gandirii de la abstract la concret si de la general la particular. In acest plan sunt discutate in logic’ schemele rationamentelor deductive si inductive. Generalizarea este operatia de trecere de Ia individual — concret la general sau categorial. Simptomele ce apar in cdteva cazuri de imbol- naviri sunt considerate a fi caracteristice pentru o anumitd boal& in 59genere, Ceea ce se constata prin examen microscopic gi analiz& chimic& la un {esut celular se d& ca atribut general al acelei categorii de tesu- turi. % Generalizarea este prezent& si atunci cand un caz particular este raportat la un integrator verbal superior si se afirma cd, de exemplu, un corp este oval, c& rata si gasca sunt pAsarri acvatice, c& la elevii buni pre- gatirea temelor are prioritate asupra jocurilor s.a.m.d. In realitate, operatiile descrise apar in cupluri si blocuri interal niste (analitico-sintetice, abstractiv-concretizatoare, generalizant-particu- larizatoare, comparative, inductiv-deductive), astfel incdt gandirea se misc“ simultan in toate sensurile, proprietatea de a opera simult sensuri opuse fiind proprietatea specifica a gandiri a in 4. ALGORITMICA SI EURISTICA De mult timp, dar in mod sistematic abia in epoca noastra, s-a con- statat c& in organizarea operatiilor intelectuale intervin formule si di- rectii (strategii) diferite. Unele sunt formule definitivate de Iucru, care au ajuns s& fie standardizate pentru cA in raport cu sarcina partiald pro pus au o eficienta sigura. Celelalte, dimpotriva, sunt, modalitati de inci tare, activare a gandirii si lucruluj intelectual in genere, de orientare in— tr-un anumit sens fara siguranta modului cum se va opera in continuare, metoda de lucru construindu-se ,din mers‘ si chiar in diferite variante, rezultatele finale fiind nesigure. Algoritmul a fost relevat in urma cu o mie de ani in matematici. Tn acelasi mod se opereazi in orice adunare sau scidere, sau inmultire, im- partire, sau extragerea rdacinii patrate etc. Sunt serii set ordonate de operatii ce intervin succesiv pant se ajunge la indeplinirea respectivei sar- cini. O structuré operationala standardizata ce se exprima printr-o re- gula precisé, O anume regula mai poate uneori apela la 0 alt reguld care si ea la randul ei este un standard operational. In matematici, incdé din manualele elementare, algoritmii sunt pusi in evident& si propusi spre in- vatare si exersare ca atare. Sunt deprinderi complexe, La baza calcula- toarelor electrorice sunt algoritmi conform carora se organizeaza circui- tele sau se construiese, In ansamblu, programele. Cand s-a propus 1 zarea ,creierilor“ electronici pentru inva{are de orice fel, examinare, tra- duceri, conducere diagnoz& si prognoz& etc. s-a ivit necesitatea ca si se evidentieze algoritmii din diverse alte domenii ale stiintei si activitatii practice. In sconul construirii de programe s-au detasat algoritmi in ex- plorarea perceptiva, in gramatica, in biolog’ , agrotehnicd, medicin: nomie, statisticA ete, S-a constatat, cu acest prilej, cA nu pe tot cuprinsul lor, stiintele si disciplincle tehnice sunt susceptibile de a fj algoritmizate 60si in consecinté nu totul poate fi automatizat i inscris intr-un program definitiv. In fiecare demeniu se descopera, totusi, un ansamblu de algo- ritmi specifici, alcdtuind o aigoritmicd. Punerea in evidenjé si exersarea unor algoritmi este necesar& pentru optimizarea inv&térii si antrenarea in rezolvarea de probleme. Buristica este disciplina ce reuneste procedeele menite si conduct la descoperire si inventie. Procedeele euristice sunt sisteme operafionale plastice si deschise de tipul intrebarii si punerii de noi probleme, a explorarii si ipotezci, a in- doielii fat de ceea ce se considera adevarat sau valabil si a contrazicerilor partiale sau integrale. Euristica nu ramane la gandirca de tip ,da-nu‘,’ palb-negru, cj suscité productia intelectuala divergenta, in care se admit diverse variante si solutii, considerate a fi nu reciproc-exclusive ci com- plementare. in consecinta, euristica, explorand obiectul integral din anu- cte de vedere (fizic, chimic, biologic ete.) pind la reductie la absurd, se lanseazi apoi in combinatorici din cele mai complexe. Uneori pozitiile si modelarile euristice se abat de la rigurozitatca logic’, pre- rand inteligentei cristalizate inteligenta fluid, prelungité cu fantezie si apelénd nu numal la deductii ci si la analogii Nu se poate face un inventar de procedee euristice decat in raport cu un domeniu sau altul. Trebuie insi arditat 04, 0 dati verificate si com- pletate, procedeele euristice se transforma in algoritmi, iar la nivelul ei elementar euristica rezidA in alegerea algoritmului potrivit pentru efec- tuarea unei sarcini noi pentru subiect. Descoperirile si invenfiile sunt strans legate. O descoperire geologic’, geografic’, de substanté chimicd sau relatie fizicd, de ordin fiziologic sau psihologic necesita ,invenfii* cel putin in organizarea intelectuala, teh- nica gi experimentald, Inventia, ca o constructie artificial original, ape- leaz4, la randul ei, la fapte si legi obiective descoperiie anterior si care intr& Intr-o noua combinatie In orice activitate intelectuald, inclusiv invatarea si rezolvarea de probleme, se imbina algoritmica si euristica in proportiite cerute de sar- cina asumata, 5. NOTIUNILE SI FORMAREA LOR Din toate cele expuse pind acum rezulta ca notiunea sau conceptul, ca unitate de bazé a gandirii, const& dintr-o condensare selectiva sau in- tegrare de informatii despre insugirile generale si esentiale ale anumitor clase de obiecte, fenomene sau relatii. Fiind un integrator categorial notiunea ste intotdeauna generala, dar se situeaz& la diverse niveluri de generalitate (de exemplu : galben—culoare ; privighetoare—pasaire—fiinta ; hidrogen—hidrocarburi—substant& chimic). 61Tot asa notiunea se situeaza, prin factura ei, la un anumit nivel de abstractizare : unele sunt mai apropiate de coneret (dar niciodaté reduc- tibile la un concret singular), iar aliele urcénd la niveluri mai inalte de abstractitine pana se pierde orice contact cut imaginile, raménand in mir numai ideea, desprinsi de orice conexiune intuitiva Aceasta a permis ca sistemul cognitiv global, la care a ajuns ome- nirea, si poatd fi reprezentat printr-o piramida a conceptelor, univer valabila, in care dispozitia integratorilor pe vertical este fixd si absolut exact (vezi fig. 12). Este inadmisibil s& inversezi, de exemplu, po notiunii de gen cu cea a notiunii de specie (pasdre—gaina). Este ceca permite dezvoltarea cunoasterii la nivel social-istoric si face posibila i felegerea si cooperarea interumana. Fig: 12, — Piramida conceptelor. Conceptul sau nofiunea este trditA subiectiv, ca o semnificafie ce se refer Ja 0 clasi de fapte ale existen{ei. Cand in minte desfisuram o anume semnificatie conceptuala (de exemplu, referitoare la ,otel“) ne dam seama ca nu este exprimata intr-un singur raport, un indicator unic, ci in activarea unei serii de relatii interconceptuale. Otelul se raporteazi la fier, care face parte din clasa metalelor, dar otelul, cu toate proprietatile Ini de duritate si elasticitate, nu existi in stare natural, este fabricat, saturat cu carbon si alte substante ; exist’ diverse sortimente de ofel cu importan{a variabila in constructia de masini etc. Este ceea ce i-a ficut pe logicieni sé sustind ci nu se poate rupe conceptul de judecati si rationamente pentru cA ori de cate ori ineerc’ © definitie a unui concept facem trimiteri la alte concepte cu care se al in raporturi de subordonare, coordonare, supraordonare. Astfel, fiecare 62concept apare ca un loc de intélnire intre diverse dimensiuni concep- tuale Conceptul se dezvolt& si se perfectioneazi permanent atat de-a lungul varstelor, cat mai ales in procesul utilizirii sale care permite diferentieri, asociatii, integrari succesive, in genere prin experien{a. Accentul trece pe modul de insertie in sistemul intelectual — gi, totodata, pe intemeicrea operatorie. Pseudoconceptele si conceptele potentiale, denumite si con- cepte empirice sau cotidiene, atAl de specifice copilului si scolarului, nu dispar total din activitatea intelectuald a adultului, nu sunt integral de- structurate si reconstruite la nivelul abstractiilor stiintifice. Dimpotriva, Ja orice om, indiferent de varst, o mare parte din cunostinte are un ca- racter empiric, Asa cum arata M. Zlate, in conceptele empirice persist traisliturt concrete, particulare, insusiri locale, restrictive, dependente ac- cidentale si neesentiale. Cunostintele empirice sunt limitate si sdriciicioase in continut, uncle dintre cle sunt fragile, labile, altele sunt ins& rigide si conservatoare, In schimb toate suit puternic individualizate cognitiv, actional si mai ales afectiv, ele fiind foarte personale, specifice fiecdrui individ. Dac& totusi conceptele emprice presimt cumva esenta sau se apropie de ea pe cai ocolite, fir si o sesizeze constient, aceasta se datoreste capacitatii gene- rative si discriminatorii a practicii. Fara a se ridica la nivelul universa- lelor, in acceptiunea major a cuvantului, conceptele empirice se inscriu intr-o logicd natural, precumpanitor inductiva si analogicd, dar neimpli- nitA sub raport deductiv, Totusj deductia este implicaté. Aceasta le con- fer o anumita baza de veridicitate si utilitate. Cat priveste concepitele stiintifice, acestea cuprind insusirile esentiale ale obiectelor $i fenomenelor, in continutul lor impundndu-se semnifica- fia obiectivé a acestora ; ele reflecta legitatile realitatii $i existentei, per- mit intraréa in posesia d or, implicd o pluralitate de mijlociri si, prin aceasta, tind s& se raporteze explicit la realitate. © notiune empiried maturizati poate fi exprimata printr-o definitie sau caracterizaté sumar. Cat priveste notiunea stiintified, aceasta nu se finalizeaz&, ci debuteazé cu o definitie logica, deci cu o precisi integrare in sistem, cunostintele empirice servind, in acest cadru, pentru analize critice si ilustrari Pentru ca un concept sii se claboreze este necesaré o anume organi- zare a intregii activititi intelectuale si in particular formarea unui su- port operational pentru respectivul concept sau pentru seria de concepre apropiate. Notiunile se formeaz4, in conditiile dezvoltarii.psihice, prin acum: laréa de experient& in activitatea modelata social, prin comunicarea cu ii, prin insusirea’ limbii si culturii. Procesul formarii sistemolor de cunestinte, a piramidei conceptelor, presupune cu deosebire constituirea progresivé a subproceselor de abstractizare si generalizare. finit 63