PSIHOLOGIA EDUCATIEI Cursul 9, Anul I, Semestrul al II-lea

28. 04. 2015

P.I.P.P.

Profesor: Tinca Cretu

2. Atentia voluntara (continuare)

Caracteristicile (sau particularitatile) principale ale atentiei voluntare:

este o forma superioara de atentie, si, de aceea, ea apare mai tarziu, in cursul copilariei;
asa cum ii spune si numele, ea implica reglaje superioare, asa cum sunt cele ale vointei;
duce la rezultate foarte bune dar consuma energie psihonervoasa;
desfasurarea atentiei voluntare presupune implicarea centrilor corticali din lobii frontali
si din zonele limbajului;
realizarea atentiei voluntare se traieste de catre subiect ca un fel de incordare mentala
interna;
reglajele superioare ale acestei atentii se exprima ca orientare clara spre obiecte, fiinte,
prin mentinerea la acelasi grad de concentrare a atentiei, prin diminuarea actiunii unor
stimuli perturbatori, printr-un fel de inhibitie laterala; se exprima, de asemenea, prin
modelarea orientarii si concentrarii atentiei in functie de nevoile activitatii;
atentia voluntara are stranse legaturi, pe de o parte cu motivatia, si pe de alta parte cu
unele insusiri de personalitate, mai ales cu cele caracteriale.

Avantajele acestei forme de atentie:

se poate mentine pe toata durata activitatilor si asigura finalizarea acestora;
se regleaza in raport cu cerintele activitatilor si cu gradul de solicitare a subiectului de
catre aceste activitati;

Dezavantajele acestei forme de atentie:

* este consumatoare de energie psihonervoasa, si deci, nu se poate mentine la infinit;
* dupa desfasurarea ei un timp mai indelungat, urmeaza o stare de oboseala, pe care
subiectul o constientizeaza;

3. Atentia postvoluntara - care este simplu definita, ca un fel de deprindere de a fi atent. Ea

apare la varstele scolare mai mari, dar se pot sesiza inceputuri si la scolarii din ciclul
primar. Particularitatea cea mai mare a ei este ca imbina avantajele celorlalte doua forme,
adica, nu este mare consumatoare de energie psihonervoasa, se poate mentine, ca si atentia
voluntara, pe tot parcursul activitatii.

ATENTIE: Cercetatorii recomanda ca in activitatea cu elevii, mai ales cu cei mici, sa fie
imbinate cele trei forme ale atentiei si sa fie folosite pe deplin avantajele lor.

Modalitati de stimulare a atentiei in cursul activitatilor scolare

A) Modalitati mai generale si mai larg folosite de stimulare a atentiei

O cale de stimulare recomandata intens, este aceea a comunicarii catre clasa a obiective-
lor lectiei pe care o sa o desfasoare, cu conditia ca din cand in cand, pe parcursul lectiei,
sa le amintim aceste obiective, pe rand.
Pe o cale sau alta, invatatoarea, educatoarea poate creste semnificatia generala sau chiar
personala a lectiei care urmeaza sa se desfasoare.
Atragerea speciala a atentiei copiilor, a unor momente foarte importante ale lectiei, cand
se comunica notiuni si idei cheie.
Crearea conditiilor de climat optim in clasa, insemnand:spatiu suficient, lumina, caldura,
liniste;
Organizarea si desfasurarea foarte buna si coerenta a lectiei, coerenta presupunad lega-
turi intre cunostinte, rigoare logica, sustinere reciproca a acestor cunostinte.
Pentru activitatile mai dificile pe care invatatoarea, educatoarea le stie dinainte, este im-
portant sa se intensifice atentia copiilor prin diverse procedee pentru momentele sau lec-
tiile mai dificile.
Trebuie sa se tina seama de particularitatile de varsta in ceea ce priveste volumul atentiei
si timpul de stabilitate a atentiei, adica sa se stie ca la clasele I-II, campul atentiei este mai
restrans 3-4 elemente intr-un moment dat.
Sa se puna de acord gradul de dificultate a sarcinilor de invatare cu timpul acordat ele-
vului, pentru a-si mentine atentia si a pastra nivelul optim al acesteia, ca activitatea sa se
desfasoare cu succes, si astfel, sa se elimine presiunea asupra elevilor.
Uneori, cand temele sunt grele, sa se dea minimul suplimentar;
Sa se puna de acord gradul de complexitate a sarcinilor cu timpul de atentie, eliminan-
du-se presiunile(timpul cat le dam sa lucreze).

B) Modalitati mai speciale de stimulare a atentiei

Variatia sarcinilor de invatare constatandu-se ca, atunci cand sarcinile sunt asemanatoare
unele cu altele, se petrece o obisnuire a copilului cu sarcinile respective si atentia lui tinde sa
scada. Din cauza aceasta, se cere cadrelor didactice sa prezinte sarcini variate de invatare,
 dar aceasta varietate nu trebuie sa fie prea mare la clasele primare, ci sa aiba un nivel mediu.
La fel se intampla si cu gradul de dificultate, adica daca sarcinile sunt totdeauna usoare scade
si atentia si interesul copiilor pentru ele, de aceea, sarcinile dificile trebuie sa alterneze cu
cele usoare, ca sa nu ii demobilizeze pe elevi, sa ii ambitioneze sa mentina tonusul si, sa se
evite inhibitia laterala.
Variatia comunicarii verbale care se refera atat la structurile verbale care sunt comunica-
te, cat si la alte caracteristici nonverbale cum ar fi: trecerea de la tonalitati inalte la cele joase
si invers, ritm diferit de vorbire, adica pentru ceea ce este important trebuie sa fie un ritm mai
putin alert.
Lungimea sau scurtimea frazelor la cei mici sa folosim fraze mai scurte; sa fie folosite cu-
vinte cunoscute, daca principiul, sarcina este mai noua si relativ dificila; sa existe chiar mo-
mente de tacere, care permit elevilor sa reformuleze in plan intern, prin limbaj interior, sarci-
na data si, in felul acesta, sa li se usureze rezolvarea; accentuarea unor cuvinte, sintagme care
sunt considerate cheie pentru intelegerea a ceva; invatatoarea, educatoarea sa foloseasca cu-
vinte cu incarcatura emotionala;
Exemplu: in loc de ,,rezultate bune sa folosim termenul ,,succes;
Folosirea unor situatii sau chiar stimulari impredictibile, ambigui, contrastante, frapante;
Exemple: * educatoarea greseste intentionat si asteapta reactiile copiilor;
* o harta oarba, si copiii sa arate pe unde e Bucurestiul, Oradea etc.
Trebuie folositi stimuli imperativi, pentru a stimula puternic atentia,corelate cu varsta si clima
tul clasei.
Folosirea umorului - are efecte asupra climatului general din clasa, atractivitatii fata de ma-
terie, crearea unei atmosfere de usoara destindere, stimularea atentiei.
La elevii mici acest gen de stimul trebuie sa fie folosit cu moderatie.
Entuziasmul profesorului pentru tema pe care o are de predat;
Folosirea intrebarilor;
Comunicarea rezultatelor initiale si finale pentru a face elevii concentrati si atenti;
Un bun stimulent, care sa corespunda intereselor generale de a cunoaste si de a avea pre-
ocupari scolare;

Tratarea neatentiei obisnuite

Cauze care tin de sanatate:

* existenta la unii copii a unor boli cronice, care produc o slabire generala a capacitatilor
fizice si psihice;
* starea de convalescenta inseamna slabirea fortelor fizice si psihice, dar de durata relativ
scurta;
* perturbarile in functionarea glandelor cu secretie interna, cu deosebire, in caz de hipo si
hiper tiroidie;

Cauze care tin de educatie:

* defavorizare emotionala;
* existenta unor interese puternice, chiar valoroase, dar care sunt in afara programelor de
invatare scolara;
* elevii care au dificultati de invatare si nu se bucura de un ajutor eficient din partea fami-
liei si a scolii si inregistreaza un sir de insuccese, ajung sa fie total demotivati pentru scoa-
la;
* maturizarea pentru scoala.

ATENTIE: In cazul problemelor de sanatate, cadrul didactic trebuie sa aduca in atentia

parintilor un program de interventie, de parteneriat cu familia.

Forme ale neatentiei obisnuite:

* neatentie pasiva copilul este linistit, urmareste profesorul cu privirea, dar este neatent;ca sa
controlam acest lucru, trebuie sa adresam intrebari nu din cunostinte, ci
din ceea ce s-a intamplat in clasa in momentul anterior imediat;

* neatentie activa este usor de identificat:copilul se misca mereu, ii tine de vorba pe ceilalti,se
plimba prin clasa, nu poate respecta o regula de lucru, are alte preocupari
in banca.

Implicarea perceptiilor in invatarea scolara

Definitia data de profesorul M.Golu: ,,Perceptia este forma fundamentala si cotidiana de

relationare adaptativa cu lumea, neexistand o alta cale de a lua act de ceea ce se afla in afara
noastra.

Rolurile perceptiilor in invatarea scolara:

a) Perceptia permite identificarea contextului reprezentat de clasa, in care elevul isi va

desfasura activitatea de invatare;
b) Inregistrarea sau receptionarea tuturor felurilor de mesaje care se schimba in contextul
clasei: intre copil si invatatoare, intre copii;
c) A receptiona mesajele scrise, textele scrise;
d) A explora perceptiv obiectele cu care urmeaza sa lucreze;
e) Reglarea perceptiva a actiunilor lui cu toate aceste obiecte, instrumente, aparate;
f) Coordonarea si conducerea miscarilor de scris, modelaj;
g) Controlul general al tuturor comportamentelor copilului.

Sarcinile scolii privind dezvoltarea perceptiilor implicate in invatarea scolara

a)Porneste de la aceasta constatare: copiii pot sa faca constatari perceptive in campul lor vizual
sau auditiv, dar fara sa se poata trece de la detectie (care inseamna constatare) la identificare
si interpretare; aceste perceptii nu pot servi decat prea putin invatarea scolara. Identificarea
si interpretarea presupune existenta unor paternuri perceptive (structuri mentale), care se for-
meaza prin generalizarea experientei perceptive repetate a copilului cu acele obiecte construi-
te in mod constient, sub conducerea invatatoarelor.

b) Perceptia oricarui obiect, aparat, instrument nu se realizeaza in mod singular, ca si cum

s-ar produce in mintea noastra imaginile izolate ale acestora, ci ea este in mod logic legata
de cunostintele anterioare pe care le are elevul, de bogatia experientei perceptive proprii
si de motivatie, care la radul lor, contribuie la trecerea de la detectare la identificarea si
interpretarea stimulilor, si de aceea, in mod intentionat, cadrul didactic trebuie sa stimuleze
aceasta legatura, pentru ca, in felul acesta, perceptia se realizeaza la nivel calitativ superior si
serveste pe deplin invatarea.

c) Perceptia are, de asemenea, relatii stranse cu procesele cognitive complexe, si astfel, proce
sul perceptiv implica doua feluri de procesari ale informatiilor:
o procesare ascendenta, care porneste de la impresiile directe ce vin de la obiecte;
o procesare descendenta, datorita legaturilor stranse dintre perceptie si gandire.
Astfel, cele doua feluri de procesare contribuie considerabil la calitatea perceptiilor.

d) Procesarea perceptiva poate fi favorizata de cresterea semnificatiei acelui obiect explo-

rat perceptiv pentru elevul respectiv si datorita legaturii foarte puternice cu semnifican-
tii verbali ,care confera superioritate chiar procesarii perceptive. La aceasta se adauga si
semnificatia particulara pe care o are un obiect, un instrument, un aparat pentru persoana
copilului si pentru intentiile pe care el le are cu acel obiect perceput.

e) Perceptia castiga din optima ghidare a atentiei copilului spre acel obiect, instrument,
aparat, si aceasta presupune asigurarea conditiilor generale care optimizeaza atentia,
relevarea de catre cadrul didactic a obiectelor care au mare valoare pentru identificarea
lor. Aceste caracteristici ar putea fi forma, culoarea, marimea. O imagine complexa ar trebui
 descompusa in imagini mai simple, si ele vor fi mai bine explorate perceptiv. La clasele mici,
imaginile complexe nu sunt productive pentru invatare, si de aceea, ele trebuie simpli-
ficate. Atunci cand intentionam sa il orientam pe copil spre realizarea unitatii mai multor parti
intr-un intreg, este indicat sa exersam aceasta asamblare (ex.: jocul puzzle).

Se atrage atentia asupra acordarii de timp, pentru ca explorarea perceptiva sa se realizeze pe

pe deplin.

f) Calitatea perceptiei unui obiect creste daca acesta va fi integrat in contexte diferite, si co-
pilul va trebui sa il identifice.

g) Respectarea legilor perceptiei si evitarea conflictelor cognitive dintre sarcina de invatare

si actiunea respectivei legi.
Demonstratie:
*1 Legea integralitatii perceptive ar putea sa impiedice relevarea de catre copil a unor insusiri
percepute care sunt foarte importante pentru identificarea acelui obiect, dar care, in mod na-
tural apar impreuna cu toate celelalte insusiri care le mascheaza pe cele relevante.
Experimentul cu imagini care prezentau fiecare cate cinci animale din aceeasi specie, dar
fiecare animal avea alt comportament. Prezentate si elevilor si studentilor, acestia in numar
foarte mic, au reusit sa releve perceptii ca in fiecare imagine sunt cate cinci animale. Aceleasi
imagini, tot cate cinci, dar animalele erau in aceeasi pozitie, au facut ca dintr-o data foarte
multi subiecti sa constate ca sunt cinci animale.
*2 Legea structuralitatii perceptive, care arata ca,desi perceptia reda dintr-o data toate feluri-
le de insusiri, cele mai importante insa, sunt in prim plan al structurii imaginii perceptive, si
cele mai putin importante, in plan secund.Daca din anumite cauze cele din plan secund sunt
mai intense, ele impiedica perceperea celor importante, si acea perceptie devine neproductiva
pentru invatare.
De exemplu: daca imaginile sunt prea complexe sau prea viu colorate, si culoarea este o insu-
sire secundara pentru acel obiect, si contrazice astfel sarcina de invatare, aceasta situatie poa-
te impiedica invatarea.
*3 Legea constantei perceptive trebuie sa fie aplicata cu atentie atunci cand nu putem pre-
zenta obiecte, fiinte (plante, animale)in realitate si le prezentam in imagini care sunt departe
de a reda caracteristici precum marimea acelor plante, si de aceea, trebuie sa folosim intot-
deauna un comparator, adica in aceeasi plansa sa fie imaginea unui om adult.
*4 Legea selectivitatii perceptive ea trebuie sa fie si mai mult sustinuta prin procedee pre-
cum: ingrosarea contururilor, desprinderea a ceea ce trebuie perceput din context si prezen-
tarea separata, contrast cromatic,etc.

h) Imbogatirea experientei perceptive a copiilor, si chiar a trecerii catre forma superioara

de manifestare a perceptiei, si anume, observarea sau observatia.
Definire: Observatia este perceptia intentionata, orientata spre scop, reglata prin
cunostinte generale, organizata si condusa sistematic, constient, voluntar.

Cele mai importante conditii care trebuie respectate, si astfel vor duce la dezvoltarea
capacitatilor observative sunt urmatoarele:
Perceptia sa nu se faca la voia intamplarii, ci sa se propuna un scop clar, formulat verbal;
Sa se realizeze, in mod intentionat, reamintirea acelor cunostinte care sunt legate de categoria
de obiecte care va fi observata;
Stabilirea unui fel de plan a realizarii observatiei;
Verbalizarea rezultatelor celor observate;
Dirijarea diferentiata a observatiei in functie de varsta elevilor.
La prescolari si scolarii mici, observatia trebuie ghidata din aproape in aproape, si
reamintit de fiecare data, ce anume trebuie observat.
La elevii de gimnaziu, trebuie formulat clar scopul, si apoi comunicati indicatorii perceptivi,
pe care ii vor urmari in observatie, iar observarea ca atare, se realizeaza in mod independent.
La elevii de liceu, se stabileste scopul, si vor fi desfasurate activitati observabile, avand sarcina
de a fixa repere.

i) Dezvoltarea unei aptitudini generale care este numita spiritul de observatie.

Definire: Spiritul de observatie este aptitudinea generala de a sesiza cu usurinta, rapiditate si

precizie ceea ce este redat slab, ascuns, nerelevant, dar important pentru activitatile
omului.

Factorii care contribuie la dezvoltarea spiritului de observatie sunt:

* experienta perceptiva bogata, bine organizata;
* atitudine pozitiva a elevilor fata de a-si forma o asemenea abilitate;
* exercitiul special, care presupune folosire de jocuri de perspicacitate, sau imagini in care
este mascat ceea ce trebuie observat, sau dezvaluirea unor situatii reale proprii anumitor pro-
fesii, in care se releva si conditiile manifestarii spiritului de observatie si marea insemnatate a
acestuia pentru reusita in acea activitate.

Implicarea reprezentarilor in invatarea scolara

A) Reprezentarile au o contributie majora la formarea notiunilor pentru ca:
- ca proces, reprezentarea presupune o procesare speciala a informatiilor dominata de com-
parare, accentuare, condensare,care permite deja, si selectia informatiilor importante
pentru notiunea care se va forma;
- reprezentarea permite ca in campul cognitiv al gandirii sa poata fi aduse reprezentari ale
multor obiecte, care fac parte din sfera notiunii care se va forma, si astfel, procesarea infor-
mationala prin gandire sa fie bogata;
- prin natura ei, reprezentarea pastreaza in continut insusiri concrete dar commune si ca-
raracteristice pentru categoria respectiva de obiecte, si in felul acesta, pregateste genera-
lizarea si chiar abstractizarea din procesul de conceptualizare;
- odata formate notiunile, ele continua sa pastreze legatura cu reprezentarile, si astfel, sa se
consolideze ca entitati cognitive de baza ale gandirii.

B) Reprezentarile contribuie la formarea si functionarea operatiilor mentale pentru ca:

- aceste operatii mentale rezulta din interiorizarea actiunilor reale, practice cu obiecte-
le,adica aceste actiuni pot fi realizate in minte numai daca obiectele respective sunt repre-
zentate in minte, si astfel, apar ca actiuni mentale, dar se vor transforma in operatii cand
se
vor departa de reprezentari, se vor generaliza, prescurta, automatiza. Dar, atunci cand
aplicarea acestor operatii se va face in conditi neobisnuite, necunoscute se va face, din
nou,
apel la reprezentare.

C) Reprezentarile sunt implicate in rezolvarea multor categorii de probleme, cu deosebire

in cele de la fizica si geometrie pentru ca:
- se pot reprezenta grafic relatiile dintre datele problemelor;
- facand imaginea ceruta intr-o problema de geometrie, se intelege foarte bine enuntul acelei
probleme, si se spune ca problema, in cazul acesta, este pe jumatate rezolvata;
- uneori, reprezentarile permit control mental al unor secvente ale procesului de rezolvare a
problemelor, un fel de control anticipativ,care va fi, apoi, confirmat in mod logic;
- reprezentarile sunt componente esentiale ale metodei grafice de rezolvare a problemelor.

D) Reprezentarile contribuie la aplicarea cunostintelor asimilate in situatii noi, create in

plan mental cu ajutorul lor;

E) Reprezentarile sunt elemente cognitive de baza in realizarea imaginatiei si in rezolvarea

sarcinilor creative;

F) Reprezentarile sunt implicate, odata cu imaginatia reproductiva, in lecturile beletristice,

dar si in cele istorice, geografice;
G) Reprezentarile sunt implicate in procesul de planificare si apoi de desfasurare ale tutu-
ror felurilor de activitati ale omului.