Limba si literatura romana Programa pentru examenul de bacalaureat — 2010 1. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN Prin ponderea sa reflectati in prezenfa celor doua probe obligatori, scris& si oral, limba si literatura romand ocupa un loc important in structura examenului de bacalaureat. Curriculumul liceal, care stabileste principiul studierii limbii si literaturii roméne din perspectiva: comu- nicativ-funcfionald, pune accent pe latura formativa a invatarii, fiind centrat pe achizitionarea de competente, fapt care a determinat precizarea, in programa de bacalaureat, a competenjelor de evaluat si a confinuturilor din domeniile: A. literatura romana, B. limba si comunicare. Proba scrist vizeaz competentele de receptare si de producere a mesajelor scrise. Proba orala vizeaza competentele de comunicare oralé, aplicate in receptarea mesajelor orale si sorise si in producerea unor tipuri de discurs (descriptiv, informativ, narativ, argumen- tativ) exersate in cadral invéitiméntului liceal. Il. COMPETENTE DE EVALUAT Prin susfinerea examenului de bacalaureat la aceast’ disciplin’, elevul va trebui sé facd dovada urmitoarelor competenie dobiindite in ciclul inferior si in cel superior de liceu (clasele a IX-a—a XII-a), corelate cu anumite continuturi parcurse in cele doua cicluri liceale: 1. Utilizarea corecta si adecvata a limbii romAne in diferite situafii de comunicare Competente Confinuturi asociate specifice TA. Utilizarea adecvati | — reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul; raportarea la astrategiilor sia reacfiile auditoriului), tehnici de construire a monologului; tipuri: regulilor de exprimare | —povestire/ relatare orala, descriere orala, monolog informativ, monolog ‘oral inmonolog siin | argumentativ, exprimarea oral a reactiilor gi a opiniilor privind texte dialog, in vederea literare si nonliterare, filme, spectacole de teatru, expozitii de pic- realizarii unei comu- turd ete.; adecvarea la situafia de comunicare (auditoriu, context) si la nicati corecte, eficiente | scopul comunicérii (informare, argumentare/ persuasiune etc.) si personalizate, — reguli si tehnici de construire a dialogului (atenfia acordata partene- adaptate unorsituafiide | rului, preluarea/ cedarea cuvantului la momentul oportun, dozarea comunicare diverse participarii la dialog etc.);tipuri: conversatia, discutia argumentati interviul (interviul publicistic, interviul de angajare); adecvarea la situafia de comunicare (partener, context etc.) si a scopul comunic&rii (informare, argumentare/ persuasiune etc.): argumentare si contra- argumentare in dialog ~ stilurile functionale adecvate situatiei de comunicare — rolul elementelor verbale, paraverbale si nonverbale in comunicarea orali: privire, gestica, mimic, spatiul dintre persoanele care comu- nica, tonalitate, ritmul vorbirii etc. — ascultare activa %—reguli generale in redactare (structurarea textului, adecvarea la si tuatie, adecvare stilistica, asezare in pagind, lizibilitate) ~ relatarea unei experienfe personale, descriere, povestire, argumentare, stiri, anunfuri publicitare, corespondenta privati si oficiala; cerere, pro- ces-verbal, curriculum vitae, scrisoare de intentie ~ exprimarea reactilor i a opinillor fap de texte literare si nonliterare, in elaborarea unor argumentare, rezumat, caracterizare de personaj, analiz, comentariu, sin- texte diverse ez, paralelé, eseu structurat, eseu liber/ nestructurat ~ modalititi de indicare a bibliografiei, normele citarii —normele limbii literare la nivelurile: ortografic si de punctuatie, morfosintactic, lexico-semantic, stlistico-textual 1.3. Identificarea ~ limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, lim- particularitatilor sia baj regional, limbaj arhaic; argou, jargon functiilor stilistice ale | — expresivitatea in limbajul comun i in limbajul poetic limbii in receptarea diferitetor tipuri de mesaje/ texte 1.4, Receptarea — texte literare (prozi, poezie, dramaturgic); texte nonliterare, memo- adecvati a sensuluif Tialistice, epistolare, jumalistice, juridic-administrative, stintfice, argu- sensurilor unui mesaj | _ mentative, mesaje din domeniul audio-vizualului transmis prin diferite | — sens denotativ si sensuri conotative tipuri de mesaje orale | — elemente care inlesnesc sau perturb’ receptarea: canalul, codul, con- sau scrise textul ~ fictinne, imaginatie, inventie; realitate, adevitr; scopul comuniciri: in- formar, dekectare, divertisment etc.;reactile receptorului: cititor, ascul- Gtor . 1.5. Utilizarea — componentele si functiile actului de comunicare adecvati a achizi ~ siveluri ale recepltini si producerii textelor orale si scrise: fonetic, lingvistice in| oriografic si de punctuajie, morfosintactc, lexico-semantic, sti producerea $i in | Tistico-textmal, nonverbal. si paraverbal Teceplarea diverselor _} —nommele limbii literare la toate nivelurile: fonetic, ortoepic, ortogra- texte orale si serise, fic side punciuatic, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual cuexplicarea rolului | — tipuri textuale si structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, acestora in construirea | argumentativ mesajului ~ rolul verbelor in narafiune; rolul adjectivelor in desoriere ~ tolul formulelor de adresare, de initiere, de mentinere si de inchidere a contactului verbal in monolog si in dialog 2. Utilizarea adecvata a strategilor de comprehensiume si de interpretare, a modalititilor de analizi tematic’, structurali si stilisticd in receptarea textelor literare si nonliterare ‘Competente Confinuturi asociate specifice 2.1. Identificarea ~ tema, motiv, viziune despre lume temei gia modului de | ~ modul de reflectare a unei idei sau a unei teme in mai multe opere eflectare a acesteiain | literare, aparfinand unor genuri sau epoci diferite sau unor atii textele studiate sauin | culturale diferite texte la prima vedere 2.2. Identificarea si | — particularitifi ale construcfiei subiectului in textele naralive; parti- analiza principalelor cularitafi ale compozitiei in textele narative: incipit, final, episoade/ componente de seovente narative, tehnici narative; constructia personajelor: modali- —structur’, de compozitie side limbaj specifice textului narativ tafi de caracterizare a personajului; tipuri de personaje; instanjele comunicarii in textul narativ; tipuri de perspectiva narativa; speci epice: basm cult, nuvela, roman; registre stilistice, limbajul per- sonajelor, limbajul naratorului; stilul direct, stilul indirect, stilul indirect liber 2.3. Identificarea si | — particularitifi ale constructiei subiectului in textul dramatic analiza principalelor | — particularitati ale compozitiei textului dramatic componente de — modalitafi de caracterizare a personajelor; registre stilistice, limbajul structurd side limbaj | —_personajelor, notatiile autorului specifice textului — speci dramatice - comedia; o opera dramatic postbelica dramatic — creafie dramatic’ si spectacol — cronica de spectacol, discutata in relatie cu textul dramatic si pune- rea in sceni a acestuia (pentru proba oral) 2.4. Identificarea $i — titlu, incipit, relafii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta: analiza elementelor de | _ motiv poetic, laitmotiv, simbol central, idee poetic& compozitie si de — sugestie si ambiguitate limbaj in textul poetic — imaginar poetic, figuri semantice (tropi); elemente de prozodie — poezie epic’, poezie lirica — instanjele comunicarii in textul poetic 2.5. Compararea unor | — viziune despre lume, teme gi motive, conceptii despre arta; viziuni despre lume, | — limbajul literaturii, limbajul cinematografic, limbajul picturii; limba- despre condijia umana | jul muzicii (pentru proba orala) sau despre arti teflectate in texte literare, nonliterare sau in alte arte 2.6. Interpretarea = Tectura criticd: clevii evalueaz cea ce au citit; lecturd creativa: elevii textelor studiate sau la | extrapoleaz, canta interpretiri personale, prin raportiri la propria sen- prima vedere prin sibilitate, experienti de viafi si de lectura prisma propriilor valori si a propriei cexperienfe de lecturi 3. Punerea in context literare a textelor studiate prin raportare Ia epoci sau la curente culturale/ ‘Competente specifice Confinuturi asociate 3.1. Identificarea si explicarea relatiilor dintre opere literate gi contextul cultural in care au apirut acestea — trisituri ale curentelor culturale/ literare reflectate in textele literare studiate sau in texte la prima vedere 3.2. Construirea unei viziuni de ansamblu — fundamente ale cultarii romane (originile si evolufia limbii romane) — perioada veche (formarea constiinjei istorice) asupra fenomenului | — curente culturale/ literare in secolele XVII-XVIII: umanismul gi ilu- cultural roménese, minismul prin integrarea si — perioada modem&: a. secolul al XIX-lea —inceputul secotului al XX-lea relationarea _(perioada_pasoptist; Romania, intre Occident si Orient; criticises a‘canostingelor junimist); b. curente culturale/literare in secolul XIX — fnceputul seco- asimilate jului XX (romantismul, realismul, simbolismul, prelungiri ale roman- tismului si clasicismului); ¢, perioada interbelica (orientiri tematice in fomanul interbelie, tipuri de roman; poezia interbelicd, diversitate te- matic’, stilistic’ si de viziune; curente culturale/ literare in perioada interbelic’: modemism, traditionalism, orientiri avangardiste; identitate cultural in context european); perioada postbelica (tipuri de roman in perioada postbelicé, poezia in perioada postbelicd, teatrul in perioada postbelic’; curente culturale/ literare: postmodernisimul) = curente culturale/ literare roménesti in context european 4, Argumentarea in scris si oral a unor opinii in diverse situafii de comunicare ‘Competente Confinuturi asociate specifice 4.1. Identificarea — construcfia textului argumentativ; rolul conectorilor in argumentare structurilor argu- — logica si a coerenja mesajului argumentativ mentative in texte literare si nonliterare studiate sau la prima vedere 42. Argumentarea—_| — consiructia discursului argumentativ: structuri specifice, conectori, unui punct de vedere tehnici argumentative privind textele literare | — eseul arzumentativ sinonliterare studiate sau la prima vedere 4.3. Compararea si | — textul critic (recenzia, cronica literard, eseul, studiul critic) in raport evaluarea unor cu textul discutat argumente diferite, | — interpretari gi judecati de valoare exprimate in critica si in istoria pentru formularea literara unor judec&fi proprii | — eseul structurat sau eseul liber II. PRECIZARI PRIVIND CONTINUTURILE PROGRAMEI a, LITERATURA Autori eanonici: Mihai Eminescu, Ton Creang’, ILL. Caragiale, Titt Maiorescu, loan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Calinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu. Not. Conform programei scolare in vigoare, examenul de bacalaureat nu implic& studiul monografie al scriitorilor canonici, ci studierea a cel pufin unui text din opera acestora. Textele literare la prima vedere pot aparfine atat autorilor canonici, cat gi altor autori. Pentru proba sorisé, elevii trebuie si studieze in mod aprofundat cel putin numarul minim de texte prevazute in programa scolar, despre care si poati redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un eseu argumentatiy, in care si aplice conceptele de istorie gi teorie literara (perioade, curente literare/ culturale, elemente de analiza tematic’, structurala si stilistica) men- Sionate in tabel: 8"= prozi scurta: basm cult, nuvelA; texte reprezentative pentru aspecte esentialle ale species pecare 0 ilustreazi; ‘sroman: texte reprezentative pentru aspectele esentiale ale genului si ale evolatic! poezie: texte poetice care si ilustreze aspecte esentiale ale genului si ale evolaties + dramaturgie: comedia; texte dramatice care si ilustreze aspecte specifice si diferite ale si ale evolutiei acestuia. Studiile de caz gi dezbaterile mentionate in tabel pot fi valorificate in cadrul probelor 4 corise, prin solicitarea argumentirii unor opinii sau judecati de valoare (reproduse) pe temelor respective. Argumentarea va fi exemplificat’ prin texte/ fragmente adecvate, Ja clasi., _ b, LIMBA SI COMUNICARE Niveluri de constituire a mesajului ‘Notii. Continuturile de mai jos vizeazi: saplicarea, in diverse situafii de comunicare, a normelor ortografice, ortoepice, de ie, morfosintactice si folosirea adecvata a unitifilor lexico-semantice; + aplicarea cunostinfelor de limba, inclusiv a celor dobandite in ciclul gimnazial, in expri- corecti si in receptarea textelor studiate sau Ia prima vedere. Nivelul fonetic + pronunfii corecte/ incorecte ale neologismelor: hiat, diftong, triftong; accentul; "+ cacofonia; hipercorectitudinea + pronuntare nuan{atd a enunturilor (ton, pauzi, intonafie) Nivelul lexico-semantic + variante lexicale; cAmpuri semantice + erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimica + derivate si compuse (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea categoriei gra- le « relafii semantice (polisemie; sinonimic, antonimie, omonimie) + sensul corect al cuvintelor (in special al neologismelor) + unitifi frazeologice + ctimologia populara, hipercorectitudinea + sensul cuvintelor in context; sens denotativ si sens conotativ Nivelul morfosintaetic + forme flexionare ale parjilor de vorbire (pluralul substantivelor, articularea substan- . forme cazuale; forme flexionare ale verbului, adjective fara grade de comparatie, fe etc.); valori expresive ale pirtilor de vorbire; mijloace lingvistice de realizare a ivitafii vorbitorului + elemente de acord gramatical; (intre predicat si subject ~ acordul logic, acordul prin ie; acordul atributului cu partea de vorbire determinatt); ‘elemente de relatie (prepozitii, conjunctii, pronume/ adjective pronominale relative, relative) _-sanacolutul‘Nivelul ortografie si de punctuatie +norme ortografice si de punctuafie in constituirea mesajului scris (scrierea corecti a cuvintelor, scrierea cu majuscul4, despértirea cuvintelor in silabe, folosirea corecti a semnelor de ortografie i de punctuatic) + rolul semnelor ortografice si de punctuafie in infelegerea mesajelor scrise Nivelul stilistico-textual + registre stilistice (standard, colocvial, specializat etc.) adecvate situafiei de comunicare + coerenfai si coeziune in exprimarea orala i scrist + tipuri de texte gi structura acestora: narativ, descriptiy, informativ, arzumentativ + stiluri funcfionale adecvate situatiei de comunicare + limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaie; argou, jargon + stil direct, stil indirect, stil indirect liber + rolul figurilor de stil si al procedeelor artistice in constituirea sensului Notit! Pregitirea candidailor gi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2010 se vor realiza in conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat gi a pro- gramelor scolare in vigoare. Manualul scolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori si de elevi in predare-invatare, continutul acestuia fiind valorificat in functie de specificarile din prezenta programa de bacalaureat si din programele scolare corespunzitoare. Conform Adreselor M.Ed.C. nr. 48.871/ 23 noiembrie 2005 si nr. 31.641/ 3 mai 2006, incepand cu anul scolar 2006-2007, ,.respectarea normelor prevazute in editia a IIa a Diefionarului ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane (DOOM?) este obligatorie [...] la exame- nele de bacalaureat’, in cadrul c&rora elevii vor face dovada cunoasterii acestora, fiind evaluati ca atare”,CUM CITIM PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAURESTE CUM CITIM PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT ? Pentru a alege operele literare de pregatit pentru examen conform programei de bacalaureat, vom avea in vedere trei aspecte: 1. Clasificarea textelor literare dupa gen si specie. 2, Autorii canonici. 3. Evolutia literaturii romAne: epoci gi curente culturale/ literare; cronologie. 1. Clasificarea textelor literare dupa gen si specie: Textul poetic — specii: poezie epicd, poezie liric’; texte poetice care si ilustreze aspecte esenfiale ale genului; clasificare dup’ curent literar. Textul narativ — specii epice: basm cult, nuvela, roman; clasificare dupa curent literar, tema sau epoca. ‘Textul dramatic — speci: comedia; o oper’ dramatic& postbelica. Elevii trebuie sd studieze in mod aprofundat cel putin numédrul minim de texte previizute in programa scolari? 2. Autorii canonici: Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Calinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stinescu, Marin Sorescu. Conform programei scolare in vigoare, examenul de bacalaureat nu implica studiul monografic al scriitorilor canonici, ci studierea a cel pufin unui text din opera acestora. Textele literare la prima vedere pot apartine atét autorilor canonici, céit si altor autori””. Genuri si specii literare reprezentate, in general, de autori canonici Textul poetic: poezic epic’ (Ion Barbu, Riga Crypto si lapona Enigel; Mircea Cartirescu, Levaniul), poezie lirica (Mihai Eminescu, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stinescu, Marin Sorescu). Textul narativ — specii epice: + Proza scurti: basm cult (Ion Creanga, Povestea Iui Harap-Alb), nuveli (nuvela romantica, istoric&: C. Negruzzi, Alexandru Lapusneanul; nuvela realist-psihologica: Joan Slavici, Moara cu noroc; .L. Caragiale, fn vreme de razboi). +Romanul: Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Marin Preda. + Textul dramatic — speci: comedia (LL. Caragiale, O scrisoare pierdutd); 0 opera dramatic postbelica (Marin Sorescu, Jona). | M.EdC. — Limba si literatura roménd ~ Programa pentru examenul de bacalaureat 2010. Idem.REPERE IN EVOLUTIA LITERATURI ROMANE 3. Evolutia literaturii romane: Epoci si curente culturaie/lterare | Petiodizare Reprezentanti Speeii literare Cultura $i literatura | secolulal Cronicarii moldovent * Istoriografia, cronicile veche XVi-lea, al | (Grigore Ureche, Miron (arta portretului, XVil-lea si | Costin, Ion Neculce) si descrierea, narafiunea) Umanismal prima munteni (Radu Popescu, | primul roman: Istoria jumitate a Radu Greceanu) ieroglificdt secolului al | © Dimitrie Cantemir XVill-lea Cultura si literatura Scoala Ardeleand ‘prima epopee (eroi- premodernit (Gheorghe Sincai, Samuel | comic’-satirica): Micu-Klein, Petru Maior, Tiganiada Huminismul on Budai-Deleanu) Tluminismul in Moldova ase sin Tara RomAneasct Epoca de tranzitie Ginceputurile poeziei si ale prozei) Poezia (poetii Vacaresti, Costache Conachi) Proza (Dinicu Golescu) Literatura moderna Perioada preromantica | « elegia, meditafia, (Vasile Carlova, Ion balada Perioada pasoptisti Heliade Radulescu, M. Kogatniceanu; Gh. Asachi) revista Dacia literard Perioada pasoptist - varietate de specii lirice = Introductie (1840) Poezie (A. Muresanu, romantice si clasice; Romantismul Vasile Alecsandri, poezia epica (fabula, eet Es Gr. Alexandrescu) balada, legenda cults) gi Proza (C. Negruzzi, poezia lirick I. Ghica, A. Russo, - nuvela romantica, Vasile Alecsandri) nuvela istorica, Teatru (Vasile Alecsandri) | povestirea, proza de Perioada postpasoptist’ | cdlétorie, memorialistica (Nicolae Filimon, ~ comedia Alexandru Odobescu, © romanul, nuvela, drama B.P. Hasdeu) Epoca marilor Mihai Eminescu © Teme si motive, specii clasici romantice—poezie si Titu Maiorescu; proz& Junimea; revista ee © Ton Creangit ¢ Basmul cult Convorbiriliterare | 1867-1885 | | 1 Coragiale © Comedia Romantismul Ioan Slavici + Proza realist’: nuvela Realismul psihologica, romanul Prelungin ale Poezia: George Cosbuc, | « Lirismul obiectiv clasicismului si ale Octavian Goga romantismului Proza, teatru: 1900-1916 D. Zamfireseu, Orientai: B. $t. Delavrancea Ppoporanismul si siminitorisrmal 12CUM CITIM PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT? ‘Simbolismul © Alexandru Macedonski, © Teme si motive ‘Al. Macedonski — 1 soeTS Stefan Petic’, D. Anghel, simboliste revista Literatorul; Ton Minulescu, art. Poezia viitorulut George Bacovia Perioada interbelica © Poezia Traditionalismul (N. - traditionalism (Ion Pillat, Crainic) Vasile Voiculescu) - modernism - Poezia epic& (balada), Modernismul - E. (George Bacovia, Tudor | poezia lirica (arte poetice, Lovinescu, revista Arghezi, Lucian Blaga, | diferite teme si specii Sburétorul Ton Barbu) lirice) ~ avangardism (Ion Vinea, Avangarda (Ion mee Iarie Voronca) Vinea, Tristan Tzara) 7 * Proza (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, © Proza interbelicd: Mihail Sadoveanu, romanul (modele George Calinescu, epice, orient&ri Hortensia Papadat- tematice: romanul Bengescu, Mircea Eliade) | — psihologic, romanul © Dramarurgia experientei ete.) (Camil Petrescu, ~drama* Lucian Blaga) Literatura de dupa al © Poezia (Nichita Stanescu, | - poezia postbelict Doilea Razboi Marin Sorescu, Emil Mondial Botta, Leonid Dimov, ‘Neomodernismul Joan Alexandru, ‘Ana Blandiana) - romanul postbelic ‘© Proza (Marin Preda, i Eugen Barbu, 1960-1980 ean tencht Stefan Banulescu, - teatrul postbelic Fanus Neagu, Sorin Titel) © Dramaturgia (Marin Sorescu, Eugen Tonescu, Theodor Mazilu, Ton Baiesu) Postmodernismul © Poezia (Mircea * Poezia epica (epopeea), (generatia ‘80) CCartirescu, Alexandru poezia lirica ‘Musina, Florin Iaru) + Proza (Mircea Cartirescu, | ¢ Proza scurti, romanul 1et2000 Joan Grosan, postmodern Mircea Nedelciu) ‘* Teatrul postmodern ¢ Dramaturgia (Matei Visniec) Pentru proba scrisd, elevii trebuie [...] sé poatd redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un eseu argumentativ, in care sd aplice concepiele de istorie si teorie literard (perioade, curente literare/ culturale, elemente de analizd tematicd, structu- ralé si stilistica) {...]. > Drama este o specie dramatic’ bine reprezentati in epocd, dar nu este obligatorie pentru examen. 13REPERE IN EVOLUTIA LITERATURII ROMANE Studiile de caz si dezbaterile... pot fi valorificate in cadrul probelor orale si scrise, prin solicitarea argumentérii unor opinii sau judecati de valoare (reproduse) pe marginea temelor respective. Argumentarea va fi exemplificatd prin texte/ fragmente adecvate, studiate la clasé.”* *Pentru o justi selectie a textelor literare, sugerdim consultarea Cuprinsului prezentei lucrari. ‘M.EA.C. - Limba si literatura romand — Programa pentru examenul de bacalaureat 2010, 14Evolutia literaturii romaneFUNDAMENTE ALE CULTURII ROMANE. FUNDAMENTE ALE CULTURII ROMANE ORIGINILE $I EVOLUTIA LIMBI ROMANE I. DELIMITARI TERMINOLOGICE Alfabet chirilic — vechi alfabet folosit la scrierea limbii slave, compus de fratii Chiril si Metodiu in sec. al [X-lea si intrebuintat si in Tarile Roméne pana catre 1860. Dialect — varietate teritoriala a unei limbi, ale c&rei trasaturi caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) 0 deosebesc de limba comuna a intregului popor $i de alte ramificatii teritoriale ale acestei limbi- Grai — varietate teritoriala de rang inferior a unei limbi, subordonata dialectului, folosit& pe un teritoriu restréins gi caracterizati printr-un numiir de trasSturi lingvistice neesentiale. Limba latina vulgara/ populara — limba italic vorbita de majoritatea clasei mijlocii in Imperiul Roman, deosebita de latina clasica utilizata de elite prin clemente de gramatica, vocabular si pronuntare. A constituit baza formarii limbilor romanice. Limba literara — aspectul cel mai ingrijit al limbii unei comunitéfi, stabilit prin norme unitare si consolidat prin scris. Limba romana comuni — stadiu al limbii roméne premergitor aparitiei dialec- telor sud-dundrene: aroman, meglenoroman si istroroman (aprox. sec. VII-X). Limba romani — potrivit lingvistului Al. Rosetti, ,,este limba latina vorbité neintrerupt in partea orientald a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile dundrene (Dacia, Pannonia de sud, Dardania, Moesia Superioara si Inferioara), din momentul patrunderii limbii latine in aceste provineii $i pand in zilele noastre”. Norma literara/ norma limbii literare — are in vedere un anumit uzaj lingvistic impus in comunicarea orala sau scris’. Desi nu implica existenta unor forme prohi- bitive, precum norma lingvisticd (ale carei reguli, inregistrate in gramatici, dictionare explicative sau ortografice gi ortoepice, sunt obligatorii pentru orice utilizator al Jimbii), norma literari impune anumite constrangeri atat asupra vorbitorilor, cat si asupra celor care 0 utilizeaza in scris. Chiar daca are un caracter istoric, ea variazi lent, arece rolul su este tocmai acela de a consacra un singur uz al limbii pentru o ioada relativ lungi de timp. Slavona — varianta scris4 a limbii slava veche. iI. PREZENTARE GENERALA Seurt istoric Limba romana face parte din familia limbilor romanice, impreuna cu franceza, , spaniola, portugheza, catalana, provensala, retoromana, sarda, dalmata etc. 7i ORIGINILE $1 EVOLUTIA LIMBII ROMANE Toate limbile romanice au evoluat din limba latiné populara/ vulgar’. Originea limbii roméne este legati de formarea poporului roman, proces complex de sintezi daco- romani, asupra ciruia s-au exercitat in timp $i alte influente. * Sec. I: consolidarea stipanirii romane in zona Dunirii. + 101 — 106: cucerirea Daciei de c&tre Traian. * 212: prin Constitufia lui Caracalla, locuitorii Daciei devin cetiteni romani. + 271-275: ,retragerea” aureliand din Dacia. * Sec. I-IV: crestinismul patrunde in provinciile dundirene. * Sec. VI: sosirea slavilor in zona Dun&rii si inceputul amestecului cu populatia romanizata. + Sec. IX: limba slava veche, care nu cunostea decat varianta vorbita, capata si forma scris’, prin inventarea alfabetului asa-numit ,,chirilic” de citre fratii Chiril gi Metodiu. Din acel moment si pani in sec. al XVI-lea, limba bisericii romnesti, a culturii si a cancelariei va fi slavona (slava veche). + Sec. X-XI: scindarea limbii romane comune prin aparitia dialectelor sud-du- ndrene; constituirea cnezatelor si voievodatelor conduse de Glad, Gelu si Menumorut. * Sec. XI-XIL: patrunderea maghiarilor in Transilvania. + Sec. XIV: intemeierea Tarilor Romane. + 1508: la Targoviste se tipiregte prima carte in Tarile Romane, Liturghieral lui Macarie, in limba slavona. Vor urma un Octoth (1510) si un Tetraevanghel (1512). + 1521: primul document in limba roménd, Serisoarea lui Neacgu din Campulung catre judele Brasovului. Din sec. al XVI-lea dateazA si un numér de manuscrise (textele maramuresene): Psaltirea scheiand, Psaltirea voroneteand, Psaltirea Hurmuzachi, Codicele voronetean. +1544: la Sibiu se tipareste prima carte in limba romana, Catehismul luteran. + 1559: la Brasov, diaconul Coresi infiinjeazi 0 tipografie proprie, unde, de-a lungul a circa douazeci de ani, apar 11 tiparituri in limba slavond gi 9 in limba romana. + 1561: primul text tiparit in limba romana, Evangheliarul romanesc tradus din slavona de cdtre Coresi. in Predoslovie, el si-a justificat si teoretic ~indrizneala”, scriind: in sfainta beserecd mai bine e a grai cinci cuvinte cu ingeles decdt 10 mie de cuvinte neinjelese in limba siraiind. Totusi, in acest moment influenta slavonei asupra limbii romane este inca important, cu precddere in rindul c&rturarilor. + fn secolul al XVII-lea, mai ales din a doua sa jumitate, limba slavoni pierde teren in favoarea celei grecesti, utilizaté tot mai mult in bisericd. ,Descoperirea” originii latine a neamului — ,,Rumdnii... tofi de la Ram [Roma] se trag”, va exclama uimit gi totodati mandru Grigore Ureche, in Letopiseful Tari Moldovei — va orienta interesul carturarilor si spre limba latina a carei influenfa va deveni tot mai puternica. Dar diferentele locale datorate graiurilor tind si micsoreze avantajele rezultate din imbogatirea vocabularului, incat, pentru prima dati, un cdrturar roman, mitropolitul Simion Stefan, simte nevoia sa clarifice micar la nivel teoretic aceasta problema, indemnéind Ia unificarea limbii. in Predoslovia la traducerea Noului Testament de la Balgrad (Alba-lulia) din 1648 el spune: Bine stim cai cuvintele trebuie sai fie ca banii, cd banii aceia sunt buni carii imbla in toate taréle, asia si cuvintele acele sunt bune carele le injeleg tofi. + in secolul al XVI-lea, tendinja de imbogatire a limbii se accelereazi, ea manifestindu-se tot sub inréurirea limbilor greaci\ si latind. Este vorba insi de o actiune 18 ee ee ieeeFUNDAMENTE ALE CULTURII ROMANE si nu de urmarea unei doctrine, chiar dac& un c&rturar precum Dimitrie Hf, constient de noutatea limbajului sdu, simte nevoia scrierii unui dictionar tiv — Scard a cuvintelor streine talcuitoare — cum il numeste el, care contine un mar de termeni neologici precum: avocat ~ cela ce trage pentru altul para cu anonim — cela ce, izvodind ceva, numele nu i sd stie; argument — voroava pare; atomuri — lucrul carele intr-alt chip sau parte mu si mai poate desparti, ea, tiia; boala hronica — boalé carea fine cu anit; democratie — stépdnire in ‘cap ales nu iaste, ce toatd fara poate intra la sfat; fantezie — parere, inchipuirea & himeré~ dihania carea in lume nu sa aflé, ciudé nevadzutdé, neaudzité, afar din la — gugoasd, bubuslie, carea dau doftorii de inghit pentru liacul; teatru — Iti in mijlocul a toatd ivala. Limba utilizaté de Cantemir este insa dificila cititorul de azi si, totodata, diferitA de a altor c&rturari ai timpului. Prima jumitate a sec. al XIX-lea se caracterizeazi prin tendinta de reinnoire stici, pe de-o parte prin apelul insistent la modelul latin, datorat mai ales car- or Scolii Ardelene, pe de alta, la italiana si francezd. Semnificativa este, acum, fifa” parerilor unei personalititi a timpului, Ion Heliade-Radulescu. in 1828, in tica romaneascit, semnata I. Eliad, el propunea simplificarea alfabetului chirilic aplicit, principiul fonetic al scrierii, prin renunfarea la o serie de slove socotite aie. In 1840 ins’, in Paralelism intre limba italiand si limba romana, considerand sebirea limbii noastre de cea italiand din ziua de astiizi nu este alta, decat cd a a réimas in starea cea d-intdi [...] si cea italiana a inceput de atdtea veacuri a eultiva prin autorii si poefii sdi, Heliade o propune ca model de urmat, intre e, vor fi aparitia unui numir mare de neologisme de origine italian’, dar si i ortografice ale ciror urmiri mai dau bataie de cap si azi romanilor, precum unor nume proprii care confin dublarea consoanelor plasate intervocalic: uzzi, Russo, Bolliac, Rosetti etc. in 1847, intr-un Vocabular de vorbe strdine in roménd, Heliade merge mai departe, propunand inlocuirea unui mare numar de ite slavone, maghiare, turcesti, nemfesti si grecesti — peste 1000 —, considerate de os sau urdte, prin termeni de origine italiana, latina si, in céteva cazuri, prin creatii : aldémas (turc.) — de baut, de mand bund; boald (slv.) — lovire a raul adie, morb; bogat (slv.) — inavutit, bénos, pecunios, opulent; brutar (germ.) — ar; vijelie (slv.) — uragan, tempestit, zdpada (slv.) — nea, nive; iubire (slv.) — are; corabie (slv.) ~ bastiment, nava; corabier (slv.) - matelot, marinar, nenorocire =) — disgratie, infortund, zambet (slv.) — surds; veste (slv.) — nuvelld, avis, anunf, El devine, de asemenea, partizanul inlocuirii literei x, de origine greceasca, prin cs fic insusiti intre alfii de Vasile Alecsandri). lata un exemplu de limbaj extras din emul sau Serafita: A! bella esti, dilecto! $i capellura-ti blondé,/ De voluptate peplu, lui Amor,/ Cu buclele lui Phebu te-ammanta, te circonda/ Electric radioasd. acoperd, cd mor! Asemenea oscilatii il vor determina pe Mihai Eminescu s& afirme fot ce a cladit I. Eliad, modestul dascal de la Sfaintul Sava, a stricat Heliade. * Procesul de normare al limbii literare incepe abia in a doua jumitate a sec. al -lea, odata cu infiinfarea Academiei Roméne, Atunci, ca urmare a trecerii de la chirilicd la cea latina, se declanseazi asa-numitul ,,razboi al limbilor” care va duce, al, la fixarea normei lingvistice si va accelera totodati procesul de definitivare a prmelor unice ale limbii literare. Lupta s-a dus atunci si pentru impunerea unuia dintre sle doud sisteme de scriere, cel etimologic si cel fonetic, problema depasiti in 1880, ind Academia adopt noul proiect de ortografie. Dupa aceasta dati, se poate vorbi in 19ORIGINILE $I EVOLUTIA LIMBII ROMANE mod clar despre o limba literar’ wnitard, in sensul unui ansamblu de norme supra- dialectal, si moderna. + in anul 1904 apare primul fndreptar ortografic. Trasaturi definitorii Elementele constitutive ale limbii roméne, sistemul fonetic, structura grama- ticala, cea mai mare parte a fondului lexical principal si a vocabularului activ sunt de origine latina, ,,ceea ce dovedeste caracterul romanic al limbii noastre”’. + CAteva particularitati fonetice - transformarea consoanei / aflati intre dou’ vocale in r: gula— gurd, sale ~ sare, dolus — dor; modificarea unor vocale urmate de consoana n: bene — bine, lana ~ ldnd; modificarea unot consoane urmate de vocala i: tibi — fie, dico —zic ete. * Sistemul morfologic al limbii romane a mostenit, reorganizand si, uneori, sim- plificénd pe cel al latinei populare: declinarile, gradele de comparafie, pronumele, cele patru conjugari, majoritatea adverbelor, prepozitiilor si conjunctiilor. * Sintaxa limbii romfne mentine caracteristicile sintaxei latinei populare. + Lexicul (vocabularul de baz) confine majoritar cuvinte de origine latin& (peste 60%) si slava (20%). Structura etimologica a lexicului romanese modern: + Cuvinte mostenite din latin ~ majoritare (mamd, inimé, gurd, cap, apa, floare, cal, an, noapte, iarnd, saiptéménd, a bea, a lua, a fugi etc.). + Din limba dac& s-au pastrat doar cateva cuvinte, abur, balté, barzé, brad, bréu, buzd, mal, mazdre, pupdza, strungd, vatré, viezure etc., si un numar de toponime: Arges, Cris, Mures etc. + imprumuturi lexicale mai vechi, din limba: slava (babd, nevastd, ogradit, sat, uliga, cocos, rac, deal, lunca, garld, sfaint, munca, noroc etc); maghiari (a banui, a figddui, céitana etc.); greacd (a chivernisi, a catadicsi, a silabisi, a plictisi etc.); turcd (moft, tabiet, dandana, chef etc.). + imprumuturi lexicale mai noi, din limba: francez4 (caiet, bursa, abajur etc.); germana (bli, diesel, saiba, laitmotiv etc.) italiana (duet, opera, partiturd, banca, drapel, armaté etc.); engleza (lider, crenel, aisherg ete.) etc. II. COMPETENTA DE EVALUAT + Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural roménesc, prin integrarea si relafionarea cunostintelor asimilate. Cerinta: Scrie un eseu liber avand ca tema originile si evolufia limbii roméne, integrand atat informatiile de mai sus cdt si pe cele dobandite la clas. Este util si ai in vedere urmétoarea structuré @ eseului: ipoteza/ premis& (punct de plecare), argumentatie (trei — patru argumente de natura teoreticd insotite de exemplificari corespunzitoare ale premisei) si concluzie? sintez (partea final 2 expunerii, care ctiprinde ideile esentiale din cuprinsul esewhui). ' Theodor Hristea, Sinteze de limba roméndt, Editura Albatros, Bucuresti, 1984, 20 Re tsPERIOADA VECHE PERIOADA VECHE. FORMAREA CONSTIINTEI ISTORICE |. DELIMITARI CONTEXTUALE Formarea constiinfei istorice a poporului roman se realizeazi treptat, incepand cu preocupitile umanistilor din secolele al XV-lea - al XVII-lea, care conscmneaza in documentele ce ni s-au pastrat, scrise mai intai in limba slavona, apoi in latin’, iar mai tarziu in limba roman, modul in care roménii din diferitele provincii se inscriu in cursul istoriei: situarea lor in timp si spafiu, evenimentele istorice, limba, cultura, obi- ceiurile. 1. COMPETENTA DE EVALUAT *Punerea in context a textelor studiate prin raportare la epoca sau la curente culturale/ literare (umanismul). * Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural romanesc. Cerinfa: Scrie un eseu de sintezi despre contributia cronicarilor moldoveni la formarea constiintei istorice. Ill. SUGESTI DE REDACTARE IPOTEZA ¥ CONTEXTUL Cronicarii moldoveni sunt boieri luminafi, carturari UMANISMULUL preocupati de consemnarea istoriei poporului, fiind constienti ROMANESC de rolul siu educativ. Temele fundamentale abordate de cronicari si care au contribuit la formarea constiintei noastre ¥ TEMELE istorice sunt: originea latina, comuna a tuturor romanilor, FUNDAMENTALE _| latinitatea limbii roméne, fenomenul continuitifii poporului DIN CRONICI roman in acest spatiu geografic, consemnarea evenimentelor istorice trecute sau contemporane (istoriografia), institufia domniei (chipuri si tipuri de domnitori, rolul lor in politica interna gi extern’ etc.). 21PERIOADA VECHE ¥ CRONICARIL MOLDOVENI - LETOPISETUL ARIE MoLpovet ¥ FUNCTIA EDUCATIVA $I VALOAREA MORALIZATOARE A ISTORIEL Y¥ OBLIGATIA CERCETARII CRITICE AIZVOARELOR SI DOCUMENTELOR v RESPONSABILI- TATEA MORALA A. ISTORIOGRAFULUI ¥ ORIGINEA ROMANA, COMUNA ATUTUROR ROMANILOR 22 DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Cronicarii moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin, Jon Neculce, scriu Letopiseful Tarii Moldovei, continuand scrierea de unde a pardsit-o predecesorul. Cronica boierului Grigore Ureche cuprinde evenimentele petrecute in istoria Moldovei, din anul 1359 (de la intemeiere) pana la a doua domnie a lui Aron-Voda (1594). Miron Costin, cel mai erudit cronicar moldovean si fin diplomat, reconstituie evenimentele petrecute intre 1595 si 1661. Ion Neculce, primul nostra p: vestitor artist, consemneaza evenimentele petrecute intre anii 1661 si 1743, o etapa dramaticd a istoriei Moldovei Conceptia cronicarilor asupra rolului istoriei este uma- nist. Motivul pentru care consemneazi evenimentele este cunoasterea istoriei. Ei cred in functia educativa si valoarea moralizatoare a istoriei, idee afirmata inca din Predoslovia cronicii lui Grigore Ureche: ,,Mulfi scriitori au nevoit de au scris réndul si povestea jardlor, de au lasat izvod pre urmé, i bune si rele, sai rdmdie feciorilor si nepotilor, sd le fie de invajéiturd, despre cele rele sa sé fereasca $i sd sd socoteascé, iar de pre cele bune sé urmeze si sd sd invefe si sd sd indirep- teze.” Miron Costin continu’ Letopiseful, animat de aceeasi convingere, dupa cum marturiseste in Predoslovie: ,,sci nu sa uite lucrurile si cursul ari, de unde au parasit a scrie r&pdosatul Ureche vornicul”. $i Ion Neculce exprima, in stilul oral specific, aceeasi idee: ,.Deci, fratilor cetitorilor, cu cGt veri indemna a ceti pre acest létopisdtu mai mult, cu atdta vefi sti a vai feri de primejdii si vefi fi mai invafati a dare réis- punsuri la sfaturi ori de taind, ori de ostire, ori de voroave, la domni $i la noroade de cinste”. Pentru consemnarea istoriei neamului, carturarii uma- nisti se preocupa de cercetarea critic a izvoarelor si docu- mentelor, pentru cA scrierile istorice trebuie s& slujeasci ade- -virul, fiind un act de responsabilitate morala in fata urma- gilor. Eu voi da seama de ale mele, cate scriu” afirmi Miron Costin in Predoslovie la De neamul moidovenilor. in aceasta lucrare autorul demonstreaza originea latina a romanilor prin- tr-o argumentare stiintificd, bazat pe autori antici si umanisti, aducind dovezi de ordin lingvistic, istoric, folcloric: ,,Biruit-au gandul sa ma apue de aceasti truda, sd scot lumii la vedere Jeliul neamului, din ce izvor si sdmintie séntu lacuitorii tarii noastre Moldovei si asa si Térii Muntenesti... si romani din iGrile unguresti, cé tot un neam sunt si odaté descédlecafi”. Afirmarea si argumentarea originii romane, comune a tuturor romanilor: ,,.Rumdnii, cdti sd afla lécuitori in fara Ungureascé si la Ardeal sila Maramorogu, de la un loc suntu cu moldovenii gi tofi de la Ram se trag”, formulaté memorabilv LATINITATEA LIMBII ROMANE ¥ ,,TOTI DE LA RAM SE TRAG” ¥ ARGUMENTE DE ‘ORDIN LINGVISTIC PERIOADA VECHE de Grigore Ureche, si latinitatea limbii romAne sunt preocu- pari permanente ale cArturarilor umanisti. Primul nostra umanist care afirma ideea originii roma- ne, comune a tuturor roménilor, este Nicolaus Olahus, in lucrarea scrisi in 1536, Hungaria: .Romdnii se spune cat sunt colonii romane. Dovada de acest lucru e faptul cé au multe cuvinte comune cu limba romané. Moldovenii au aceeasi limba, religie $i obiceiuri ca si muntenii.. Limba lor ca si a celorlalti romdni a fost céndva romané, ca unii ce sunt coloni ai romanilor. |...| Chiar si acum pe limba lor se numesc romani”. Scrisa in limba lating, lucrarea este prima care pune in circuitul umanismului european aceste idei privitoare la identitatea national a romanilor. Aceeasi atitudine intalnim Ia istoricul savant Dimitrie Cantemir, care, in lucrarea de vasta eruditie Hronicul vechimii a romano-moldo-viahilor (scrisi in latin’, tradusi de autor in limba romana, 1717), continua ideile cronicarilor: romanitatea gi continuitatea pe teritoriul Daciei, dar depigeste viziunea Jor prin faptul cd se ocupa de roménii din toate provinciile, inclusiv de macedoroméani, si priveste istoria noastra in contextul mai larg al istoriei universale: ,,Deciia vor mdrturisi precum poporul roma- no-moldo-vlahilor nu din glogozeala [amestecarea] a nasteri de stransurd sd fie scornit, ce din cetéfeni romani, din ostagi vete- rani si din mari familii sa s fie ales”. Afirmatia combate, cu dovezi stiintifice (,,vor marturisi”), 0 teorie falsi, lansati de istii cronicii lui Ureche, ,oameni neinvatati”, cd romanizarea ‘i s-ar fi ficut cu talhari din temnitele Romei. in sorierile cronicarilor moldoveni se intrefine cultul »intemeietorilor”. Se relateazi legenda intemeierii Moldovei, numele lui Dragos-voda este mentionat alituri de al impa- ratului Traian: ,,Neamul Tarai Moldovei de unde sd tréga- neazéi?/ Din jardle Rémului, tot omul sé creadza/ Traian intdiu, impératul, supuindti pre dahii/ Dragos apoi in moldo- veni premenindii pre vlahi,/ Martor este Troianul, sangul in fara noastré/ $i Turnul-Saverinul, munteni, in fara voastré.” (Miron Costin, Stihuri de descélecatul férdi, asezate in frun- tea Letopisetului Térai Moldovei de la Aronu-vodi incoace). Versurile au caracter de oda, de preamarire a inaintasilor, dar afirmatiile sunt sustinute de dovezile arheologice din cele doua provincii, dovezi numite ,martor’”. Grigore Ureche a formulat cel dintai cu claritate ideea unitafii de origine, de neam gi de limba a tuturor romani- lor: ,fofi de la Ram se trag”. Este primul care aduce si argu- mente de ordin lingvistic pentru aceasti idee: ,....de la ramleni, cele ce zicem latina, pdine, ei zic panis, carne, ei zic caro, gaiina, ei zic galena, muieria, mulier, faméia, femina, parinte, 23PERIOADA VECHE ¥ INSTITUTIA DOMNIEI, PERSONALITATI v ARTA PORTRETULUI ¥ GRIGORE URECHE, pater, al nostru, noster si altile multe din limba latineascd, c& de ne-am socoti cu amaruntul, toate cuvintile le-am infeleage”. Latinitatea limbii roméne este susfinuti de Miron Costin, de Dimitrie Cantemir, iar mai tarziu, in lucrdrile filologice ale re- prezentantilor Scolii Ardelene. Un alt element al constiinfei istorice este institutia domniei, personalitatile aflate in centrul evenimentelor istorice consemnate in cronici. Unele portrete au o veritabild valoare artistica. Grigore Ureche, care exceleazi in arta portretului si in concizia exprimirilor memorabile, realizeazi la moartea Tui Stefan cel Mare portretul panegiric (lauda, elogiu) al croului exemplar: »Fost-au acestu Stefan vodd om nu mare de statu, manios si de grabé varsttoiu de sénge nevinovat; de multe ari la ospete omorea feird judeu. Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul situ il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de rézboaie mester, unde era nevoie insusi se vardia, ca véizdndu-l ai sai, sé nu sé indarapteze si pentru aceia raru rézboiu de nu biruia. $i unde-l biruia alfii, nu pierdea néidejdea, cé stiindu-sa céizut jos, sa rédica deasupra biruitorilor.” Echilibrat, concis, sobru, exceldnd in observafia mora- 1a, .portretul esentializeazd un caracter si fixeazé 0 pildé stralucité’', Cronicarul, obiectiv, prezinta calitatile si defec- tele domnitorului, fapt ce umanizeazi eroul. Portretul fizie este doar schitat in propozitia negativa cu sens afirmativ: ,,om nu mare la stat”, ceea ce contrasteaz4 cu avalansa de atribute morale: impulsivitatea domnitorului autoritar care are drept de viati si de moarte asupta supusilor sii: ,mdnios si de graba varsatoriu de sange nevinovat”. in ilustrarea trasiturilor morale, se remarc& predilecjia pentru folosirea locutiunilor, marci ale vorbirii orale: .om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi”. Energic, preocupat de toate treburile {arii, omniprezent: ,,unde nu gandiiai, acolo il aflai”. in politica externa exccleaz& prin spiritul combativ, excelent strateg si conducator de osti: la lucruri de rdzboaie mester”, ‘care cunoaste puterea exemplului: unde era nevoie insusi se vardia, ca vizindu-l ai sai, sit mu sd indardpteze”, dar $i prin optimism si spirit diplomatic: ,.stiindu-sa cdzut jos, sa radica deasupra biruitorilor”. Se remarc& rolul inversiunii, al epite- tului si al antitezei in realizarea portretului moral. Tipul domnitorului ideal se completeazi cu aspecte legate de moartea fui Stefan cel Mare. Legitura cu poporul si ' Dan Horia Mazilu, Cronicarii moldoveni, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997. 24¥ MIRON CosTIN ¥ TON NECULCE PERIOADA VECHE caracterul exemplar sunt redate prin sinecdoca ara”: lard pre Stefan voda l-au ingropat fara cu mulié jale si plangere in manastire in Puta... Atdta jale era, de plangea tofi ca dupa un parinte al sin”. ,,Citand memoria neamului ce isi plange parintele, Ureche il sanctificé pe voievod’. Mentio- narea unor fenomene meteorologice sustin semmificatia sim- bolica a mortii domnitorului. Alt portret este acela al domnitorului sangeros Alexandru Lpusneanul. Nucleele epice si vorba memorabili consem- nat de cronicar (,,De nu md vor, eu fi voiu pe ei si de nu ma iubescu, eu ti iubescu pre ddnsii si voiu merge, ori cu voie, ori fara voie”) au trecut in nuvela hui C. Negruzzi, tot astfel cum mitul eroulni exemplar a servit ca punct de plecare pentru o serie de opere literare si istorice despre domnitorul Stefan cel Mare. in ultima parte a Letopisefului, Miron Costin consem- neaz evenimente istorice la care a fost martor, fiind un me- morialist atent asupra viefii si asupra oamenilor, ... zugrav de moravuri $i de caractere”, Recompune destine sub forma unor sportrete cu preponderenta morala, {inta fiind, de regulé, ilus- trarea unui precept etic”, Cruzimea tui $tefan Tomsa, perfidia lui Gaspar Gratiani, nesabuinta lui Grigore Ghica sunt trisi- turi morale relevate in mai multe ,,istorisiri pe tema ispasirii”. Doua portrete antit: opun credulitatea, nepriceperea lui Vasile Lupu cu viclenia si ipocrizia sfeticului siu, Gheorghe Stefan, care il detroneazit pe domnitor, ludndu-i locul. Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-vodé pand la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat de lon Neculce, lucrare memorialisticé, prestrat’ cu numeroase caracteriziri si portrete, descrieri, anecdote, este precedat de patruzeci si dowd de legende istorice, reunite sub tithul 0 sama de cuvinte. Neculce motiveaza separarea legendelor de cronica propriu-zis4 prin faptul cA ele dezvaluie intamplari verosimile, dar neatestate documentar. Cronicarul face astfel distinctia dintre adevarul istoric si fictiune. Legendele au in centru figuri ale unor domnitori precum Stefan cel Mare, Petru Rares sau Vasile Lupu. Portretul lui Stefan cel Mare se recompune din cele nou’ legende care deschid culegerea, find realizat pe linia trasati de predecesorul Grigore Ureche. Ta- lentul de povestitor al lui Neculce este remarcabil. Oralitatea gi ironia sunt tris&turi ale stilului datorité carora a fost considerat de G. Calinescu un Ion Creangi al literaturii vechi. Dan Horia Mazilu, op. cit. AL Piru, Istoria literaturii roméne de la origini pand la 1830, Bucuresti, 1977. ‘Dan Horia Mazilu, op. cit.PERIOADA VECHE v¥ IMPORTANTA CRONICARILOR ¥ CONTINUITATEA TEMELOR IDENTITATHL NATIONALE IN CULTURA ROMANA in portrete surprinde ticurile, gesturile, faptul caracte- ristic (Istratie Dabija ,,be vin mai mult din oald rosie decat din pahar de cristal”, Mihail Racoviti iti paré cd-i om zélud”), Portretele sunt plasate in cadrul unor intamplari in urma cirora formuleazi concluzii in zicale populare, digre- siuni paremiologice adesea pleonastice: ,[Antioh Cantemit] Nu feci ca tatéi-scu Cantemir, sd sd puie impotriva unei crétit cu 0 mand de oameni slabi. Paza bund trece primejdia ré, mielul bland suge la doo maice, capul plecat nu-l prinde sabia”. CONCLUZIE Opera cronicarilor este stiinfific’ prin continut, dar literara prin forma. Importanta cronicarilor consti, pe de 0 parte, in ideile pe care le-au pus in circulatie, pe de alt& parte, in realizarea artistic’ a scrierilor (dezvoltaea unor tehnici narative si descriptive). Chiar daca unele idei s-au dovedit ul- terior exagerdri, fara temei stiintific (cum este teza purismului etnic, scuzabila prin dorinfa de a sublinia noblefea poporului romén), liniile de cercetare abordate de cronicari au condus la dezvoltarea istoriografiei roménesti, au dat un impuls formarii constiinjei identitare si au contribuit la impunerea limbii na- tionale ca limba de cultura. Temele abordate de cronicarii moldoveni se regisesc si in cronicile din Tara Roménesca (Letopiseful Cantacuzinesc, Cronica Bilenilor, Cronica anonimit despre Brancoveanu), pentru ca apoi si fie tratate savant de Dimitrie Cantemir. in a doua jumatate a secolului al XVill-lea, Scoala Ardeleand continu’ prin reprezentantii ei, in lucrii stiintifice monumen- tale, argumentarea pe bazi de dovezi istorice, lingvistice, demografice, a ideilor care au condus la formarea constiintei istorice a neamului: latinitatea limbii, originea roman’ si continuitatea romanilor. Preocuparea pentru istoria najionald se continua in perioada pasoptista, in contextul social-politic si cultural entuziast. Mihail Kogilniceanu incepe s& editeze, in 1843, Letopisefele Téirii Moldovei, care au setvit ca sursi pentru scrierile cu caracter istoric si pentru literatura roman- ticd a vremii, dar si pentru literatura romana din secolul al XX-lea. 26CURENTE CULTURALE IN SECOLELE XVII-XVII1 CURENTE CULTURALE {N SECOLELE XVII-XVIII UMANISMUL |. DELIMITARI TERMINOLOGICE $1 CONTEXTUALE UMANISMUL EUROPEAN Definifie. Context istoric Umanismul reprezinté un curent cultural aparut in timpul Renasterii (sccolele al XIV-lea ~ al XVi-lea), mai int@i in Italia, extinzandu-se mai apoi la nivelul intregii Europe, care promova o cultura laicd si milita pentru dezvoltarea armonioasa a per- sonalit&tii umane, bazéndu-se pe redescoperirea valorilor Antichitatii greco-latine. Umanismul are in centrul preocuparilor sale omul i problematica sa, considerind ci fiinja umana este perfectibild. Idealul uman al Renasterii este omul universal (womo universale), armonios fizic si intelectual, pasionat de toate formele de cunoastere, individ cu o vast culturg, stépan pe limbile clasice, cunoscator al muzicii, al filozofiei si al stiinfelor. Leonardo da Vinci, pictor, sculptor si om de stiingi deopotriva, repre- Zint& prin excelen{& prototipul omului universal, In sens strict, umanismul reprezinté studiul specializat al ,zzmanioarelor”, adicd al limbilor clasice, greaca si latina, precum si al literaturii si filozofiei acestor ci lizafii, prin reinvierea culturii antice si respingerea canoanelor inchistate ale Evului Mediu. Cateva evenimente esengiale determina Renasterea si umanismul (in secolul al XV-lea): inventarea tiparului de c&tre Johannes Gutenberg, in 1448, favorizeaz ac- cesul la cultur’ a unui public mai larg; dupa cdderea Constantinopolului, capitala Bizanului, in 1453, cdrturarii bizantini se refugiazd in Italia, salvand scrierile antice si contribuind la raspandirea lor in Europa; descoperirea Americii de citre Cristofor Columb, in 1492, confirma teoria heliocentric& (situarea Soarelui in centrul univer- sului) si o infirma pe cea geocentrica sustinuta de bisericd, declansfind perioada marilor descoperiri geografice. Trisituri * spre deosebire de Evul Mediu, care vedea in om o creatie a divinitatii supusa in exclusivitate voinfei acesteia, umanismul pune accent pe faptul ci omul este o fina rafionala, liber, inzestrati cu demnitate si liber arbitru, capabill si decida intre ce e bine gi ce e rau, dar in acelasi timp avand un caracter perfectibil; * orientarea invafimédntului citre disciplinele umaniste: studierea limbilor vechi (latina, greacd, ebraic’), a retoricii, a poeticii, a istoriei, a filozofiei, a moralei, dar si a aUMANISMUL educatiei fizice sau igienei, pundndu-se accent astfel nu numai pe perfectionarea inte- lectual, ci si pe simatatea fizica; enciclopedismul; + creafiile Antichitatii greco-latine devin surse de inspirafie atat pentru scriitori, cAt si pentru artistii plastici; + se generalizeazi conceptul de mecenat, prin care este desemnati protectia acordati artistilor si savantilor de catre regi sau de citre mari seniori; + contestarea dogmatismului si a abuzurilor bisericesti (anticlericarismul), gene- rat de lectura in original a textelor sfinte de citre savanfii vremii; aceast& opozitie se concretizeazi in Germania in Reforma din 1517 a lui Martin Luther, care se afl la baza protestantismului. Reprezentanti ai umanismului european: +n Italia: Dante Aligheri, Francesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Niccolo Machiavelli etc. + in Franfa: Frangois Rabelais, Michel de Montaigne. *in Anglia: Francis Bacon, Thomas Morus, William Shakespeare, Geoffrey Chaucer. + in Spania: Miguel de Cervantes Saavedra. + in Tarile de Jos: Erasmus din Rotterdam. UMANISMUL ROMANESC Context istoric Umanismul roménese s-a manifestat mai tarziu decat cel european, mai precis in secolele al XVI-lea — al XVIII-lea, secolul al XVIl-lea fiind considerat perioada de maxima efervescen{a a acestui curent cultural in farile romane. Curentul umanist a pitruns la noi prin scrierile in limbile greac&, slavona si latina care circulau in ma- nuscris sau tiparite in provinciile roménesti, dar si prin studiile ce au inlesnit accesul la cultura al unor fii de boieri, in érile din apusul Europei, in scolile din Liov, Padova. in secolul al XVI-lea apar primi cArturari cunoscatori ai culturii clasice si ai limbilor greaci si latina. Trasaturi + exponentii umanismului roménese reprezinta tipul curteanului: sunt domnitori sau boieri care detin dregatorii insemmate si intervin in viata politici a farii, dar de multe ori sfarsesc tragic; + tendinta unor domnitori de a edifica o cultura roméneasc& se concretizeaza in: dezvoltarea tipografiilor (incepand cu activitatea diaconului Coresi, la Targoviste si Brasov) si circulatia tip&riturilor in limba romén’, dezvoltarea istoriografiei, a picturii, a scolilor domnesti de invatamént superior si scrierea gramaticilor si lexicoanelor, in- temeicrea bibliotecilor la manastiri si la curfile domnesti, aparitia unui stil renascentist in arhitectura, stilul brancovenesc; + cirturarii umanisti aparfin in cea mai mare parte unor familii boieresti, ceea ce le faciliteazi accesul la o formare intelectuala de nivel european, in afara granifelor {arii, in Polonia, Italia sau la Constantinopol; 28CURENTE CULTURALE IN SECOLELE XVII-XVIII + cirturarii umanisti folosese ca limba de cultura latina (in Transilvania) si sla- a (in Tara Romaneasca si Moldova, dar si in Transilvania), care erau si limbile can- ariei domnesti si de amvon; + manifesta interes pentru cultura antic& si cea occidental, ca si pentru studiu iia); * preocuparea cérturarilor umanisti pentru istoria neamului (scriu cronici) si ori- nea latin’ a poporului gi a limbii roméne; pun bazele istoriografiei romanesti; + argumenteaza in scrierile lor originea comuni a tuturor romanilor, roma- atea poporului si latinitatea limbii roméne, continuitatea clementului roman in Dacia, pe care le pun in circuitul umanismului european; * sustin rolul educativ al cunoasterii istoriei; * cercetarea critica a izvoarelor istorice; + in politica antiotomani, cauti ajutor la {rile crestine catolice; scrierile lor, redau lupta comund, antiotomana a farilor roméne; umanistii se implica in probleme religioase, fac cunoscut ortodoxia in spatiul dental. Reprezentanti ai umanismului romanese: * inceputul patrunderii umanismului (in secolul al XVI-lea): Nicolaus Olahus, b Heraclid-Despotul, Petru Cercel; + istoriografia in limba romana: Grigore Ureche, Miron Costin, Ioan Neculce, tolnicul Constantin Cantacuzino; «mari erudifi cu biblioteci celebre: Udriste Nasturel, stolnicul Constantin Cantacuzino; * poligloti si eruditi: Udriste Nasturel, Dosoftei, Miron Costin, Nicolae Milescu, olnicul Constantin Cantacuzino; * personalitatea renascentista de nivel european: Dimitrie Cantemir. Dimitrie Cantemir — personalitate renascentista a culturii romane Dimitrie Cantemir (1673-1723) — fiul domnitorului Constantin Cantemir, el si domnitor al Moldovei in doua randuri (in 1693 si in 1710-1711), dar pentru scurt , este prima noastr personalitate cultural de nivel european si, in acelasi timp, cel ai de seama reprezentant al umanismului romanesc. Conform obiceiului, fiind me- zinu! familiei dommitoare, la varsta de 15 ani este trimis la Constantinopol ca ostatic. si sederea in capitala otomani pe o perioada de trei ani 7i este benefict deoarece ti ilejuieste o formatic intelectuala de exceptie, o cultura enciclopedica, fiind preocupat ca un adevarat umanist si om al Renasterii de variate domenii de cercetare: literatura, gvistic’, filozofie, religie, logic’, geografie, etnografie, muzicologie (a scris un tratat muzica in limba turca si a inventat un sistem de note bazat pe literele alfabetului ab). Cunoasterea limbilor antice (greaca $i latina) si a limbilor straine (araba, persana, urea, italiana, germana, franceza, rusa) ti permite accesul la cultura antic& greco-latina, ar si la culturile bizantin’, islamica si apuseand. Principe luminat, nu reuseste si-si impuna ideile umaniste in plan politic (pe n intern: impunerea domnici ereditare, pe plan extern: eliberarea {arii de turci si alianja cu Rusia). Domnia lui se incheie cu batdlia de la Stanilesti (1711), unde se 29UMANISMUL aliase impotriva turcilor cu Petru cel Mare. Aceasti infréingere inseamna inceputul domniilor fanariote in Tarile Romane gi sfargitul carierei politice a lui Dimitrie Cantemir, care isi va petrece ultimii 12 ani din via in exil in Rusia, dedicdndu-se in exclusivitate operei sale, ce acopera domenii dintre cele mai diverse. Recunoasterea meritelor sale stiintifice vine in 1714, cénd Dimitrie Cantemir este ales membru de onoare al Academiei din Berlin. {n 1716, la cererea aceleiasi Academii, cirturarul scrie in limba latina Descriptio Moldaviae, lucrare tradusé si publicat’ in limba romana abia in 1825. Opera este o ampli monografie structuraté in trei parti distincte: prima — geograficd, a doua — politicA si cea de-a treia, dedicat religiei crestine gi obiceiurilor moldovenesti. Lucririle istorice aduc o viziune stiinjific’ asupra evenimentelor, bazat’ pe principiul cauzalitatii (,Orice lucru fara pricind si se fact nu se poate”): o lucrare de interes european, prima contribufie a unui roman la cultura universal’, Incrementa atque decrementa aulae othomanicae (Cresterea si descresterea Imperiului Otoman, 1716); lucrarea de vast etuditie Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor (sctis& in latina, tradus’ de autor in limba romana, 1717), continu’ ideile cronicarilor: romanitatea si continuitatea pe teritoriul Daciei, dar depaseste viziunea lor prin faptul c& se ocup de romani din toate provinciile si priveste istoria noastri in contextul larg al istoriei universale; prima biografie istoric’ romaneasca, Vita Constantini Cantemyri (Viaja lui Constantin Cantemir, 1717); lucrarea monografic’ Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), singura descriere a statului feudal moldoyenesc ficut’ de un roman, Lueriri de logica si filozofie: Divanul sau Gélceava ingeleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul (scrisi in limba greact, in 1698), prima noastra lucrare de factura filozoficd, eticd si religioasi, conceputd ca un dialog intre Lume gi intelept. Luorai literare: In 1705 apare in limba romana opera Istoria ieroglificd, consi- derat& primul roman din istoria literaturii roméne. in crearea acestui roman alegoric si pamflet politic, Cantemir utilizeazA procedeul specific fabulei, alegoria, si foloseste per- sonaje animaliere cu scopul de a prezenta un vast tablou al societatii feudale din Moldova si Muntenia anilor 1703-1705. Il. COMPETENTA DE EVALUAT + Punerea in context a textelor studiate prin raportare la epocd sau la curente culturale/ literare. + Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural roménesc. Cerinta: Utilizeaza informatiile de mai sus intr-un eseu liber avind ca tema umanismul, folosind exemplificari din textele studiate la clas’. Este util sé ai in vedere urmatoarea structura a eseului: ipotezi/ premisi (punct de vedere), argumentatie (trei — patra argu: mente de natura teoreticd insotite de exemplificari corespunzatoare ale premisei) concluzie/ sintezé (partea finala a expunerii, care cuprinde ideile esentiale din cuprinsul eseului). 302 “ay CURENTE CULTURALE IN SECOLELE XVII-XVUI CURENTE CULTURALE IN SECOLELE XVII-XVIII TLUMINISMUL |. DELIMITARI TERMINOLOGICE $1 CONTEXTUALE ALUMINISMUL EUROPEAN Definifie. Context istoric. Muminismul este un curent ideologic (laic) si cultural, aparut in Franfa in secolul al XVIU-lea (numit secolul iuminilor) si care mai apoi se extinde in intreaga Europa. Huminismul se caracterizeaz4 prin cultul ratiunii gi al stiinfei, Ideea de baza a acestui curent este emanciparea (Juminarea) Ppopoarelor prin cultura si acordi un interes deosebit raspandirii ei prin coli si prin lucrari de popularizare. ,Omul luminilor” este filozoful sau infeleptul, care are incredere in Puterea ratiunii umane, crede in pro- gtes, respinge prejudecatile si dogmele, popularizeaza descoperirile stiintei si tehnicii, are vocatie didactic. Numinismul are caracter antifeudal, anticlerical si antimonarhic. Tuminismul reprezint& manifestarea ideologica a unei burghezii aflate in as- censiune, punctul de plecare al acestei miscari find Revolujia burghez din 1688, din Anglia, cand parlamentul voteazi Declaratia drepturilor omului. Ideologia iluministé culmineaz’ cu marea opera colectiva Enciclopedia sau Dictionarul rational al stiinjelor, artelor, meseriilor, publicata in Franta (1751-1772), sub direcfia scriitorului si filozofului Denis Diderot si a matematicianului Jean Le Rond d'Alembert, cuprinzénd, din perspectiva rationalist, toate domeniile cunoasterii, Trasaturi: * are caracter antifeudal si antidespotic: Institujiile feudale erau supuse unei ctitici severe. Se cerea anularea privilegiilor feudale, drepturi sociale si politice egale pentru intregul popor, deoarece tofi oamenii sunt egali prin nastere, si limitarea puterii monarhului. Idealul politic al iluministilor este ,monarhul luminat”, care isi guver- heazA supusii cu injelepciune, garantandu-le drepturi si infiptuind reforme. Argumen- tele fundamentale pentru justificarea acestor revendicari se bazau pe principiile de egalitate si libertate a poporului, pe ideca dreptului natural si a contractului social, Seriitorul si filozoful iluminist francez Jean Jacques Rousseau enun{& aceste principii in lucrarea intitulaté Contractul social. * are un spirit rafionalist si materialist: Rafiunea constituie pentru iluministi calitatea fundamentala cu care natura I-a inzestrat pe om, de aceea toate fenomenele ‘vietii cunosc o interpretare materialist.ee ILUMINISMUL + are caracter anticlerical si laic: Lluministii pledeaz pentru eliberarea spiri- tului de prejudecati sau superstitii si cauta, ca gi umanistii, s& elibereze individul de sub puterea bisericii, a clerului sau a credinfelor populare. De aceea majoritatea repre- zentanfilor iluminismului sunt adept ai ateismului *propune accesul poporului la educatie si emanciparea lui prin cultura: Educafia tine in egal misuré si de trup si de suflet, iar prin instrucfie oamenii devin constienfi de drepturile lor. J.J. Rousseau teoretizeazi ideile pedagogice iluministe in lucrarea Emile sau despre educatie. + uminismul este un curent ideologic si cultural, nu un curent literar, deoa- rece nu are o estetici proprie sau prineipii literare. Operele literare iluministe au, in general, caracter moral gi social. Spiritul iluminist este propagat in romanul filozofic (Jacques fatalistul si stapanul sdu de Denis Diderot), povestirea satiric (Candide, Zadig de Voltaire), teatrul de idei, comedia satiric’ (Casttoria lui Figaro de Beaumarchais), drama burghezii, scrierile de cilatorie, care imita jumalele de calatorie si explorare in {ari exotice, dar au in centru motivul strdinulul, prin intermediul c&ruia sunt satirizate moravurile sociale (Caldtoriile Iui Gulliver de Jonathan Swift; Robinson Crusoe de Daniel Defoe; Scrisorile persane de Montesquieu), romanul epistolar (Legaturile primejdioase de Choderlos de Laclos) etc. Prin alegoric, satira i fabulé se criticd indirect fanatismul religios, se denunt& abuzurile tiranici feudale, se promoveaz ideea de toleranga si egalitate intre oameni. Reprezentanti ai iluminismului european: +in Franfa: Voltaire, Denis Diderot, Jean Jacques Rousseau, Montesquieu, Choderlos de Laclos, Beaumarchais etc. + in Anglia: Daniel Defoe, Jonathan Swift, H. Fielding etc. + in Germania: Johann Wolfgang Goethe, Lessing etc. ILUMINISMUL ROMANESC Context istorie Luminismul romanese este 0 miscare culturala si ideologica, care se manifesta intre 1780 si 1830. in Tara Romaneasca si Moldova aceast& miscare are mai slabe ecouri, deoarece coincide in mare parte cu perioada domniilor fanariote. Ideile iluminismului francez patrund aici prin filiera greacd sau rus4, pundind mai mult accent pe aspectul filozofic, pe conditia umand. Primul mare iluminist din Tara Roméneasca, episcopul Chesarie de Ramnic, este si primul filozof roman al istoriei in Transilvania insd, iluminismul apusean isi gaseste 0 coordonat specifica in miscarea ideologico-politica si cultural-literara a burgheziei roménesti, de la sfarsitul secolului al XVIll-lea si inceputul secolului al XIX-lea, cunoscuti sub numele de Scoala Ardeleand, care are ca principal obiectiv obfinerea libertfii si a egalitatii in drepturi sociale si politice a romfnilor din Transilvania cu celelalte natiuni privilegiate, Originea acestei discriminari este un pact politic anterior, Unio trium nationum (Uniunea celor trei nagiuni), prin care sasii, secuii si nobilii maghiari erau considerati locuitori de drept in Transilvania, in timp ce romani, cea mai veche si numeroasd 32CURENTE CULTURALE IN SECOLELE XVII-X VIII a principatului, erau lipsiti de drepturi si ,tolerati”. Mai mult decat atét, religia yx nu era recunoscuti de constitutia farii. Ideea iluminista a dreptului natural si a libertatii individuale, principiul egalitatii, ia contractului social fundamenteaz4 revendicarile seculare ale najiunii, in cadrul i migc&ri de renastere a spiritului national. Pe plan politic, reprezentantii Scolii lene redacteazi un memoriu intitulat Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae, sat de c&itre reprezentantii Scolii Ardelene imparatului Leopold al Il-lea, in anul 771, care cuprinde revendicarile lor. Pe plan cultural, contributia $colii Ardelene s-a indreptat spre studiul istoriei si limbii romane, spre dezvoltarea stiintelor naturii si a invafaméntului. S-au constituit doud directii de activitate: emanciparea poporului prin cultura, concretizati in spri- jinirea accesului la educatie si popularizarea stiinfelor vremii (Gheorghe Sincai initiaza infiinfarea a 300 de scoli in limba roman’, se scriu abecedare, aritmetici, catehisme, cirfi de popularizare stiinfificd 5.0.) si directia erudita, care cuprinde tratatele de istorie, filologic, teologie, filozofie ale celor patru corifei ai Scolit Ardelene: Samuil ' Micu-Klein (1745-1806), Gheorghe Sineai (1754-1816), Petru Maior (1761-1821), Ion Budai-Deleanu (1760-1820). Tofi au facut studii superioare la Roma si Viena, unde au cercetat in marile arhive si biblioteci documentele cu care au putut argumenta romani- tatea poporului si latinitatea limbii romane. in lucrarile lor, au adus argumente istorice, filologice si demografice privind originea latin’, continuitatea i unitatea etnic’ a po- porului roman, Au continuat astfel ideile cronicarilor, dar le-au fundamentat stiinfific, in Jucriri care se situeazA pe linia traditici umaniste. Epopeea Tiganiada de lon Budai-Deleanu reprezinti o sinteza a ideilor iluministe ale vremii. Fat de manifestirile iluminismului din alte (ari, iluminismul Scolii Ardelene are ca trasiturd specificd imbinarea luptei antifeudale cu lupta pentru emanciparea nafional’ a roménilor din Transilvania. Precursorul $colii Ardelene este episcopul Toan Inocenfiu Micu-Klein, care grupeaza in jurul lui numerosi intelectuali (istorici, preofi, lingvisti, pedagogi, scriitori etc.). Actiunea politica si cultural a Scolii Ardelene este indrumata de operele si activitatea celor patru corifei. Trisituri + Carturarii iluministi urmareau in primul rind si dovedeascd cu argumente stiingifice latinitatea limbii romAne, continuitatea elementului roman in Dacia si unitatea poporului romén. in acest scop ei elaboreaz’ Iucrati de factura istorica gi filozofic’ precum: Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor de Samuil Mi Klein, Hronica roménilor si a mai multor neamuri de Gheorghe Sincai, Istoria pentru inceputul roménilor in Dachia de Petru Maior. ins& din dorinja de a demonstra fri putinf& de tigada originea latin’ a poporului roman si mai ales a romanilor din Transilvania, reprezentanjii Scolii Ardelene sustin ideea gresiti a purititii etnice, conform cdreia romani ar fi descendentii directi ai romanilor, nefiind amestecafi nici micar cu dacii, care ar fi fost exterminati in totalitate in cursul rizboaiclor. + Ideea puritatii etnice este dublati tot in mod eronat de puritatea lingvistic’. Carturarii iluministi incearc& si purifice limba romana de toate elementele lexicale care nu sunt de origine latina. in acest scop, in 1780, Samuil Micu-Klein si Gheorghe $incai scriu in limba latin’ prima gramatic’ a limbii romane — Elementa linguae daco- romanae sive valachicae, care pune bazele cercetirii stiinfifice a limbii romane. Cei 33ILUMINISMUL doi autori descoper’ legile fonetice ale evolutiei cuvintelor din limba latind in limba romana, oferind astfel argumentul principal al incadrarii limbii romane intre limbile Tomanice. Aceastd gramatica reprezintd baza si modelul gramaticilor elaborate ulterior. © alti contributie important la dezvoltarea limbii romane o constituie publicarea in 1825, de cdtre Samuil Micu-Klein si Petru Maior, a primului dictionar etimologic in limba romana: Lexiconul de la Buda. in ciuda exageririlor, cArturarii Scolii Ardelene au un rol definitoriu in dezvoltarea limbii romane. Datoriti lor se pune pentru intaia oard problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic. + Alaturi de argumentele istorice si lingvistice, cArturarii $colii Ardelene aduc si argumente specifice filozofiei luminilor, conform cérora roménii din Transilvania ar trebui si aibi drepturi egale cu reprezentantii celorlalte natiuni (sasii, secuii i ma- ghiarii) si sd traiasoa in armonie, pe baza unui contract social. +Reprezentantii Seolii Ardelene pledau, ca si iluministii europeni, pentru accesul poporului la educafic si emanciparea lui prin culturii. De aceea ei pun bazele invajimantului romanesc in Transilvania, ale invajiméntului rural si initiazd scrierea de manuale. Gheorghe Sincai, in calitate de director general al scolilor roma- nesti unite din Transilvania, infiinfeazi 300 de scoli, + Din punct de vedere literar, iluminismul romanesc nu este foarte bine repre- zentat. Autorul celei mai importante opere literare a iluminismului roménese si tot- odati al primei epopei din literatura romana, Jiganiada, este Ion Budai-Deleanu. Scris& dup’ modelul Miadei lui Homer, Tiganiada are doud versiuni (in jurul anului 1800, respectiv, 1812). Din picate epopeea rimane in manuscris vreme de sapte decenii, fiiri si poatd influenta evolutia literaturii romane, Este publicata in revista Buciumul roman de la lagi intre 1875 si 1877, iar in volum apare abia in 1925 la Bucuresti. Epopeca este subintitulati Poemation eroi-comico-satiric, fiind alcatuita dup’ modelul clasic, dintr-un prolog si douasprezece cAnturi. Aciunea, de factura comica, alegorica, satiricd, este plasati in epoca domnici lui Vlad Tepes. In opera lui Ion Budai-Deleanu se regisesc diverse idei iluministe precum: importanfa libertiii pentru dezvoltarea personalitaii umane, respingerea dogmelor si a constrangerilor, emanciparea social, satirizarea slabiciunilor omenesti: lenea, lipsa de onestitate, infumurarea, parveni- tismul, dar mai ales ipocrizia gi licomia reprezentantilor bisericii. Corifeii Scolii Ardelene: * Samuil Micu-Klein (1745-1806); * Gheorghe Sincai (1754-1816) * Petru Maior (1761-1821); + Ton Budai-Deleanu (1760-1820) Il, COMPETENTA DE EVALUAT + Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural romanesc. Cerna: Utilizeaza informatiile de mai sus intr-un eseu liber avand ca tema iluminismul, folosind exemplificari din textele studiate la clasd. Structura eseului: ipotezi/ premis’, argumentatic (trei-patru argumente), concluzie. 34LITERATURA IN PERIOADA PASOPTISTA PERIOADA MODERNA : Pasoptismul ROLUL LITERATURIL iN PERIOADA PASOPTISTA PREZENTARE GENERALA Perioada pasoptistd (1830-1860) are ca nucleu revolutia anului 1848. Moder- ea socictitii roménesti, independenta politic’, libertatea national, unirea provin- iilor romAne sunt obiectivele social-politice ale migcarii pasoptiste. Epoca pasoptist’ marcheazi inceputul literaturii noastre moderne. Scriitorii optisti provin din clasele de sus, sunt educafi in Apus, mai ales in Franfa, si devin tori renasterii nationale att prin mesajul operei literare, cat si prin implicarea iva in viata politicd. Plini de elan, ei incearcé pentru prima dati o sincronizare cu Europa Occidentala, mai mult mimeticd la inceput. Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politici, numit& de posteritate generafia pagoptista, determina inceputul modemitéii noastre culturale, © perioada de tranzitie si de prefaceri palpabile. Scriitorii pasoptisti au vocatia incepu- turilor si, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii culturale (lite- Tatura, presa, intemeierea teatrului, invatimAntul), genuri si specii literare, mai multe tipuri de scriiturd. Polimorfismul preocupérilor individuale se explicd in contextul epocii. Scriitorii sunt nevoiti ,,s4 arda etapele” care se desfasurasera succesiy in litera- turile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumitate. Curentele literare (luminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trasdturd a literaturii pasoptiste consta in coexistenfa curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar gi in aceeasi creatie. Pasoptismul este o ideologie literari niciodat sintetizat§ intr-un program parti- cular si supusi unor comandamente exterioare: mesianism cultural si revolufionar, spirit ctitic, deschidere spre Occident gi lupta pentru impunerea unui specific national, constiin- {8 civic si patriotic’, constiinga pionieratului in mai toate domeniile vietii, 0 retoricd a entuziasmului si a trezirii la actiune. Atticolele programatice ale vremii reflecta ideologia literar’ pasoptisti, Doua personalitafi au rolul de indrumitor al fenomenului cultural-literar. inte-o prima etap’, corespunzitoare primei generatii pasoptiste, acest rol ii revine lui Ion Heliade-Radulescu prin articolele din ziarul Curierul romanese, aparutARTICOLE PROGRAMATICE * ,INTRODUCTIE” LA DACIA LITERARA la Bucuresti, incepand cu 1829, caruia ii adauga din 1837 suplimentul literar Curierul de ambe sexe. Datorita indemnurilor adresate tinerilor scriitori: ,,Nu e vreme de criticé, copii; e vreme de scris; sd scrieti cat vefi putea si cum vefi putea”, a fost posibil debutul unei intregi generafii, intre 1830 si 1840: Vasile Carlova, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac. O alta etapa este marcati de contribufia lui Mihail Kogalniceanu, redactorul revistei iesene Dacia literaré, care are ca obiectiv exclusiv literatura. Programul re- vistei orienteaza literatura timpului; in cele trei numere aparute, se publica opere ale celor mai valofosi scriitori ai vremii (C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigote Alexandrescu 3.a.), dar directia imprimata se reflect in toata literatura epocii. REVISTA DACIA LITERARA: ARTICOLUL INTRODUCTIE Constituirea deplina a romantismului paoptist a fost marcaté de programul teoretic Introductie, redactat de Mihail Kogalniceanu. Publicat in primul numar al re- vistei, articolul-program reprezint manifestul literar al romantismului romanesc. La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si nationale, Kog4lniceanu prezint’ activitatea gazetelor romAnesti aparute anterior, fafa de care Dacia literard urmareste s& aduc& un suflu nou, sugerat gi de titlul revistei. Se respinge coloratura local si amestecul politicului, revista adresindu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: .,O foaie dar, care, pérdsind politica, s-ar indeletnici numai cu literatura nafionalé, foaie care, facdénd abnegatie de loc, ar fi numai o foaie romdneascé, si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile roménesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini © mare lipsd in literatura noastré. O asemenea foaie ne vom sili ca sé fie Dacia literard (.... Asadar foaia noastré va fi un repertoriu general al literaturei ro- manesti.” Cele patru puncte ale articolului-program sunt: + fintemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetie: ,,Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana.” + Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane: ,sa/ul nostru este realizarea dorinfii ca romdnii sc aibd o limba si 0 literaturd comund pentru tofi”. * Combaterea imitafiilor si a traducerilor mediocre: ,,Dorul imitatiei s-a facut la noi 0 manie priméjdioasd, pentru cd omoara in noi duhul nafional. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. {...] Traductiile insé nu fac o literaturé.” + Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantic’: ,Jstoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre {ari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sé putem gasi gi la noi sujeturi de scris, fara sit avem pentru aceasta trebuinga sit ne imprumutém de la alte natit.” Primii nostri scriitori modemni se afirma in cadral curentului national-popular de la Dacia literaré. Ideile enuntate in articolul-program gi promovate de revisti se reflect in literatura romana de la mijlocul secolului al XIX-lea. 36LivERATURA {N PERIOADA PASOPTISTA Prin precizarea surselor de inspiratie/ a temelor literare in ultimul punct al icolului, dar si prin diversele trimiteri la trisaturile romantismului (aspiratia spre iginalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, gitirea limbii literare prin termeni populari, athaici sau regionali), acesta devine ‘un manifest literar' al romantismului romanesc. Literatura pasoptist’ se dezvolt& sub semnul romantismului curopean si surge un drum sinuos. Dup& literatura anilor 1825-1830, care abunda in adaptari dup& autorii straini, in special francezi, ¢ de remarcat sincronismul dintre manifestul ‘romantismului francez (Prefafa la drama Cromwell, de Victor Hugo, in 1827) si articolul-program Introducfie, publicat de Kogalniceanu in 1840. Scriitorii romani ai epocii asimileaza rapid manifestul romantismului francez si aplic& principiile acestuia, cu particularititile curentului nafional-popular de la revista Dacia literard. Romantismul Biedermeier este o varianti degradati a Romantismului fnalt, manifestat in Europa in perioada 1790-1815, impur, eclectic si predispus la orice ‘compromis stilistic sau simbiozi tematic’. Conceptul de romantism Biedermeier se poate asocia produsului literar al anilor 1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica fenomenul hibridarii estetice, conglomerat de forme si motive vechi si noi in cuprinsul aceleiasi opere. Vasile Alecsandri ar putea fi in acest sens exemplul tipic. Reprezentangi ai literaturii pasoptiste: *Proza: proza de inspiratie istorici (C. Negruzzi, Nicolae Bilcescu, Alecu Russo), insemnri de calatorie (Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Gr. Alexandrescu), fiziologia satirica (lon Heliade-Radulescu, C. Negruzzi), scrieri_ memorialistice (C. Negruzzi), nuvele romantice (C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Gr. Alexandrescu), incercari de roman (Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica).. + Poezia: specii clasice — epistola, satira, fabula (Gr. Alexandrescu), oda, imnul (Gh. Asachi, C. Bolliac, A. Muresanu); specii romantice — meditatia (Vasile Carlova, Dimitrie Bolintineanu, Gr. Alexandrescu), elegia (Dimitrie Bolintineanu), legenda culti (Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri), balada (Ion Heliade-Radulescu, Dimitrie Bolintineanu). + Dramaturgia: filonul comic al satirei sociale, critica moravurilor (Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali, Alecu Russo, Vasile Alecsandri); teatrul cu subiect istoric (Gh. Asachi, Vasile Alecsandri). Il. COMPETENTA DE EVALUAT + Punerea in context a textelor studiate prin raportare la epoc& sau la curente cul- turale/ literare. + Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural romfnesc. | Manifest literar ~ text cu valoare de document pentru inceputul unei migcdri literare/ a unui curent literar, prin care se afirmi 0 nou’ concepfie literard, de obicei, in mod polemic faté de migcarea ante~ rior’. 37CURENTE CULTURALE/ LITERARE * ROMANTISMUL CURENTE CULTURALE/ LITERARE IN SECOLUL XIX - {NCEPUTUL SECOLULUI XX ROMANTISMUL 1. DELIMITARI TERMINOLOGICE $1 CONTEXTUALE Definitie. Context istoric: Orientare ideologicd, artisticd gi literara care a marcat prima jumatate a secolului al XIX-lea (aproximativ 1790-1850), in spatiul european. Curent literar polemic, aparut ca reactie impotriva rationalismului si a clasicismului rigid. Triumfal romantismului fn Franfa este marcat de aparitia manifestului Prefaja la drama Cromwell (1827) de Victor Hugo: ,,Nu exista reguli, nici modele. {...] Conceptul artei de frumos include si urdtul si grotescul” si de ,batalia” pentru Hernani. Curentul literar pitrunde la noi prin filier francezi, datoriti scriitorilor pagoptisti, iar articolul-program Introductie la Dacia literari, scris de Mihail Kogalniceanu (1840), sustine ideologia romantic’. Aparitia curentului este favorizata de factori social-istorici (revolutiile burghezo- demooratice, lupta pentru independenfa si libertate national’) si de filozofia idealist’ germani (Schelling, Fichte, Hegel, Schopenhauer). TrAsaturi definitorii: + afirmarea individualitatii, a originalitatii, a spontaneititii; expansiunea eului individual; * primatul sentimentului si al fanteziei creatoare; * cultivarea emofiei si a sentimentului; lirismul ca expresie a subiectivitatii; + revolta impotriva conventiilor sociale si artistice; + respingerea regulilor impuse de clasicism; libertatea de creatie; + amestecul genurilor, speciilor si al stilurilor; + fascinatia misterului si a exceptionalului; antiteza; culoarea locala; + atracfia pentru natur’, trecutul istoric (evul mediu), folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul; *tendinfa de evadare din realitatea marginita si meschind, spre lumi imaginare (fantastic, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice); + cultivarea antitezei (trecut-prezent); * personaje exceptionale in imprejurari exceptionale: + antiteza (Inger — demon); titanul; + largirea si imbogiifirea limbii literare prin elemente de limbaj popular, arhaic ete. 51CURENTE CULTURALE/ LITERARE * ROMANTISMUL Speeii literare cultivate, Reprezentanti: + specii dramatice: drama istoricd (V. Hugo, Puskin), filozoficd, liric& (Shelley); + speci lirice: meditatia, elegia, romana (Lamartine, V. Hugo); + specii epice: legenda; balada (H. Heine), poemul (Heine, Byron, Keats, A. de Vigny, Puskin, Lermontov, Eminescu), nuvela (istoricd, fantastica — E.A. Poe), romanul istoric, de ayenturi, fresc (Novalis, W. Scott, V. Hugo, E.A. Poe). La noi: C. Negruzi, Gr. Alexandrescu, Mihai Eminescu 5.2. 52ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA ROMANTISMUL {N LITERATURA PASOPTISTA POEZIA DELIMITARI TERMINOLOGICE Poezia (din gr. poiesis - creatie) — opera cu anumite caracteristici formale, care jereaza sentimente, emofii, idei, prin ritm, armonie si imagine. Specificul poeziei dat de relatia care se stabileste intre forma (versuri, muzicalitate, caracteristicile ajului poetic: expresivitate, ambiguitate, sugestie) si continut (expresia emotional sentimentelor; expresia unei alte logici, logica poetica). in ciuda tendinjei de a echivala poezia cu expresia trairilor eului, se face inctia intre poezia lirica (specii: elegia, meditatia, pastelul, oda, imnul s.a.), epicd ecii: epopeea, poemul eroic, balada, legenda versificata, fabula) sau dramatic (de Iu: poemul dramatic). W. Kayzer, Opera literard — Atunci cénd ni se povesteste ceva este vorba spre epicd, atunci cand niste cameni costumati joacd o actiune pe scendt este vorba teatru, iar atunci cand un eu resimte o stare $i si-o exprimd este vorba despre lirica.” Meditatia — specie a liticii filozofice, aparuti inc& din antichitate si cultivata larg de romantici, care d& expresie poetica unor experiente intelectuale fundamentale, in legiturd cu teme majore ale universului gi ale vietii umane. Compozitional, meditatia incepe de obicei cu evocarea unui fenomen al naturii, unui peisaj, a unei personalitati istorice sau are ca pretext un eveniment, Motivul tuinelor este utilizat de poefii pasoptisti (V. Carlova, Ion Heliade-Raduleascu, Gr. Alexandrescu), in timp ce Mihai Eminescu contempla elemente ale cosmicului. A doua parte a meditafiei transmite ideile, atitudinile, sentimentele poetice. Il. COMPETENTA DE EVALUAT + Analiza elementelor de compozitie si de limbaj in textul poetic. + Explicarea relafiilor dintre opere literare si contextul cultural fn care au aparut acestea. (romantism, literatura pasoptista).. 53POEZIA ROMANTICA * GRIGORE ALEXANDRESCU Cringe posibile: *Scrie un eseu, de 2-3 pagini, in care si prezinti trisituri ale romantismului, care se regdsesc intr-o poezie pasoptista. + Realizeazi un eseu, de 2-3 pagini, in care si demonstrezi ci un text poetic studiat apartine romantismului pasoptist. III. SUGESTII DE REDACTARE Alegerea textului ilustrativ: Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu. IPOTEZA ¥ CONTEXTUL Grigore Alexandrescu (1810?-1885) este unul dintre cei APARITIEI mai importanfi reprezentanti ai pasoptismului in Muntenia, care reuseste s4 dea glas, prin opera lui, meditafiei de tip romantic asupra istoriei neamului, istorie pe care a prefuit-o si pe care 0 transforma, de multe ori, in modele pentru urmasi. Animat de entuziasmul epocii, cultiva specii lirice romantice (elegii, me- ditafii) gi clasice (satire, fabule, epistole). Grigore Alexandrescu se impune in epoca ca un poet ,,superior contemporanilor prin reflexivitatea sa autenticé, profundd, anticipare, in contextul unei literaturi aflate la inceputurile sale a unei coordonate fundamen- tale pentru marea poezie romaneasca”'. Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia a fost scrist, dupa cum mirturiseste autorul insugi, in urma c&litoriei ficute im- preun’ cu prietenul siu Ion Ghica, in 1842, la mandstirile din Oltenia. Vechea manastire Cozia, situati pe malul drept al Oltului, loc de veci pentru domnitorul Mircea cel Batran, i-a trezit sentimente puternice si reflectii originale despre trecutul glorios si despre rizboi. Poezia a aparut in revista Propdsirea, in 1844. ARGUMENTARE v ROMANTISMUL Poezia ilustreazi romantismul, avand o serie de trisituri specifice evolutiei acestui curent in literatura romana: tema isto- Ticd, motivele preromantice (al umbrelor, al zidurilor, al mormin- telor, nocturnul, fantoma), imbinarea diferitelor specii lirice, antiteza trecut-prezent, particularititile stilului retoric (invocatia si exclamatia retorica, gradarea, hiperbola). " Dictionarul Literaturii Roméine de la origini pind Ia 1900, Ed. Academiei, Bucuresti, 1979. 34ROMANTISMUL iN LITERATURA PASOPTISTA Romantismul romAnese se caracterizeaz prin coexistena cu clasicismul, prin asumarea unor accente patriotice si revolut nare, de dezvoltare a constiinfei nafionale. Simetria compozitiei este clasica: poezia incepe si se incheie cu descrierea cadrului natural. Poezia Umbra lui Mircea, La Cozia de Grigore Alexandrescu este o meditatie cu clemente de elegie, de oda si de pastel. Tema poeziei este istoria national, dezvoltata pe linia valorii ci de model pentru tandra generatic. Poetul alege figura exemplar a lui Mircea cel Batran, domnitor ideal si pentru Mihai Eminescu in Scrisoarea HI. Titlul poezici este format dintr-o constructie lexical care sugeteaz4 evocarea unui domnitor patriot, fixand totodata si pre- misele romantice: fantoma — wmbra gi natura ~ la Cozia. Textul este organizat, prin antiteza trecut-prezent, in dou’, PArfi principale: evocarea trecutului glorios, simbolizat de figura domnitorului si meditatia asupra rizboiului, pe care vremurile civilizate contemporane trebuie s&-1 inlocuiascé cu pacea. Cele doua parti se echilibreazi prin secventele simetrice situate la ince- putul poeziei gi la final. Prima secvenfa (primele trei strofe) instituie o atmosfera romantica, inearcaté de mister, cu o mare tensiune lirica. imbi- nand lirismul cu reflexivitatea, poetul sugereaza o triire autentica. Aceasta secventa are rolul de a institui o atmosfera crepusculara, romantic, propice aparitiei fantomei si instituie starea de meditatie, Cadrul descris corespunde regimului nocturn al imaginii Poetice si, ca specie, ilustreazi pastelul. Cronotopul (relafia spa- tiu-timp) se construieste gradat, prin mentionarea unor elemente situate in apropierea cului — raul Olt, m&nistirea, apoi prin suge- rarea unor zone ale cripticului si enigmaticului, aflate in departare — pestera, rapa, generajiile trecute si vechimea manastirii, noap- tea si chipuri negre. Perspectiva receptirii realitafii este cea dati de contemplate si de reverie. Impresia creata de migcarea apei, de apropierea seri, com- binate cu imaginea manistirii si cu fantezia eului, care face posi- bili aparitia fantomei, este covarsitoare. Ea este exprimati su- gestiv printr-o reactie hiperbolizata a naturii personificate: Raul inapoi se trage... munfii varful isi cldtesc.” Imaginarul romantic se sustine prin motivul apei, moti- vul umbrei, al manastirii vechi, al timpului trecut, al nopfii g.a. Aliteratia Ale turmurilor umbre peste unde stau culcate” (repe- tarea vocalei inchise ,,u” urmate de consoane nazale si surde) accentueazi sentimentul de asteptare si de teamd. Structurile wvaluri méndre”, ,.generatii spumegate”, ,...in cadenta il izbesc” creeaza imaginile dinamice ale unei naturi salbatice, dar sunt si ii imitative valorificate in crearea atmosferei. Hiperbola 55POEZIA ROMANTICA * GRIGORE ALEXANDRESCU (,Catre armul dimpotriva se intind, se prelungesc”, ,Muschiul y LiRISMUL ¥ LIMBAJ SI EXPRESIVITATE zidului se mised... pantre iarba si strecoard”) deschide cadrul pana la dimensiunea fantastic. Potrivit esteticii romantice, natura este cadru gi sentiment. Seeventa a doua (strofele IV-XII) evoci domnia legen- dar’ a lui Mircea, asociind imagini din trecutul glorios. Discursul liric se transforma din unul specific pastelului intr-unul specific odei: ,,Ascultafi!... marea fantomd face semn... dé 0 poruncé.../ Ostiri, taberi féirdé numér imprejuru-i inviez.../ Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stincd-n stincd,/ Transilvania |-aude, ungurii se inarmez.” Dintre elementele romantice, apar acum dialogul cu na- tura, influenta a literaturii populare: ,,Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute”, interogafia retoric’, semnul spiritului reflexiv: Cine oar’ poate sd fie omul care te-a-ngrozit?” si invocatia: »Sarutare, umbré veche!” Accentele de od exprima credinja poetului c& Mircea intruchipeaza idealul de vitejie strAmogesc si dorinta de libertate. Ideile gi imaginile generoase despre domnia lui Mircea conduc la antiteza romantica trecut — prezent, dezvoltati in strofa a XII-a: ,.Noi citim luptele voasire, cum privim vechea armura/ Ce un urias odaté in rézboaie a purtat;/ Greutatea ei ne-apasd, trece slaba-ne mdasurd,/ Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat.” Seeventa a treia (strofele XIII-XIV) este o meditatie comparativa trecut — prezent, nascuté din luciditatea poetului, constient c& razboiul nu inseamna numai eroism, ci si moarte. Spirit al lumii moderne, poctul combate razboiul, pe care il infatigeaza alegoric: .,Caci rdzboiul e bici groaznec, care moartea il iubeste”. in faja constiintei treze, legenda piere si apare solutia corespunzitoare dialecticii existentei: ,,Prin stiinfe si prin arte natiile infréiite.” Secventa a patra (strofele XV-XVI) realizeazi revenirea la cadrul romantic, de la inceputul poeziei, Textul devine, astfel, armonios, unitar si echilibrat. Ultimele doua versuri: ,,Si-ale valurilor mindre generafii spumegate/ Zidul vechi al méndstirei in cadengéi il izbesc”, identice cu versurile finale ale primei strofe, sugereazi consubstantialitatea timpului sia memoriei afective. Diseursul liric construit la persoana I indic& subiectivarea eului, interiorizarea reflexiva si elegiaca. Lirismul subiectiv se realizeazi si prin figuri de stil, structuri lingvistice, elemente de sintax’ poetica, prin care eul liric transmite senzatii, reflectii, sentimente: epitetul moral ~ ,valuri mandre”; comparatia — ,,ca prin vine un fior”; metafora = ,ceasul nélucire?”; invocatia, interogatia, hiperbola; alterna- rea modului indicativ cu modul imperativ — ,,Ascultafi!... marea fantoma face semn... dé o poruncd”; imagini vizuale, auditive, 56FIGURI DE STIL PROZODIE ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA sinestezice de mare sugestic — ,,Tot e groazd si ticere... umbra intra in mormint.” Gradafia ascendenta a discursului liric, in partea de evo- care, se realizeazi prin mijloace lexicale, prozodice si de sintaxa, dintre care de mare efect sunt enumeratia: ,,Dintr-o pesterd, din rapa, noaptea iese, md-mpresoara:/ De pe muche, de pe stancd, chipuri negre se cobor”; punctele de suspensie si propozitiile eliptice: ,lese... vine cditre farmuri... std... in preajma ei priveste.../ Raul inapoi se tage... mungii vérful igi clatesc”; exclamatia si vorbirea ceremonioas&: ,,Sdrutare, umbra veche! Priimeste-nchindciune” etc. Toate aceste mijloace generéaz’ o tensiune lirica de un dramatism aparte. Tonalitatea solemn’ este conferiti de particularitatile prozodice. Poezia are saisprezece catrene cu versuri hingi, de 15-16 silabe, subliniind ideea poetic. Rima este ‘incrucisata. Ritmul trohaic confera versurilor o armonie special’, care se po- tenjeaza prin alternarea picioarelor metrice de trei silabe (anapest) cu cele de patru silabe (peon), in fiecare jumatate de vers, datoriti intonatiei afective: ,,4-le - tur-/nu-ri-lor - um-/brel! pes-te — un! -de ~ stau - cul-cali-te”. Pauzele (cezurile) si punctele de suspensie accentueaz& atmosfera de mister si groazi. Muzicalitatea este conferita si de valoarea simbolica a sunetelor x, e, r, s. Limbajul poeziei fui Grigore Alexandrescu indicd evolutia limbii romane pana in epoca pasoptisti. Limba populara este slefuita de stilul retoric si de tehnica sugestiei. Fonetismele ar- haice, precum: dezvaleste, inarmez, repeteazd, priimeste, conferd textului o muzicalitate nostalgic’. Dintre pirtile de vorbire, pre- domina verbul si substantivul importante pentru construirea pasa- jelor descriptiv-evocatoare. Tehnicile artistice, elementele de vocabular, de morfosin- taxi, originalitatea limbajului prin care se construieste universul poetic reflecti romantismul pasoptist, aspectele estetice promo- vate in epoca. CONCLUZIE + Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu ilustreaza elocvent tras’turi ale romantismului roménesc, printre care preferinta pentru tema istorica, pentru meditafia asupra tre- cutului; motive preromantice precum: noaptea, ruinele, mormin- tele; atmosfera de mister; imaginarul nocturn, dominat de fan- tasme; prezenta unor figuri de stil ca antiteza si metafora; dialo- gul cu natura, retorismul; cultivarea speciilor romantice — elegia si meditatia. Prin inflexiunile interogativ-meditative si prin puri- tatea sentimentelor, textul il propulseazi pe autorul ei printre pre- cursorii lui Mihai Eminescu. 37ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA ROMANTISMUL {N LITERATURA PASOPTISTA PROZA _ DELIMITARI TERMINOLOGICE Nuvela — caracteristici: constructie epic’ riguroasa, un singur fir na icentrat, personaje relativ pufine care graviteaz in jurul unui personaj central, idinfa de obiectivare prin atenuarea/ eliminarea prezenfei naratorului, posibilitatea clasificari tematice (iStorici, psihologica, fantasticd etc.) sau dupA curent literar scentisti, romantica, realist’, naturalist etc.) Nuvela romantica de inspiratie istorica: + sursa de inspiratie (trecutul istoric —cronici, lucrari stiintifice; folclor); + are ca tema evocarea artisticd a unei perioade din istoria nafionala (Evul Mediu); + conflict (politic, social + narafiune liniara si previzibila, artificialitate; + personaje excepfionale in situafii exceptionale; personaje construite in antitezi; i §iteplici spectaculoase si memorabile: + reconstituirea artistica a epocii se realizeaza si prin culoarea locald (mentalititi, ;portamente, relafii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj) care depinde de arta jiunii sia descrierii; descrieri (ale vestimentatiei si ale obiceiurilor) cu valoare entara, nu cu valoare epic&. rs |. COMPETENTE DE EVALUAT + Analiza principalelor componente de structuré, de compozitie si de limbaj ifice textului narativ (nuvela). + Explicarea relatiilor dintre opere literare si contextul cultural in care au aparut tea. (romantism, literatura pasoptist2) * Argumentarea unui punct de vedere privind textele literare studiate. Cerinte posibile: * Realizeazi un eseu, de 2-3 pagini, in care si demonstrezi c& un text literar iat apartine prozei romantice/ este o nuvela romantica. Alegerea textului ilustrativ: Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi. &PROZA ROMANTICA + C. NEGRUZZI Ill. SUGESTII DE REDACTARE ¥ CONTEXTUL EPOCI ¥ CONTEXTUL OPEREL v NUVELA v NUVELA ROMANTICA SPECIE ¥ SURSE DE INSPIRATIE IPOTEZA Nuvela Alexandru Lépusneanul este prima nuvela ro- mantica de inspiratie istoric& din literatura romin%, 0-capo- dopera a speciei si un model pentru, autorii,care au cultivat-o ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Publicaté in perioada pasoptista, in primul numéar al Daciei literare (1840), nuvela ilustreazé una dintre sursele litera- furit romantice, istoria nafionalé (Evul Mediu), potrivit recoman- darilor lui Mihail Kogalniceanu din articolul-program al revistei, intitulat Introductie, care constituie si manifestul literar al r0- mantismului roménesc. Ulterior, nuvela Alexandru Lapusneanul a fost inclusa in ciclul Fragmente istorice, din volumul Pacatele tineretilor (1857). ENUNTAREA ARGUMENTELOR Este 0 muveli deoarece este 0 specie epic in prozi, cu 0 constru¢fie riguroast, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendin{a de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ pufine, caracte- rizate succint si graviteaz4 in jurul personajului principal. Este 0 nuveld romantica datoriti mai multor trisdturi: specie; inspiratia din istoria national’ (Evul Mediu); tema; con- flict; naratiune liniard; personaje exceptionale in situatii excep- tionale; personaje construite in antitez (dintre blindejea doamnei si cruzimea domnitorului); culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara, nu cu valoare epici (descricri amanunfite ale vesti- mentatiei si ale obiceiurilor: descrierea vestimentatiei lui Lapusneanu in bisericd si a mesei domnesti); ,Jiniaritate psihologicd in constructia personajelor; intriga liniara si previzibild... denotd... artificialitate”’; gesturi si replici spectaculoase si memorabile. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Nuvela istorici este o specie literara cultivat’ de ro- mantici, care evoca trecutul istoric (Evul Mediu) prin: tema, per- sonajele si culoarea epocii (mentalititi, comportamente, relafii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj). Seriitorii pasoptisti se inspir’d din cronici si din folclor, conform esteticii romantice si recomandatilor din Introductie. 1 Nicolae Manolescu, Istoria critied a literaturii roméne, Editura Fundatici Culturale Romane Bucuresti,1997, 60ConstRUCTIA | ;CURSULUL INCIPIT—FINAL | -|laisdi 0 paté de sdnge in istoria Moldavi ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA Costache Negruzzi, intemeietorul nuvelei istorice roma- nesti, este primul scriitor. care valorifici intr-o creatie literara cronicile moldovenesti (Letopiseful Tarii Moldovei de Grigore Ureche si de Miron Costin). Din cronica lui Ureche, Negruzzi preia imaginea perso- nalitajii domnitorului Alexandru Lapusneanul, ca si scene, fapte si replici (de exemplu: mottoul capitolului I gi al IV-lea), dar se distanjeazi de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin vi- zjunea romantic’ asupra istorici, influenjati de ideologia pasop- tist’. Transfigurarea artisticd a faptelor istorice este motivati estetic: gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor in relatie cu spectaculosul acjiunii, mesajul textului narativ. ,,Negruzzi @ injeles spiritul cronicii roméne si a pus bazele unui romantism ozitiv, scutit de naive idealitafi.”” Nu trebuie confundate persoanele/ personalitifile istorice, @ céror existenta este consemnata in cronici sau in lucrari stiin- fifice, si personajele Jiterare, care ilustreazi anumite tipuri umane, iar autorul le atribuie destine si profiluri psihologice care _sustin coerenja narativa. Nuyela are ca temi lupta pentru putere in epoca medievala (in Moldova, la mijlocul secolului al XVI-lea). Evocarea artisticl a _celei de-a-doua-domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564- 1569) evidenfiazi Tupta pentru impunerea autoritsfii domnesti si consecinfele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran. ~ Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv, dar intervine dire iteva epitete de caractetizare (de exemplu: .,tiran”, ,,curtezan”, .migelul boier”, »descinjaté cuvantare”), Narafiunea la persoana a [Il-a (cu fo- calizare zero, viziunea ,dindarat”) aminteste prin obiectivitate si_ ‘tune de relatarea cronicarilor._ TF = “Naratiunea se desfiigoara linear, cronologic, prin inkin- fuirea secventelor narative si a episoadelor, particularitate na- rativ romantic’, potrivit criticului Nicolae Manolescu: ,,/ntriga liniara si previzibila este o particularitate a prozei narative care denota multé artificialitate.” Incipitul si finalul se remarca prin sobrietatea auctoriala. Astfel, ‘paragraful_ initial rezumi_evenimentele care_motiveazi venirea latron a lui.Lapusneanul si atitudinea lui vindicativa. (Frazele finale donsemneazA sfarsitul tiranului in mod concis,. Tapidar si obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar prin mentio- narea portretului votiv se realizeaz4 caracterul yerosimil, specific nuvelei: ,,Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care i. La monastirea Slatina, zidita de el, unde e ingropat, se vede si astizi portretul lui si al familiei sale.” raturii romane de la origini pand in prezent, Ed, Minerva, 1984. 61PROZA ROMANTICA * C. NEGRUZZI ¥ CONSTRUCTIA SUBIECTULUI ¥ ACTIUNEA/ MOMENTELE SUBIECTULUL Echilibrul compozifional este realizat prin organizarea textu- lui narativ in patru capitole, care fixeazi momentele subiectu- lui. Capitolele poart eéte un motto cu rol rezumativ, care consti- tuie replici memorabile ale personajelor: * capitolul I — ,,Dacd voi nu md vrefi, eu vd vreu...” (ris- (| punsul dat de Lapusneanul soliei de boieri care fi ceruser’ s8 se )| intoarca de unde a venit pentru ci ,,norodul” nu il vrea); *capitolul al U-lea — ,,Ai sd dai samd, Doamndi!” (aver- tismentul pe care vaduva unui boier decapitat il adreseaza doamnei Ruxanda, pentru cA nu ia atitudine fafa de crimele so- ului sau); * capitolul al T-lea — ,Capul lui Mofoc vrem...” (cererea vindicativa a norodului care gisegte in Mofoc vinovatul pentru toate nemultumirile); * capitolul al IV-lea — De mé voi scula, pre mulfi am sd popese si eu...” (amenintarea rostit’ de Lapusneanul care, bolnav, fasese cilugarit potrivit obiceiului vremii, dar pierduse astfel puterea domneasc’). Capitolul I cuprinde expozitiunea (intoarcerea Iui Alexandru Lapusneanul la tromul Moldovei, in 1564, in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia format din cei pata boieri trimigi de Tomsa: VeverifZ, Motoc, Spancioc, Stroici) si intriga (hoti- rérea domnitorului de a-si relua tronul si dorinja sa de razbunare faff de boierii tradatori). Capitolul al I-lea corespunde, ca moment al subiectului, desfisuririi actiunii si cuprinde o serie de evenimente declan- sate de reluarea tronului de catre Alexandru Lapusneanul: fuga tui Tomsa in Muntenia, incendicrea cetatilor, desfiinfarea_armatei pméntene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, intervenfia doamnei Ruxanda pe lang’ domnitor pentru a inceta cu omorurile si promisitinea pe care acesta i-o face. Capitolul al Ill-lea confine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau exceptional: participarea si discursul domnitorului la slujba religioas’ de la mitropolie, ospaful de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omordrea lui Mojoe de mulfimea revoltati si ,,leacul de frica” pentru doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant. ,,/ntdmplarile sangeroase au aceeagi rajiune documentard ca in intreaga prozd scrist de romantici; caracterul ilustrativ este evident.” in capitolul al IV-lea, este infatisat deznodimAntul, moartea tiranului prin otravire. Dup’ patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dup’ obiceiul vremii. Deoarece cand ‘gi tevine, ameninf’ si-i ucid& pe tofi (inclusiv pe + Nicolae Manolescu, op. cit. 62PERSONAJUL iCIPAL ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA propriul fiu, urmagul Ja tron), doamna Ruxanda accept sfatul boierilor de a-l otra Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina per- sonalitatea puternica a personajului principal. Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Impunerea autorititii cen- trale/ domnesti in fafa oligarhiei boieresti a constituit in secolul al XVilea un factor de progres, dar mijloacele alese de Lapusneanul sunt sangeroase, caracteristice tiranului feudal. ins actele perso- najului sunt motivate psihologic: cruzimea devine expresia dorin- fei de rizbunare pentru tradarea boierilor in prima Sa domnie. E Conflictul secundar, intre domnitor si Mofoe (boierul care il tridase), particularizeazi dorinfa de razbunare a domni- torului, fiind anunjat in primul capitol si incheiat in capitolul al Tl-lea. Conflictul social, intre boieri si popor, este limitat la re- volta mulfimii din capitolul al I1I-lea. in proza romantica, conflictele exterioare plaseazi per- sonajele intr-o relatie de antitezil. Din acest punct de vedere, se poate Vorbi despre contrastul dintre Lapusneanul si_doamna Ruxanda, evidentiat in capitolul al Ii-lea. Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confer’ ve- rosimilitate narajiunii: intoarcerea lui Lapusneanul_pe_ tronul Moldovei, in a doua sa domnie. in primele trei capitole, eveni mentele se desfsoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece prin rezumare patru ani mai tarziu, la Sécventa mortii domnitorului, | __ Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: per- sonaje exceptionale (au calitati si defecte iegite din comun) in § tuafii exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, Tini Liniaritate psihologici Gesturile $i cuvintele per- - sonajelor au menirea de a fi memorate. si rei ui se realizeaza prin modul de construire a personajului; subor- donarea trisdturilor uneia principale, voinfa de putere, care ti lduzeste actiunile. Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, ‘Nicolae Manolescu, op. cit. 63PROZA ROMANTICA * C. NEGRUZZI Y PERSONAJE SECUNDARE Y PERSONAJE, EPISODICE ¥ PERSONAJUL COLECTIV bun cunoscitor al psihologici umane, abil politic, personajul “este puternic individualizat si memorabil. Este caracterizat direct (de catre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) gi indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relafii cu alte perso- naje, gesturi, atitudine, vestimentatic). Forfa exceptionala a perso- najului domina relajiile cu celelalte personaje, care, in general, sunt manipulate de domnitor. ‘Avand ,,capacitatea de a ne surprinde, intr-un mod con- vingator”, Lapusneanul este un personaj ,,rotund”, spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvela, personaje plate”, construite in jurul unei singure idei seu calitati” (E.M. Forster). Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip ro- mantic, construit in antitezi cu Lapusneanul: blandete — cruzi me, caraeter slab — caracter tare. Ea nu actioneazd din vointi proprie nici cfnd fi cere sofului stu sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Desi in Evul Mediu femeia — chiar sofie de domn — nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda infatiseazi in nuvelA un caracter slab, care pune in lumina, prin contrast, vointa personajului principal. Boierul Mofoc reprezinti tipul boierului tradator, vi- clean, las, intrigant. El nu urmareste decat propriile interese. De aceea il tradase pe Lapusneanul in prima domnie, iar la in- toarcerea acestuia, dupa refuzul de a renun{a la tron, il linguseste jasemenea cdinelui care in loc sd musce, linge mdnacare-l bate”. Este las in fata primejdiei, comportdndu-se grotesc in timp ce incearc& sa-] determine pe domn s4 nu-| dea multimii. in antitezi cu boierul tradator, sunt personajele episodice Spancioc si Stroici, cu rol justitiar, reprezenténd boierimea tanitiri, .pre~bunipatriofi”, capabili s& anticipeze miscarile adversarului. Ei rostesc replica premonitorie: ,,Spunefi celui ce v-au trimis, strigé céditre ei Spancioc, cd ne vom vedea pan-a nu muri!”. O sfétuiesc pe doamna Ruxanda si-I otrdveasca pe tiran si asista cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia, adresiindu-i o alti replica sugestiva: ,invafd a muri, tu care stiai numai a omort.” Personajul colectiv, multimea revoltata de targoveti, apa- re pentru prima data in literatura noastra. Psihologia multimii este Surprinsé cu finefe; in mod realist: strdngerea norodului la portile curfii domnesti din cauza~unor vesti nelamurite, descumpanirea gloatei care ,,venise faird sa stie pentru ce au venit si ce vrea” in fata intrebarii armagului, glasurile izolate care exprima nemul- fumirile, in sfarsit, rostirea numelui Motoc, in care tofi vad un vinovat pentru toate suferinjele: = Mojoc sei moard! — Capul lui Mojoc vrem!”. Se observa capacitatea lui LApusneanul de ma- nipulare si de dominare a gloatei. El orienteaz migcarea haotica mulfimii spre exprimarea unei singure doringe, in acelagi timp razbunandu-se pentru trédarea de odinioara a vornicului Motoc si& MODURI DE UNERE ¥ STIL 7 ¥ MARCIALE ~ PREZENTEI NARATORULUI ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA implinind ameninarea/ planul_initial. Odati cererea_satisficuti, multimea ,ymulfdmindu-se de asta jertfa, se imprasti?”, ca si cand ar fi Venit anume pentru acest lucru. Arta naratorului este de a surprinde gradat starile psihologice ale mulfimii prin notatii Scurte, care sépara replicile personajélor asemenca indicatiilor scenice dintr-o drama: »Prostimea rdmasd cu gura cascata,” sAcest din urmé cuvént gdsand un eho in toate inimile, fu ca o schinteie electricd. Toate glasurile se féicurd un glas, si acest glas striga: «Capul lui Mojoc vrem!»” »Ticdlosul boier caézu in bratele idrei acestei cu multe capete, care intr-o clipalé fl faieu bucdi.” Limbajul confine expresii_populare (.rdmas@ cu gura ciiscaté”), regionalisme fonetice (,,clipala”, .edsand”), dar fora de sugestie au neologismele care conserva forma de secol XIX, . unele fiind integrate in figuri de stil: ,,cho”, comparatia .Acest din rma cuvant ...] fu ca o schinieie electricd”, metafora in brajele jdeéi acestei cu multe capete”. es Narafiunea si deserierea sunt reduse, naratorul obiectiv limitandu-si interventiile. Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor in ansamblul textului (asemenea actelor dintr-o piesa de teatru), de realizarea scenic a secvenfelor narative, de utilizarea predominanté a dialogului si de minima interventie a naratorului prin considerafii personale. Descrierile (vestimentatia si obiceiurile: portretul fizic al doamnei in capitolul al I-lea, vestimentatia lui Lapusneanu in , masa_domneasca, ceremonia relatiilor cu domnitorul etc.) fau valoare documentaré, pe valoare epied’ (cf. Nicolae Manolescu) si confera culoarea local: in Moldova, pe vremea aceea, nu se introdusese inca moda mancarurilor alese. Cel mai mare ospat se cuprindea in cateva feluri de bucate. Dupé borsul polonez, veneau mdncari grecesti ferte cu verdeturi care pluteau in unt, apoi pilaful turcese, si, in sfargit, fripturile cosmopolite. Panza mesii $i servejelele erau de filaliu fesute in casd. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerile si paharele erau de argint.” Descrierea cetatii Hotinului, cu.motive romantice (cetatea pustie, stancile) are functie simbolica: ,,Cetatea era muta si pustie ca un morméant de uries. Nu se auzea decat murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stancoasele ei coaste, sure si goale, si strigdtul monoton a ostasilor de straja” Stilul narativ se remarca prin sobrietate, concizie, echi- libru intre termenii athaici si neologici, 0 mare frecventa a ge- runziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaza cu stilul direct, realizat prin dialog si interventie izolata. Mircile prezenfei naratorului sunt: topica afectiva (ante- punerea adjectivelor, de exemplu: ,,aceastd desdnjata cuvantare”, 65PROZA ROMANTICA + C. NEGRUZZI v REGISTRE STILISTICE ¥ LIMBAJUL PERSONAJELOR ¥ CURENTUL LITERAR sticélosul boier”, ,nenorocitul domn”) utilizats in caracterizarea direct’, lexicul combinat. Regionalismele (de exemplu: ,pdnd”, ,septe”) si arha- ismele sunt utilizate pentru culoarea locald (arhaisme lexicale: »spahii”, ,hanul tatarilor”, vornicul”, ,spétarul”; athaisme semantice: ,prosti” cu sensul oameni simpli, a implin?” cu sensul a obliga la plata darilor; athaisme fonetice: ,,improtivire”, spre”, junghi”; athaisme gramaticale — folosirea formelor de plural cu sens de singular: ,,Venise fara sd stie pentru ce au venit”). Putinele neologisme cu forme de secol XIX nu influen- feazi claritatea stilului, ci exprima concis idea: ,,curtezan”, regent”, ,schinteie electrica”, eho” Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare si concentreazA atitudini, red trastituri in mod indirect, prin replicile memorabile (de exemplu: ,Dacé voi nu ma vrefi, eu vd vreau, réspunse Léipusneanul a cdérui ochi scdntiord ca un fulger, $i daca voi nu ma iubifi, eu'va iubese pre voi si voi merge ori cu voia, ori fard voia voastra. Sd ma intorc? Mai degrabéi-si va intoarce Dumérea cursul indarapt’). CONCLUZIA s Coexistenta elementelor romantice cu elemente’ clasice intr-o Operi literara este o trasiturda literaturii pasoptiste. Find nuvelA istoricd. in contextul literaturii pasoptiste, Alexandru Lapusneanul este si 0 nuveli de facturi romanticé- prin res- pectarea principiului romantic enunjat in Introductie la Dacia literard ~ inspiratia din istoria national’, dar si prin specie, tem, personaje Exceptionale in situafii exceptionale, personajul prin- cipal alcatuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor gi al scenelor. Elementele romantice se impletesc cu elemente clasic: echilibrul compozitici, constructia simetrieé, aspectul verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii. Interesul ro- mantic pentru specific national si culoare local deschide dramul observatiei realiste prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta mulfimii. Valoarea nuvelei este exprimata prin afirmatia criticului G. Clinescu: ,.nuvela istorica Alexandru Lipusneanul ar fi devenit © scriere celebra ca si Hamlet daca ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate inchipui o mai perfectét sintezi de gesturi patetice adanci, de cuvinte memorabile, de observatie psihologicd si sociologice acuta, de atitudini romantice $i intuitie =i realista. *G, Calinescu, op. cit. 66ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA CONCEPTE OPERATIONALE PERSONAJUL ROMANTIC -PERSONAJUL DINTR-O NUVELA ISTORICA . COMPETENTE DE EVALUAT + Analiza principalelor componente de structur’, de compozitie si de limbaj cifice textului narativ (personajele, modalitati de caracterizare a personajului, tipuri personaje). + Explicarea relafiilor dintre opere literare si contextul cultural in care au aparut acestea (romantism, literatura pasoptist4). + Argumentarea unui punct de vedere privind textele literare studiate. Cerinfe posibile: *Scrie un eseu, de 2-3 pagini, despre constructia personajului principal intr-o nuvelé (istoric’) studiata. *Scrie un eseu, de 2-3 pagini, despre constructia personajului intr-o prozi/ nuvela romantica studiat. * Scrie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, in care si motivezi in ce consti ca racterul exceptional specific personajului romantic, pe baza unei proze/ nuvele studiate, *Scrie un eseu, de 2-3 pagini, in care s& prezinti evolutia unui cuplu de per- sonaje dintr-o nuvel studiata. + Serie un eseu structurat, in care s& prezinfi particularitati de realizare a unui personaj romantic apartinand unei nuvele studiate. in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmitoarele repere: + realizarea personajelor intr-o nuveld romantica; + incadrarea personajului ales intr-o tipologie (locul personajului in actiune, tipul uman intruchipat etc.); *precizarea si exemplificarea trisiturilor personajului asociate tipului uman identificat; + exemplificarea modalitatilor/ procedeelor de caracterizare a personajului ales; + evidentierea relatiilor dintre personajul ales si alte personaje ale nuvelei, prin referire la textul studiat. 67PROZA ROMANTICA * C. NEGRUZZI Ill. SUGESTII DE REDACTARE ¥ INTRODUCERE VY INCADRAREA — NUVELEIiN CONTEXTUL EPOCII ¥ CUPRINS Y REALIZAREA PERSONAJELOR iN ( NUVELA ROMANTICA ¥ RELATIA ISTORIE —FICTIUNE v RELATIA PERSOANA/ PERSONALITATE ISTORICA - PERSONAJ LITERAR v ESTETICA ROMANTICA © Nicolae Manolescu, op. 68 Alexandru Lipusneanul, de Costache Negruzzi, este prima nuvela istoricd din literatura romani. Publicati in perioada pagoptista, in primul numar al Dacieé literare (1840), nuyela aparfine prozei romantice, find inspirati din istoria nationala, potrivit recomandarii lui Mihail Kogalniceanu, in Introducfie, manifestul literar al romantismului romanesc. Nuvela istoricd are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Lupta pentru impunerea autoritaii domnesti si consecinjele detinerii puterii/ de un domnitor crud se raporteaza la realitatile social- politice din Moldova secolului al XVI-lea. —~ Aetiunea nuvelei este pus pe seama unor personaje ale c&ror caractere se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului. in fanctie de rolul lor in actiune, ele sunt puternic individualizate, construite cu minutiozitate (biografia, mediul, relafiile motivate psihologic) sau portretizate succint. in desfigurarea narativi, Alexandru Lapusneanul este principalul element constitutiv, celelalte personaje gravitand in jurul personalitatii sale, Imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul este conturati in Letopiseul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, |-cronic’ din care, Negruzzi preia scene, fapte si replici (de exemplu: mottoul capitolului I si al IV-lea), dar se distanteaza de tealitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea roman- tic asupra istoriei, influenaté de ideologia pasoptisti. Astfel, pomind de Ja persoane reale/ personalitati istorice, scriitorul creeazi personaje literare, reprezentand anumite tipuri umane, cu destine si profiluri psihologice care susfin coerenta narativa. De pilda, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spitarul Spancioc fugisera la Liov, in Polonia, si nu mai traiau in a doua domnie a lui Alexandru Lapusneamul; ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul tridator si lingusitor, boierii ,cu iubire de mosie”). Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale (au calitafi si defecte iesite din comun) in situafii exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, linia- ritatea psihologica, replicile memorabile. ,,Liniaritate psiholo- gicd se vede in constructia personajelor |...]. Gesturile $i cuvin- tele personajelor au menirea de a fi memorate.”*ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA Alexandru Lapugneanul este personajul principal din nuveli, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in si- tuatii exceptionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pe- depsirii lui Motoc, a mortii domnitorului otrivit). Intruchi- peazi tipul domnitorului tiran si crud, perfect integrat in mentalitatea epocii, care guvemneazi absolutist intr-o societate dominata de anarhie feudala. El este construit din contraste si are o psihologie complex’, calitati si defecte putemice, find um damnat” romantic. ‘Autorul ii marcheazi destinul prin cele patru replici me- morabile, plasate in fruntea capitolelor si avand rol de motto. Destinul sau este acela de a impune autoritatea domneasca prin orice mijloace. Afirmatia fu nu sunt cdilugdr, sunt domn!” reflect faptul c4 nu abdica de la propriul destin nici in fata li- mitelor omenesti (boala, moartea), pierderea statutului de dom- nitor impundnd suprimarea sa fizic’. Crud, hotdrat, viclean, disimulat, inteligent, bun cu- noscitor al psihologici umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. ,,Echilibrul intre con- ventia romantica $i realitatea individului, aceasta e minunea creatiei lui Negruzzi.” (G. Calinescu) Hotirfrea de a avea puterea domneasc& este impla- cabila si formulatd de la inceputul nuvelei, in raspunsul dat solici boierilor: ,,Dacd voi mu mda vrefi, eu va vreu, rdspunse Lapusneanul, a céirui ochi scdntierd ca un fulger, si dacé voi mu ma iubifi, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa md intorc? Mai degraba-si va intoarce Dundrea cursul indardpt.” Hotararea este pus in practic’ prin guver- narea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opozitii, cul- minand cu uciderea celor 47 de boieri 1a osp&t si incheindu-se prin revenirea asupra hotararii de a se calugari. Vointei neabitute i se asociazi alte trisdturi. Abilitatea in ceea ce priveste relatiile umane, diplomatia, cunoasterea psihologiei umane sunt calitati ale conducdtorului, dar folosite pentru consolidarea puterii absolute devin mijloace perfide. Face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, dar care ascund un plan de razbunare. Promisiunea pe care i-o face lui Motoc: ,,ifi fligdiduiese cdi sabia mea nu se va ménji in séngele tau; te voi cruja, céici imi esti trebuitor, ca sd md mai usurezi de blastemurile norodului” il Iinisteste pe boierul intrigant care se crede util domnitorului, intrandu-i din nou in favor”. Planul de razbunare al lui L&pugneanul este insi crud. Mojoc sfarseste sfisiat de multime: Du-te de mori pentru binele mosiei dumitale, cum ziceai insugi cand imi spuneai c& nu mé vrea, nici ma iubeste fara. Sunt bucuros ca-fi rdsplateste tara pentru slujba ce mi-ai facut, 69PROZA ROMANTICA * C. NEGRUZZI ¥ MULOACE SI PROCEDEE DE CARACTERIZARE vanzéindu-ni oastea lui Anton Sechele, si mai pe urma léisandu- ma si trecdnd in partea Tomsii.” Sacrificandu-1 pe boier, se rizbuna pentru tridarea acestuia in prima domnie si potoleste (manipuleaz4) multimea revoltati, de a cArei putere este con- stient: Prosti, dar mulji”. Stipanirea de sine, sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Mofoc, pe care il oferi gloatei ca tap ispasitor. ,Leacul de jricé” promis cu umor negru doamnei Ruxanda, piramida din capetele boierilor, reflect’ sadismul celui care sti- use si-si stipaneasc’ impulsul violent in momentul cénd, prin rugimintea ei, are impresia cA doamna vrea si se amestece in arii: ,~ Muiere nesocotiti! strigd Lapusneanul sarind drept in picioare, si in mana lui, prin deprindere, se rdzdmé pe junghiul din cingdétoarea sa; dar indata stdpanindu-se se plecéi, $i réidicénd pe Ruxanda de jos...”. Disimulat, regizcazA invitatia la ospatul de impacare, de fapt o cursa, de la alegerea locului si a momentului (liturghia de la mitropolie), la integrarea frazelor biblice in discurs (,,Bate-voi pastorul, si se vor imprdstia oile”) si pana la detaliile propriei vestimentalii (.,in ziua aceea, era imbracat cu toatd pompa domneasca”). Are o inteligenfa diabolica, reusind si manipuleze ma- sele sau persoanele (boierii), sé-gi pun’ in aplicatie planurile. Cruzimea este o insusire obignuité in Evul Mediu do- minat de luptele pentru putere (ca gi cruzimea lui Spancioc si Stroici care asisté la moartea domnitorului), dar in cazul lui Lapugneanul are manifestari care apartin exceptionalului: asista razand la macelul boierilor, nascoceste schingiuiri .ca sd nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenesti”, amenin{i chiar si-si ucidi propriul fiu, in care vede un uzurpator al puterii. Uciderea tui (cumplita, prin otravire) este singura cale de a-l opri si o plata pentru cruzimea sa. Este caracterizat direct (de c&tre narator, de alte perso- naje, autocaracterizarea) si indirect (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vesti- ‘mentatie). Naratorul realizeaz, in mod direct, portretul fizic al domni- torului prin descrierea vestimentatiei specifice epocii: ,,Purta coroana Paleologilor, si peste dulama polonezé de catifea sta- cosie, avea cabanija turceascé”. De asemenea inregistreazi gesturile si mimica personajului prin notafii scurte asemenea indicatiilor scenice si avand pretentia obiectivitafii: Spun ca in minutul acela el era foarte gaiben la fata si cd racla sfantului ar ffi tresarit”; ,rdspunse Lapusneanul cu sdnge rece”. Prin uti- lizarea substantivelor, se precizeazi ipostazele personajului ,rotund”: ,,voda”, ,domnul”, ,,tiranul”, ,,boinavul’, dar epitetele 70RELATICU ALTE RSONAJE ROMANTISMUL IN LITERATURA PASOPTISTA de caracterizare, in inversiune, sunt marci ale subiectivitajii: nenorocitul domn”, ,aceasta desdinjatd cuvaniare”. Caracterizarea realizati de alte personaje este succinta: Crud $i cumplit este omul acesta” (mitropolitul Teofan), ,,sdngele cel pangarit al unui tiran ca tine” (Spancioc). Autocaracterizarea evidentiazA trasituri morale: .yi-ay fi un ndtérdu de frunte, cand m-as increde in tine?”. Caracterizarea indirect’ se realizeazi prin faptele care evidentiazi in manier& romantic’ cruzimea personajului si do- rinfa lui de a distruge influenfa boierilor: uciderea si schin- giuirea lor, distrugerea cetitilor si reducerea numirului ostilor moldovene. Prin inlintuirea gradata a scenelor din capitolul al treilea, se dezvaluie magistral complexitatea portretului moral al tiranului care pune in aplicatie un plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil, disimulat, se fo- loseste de momentul slujbei religioase, de vestimentatia si de coroana domneascd, de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv. Crud, ordona soldatilor uciderea boie- rilor, apoi alcatuieste el insusi piramida din capete, pe care 0 arata cu satisfactie doamnei. Réde in timpul masacrului. Pe Mofoc il da cu sdnge rece mulfimii revoltate si spune c& face un act de dreptate. Replicile personajului sunt memorabile, doud dintre ele figuraind ca motto al capitolului I si al TV-lea. R&spunsul dat boierilor, ,.Dacd voi nu md vrefi, eu va vreau...) si dacd voi m ma iubiti, eu va iubese pre voi $i voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra” a devenit 0 emblem a pesonajului care se autode- fineste prin voinja de neinfrant. Ameninfarea ,,.De ma voi scula, pre mulfi am sd popesc $i eu...” reda aluziv ,dorinfa de rézbu- nare” a celui c&zut. Orgoliul este exprimat in prima replicé ros- tita: ,,Am auzit de bantuirile (arii si am venit s-o mantui”. Inte- ligenta/ abilitatea politicé a personajului este concentraté in celebrul raspuns ,- Prosti, dar mulfi!”, care a trecut in limbajul comun, unde funcfioneazé ca un proverb (pentru ca exprima un adevar universal). Forfa exceptionala a personajului domina relatiile cu ce- lelalte personaje. Pentru a se rizbuna, pune in aplicatie cdte un plan. Cruzimea sfargitului ales pentru fiecare personaj depinde de ,gravitatea” vinii: pe boieri ii macelareste, pe Mofoc il da mulfimii, doamnei ii da ,,un leac de fried”. Propriul sfargit va sta sub semnul cruzimii si al razbunarii celorlalti: ,,favafd a muri, tu care stiai mumai a omor?”. Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romanticd angelic — demonic. Diversitatea atitudinilor adoptate de Lapusneanul fati de doamna Ruxanda reflect ipocrizia, disimularea lui. Se casatorise cu ea ,,ca sd atragd inimile nPROZA ROMANTICA + C. NEGRUZZI v INCHEIERE norodului in care via inca pomenirea lui Rares”. Nu o respect nici pentru originea ei nobili (descendent a Iui Stefan cel Mare), nici pentru cd ii este sotie sau mama a copiilor sdi. [ar doamna ,ar fi voit sa-l iubeascd, dacd ar fi aflat in el cét de pufind simfire omeneascé”. Gesturile, mimica gi cuvintele rosti- te de Lapusneanul in capitolul al I-lea, in scena discufiei cu doamna Ruxanda, evidenfiaza ipocrizia lui in relatia sot-sotie. Mai intai ii saruté mana, apoi se posomordste, reactioneazd impulsiv la rugimintea ei, ducdndu-si mana la jungher, dar se stapaneste si ii promite ,.un leac de frica”. In capitolul urmator, se rzbuni pe boieri, pe Mojoc, si nu o iarti nici pe Ruxanda pentru indrizneala de a-i fi cerut si opreascd uciderile. Se bu- cura cu cruzime de spaima doamnei care lesinase la vederea piramidei de capete: Femeia tot femeie, zise Lépugneanul zémbind; in loc sé se bucure, ea se sparie”. Insistentele boie- tilor $i amenintarea din final cA ii va ucide fiul o determina pe doamna Ruxanda sa il otraveasca. Avénd ,,capacitatea de a ne surprinde, intr-un mod con- vingdtor”, Lapusneanul este un personaj ,,rotund”, spre deose- bire de celelalte personaje individuale din nuveli, personaje splate”, ,.construite in jurul unei singure idei sau calittii” (cf. EM. Forster). Monumentalitatea personajului, titanismul, excepfionali- tatea romantica, forfa sa de a-si duce planurile la bun sfarsit, machiavelic, indiferent de mijloace, spectaculosu! acfiunilor, concizia replicilor fac din personajul principal al nuvelei in al cérei titlu figureazi numele siu, Alexandru Lapusneanul, un personaj memorabil. ,Desenul uimitor” al personajului, pu- temnica sa individualitate indreptijese afirmatia criticului G. Calinescu: ,Lépusneanul apare omenesc ca orice om viu $i intreg si impresia ultimé a cititorului e mai putin a unui portret romantic cat a unei puternice creatii pe deasupra oricarui stil de scoala.”” 7G. Calinescu, op. cit. T2CRITICISMUL JUNIMIST. CRITICISMUL JUNIMIST |. PREZENTARE GENERALA SOCIETATEA JUNIMEA $I REVISTA CONVORBIRI LITERARE Revenifi de la studii din strinatate, cajiva tineri (P.P. Carp, Vasile Pogor, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu), constienti de situatia precara a culturii roméne, au hotirat infiintarea la Tasi, in 1863, a societatii Junimea, o asociatie menita s& aduci un suflu nou in cultura roman’. Asociafia este bine organizati, avand o tipografie proprie, o librarie si o revista, infiinfati in 1867 — Convorbiri literare, unde vor fi publicate pentru intaia oari operele de valoare ale marilor clasici ai literaturii roméne: Eminescu, Creangi, Caragiale, Slavici. in viata societ&tii Junimea se disting cAteva etape: Etapa ieseani (1863-1874) are un pronunfat caracter polemic si se manifest in trei directii: limba, literatura si cultura. in aceasti perioada se elaboreazi principiile sociale si estetice ale junimismului. Tot acum se impune necesitatea educarii publicului prin aga-numitele prelecfiuni populare. Organizate pe teme variate, in diverse cicluri sistematice si finute intr-o forma academic’, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care si infeleaga cultura ca factor de progres si moralitate. Aceast etap& marchea- 7’ cautarile febrile de modele apte s4 asigure progresul la care aspira Tita Maiorescu. Interesul pentru literatura se manifesta din 1865, cand se avanseaza ideca alcdtuirii unei antologii de poezie romAneasc4 pentru scolari. Aceasta i-a determinat pe junimisti si citeasc& in sedinfele societifii autorii mai vechi, pe ale ciror texte gi-au exersat spiritul critic si gustul literar. Cea de-a doua etap’, ce dureazi din 1874 pana in 1885 (cu desf¥igurarea se- dinjelor Junimii la Bucuresti, dar a activitifii revistei la lagi), este o etapa de consoli- dare, in sensul c& in aceasti perioada se afirma reprezentantii de seamd ai directiei noi in poezia si proza roman’: Eminescu, Creang’, Slavici, Caragiale, dar si scriitori minori, aproape necunoscuti astizi precum: Samson Bodndrescu, Matilda Cugler-Poni sau Nicu Gane. Este 0 perioada in care se diminueaza teoretizarea criticismului in fayoarea judecatilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esentiale prin care Titu Maiorescu se impune ca autentic intemeietor al criticii noastre literare modeme, fair’ ins a neglija preocuparile din domeniul civilizatiei, dar mai ales din domeniul limbii literare, necesare si pentru c& in 1860 se fcuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel Jatin, Maiorescu sustine utilitatea imbogitirii vocabularului limbii romane prin neolo- gisme de origine romanica, intr-un studiu din 1881, intitulat chiar Neologismele. Etapa a treia (bucuresteand) incepe din 1885, cand este mutaté la Bucuresti revista Convorbiri literare ca si intreaga societate Junimea, Aceasta etapa are un ca- racter preponderent universitar, prin cercetiirile istorice si filozofice. Aparitia revistei se BEE a Tru MAIORESCU prelungeste pana in 1944, dar cu toate acestea ea nu va mai atinge gradul de popu- laritate din primii 20 de ani. fn lucrarea Istoria literaturii romdne moderne, Tudor Vianu identificd tris’- turile definitorii ale junimismului. Acestea sunt: spiritul critic (respectarea adevarului istoric in studierea trecutului si cultivarea simplitatii; este combatuta falsa eruditie manifestata prin folosirea de catre mulfi cdrturari ai timpului a unei limbi artificiale care st-i diferentieze de oamenii de rind); spiritul filozofic; gustul pentru clasic gi academic (pentru valorile clasice, in detrimentul inovatiei); spiritul oratoric (se naste din opozitia impotriva retoricii pasoptiste romantice, mesianice, lipsite de echilibru, dar si din respingerea frazeologiei politice parlamentare si a befiei de cuvinte specifica timpului); ironia. TiTU MarorEscu Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societifii Junimea, impu- nandu-se ca adevaratul ei conduciitor, iar in cadrul epocii, drept indrumatorul cultural si literar, Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba . roman, literatura, cultura, estetica, filozofia. Studiile sale sunt de o important majora pentru literatura romana. in 1867, Maiorescu public studiul O cercetare critica asupra poeziei de la 1867. Din ratiuni metodologice, criticul igi imparte studiul in dou’ capitole: Condifiunea material a poeziei $i Conditiunea ideald a poeziei. in conceptia criticului, spre deosebire de stint’, care este chematd si exprime adevarul, ,poezia este arta de a pune fantezia in migcare prin cuvinte”, frumosul find wideea manifestaté in materie sensibild”. De aceea, poezia trebuie si aibi doud ~condifiuni”. ,,Conditiunea material” se realizeaz prin cuvinte ca organ de co- municare” — poetul trebuind si aleaga pentru indeplinirea acestei conditiuni ,,cuvntul cel mai pufin abstract”, dar si si foloseascd ,epitete ornante”, ,personificdrile obiectelor nemigcditoare sau prea abstracte, precum si a calitatilor si actiunilor”, com- paratiile originale si juste, metaforele, tropii, in general. ,Conditiunea ideald”, are in vedere sentimente si pasiuni exprimate, cici ,,ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simjdmdént sau 0 pasiune, si niciodatd o cugetare exclusiv inte- lectuala |...|. Prin urmare iubirea, ura, tristefea, bucuria, desperarea, ménia ete. sunt obiecte poetice; inva{atura, preceptele morale, politica etc. sunt obiecte ale stiinfei, si niciodata ale artelor”. Materialul sensibil al poeziei consta in imaginile artistice create in mintea cititorului. Obligatia poetului, spre deosebire de aceea a omului de stiin{z, care sustine adevarul, este de a se expune in fafa cititorului, prin intermediul limbajului figurativ. Ca si in cazul ,,conditiunii materiale”, ,,conditiunea ideald” se tealizeazi prin diverse mijloace: poezia trebuie ,,sd nu se intoarcéi in jurul aceleiasi idei, sé nu se repete, sa mu aiba cuvinte multe pentru gandiri pujine. O excepfie aparenta sunt poeziile cu refren (cupletele); dar numai aparenta. in realitate, refrenul, desi pastrand aceleasi cuvinte, cuprinde in fiecare strofa o idee noud sau cel putin o alté privire a ideii celei vechi.” Un alt mijloc de realizare a ,,condifiunii ideale” il reprezinti adevarul exprimat in poezie — ,poezia frumoasd trebuie sd fie adevaratd.” Pentru ca poezia si 74CRITICISMUL JUNIMIST adevaraté, trebuie evitate diminutivele, dar si exagerdrile, iar rimele trebuie s& fie rate. Ca si in cazul pasiunii, poetul trebuie ..sd nu-si injoseascd obiectul.” in 1868, apare studiul fn contra directiei de astdci in cultura romand, in care ‘este formulata teoria formelor fara fond. Maiorescu se revolt aici impotriva ,,vifiului” din epoct, de a imprumuta forme ale culturii apusene fari a le adapta conditiilor existente: ,,Vifiul radical in toatd directia de astazi a culturei noastre este neadevarul [...], neadevar in aspirari, neadevar in politicé, neadevar in poezie, neadevar in gramaticd, neadevar in toate formele de manifestare a spiritului public”. Lipsa in- stitufiilor sau a experienfei in domeniul cultural, politic si chiar artistic, pe care si se -aseze aceste forme, face nula incercarea de a contemporaneiza cultura romana cu aceea occidentala. Exist’ ganse de corectare a acestei tendinte numai daca se iau masuri im- potriva ci, prin descurajarea mediocritatilor si a ,,formelor fara fond”. Institutiile fiind cele care corecteaz’ mentalititile, ,este mai bine sa nu facem o scoala deloc decat sa cem o scoala rea [...]; mai bine sé mu facem deloc academii, cu sectiunile lor, cu gedinjele solemne, cu discursurile de receptiune, cu analele pentru elaborate decdt sit Te facem toate acestea faré maturitatea stiingificd ce singura le dé ratiunea de a fi”. Maiorescu nu este impotriva preluarii formelor culturale din exterior. Acestea trebuie, ins, adaptate la specificul national si anticipate de crearea fondului. Concluzia lui Maiorescu este categorica: ,,Caci fard cultura poate ined trai un popor cu néidejdea ca Ja momentul firesc al dezvoltarii sale se va ivi si aceasta forma bineféicditoare a viefii omenesti; dar cu o culturd falsd nu poate trai un popor, si dacd staruieste in ea, atunci da un exemplu mai mult vechea lege a istoriei: in lupta intre civilizarea adevérata si intre o natiune rezistentd se nimiceste nafiunea, dar niciodata adevarul.” Tot in 1868, Maiorescu public’ studiul Asupra poeziei noastre populare, in care sustine culegerea de folclor a lui Alecsandri din 1852. Maiorescu consider’ aceast& culegere drept 0 ,,comoara de adevaraté poezie $i totodata de limba sdindtoasd, de notite Caracteristice asupra datinilor sociale, i, cu un cuvént, asupra viefii poporului romén”. in felul acesta, Maiorescu propune poezia populara drept model pentru lite- ratura culti, deoarece in ea existi cea mai adénca simtire”. Directia noud in poezia si proca roméneascd, lucrare publicati in 1872, aduce in discufie literatura care ,,se caracterizeazd prin simjamdntul natural, prin adevar, prin injelegerea ideilor, ce omenirea intreagd le datoreste civilizafiei apusene si totodaté prin prestarea si chiar accentuarea elementului national”. Ca reprezentanti de frunte ai ,direcfiei noi” sunt considerati, pentru poezie, Vasile Alecsandri si tan&rul Mihai Eminescu, ,poet in toatdi puterea cuvéntului”, insi Maiorescu mentioneazA si cAtiva scriitori aproape necunoscuti astiizi precum: Samson Bodnérescu sau Matilda Cugler-Poni, iar pentru proz4, reprezentantii de frunte sunt Al. Odobescu, Ioan Slavici, Tacob Negruzzi, Nicu Gane. in cadrul acestui studiu, Maiorescu formuleazd un principiu estetic important: Arta e senind, trebuie sa ramdie senind chiar cénd exprima desperarea |...].” Studiul din 1885, Comediile a-lui Caragiale, trateazi tema moralitafii in arta si Hegel, respectiv, Aristotel. Punctul de plecare al studiului este discufia din presa vremii despre moralitate in opera comic& a lui Caragiale: ,Lucrarea d-lui Caragiale este originald; comediile sale pun pe scend cdteva tipuri din viaja noastra socialis de astézi si le dezvolti cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot 75Tru MArorescu eparatul infatisarii lor in situatiile anume alese de autor”. Maiorescu ti combate prin acest studin pe aceia care respinsesera comediile lui Caragiale pe motiv c& ar fi imorale. Arta este moralizatoare prin ea insti, mu prin ideile promovate — este ideea esentiala din studiul lui Maiorescu. Atta timp cat operele tui Caragiale au in centry Personaje, tipuri imprumutate din viata sociald, din viata real, ele nu au cum si fie imorale. ,Subiecnul poate sai fie luat din realitatea poporului; dar tratarea nu poate s fie decat ideal-artistica, fara nicio preocupare practicd.” Mai mult decat atét, in Conceptia lui Maiorescu, .,...d. Caragiale ne araté realitatea din partea ei comicd. Dar usor se poate intrevedea prin aceasté realitate elementul mai adanc i serios, care este nedezlipit de viaja omeneasca in toaté infatisarea ei, precum in genere indérdtul oricdrei comedii se ascunde o tragedie”. De asemenea, Maiorescu combate si acuzajia potrivit cdreia comediile tui Caragiale ar urmari scopuri politice: ,,..0 comedie nu are nimic a face cu politica de Partid; autorul isi ia persoanele sale din societatea contimporand cum este, pune in evidentd partea comicd asa cum o gaseste, si acelasi Caragiale, care astizi fyi bate joe de fraza demagogica, si-ar fi betut joc ieri de islie $i tombaterd $i isi va bate joc maine de fraza reactionard, si in toate aceste cazuri va ft in dreptul sits literar incontestabil” Studiul din 1889, Eminescu si poeciile lui, defineste totodata profilul geniului in general si personalitatea lui Eminescu in particular: ,Ce a fost si ce a devenit Eminescu ese rezultatul geniului situ inndiscut, care era prea puternic in a sa proprie fiinta ined 80-1 fi abatut vreun contact cu lumea de la drumul sé firesc”. PBtrunzind trasdturile Personalitiii eminesciene, Tita Maiorescu remarca ,,0 asa de covarsitoare inteligenté, Yutatds de o memorie céreia nimic din cele ce-si intipdrise vreodaté mii mai sepa L..] inedt lumea in care traia el dupa firea lui $i fara nicio sila era aproape exclusiv Jumea ideilor generale ce si le insusise $i le avea pururea la indemand, faptul ca ~Eminescu era omul cel mai silitor, vesnic cetind, meditand, scriind”, dat si faptul ca marele poet a fost ,um om al timpului modern” prin cultura tui de nivel european. De asemenea, criticul remarci dezinteresul lui Eminescu fafa de aspectele materiale ale existentei. in finalul primei parti a studiului, Maiorescu atrage atenfia c& poetul nu vedea in femeia iubitit decat copia imperfect a unui prototip nerealizabi?”, cdutandu-si refuugiul .intr-o lume mai poirivitd cu el, in lumea cugetairi si a poezie?”. in partea a doua a studiului, Maiorescu traseazi principalele coordonate ale Operei eminesciene. Criticul considers cd .fminescu inaltt rimele poeziei roméne peste acea forma obisnuité si adeseori neingrijitd, care a dat atétor ‘poezii ale noastre de pén-acum un aer aproape trivial. Primul pas al tui pe aceastis cale e de a lua unele cuvinte din cele mai familiare $iprozaice si de a le ridica la splendoarea unei rime surprinzdtoare. [...] Insié unde inovatia lui Eminescu in Privinta rimei se araté in modul cel mai neasteptat este in numele proprii luate din diferite sfere de cultura si introduse in modul cel mai firesc in versurile sale.” Studiul lui Maiorescu dedicat lui Eminescu se incheie cu o afirmafie ce a edpitat de-a Tungul timpului valoarea unei profetii: ,Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cat se poate omeneste prevedea, literatura poeticé romana va incepe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, si forma limbei nationale, care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasit infaiptuire pana astazi, va fi punctul de plecare Pentru toata dezvoltarea viitoare a vestméntului cugetdrit romanesti.” 16 atsCRITICISMUL JUNIMIST. Vizind limba romAni, teoria formelor fara fond are proiectii in studii precum: Despre scrierea limbei romane (1866), Limba romana in jurnalele din Austria (1868), Befia de cuvinte (1873), Neologismele (1881). Maiorescu susfine in aceste studii alfabetul latin si principiul ortografiei fonetice (impuse de Academie in 1881), imbogatirea vocabularului cu neologisme, dar fri exagerari, si combate bombasti- cismele, etimologismele, se manifest4 impotriva stricatorilor de limba, ridiculizeaz& abetia de cuvinte”. Filozof, critic literar, estetician, Titu Maiorescu este una dintre cele mai im- portante personalititi ale culturii romane. Il. COMPETENTA DE EVALUAT + Punerea in context a textelor studiate prin raportare la epoca sau la curente cul- turale/ literare. * Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural romAnesc. Ceringi: Utilizeaz&t informatiile de mai sus intr-un eseu liber avand ca tema criticismul junimist, folosind exemplificari din textele studiate la clasd. Este util si ai in vedere urmitoarea structuré a eseului: ipotez’/ premis& (punct de vedere), argumentatie (trei — patru argumente de natura teoretica insofite de exemplificari corespunzAtoare ale pre- misei) si concluzie/ sintezi (partea final a expunerii, care cuprinde ideile esentiale din cuprinsul eseului). 77ROMANTISMUL ¢ MIHAI EMINESCU. ROMANTISMUL MIHAI EMINESCU |, DELIMITARI CONTEXTUALE -MInAI EMINESCU 1. Teme si motive romantice’ intalnite in opera lui Mihai Eminescu: geniul, singuritatea, visul si reveria, meditatia nocturna, somnul, extazul, melancolia, natura si iubirea, trecutul (ruinele), viata ca vis, poezia si conditia poetului, timpul, revolta impotriva conditiei umane, miraculosul, interesul pentru mituri si basme 5.a. 2. Intr-un studiu despre limbajul poeziei eminesciene, Limbajul artistic romanesc in secolui al XIX-lea, Mibaela Mancas delimiteazd trei etape de creafie in opera poetica eminesciana: wn poezia de tinerefe, cuprinsé aproximativ intre ani 1866-1870, limbajul poetic eminescian mu este incé precizat, iar influenge ale poeziei predecesorilor pot fi ugor identificabile: aspectele clasicizante ale unora dintre versurile lui Eminescu din aceasta perioadé amintesc de o parte a creafiei Iui Heliade Radulescu, Dimitrie Bolintineanu sau Vasile Alecsandri, iar factura populard a altora este rezultatul unor influente folclorice, insuficient asimilate si nefiltrate printr-o cultura proprie. In aceasta epocd sunt compuse odele La morméntul lui Aron Pumnul, La Heliade, La moartea principelui Styrbei, postuma La moartea lui Neamtu, clasicizantele O céilitrire in zori, Misterele nopfii, Juni corupti sau postuma Ondina, ca si poeziile influentate direct sau prin intermediul Iui Alecsandri, de creajia populara: De-ag avea si, in parte, O céilarire in zori ori Misterele noptii. Existd o mare disproportie numericd intre poeziile aparute in aceasta primd perioada $i restul activitétii poetice a lui Eminescu; din anit 1866-1870 dateaza paisprezece poezii antume, la care se adaugé si 0 parte mai numeroasd a postumelor. Acest fapt prezinté 0 oarecare importantd, mai ales sub aspectul analizei lingvistice a textului: prima perioada de creafie a lui Eminescu se opune net celorlalte doud, prin caracterul mai pujin modernizat al limbii si prin subordonarea evidenté fata de vocabularul poetic si mijloacele de expresie curente in limbajul poeziei timpului. Formele lingvistice, uneori neobignuite sau mai putin adaptate la norma limbii literare, pe care Eminescu le-a utilizat in poeziile din prima perioadd, nu sunt, in majoritatea cazurilor, caracteristice pentru intreaga sa opera. A doua perioada cuprinsa intre 1870, anul aparitiei poeziei Venere si Madond, si aproximativ 1876-1878, epoca ieseand, marcheaza faza romantica a poeziei emi- nesciene, Marilor teme romantice abordate li se asociazé acum procedee romantice in stil: structura antiteticd a poemelor (Venere si Madond, Inger si demon, impérat si ” Albert Béguin, Sufletul romantic si visul, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, 9ROMANTISMuL + MimAl EMINESCU proletar, Epigonii), acumularile retorice in toate compartimentele stilului, tendinta céitre contraste in alcdtuirea figurilor, predilectia pentru caracterul concret al ima- ginilor, spre deosebire de abstractul caracteristic clasicismului poeziilor din prima perioada, deci o poezie «imagisticd», caracterizata printr-o deosebita densitate a JSigurilor: Callin, Créiasa din povesti, Lacul, Dorinta, Fat-Frumos din tei, Floare albasira, majoritatea postumelor. Temele romantice dau nastere, in aceastti perioadé, unor ample poeme: Strigoii, Céilin, Muresanu, Povestea magului cilator in stele, Memento mori. Ceea ce apropie marile constructii de acest tip de poezii aparent diferite ca structura, cum ar fi Lacul, Dorinta sau Créiasa din povesti, este, dincolo de aparenta deosebire impusé de teme sau dimensiuni, asemanarea de structurd in componenja imaginii, frecventa fi- gurilor si utilizarea unor forme comune de versificatie, care aléturi de «figurile de sunet», dau, incepand din aceasta perioadé, poeziei eminesciene 0 sonoritate specifica. Ancepand cu anul 1878, in creatia poetului se contureazd 0 noud etapa anungata inca din 1876 de Melancolie, etapa «reclasiciziriiy expresiei poetice intr-o manieraé proprie. Dupd cum se poate demonstra printr-o analiza a variantelor, majoritatea poeziilor din aceasta perioadd au fost, totusi, concepute si aduse aproape in formé definitivas in epoca precedenté, ceea ce explicd relativa unitate a ultimelor doud perioade din creatia de maturitate a lui Eminescu. Forma finala a acestor poezii marcheazé o renunare la figurile de stil numeroase (in special la epitet, in favoarea metaforei), 0 noud tendin{a cdtre domeniul abstract in alcétuirea imaginilor si reali- zarea acestora prin valoarea internd, prin exploatarea variatelor sensuri contextuale ale cuvéntului. Eminescu valorificd, in ultima etapa a poeziilor sale, asocieri inedite de termeni, atat cronologice, cat si semantice. Cu exceptia postumelor - Sarmis si Gemenii, renunta total la poemul de largi dimensiuni si la recuzita retoric-romanticd, inlocuindu-le cu poezii deosebit de «lucrate», in care valorifica, sub 0 formé sau alta, structura cantecului ori a romanjei de provenienté culté sau populard: Revedere, Povestea codrului (1878), O, rdmii..., De cite ori, iubito, Att de frageda (1879), Cénd amintirile..., $i daca..., Mai am un singur dor (1883), Sara pe deal (publicatis in 1885, dar inclusa din 1872 in poemul postum Eco), De ce nu-mi vii (1887). Este, de asemenea, perioada in care Eminescu a cultivat de predilectie poezia cu formd fixd sau forme complexe de versificafie: primele sonete (1879), Trecut-au anii... si Venetia (1883), Gloss (1883) sau Oda (in metru antic) (1883). in sfarsit, in aceasta ultima perioadd, Eminescu substituie partial nivelul figurilor semantice «evidente» printr-o ‘mai mare atenfie acordaté nivelului figurilor de constructie si de sunet, care apdruser& inca din etapa anterioara; chiar functia specified a anumitor figuri frecvente in pe- rioadele precedente (repetitia, comparatia, personificarea sau metafora) este modifi- cata, in poeziile din ultima parte a creafiei lui Eminescu”. Il. COMPETENTA DE EVALUAT + Analiza elementelor de compozitie si de limbaj in textul poetic. + Explicarea relatiilor dintre opere literare si contextul cultural in care au ap&rut acestea (romantismul). + Argumentarea unui punct de vedere privind operele literare studiate. 80Se ae SR eo oS a ROMANTISMUL * MIHAI EMINESCU Cerinta: Realizeazi un eseu in care si demonstrezi caracterul romantic al unui poem de Mihai Eminescu. Ill. SUGESTII DE REDACTARE (1) Alegerea textului ilustrativ: Luceafdrul de Mihai Eminescu. Poemul Luceafarul a aparut in 1883, in Almanahul Societdtii Academice Social-Literare Romania Jun din Viena, fiind apoi reprodus in revista Convorbiri literare. ¥ SURSE DE Poemul este inspirat din basmul romianesc Fata in gridina INSPIRATIE de aur, cules de austriacul Richard Kunisch. Basmul cuprindea Ppovestea unei frumoase fete de imparat izolata de tatal ei intr-un castel, de care se indragosteste un zmeu. Fata ins& se sperie de ne- murirea zmeului si-l respinge. Zmeul merge la Demiurg, doreste S& fie dezlegat de nemurire, dar este refuzat. intors pe pamént, zmeul 0 vede pe fat, care intre timp se indragostise de un p&- méantean, un fecior de impirat, cu care fugise in lume. Furios, zmeul se razbuna pe ei si ii desparte prin viclesug. Peste fati el pravaleste o sténe’, iar pe feciorul de imparat il las& s& moara in Valea Amintirii. Eminescu valorificd initial acest basm in perioada studiilor berlineze, intr-un poem intitulat tot Fata in gradina de aur, dar modifica finalul. Razbunarea nu i se pare potriviti cu superio- ritatea fiinjei nemuritoare, asa ci zmeul din poemul lui Eminescu rosteste cu amariciune ciitre cei doi paménteni: Fifi fericii — cu glasu-i stins a spus -/ Atét de fericifi, cat viata toata/ Un chin s-avefi —de-a nu muri deodata!”. Intre 1880 si 1883, poemul este prelucrat in cinci variante succesive, schema epic& devenind pretextul alegoric al meditatiei romantice. Alaturi de sursele folclorice ale poemului (basmele prelu- crate: Fata-n grédina gridina de aur, Miron si frumoasa faird corp $i mitul zburatorului), poetul valorifica surse mitologice gi izvoare filozofice (antinomiile dintre geniu si omul comun, din filozofia lui Arthur Schopenhauer), POEM Poemul romantic Luceafiérul de Mihai Eminescu este 0 GORIC alegorie pe tema geniului, dar si 0 meditatie asupra conditiei umane duale (omul supus unui destin pe care tinde s& il dep’- seasca). 81