Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Carlos Castaneda Cealalta Realitate

    Uploaded by

    Simona Tanasoiu
    108 views171 pages
    k

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    k

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    108 views171 pages

    Carlos Castaneda Cealalta Realitate

    Uploaded by

    Simona Tanasoiu
    k

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 171
    INTRODUCERE Gt 2 th umd ams oe ae ee ne ‘aqui din nord-vestul Mexicului, fi spuneam don Je a spn ox vn pnt ene ca agen Ac ii nunc rc sale de acu, nian og pn insane am bare ac. Duptaniony ens wn Patient Dues on yagi batut pe umar, ee ae — Acestai omul de care ti-am vorbit, ‘Yoce scazuta, ae A arftat cu capul spre A spul spre intrare. Tocmai intrase un — Ce mi-ai spus despre el ? am intrebat —E un indian care : poe sie multe despre peiots, fyi : ae amintit c& eu si Bill am condus o zi intreaga tn cas onion meccan ssc, zona, Nu 3 f B Penis ee ae siaveam sentimentul c4 indienii : at ne-au indrumat eronat in m 10d deli- Pea Bll mia spc omen uajeten erence GEALALTA REALITATE 2 eatin) # ORCAS care adund si vinde plante medicinale si c& stia foarte multe despre cactusul halucinogen, peiota. El a mai spus cA ar fi foarte bine si-l intfinese. Bill era ghidul meu tn cealitoria pe care o Intreprinsesem in sud-vest, pentru & coulege informatii si specii de plante medicinale folosite de indienii din ond. Bill s-a ridicat si ba salutat. Indianul era de fnalkime edie, Parul sau era scurt gi alb gi crestea putin peste ure- chi, accentuindu-i rotunjimea capului. Era destul de smead; cutele adinci de pe fay fi sugerau virsta, totus, corpul stu parea si fie puternic, L-am urmarit pret de clip. Se migca cu o sprinteneall pe care o eredeam impo- sibila pentru un batrin, Bill m-a chemat Lingd el. — E un tip simpatic, mi-a spus Bill. Dar nu-l pot {nfelege. Spaniola lui ¢ ciudata, plina de cuvinte locale, banuiesc. Batrinul a privit pe Bill gia zambit, Ghidul meu, care ru stia decit citeva cuvinte tn spaniola, a format o frazi absurdA fn aceasté limba. M-a privitca si cum ar fi vrut sa stie daca aveau vreun sens cele spuse de el, dar nu stiam ce are tn cap; apoi a zimbit si s-a departat, Batrinul m-2 privit si a izbucnit in ris, am explicat eX prietemal meu vita uneori cd nu vorbea spaniola. — Cred ci a uitat, de asemenea, si ne fact cu- nostinta, am spus sii-am dezvaluit numele meu, — Tar eu sint Juan Matus, ta dispozitia dumnea- vvoastri, a spus el. ‘Ne-am dat mfinile si am rimas o vreme tcugi, Am spart gheata gi i-am destainuit subiectul interesulti meu. Tam spus c& era vorba de orice informatie despre plante, 10 CARLOS CASTANEDA ‘n special despre peiotd. Am vorbit exagerat de mult, desi stiam c4 eram un ignorant in materie, Sustineam c& stiam multe despre peiota, Credeam c4, daca mi voi declina cu- nostin{ele, va fi interesat de continuarea discutiei. Dar el za spus nimic, A ascultat cu atentie. Apoi a aprobat ugor din cap si m-a privit, Ochi sai pareau sa straluceasca, vind o lumina proprie. I-am evitat privirea. M-am simtit jenat, Aveam certitudinea c4 in acel moment stia ci vor- bese prostii — Vino odata la mine, a spus tn final, luindu-si ochii 4e pe mine. Probabil cA vom putea vorbi mai in tihnd. 1N-am stint ce s& spun, Nu ma simteam in largul meu. Dups o vreme, Bill s-a intors fn camerd. Si-a dat seama de situagia mea, dar n-a spus nimic, Am rimas tcuti o ‘yreme, Apoi batrinul s-a ridicat. Venise autobuzul stu. $i lat la revedere, N-a mers prea bine, nu-i aga? Nu Lai intrebat despre plante ? Da. Dar cred ca am gresit — Ti-am spus, ¢ excentric. Indienii din jur il cunosc, totusi nu vorbesc niciodata despre el. Iar asta e ceva. — Mia spus totusi cd pot sit viitez. — Se distra cu tine, Binetnfeles, poi si te duci Ia el, ar ce folos ? N-o st-ti destdinuie niciodata nimic. Dac& o sé-1 Intrebi ceva, el va amuti, ca gi cum ai fi un idiot care debiteazi prosti. Bill mi-a spus c4 a mai intilnit oameni ca el, care dideau impresia c& stiu foarte multe, Dupé el, nu merita atita atentie, céci puteai objine aceeasi informatie, mai devreme sau mai tirzi, de la altcineva, care nu era atit de ‘CEATAUTA REALITATE, Ty greu de convins. A adiugat cd nu avea infelegere, sau rabdare pentru niste batrini nebuni gi cf era posibil cd cesta sii se fi dat cunosc&tor al ierburilor, cind fn real tate, probabil, c& si el cunostea tot atlt de puyin ca toficei- lal Bill a continuat s& vorbeasc&, dar nu-l ascultam, In si- nea mea continuam si m& gindese la batrinul indian. $tia ‘c& vorbeam prostii. Mi-am amintit de ochii Iui, Efectiv, stréluciserd. Cfteva luni mai tirziu, m-am intors si-1 revad, nu atit fn calitatea mea de student in antropologie interesat de plante medicinale, ct ca 0 persoand minata de o curiozi- ‘ate inexplicabila, Modul in care ma privise era un fapt fara precedent in viata mea. Voiam s& stiu ce insemna acea privire. Devenise aproape 0 obsesic pentru mine, ‘Am reflectat la asta, iar cu cit ma gindeam mai mult, cu tit imi prea mai neobignuitd, ‘Am devenit prieten cu don Juan, iar timp de un an. iam facut numeroase vizite. Géseam cf folul stu de a fi cera foarte linistitor, iar simul umorului superb ; dar, din- colo de toate, simteam c4 exist o substan’ teuti tn acjiunile sale, o consistent care mA uimea pur si simplu. ‘Simjeam o plicere ciudata in prezenta lui si, in acelasi timp, so jena ciudat. Compania lui ma forjat st-mi re- evaluez propriile modele comportamentale. Fusesem ‘educat, ca toatd lumea probabil, si accept cl omul este 0 ‘creatura extrem de slaba gi de supust groselilor. Ceea ce ‘ma impresiona cel mai mult la don Juan era faptul e& el rnu-si punea aceasti problema, iar pe mine, care eram lings cl, m4 determina si fac o comparatie favorabild intre ‘modul stu de a se purta si al meu, Probabil, una dintre Ty ARLOS_CASTANEDA cele mai impresionante declarafii pe care mi le ficea atunci se referea la deosebirea inerenta dintre noi. fnainte de al vita, ma simjeam relativ neferict, din cauza cursu- Jui viefii mele gi a unui numar de conflicte personale pe care le aveam, Cind am ajuns la casa lui eram destul de agitat Vorbeam despre interesul meu fay de cunoastere, dar, ca de obicei, ne aflam pe doud cai diferite, Eu ma re- feream la cunoasterea academica rezultata din experient’, far el vorbea de cunoasterea directa a lumii. = Stii ceva despre lumea din jurul nostru ? — $tiu.0 mulime de lucruri. — Vreau sé spun, ai simgit vreodata lumea din jurul nostra? — Percep din lumea din jur attt de mutt cit pot. — Nu-i de ajuns. Trebuie s& simti totul, altfel lumea {si pierde sensul, Am expus argumentul clasic, cA nu trebuie s& gust supa entra a-i cunoaste refeta, sau ci nu trebuie st suport un soc electric pentru a afla despre electricitate. — Coca ce spui n-are sens, a spus ol. Dupi cum vid, vrei sa te agiti de argumentele tale, in pofida faptului c& ele nu-ti aduc nimic bun ; vrei s& rémti acelasi, chiar cu prequl bunastarit tale — Nustiu despre ce vorbesti. — Vorbesc despre faptul c4 nu esti complet. Nu ai pace. Afirmatia m-a deranjat. Ma simteam ofensat. Gindeam c4 nu avea dreptul si-mi judece faptele, sau per- sonalitatea, — Esti coplesit de probleme. De ce ? ‘CEALALTA REALITATES~S~«~SS = Sint doar un om, don Juan, am spus arjagos. ‘Am filcut afitmatia exact in acelasi mod tn care obignuia tatal meu s-0 faca. De elte ori spunea ef e doar ‘un om, infelegea prin asta cd e slab s{ neajutorat, iar afir~ smatia sa, ca gi a mea, era plind de un sentiment extrem al Adisperaii Don Juan m-a privit ca fn prima zi fn care ne-am, intlnit. — Te gindesti prea malt la tine, a spus si a zimbit. ‘Asta iti genereazA o oboseala ciudati, care to face sf blo- chezi lumea din jurul tau si si te agiti de argumentele tale, De aceea tot ce obtii stnt doar probleme. — Ce vrei si spui? — Eu mi-am invins problemele. Pacat ct viaja mea e atit de scurtd, fncit nu pot sa mai abordez altele. Mi-ar face plicere, Dar asta nu e o problema, e doar o pirere. M&A cucerise tonul afirmatici sale, In el nu era nici dis- perare, nici autocompatimire, fn 1961, la un an dupa prima noastra intilnire, don Juan mi-a dezvaluit c stia un secret despre plantele ‘medicinale, Mi-a spus cA era un brujo, Cuvintul spaniol ‘brujo poate fi tradus in engler4 prin vrajitor, vraci, medic curant. De atunci, relatia dintre noi s-a schimbat. Am devenit ucenicul sau, iar in urmatorii patru ani el ma invitat mistercle vrdjitoriei, Mi-am deseris ucenicia in prima mea carte initulatInvaganurile iui don Juan. O cale Yaqui de cunoastere. Conversatia noastra se desfasura in spaniola si, mult iti superbei cunoasteri a acestei limbi de cate el, am obtinut explicatii detaliate despre complicatele intelesuri ale sistemului séu de credinge. M-am referit la acest corpus id CARLOS _CASTANEDA de cunoastere, complicat si bine sistematizat, folosind nofiunea de vrajitorie s{ -am mumit pe don Juan vrajitor, ‘deoarece acestes erau categoriile pe care Ie folosea el {nsusi in conversatile noastre informationale. In contex- tul unor explicatfi mai serioase, el se exprima cu termenu de ,cunoastere, pentru a desemna vrajitori, si sintagma de ,om al cunoasteri sau ,cunoscitorul’ pentru a defini un vrijitor, In procesul de invajare si pentru confirmarea cu- ‘noasterii sale, don Juan folosea trei plante psihotropice cunoscute destul de bine: peiota — Lophora Williamsi, planta fui Jimson — Datura inovia $i o specie de ciuperca din genul Psilocibe. Prin ingestia separatt a fiecarei plante, el producea in mine, ca ucenic al stu, nigte stiri particulare de perceptie distorsionatd, sau de constiinta schimbata, pe care le-am denumic ,stari de realitate neo- ignuita, Am folosit cuvintul ,ealitate’, pentru ci era o ‘promis majord fn sistemul de credinfe al lui don Juan ci starile de constiinys produse de ingestia uneia dintre aceste plante nu erau halucinati, ci ceva concret, totusi, neobisnuit, aspecte ale realitati vietii normale. Don Juan Privea aveste stiri de realitate neobignuita nu ,ca si cum* ar fi fost reale, ci ,ca" reale, A clasifica ateste plante ca halucinogene, si starile produse de ele drept realitate neobignuits, este bineinfeles problema. Don Juan intelegea si explica aceste plante ca fiind vehicule care conduceau omul spre forye impersonale, ‘sau ,puteri", iar starile produse de ele ca find ,intilnirile* pe care le aro un vrajitor cu acele puter’, pentru a cigtiga controful asupra lor ‘CEACALTA REALITATE—=~C~*~«S EI denumea peiota ,Mescalito” si spunea cf este un profesor gi un protector al oamenilor, Mescalito fl invata pe om ,adevaratul mod de a trai“, Peiota era consumatd la intiinirile obignuite ale vrajitorilor, denumite mitores, ‘unde participantii se tntfineau in mod special pentru a Primi o lectie despre adevaratul mod de a trai, Don Juan considera planta Jimson si ciupercile ca ‘lind puteri de tipuri diferite. Vorbea despre ele ca despre iste ,aliat si spunea c& acestia puteau fi manipula; iar un vrajitor fyi trigea de fapt puterea din manipularea ‘unui aliat. Din cei doi, don Juan tl prefera pe cel ‘pered. El sustinea c& puterea conginuta in aceste ciuperct ‘ea aliatul s4u personal gil denumea ,fumul", sau ,micul fum*, Procedura Iui don Juan de utilizare a ciupercilor era st le usuce, transforminducle intr-o pudr find fnti-un vas, mic, Tinea vasul acoperit timp de un an, apoi amesteca aceast& pudra find cu alte cinci plante uscate gi producea mixtura de fumat ; pentru care se folosea o pipd. Pentru a deveni un om al cunoasterii, trebuia si te ~intiinesti cu aliatul de cite ori era posibil; trebufa sa te {amiliarizezi cu el, Premisa aceasta implica, binetnyelés, 8 fumezi destul de des amestecul respectiv, Provesul ,fuma- tului* consta fn ingestia pudrei fine a ciupercii, care nu se incinera, ¢i in inhalarea celor cinci plante care formau mixtura, Don Juan explica efectele profunde pe care le aveau ciupercile asupra capacitatilor de perceptie, ca find 0 Indepartare a corpului de c&tre aliat ‘Metoda de invatare folosité de don Juan cerea un efort extraordinar din partea ucenicului, De fapt, gradul, necesar de participare era atit de stresant, inct la sfrsitul, ciu- Té CARLOS CASTANEDA anului 1965 a trebuit sa ma retrag. Pot spune, din pers- pectiva celor cinci ani de ucenicie, ca atunci invataturile Iui don Juan incepuserd s& devind o serioasé ameninyare Pentru ,conceptia pe care o aveam despre lume.“ Am inceput si-mi pierd certitudinea, pe care 0 detinem cu ‘ofii, cd realitatea vietii normale e un Iucru pe care fl 1vam debun. . Pe vremea retragerii mele, eram convins c& decizia pe care 0 luasem era definitiva: nu mai volam si-l vad pe don Juan. Totusi, in aprilie 1968 mi-a parvenit un exem- plar al c&rgii mele si m-am simtit obligat sf i-1 ardt, I-am ficut 0 vizitd. Relatia noastra de profesor-ucenic s- teffcut in mod misterios si pot spune cX de atunci am Inceput al doilea ciclu al uceniciei mele, foarte diferit de primul ciclu, Frica mea nu mai era aga de acuta ca in tre- ut. Modetul global al fnvayituritor tui don Juan era mai relaxant. El ridea si ma ficea si pe mine sa rid. P&rea ca ‘metoda era intentionata, de a minimaliza seriozitatea in general. El se maimupirea in timpul momentelor cruciate ale acestui al doilea ciclu, ajutindu-ma astfel sa depagesc experientele, care ar fi putut deveni destul do usor obse- sive, Pornea de la premisa c&, pentru a revista impactului si ciudateniei cunoasterii pe care mi-o prezenta, era nece- sardio disporitie lejera si docila, — Motivul pentru care te-ai sporiat $i ai cedat este cf te simti prea important, a spus el, explicindu-mi retrage- ‘ea mea Cind te simti importamt, devil greoi, stingact gi ‘e simti invtil. Sa fii un om al cunoasterit inseamna sa fii liber gi permeabi Tnteresul particilaral lui don Juan inal doilea ciclu al ‘uceniciei mele era sa mé facd si vad". Aparent, in siste~ CEALALTR REATITATE 1 mul [ui de cunoastere, exista o posibilitate de a face 0 di- fereny semantied intre ,a vedea* si, privi*, acestea find dou maniere distincte de perceptie. A privi“ se referea Ja modalitatea objgnuiti de a percepe lumea, In timp ce ya vedea' presupunea un proces foarte complex, in virtutea céruia un om al cunoasterii putea percepe ,esenta‘ lucru- rilor din lume./~ Pentru a conferi complicatiilor acestui proces de invijare o forma uor accesibild, am editat notitele origi- nale condensind lungile pasaje de intrebiiri si rdspunsuri, Cu toate acestea, sper cd modalitatea aleasd nu va schim- ‘ba sensul fnvaiturilor Iui don Juan. Am avut in vedere redau fluenta conversatiilor, astfel inet acestea s8 aiba impactul pe care lam dorit ; cu alte cuvinte, am vrut si comunic cititorului, sub forma unui reportaj, dramatismul i spontaneitatea situatiel reale, Flecdrei sec{iuni i-am Aalocat cite un capitol, intrucit reprezinta cite un ciclu de sedinfe cu don Juan. De regult, el termina fiecare astfel de sesiune cu cite o nota abrupti ; de aveea tonul dramatic al finafutui fiectrui capitol nu este un procedeu literar al autorului, ci stilul propriu al traditief orale a fut don Juan, Pérea si fie un mecanism mnemotehnic, care sd ma ajute st retin importania gi calitatea dramaticd a leetilor. Pentru a face ca reportajul sa devind mai concludent, sint necesare, totusi, anumite explicatii, deoarece clarita- tea sa depinde de clucidarea unui numar de concepte- cheic, sau de unitiji-cheie, Am considerat ci accastt accentuare este potrivitd cu interesul meu fat de stiinjele sociale, E perfect posibil ca o alté persoand, cu un alt set de scopuri gi de sperante, si aleags concepte total diferite de cele pe care le-am folosit eu. Ts CARLOS CASTANEDA Jn timpul celui de-al doilea cicku al uceniciei mele, don Juan m-a asigurat ca mixtura de fumat este indispen- sabilé pentru a atinge scopul urmarit, si anume ,vederea" De aceea, a trebuit s8 apelez la aceasta metodi cit de des cu putinga. — Doar fumul iti poate da viteza necesara pentru a surprinde o sclipire a lumii aceleia efemere, spunea cl Cu ajutorul amestecului psihotrop, el a produs in mine o serie de stari de alta realitate’, neobignuita. Prin- ipala trastitura a acestor stati, in relatie cu ceea ce prea si faci don Juan, era 0 conditie de, inaplicabilitate* ‘Ceea ce am inceput in aceste stiri de constiinta schimbata era imposibil de interpretat cu ajutorul modului obignuit de a infelege lumea. Cu alte cuvinte, conditia inaplicabi- 1itayii presupunea si renunt Ia ideea de pertinengé a viziu- nii mele asupra lumii Don Juan folosea aceastd conditic @ inaplicabilitatit starilor de realitate schimbat& pentru a introduce 0 serie de ,unitisi conceptuate noi, prestabilite. Unitayile conceptuale erau toate clemente singulare pertinente eunoasterii pe care mi-o preda don Juan, Le-am denumit unitaji conceptuale deoarece ele reprezentau acel conglo- ‘merat care stétea la baza datelor senzoriale i a inter- Pretirilor lor si in care erau construite concepte mai complexe. Un exemplu de astfel de unitate ¢ modul fn care era injeles efectul fiziologic al amestecului psiho- trop. Acesta producea o paralize si 0 pierdere a controlu- Iui locomotor, fapt interpretat in sistemul lui don Juan =n ierarura de apecialtate se mai folossc i termeni de ,realitate fechimbatt, cealalh ealitae’,,cii de congins schimbata (a red) GEACALTA REALITATE SSCL ‘drept o acfiune intreprinsi de fumul-aliat, pentru .a pre~ ua corpul practicantului Unititile conceptuale erau grupate intr-un mod speci- fic gi fiecare bloc astel creat forma ceca ce euam denumit 0 interpretare senzoriala. Evident, trebuie s& existe un numar nelimitat de posibile interpretiri senzoriale care {in de magie, pe care vrajitorul trebuie sa invete se fac’, {In viafa normal, sintem confruntati cu un numar nesfirgit de interpretiri senzoriale pertinente de aceasta. Un exemplu simplu fl constituie interpretarea deliberatt pe care 0 Gam de nenumérate ori, in flecare 7i, structurii cfreia ti spunem ,cameri, Este evident c& am invajat s-0 facem folosind termenul de camera ; din aceasta cauz4, exemplul respectiv este 0 interpretare senzoriala pentru cd pretinde ‘ca, atunci cind o facem, si cunoagtem fntr-un fel sau altul lementele care intra in componenta ei. Cu alte cuvinte, ‘un sistem de interpretiri senzoriale este procesul tn virtutea ciruia un preaticant cunoaste toate unitayile conceptuale necesare pentru a face presupuneri, deducti, predict, ‘tc. despre toate situatiile legate de activitatea sa. Prin ,practicant* injeleg un participant care poseda ‘un model de cunoastere adecvatd a tuturor sau aproape ‘uturor unitagilor conceptuale incluse in sistemul stu p ticular de interpretéri senzoriale. Don Juan era practi- cant, adic’ era un vrajitor care cunostea tof! pasii artei sale, Ca practicant, el a incercat sa creeze un sistem de in- terpretiri senzoriale care simi fie accesibil. Ceea ce, In acest caz, era echivalent cu un proces de resocializare, in 30 CARLOS CASTANEDA care se predau si se insugeau noi modalitiji de inter- pretiri perceptuale, Eu cram ,strainut", cel cAruia fi lipsea capacitatea de a face interpretari inteligente si congruente ale unitatilor conceptuale proprii vrijitoriei. Sarcina lui don Juan, ca practicant care ficea ca siste- mul lui st-mi fie accesibil, era sa sirice 0 certitudine speci- fica pe care o imparjeam cu ceilalti, gi anume ca vederile ‘noastre de ,bun sim" despre lume sint definitive. Prin fo- losirea plantelor psihotrope gi prin contacte bine directio- nate intre sistemul strain de credinte si sistemul meu, el a reusit sl-mi demonstreze c& acea conceptie despre lume pe care 0 aveam nu putea fi definitivs, pentru c era doar ointerpretare, Probabil ci pentru indienii americani, fenomenul vag pe care ill denumim vrajitorie a fost, de mii de ani, o prac- ticd serioasé, comparabili cu stiinta noastra. Dificultatea consti in a-i intelege termenii si rezult, rd Indoial’, din unitatile conceptuale cu care respectiva persoand are de-a face. Don Juan mi-a spus odata c& un om al cunoasterii are predilecti, L-am rugat si-si explice afirmatia, — Predilectia mea e sa vad, a spus, — Ce injelegi prin asta ? — fmi place s4 , vad", pentru cl numai prin ,vedere* poate cunoaste un om al cunoasterii = Ce fel de lucruri ,vezi* ? — Totul — Dar gi eu vad totul, fara si fu un om al cunoaste- nil, ‘CRATAUTA REALITATE 21 = Nu. Tunu,,veri — Bucred cd da. — fyispun eu, nu vezi — Ce te face st spui asta, don Juan ? — Tu privesti doar suprafata tucrurilor. — Viei sa spui ed fiecare om al cunoasterii vede efec- tiv prin ceea ce priveste ? — Nu. Nu asta am vrut sa spun, Am spus c& un om al ‘eunoasterii are propriile sale predilectii; a mea e doar si vad si 84 sti j alti fac alte lucrri, — Cealte lucruri, de exemplu ? — De exemplu, Sacateca, el e un om al cunoasterii si predilectia sa e dansul, Deci el danseazA si tie. — Predilectia unui om al cunoasterii e ceva ce te face 4 sti? — Da,ecorect, — Dar cum poate cunoaste Sacateca ceva dansind ? — Poti spune ca Sacateca danseaza cu tot ce are, — Danseazd ca mine ? Vreau sé spun, dans ? — Sa spunem c& danseazé asa cum vid“ eu si nu ‘cum dansezi tu. — ,Vede* si el modul fn care ,x — Da, dar el si danseaza, — Cum danseaza Sacateca ? — Egreude explicat, E un mod particular de a dansa, pe care-l foloseste cind vrea si stie. Da, tot ce-ti pot spune. despre asta e cl, dacd nu infclegi comportamentul unui ‘om care stie, ¢ imposibl st-i vorbesc despre dans si .ve- dere“ — Lai ,wtizut" vreodat dansind ? i tw? CARLOS CASTANEDA — Da. Totusi, nue posibil ca oricine care priveste la ‘dansul tui sa vada" c& este, de fapt, un mod particular de a cunoaste, fl stiam pe Sacateca, sau cel putin stiam cine este. Ne-am fntfinit odata si i-am cumparat si o bere. Era foarte politicos si mi-a spus c& pot s4 m& opresc la casa tui oricind vreau. M-am gindit mult timp fnainte sil vizitez, dar nu i-am spus lui don Juan, fn 14 mai 1962, dupa-amiaz, m-am dus cu magina la ‘casa lui Sacateca; el imi diduse indicatti cum s& ajung, asa cA n-am avut nici o problema. Era la un colt si avea ‘gard de jur imprejur. Poarta era inchisd, M-am plimbat in jurs& vad daca pot patrunde in casa, Parea si fe pustiv — Don Elias, am strigat tare. Puii s-au speriat si au fnceput si se agite. Un cline mica venit la gard. Ma astep- tam sa latre, dar el st&tea si ma privea. Am mai sti data si puii au avut iar o izbucnire de agitate. Din casi a aparut o femeie batrin’, Am rugat-o si-1 cheme pe don Elias. — Nueaici, a spus. = Unde-t pot gisi ? — Epecimp. — Unde pe cimp ? — Niu gtiu. Vino dupa-masa, O si fie pe la cine. — Sinteti nevasta tui don Elias ? — Da, Sint nevasta lui, a spus gia zimbit. ‘Am incercat s-o intreb despre Sacateca, dar sa scuzat 31 spus cl nu vorbeste prea bine spaniola. M-am urcat in ‘maging $1 am plecat. ‘M-am fntors pe la sase. Am condus pind la casa lui gi Lam strigat. De data asta a aparut chiar el din casi. Am GEALALTA REALITATE SSO. omit casetofonul, care eta agajat de umarul meu cu 0 ‘curea maro $i arata ca un aparat de fotografiat. Se prea eh ma recunoscut. — Oh, tuesti,a spus zimbind. Ce face Juan ? — E foarte bine. Dar ce mai faci, don Elias ? [Na rispons. Parea agitat.Parea linitit, dar am remarcat ‘ef muse simtea tn Largul tu. — Te-a trimis Juan la mine cu vreo problema ? — Nu. Am venit singur. — Darde ce? fntrebarea pirea si-i trideze surpriza, — Am vrut sd vorbese cu tine, am spus, sperind e& tonul meu suna destul de natural. Don Juan mi-a spus Jucruri minunate despre tine, am devenit curios, aga ct am Venit sé-ti pun niste intrebsi Sacateca stitea in fata mea, Trupul lui era slab, dar Vinjos. Purta pantaloni si cimasi kaki. Ochii lui erau sor {intredeschisi; parca fie somnoros, fie baut, Gura fi era {ntredeschisa, iar buza de jos, lisatd. Am remarcat cf res- pira adine si aproape fornaia, Mi-a trecut prin cap c& cateca ar fi putut fi, firs indoiali, si nebun, Dar apot {indul Asta a devenit prea nepotrivit cu situatia, pentru c&, doar cu citeva minunte inainte, cind iesise din casa, era foarte alert si constient de prezenta mea. — Despre ce vrei si discutm ? a spus intr-un Vocea fi era pujin obosita; ca si cum cuvintele ar fi fost extrase unul cite unul. M-am simfit jenat. Era ca gi ‘cum oboseala Iui ar fi fost contagioasé si ma prindea gi pe mine. — Despre nimic in mod special. Am venit s& dis- coutim prieteneste, M-ai rugat odata sa tre pe la tine, — Da, dar acum nu mai ea fel iu. CARLOS CASTANEDA — De ce nu mai ela fel? — Nu vorbesti cu Juan ? Bada — tunel ce vrei de la mine ? — Mam gindit sa te inireb cite ceva. Intreaba-1 pe Juan. Nu te invari el? Ba da, dar tare as vrea s& te intreb si pe tine despre ce m& Invayd el, s8 ascult pirerea ta. Aga voi fin stare s& stiu ce sa fac. = De ce vrei si faci asta ? Nu-l crezi pe Juan ? — Bada, — Atunci de ce nu-l rogi pe el si-ti spun’ ce vrei si stil? — O fac. $i imi spune. Dar dacé ai putea s&-mi spui gi ‘tu despre ce ma invati don Juan, probabil ci ag invita mai bine. — Juan poate si-ti spund orice. El singur poate face asta, Nu-ntelegilucrul asta ? — fnfeleg, dar ag vrea si discut cu oameni ca tine, ddon Elias. Nu poti gisi un om al cunoasteril in fiecare zi — Juan un om al cunoasteri Stiuasta — Atunci de ce vrei si discuti eu mine ? — Amspus ci am venit si fim prieteni Nu, nu de asta ai venit. De data asta e altceva cu tine, ‘Am vrut si-i explic, dar tot ce puteam spune era un ‘minim incoerent, Sacateca n-a spus nimic. Parea cé as- ‘eultd cu atentie, Ochii sai eran intredeschisi, dar simteam ‘c& ma privea. Apoi pleoapele s-au deschis si i-am vazut chit. Parea c& priveste undeva peste mine, Batea uneori podeaua cu. marginea piciorului drept, chiar in fata caletiului sting, Picioarele ti erau usor arcuite, iar brayele CEALALTA REALITATE—S~S~«SS ii atirmau pe Iingi corp. Apoi gi-a ridicat brayul drept; mina era deschisd, cu palma perpendiculara pe pamint degetele erau fntinse si indreptate spre mine, $i-a Wisat ‘mina st se clatine de clteva ori, fnainte s-o aducd la nive- lul fetei. A tinut-o citeva clipe asa, apoi mi-a spus cfteva cavinte, Vocea lui era foarte clara, totusi cuvintele se scurgeau anevoie. Dup& o clipa, sia lsat mina si a rimas nemigcat, Iuind 0 povitie ciudata. ‘Am simfit 0 apasare nedoriti, un fel de neliniste. Gindurile mele pireau disociate, Erau ginduri ciudate, {iri sons, care n-aveau nimic de-a face cu ceea ce se {ntimpla, Am remarcat aceastl nelinigte ¢1 am tncercat s-mai ‘adun gindurile, dar nu reuseam, fn ciuda unei mari lupte interne. Era ca si cum o forja nu maar fi lisat smi concentrez, sau sf ma gindesc la lucruri normale, ‘Sacatoca nu spunea nici un cuvint gi n-am stiut ce si mai zic sau ce si fae. Aproape automat, m-am intors $i am plecat. Mai tirziu, am simgit c4 trebuia sa-i spun Iui don Juan. despre intilnirea cu Sacateca. Ela izbucnit tn rts — Ce sa intimplat cu adevérat acolo ? — Sacateca a dansat! a spus don Juan. Te-a ,vizut' poi a dansat. i — Dar ce mi-afcut ? Ma simteam rece si derutat. — Aparent nu jai placut si atunci te-a oprit, arancindv-ti un cuvint. — Dar cum reusit asta ? am exclamat incredul, — Foarte simplu ; te-a oprit cu ,voinga* lui — Cuce-aispus? — Te-a oprit cu ,vointa Iui 26 ARES CASTANEDA Eplicatia nu era suficienté. Afirmatiile sale mi se paireau ciudate. Am incercat sil chestionez tn continuare, dar el nu-mi putea furniza explicati satisfcttoare. Evident cf acel eveniment, sau oricare altul apérut in acel sistem strain de interpretiri senzitive putea fi expli- ‘cat sau infeles in termenii unitatilor conceptuale proprii acestui sistem. Lucrarea prezent& este un reportaj gi, de ‘aceea, trebuie citita ca un reportaj, Sistemul pe care I-am ‘consemmat mi-cra de neinteles si, de accea, a pretinde ci este altceva in afard de o simpli relatare ar fi 0 greseala. fn aceast& idee, am adoptat metoda fenomenologicd gi ‘m-am luptat si descriu vrajitoria pur si simplu ca pe un fenomen care mi-era prezentat. Eu, ca receptor, am fnre- sistrat percepiile, iar la momentul tinregistrarii am incer- cat si elimin judecarea lui, PARTEA INTII PRELIMINARIILE ,,VEDERII“ 2 aprilie 1968 Don Juan m-a privit gi n-a pirut deloc surprins, desi trecuser mai mult de doi ani de cind il vizitasem ultima dat. Mi-a pus mina pe umér, a zimbit gi mi-a spus of ma schimbasem, c& ardtam mai gras gi mai linitit ti adusesem un exemplar din cartea mea, Fara nici 0 introducere, lam scos din servieta sii -am tamtnat. — Eo carte despre tine, don Juan. ‘A luato si a frunzarit paginile, ca pe un pachet de cart. -a plicut culoarea verde de pe coperta din spate si sgrosimea ei. A mingiiat coperta cu palmele, a intors-o de citeva ori gi cind mi-a inapoiat-o am simtit un val de mindrie. — Vreau s-0 pastrezi. A dat din cap sia tis usor. — Mai bine nu, a spus, apoi a adaugat cu un zlmbet, Jarg : $ti ce facem noi cu hirtia in Mexic. ‘Amis, Simfeam c& ironia lui era minunata. Sttiteam pe 0 banc din parcul unui oragel din zona muntoasi a Mexicului central. Nu avusesem absolut nici ‘un mod de a-l anunta ci-l voi vizita, dar eram sigur c& ‘CARLOS CASTANEDA si] gusesc gi lam gisit. Am ajteptat putin timp in acel frag, inainte ca don Juan s& coboare din munt, gi Lam {nifInit tn piat la standul unui prieten al sau. De fapt, don Juan mi-a spus sec 4 venisem la timp ca stl due fnapoi fn Sonora, apoi am stat in parc, ca si astept un pricten al fui, un indian Mazatec cu care locuia. ‘Am asteptat trei ore. Am vorbit despre lucruri neim- portante, iat spre sflrsituzilei, chiar tnainte s& vind prie- {enul lui, i-am relatat niste evenimente la care fusesem martor cu citeva zile inainte. fn timpul calttoriel mele spre el, masina mea s-a stri- ‘cat in vecindtatea unui oras gi a trebuit sd stau acolo trei zile pind a fost reaparatd. fn faja service-ului se afla un ‘motel, dar mahalalele oragului ma indispuneau, aya ca am stat intr-un hotel modern, cu opt etaje, din centrul oragu- ui, Liftierul mi-a spus c& hotelul avea restaurant, iar cfnd am coborit sa mantne, am constatat cX eran mese si pe ‘trotwar. Mai degraba putea fl numit un aranjament fru- ‘mos pe coltul strizi, sub citeva arcuri de céramida cu linii moderne, Afara era rcoare si erau si mese libere, am pre- forat totus sa stau Induntru. Remarcasem c& la coltul res- ‘aurantulut se afla un grup de baiet{lustragi si eram sigur ‘cd m-ar fi hartuit daca m-a5 fi agezat afar’ De unde stiteam putcam urmétri grupul respectiv prin vitrina de sticla, Dot barbagi tineri s-au agezat Ia o mast g baietit s-au vinturat in jurul lor, vrind s& le lustruiasca ‘pantofi, Tinerii au refuzat si am fost uimit cind am vizut & baietii mu au insistat gi cA s-au intors la locurile lor. ‘Dupé o vreme, trei barbayi in costume de afaceri s-an ridi- ‘at gi baietii au alergat la masa lor i au inceput si GEALALTA REALITATE———~S~S~«SL mdnince resturile; in citeva clipe farfuriile erau curate, [a fel -a intimplat gi cu resturile de la celelalte mese. ‘Am remarcat cf baie erau destul de ordonayt ; dact virsau apa, 0 curajau cu cirpele de Tustruit. Am observat i plenitudinea operatiei lor de devorare a resturilor. Mincau pind gi cuburile de gheat ramase in paharele cu apt gi felile de lamiie din ceai. Nu raminea absolut nimic rispit. Cit am stat ta hotel, am aflat c4 exista o injelegere Intre copii si seful restaurantului ; baietilor le era permis siise vinture pe Iingd restaurant pentru a face rost de bani de la clienti, De asemenea, puteau minca resturile, atita limp cit nu deranjau pe nimeni si nu spargeau nimic, Erau {n total unsprezece, avind fntre cinci si doisprezece ani, otusi cel mai mare era tinut la distant de restul grupu- Jui. fl exilau detiberat, ironizindw-l cd avea deja par pu- bian $id era prea batrin pentru a sta cu ei Dupa ce i-am urmarit tri zile repezindu-se ca vulturii ‘supra resturilor, m-am tntristat $i am piirdsit oragul cu sentimentul c& nu era nici o sans pentru acesti copii, a ror lume era deja modelatd de lupta lor de zi cu zi pen- tru farimituri — Tie mila de ci? a exclamat don Juan pe un ton {ntrebator, — Bineingeles. — Deve? — Pentru ci ma preocup’ bundstarea concetajenilor mei, Acestia sint copii si lumea lor ¢ urfta gi fefting, — Stai! Stai! Cum poti spune c& lumea ¢ ,urité si siefting? a spus don Juan, imitindu-mi afirmatia, Crezi 4 tu stai mult mai bine, nu-i asa? 32 CARLOS CASTANEDA ‘Am raspuns afirmativ; ma intrebat de ce ; Lam rela {at cd, In comparatie cu lumea acestor copii, lumea mea, ‘era infinit mai variata gi mai bogati in experiente si sanse de dezvoltare si de satisfactic personal’. Risul lui don. Juan a fost prictenos si simplu. A spus ca nu eram atent la ceea ce spuncam, ca nu aveam nici o modalitate de a unoaste ceva despre bogatia si yansele din lumea acetor cop ‘M-am gindit c& don Juan era foarte tnctpatinat. Efec- ti, ma gindeam cf ¢l a ales viziunea contrara ca sa mi su= ppere. Credeam sincer c& acei copii nu aveau nici cea mai ‘mica sansa de a se dezvolta intelectual, ‘Mi-am sustinut 0 vreme punctul de vedere, apoi don Juan m-a intrebat brusc: — Nu mi-ai spus odata ci, dupa opinia ta, cea mai ‘mare realizare a omului e si devind un om al cunoasterii ? Spusesem asta si am repetat cf, in opinia mea, a deven! ‘un om al cunoasterii era una dintre cele mai mari realizri intelectual. — Crezi ci tumea ta foarte bogatd o s& te ajute vrco- dat sa ajungi un om al cunoasterit? a tntrebat sarcasti don Juan, 'N-am raspuns s{atunei el a reformulat aceeasiintrebare intr-o maniera diferita, un lucru pe care eu fl ficeam ‘mereu cu el cind credeam c& nu a fnfeles ceva, — Cu alte cuvinte, a spus el zimbind larg, fiind evi- dent constient cé tt cunose gindul, te pot ajuta gansele gi libertatea ta si devii un om al cunossterii ? — Nu! am raspuns cu convingere. — Atunci, cum poate si-t fie mil& de acesti copii ? a {ntrebat ou seriozitate, Oricare dintre ei poate deveni un, ‘GeacAcEA-REALITATE 33 om al cunoasterii, Tout oamenil cunoasteri pe caresi cu- nose au fost niste copii ca cei pe care i-ai vizut mincind restur ilingind mesele. Argumentul lui don Juan mi-a produs 0 senzatie de fort, Nu mi-era mil de copiii aceia pentra ci nu aveau ce minca, ci pentru c&, in termenii mei, lumea lor fi condamnase deja $4 ereasca fn mod inadecvat din punct de vedere intelectual. Totusi in termenii lui don Juan ori care dintre ei putea deveni ceca ce eu credeam a fi un te zaltat al acumulirilor intelectuale ale omului, un om all cunoasteri, Motivul meu de a-mi fi mi de ei era absurd, Don Juan ma ineuiase cu indeminare, 3 — Probabil cd ai dreptate, am spus, Dar cum poy evita

    You might also like