SITU Hci] UR ered ects): Faleeeea CS OL OIT cine esti aa Ha seoEditori: SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU Director editorial: MAGDALENA MARCULESCU: Coperta colectiei: FABER STUDIO (S. Olteanu, D. Dumbravician) Redactor: GABRIELA RIEGLER Director Producfie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN Dip: EUGENIA URSU Corectura: ROXANA SAMOILESCU EUGENLA URSU Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Roméniei REGIMONT, BENEDICTE Spune-mi cum fi-e casa, ca s8-fi spun cine egti! / Bénédicte Régimont ; trad.: Doru Mares. - Bucuresti : Editura Trei, 2010 ISBN 978-973-707-416-4 1. Mares, Doru (trad.) 64 Titlul original: Dites-moi comment est votre maison, je vous dirai qui vous étes Autor: Bénédicte Régimont ‘Copyright © Flammarion, Paris, 2007 Copyright © Editura Trei, 2010, pentru prezenta edlifie CP. 27-0490, Bucuresti Tel./Fax: +4 021 300 60.90 email: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN: 978-973-707-416-4Incaperile casei $i o juxtapunere de incaperi, fiecare cu functia ei: antreul, livingul, bucataria, dormitorul, baia. Da, dar iata cd evoludm, prioritatile ni se schimba si in- cAperile urmeaza si ele acest curs. Dormitorul foloseste pentru odihna, baia pentru spalat, bucataria pentru pre- gatirea mancarii si livingul pentru primirea musafirilor. Aceasta organizare ideala ofera o viziune apropiata de tealitate, dar cam simplista. Atunci cand computerul este asezat in living sau in dormitor, devine camera respec- tiva birou de lucru? Dintotdeauna, incaperile spun mul- te despre organizarea familiei si a societatii. in imobilele haussmaniene, bucdtaria era exilata in cel mai indepartat colt al apartamentului, pe cand astazi nu numai cA da direct in living, dar electronica si tehnicile de automatizare casnice au preluat ele aceasta sarcina, iar masa high-tech mai ca se poate prepara i in biroul de lucru. Pp utem sintetiza casa la patru perefi, un acoperis Daca se doregte o optiune minimalista, atunci locuin- fa se poate reduce numai la camerele asociate functiilor122 Bénédicte Régimont vitale oricarei fiinfe omenesti: bucataria, pentru pregati- rea mesei, si dormitorul, pentru odihna. Nu prea depar- te, la fara, cele doua pot deveni una singura. Cu cat societatea devine mai complexa, cu atat apar noi funcfii pentru incaperi. Cu numai cateva decenii in urm ar fi fost greu de conceput 0 camera dedicat& func- fiei multimedia, pe cand astazi home-cinema plaseaza en- tertaiment-ul in inima locuintei si niciun arhitect nu ar mai indrazni sa prezinte un proiect fara incdperea spe- cial consacrata noilor tehnologii: televiziune, muzica si jocuri video. Numiarul incaperilor si modul in care intram in pose- sia lor spun multe despre organizarea viefii gi a familiei noastre. V-afi gandit vreodata la acest lucru? De ce i se interzice sotului sa intre in bucdtarie? Pentru c& incurca tot ce e pe acolo? Se poate paria ca, daca este adevarat pentru bucatarie, atunci este si pentru celelalte incdperi prin care, totusi, are dreptul sa se invarta. insa, dac& dormitorul nu mai este tocmai un dormi- tor, iar bucataria chiar bucatarie, cum ne descurcim? Sa simplificém putin si sé admitem ca functia incaperii e cea care ii da numele. Dar, intrucat avem fiecare moduri diferite de a trai in fiecare dintre camere, ar trebui sa avem fiecare moduri diferite de a le numi. Aici, lucruri- le se complica. Ierarhizarea incaperilor: incdperi intime gi sociale Locuinja se desfasoara in jurul antreului, culoarelor si usilor. In spatele fiecdreia dintre acestea din urma se incaperile casei 123 ascunde cAte o camera. Ajunge o simpla aruncatura de ochi si, gratie mobilierului, se ghiceste destinatia incdpe- rii. O canapea si 0 m&sufa joasé, iaté deci livingul, un pat gi doua noptiere, asadar un dormitor. Cand intri intr-o casa te astepti ca, mai inti, si dai de camerele de primi- re, spatiile intime trebuind sa nu fie vazute decat daca treci printr-un coridor si impingi cateva usi. Ar fi uimi- tor daca, din antreu, ai putea privi direct patul desfacut. Ar iesi din conventie si ne-ar surprinde exact ca intalni- rea, pe strada, a cuiva in imbracadminte intima. Putem face, prin urmare, o paralela intre incaperile sociale, ase- manatoare vestimentatiei pe care 0 purtam pentru a transmite un anume mesaj celorlalti, si incdperile intime, ai caror perefi ne pot vedea nuditatea, rezervate doar ce- lor apropiafi. Omul are nevoie de organizare, de fixarea unor limi- te. Locuinta nu scapa nici ea acestei reguli, organizan- du-se cel mai adesea conform a dou sfere distincte: cea intima si cea sociald. in esenta, incdperile sociale sunt acelea in care sunt primiti musafirii, in care te deschizi catre lume, catre ceilalfi. Lor le aparfin antreul, livingul, salonul, sufrageria, biroul. Cele intime inseamna dormi- torul, baia, budoarul sau biblioteca. Cele dintai sunt, in general, repartizate la parter, cele intime la etaje. fntr-un apartament, distribuirea se face in functie de distanja fat& de usa de la intrare. Aceasta dispunere a camerelor ne permite s4 ne or- ganizam viata intre cea pe care o ducem in afara casei $i cea de interior. incdperile sociale aparfin tranzifiei intre viaja profesionala, de exemplu, si lumea noastra inte- rioara, cea pe care ne-o rezervam odata inchisa usa, cand nu mai asteptdm nicio vizita. in living primim musafirii,124 Bénédicte Régimont ne uitém la televizor, ne impartim viata cu ceilalfi, incé- perea functionand ca o lucarna ce da spre exterior. in ca- merele pe care ni le rezervim, suntem confruntati cu propria intimitate, nu cu imaginea pe care dorim sa 0 oferim altora, ci doar noua insine. Abia aici avem grija sa ascundem ceea ce nu oferim privirilor din afara, mi- cile defecte, pijamaua din bumbac plusat atat de confor- tabila si atat de uzata, parul ciufulit de dimineata, chi- pul nemachiat. Separarea camerelor ne permite sa trdim viefi diferi- te, de pilda cea profesionala si cea personala. Cum in- tram, cum ne debarasdm de costumul in care ne-am in- carnat in exterior, pentru a-l face cu totul uitat intr-una dintre incaperile personale. Avem nevoie de aceasta di- cotomie fiindca apartinem unei societati care lasd prea putin loc pentru afectiune in relatiile de serviciu. A te in- toarce acasi si a sti cd poti fi tu insufi ne permite sa su- portam rolul diurn. Nu este vorba sa inselam lumea din afara ci, din contra, sé ne adaptam la ea ramanand, tot- odata, noi insine. Intimitatea Este fara indoiala lucrul cel mai prefios cu putinta. Ne construieste, ne permite sa ne izolam, s visam cu ochii deschisi, sa plangem, sa ne descoperim. Daca privam un individ de intimitate, declans4m in el comportamente agresive. Nu e lucru usor sa obtinem intimitatea acasa. Este oare acordat dreptul la izolare din moment ce locuinte- le prea mici favorizeaza promiscuitatea? incaperile casei 125 Intimitatea este de respectat din doua puncte de ve- dere. Copiii trebuie sa respecte intimitatea parintilor, care nu e cazul sé imparta cu ei nici disputele conjugale, nici viata sexuala. Dormitorul p4rintilor este locul lor rezer- vat, iar copiii nu au dreptul sa il ia in stapanire dupa cum au chef. Exista alte momente si alte incdperi rezer- vate rasfatarii celor mici, fapt care ii invata ca incestul este interzis si cd, la randul lor, isi vor g4si partener in afara cercului familial. Uneori, limitele intimitatii sunt vagi. Mai ales cand copilul doarme pana tarziu in camera pArintilor. Atunci, care mai este locul fiecéruia? Desigur, nu cel potrivit. Inca din primele zile cand soseste acasa, bebelusul tre- buie sa aiba spatiul lui clar diferit de al parintilor. Ceea ce ii va permite sa igi traiasca propria viata si, mai ales, sirul de descoperiri personale in propria lui camera. A bate la usa inainte de a intra in camera copiilor este un gest simplu, care le va permite sa infeleaga ca fieca- re are spafiul lui privilegiat, in care se poate regasi. Cu aceeasi ocazie invafa si sé respecte spatiul privat al cu- plului. Faptul este esenfial mai ales spre trei ani, in care apare complexul Oedip si copilul descopera ca este fruc- tul unirii tatalui cu mama. A-i respecta teritoriul inseam- na a-i acorda locul care i se cuvine, acela de copil, nu de membru al cuplului. Cea mai grosoland eroare este sA patrundem si sa le inspectém camera in absenfa lor. Marie marturiseste cd nu se poate abtine. ,,Ma tem sd nu ‘imi ascunda ceva copiii. Vreau s& stiu dacd fumeaz& sau se drogheaza.” Marie pur si simplu refuza sa tsi vada copiii cres- Cand si avand alti confidenti decat ea. Refuza sa fi vada cd126 Bénédicte Régimont devin independenti si continua sa le scotoceasca prin came- 14. Copii (unul de doisprezece, celalalt de paisprezece ani) se simt tradati si sufera. Acest act cotidian fi infantilizeaza si le intarzie accesul la independenta pe care, oricum, Marie nu le-ar acorda-o. Copiii au nevoie sa faca propriile expe- riente, neinsotiti de parinti. Respectafi mesajul transmis in momentul in care in- chid usa, dar nu ii lasati sa se izoleze. Intimitatea nu in- seamna a trai in afara celulei familiale. Astfel, mesele se iau impreuna sau de unul singur in bucatarie, fara a se pune problema izolarii in dormitor pentru a manca. Tot asa, vestimentatia intima face parte din cea mai stricta intimitate si nu trebuie s4 va mirati cd fetifele pre- fer s& o spele singure decat sa o lase la vederea tuturor, in cosul pentru rufe murdare. Fiecare cu detergentul lui Daphné are treisprezece ani si principalul motiv de cear- t&cu mama sa sunt chilotii murdari. Mama si-a luat pros- tul obicei de a scormoni toaté camera pentru a nu scapa cumva vreun obiect intim de imbracdminte spalatului co- tidian. Daphné se simtea si tradata si cu intimitatea viola- ta. Nicio ascunzatoare nu a fost suficient de inspirata pen- tru ca mama sA nu fi descopere triumfatoare chilotii. Dupa care lenjeria era pusa la uscat in livingul spatios, desi Dap- hné nu suporta sd si-o vada pe a ei astfel etalata in fata ce- lor doi frati si a tatalui. Solutia i-a oferit-o cea mai buna prietend, care a invitat-o sa isi spele lenjeria intima la ea. Asadar, in fiecare dimineata, Daphné pleca la scoalé cu pun- ga de desuuri murdare, ferindu-se de mama ei care nu a ntArziat s se planga prietenelor de comportamentul fiicei. incaperile casei 127 R&spunsurilor acestora le-a replicat violent: ,,Adicd nu e grav, da?! E fata mea, sunt mama ei si pot s8-i inteleg probleme- le. Vreau sa fiu sigura cd ti vine regulat ciclul”. fn realitate, nu voia oare sa isi pastreze ascendentul in fata fiicei care de- venea femeie, dincolo de orice control exercitat asupra ei? Intimitatea priveste si persoanele din afara, pe care le primim lasandu-le sa patrunda chiar in interiorul nos- tru. Unii isi deschid complet casele, alfii fin in fata usii de la intrare si postasul si pe cei care fac diferite livrari. fn acest fel, fiecare indic& gradul de intimitate pe care este gata sa il imparta cu ceilalfi. Intimitatea poate parea o nofiune recenta, intrucat evolufia incdperilor si modul nostru de viafa ii definesc noile limite. Evolutia incdperilor incdperile, dup& cum stim acum, nu au avut mereu aceleagi functii. Mai ales pana la inceputul secolului XX gi in special la fara, locuinta era constituita deseori dintr-o camera unica in care se efectuau toate sarcinile. Cum, in ziua de azi, facem diferenfa intre activitati, tot aga se intamp]a si cu incaperile. Dupé cum am mai ard- tat, numele incdperii este dat de functia ei. Ierarhizarea, care s-ar putea traduce prin nivelul superficial ori minu- fios de aranjare, este datA de importanfa acordata respec- tivei functii. Adesea, incdperile de socializare se do- vedesc a fi mai incdpatoare si mai bogat decorate decat cele intime, fiind martorii reugitei noastre sociale. in pre- zent, cand fericirea si dezvoltarea personal au ajuns in128 Bénédicte Régimont centrul preocuparilor noastre, nu rar observam dormi- torul ori baia cdpatand o mai mare importan{a. Sa ludm exemplul bucatariei. Aceasta a trecut de la rolul de incapere exilata la celalalt capat al apartamen- tului si frecventata doar de servitori, la unul crucial. De acum da direct in camerele sociale, iar asa numita buca- tdrie americana permite stapanei casei s4 nu se simta izo- lata de restul familiei cand pregateste masa. Gata cu bu- catariile stramte ale anilor ’60 in care femeia ramanea prada sarcinilor ei menajere. Astazi, ea isi etaleazd buca- taria, singura problemé fiind ca, muncind mai mult, are mai putin timp de dedicat acestei incaperi. Simplul fapt de a dota bucataria cu echipament high-tech poate linisti o femeie in ceea ce priveste calitatile ei de buna sotie si mami de familie, chiar daca felurile de mancare sunt in- calzite in cuptorul cu microunde. Principalul este cum pofi rezolva lucrurile, nu ce ai realizat. In acest sens, bu- cataria, mai ales cand este deschisa catre living, devine o incdpere de socializare care indica in ce masurd, desi femeie moderna, gazda este capabila sa isi asume toate operafiunile necesare. Si celelalte camere stau marturie a evolutiei societa- fii. In anii ’80 s-a manifestat o evidenta dorinja de liber- tate. Totul era cu putin}a, economia inflorea. $i perefii au inceput sa cada. Ideea era a viefii in spafii largi, fara usi, fara ziduri. Pentru habitatul modern, arhitectii au arun- cat in aer barierele. Din spatiile comerciale sau industria- le transformate in locuinfe au disparut ca prin farmec peretii despartitori, dar, in pofida amplei sale capacitati de adaptare, omul nu isi pierde prea usor reperele im- primate de decenii, dacd nu cumva de secole. $i atunci, chiar si in aceste noi spatii de locuit, au fost reconstituite incdperile casei 129 colfuri pe masura fiec&ruia, utilizand varii subterfugii: paravane, plante, perefi culisanti, reorganizand suprafa- fa prea intinsa in diferite parcele functionale... Lipsa de bariere inseamna ca tipul de utilizare a incaperii este cel ce ii confera un sens. fn acest moment se revine la o schem mai clasicd de diviziune a inc&perilor, ba chiar la ultraspecializarea lor. Apare un spafiu multimedia pentru plasmé sau o inca- pere specializata pentru ascultarea muzicii, nu in stere- ofonie Dolby, ci prin sunet spatializat, gratie sistemului SACD (Super Audio CD). Copiii dispun de un loc de joa- 4, pentru a se dezvolta, gi de un birou in vederea reusi- tei unor studii stralucite. Cei care lucreaza la domiciliu, pastrand permanent legatura cu serviciul prin internet si alte mijloace, isi organizeaza o camera in vederea aces- tui scop. Baia devine un laborator al starii de bine si, dupa cum altadata era prezentata cu placere biblioteca bine garnisit’, sinonima eruditiei, acum se face acelasi lucru cu baia, pentru a demonstra grija fafa de propria fiinf, principald preocupare a acestui al XXI-lea secol. incdperile si felul in care ni le apropriem traduc mo- dalitatea in care ne gasim locul in societate si in familie. Cum trideaz4 dispunerea camerelor legaturile familiale Casa este teritoriul familiei. Este delimitata de lumea din afara prin gard si poarta sau prin usa de la intrare, in cazul apartamentelor. Asta fara si punem la socotea- 14 luptele pentru putere din interior. Conform schifei clasice, buc&taria este teritoriul rezervat doamnei. Dar130 Bénédicte Régimont canapeaua sau fotoliul din fafa televizorului? Sa fie aces- ta locul de drept al tatalui? Dar telecomanda? E mereu in mana acestuia? Sau in a copiilor care au, fiecare, locul lor bine stabilit pe canapea si nu ar lasa-o pentru nimic in lume, dand din picioare, zgriind si tipand pana cand, in sfarsit, mama iese din buc&tarie? Repartizarea teritoriilor in locuinja este adesea mai pu- fin schematica, fara insa a fi lipsita de subtilitate in consti- tuirea relatiilor intime care marcheaz4 membrii familiei. Locul copiilor Sa urmérim un copil mic. Teritoriul ii este delimitat de jucariile pe care le imprastie ici si colo. Nu doar fiindca ar fi dezordonat ori nu ar avea loc la el in camera. Faptul ca isi ia jucariile si le invarte mai multa sau mai putinad vreme prin alte incdperi este modul lui de a-si anunfa pa- rinfii: exist, fac parte din familie si va reamintesc asta cli- pa de clipa, mai ales cand tata pune piciorul gol pe un element de la Lego. Diversele locuri in care se joaca fi per- mit sa creeze legaturile sale cu fiecare dintre membrii fa- miliei. Deseori, copiii fac din bucatarie un teritoriu privi- legiat al descoperirilor. Din ratiuni practice, mama, ocupata cu masgina de gatit sau alte treburi de acelasi fel, prefera, in acelasi timp, sa aiba si copiii sub ochi. Este oca- zia de a lua parte la pregatirea mesei, de a transforma mancarea in jucarie (activitate ludica si multisenzoriala interzisa in timpul mesei), de a inventa refete, de a-si ve- dea mica tarté rumenindu-se in cuptor. Acest loc privile- giat va stabili legaturi de un deosebit caracter intim intre copii, fete sau baiefi, si mama lor. In bucatarie ne incepe incaperile casei 131 istoria, patrimoniul. Nu ne facem noi mari si sanatosi cu felurile de mancare de la bucatarie? Nu acolo ni se con- struieste o parte din patrimoniul genetic pe care il vom transmite generatiilor viitoare? in bucatarie, mama tese legaturi emofionale si ne construieste interiorul. Cu totii ne aducem aminte de dupa-amiezele petrecute in bucata- tie, pregatind prdjituri. Jar daca nu ni s-a intamplat asa ceva, faptul ne lipseste si incerc4m sa il reinventam. Este posibil si ca tatal sa joace respectivul rol, cdci unii dintre ei (desi inca putini) aleg sa ramana acasa pentru creste- rea copiilor, in timp ce sofia isi dezvolta cariera profesio- nala. Ceea ce nu schimba nimic in crearea legaturilor de- spre care vorbim. Experientele sunt identice si putem afirma ca tin mai degraba de loc decat de persoana. Ace- lasi lucru se intampla si daca este vorba despre bunici. in living se construieste relafia cu tatal. El si copiii se uitaé impreuna la televizor, care ne propune o deschide- re cdtre exterior. Si el, si copiii se aprind urmarind com- petitiile sportive, se uita la filme, se initiaza in lucrul pe calculator, refac lumea cu ajutorul jocurilor Meccano in- tinse pe covor. in saloanele pentru recep}ii profesionale, firmele in- cearca sa atraga noi clienfi. Aceleasi functii se manifesta si in domeniul personal. Livingul este incdperea in care sunt primifi musafirii, in care se creeaza noi legaturi cu persoanele pe care ne-ar placea sa le vedem transforma- te in prieteni. Aici ifi expui individualitatea, aici demon- strezi vechilor cunoscuti care este gradul tau de reusita, drept pentru care incdperea trebuie sa fie spatioasa si cea mai bogat mobilata. Livingul si persoanele pe care le pri- mim in el ne ofera 0 viziune a lumii exterioare foarte di- ferita de universul intim cu care suntem obisnuiti. Nu se132 Bénédicte Régimont pune problema si faci orice te-ar taia capul in living, mai ales cand pArinfii au invitafi. Aici trebuie sa te arafi in cele mai bune culori. Adio pijama, paturica, jucarii vrais- te. Suntem intr-un loc de schimburi si descoperiri, o pri- mia etap& c&tre lumea cea mare. Dai aici de carfi, de atla- se, de o harta a lumii care impinge pana departe limitele lumii cunoscute pana in acel moment, un formidabil te- ren de explorare. Copiii foarte mici, care petrec mai mult timp in came- ra fratilor mai mari (care, s-o marturisim, nu vad asta prea des cu ochi buni) doresc sa cunoasca secretele aces- tora inainte de a creste si ei. Frafii mai mari au fost de fafa cand casa era nou-no- ufa, au trecut prin necazuri, pazesc numeroase secrete care i-au ajutat si creascd. Cand cel mai mare dintre ei pleaca de acasa, se declanseaza adevarate lupte pentru putere, pentru a se sti cine capatd dreptul de a-i fi suc- cesor, lucru care se poate traduce si in cine ii va lua lo- cul in camera lui, daca parinfii nu decid sa 0 pastreze in- tacté pentru clipele in care se va intoarce. Crescand, copiii demonstreaza limpede nevoia de in- dependenfa in cadrul familiei, parasind incaperile comu- ne pentru a se izola in camerele lor. Critica pe fata deco- rafiunile casei, considerate urate si demodate. $i atunci infelegem cA au intrat in perioada de rebeliune a adoles- centei, de care atata ne temem. Spatiul si crizele familiale Uneori, se intampla ca in familie echilibrul sa fie rupt, ceea ce se traduce prin redistribuirea incAperilor gsi a incdperile casei 133 rolurilor. Copiii sau adolescenfii se inchid in camerele lor $i refuza s& mai iasa fie si pentru masa. Ce se intam- pla atunci cand copilul este mereu dat afara din bucata- rie sau din atelier fiindca se considera ca acestea sunt un pericol pentru el, sau din living fiindc& cei mari au de vorbit? Cei mici sunt astfel lipsiti de anumite experien- fe si clipe esenfiale. Fiecare isi traieste viata in colful lui, fara a-i mai pasa de ceilalfi. Pe vremuri, copiii erau com- plet exclusi din viata adultilor, fiind crescuti de guver- nante si manc&nd separat. Singura zona din imobil care le era permis era aceea a servitorilor. Tafii nu se intere- sau de copii decat pe la sapte ani (varsta ratiunii). Din fericire suntem departe de asemenea practici si sunt rare locuinfele in care dependintele sunt rezervate persona- lului auxiliar gi copiilor. Suntem in era copilului rege, ceea ce nu inseamna ca schimburile si contactele sunt de 0 mai buna calitate. Copilul rege ocupa uneori un loc care nu este al siu. Umple livingul de jucarii pentru a aminti de prezenja lui de fiinsa in crestere, ocupa fara drept camera parintilor si se strecoara in intimitatea cuplului pretextand c4 nu poate dormi, iar cei mari cedeaza. Copilul are totusi ne- voie de limite pe care nu va inceta sa incerce sa le impin- ga mai departe, testandu-si parinfii al cdror rol este sd le fixeze cu fermitate. Nu inseamn& c& nu ne iubim copiii daca le spunem nu, din contra, inseamna a-i inarma pen- tru viitor. La adolescenta, fiecare isi manifesta prezenta in felul lui. Tanarul da la maximum volumul muzicii, iar parin- fii bat disperati la usa. Legaturile sunt rupte. Degeaba vor forta parintii teritoriul copilului, degeaba vor dori s& puna ordine cu orice pref. Nu ordinea si, prin urmare,134 Bénédicte Régimont perceperea lumii prin ochii copilului vor parintii sa o in- troduca, ci propria lor perceptie, adesea indepartata de preocupArile copiilor. Izolandu-se in camera lui, adolescentul subliniaza ruptura cu familia, creandu-gi alte legaturi cu prietenii, cu gasca, mai ales gratie telefonului mobil si compu- terului. in ziua de azi, aceasta este o etapa obligatorie. Cum sa restabilim echilibrul rupt? Descoperind teri- torii neutre pe care legaturile se pot reface. Nu in came- ra copiilor, care vor vedea in acest act 0 invadare, nici in living, nici in camera parintilor. Bucataria ar putea fi un loc al schimburilor de pareri, ca pe vremuri. Pe nesimfi- te. Nu trebuie interzis accesul copiilor cu expresii care ar cddea ca lama unui cufit, precum: ,,Pofi sa mananci dupa ce ii faci ordine la tine in camera!” Afi accepta sd va spu- na copiii: ,, Pofi sA man4nci dupA ce {fi faci ordine la tine in dulap?” Raspunsul este cu siguranta nu. Trebuie sa acceptati cd dormitorul copiilor este teritoriul lor. Cel in care au dreptul sa faca orice, in anumite limite de cura- fenie si de igiena, de exemplu. Nu accepta sa intrati in camera lor? Foarte bine. Dar, asa, nici nu au cum va reprosa ca nu le-afi spa- lat lenjeria care sta de doua saptamani vraiste pe pat. Poate ca vor sa isi spele singuri lenjeria, ca pentru a 0 rupe cu acea perioada nu atat de indepartata (si pe care parintii o regreté uneori) in care dumneavoastra le cumparati imbracamintea. Dafi-le voie, asadar, si si-o spele, insa la ore in care zgomotul storcatorului sA nu va deranjeze. Adica: nu se porneste masina de spalat dupa ora douazeci si unu. $i, daca nu din res- pect pentru dumneavoastra, atunci cel pufin pentru vecini. incAperile casei 135 Adesea, echilibrul se rupe in cuplu. De cele mai mul- te ori femeia este aceea care sta la originea separarii sim- bolice. ,,Am hotarat, de acum dormi in camera pentru musafiri”, adicd pe canapea. Este cazul modurilor de viata foarte deosebite: domnul lucreaza noaptea gi 0 de- ranjeazé pe doamna, intorcandu-se la culcare in zori sau plecand in miez de noapte. Exista si scuze reale: dom- nul sfordie ca o locomotiva si n-o lasi pe doamna sa doarma. Uneori, in spatele acestor scuze se ascund fal- se pretexte tinand de istoria fiecdruia in parte, dar sia cuplului. Marie-Pierre il samase pe Jean-Christophe sa para- seasca patul conjugal fiindcd acesta, conform spuselor ei, nprea se foieste pana adoarme”. Ca si nu o supere, fiind- ca trebuie sd marturisim cd ea manifesta cateva trasaturi tiranice, Jean-Christophe si-a mutat domiciliul pe cana- peaua extensibila din biroul lui. Pana la urma si el se sim- fea mai bine asa, caci putea petrece mai multe ore in fata computerului. Cu toate acestea, lui Marie-Pierre nu-i pla- cea s4 doarma singurd, asa ca a profitat de un inceput de gripa al fiului lor pentru a-| aduce si doarmé cu ea. Oda- t& vindecat, copilul a continuat sé doarma cu mama sa, spre fericirea (aparenta) a tuturor. Lui Marie-Pierre i-a trebuit mult timp pana a recunoscut ca baiatul nu era al lui Jean-Christophe, cial iubitului ei din tinerete, cu care se reintalnise in urma cu cativa ani. Multa vreme fusese convinsd cd a trecut pe langa dragostea vietii ei, desi apre- cia calitatile lui Jean-Christophe. Urmandu-si viziunea ideala a vietii, |-a alungat pe acesta din urma din patul conjugal, pentru a-| aduce pe copilul care ii amintea de iubirea pierduta.136 Bénédicte Régimont Alegem tipul de casa care corespunde structurii fami- liale la care visim. Fara a mai pune la socoteala surpri- zele pe care ni le face viata si care ne obliga sa ne adap- tém mai degraba noi interiorului locuinfei decat invers. Aceasta este constituita dintr-o constelafie de incaperi si de locuri care sunt tot atatea puncte de putere. Miza a luptelor, ele trec de la unul la altul pana cand cel mai tare isi impune legea. Cu toate acestea, anumite camere nu trebuie sa isi piarda functia primara si trebuie pastrata intacta separatia intre intim si social, ca baza a reperelor in societate. Cand ne primim invitatii, le spunem ,,sim- fifi-va ca acasa“, rugandu-ne in sinea noastra s4 nu cum- va s-o faca gi s4 respecte regulile noastre, pe care ne-a luat ani de zile sa le punem la punct. Locuinfa se articuleaza in jurul arterelor (culoare, pa- liere) in care ne incrucisdm pasii, iar noi ne intalnim in anumite momente $i in anumite locuri pentru a ne im- parti activitatile sau, dimpotriva, pentru a ne izola. Ca- merele si functia lor ne ofera repere esentiale, iar modul in care le-am investit cu respectivele functii spune ceva despre noi. Antreul Joaca un rol esenfial. Este compartimentul dintre via- fa personala si lumea exterioara, cu care ne confruntaém. Antreul marcheaza un pasaj simbolic, © reconectare cu interiorul. Deseori nici nu ne gandim la el, ci il traver- sam neatenti. A te opri o clipa, a-ti sterge picioarele de praful de afara, a-ti scoate mantoul ar trebui sa fie mo- mente privilegiate. In sfarsit, ati ajuns acas&. Sunt nume- incaperile casei 137 roase civilizatiile in care nu se intra in casa cu pantofii cu care s-a calcat pe afara. Este o modalitate de a sacra- liza interiorul. Instaurafi mici ritualuri cand va intoar- ceti acasa si pastrati antreul curat si debarasat de tot ceea ce il umple fara rost in mod obisnuit. Nu e el, oare, pri- ma imagine pe care o oferifi despre dumneavoastra per- soanelor care va trec pragul? Or, prima impresie contea- za! Gandifi-va la un logo al unei anume marci, care trebuie sa fie recunoscuta de la prima aruncatura de ochi si sa-i evidentieze valorile. Antreul este logoul dumnea- voastra! Biroul Este o incdpere care a disparut din proiectele arhitec- tilor din a doua jumatate a secolului XX. Degi este de mult inventat. Locuinfele burgheze ale veacurilor trecu- te se bucurau de o incapere tipic masculina, in care dom- nii se retrageau, in smoking, pentru a fuma o figara de- parte de preocuparile doamnelor. Tot acolo staépanul casei intra pentru a discuta afaceri si a-si primi invitatii. Birouri in orag nu existau! Acum, iata ca biroul a reaparut in centrul preocupa- tilor noastre. Noile tehnologii ne aduc lumea acasa si putem rezolva simultan afaceri in toate cele patru zari rém4nand in papuci. Noua modalitate de a munci im- plicé un nou mod de a trai caci, in momentul in care bi- roul este acasa, cum se mai face distinctia intre privat si profesional? Lucrul ne solicita o disciplina de fier, pentru care nu suntem pregatiti si cu care nu suntem obisnuifi.138 Bénédicte Régimont Limitele se ingusteaza si este tentant sa sacrificim o seara de destindere pentru a incheia un dosar, dupa cum este la fel de tentant si ne daruim o dup4-amiaza de hoi- n&reala, din moment ce nimeni nu este de fafa pentru a ne supraveghea. Candva, ora tarzie ne facea sé paraésim biroul si sa lasam pe a doua zi sarcinile neindeplinite. Acum este posibil sa lucram pana tarziu, fiindca patul este in camera alaturata. Este dificil de gasit echilibrul intre cele doua viefi cand trebuie s4 coabitezi in acelasi spatiu. Fapt cu atat mai adevarat cu cat biroul este deli- mitat de locul computerului, care se afla in living sau, mai rau, in dormitor. Nici ca s-ar putea gasi ceva mai de- testabil ca locafie spre a intrefine confuzia intre cele doua vieti. Tendinta abia de se amorseaza, caci femeile vad in lu- crul la domiciliu un mod de a impaca viata de familie cu aceea profesionala. Drept pentru care biroul este pe cale s4 devina un punct nodal al casei. Baia Pentru numeroase civilizatii, ingrijirea trupului si a sufletului nu se facea acasa, ci la bai, spre a beneficia de avantajele izvoarelor termale. Ablutiunile se desfagurau in public. Erau 0 ocazie de socializare si de destindere in grup. Sa trecem peste numeroasele veacuri ale istoriei noas- tre, in care igiena a fost o glumi, iar corpul tabu si sa ne oprim la imobilele construite in anii 60. Baia era ridicol de mic si de lipsité de personalitate. Faianta alba $i cu- loarea neutra a peretilor oferea o idee cu totul igienista incaperile casei 139 asupra atentiei acordate corpului. in prezent, fara a fi cAstigat in suprafata, a evoluat in rationalizarea spatiu- lui, devenind un adevarat centru de ingrijire la domici- liu. Inainte vreme, femeia era doar mam, ast&zi isi re- vendica dreptul la feminitate, care trece printr-o aparen{a tinereasca si ingrijita. Gata cu pura igiend, bun-venit in- grijirilor corporale care au transformat baia intr-o inca- pere in care se traieste si se transforma. intr-o societate a performantei, si barbatul se ingrijes- te tot mai mult de propria imagine. Drept pentru care in- caperea la care ne referim evolueaza si ea in acelasi sens. Cabinele de dus sunt dotate cu jeturi de hidromasaj pen- tru relaxare, cazile produc bule spre a prelungi efectele binefacatoare ale curelor balneare pe care ni le oferim o data pe an pentru a merge mai departe, siguri pe noi. Etajerele se umplu cu creme unele mai miraculoase de- cat altele, garanténdu-ne tineretea vesnica gsi, in conse- cinta, menfinerea in cursa profesionala si sociala. Un element esential al baii este oglinda, care ne ara- ta adevarul gol-golut. Nu avem nici cum sa trisam, nici cum s-o facem s4 minta! Oglinzile de mari dimensiuni, verticale, sunt rare in bai, spre deosebire de dressinguri. Chiar avem curajul s& ne privim asa cum suntem? Ni- meni nu ne poate judeca acolo, cu exceptia celui mai Necrufator ochi: al nostru. Cautarea propriei identitati trece prin proba oglinzii, iar imaginea pe care aceasta ne-o trimite inapoi nu este de fiecare data cea la care visim. Drept pentru care oglinda cea mare are drept de existen{a doar in debaraua cu haine, unde aparem de fiecare data imbracati. Acest gen de conformism nu e tocmai cinstit, dar ne permite sa trisam gratie codului vestimentar.140 Bénédicte Régimont Nimeni nu le-a spus fetitelor din familia Zohrei cé erau frumoase. Ajunsé adult, aceasta isi spunea ca frumusetea nu tinea decat de artificiu, convinsa ca nu putuse beneficia de respectiva calitate in copilarie. Lucru ce se traducea, pen- tru ea, in acumularea de creme de toate soiurile. Oricine ar fi patruns in baia ei ar fi fost surprins de o asemenea colec- tie, Declicul s-a produs pe cand calatorea impreuna cu o prietena. Zohra isi uitase acasa trusa de machiaj, care se- mana mai degraba a valiza. Sfatuita de acea prietena, si-a cumpéarat doar minimul necesar: o crema hidratanta, ulei pentru corp si par si un creion dermatograf. La intoarcerea acasa, prietenii nu mai conteneau cu laudele la adresa fru- musefii ef, fara a ghici ce o putuse schimba intr-o aseme- nea masura. Etajerele au fost debarasate de toate cremele ajunse inutile pentru fericirea ei, Zohra concentrandu-se numai asupra esentialului. Astfel, baia i-a ajuns locul in care ea infloreste, nemaifiind spatiul in care si se materializeze spaima de cel dintai rid. Cu cat ne recastigaém mai bine propriul trup, cu atat investim mai mult in baie. Camera parintilor In aceasta incapere se desfasoara modul nostru de ex- punere a cuplului. Aici el isi regaseste titlurile de noble- te si devine un univers aparte in cadrul locuintei, in care sofii pot trai autarhic. Din acest moment, se poate vorbi despre apartamentul parental, cuprinzand dormitorul, o baie separata si o debara pentru haine, cu comutator variabil pentru intensitatea luminii, ambianta sonora, incperile casei 141 plasma. Tehnologia este, deseori, elementul care profita in disputele din cuplu. Pentru copii, incdperea este plind de mistere. in pri- mul rand, este vorba despre misterul vietii. Inconstient, stiu cA provin din ceea ce s-a intamplat dincolo de usa la care trebuie sa bata inainte de a intra, mai ales dumi- nica dimineafa. Camera reprezinta intimitatea parintilor si sexualitatea tabu asociata acesteia. Pentru adolescenfi, a face sex in acelasi pat in care au fost conceputi este o vesela incalcare a regulilor. Universul parintilor trebuie s4 rman al lor, iar co- piii nu este cazul sa ia in stapanire un loc gi acolo, mai ales daca il solicita pentru a dormi. Este o mare diferenfa intre a te trezi rasfafat, in fami- lie, intr-o dimineataé de duminica, si intruziunea repeta- t4 a copiilor care, negasindu-si locul, perturba intimita- tea cuplului. Terarhia locuintei cere ca dormitorul p&rinfilor sa fie rezervat adultilor, iar copiii s4 nu intre decat daca sunt invitati. in realitate, limitele sunt mai laxe, in functie de relafiile din fiecare familie. Culpabilitatea generata de absenta datorata mersului la serviciu face ca parinti nu fixeze limpede limitele si s4 cedeze in fata copiilor care cer sd doarma cu ei. Pentru echilibrul familiei, teri- torialitatea ar trebui insa respectata, iar dormitorul pa- rinfilor s4 ramana un spatiu interzis jocului copiilor. Camera copiilor in noile schite familiale, traduse in planul locuinfei, te- Titoriul acordat copiilor este in continu crestere. Copilul142 Bénédicte Régimont rege a pus stapnire pe casa. Nu rareori parintii le cedea- za camera cea mai incapatoare. O astfel de extensie te- ritoriala este resimfité drept o rasturnare a ierarhiei familiale. Copilul nu doar poseda un spafiu propriu, care este camera sa, dar il si marcheazé in felul lui. Jucdriile sunt prea adesea imprastiate prin living si prin dormitorul parinfilor. intreaga locuinfa devine terenul lui favorit. Este momentul cand trebuie sa ii fixafi limitele care, chiar daca par sa il frustreze (trezindu-va sentimentul de vinovatie), sunt insa constructive pentru personali- tatea lui. Universul copilului este un microcosmos in toata pu- terea cuvantului, unde el se joaca, invafa, isi primeste co- legii. Totul este gandit pentru bundstarea $i benefica lui dezvoltare. Cand dimensiunile o permit, i se poate oferi o incapere pentru joaca si alta ca birou pentru studiu. Copilul ocupa din ce in ce mai mult teren in familie, pe care si-] revendica. Atunci cum sa ne mai mire sindro- mul Tanguy? Organizarea spafiului lui trebuie nu doar sa il invefe viata in comunitate, dar si cum sa isi castige independenta. Nu rareori pot fi vazuti parinti care pastreaza cu re- ligiozitate camera copilului in starea in care acesta a la- sat-o in momentul in care s-a hotarat sa plece din cdmi- nul familial. Transformarea incaperii ar fi considerata de catre parinti (in special de mama) ca 0 renegare. ,,Stie ca are mereu locul lui intre noi si c4 se poate intoarce cand vrea”, ni s-a confesat o mama. Conservarea camerei in starea respectiva inseamna refuzul de a vedea copilul sau adolescentul crescand si menfinerea imaginii lui de atunci. incaperile casei 143 Camera pentru prieteni De obicei este neocupata, dar face parte din incaperi- le importante ale casei. Acum, cand toata lumea se plan- ge de lipsa de spatiu si cauta continuu ceva mai incapa- tor, camerele de acest tip par un adevarat lux. Joaca insa un rol esential, mai ales in cazul habitatului oglinda. Ni se vorbeste uneori despre camera pentru prieteni, dar, cand intram in ea, dim peste mormane de lucruri printre care cu greu se poate croi drum. Este incdperea in care sunt primiti prietenii? Nici vorba. Atunci de ce sa ii mai zicem asa din moment ce functia ei este mai de- graba de debara? Pur si simplu fiindca a avea 0 camera pentru prieteni inseamna ca avem prieteni, avem o via- $A sociala si putem primi musafiri. $i, mai ales, stim cum s& ii primim. Incdperea este un indicator social, un in- strument de construit imagine. inciperile ascunse in afara camerelor intime, mai existd si alte incdperi personale de care avem inca $i mai multa grija spre a le feri de privirile altora. Pivnita si podul au aceeasi functie in cadrul locuin- fei, dar sunt simbolic diferite. Aceste doua spafii sunt as- cunse de privirile necunoscutilor. Cand ne plimbam pe o strada nu putem decat ghici, presupune c4 0 anume casa are beci, iar sub acoperis se ascunde podul. Acolo depunem tot ceea ce dorim sa sustragem privirilor celor care nu ne cunosc. De altfel imobilele colective, lipsite de pod, lasa locatarilor sentimentul ca le lipseste ceva.144 Bénédicte Régimont Chiar cand beciurile sunt incapatoare, functionale si bine luminate, permifand aranjarea unui maximum de obiec- te, totusi ii lipseste imaginarul amorsat de pod. PIvNITA A produs intotdeauna neliniste. Specifice ii sunt ume- zeala $i proasta iluminare. Scara scArfaie si, la o incerca- re din doua, becul care spanzura de tavan nu se aprin- de. Este mai aproape de inima pamantului, ne apropie de profunzimile propriului nostru suflet, de secretele cele mai bine pazite. Pe vremuri, pivnita avea o functie vitala in cadrul lo- cuinfei. Fiind sapata in pamant, era mereu racoroasa, fo- losind la conservarea alimentelor. Vinurile sunt mereu pastrate acolo si, chiar daca exista mobilier special con- ceput pentru conservarea lui, nimic nu egaleaza place- rea de a urca din beci cu sticlele de vin nobil, pastrat pentru ocazii speciale. Iar pivnita mai ascunde multe alte comori. Dar gi toate spaimele noastre. Cele cu care ne e frica sa fim confruntafi. A cobori in pivnifa poate fi o incerca- re dura, ale carei radacini sunt infipte adesea in anii co- pilariei. Tot beciul este locul unde se depoziteaza pana la noi planuri tot ceea ce nu ne mai place, tot ce s-a stricat, lu- cruri de care nu vom mai da pana la urmatoarea schim- bare de domiciliu. Cu toate acestea, este tentant sA cobo- ram din cand in cand gi sa il golim. Fiindca, in general, ceea ce se depoziteaza acolo e lipsit de o a doua sansa de a fi folositor in viata noastra. A crede altceva inseam- na a ne amagi singuri. Pivnifa nu ar trebui sa fie decat un spatiu de tranzitie pentru lucrurile de care trebuie sa incdperile casei 145 ne despartim pentru totdeauna, ca de toate gandurile ne- gre pe care ar trebui sa le alungadm. Cea dintai etapa a recuceririi pivnifei este iluminarea ei, in asa fel incat sa nu mai existe nicio zona intunecata, niciun colfisor sé nu se mai sustraga vederii. Ceea ce nu e simplu si presupu- ne vointa si disciplina, fiindca este mai usor sA lasi lu- crurile sé dormiteze decat sa le arunci. Evident, nu ne referim aici la beciurile care deja au devenit o incadpere in toaté puterea cuvantului, in care ne depozitaém mobilierul de gradina in asteptarea zile- lor senine, sau pe care am transformat-o in uscatorie. Dar, indiferent ce destinatie ii stabilim, pivnifa este mereu legata de subconstientul nostru. PopuL Invers decat beciul, podul hraneste imaginarul. intr-un cufaér putem gasi inchise secretele din copilarie. Toti am visat sA ne suim in podurile bunicilor, unde am da de is- toria familiei povestitd de fotografii ingalbenite, aranjate in mici cutii. Cuferele pot ascunde haine in care copiii se deghizeaza de minune, alaturi de jucdrii uitate, magice. in pod se descopera harta comorii, pe cand caseta cu monedele de aur a fost ingropata in pivnita. Se schitea- 2A un soi de parcurs inifiatic, care ne face sa traversim intreaga locuin{a. Pe cat ascunde pivnita obiectele pe care nu le mai dorim, pe atat adaposteste podul secrete- le adorate, destinate sa iasa iarasi la suprafafa, intr-o zi sau alta. Podul este aproape de cer si se relationeaz& cu inconstientul. Mica lucarna prin care trec citeva raze de soare (de care beciul e lipsit), sporesc misterul si reveria. Aici, praful pare mai putin murdar decat in beci, imbra- cand obiectele intr-o tandra nostalgie.146 Bénédicte Régimont TOALETA Aceasta incapere are un statut special in locuinfa. In- timitate in sanul intimitafii. Respectivul loc izolat este unul de trecere obligatorie pentru intreaga familie. Prin el se da cu viteza vanturilor (nu 0 luati ca joc de cuvin- te necuvenit), ori se adasta indelung, in cdutarea unei cli- pe de liniste. Fiindca, cine ne-ar deranja tocmai acolo? Nua trecut chiar atata timp de cand toaleta era exilata in fundul gradinii, avand ca singur element de confort o scandura gaurita gi cateva foi de ziar. Acum, toaleta nu mai are, cel mai adesea, nimic de-a face cu acel mic colfisor intunecat, cu unic obiect de ecle- raj un bec chior agatat de tavan. Tehnologia propune bi- deul ridicat la o anume indlfime pentru a usura spalatul, cu apd calda sub presiune $i jet de aer incalzit pentru confortul si igiena fundului. Japonezii sunt varful de lan- ce tehnologica in privinta toaletelor, motor al cercetarii si dezvoltarii bundstarii posterioarelor noastre. Toalete- le high-tech imprastie esente inmiresmate, difuzeaza o muzica aleasa in functie de persoana care intra, racoresc si usuca fesele, chiar si pe cele mai delicate. Toate aces- tea intr-un spatiu redus la maximum. in imobilele colective, constrangerile tehnice gi, in special, coloanele de evacuare a apei menajere stabilesc amplasarea toaletei, care, cel mai adesea, se gaseste in antreu, cu usa spre living. Ceea ce le rdpeste statutul esential de inc&pere intima, disimulat&. Locul nostru cel mai intim iese astfel la vedere fara ca, totusi, sf se vor- beasca despre el, intrucat ramAne tabu. Pe vremea cand era exilata in fundul curfii, nu rare- ori puteau fi descoperite acolo decoratiuni surprinza- toare, daca nu chiar extravagante prin comparatie cu incaperile casei 147 celelalte incéperi. Uneori musafirii sunt invitati sA vada toaleta, ca pe o camera principal. Unii sofi las& in acest loc sa se dezvolte liber creativitatea artistica a sotiei, ceea ce nu ar permite in restul casei. Drept pentru care, decorarea toaletei capata alt sens decat in restul cami- nului. Oricum, toaleta ramane spatiul excretiei, al eli- minarii deseurilor, al tot ceea ce corpul nostru nu a asi- milat. lar ceea ce expulzdm in acest mod si care vine din cel mai secret loc al fiinfei noastre trebuie sa fie fru- mos. A ne amenaja toalete cat mai frumoase inseamna a arata celorlalfi in ce masura interiorul nostru este frumos. Sa observam teribila neutralitate a toaletelor colecti- ve, mai ales cele pentru camerele servitorilor din imo- bilele burgheze. Ocupanfii acestor incdperi alcdtuiesc un fel de familie care imparte respectivul loc intim. Cu toa- te acestea, toaleta pastreaza o neutralitate absoluta. De parca nimeni de la acel etaj nu ar vrea sa lase vreo urma, nimeni nu ar vrea sa stie ca intra cineva pe acolo. Cel mai mic afi, cea mai mica decoratiune personalizata este resimfita de ceilalfi locatari ca o violare de domici- liu. Unicul element decorativ permis este ruloul de har- tie roz. Uneori, toaleta joaca un rol neasteptat. Cand era mica, Héléna nu tinea minte tabla inmultirii, desi mama ei pier- dea ore in sir ca sd 0 ajute sa isi faca lectiile. intr-o buna zi, i-a venit ideea de a copia tabla cu pricina pe o foaie mare de hartie, pe care a prins-o cu o pionez& pe usa toaletei, la inal- fimea ochilor copilului. Dupa cdteva saptamani, Héléna nu mai avea nicio problema la matematica, fiindcd putuse me- Mora ferita de privirea apdsdtoare a mamei.148 Bénédicte Régimont Care mai este rolul gradinii? Desi gradina nu poate fi considerata o incapere, ea este prelungirea acestora, ultima pozitie intarita intre noi si lumea exterioara. Gradina marcheaza legatura si ata- samentul nostru fafa de natura. A avea o gradina ne in- scrie in ciclul etern al naturii. In ziua de azi, cand ferici- rea ne este in centrul tuturor preocuparilor, cand ne dorim recuperarea adevaratelor valori, a gustului auten- tic, se exploateaza si cea mai mica posibilitate de a avea un colt de verdeata. Cum, in oras, nu putem beneficia de intinderi verzi cat vedem cu ochii, ni le imaginam. Balconul, devenit o prelungire a apartamentului, umplandu-se de plan- te aduce bucurii si satisfactie. A rupe o frunzé aromata dintr-o planta crescutd pe marginea ferestrei devine o mica placere de nepretuit. Peisagistii s-au specializat jn amenajarea de balcoane urbane in care sd existe un colt personal de natura, care sa ofere iluzia ruperii de lume gi de agitatia ei. lata de ce, cateva minute pe zi ne dedam bucuriei de a ne ingriji plantele, care sunt 0 prelungire a fiintei noastre. Sunt clipele de calm, de regasire de sine, de centrare a atentiei cdtre propria persoand&. Sunt suficiente cateva flori, pufind levanti- ca inmiresmand aerul de cum vine vara, cateva albi- ne si cativa fluturi pentru a putea visa cu ochii des- chisi. Preocuparea fafa de plante are adevarate virtuti terapeutice si, pentru multe persoane, amenajarea !0- cuinfei nu este completa daca florile nu sunt pe bal- con. Veranda sau sera sunt mijloace excelente de a crea impresia de continuitate intre interiorul si exteriorul nostru. incdperile casei 149 Gradina ofera o distanja de respectat intre vecini, care poate fi subliniata printr-un zid sau un gard viu care mar- cheaza limitele proprietafii, ale teritoriului personal. Toto- data, gradina este suportul mesajului privitor la reusita so- ciala. Este o imagine proprie trimisa catre ceilalti, inainte de a-i invita si ne descopere interiorul. Si cum s4 nu ifi for- mezi o prima impresie (adevarata ori falsa) cand te gasesti in fata unei gradini al cdrei gazon des alcatuieste un covor moale, ai cdrei arbori sunt tunsi dupa toate regulile artei, in care nu vezi nicio frunza uscata pe jos si nicio floare ofi- lita, care sa strice tabloul? Dar ce impresie ar genera aceeasi gradina in care la putere ar fi buruienile? Gradina este si un vector social. Mai demult, dumini- ca, pe loturile ajutatoare pentru muncitori, unde se culti- vau legume pentru consumul propriu, oamenii se intal- neau si socializau. Se schimbau secrete ca intre gradinari, se compara marimea fructelor, dupa care se organizau concursuri de tipul ,,cea mai frumoasa leguma“. Era, in egala masura, o pauza esenfiala echilibrului si o solutie alimentara. Astazi, grafie gradinilor din mediul urban, experienja este reinnoita in marile orase, oferind si celor mici si celor mari contactul necesar si indispensabil cu natura. Nu rareori putem vedea cum, ajungi la pensie, mulfi oameni parasesc derizoria agitatie a oraselor pentru a se apropia de pamant si, in consecin{a, de ciclul vietii. De- vin constienti cd sunt inscrisi in aceasta inexorabila suc- Cesiune si, dintr-odata, descopera armonia cu plantele. Viata capata un alt ritm, cel al naturii, de care se inde- Partasera si de care ne apropiem pe masura ce inaintém IN varsta.150 Bénédicte Régimont Cat de mic ar fi, tot suntem legati de colful nostru de verdeata sau de florile noastre, care ne reasaza in lanful natural inscris in gene si de care ne-am indepar- tat prin forta imprejurarilor. SA ni-] apdram si sa ni-l cultivam!