Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • PR GH Tilea Familia Crestina La SF Ioan Gura de Aur

    Uploaded by

    alazar81
    3 views14 pages
    Pr Gh Tilea Familia Crestina La Sf Ioan Gura de Aur

    Original Title

    Pr Gh Tilea Familia Crestina La Sf Ioan Gura de Aur

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    Pr Gh Tilea Familia Crestina La Sf Ioan Gura de Aur

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    3 views14 pages

    PR GH Tilea Familia Crestina La SF Ioan Gura de Aur

    Uploaded by

    alazar81
    Pr Gh Tilea Familia Crestina La Sf Ioan Gura de Aur

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 14
    “Probleme fundamentale in opera moral-soctald Sténtului loan Gurd de Aur a Familia ‘Crestina Preot GH. T. TILEA Probleme fundamentale in opera meral-sociala Stantulai loan Gara de Aur Familia Crestina ss —1947~— 2 foan Guri de Aur, noi nu-! definim ca p&ginii, ci il definim aga cum ne-a poruncit dumnezeeasca Scripturi, Cici, dup’ ea, om nu este pur si simplu cel care are maini si picioaré de om, ci acela care eu incredere se indeletniceste cu evlavia si cu virtutea. As- culta ce spune Scriptura in acest sens despre lov. Cici spunand ea c& era in finutul cu numele Ausit un om, nu il descrie in ter- menii in care descriu piginii un om gi au spune nici c& avea dout picioare si unghii late, ci, cuprinzand la un loc semnele distinctive ale evlaviei Iui, a spus ci era drept, adevarat, adorator al lui Dumnezeu, departe de orice lucru riu, aritind c aceasta este un om... Si dact numele de om in genere ne oferd tin atat ce mare indemn spre virtale, cu cit mai mult atunci cand acest nume este al unui crestiny (5). ? Far eviavie si virtute, omul crestin nu este om, nu apartine frumoasei filosofii a faptelor, cum numeste Sfantul Ioan Gur& de ‘Aur, Crestinismul. ,.Fii om. Sa nu se spund ca titlul tau care fi a- partine din naturé este un itl fals. Infelegi tu ceeace-fi spun? De multe ori un om nu are din om decat numele de om, deci nu este om in sensul care trebuie legat de acest nume. Cand te vid traind firi si asoulfi de rafiuno, cum vroi si te numesc om si nu bou? Cand te vad purtandu-te ca un rapitor, cum vrei si te nu- mese om gi nu lup? Cand te vid in furnicare, cum vrei si te nu- mesc om si nu pore? Cand te vad urzind viclesuguri, cum vrei si te numesc om si nu sarpe? Cand te vad infectat de venin, cum vrei si te numes: om si nu ri? Cand te vid far& inteligen{a, ‘cum vrei sé te numesc om si nu magar? Cand te vad cizut in a- dulter, cum vrei si te numesc om si nu armisar? Cind te vid indocil si stupid, cum vrei sk te numesc om gi nu piatri?.(6). Prin urmare, dupa definijia moral-sociala data de Sfantul nostru, cineva nu este om prin aceea numai e& are forma si mA. dularele corpului omenesc, acestea apartinind numai corpului, au si faptului si ideii de om, ci numai cel care izbutejte si salveze in el chipal adevarat al omului, atunci cand se indeletnicoste cu virlutea (3). Pe ceilalti, Sfanta Scriptura nu-i numeste nici macar oameni vii, ei cand c&rnuri, cand pimant (9). 2. Sofit crostini. Fundamentul adeviratei vio{i familiare gi sociale nu poate fi decat omul acesta: omul definit de culorile si de chipurile virtuti Numai el poate fi Muritorul adeviratei familii si societati de maine, 3 prin infaptuirea Iti cea mai mareata: prin cresterea copiilor in duh crostin. O buna familie crestiné este intemeiat din buni membri cre- stini, Aci rezidi, in acelas timp, condifiunile determinante ale bu- nei socielii crestine, sub toate raporturile, pentru care lucru, for- marea moral-sociala a familiei crestine ocupA in mod deosebit pre- dica Sfantului Joan Guré de Aur, fie lémurind raporturile dintre sofi, fie indemnand la o aleasa crestere a copiilor, fie conturand raporturile dintre stipani si servitori, Sofia este fiinfial legata de barbatul ei prin creatie si haric prin sfanta tain a cis&loriei crestine. Astiel ea este egalé intru toate cu sojul ei. Daca insi in practic& lucru mai este si altiel, el nu-si are fundament nici in natura si nici in Sfanta Scriptura. Este adevarat c& Sf. Ioan Gurs de Aur si Sfintii Parinji in genere vor- bese de supunerea, de starea de sclavie a femeii fata de barbatul i, ins ei nu wild si limureasea ci aceast stare de lucruri nu este un fapt natural, ci o stare ulterioar’, 0 consecin{éa picatului original, iatrat in lume prin Eva. Mai inainte insa, argumenteaza el cu spusa Scripturii (Genez4 Ill, 16; I Timotei, I, 11-12, 14), femeia era deopotrivé cu barbatul ei. Justifia naturala a fost inst restituita prin opera riscumparérii, sclavia femeiei fiind amestecata eu 0 bunivointé divin’, cu un gingag atagament de iubire, pentru care fapt spunea si Apostolul: «Barbatilor, iubiti pe femeile voas- tre» (10). Gandul acesta al Sféntului nostra se vede destul de limpede in comentarul pe cere-I face la capitolul al I-lea al Ge- nezii. Desi luata din coasta lui Adam, spune el, femeia rimane e- gala ca birbatul ei. Fa este un ajutor «dupa el» si . Expresiunea Sa facem om dupa chipul si aseminarea noastra", din convorbirea dintre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fit, se refer deopotriva gi la femee, Adam, de alticl, putea avea ajutor in toal& creajia pe care, in ordinea chemarii la existent, avea s'o pun Dumnezeu la dispozitiunea lui: numai ci ajutoral acesta, oricat de mult, nu era yasemenea lui", Ajutor ,asemenea lui” nu putea avea decat tot in o fiin{A rationalé, ca si el. Consubstantialitatea aceasta dintre barbat si femeic, prin aceea ci era impreund din aceeasi plamadé, si faptul de a fi amandoi fiinfe inzestrate ca ra- fiune si capabili deopotrivi de evlavie si virtute, invedereazi ega- Mtotea lor naturals si indisolubila legiturd dintre ei(11). “ Fgalitatea aceasta naturala si substantierea ei harici aduc iubirea gi armonia dintre sofi, lucru eckivalont cu ocrotirea exis- tenfii si conservarea universului. $i lucrul se realizeazi dela sine, cand fiecare contribuie constiincios cu ceeace ii aparfine in propri barbalii cu iubirea, femeile cu supunerea: dact fiecare contribuie cu ceeace ii aparjine in propriy, atunci toate sunt temeinice, Cand femeia se simte iubita, devine si ea iubitoare. Cand este su- pust fai de barbatul ei, atunci si el devine bland" (12). Dect: »Nimic s& nu fie mai de ci pentru o femee decat barbatul ei, iar de barbat nimic si nu fie jubit mai cu aprindere decat femeea lui, Armonia dintre femeie si barbat pizeste impreund viata noasirs ‘a tuturor si face sd se susjina lumea intreags. Caci dupa cum a- funci cfind temelia se clatin’, se pribuseste intreaga locuint’, la fel si solii cand triiesc in neinjelegere, se rastoand intreaga noastr& viata. Caci vezi: lumea este alcituité din cetati, cetatile sunt al- chtuite din case, casele sunt alcttuite din barbati si din femei. Daca deci a intrat racboiul intre birbati si femei, el a intrat in case, iar cfnd sunt turburate casele, sunt risturnnte gi cetatile, iar end are loc o rasturnare de ceti{i, atunci, cu necesitate, sa um- plut de turburare, de rizboi 9i de lupta si lumea intreaga. Deaceea a pus Dumnezeu multi purtare de grija in cazul acesta; deaceea nua permis el ea sA fie alungata de birbatul ei femeia, decat numai din pricina de adulter" (13). Armonia dintre soi, intemeiaté pe iubire si supunere, este nesesara in primul rand, pentru desivargirea vietii in familia creg- tina. In 0 asemenea familie se naste si sporeste virtutea, mai ales ~ cand femeia de aci este inteleapta, simpli in modul ei de viata, virluoasi, Ino asemenea familie, pot fi crescati copii in cele mai sinatoase moravuri si deo asifel de binefacere se bucura deo- potriva si servitorii casei. Asezarea unei asifel de vieti conjugale trece, cu puterea exemplului, peste ziduri gi ogrizi, la vecini, la prieteni, 1a rude. In altfel se incurca si se zipacesc toate (14), Preocupat de realizarea acestei concordii conjugale, Sf. loan Gurai de Aur are sub priviri, in primul plan, femeia, gi va sublinia, fie marele ei rol in viafa, fie grija si menajarea deosebita ce se cere pentra ea dela birbatul ei, indeosebi in ordinea spirituald. $i aceast’ grijé si alenfie deosebili ne-o infifigeaz el din convine gerea lui intima, ca psiholog, ca educator, ca reformator de mo~ ravuri pe plan moral-social, Femeea, spune el, este un mare bun pentru omenire, dupa cum, in alte imprejurari, ea este un mare. riu(15). Atentiunea tuturor trebue indreptati intr'acolo, ca in lume si nu fie decat femei bune, virtuoase, intre altele si pentru marele lor rol in casa, Prin insisi pozitiunea lor natural, prin rolul lor familiar, cle indeosedi sunt legate de Ministeriatul, caznie intern lor le revine, aproape exclusiv, buna conducere a gospodariei si cresterea frumoasi a copiiilor, fiindc& barbatul este reclamat de multiplele lui treburi_celatencsli si abscsrbit de grija procuririi _celor necesare intrejinerii familiei. Retrasi in interiorul familiei, seutit’ deci de alte griji din afara side treburile obstesti, femeia cresting, sofia crestin’ trebuie si se indeletniceasci cu filosofia casnicd, prezidand gimnaziul casnic al virtutii, ale cArei culori si a chrei invatare impodobese si lumineaz& mai mult decat orice, chipul i sufletul femeii, facandu-si astiel admiratori curafi si sinceri, iu- bitori si devotati: pe barbat, pe ingeri, pe Dumnezeu. Obosit de munca, de grijle si de gandurile lui de multe ori turburitoare yi istovitoare, birbatul nu-si afla nictieri, ca lang’ sojia lui virtuoasi gi bund gospodina, odihna, reconfortarea, indrumarea, linistea su- fletului, sjutorarea De nickeri, ca de aci, din eaea lui unde sta- panegle'cu evlavie magistra aceasta a virtu{ii si concordiei conju- gale, nu pleaca el la treburile si grijile Iui mai intremat si cu su- flet mai luminos. $i isrisi, nimic nu poate arunca in un r&u gi in o decidere mai mare pe barbat, ca sojia nevirtuoasd, a cérei ine fluenta si putere este indreptala spre riu (16). Daca sofia virtuoasi este un atat.de mare bine pentru. sojul ei, deopotriva este un mare bun pentru sofia lui soful care poarta | Sriif de formarea ci sulleteasct si stie s& fie bland si iertitor, in- | Riduitor. FSi bine la randul tau situ, sfituieste Sf, Ioan Gurd de Aur pe soful crestin. Cum? Intinde-i mana in cele spirituale. Orice © lueru folositor auzi, transporldndu-1 cu gura, ca randunelele, adu-l si pune-l in gura mamei gi a copiiilor. Cici cum nu ar fi absurd ca in alte lucruri sa patrunzi rangurile dintai si sa detii locul de cap, iar in privin{a invAtiturii si pirdsesti ordinea aceasta. Con- ducktorul altora trebuie si fie mai presus de ei, nu prin onoruri, ei prin virtuti". Si dind apoi exemplul intaletajii pe care o detine capul in corpul omenesc, nu atat datoriti locului pe care il ocupi, at faptului c& el poarti grija intregului corp, in cap fiind ochit tru- esti si sulletesti, izvorul tuturor simfurilor, ridécina nervilor sia oaselor, va. adtoga: ,,La fel si noi barbafii suntem stipani ai. fe- meilor. Si le invingem, nu cerind dela ele 0 onoare mai mare pentru.noi, ci ficindu-le noi un bine mai mare, Am aratat c& nu sunt mici binefacerile pe care le primim dela ele, dar dack vrem si le dam contravaloarea acestor binefaceri in ordinea spirituals, 6 invingatorii suntem noi, {fiindeX nu este posibil s& le aducem a- ceasl& contravaloare in cele materiale", pentru marile binefaceri pe care le avem dela ele (17). Pacea casnic’, zidul acesia mai tare decat diamantul ide cat fierul, pe care nu-l pot expugna relele gi neinfelegerile, este cladit in jurul vietii familiare indeosebi de concordia dintre soji,la care con- tribuic mai ales barbatul, prin grija pentru formarea sufleteasck a sotiei sale in cele dup’ Dumnezeu, prin iubirea Iui sincera, prin blandetea si prin ingiduinfa lui. El trebuie sx tina seami de sla- biciunea soxului ef si si nui cereeteze cu amAnun{ime toate cite le spune i le face. Sa caute deci, cu orice chip, si asigure ciz- niciei pacea si infelegerea, virtufile cele mai de pref aci, care a- desea inkitura si multe neajunsuri de ordin material. Unde teste un cer atat de senin, unde totul conglisnieste armonios, infloreste virtutea, iar treburile abunda de prosperitale, fiinde& pe deasupra se adaoga aci si bunavoinfa Iui Dumnezeu (18). Mare bun este femeia, dupa cum si mare rau", spunea sfan- tul Ioan Guri de Aur. Deaceea 0 deosebita atenfie se cere cand este vorba de cisilorie. Multe sunt locurile, in opera sa, unde vorbeste el despre casttorie si neva lésat chiar si un tratat spe- cial, sub titlul ,Co fel s& Fie sofiile cu care sk ne_cisKtorim'(19), care, in cateva cuvinte, se reduce la urmatoarele, Césatoria nu tre- buie socotiti o afacere de ordin material, ci un Iucru natural si sfant in sine gi prin roadele ei in ordinea moral-social’. Experi- ena, pajanile altora, arata ca acele casitorii in care s'a ciutat in primal rind latura material si s'a negliiat cea spiritual, nu au durat mull timp, sau au fost, coeace esle tot atat de miu, o inlin- juire necurmala de neinfelegeri, de necazuri, dedurerl. Mai inainte dea se cisitori, crestinul trebuie si citeased si si vada ce spune Sfanta Scriptur’ in aceasta privinid, fiinde& ea este legea gi po- vaja dupa care trebuie si-si intocmeasca viaja. Altiel nu ne mai era insullati si l’sati de Dumnezeu. Va afla astiel e& actul, pe care are si-l indeplineases prin faptul césitoriei, cade, pe lings prevederile dreptului civil, mai ales in prevederile dreptului_ divin, Te-ai cAsitorit, spre exemplu, cu o femeie rea, hetiva, ingelatoare, . cicalitoare? Dupa dreptul divin, nu poli si te desparji de ea, el admitand desparjirea numai in caz de adulter. Neascultarea de droptul divin, ifi va fi pus in sarcin& Ia judecata viitoare. Deaceea trebuie si se caute mai intai ayezarea sulleteasc’ si moravurile femeii, fiindca in felul acesta cSsnicia va fi nedespérlita, iar iubirea Te dintre soli adevarat&, aprinsX si curatd. In réndul al doilea, nici frumusejea corporal a femeii nu trebuie sé fie pre{uita in pri- mul rand, cand este vorba de cisitorie, De altfel, exemplele free- vente din viafa de toate zilele sunt destul de gritoare gi in a- ceasta privin{a. Sa cautam deci, cand este vorba de casatorie, su- porturile ei spiritual-harice. Sa imitam si aci pe Hristes, care, din- du-ce pre sine pentru Biserica Sa, nu a ciulat in primul rénd fru- musefea corporala a acestei prea jubite mirese a lui, ci a iubit-o cu toata urifenia ci si a curitit-o, in virtutea acestei iubiri, in apa botezului gia slinfit-o. Din acest exempiu dumnezeese, spune Slin- tul nostru, ia gi tu invatitura: chiar daca sotia ta pacatuieste de multe ori impoiriva ta, trece-i cu vederen 4i trudeste-te so faci bumi, cum bunk si-a ficut si Hristos Biserice, cu toale ci a pri- mit-o cu un trup necurajit fata de dumnezeeasca lui curd{enie. In , vei face-o mai bund, frumoasé si {andr nu dupi le- , care sunt fixe, de neschimbat, de nelafrant, ci In ce ei, Tamaduieste-i vointa de toate defec- lele, fiinde& raul nu este 0 necesitate de ordin natural, ci o aba. tere voluntara, el depinzind de noi, nu de ceva din afar de vo- infa noastra. F& ca atunci cand fi-se imbolnaveste un madular al corpului: dupé cum au-l tai gi nul lapezi, ci te trudesti 98-1 faci Nintlos, tot asa si aci. Te-ai sirdduit destul, esti necajit findea nu ai stiut cu cine te unesti, sau ai stiut, dar ai inchis ochii, sau ai fost orbit gi robit de avere gi de frumusetea corporal, dar nu ai reusit si indrepfi nimic: nu-{i alunga pentru aceasta sofia, dupa cum nu iti scofi nici ochial orb, sau nu-ti tai bratul uscat, fiindox solia ta este o parle a corpului tau, finde’ voi doi una suntefi Ia exemplul unirii lui Hristos cu Biserica sa si nu uita ca ytaina a- ceasia mare este, ins numai in Hristos si in Biserica"’ Si cautim deci, cand ne cisitorim, virlutea, frumoasele morayuri ale femeii. © minte sobra este mai de pret dect toate averile, care, cénd nu cad in mfini care si,le foloseasc& hine, sunt o adevirati’ nenoro- cire gi pentru semeni, si pentru cei care le au, Dup& cum nu tre- buie si preferam bogatillor spirituale pe cele maleriale, tot aga si nu preferim frumusetii spirituale pe cea fizica. Si avem in minte exemplul cisdloriei lui Isaac: pentru a-si cisilori pe fiul stu Isaac, Abraam a trimis pe mai marele slugilor Iui si-i caute sotie in pa- mant indepirtat, solie pe a erei fafa el nu o cunosles, fiindes el Kuta fiului stu sofie virtuoasd, nu bogata si frumoasi. Caula deci calitati sufletesti. O asemenea ciisitorie este incununat4 cu bunul cel mai mare al vietii casnice si al vietii indeobste, cu dorul cel mare al ma- melor, cu averea lor nepretuité, cu buna si frumoasa crestere a copiiilor. 3. Cresterea copiilor. Problema mult importants a educarii copiilor, in care Sfantul Toan Guri de Aur define intaietatea in raport cu Sfintii Pacinfi si seriitorii bisericesti contemporani si de pana aci, pe langé multele locuri risipite la intamplare in opera lui, ocup& $i tratate speciale, de intinderea unei omilii gi chiar i mai mari 20). Ceeace ne intereseazé insa pe noi aci, nu sunt, in prima linie ideile Ini pedagogice, sau compararea lor cu cele ale pedagogici de azi, ci evidentierea valorii moral-socialé a unel alese si crestinesti educatii, subliniind astiel tot mai mult marele rol al familiei cres- tine in lumea valorilor si principiilor moral-sociale crestine. Infelepfii cetajii pAmantesti dups Dumnezeu, definatorii filo- sofiei supreme, cetitenii virluosi si buni, se formeazs, cresc in si- nul adevairatei familii crestine, rolul ei flind deadreptul covaryitor, fn ea punindu-se temeliile vie(ii(21), S& pui o temelie, nu este chiar Iucru asa de usor, mai ales cind este vorba de elidirea u- nui edificiu de mirimea, de frumusetea si deimportanta celui ores- tin, Dact tnsé, cu eforturi desigur si cu suflet mare, ai reusit si pui aceasta temelie, cele ce se vor ridica pe ea vor fi, oricum, mai usor de cladit, totul facandu-se ea dela sine. Familia crestin’, in rolul ei de infaptuitoare a scopulut moral- social al vielii eresline, prin modelarea, prin educarea copiiilor, are o rispundere si 0 misiune covarsitoare. Parin{ii ingigi defin a cest nume de ,parinji", nu pentru c& nasc pe copii, ci pentru ci cresc bine pe copii: ,Nu natura, ci virtutea lor face pArin{i" (22); jynut nagterea de copii face pe cineva mami... cici nagterea unui copil aparjine naturii. Prin urmare, nu nasterea de copii face pe ci- neva mami, ci cresterea lor in virtute” (23), fapt care depinde exclusiv de libera alegere a celui care nagte, nu de natura (24), Tot edificiul este in functie de temelie, subliniazd Sf. Joan Guri de Aur, trasind un principiu de bazi in buna, in aleasa crestere a“copiillor. Puitorii acestei temelii sunt périnfii. Ei singuri primesc lauda, la oameni sau la Dumnezeu, de buna saude reaua crestere a copiiilor, si prin aceasta a introgii lumi. De aci porneste felul de moralitate, de oranduire si de viaf’ a intregiilumi, Deaci porneste felul de moralitate, de oranduire si de viafi a intregit lumi (25), Aci, in aceasta risadnita spiritualé, in mediul familiei se infrumusejeaz’ gi creste cregtinesle aceasté planta spiritual, sau ‘cum spune Siantul nostru, prin 0 comparatiune care merita nedes- min(it s& stea in fruntea orieérui manual de pedagogie si instructie erogting, yplanta aduze fructul ei dupi natura pimintului in care a crescut. Daca a crescut intr'un pimant nisipos si strat, aga isi aduce gi ea fructul; daci a crescut intr’un pimant dulce gi gras, fardsi aduce fruct la fel" (26). Familia crestina trebuie si aibi deci, drept primi si ultima Preocupare, grija.ca din sinul ei s% porneasek in socielate fructul acesta dulce si gras", copilul crescut in lumina exemplului bun, in almosfera de armonie pirinteasc’, in dulceaja si senindtatea picii casnice, pe baza invafaturilor Slintei Seriptasi i in impodo- birea cu toate virtujile, ca astiel copilul si fie cu adevarat chip si aseminarea a lui Dumnezeu", si prin aceasta cresterea lui si ajunga la adevératul gi ultimul ei sens: un copil dostvarsit prin virtute si evlavie, membru al unet societati condisi dupa legile puse ei de Hristos. Risplitirea pentru izbutirea unei astfel de ‘erogtori (27), garanti succesiva a altor bune gi ales creslesi gi a fericirii neamului omenesc (28), isi are asigurarea suprema si dela Dumnezeu si dela oameni. Cresterea copiilor are, desigur, si o lature fisick, Ei trebuese ingrijiti deopotriva si trupeste. De lucrul acesta mu se prea ocup’ insa Stantul Ioan Gur de Aur; nu pentru ci ar fi fost un ascet si ar fi vrut s& introducd fa lumea seculari rigorismul viefii_ma- nastiresti — a vrut el si lucrul acesta —, dar pentru c& stia si ailnic vedea c& drija de cresterea lor fizick exista cu_prisosin\a, pand la exces, chiar in dauna educarii lor,sulletesti crestine. Din contri, grija aceasta era atat de mare, vorbim de périntii si copiii restini, incat chiar gi formarea intelectualé a copilului cra, de cele ‘mai multe ori, pusd in Impodobirea si asigurarea vie(ii lui fizice. Si aci, ca si in alte multe aspecte ale preocupérilor de prim ordin ale operii sale predicatoriale, Sfantul loan Guré de Aur porneste dela cele vazute in lumea crestind a secolului sau din al carui cli- seu negativ faureste el, cu verva si marele Ini suflet, pe fond serip- turietic, lintile mari ale adevaratei vieti gi moralitati crestine, Grija ‘unei educari exclusiy profand era curenta, $i aceasta o vedem din apostrofarile ficute de el, mergand ele pan acolo, incit si cearé ‘educarea copiiilor crestini in manastire, avand de magistru un ci- lui, un chip adevirat al filosofla, al injelepiui, al. desivarst lui crestin, In felul acesta, educajia profani a secolului su si educatia profana in genere, este priviti de Sfantul nostra ca un mare rau pentru viaja social. Aceasia nu inseamni insi ca el ar fi fost cumva impotriva contribujiei literaturii si cullurii profane in for- marea personalitajii i caracterului crestia al omului, si aceasta fiindes si aci erau multe bunuri si virtufi. Impotriva ‘nu autos dealtiel, nici ceilalti Sfinti Parinti si Scriitori bisericegti. Sfantul Val sile cel Mare, ca si dim un exemplu, chiar scrie un {ralal, 0 o- milie citre tineri, unde, intre altele, subliniazA si aceasta. Ceeace combitea el aci, era numai ceeace venea in contrazicere eu prin- cipiile fundameniale ale yic{ii si spiritualitatii crestine. Cand este azul tnsi, el subliniaza, cu acelas-entuziasm si admirafiune, bu- nurile infelepciunii pigine si excelarea in virlute gi simplitate. injeleptilor de aci, care ;si-au trait viata Intreagi in partea filos¢ fiei moravurilor® si ajungand steiluci{i, ce fel un Anaharsis, Crates, un Diogene si chiar gi Soerate. $i tot atat de stralucif, « prin simplitatea viefii lor, au fost si marii barbati si stinti din vre- mea de demult, caad au era niei yorbi de oratorie si de discipline literare. Marturie sti Sfanta Scriptura. Prin felal acesta de inde- letnicire, ei au stralucit mai mult ca cei din urma lor, fiindcd se indeletniceau gi cu ceva mai mult decdt ei: fiindcd triiau in ade- vrata Infelepciune, ale c&rei riddcini stau in temerea de Dum- nezeu(23), Si raul acesta mare, gisit de Sfantul nostri educafiei_pro- fane, nu sta in injelepeiunea literele pigane pur gi plu, ci in un fapt de metoda; felul acesta de a educa si de a infelege e- ducatia era pus pe seama timpului cel mai fragil si col mai re- ceptiv al varstei copilului. La aceasta se mai addoga apoi concep- fia-curenta a timpului despre omui instruit, de altfel tot 0 con- secin{a, mai ales 0 consecin{i, a gregitulut fel de a concepe edu- cafiunea, ‘Multi parinti crestini, deducem din spusele Sf. Ioan Gura de Tisau educafia crestin’ a copiiilor lor pentru vremes bétra- neti, sub pretext ci timpul acela este mai potrivit pentru filosofia morali, sai in un ea mai fericit, 0 lisau in urma celei profane. Raul care putea surveni de aci era dublu: inti, mu intutdeauaa omul tréieste pant la bitranefe, sau pana la o varsta mai inaintata. Moartea, cum slie toala lumea, pagan’, crestini, nu prea fine, sau - u nu fine de loc seama de socotelile noastre; al doilea, mai putea exista si pericolul ca, odata ajuns la o varsta inaintala, nu se mai putea sti dact omul mai putea fi in dispozifiunea de a se forma si cu ajutorul Sfintei Scripturi si al principiilor morale crestine pro- Priuzise; faptul se mai complica apoi prin aceea c& lao varsta finaintatX 0 alt educatie este mai grea. De om se prinde ce a in- vijat el in varsta lui fregoda. Jugul Iuat atunci este purtat cu u- ‘surin}& viata intreags. In varsta Ini timiri, educatia crestina se im- prim& in temperamentul copilulti, ca o urma in plastiling. Acum caracterul lui ia o forma consistenti, delinitiva, intocmai ca mar Siritarele, care, extrase de clulitori, in forma de gelantina, ele se intirese dupa pufint frectturd in palm’ gi aga rimin pentru tot- deauna. Atunci deci, in copilaria tut prima, tnvaja el legile funda- mentale dupi care si se conduct in viati (30) Acum invata el-cu ‘folos baza filosoiiei si disciplinclor erestine: temerea de Dumnezeu. Educatia profana rimane deci insuficienta pentru concepti- unea pedagogica a Sfantului Ioan Guri de Aur: Ea singart si la inceput de drum nu ajunge si dea un bun cetican, fie el chier al statului pagin, Profundele transforméri sulletesti se fac numai “din prima varsta si in duh crestin. Crescut in temerea si in inva- {atura Domnului, copilul nu poate fi céndva ru, fiindeé obipnuinfa cultivata are putere de natura (31). Evident, cind Stintul Ioan Gura de Aur vorbeste aga, ol vor- besle ca un crestin constient, adevarat, asi nu i-se poate imputa vreo lipsé de obiectivitate, de partea Iui stind documentarea din experienta zilnick a faptelor. Educatiunea profant, spune el, nu a pulut face o societate fericité, adicd umanitard, dreapla si echili- braid. Cel mult, ea a adus unele avantagii — in sens crestin insd dezavantegii —, de ordin personal pentru omul izolat in egoismul lui propriu, $i, cind Siantul nostra face aceasti consideratie, else sandeste mai alés la cele trei mari rele personal-sociale alimentate de ca: setea de averi, dorul de glorie degarté gi iubirea seneuald, Cata deosebire insa de principiile fundamentale ale cresterii. cres- fine, eu tema finali de a face din orice om un efou moral, iar din neamul omenese un neam ingerese(J2}! $i, spune Sfantul Toon Gura de Aur, dacs educalia profana exclusiva daté de parintii crostini copiilor lor ar ramane numai nefolositoare, ea poate c& nu ar fi un réu prea mare. Este insi si pigubitoare, in unele privinte, atit omului cat si sovietatii, Cand isi trimiteau copiii la invatatura, spune Sfantul nostru, vorbind de educafia timpulut stu, gi cand ii 12 indemneu gi le inlesneau siudierea, périnfii crestini in cauz’ ficeau aceasta mai ales la gindul ca fiii lor s& ajung& bogati si in functii inalte. Cat privesle virtutea, completeazi el, si cu ea toate bunu- tile ceresti, nici vorbs de preocupare. Din aceasta cauzii toate bu- nurile si seminfele spirituale din sufletul copilului sunt inkbusite de miracinii care crese din seminfe rele, cizule in un teren favorabil cresterii si intaririi (33), Cautarea foloaselor materiale era alat de curenta, in cat cel care ar fi sustinut ci fr& o serioas& educatie cresting se surp& gi pier toate, era aruncat la o parte. O educalie fara grija de sullet si de virtute nu putea infatura un mare rau, care vine deobiceiu in varsta tineretii omului si care este legat de multe dureri yi neajunsuri, Raul acesta este desfra- harea, care rastoarna infeleptele gi sobrele legi puse creaturilor de natura. Patima aceasta este numita de Sfantul nostra boalk nowk gi nelegiuita, fiinde& Ja inceput ea_nu exista. Si chiar daca s’a a- ratat mai apoi, ea a fost indata pedepsita, cu toate ci pe atunci tu erau tribunale si frick de magistrati, amenintarea legii si coral profetilor, focul gheenii si speranja imparatiei cerurilor, -vreo altd filosofie, sau faceres de minuni in stare si miste si s4 culremure pana si pietrele. Acum ins&, spune el, vorbind de timpul siu, oa- menii au ajuns mai jos decit animalele. Acestea nu depasese nici- odata limitele puse lor de natura. Oameni rationali, care cunose invatitura dumnezecasci, care au primit din cer Sfanta Scriptura, ‘nu se rujineaz& de inferiorilatea lor faja de animale, Educatia cre- stind trebuie facuta deci pe principiile Cartii Cartilor, ale efirei ine vifaturi nu pot fi depasite de nimic. Si fi fost cumva ocolit acest. lucru, pentru c& ar fi fost prea greu de realizat? Fara indoiala o& este si acesta un argument, ,cici filosofia sulletului este cu atit mai grea si cu mai multe elorturi, cu cal este mai greu si faci un lucru decat sa-l spui si cu cat sunt mai anevoioase faptele decat ‘cuvintele [34)." Périnfii erestini care dau copiiilor lor 0 educatie in primul rand cu gandul la cele lumesti, stau, atit ei, cit si educatia ceasta, deadreptul impoiriva Slintei Scripturi- Spune undeva Si Scriptura si iubim averile si si dorim gloria desarti? Acestea sunt Iucruri de ras, Scriptura spune ci este vai de cei cari rad (Luca, VI, 241 Ea spune: ,Vai vout bogetilor" (ibid), pe eft timp parintii fac totul ca s& aib& copii bogati. Ea spune c& cel care mihneste pe fratele siu este vinovat gheenii, iar atari pirinfi con- siderd prosti gi timizi pe copiti lor, cand li vad ca suferé injurii si 13 tumiliri dela altii, Ea spune ci sofia nu trebuie alungatt decit nue in de adulter, pe cand parintii care vor ca fili lor sa spretuiesc legea dumnezeeasca si ii fac sisi alunge soliile, pentru a lua altcle mai bogate, Raul se mai miireste apoi cu aceea ca marilor vicii in care educam copiii le dam denumiri strilucite, numind urban tote participarea Ja jocurile din jteaire si la hipodromuri, libertate bogatia, marefie sufleteasca iubirea glo- Tiel dejarte, arogania incredere, umanitetea dirnicie sinedreptatea barbitie, Si ca si cum riul nu ar ajunge, mai punem numiri con- trarii si virtutii, numind cumpatarea rusticitate, modestia timiditate, dreptatea slibiciune, dispretuirea fastului suflet de sclav, ribdarea nedreptatilor slabiciune, $i riul se face tot mai.mare, finde’ nu ee ‘imane numai Ja vorbe, ci se trece si Ia fapte (35). Din neglijarea unei adeyarate cresteri a copiilor, in senscre- stin, evident, vin cele mai multe gi marirole: mor{i premature, boale, pedepse, calamitati, cea mai mare pedeapsa din_partea lui Dumnezeu, pe care-l face un dusman si noua si copiiilor nostri. Lucrul acesta a vrut si-l inlature Apostolul, cfnd sfatuieste sx fie crescufi copiti tn favajatura siin infeleptirea [ui Dumnezeu (Eteseni, VI, 4). Si lucrul nu este grew, fiinded, prin aceasta, nu se cere pi intilor si schimbe natura copiiilor, ci si le formeze yoinja in duh crestin, singura care poate face pe oameni virtuosi sau decizufi, Cej care neslijeaz educarea vointii copiilor in felul acesta, spune Sfantul Toon Gur de Aur, subliniiad un incipiu al e- ducatiei morale crestine, sunt mai nelegiuiti decat cei care le-ar omori copii, fiindex aceia le omoari coxpul, care odali are si in- vieze, pe cand ei, pirin{ii nesinchisitori, le omoar& gi corpul ji su- fletul, aruncéndu-i in foctil de veci. Distrugerea aceasta sulleteasc& a copiiilor este mai dureroasi decit dac le-ar etr’punge corpul cu sulija (36), Pentru ca si fie buni, virtuosi, adevarati cetdteni ai statului crestin-nefericit din vina noastra, fiinde’ noi nu vrem sf ne insti- tuim viaja proprie si obsteasci pe invafamintele Slintei Scripturi—, copiii, spune Sfantul nostru predicator, indicind un alt mare invi- {amant moral in cresterca copiilor, ci trebuie si fie educafi, dela inceputul primei lor varste, ct ajutorul Sfintei Scripturi. In acest sens, aruncdnd o privire fugara peste secolul sku si cu o profeticd intuire gi peste secole incoace, spune el: Pan cind sualem de carne? Pana cand ne incovoiem spre pimant ? Pe toate Je punem in randul al doilea, cand este vorba de creslerea copiiilor gi de 14 educarea lor in disciplina si sfétuirea Domnului, Dack dela inceput — @ invajat sa fie filosof, a capatat bogatii mai mari decat oricare alte bogitii gi o lorie mai puternic’. Nimic nu vei indeplini, in. vijandu-i arta si disciplina din afar’, prin care si cislige bog’|ii, atat cat daci L-ai invatat arta prin care si dispretuiascd. bogatiile De vrei si-l faci bogat, aga fa. Caci este bogat nu cel care are nevoie de multe bogifii si inconjurat de multe, ci cel care nu are nevoie de nimic, Lucrul acesta invati-1 pe fiul t4u, in aceasta si-1 faci erudit: acestea sunt cele mai mari bogatii. Si nu cauji sa-! faci inlloritor yi de mare prejuire in invajaturile din afara si in- semnal prin glorie, ci poarl grit si-1 faci s& dispretuiasc& gloria acestei vieti: in felul aceste, el va deveni mai splendid si mai stré- lucitor decat gloria. Pe acestea poate si 12 faca si siracul si bo~ satul, Pe acestea le va invita cineva, nu dela doctor, ci din dum- nezeestile cuvantari... Nu te trudi si-I faci orator, ci finvali-l ca si fie filosof, caci daca nu va ajunge orator, nu va finicio pagubs. Dack ins va fi departe de a fi filosof, atunci nu va avea niciun folos din retorict, oricat de mult ar fi ea. Este nevoie de mora- vuri, nu de arta de a vorbi; este nevoie de modestia vietii, nude repeziciunea cuvantarii; este nevoie de fapie, nu de vorbe... Si nu crezi cumva c& numai cilugirii au nevoie de invalaturile Iuale din Scripturi, caici de acestea au nevoie mai ales copiti care au s& vin in aceasté viafa a lumii (37)". Cu aceste invitituri se fac a- deviralii filosofi, $i adevaratii filosofi infeleg si tetiasc’ in virtute, in modestie si cinste; ei se mulumesc numai cu cele care le a- parfin, fara si jinduiasc’ dupa cele ale altora; se mulumose cu un singur servitor, sunt umani si blanzi; nu se lupta si eastige o- noarea si gloria multimii; se supra stapanirilor si se numara printre cei din urm3, pedepsind astfel in’ ef puterca bruté si nerationals a patimilor; se muljumesc cu mancare simpla; nu doresc intinderi de pimant; rup politele nedrepte; hrinesc din cele ce au pe cei care due lipsuri; mediteaz’ asupra nimicniciei firii omenesti; se infrineaza pana si fata de propia sotie. Crescuti astfel, cu ajutorul invi{aturilor Sfintei Scripturi, copiii pot fi maine lumini ‘puternie stralucitoare in intunerecul lumii seculare (38). Biserica, matroana aceasta a bunelor moravuri, are la randu-, © efectivi inrdurire asupra formirii sufletosti a copilului. Aci, mai mult ca in oricare alt loc, se prind invataturile divine de (sufletul ui. Aci copiii intra ca intr'un sanatoriu duhovnicesc, unde au sub fragedele lor priviri un splendid spectacol spiritual. ,Nimie au este © ease copi 15 aga de temut diavolului si cugetérilor puse de el in om, ce fel o inte care mediteax4 Ia cele dumnereeyti gi care se adapt in Bi- sericé dintr'un asemenea izvor" (39). De altfel, orice imprejurare trebuie ciutal’, spre a face pe fii nostri Dumnezeu, ca astfel ci sa fie cu adeviral ai nostri, Si-i facem si triascx im cer cu ingerii si cu arhangheli. Sane trudim, oricum, s& fim parin{i ai unor copii virtuosi, s4-i facem fa- muli Ini Damnezeu, 68 Je Iésim averi de pietate, ca astfel ele si-i insofeasca si dincolo; si ne facem ziditori de temple ale lui Dum- nezeu, si facem din ef atleli, ca astfel sk ne facem si noi partasi a coroanele lor (40), Acum, cindsunt plapinzi, s& le imprimam iu birea si temerea de Dumnezeu: si uscim spinii cmpului cind munca agricoli este mai usoari. Si facem cum spune Scriptura: nindoieste-i grumajul din copilarie“ (Ecclesiast. Vil, 25). Folosul uunei astfel de cresteri va fi si al copiilor, si al tau si al lumii in- trogi: al lor, fides se fac oameni vrednici de numele de crestin, asigurandu-li-se, aci jos; linigica, mulfumirea sufleteasca si adeva- rata fericire si prosperitate, care insotesc pe omul cu minte filoso- fied si cu sullet virtuos, iar dincolo, in cer, bucuria de afi cu in- de Dumnezeu, incununat cu nenumarate co- al tiu, fiinde’ ai facut si ai moderat in virtute un om dupa ndu-i-te si tu plicut, asi- urdindu-fi mAntuirea si liniste din partea copiiilor tai, care nu vor ajunge nici ei si nu te vor duce nici pe tine in sittaii dureroase si ruginoase; apoi vei fi pretuit gi de somenii tai, cdrora le-ai dat tun bun concetatean ; al lumii intregi, findea educarea copiiilor in frica, in iubirea lui Dumnezeu, in evlavie, este o educare in res- pectul tuturor, 0 crejtere care va fi ge 0 urmare i ca un lant al cettjeniei celet mai bune*, care cuprinde pe tofi, nemai_sim- tindu-se nevoia de legi si de corectii, fiindes, cum spune Scriptura, npentru omul drept, nu este nevoie de lege" (I Timotei 1, 9) (41) In educarea evlavioasa a copiiilor, rolul se imparte deopo- trivi la amindoi parinfii. Si tunul gi altul trebuie e& lucroze la ighebarea acestui vas sfént, care s& pluteascd sigur pe mare gi si ajunga teafar in port (12). Si unul si-altul au datoria sisi int&- din fraged’ copilarie, cu arme spirituale (43), deprin- zaadu-i cu citirea Sfintelor Scripturi, primul lor abecedar, ca de mici si fie inzestrali cu marea si singura adevarath bogitie: cu bo3itia evlaviei (14). Dar rolul covargitor aci il are mama, E din fire mai apropiaté de suiletul copitului si stand mai tot timpul 16 5 in casi, ea are pe copil continuu sub priviri (45) Aceasti deose- _ bits griif a ei trebuie s& fie mai ales in varsta cea mai dificil’ a Jor, spre a-iferiide desfrénare. ,Si-i pistr’m in infranare... Pentru aceasta estd nevoie de multe lupte, de multi atenjiune, Sa le a- ducem de timpuriu soft, ca mireasa s4 primeascé corpurile lor cu- tate si neatinse, Acestea sunt iubirile mai aprinse, Cel care a fost infranat mai inainte de cisitorie, cu ala mai mult este infranat dupii casatorie. Cel care este deprins cu desfranarea inainte de a se casitori, va face lucrul acesta si dupa cdsatorie, ch: tura: ,pentru birbatul desfranat orice paine este placuta”. Pentru acesia se pun pe cap cununiile, simbol al biraintei, deoarece fiind neinvinsi, se apropie astfel-de patul cisitoriei, fiindea na au fost invingi de placere" (46), O grija tot mai mare se cere dela mame, cand este vorba de educarea evlavioasi siin castitate a ficelor lor, Dundnd astfel legile viitoarclor mame. Mamelor, sfatuieste Stantul Toan Gura de Aur, conduce{i-vi mai ales ficele. Pazirea aceasta este usoara. Purtafi de grifa ca sA stea acasz. Mai inainte de toate, invatati-le sA fie evlavioase, ordonate, si disprejuiasca averile, sa nu se impodobiasca. Asa si le cisitoriti. Dact le formam asifel, Je veti salva nu numai pe ele, ci si pe barbatul pe care va trebui sil 11 pe barbat numai, ci si pe copii; nu pe copii numai, ci ‘si pe nepoli, fiindcd atunci cand radacina este frumoasa, ramurile se vor ridica in chipul cel mai bun posibil $i veti primi rasplata din partea tuturor® (47). : In felul acesta, parin{ii sunt cei mai mari binefic&tori ai co- Piiilor si vor avea recunostin{a dela familiile viitoare qi dela soci- etatea cea mare, la a cérei buna intocmire au contrizuit, prin fru- moasa si evlavioasa crestere a copiiilor lor. Recunostinta cea mai mare’vor avea-o insi dela Dumnezeu, pentru efortul de a imprima chipul lui in sufletele lor gi de a fi contribuit la asezarea lumii pe bazele ei cele mai naturale si morale. Copii, la randul lor, suntdatori ei-gi fubiasc& si sisi reve pecte périntii, prin o ascultare desavarsita, Aceasta ascultire, ef Pot s’0 cunoasca din Sfanta Scriptura, unde sunt scrise principiile vei si poate fi intretinuts mai departe de buna yi evlavioasa lor a- sezare sufleteascd, ca unii care s'au bucurat de’ a avea adevirati Parinti crestini. Supunerea aceasta, spune Sfintul nostra, cate 6 robie care isi are izvoral in natura omeneascé, in primul rand, nu in pacatul original, ,Vreji sa va vorbese despre un fel de stipa- ‘hie, care nu-si are ocazia in picat,ci in natura omeneasca ?... Este Fa cea a copiiilor fat de cei care i-au erescut. Cici felul acesta de © Sinstire este o résplatire a durerilor nasterii". Iar pentru respectul acesta datorat de copii fa{ de parinfii lor, el va aduce evidente gi instructive invi{ituri din Sianta Scripturd; ,Slujeste celor care te-au nfscut, ca la niste stapani” (Eccles. Ill, 8), ycici ce le vei da tu lor in felul in care {i-au dat ei tie" (Recles. VII, 30)? ,,Cel ce a blestemat pe tatil sau pe muma sa, de moarte st moara! (Esire, XI, 17); ,,Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-{i fie sbine gi s& trbiegti mult pe pimint" (Byire, XX, 12) (48). 0. aseu!- tare fns& si mai mare faji de p&rinfii lor, o fac copiii prin viata lor frumoasi, in fafa oamenilor si a lui Dumnezeu. Este si aceasta © mare recompensi dati de ei pirintilor lor, pentru toate efite au facut pentru ei, niscandu-i si crescandu-i+(49). 4, Servitorii in familia crostini. Situafia servitorilor in familia crestina este tratath de Sfantul Toan Guri de Aur in capitolul. selavajului, Vremea in care inse- reazi el, infre preceptele predicli sale ‘moral-sociale, capitolul a- cesta al viefii familiare crestine, este vremea durerosului institut social al sclavajului, primit de Crestinism dela pigini, drept cea mai tristé mostenire, institut céruia Sfantul nostru ti consacré unul dintre cele mai mari si importante capitole ale predicii sale. Azi inst lucrurile sunt fundamental mutate. Nu mai poate fi deci vorba de un institut al sclavajului. Cuvantul ,servitor", in uz azi, nu mai are nicio legaturi cu cel de sclav. Servitorul este 0 fiinj& liberd sub toate raporturile, El functioneaz in casa stipinului temporar pe bazit de contract social: functioneaz’ unde yrea, cal timp vrea si in ce conditiuni vrea. Crestinismul, spune Sfintul Joan Guri de Aur, a adus un now concept de libertate. Adevérata libertate 0 face virtutea, singura in stare s& facd nobili si liberi. Crestinismul, spune el, vorbind de transformarile moral-sociale aduse de crestinism, a schimbat tolul. E] 2 adus pun altfel de viata si un altfel de trai si de bogatie si de siricie si de libertate si de sclavie si de viata si de moarte si de lume si de institutil", iar armele cu care sia repurtat accasti nemaipomenita biruin{& ,n'au fost facute din piele si din fier, ci din adevir, din dreptate, din credin(& i din introags filosofie® (50). In felul acesta, ya sti c& epi inferior, a te purla cu modestie si a uceda-aproapelui, nu este 0 josnicie, ci cea dintéi nobilitate” (51). Dela naturé, to{i oamenii sunt egali, dincolo de starea lor so- ciala temporaré, Dumnezeu a creat numai oameni liberi, Robia a intrat in lume prin pacat (52). Celelalte feluri de robii provin din diferitele tmprejurari ale viefi (53). Prin botez, sclavia pacatului a Incelat, fiindet Dumnezeu ,ne admite pe toti deopotriva si ne chiam& la 0 egali onoare" (54). Credinja gi gratia Duhului, inl&- urdnd neegalitatea conditiunilor omenesti, i reface pe tofi in o singura forma sii insemneara cu un singur caracter regese" (53), Libertatea si egalitatea in Crestinism se manifests gise deskvar- ese, mai ales, in Biseric& si prin Biseric’. ,Numele Bisericii nu last pe stapani sa se indigneze cand sunt numérati aldturi cu ser- vitorii lor, Intr‘adevar, Biserica nu cunoaste deosebirea dintre sti- pain si servitor. Ea ti deosebesle intre ei prin fapiele lor drepte $i prin delicte* (56, Egalitatea prin Biserica este atestata de insusi Mantuitorul, care ,a diruit la toti o singurd nobilitate" si egalitate prin harul de sus, ca astfel ynimeni e& nu mai aibé ceva in plus fafa de altul: nici bogatul faji de sirac, nici stapinul fata de ser- vitor, nici domnitorul fata de supusul stu, nici regele fat& de sol- dat, nici filosoful fata de barbar, nici injeleptul faji de cel sim- plu'* (57), ¢i acestea, prin participarea comund la 0 nowd stare de lucruri (68). Aci, in Biserics, ,este inlaturata orice diferenta. Masa Domnului este aceiasi si pentru bogat si pentrs servitor si pentru cel liber... Un dar deobste se ofera la tofi" (59). In Biserica, Dum- nezeu nu face acceptare deosebita de persoane” (60). ~ Servitorii facparte din familie. Ei sunt identificati cu interesele ¢i,la nevoie chiar punandu-si viata pentru st&pinii lor. Nu trebuiesc deci tratati ca niste unelte, sau animale de povard, care nu au nevoie de odihni, de umanitate, de spiritualitate. Functiunea so- cial in care se gasese ei este cu voia lui Dumnezeu gi mijlocita de El, Datoriile stipanilor fafa de ei sunt aceleasi ca fafa de pro- priii lor copii. Stapanii trebuie s& aib& ¢riii ca servitorii lor si traiasca in virtule, dndu-li-se posibilitates s& ajunga evlaviogi gi religiogi, ldsdndu-li-se timpul necesar pentru aceasia. Ca si copii stipanilor, ei trebuie si fie instruiti in invataturile dumnezeesti si indrumafi si meargi la Biserica. Si li-se supravegheze moravurile mai ales servitoarclor, Educati si ingvjiti deopotriva cul copiti sta pinilor, va urma de aci un mare bine sufletesc pentru ei si pen- ‘tru socielatea in care vor merge, cind isi vor croi o vial proprie $i vor fi un mare bine gi avantaj gi pentru st&pani, fiindcd au ca- dit o opera de méntuire, au in casi oameni de incredere, care conlucreazi cu stipanii la prosperitatea familiei, fie pe teren gos- diresc, fie pe teren spiritual, ei fiind un frumos exemplu pentru pii, prin buna lor ayezare sufleteascd si vor scuti pe stipini de multe griji si mahniri, O asemenea casa va fi plina de pace, de sfinfenie, de lucruri plicute Ini Dumnezeu side toata binecu- vantarea (61). Servitorii, la randul lor, si se poarle cu stipinii, asa cum le porunceste Apostolul (Coloseni Ill, 22-25; Eleseni, VI, 5-8): si se supuna in toate; supunerea aceasta sa fie sincera si amestecats ‘cu temere de Dumnezeu ; si fie interioara, din inim’, oricand, nu numai cind sunt sub ochii stapanilor, spre a plicea de suprafats, - prin indeplinirea voli camenilor; si fie, insfaryit, supransturald, prin indeplinirea voii lui Dumnezeu, dela care vor primi toate ras- platirile. Problema familici ocup& deci un loc de prim important fn predica Sfantului Joan Guri de Aur. Ea se reduce, insé, in reali- fate, la problema omului crestin, sub raport moral-social. Omul erostin, filosoful faptelor virtuoase, este produsul adevaratei fa- tmilii crestine ; omul in care straluceste chipul sf asemtnarea lui Dumnezeu, omul a cirui viata este 0 frumoast si nobila impleti- tart de virtu{i, a clrui carte este Sfinta Scripturd, iar cast Stanta Biserica. mul crestin adevarat este ndzuinta supremd si, in acelag eee nnee ‘supremé a predicii Siantului Toan Gura de Aur. Omul acesta, crestin cu adevaral, a fost cladit de el vorb& cu vorbi, zi cu zi. speran{é cu speranta, credinja cu credin{d, iubre ‘eu iubire: omul deskvarsit, ingerul de pimant, Dumnezeul mai mic, statuia aceasta de aur gi regeasc’, plimidita din piimintul duhov- nicesc al dumnezeestilor cuvinte si infrumusetat cu virtujile cele maf inalte, infajisate candva lumii de o religie, de adevarata re- ligie: de religia omului fubit de Damnezea, de religia omului susit de Dumnezeu, de religia Dumnezeului care a iubit pe om pan la amestecarea cu el, pind le sacrificiul de sine. Omul acesia crestin in adevaralul infeles al cuvéntului este bara temeinici a familiei si a societii, sub toate raporturile, Prin dl se realizeaz’, in duh crestin, armonia, ordinea, dreptates, pacea conlucrarea sincera si devotati, iubirea si prosperitatea, alat in domeniul material, cat si in cel moral. Deaceea, interesul suprem al societifii crestine trebuie si se indrepte etre. a- est om de care, in realitate, depinde totul, $i interesul acesta su- prem, pentru care invafi, se roaga, cere tanguitor si licrimeaz’ Sfantul Ioan Guri de Aur, spre a i-se iatinde cu milostivire 0 mani de ajutor partea noastra (62), trebuie indreptat catre om, din primti ani ai viejfi lui, fiindea asa cum se vaface acum lucrul, asa va rimine pentru toteauna; rémine fondul bun, care nu va fi modificat substantial de influentele mai putin bune, din anii care vor urma, Un om crescut de mic in frica lui Dumnezeu, un om a cirui vointé este formata in virtute, un om al cirui invajitor este Sfanta Scriptura, iar scoala Sfanta Biseric’, nu poate fi decat bu : un chip al lui Dumnezeu, care umple de lumina si de supe- rioritate moral mina aceasta de tint din care este plimadit, un sof ideal, un tata adevaral, un st&pin cu suflet mare, 0 slug SmeritA si sirguincioas’, care serveste oamenilor ca lui Dumnezeu, nae téjean care contribuie efectiv si temeinic la existen{a gi te- meinicia unui stat fericit, un iubitor dezinteresat si un ajutator ne- conditionat al aproapelui om de pretutindeni si de intotdeauna. Oricare gi oricdle sunt temele tratate de predica Sfantului Joan Gura de Aur, pe acest teren preferat de el, terenul moral- social, ele pun problema omului erestin in raport cu. sine, cu a Proapele si cu Dumnezeu; omul ojelit in evlavie siin virtute, lui: yi lege in raport cu societatea, iubitor pind la ase egala cu Dum- nezeu fata de aproapele siu, pe care il iubeste pentru gi prin iu- birea lui Dumnezeu. Chipul acesta al omului crestin este deplin reusit in predica Sfintului nostra predicator. Realitatea la deziluzionat ins’, de multe ori, in modul cel mai amarnic. ,De nu m’ar judeca cineva ca un om ingimfat peste masurd, spune el, zilnic mai vedea var- sand piraie de lacrimi... Voi suntefi totul pentru mine. Si cand va simt cf inaintafi in virtute, atunci, din cauza plicerii pe care o incerc, nu mai simt durerile mele; cand va vad ins& cd nu, atunci iarasi ma intovarasesc durerile, din pricina n sufletesti, bu- curos de lucrurile voastre bune, chiar daci eu incere mii de ne- cazuri, mahnit de lucrurile voastre triste, chiar daci ag prospera in nenumarate fapte virtuoase. Ce speran{i mai are un inv&{itor, cand turma incredintata lui se distruge ? Ce fel mai este viata lui? Ce fel asteptarea lui? Cuce crezimant va mai sta el in fata lui Dumnezeu? Ce va grii el (63)"? lati deci ce spune Sfantul nostra at despre omul crestin, de a cirui mintuire duce grija, plange si su- fore (64). Portretul acesta al omului creslin ramane, in faja lumii cres- tine, drept cea mai stralucita icoana. Din yremea-Sfantului nostra fi pin’ actizi, vremelnicia a impins pe fagagul timpului, secole dupa secole, si a facut, pentru noi cei de azi, tot mai frumoasa gi tot mai de pret, aceasti cinstita si neintrecuti icoan’. Rari sunt inchipuitorii ef. Aceasta au ica intunecat ins’ chipul. Biserica va lupta, fie pentru c& apa este lupia ei, fie pentru cinstirea stridu- injelor marelui ei Ierarh, si inmuljeasc& acesti pretuitori. Ea ii va continua cuvantul, chiar de nu vor fi mulfi care si asculte, ,,cci sifantinile curg, chiar dack nimeni ou ia din ele api cu galeata, si izvoarele {ésnesc, chiar daca nimeni nu ia din ele, si réurile a- earga pe cursul lor, chiar dact nu se adap nimeni din ele, Se cade deci ca si cel care predic& si-fi plinease& toale cate cad in sarcina lui, chiar daca nu ar sta niment aproape de el" (65). NOTE. 4, Cuviniarea a Ia feoloaled, cap. 22, fine, MPG, XXXVI. 2. Hom. If de doratenibas. 8. Veal Tn Gones. hom LX, 3 Rom. hom. XXVIE, 3, MPG. LX, €0). 96 ia Joan. hom. II, 5, MIG. LIX, col. 95. 5. Ad, Muminandot cates. I, 1, MPO. LIX, col, 291-292; Io Genes. hom. XSI, 9, MPG. Lill, col 201. | | * 5, Asupra caviniulul: Nu va femejt de Joc... hom. 1, 1 1 Vea! In Genes. hom. AXill, 3, NPG, Lill, col. 201, 8, Vezi Ibid 9. Ibid, 10) Vezi In Genes, Sermo-1V, 1-2, MP. LIV, col. 594595, 11. Vezi Ta Genes. hom. XIV, 4, MPG. LIll, el. 116 si hom. XV, 1-3, MPG. Lill, col. 11;—122. 12, fa Eplst. ad. Coloss. hom. X, 1, MPG. EXIT, col. 366, 13, Non esse desesperardum, 6 MPG LI. cel. 26. 4 Tit hom, IV, @ MPG. LMI, col. 682 gf In Epil |. EX col, 136. a, Hebr, hom. XX, 8, MPO. EXIM, cole 147, 16, Veal I Joan. hom, LX) 34, MPG. LIX, col, 339-342 1 Ad Uumin, eatech. Il, 4, MPG XLIX, cal. 238. 17. In Eplstf ad Thessal. hom. V, 5, MPG. LXIl, col, #99500, 18, Vezl In Genes. hon. XXVull, 5, 7, MPG. LXtl, col. 957, 359-360. 61 hom. XLU, 3, MPG. LIV, col. 816 —t17. 19, Quales ducendae sint exores, MPG. LI, col, 226~242: Veal gf In “Acta MPG. LIV, col. 528528; In Ep. ad 2 Apo fol, Hom. XLIX, 4, MPO. LX, cob 244; In Eolst ad Ephes, hom. XX, 9, MPG EXUL, OL. 38; 11 Eplst. ad Coors hom. IX, 2, MPO LXT, col. 362. 20, Vez! asile! Iu-rarea preniulul Dr. D. Fecloru, ‘Idelle p:dagojtce ale Sfintulal Loan Helsostom, Buregit 19 7, uade sunt d te Izvoarele principale $1 lucratl mal Imporiante asupra p dagoge't hrisgsiomice (pag. 14). 2\.VeriT Est, ad Bohes. hom XXL, MPG. LXIL, col, 143, 22D Ana Sermo |, 3. MPG LV, col 636. Ver $1 Adversus opougaa- ores vitae mons? IIT 16, MPG XLUIll, 76, 29, Ds Ama Sumo l 4 MPG. LiW, col 697. 24, Veri De Maccsbels, 1, 2, MPG L, cov. ot. 25. V al Dr. Scbiotian Halduch-r es hi. Johannes Chrysostom BI hleta Aber Hofiart und Kind 1 Erechung, Fr. t Dr. 194%, 7%, 5. 6 fa Hud, Vida eligatur, MPG. LI. oi 380; Adv. oppugn. v. moast, ib. il, 8 MPO. XLVI, col, 363-364 26 In Epist, ad Coloss, hom. IX 2 MPG LXtl, col. 362. 21. Ve In Epist. a4 Ephes. hom. XX, 4, MPG. LXI, col. 154, 28, Vez In flind, Vidua eigatur, 10, MPG, LI, col. 330. 29 Veei Adv. oppugn. ¥. monast, Nb lil, 11, MPG. XLVUl, col.366 267, 40, V 21 Adv. oppugn. v monast 1, Ill, 17, MPG. LL, col, 278 9) cap. 18 col, 979380; Ia lilud, Vidua eligatur, MPG. Ll, col. 227; In Joun. hom. Tl, MP. LIK, col. 9%; Seb. Halda her, op. elt. &. 23 a1, Ves! In Epist. ad Ts. Hom il, MPG. LXIL,col. 67; Ad Ilumin, catech. 5, MPO. KLIK, col, 230 231. 32, Vii Adv, ¢ppuge. vs monast IIb. IL, 19, MPO. XLVHL, col, 981-982. 33, Igera, Ib. I, 9~5, MPG. XLVI, col. 337—s59, i Idem, Ib, Il, 8, MPG, XLVI, cO}. 35 —263, 35, Idem, lib. Wl, %, MPG. XVII, col 391— 56, 36, Idem, lib. II, 3-5, MPG. XLVI, col. 351 335. 31, In Epist, aa Eph-s, hom XX, 2, MPG. LXIL, col. 151—152, 38. Vezi Ady. oppuge. v monast Ib, IU, ¥, MPQ. XLVI, col. 262-354, 29, In Joan. hom. Ml, 12, VPG LIX, col. 3 ~ 98 4&0, Ver: Adv. oppugn. v. menast. ub Ml, 20—21, MPG XLVI, col 381-386, V ai fa lus, Vidua ogater, 710, MPG, Ll, col, 327 50. ac ppugn. v monast, lib. I, 9, MPG. X VU, col. 0 Vezl Adv. oppugn, v monest. Ib ll, 18 MPG XLVI, col. s7)—300, 9. Vez! In Bist ed Eyhes, ham XXV, 2% MPO. . XU,

    You might also like