EU ESTETICA prezentare realizata de LibrariaOnline.ro EDITURA ORIZONTURICuvant inainte Estetica \ui Tudor Vianu este cartea clasica a acestei discipline in cultura romana, Si-a dobandit acest statut gratie actiunii mai mul- tor factori. A fost mai intdi prestigiul autorului. Dupa ce obtinuse doctoratul in aceasti specialitate la Universitatea din Tibingen, Tudor Vianu a inceput in 1924 si predea estetica la Universitatea din Bucuresti, facand, alternativ, cursuri de istoria esteticii si de estetica generala. A predat estetica pana in 1948 si a adaugat in tot acest rastimp activitati profesorale publicarea a numeroase volume, sporind si fixand pentru multa vreme renumele disciplinei in univer- sitatea romaneasca gi scriind capitolul cel mai bogat din bibliografia ei. Acest prestigiu s-a rasfrant, evident, si asupra Esteticii, scrierea centrala dintr-o mare opera, pregatita de studiile si prelegerile care au precedat-o si din perspectiva careia pot fi intelese mai bine, in ceea ce priveste temele alese si ideile sustinute, toate cele ulterioare. Statutul special amintit se datoreaza, apoi, garantiei de obiectivitate oferite de baza informativa si metodologica. ,,Sistemul de esteticd dezvoltat in paginile care urmeaza va folosi astfel un material extins pana la cele mai indepartate limite ale observatiei si va intrebuinta toate metodele care in cursul cercetarii moderne s-au dovedit ca- pabile sa dea rezultate*, anun{a autorul — si-si tine promisiunea: in paginile cartii sale se fac referiri la opere de arta din cele mai variate locuri si epoci si se practica un liberalism metodologic considerat de unii eclectism. in fine, trebuie invocate, ered, ca explicatie, soli- ditatea si rigoarea constructiei, cercetarea intr-o lucrare unitard a tuturor problemelor si temelor care dau configuratia specifica a acestei discipline. Intr-o vreme in care sistemele de estetica erau tot mai rare, Tudor Vianu elaboreaza unul, intr-o cultura in care acestea lipseau. Deschidere spre intreaga varietate spatial si temporal a artei, obiectivitate, flexibilitate metodologic’ nu inseamna ins& absenta unei conceptii proprii. Aceasta este prezenta, formulata sau implicita, in fieeare capitol si in fiecare pagina. $4 examinam deci constructia Esteticii pentru a degaja conceptia despre arta a lui Tudor Vianu, ca qgi pentru a vedea care sunt coloanele de sustinere, punctele rezisten- te si acelea mai slabe ale acestui exceptional edificiu de idei. Primul gest teoretic al autorului e acela de a separa frumosul artistic de frumosul natural si de a proclama cA ,,estetica este stiinta frumosului artistic“. Este o delimitare la care estetica moderna ajun- sese si pe care Vianu o adopt pentru a mentine obiectul esteticii in sfera creatiilor umane, adica a culturii. Extinderea cercetarii estetice si asupra frumosului natural ridica, pentru cel care-si centreaza aten- tia pe ideea de ,,opera“ (si, implicit, de autor), semne de intrebare la care n-ar putea raspunde decdt prin afirmatii incontrolabile. De altfel si pnd la Estetica, de la inceput, Vianu privise arta ca pe o componenti a culturii, influentat atét prin formatie, cét si prin at- mosfera intelectuala a timpului, de filozofia culturii, aflata atunci in expansiune gi careia ii va aduce el insusi contributii importante. ;Frumosul artistic este, in primul rand, una din valorile culturii ome- nesti, alituri de valoarea economica si teoretica, politica, morala si religioasa“, scrie el, fixind genul proxim, pentru a diferentia apoi valoarea estetica de celelalte valori-scopuri (caci exist si valori- mijloace), care sunt fie relative, fie absolute si, dupa un alt criteriu, valori-scopuri care se gisesc intr-un raport de transcendenta cu bunurile sau valori-scopuri in care raportul e unul de imanenta (am subliniat atributele pe care le posed valoarea estetica; ultimul fi re~ vine in chip exclusiv). Valorile sunt definite in spirit kantian, ca niste »categorii ideale, prin subsumare la care datele brute ale existentei se transforma in bunuri“, asemanatoare categoriilor cunoasterii, dar fara caracterul universal al acestora (un tablou ramane o simpla bu- cata de panza pentru cine n-o ,,subsumeazi in acea categorie care se numeste valoarea estetica‘). Un pas facut in directia cunoasterii obiectivitatii valorilor (in cazul valorii si al bunului estetic ,,valoarea se gaseste topita in bun, valoarea si bunul fac una si aceeasi fiinta*) este apoi retras, caci definitiei ,.bunurile sunt obiecte, date ale expe- rientei concrete“ ii urmeaza una dupa care ,,ceea ce se transforma in bunuri, prin interventia valorii estetice, nu sunt niste lucruri, ci numai niste fenomene ale constiintei*. Conceptia axiologica a lui Vianu a avut 0 evolutie interesanta, in cursul cireia psihologismul initial din Dualismul artei (1925) a fost corectat in favoarea ideii obiectivitatii valorilor, expusa in comunicarea Originea si valabilitatea valorilor, prezentata la Congresul International de Filozofie de la Paris din 81937 si dezvoltata in cartea din 1942 intitulata /ntroducere in teoria valorilor. Evolutia aceasta n-a fost insa lipsita de ezitari, cum se poate observa si in Estetica, unde importanta este stabilirea relatiei dintre valoarea estetica si bunul estetic care ¢ opera de arta. Conform definitiei generale a valorilor, citata mai sus, ,un obiect oarecare, dat in experienta noastra, se constituie ca bun este- tic numai in masura in care il introducem printr-un act al spiritului in sfera valorii estetice. Este adevarat ci acelasi obiect poate fi introdus in sfera diferitelor valori (si transformat astfel, succesiv, in bun economic, moral, estetic etc.) gi ca, pe de alta parte, orice obiect poate deveni bun estetic daca este ,,introdus" in sfera aces- tei valori, dar ,,pentru ca acest act al spiritului s4 se poata produce obiectul are adeseori o seama de insusiri ce caracterizeazA structura lui si fi determina locul printre alte obiecte ale realului ca oper’ de arta": aceste obiecte il intereseaza pe cel care a definit de la inceput estetica drept stiinta frumosului artistic (nu a frumosului in general). in acest caz realizarea bunului estetic (adica introducerea obiectului in sfera valorii estetice) este un act prin care se constituie 0 opera si inseamni ,,prelucrarea efectiva a unui material" (creatia) sau prin care aceasta este recunoscuta (receptarea). Cuaceasta ajungem la nucleul sistemului lui Vianu; obiectul pro- priu-zis al Esteficii nu este framosul artistic, ci opera de arta, privita in sine si apoi in procesul producerii gi al receptarii ei. Opera de arta fiind rezultatul unei prelucrari, un mod special de organizare a ma- teriei si de compunere a datelor constiintei‘, cercetarea ei trebuie si distinga intre materialul prelucrat si actul organizirii lui. Una dintre ideile cele mai caracteristice ale lui Vianu este aceea ca ,,materialul artei nu este inexpresiv, ci ,,luminat si patruns de semnificatia anu- mitor valori“, a caror origine e ,,in sufletul artistului, in felul sau de a intelege si resimti lumea si viata“: trairile artistului nu sunt simple acumulari de fapte si imagini, ci si apreciere gi selectie a acestora, cei ,inainte de a fi artist, creatorul de arta este un om capabil de a rasfrange lumea intr-un mod personal si fiecare dintre experientele lui are un sens moral sau politic, teoretic sau religios*. Opera de arta dobandeste astfel o ,addncime spirituala, data de ,,aceste felurite valori intretesute in unitatea ei*, si o ,.structura ierarhicd", ea repre- zentand ,,subsumarea mai multor valori sub categoria larga a valorii estetice™. Ideea reflect’ deschiderea esteticianului spre toate valorile 9culturii si tendinta lui de a conferi artei un rol si un loc privilegiat in ansamblul acestora. Cercetarea operei de arta trebuie sa distinga, prin urmare, intre ,cuprinsul de valori pe care unitatea oprei si-l subsumeazii“ si ,,actiu- nea acestei subsumari‘: altfel spus, intre continutul si forma operei. Distinetia are un interes pur teoretic, dar ea este posibilé si necesara. O fac, de altfel, nu numai esteticienii, dar gi artistii, autori de opere interesante, pure sau de virtuozitate, dup’ cum sunt preocupati, in mod aproape exclusiv, de continut, de forma sau de mijloacele care 0 creeaza. Vianu respinge astfel de rezultate ale disocierii amintite, care ,,distrug unitatea organica a formei cu continutul", pentru el ,Solidaritatea formei cu continutul este atat de mare“ incat intre ele exist ..0 relatie functionala permanenta‘; insa accepta distinctia in sine, pentru cd ea este sugerata, daca nu impusa, de conceptul artei pe care e construita Es/etica: daca arta este un mod de organizare a materiei, a datelor naturii sau ale constiin{ei, putem — si trebuie — sa identificim modalitatile de organizare specifice artei, pe care adica artistul nu le imparte cu mestesugarul sau cu omul de stiin{a. Cum ele au drept urmare aparifia operei de arta, Vianu le numeste »Mmomente constitutive’ ale acesteia. Ele ar fi: izolarea, ordonarea, clarificarea si idealizarea. Si vedem ce se intelege prin ele si in ce masura se contureaza in analiza lor conceptia estetica a lui Vianu. Izolarea este prima modalitate prin care se realizeaza conditia heterocosmica, adica se instituie opera de arta ca o realitate de sine st&titoare, separaté de complexul fenomenelor din cémpul experi- entei practice. Mijloacele izolarii sunt proprii fiecirei arte (tacerea care preceda interpretarea unei piese muzicale, rama tabloului, so- clul statuii) sau celor doua grupuri de arte (spatiale si temporale): proiectarea in spatiul artistic (care e conventional si aflat in raport de discontinuitate cu cel real), respectiv in timpul artistic (si el con- ventional si eterogen fata de timpul real). Arta este o imagine a lumii, dar o imagine ordonata, prin care e invins gi depasgit ,.haosul vibrant de imagini, judecati, afecte, tendinte care alcatuiesc in fiecare moment tesatura constiintei omenesti™. Or- donarea implicand unificare, deci grupare a elementelor disparate in unitati treptat mai largi, acest al doilea moment constitutiv al operei corespunde vechiului principiu al unitafii in varietate si se realizea- zA prin procedee numeroase: conturul geometric regulat (triunghiul, 10