Liviu Ionesi GEOLOGIA UNITATILOR DE PLATFORMA SI A OROGENULUI NORD-DOBROGEAN EDITURA TEHNICA Bucuresti, 1994*, Copyright © 1994, Ediura Tehnica Toate drepturile asupra acestei ediii sunt rezervate editurii Adresa: Editura Tehnica ei Libere | Romania cod 79738 Redactor: IOAN CISMAS si ADINA IONESCU Tehnoredactor: OLIMPIADA NISTOR Coperti: VALENTIN VISAN Bun de tipar: 20.06.1994: Coli tipo: 17.50 CZ: 551.7 ISBN: 973. THE GEOLOGY OF THE PLATFORM UNITS AND OF THE NORTH DOBROGEAN OROGEN This volume is refering to the geology of a part of the Romanian terri- tory, respectively to the Platform units, the North Dobrogean Orogen, and the Romanian shelf of the Black Sea. In the first part, some specifications are made regarding the terms used. In this way, for the major structural units there are used names which place in space the given unit in the Romanian territory: the Moldavian Platform (and not the East-European Platform or Podolico-Russian Platform); the Birlad Platform (and not the Seythian Platform); the Valachian Platform and the South Dobrogean Platform (and not the Moesian Platform). The litho-stratigraphical units which have been adopted are those which were recommended by the Hedberg code (stratum, member, formation and group). Also in the first part, the major structural units are distinguished and defined, and have been built up as a result of the Alpine orogenesis. Actually, there are two kind of structural units: on the one hand orogenical units, with a complicated tectonic arrangement (the Romanian Carpathians with their adjacent depressions and the North Dobrogea), and cn the other hand stable platforms of prealpine age, which have a sedimentary pile formed by quasi-horizontal strata of Alpine and Paleozoic deposits (the Moldavian Platform, the Birlad Platform, the Danube Delta Platform, the Valachian Platform, the South Dobrogean Platform and the Central Dobrogean Massif). The transition to the stable platform stage of these units was produced in different steps: the Moldavian Platform in the Middle ByProterozoic; the Valachian Platform and the South Dobrogean Platform in the Lower Cambrian. In the case of the Birlad Platform we cannot specify the strengthening moment, because the basement and the base of the sedimentary pile have not been intercepted by any derrick. However, there are two points of view: this Platform would have a similar evolution with the Moldavian Platform, ig comparison with which it is only tectonic plunged, or it would represent a younger Platform (of Dalsandian or Assyntic age). , The pointing out of some paleozoical fossils (inclusive of Lower Carboniferous age) in the north-western Part of the Central Dobrogea, shows (if these fossils are in situ elements) a Hercynian strengthening of the basement placed between the Peceneaga — Camena and Ostrov — Sinoe faults, or possible of all basement. The character of Massif of this unit is given by the rising at the surface of the basement. " The North Dobrogea is an Early Alpine orogenical system, whose Structural arrangement was achieved in the Neokimmerical movements (with a Possible taking again in the Preaustric movements), after which this area became a stable cratogen. Afterwards, the south-western Part, with extension in the shelf sector, became again a sedimentation basin in Vraconian or Cenomanian and, much later, starting with the Upper Badenian, the north-western sector was covered by water. The deposits accumulated on the two areas have a Post-tectonic character and 4 covering aspect. That is the reason why these two areas can be assimilated with two young Alpine platforms with an Alpine basement (pre-tectonic character) and a sedimentary covering (post-tectonic character). These units were named the Babadag Platform and the Covurlui Platform (which were known before as the Babadag Basin and the Buried North Dobrogean Promontory). The second part of the volume, the most extended, is refering to the geology of each major structural unit. First time the Prealpine platforms are presented, starting with the Moldavian Platform and ending with the Central Dobrogean Massif. The metodology of presentation includes placing and delimita- rere ee eraphical aspects, stratigraphy, tectonics, mineral resources and ; The Early Alpine orogen of the North Dobrogea. different structural units, is presented separate for each oF the thee dats the Mein Unit, the Nile Unit, and the Tulcea Unit : | he third part includes the geotectonical evolution, which i: as tectonical cycles. In the first stage, until the limit between wMidale andl Ups Proterozoic, the all Vorland area has had a common evolution. The first chan e was produced in the Middle Proterozoic or at-its end, by the forming of the Moldavian Platform (as a strengthening unit), on which, starting with the Upper yen wran, the sedimentary covering was accumulated during three great cycles of The effects of the Dalsandian Orogenesis can be recognized in meta- morphic processes: the Ceamurlia group in Central Dobrogea; the Uzum Bair group in Tulcea Unit, and probably a part of the metamorphic rocks from the Valachian Platform basement. The Assyntic orogenesis has had important effects, materialized by the forming of an orogenic system. A part of this orogen became stable, according to the Valachian Platform, the South Dobrogean Platform and the Central Dobrogean Massif. The effects of the Caledonian and Hercynian orogenesises, from the Paleozoic level, are imprinted in the Prealpine formations of the North Dobrogean Orogen. The Caledonian stage manifested between two stable areas (the East- European Platform and the Moesian Platform) and was finalized in the Ardenian phase. The Hercynian orogenical system, closed in the Pangea supercontinent, was achieved in the Hercynian stage, after the Sudetian phase (the Lower Carbonifer- ous). The inclusion of the Central Dobrogea in the Hercynian system (wholly or just the sector between Peceneaga — Camena and Ostrov — Sinoe faults) remains only hypothetical. During the two orogenetical stages, inside the Platform units sedimentary deposits were accumulated with a post-tectonic character: The Alpine geotectonical stage is analysed both in the North Dobrogea geosynclinal area and in the stable platform areas. The Alpine geosynclinal of the North Dobrogea, opened in Triassic, has led to the forming of some ophiolitic rocks and was closed by compression in the Neokimmerical phase (with a possible reviving in the Preaustric phase), finally generating an orogenic system with overlaped units. Inside the Valachian Platform and the Danube Delta Platform, besides the sedimentary processes (developed in the sedimentation cycles), a very important phenomenon is represented by the processes which have led to the forming of some igneous rocks (with acid and basic character), during the Triassic period. In the same time (Triassic period), on the Prealpine Platforms the sedimen- tation was developed in a germanical facies, quite different from the sedimentation character in the geosynclinal area. As an important geodynamical process, we can mention the catching of platform edges under the Carpathian Orogen, phenomenon which was finalized in the Lower Volhinian (the Moldavian phase). The chapters concerning the geology of the Romanian shelf of the Black Sea are drawn up by Octavian Catuneanu and Alexandru Maftei. After a short review of the geological evolution of the Black Sea basin is given, there are presented the major structural units forming the sector of the Romanian shelf: the south-Dobrogean type shelf, the central-Dobrogean type shelf, the north-Dobrogean type shelf and the Scythian type shelf. In fact, all these shelf units represent extensions to the east of the structural units known on the Dobrogean territory: the South Dobrogean Platform, the Central Dobrogean Massif, the North Dobrogean Orogen and the Danube Delta Platform. According to the data given by the seismic prospecting and the wels drilled until now, we can deduce that the sedimentary deposits of the Romanianshelf structural units were formed in two great stages: the pre-Black Sea stage (pre-Albian), when the sedimentary rocks which belong to the shelf units were formed in the eastern part of the Dobrogean basins, and the Black Sea stage (Albian — Present), when the sedimentary rocks of the shelf units were formed in the Black Sea basin. In this second stage, the most important structural element of the Romanian shelf, named Euxinic threshold, has been generated. As a slope zone, during the time when it was the Euxinic threshold determined the.manifestion of some particular depositional processes which led to the forming of collectors for hydrocarbons PREFATA S-au scurs 132 de ani de ta aparitia lucrarii Ini Gr.Cobalcescu Calcariul de la Rapidea (1862), care marcheazé inceputul geologiei roménesti, prin faptul c& reprezinté prima lucrare originalé de geologie scrisd in limba romana de un geolog roman. Un an mai tirziu (1863), din initiativa lui Gr. Cobal- cescu, s-a inftingat la Universitatea ieseand prima catedra de geologie si, odaté cu ea, scoala geologica roméneasca. Fenomenul s-a repetat, in 1864, si la Universitatea din Bucuresti. In tot acest timp, la intervale mai mari sau mai mici, pe lingd nume- roase monografii regionale, s-au scris sinteze asupra unor regiuni sau la scara intregului teritoriu national, care reflecté gradul de cunoastere din etapa respectiva si, inerent, punctul de vedere al autorilor. Nu vom face un istoric at acestor sinteze; meritd relevat faptul cd totusi considerdm ca prima din ele intitulaté Geologia Romaniei a fost elaboraté de I.Simionescu in 1906, cu scopul marturisit «...spre a se sti cit s-a facut, in vederea progresului de mai tirziu» Lucrarea este precedat de bibliografia geolagicé aparuta intre 1790 gi 1906. Sint prezentate (cu un scurt rezumat) 347, de titluri, incit poate fi consideraté fard rezerve, drept primul volum din Bibliografia geologicd a Roméniei (ajunsa in prezent la cel de-al Vil-lea volum). Geologia Romdniei are menirea de a prezenta unitar cunostintele asupra alcdtuirii teriroriului patriei, sub aspecte variate (lito si biostratigrafic, aranjament structural, evolutia geodinamicd, resurse minerale). Specific este faptul cai istaria geologicé nu se prezinté in ordine cronologicé la scara intregului teritoriu, ci pe wnitdi structurale majore pentru a se scoate in evidenta particularitétile si evolutia fiecitreia dintre ele. In acest mod se poate crea o imagine concreté asupra stadiului de cunoastere a unei regiuni si a perspectivelor in resurse minerale utile. Fiecare unitate structuralé major reprezintd insumarea unor indelungi procese geadinamice, in urma cdrora si-a cistigat trasdturi specifice. Pentru cunoasterea lor s-au facut, se fac si se vor face meren eforturi de catre geologi. Desi teriroriul Romaniei devine, an de an, tot mai bine cunoscut, exista (si vor exista) numeroase aspecte nelamurite si controversate. Teoria tectonicii globale a avut un efect benefic si a contribuit substantial la intelegerea mai bund a unor probleme din evolujia geologica, dar si in acest caz interpretarile reprezinta doar modele, functie de cuantumul datelor acumulate si de imaginaia antoritor. Monografiile regionale, sintezele generale sau cele care abordeaza 9numai anumite trdsdturi din geologia patriei reprezinté si ele simple, etape in procesul nesfirsit al cunoasterii. Volumul de fagd, in care sint prezentate unitdtile de platforma si Orogenul Nord Dobrogean, nu face exceptie, find supus aceleiasi legitéti. Tratarea lor in volum aparte porneste de la considerentul ca in toate sintezele elaborate pind acum li s-a acordat mai pugindé importanja in raport cu Orogenul Carpatic. Chiar si in cazul de fafa limitarea extinderii n-a permis abor- darea exhaustiva a problemelor, incit lucrarea rémine un instrument de informare generald. Trimiterile bibliografice ofera, celor interesagi, posibilitatea aprofundarii unor aspecte. Geologia selfului romdnesc al Mari Negre este elaborata de O.Catuneanu si A.Maftei. Intrucit datele geologice si geofizice asupra selfului au avut caracter secret, ele n-au fost cuprinse, pind in prezent, in nici un manual sau tratat de Geologia Romaniei. Celor doi axtori, fosti studengi, le aduc multumirile mele. Sotiei mele Bica, intreaga gratitudine pentru sprijinul permanent acordat la elaborarea lucrérii. Sincere multumiri d-nei Dr.Elena Miréuja pentru lamuririle asupra depozitelor triasice din Dobrogea si colegului Dr.T.Bandrabur pentru informatii asupra depozitelor rcmaniene si cuaternare. De asemenea, aduc cdailduroase multumiri colectivului Editurii Tehnice, prin intelegerea si sprijinul cdruia volumul de fafa a vazut lumina tiparului. Liviu Ionesi PREFATA .......- rn) CITEVA ASPECTE DE NOMENCLATURA «22.22... 13 UNITATILE STRUCTURALE MAJO- RE ALE TERITORIULUI ROMANIEI4 1, PLATFORME PREALPINE.... 20 1.1. Platforma Moldoveneasci. ... 20 LLL, Stratigrafia..... 0.2... 21 1.1.1.1, Fundamentul. 1.22 1.1.1.2. Cuvertura 224 1.1.2. Tectonica 2... 48 1.1.3. Resurse minerale . 51 1.2. Platforma Barladulvi 56 1.2.1. Stratigrafia 37 1.2.1.1. Fundamentul 37 1.2.1.2. Cuvertura vee 3ST 1.2.2. Tectonica . . . 68 1.2.3. Resurse minerale . . . . 70 Bibliografie . . 1 1.3. Platforma Deltei Dunarii... . 72 1.3.1, Stratigrafia ..... LR 1.3.1.1, Fundamentul ... . nR 1.3.1.2. Cuvertura ......... 73 1.3.2. Tectonica ... 2... Lee. 79 1.3.3. Resurse minerale....... 80 Bibliografie ........ ves 80 1.4. Platforma Valahi oo... 82 1.4.1. Stratigrafia.. 62.0.2... 83 1.4.1.1, Fundamentul 1. 83 1.4.1.2. Cuvertura 20.2.0... 84 1.4.2. Tectonica : 104 1.4.3. Resurse minerale ...... . 108 Bibliografie . . . .. 110 1.5. Platform: Dobrogei de Sud. . 113 1.5.1, Suatigrafia 2.2... 2. 13 1.5.1.1, Fundamentul ....... 113 CUPRINS 1.5.1.2. Cuvertura us 1.5.2. Tectonica : 131 5.3. Resurse minerale . .. 14 Bibliografie » 136 1.6. Masivul Dobrogei Centrale. . 138 1.6.1. Stratigrafia 138 1.6.1.1, Fundamentul . 139 1.6.1.2. Cuvertura 143 1.6.2. Tectonica : » 146 1.6.3, Resurse minerale . . 149 Bibliografie . . 149 2. OROGENUL NORD DOBROGEAN 151 2.1. Pinza Main . 154 2.1.1. Stratigrafia sees 155 2.1.1.1. Formatiuni prealpine .. 155 2.1.1.2. Formatiuni alpine 161 2.1.2.Tectonica eves 161 2.1.3. Resurse minerale 164 Bibliografie 2. 165 2.2. Pinza Niculitel . 166 2.2.1. Stratigrafia . 167 2.2.1.1. Digitajia Consul... . 167 2.2.1.2. Digitatia Sarica .... « 170 2.2.2. Tectonica ... 2... 2174 2.2.3. Resurse minerale . 176 2.3.Pinza Tulcea 2... 177 2.3.1. Stratigrafia 22.177 2.3.1.1, Formatiuni prealpine.. 178 2.3.1.2, Formatiuni alpine... . 181 2.3.2. Tectonica 194 2.3.3. Resurse minerale . 195 Bibliografie . . . 196 3. PLATFORME ALPINE . 198 3.1. Platforma Babadag . 198 3.1.1. Stratigrafia 1993.1.1.1, Fundamentul (soclul) . . 199 3.1.1.2. Cuvertura .. 204 3.1.2. Tectonica 2... 2... 208 3.1.3. Resurse minerale...... . 210 Bibliografie ............. 211 3.2. Platforma Covurlui . 2... .. 212 3.2.1, Stratigrafia .. 0.2... . 212 3.2.1.1. Fundamentul ....... 212 3.2.1.2. Cuvertura . 2. 216 3.2.2. Tectonica .... 2.2... 222 3.2.3. Resurse minerale....... 224 Bibliografie . . seve 225 4. SELFUL ROMANESC AL MARI NEGRE ....... 22. 227 4.1. Consideratii generale... . 227 4.2. Selful romanesc al Mirii Negre din Prelungirea Platfor- mei Dobrogei de Sud . 233 4.2.1, Stratigrafia . . ». 233 4.2.1.1, Fundamentul (soctul) . 233 4.2.1.2. Cuvertura . 2... . 234 4.2.2. Tectonica 2.0.2.2... 240 4.2.3. Resurse minerale .. 243 4.3. Selful romanesc al Marii Negre din prelungirea Masivu- lui Dobrogei Centrale. 4.3.1. Stratigrafia 4.3.1.1. Fundamentul (soclul) . . .. 245 249 4.3.1.2. Cuvertura 4.3.2. Tectonica 4.3.3. Resurse minerale 4.4. Selful romanesc al Marii Negre din prelungirea Oro- genului Nord Dobrogean 4.4.1, Stratigrafia 4.4.1.1, Fundamentul (soclul) 4.4.1.2. Cavertura 4.4.2. Tectonica 4.4.3, Resurse minerale Bibliografie EVOLUTIA GEOTECTONICA 5.1. Evolujia in precambrian 5.1.1 Orogeneza din Proterozoicul mediu lace 5.1.2 Orogeneza dalsandian’ 5.1.3 Orogeneza assyntici 5.2. Evolujia in Paleozoic . 5.2.1 Orogeneza caledonica 5.2.2 Orogeneza hercinica . . 244 . 244 244 250 251 . 251 251 253 257 258 . 259 261 262 262 263 . 265 266 267 268 5.3. Evolutia in Mezozoic si Cainozoic (evolufia alpin’y Bibliografie generala . vee 270 279 CITEVA ASPECTE DE NOMENCLATURA Asupra denumirilor formale (necesitate obligatorie de jucru si de comunicare), acordate unor unitafi structurale si unitafi litostratigrafice, conside- ram necesar si facem unele precizdri, pentru a justifica utilizarea umora si renunfarea la altele. Pentru unitatile structurale de platforma, am preferat denumirile care localizeazi spafial unitatea respectiva in teritoriul romanesc (si nu la scara european’), respectiv. Platforma Moldoveneascd (gi nu Est Europeana sau Podolico-rusa}, Platforma Valahd+{si nu Moesic&), Platforma Birladului si Platforma Sud Dobrogeai nu Scitica) si Masivul Dobrogei Centrale. De asemenea, am Tenunfat Ta denumirile acordate unitatilor de platforma dup’ tipul de consolidare (Epiproterozoic’, Epialgomiana, Epihercinic’) sau dupa aspecte genetice (Depresiunea Birladului, Depresiunea Predobrogean’). In cadrul Orogenului Carpatic (in special al Carpatilor Orientali) 0 parte din unit&ile structurale sint denumite dupa pozijia lor (vest-interna, intern’ superioara, medio-marginala, externa, marginald, submarginala etc.) sau dupa aspectele litofaciale ale unor formatiuni (pinza wildflisului, pinza_flisului curbicortical). fn locul acestora am utilizat, exclusiv, denumirile toponimice: pinza de Teleajen (si nu est-internd, interna inferioara sau a cutelor marginale), pinza de Lapus (si-nu a wildfligului) etc. Adoptarea nomenclaturii toponimice elimini confuziile si unele inadvertente, cum sint cele legate de nofiunile de "marginal" si "extern", utilizate ca denumiri formale pentru unitati sau grupe de unitati in diferentierea lor pozitionala. Ca unitafi litostratigrafice, am adoptat pe cele recomandate de codul Hedberg (unititi standard): strat, membru, formariune, grup (eventual si corhplex, sens Pomerol et al.,1980), renuntind la cele de orizont, serie, complex, sisturi (ca fiind ambigue si cu semnificatie contradictorie). Un uitim aspect priveste denumirile formale, preluate din literatura straina si preferate de o serie de autori in locul celor roméanesti (in unele cazuri prioritare), Aceast& practic (exceptind compararile, corelarile, sintezele) nu este favorabila prestigiului geologiei romanesti. Fenomenul invers nu-l cunoastem.UNITATILE STRUCTURALE MAJORE ALE TERITORIULUI ROMANIEI Orogeneza alpin’, ultima din istoria geologic’ a Pamintului, desfasuraté pe intervalul Triasic — Pleistocen, a condus la edificarea aranjamen- tului structural al teritoriului Romaniei, asa cum se prezinta astazi. Evident, ciclul orogenetic alpin a incorporat si formagiuni mai vechi (paleozoice si proterozoice), in care se pot recunoaste amprentele orogenezelor hercinic’, caledonicd si assyntica. Desi proces unic, efectele finale ale tectogenezei alpine sint concretizate in dou aspecte structurale total diferite: de orogen alpin, cu structura cutaté complicata, si de platforma, cu structura simpla necutata. e in prima categorie se inscriu Carpatii si Dobrogea de Nord. Carpatii romanesti, ca edificiu orogenic, sint rezultanta insumrii mai multor faze tectogenetice (cimmeric’, austric’i, mediteraneeand, subhercinic’, laramica, pyreneani, stiricé, moldava, valaha); in schimb Dobrogea de Nord este efectul numai al primelor faze (cimmerica sau eventual austricd), incit fata de Carpati este un orogen alpin timpuriu (Sandulescu, 1980). Pe arealul Carpatilor romanesti, in etapa finala. de evolutie (cu precidere in Badenian, insi nu exclusiv), prin scufundarea unor portiuni s-au format bazine tectonice, ce au functionat ca arii de sedimentare pe intervale de timp variabile. Dupa inchidere, acestea au capatat caracterul unor depresiuni in raport de rama muntoasa din jur. in aceasta situatie sint: Depresiunea Transilvaniei si Depresiunea Timisoara — Carei, cit si 0 serie de depresiuni mai mici (Sighet, Comianesti, Brasov, Hateg-Strei, Caransebes — Mehadia, Beius etc.), din cuprinsu! celor 3 segmente carpatice, cu sau fara legatura cu primele doua sau cu zonele de molasa. Atit Carpatii (cu depresiunile adiacente), cit si Dobrogea de Nord sint segmente ale marelui sistem orogenic alpin, ce strabate Europa si Asia @ Ina doua categorie se inscriu: Platforma Moldoveneasca, Platforma Birladului si Delta Dunirii, Platforma Valaha - Sud Dobrogeana si Masivul Dobrogei Centrale. Comun, pentru toate acestea, este faptul ci depozitele acumulate in ciclul tectonic alpin cit si depozitele mai vechi paleozoice (apartinind ciclurilor hercinice si caledonice) si chiar proterozoice superioare (cazul Platformei Moldovenesti) nu sint cutate, pastrindu-si, mai mult sau mai pufin, caracterul inigial orizontal. Prin opozitie cu Orogenul Alpin ele sint unitai rigide, consolidate. 14 . | In alcdtuirea acestor unitati exist dowi etaje structurale diferite: un etaj superior (cuvertura), reprezentat prin stiva de depozite necutate, acumulate in etapa de stabilitate, si un etaj inferior (fundamentul sau soclul), pe care sta cuvertura, ce reprezinta un fost orogen cu depozite intens cutate si, partial sau in totalitate, metamorfozate. Ca atare, in evolutia unei astfel de unitati sint dowd etape distincte: o etapa labild de geosinclinal, finalizata intr-un orogen si etapa de Stabi itate, materializat’ prin depozitele acumulate ulterior si nedeformate tectonic. Desigur, prin nedeformare, nu trebuie infeles ca ele nu prezint® nici un fel de deranjamente; acestea sint insi foarte reduse si de alti factura decit cele din orogen (fig.1 si 2) Fig. 1, Cuvertura orizontala Fig.2. Cuverturi slab cutati (a) si orizontalt (6). a. Trecerea la regim de platform’ (de stabilitate) s-a produs in etape diferite. De exemplu, Platforma Moldoveneasca este 0 platforma foarte veche consolidata in Proterozoicul medi, in timp ce Platforma Valahi - Sud Dobrogeani sa consolidat fa inceputul Paleozoicului, in Cambrianul inferior. Pentru Platforma Birladului si a Deltei Dunrii, in etapa cunostinjelor actuale, nu se poate preciza momentul consolidarii. Spre exemplu, M.Sandulescu (1980) a considerat-o ca 0 platforma hercinicd (consolidata dupa Carboniferul inferior), iar in 1984 acelasi autor Presupune ca este mult mai veche (caledonica sau chiar cadomiana). Aceast4 incertitudine (inerenti din lipsa de date), la care se adaugi si alte aspecte, pune sub semnul intrebarii separarea Platformei Birladului ca unitate majora, ea fiind mai curind o portiune din marginea Platformei Moldovenesti afundata tectonic si 15| neimplicata in procese orogenetice. Degi exist aceasta incertitudine, am preferat Separarea ei ca unitate majori, avind in vedere unele diferente notabile in alcatuirea cuverturii (prezenta Permo-Triasicului si a Jurasicului cit si prelungirea sedimentarii dup& Meotian, pin’ la finele Romanianului), care o diferentiazd de Piatforma Moidoveneasca. Si pentru Masivul Dobrogei Centrale au apdrut semne de intrebare, ca urmare a identificérii unor fitocenoze paleozoice in depozite considerate drept sisturi verzi’. Daca fitocenozele paleozoice reprezinta o realitate, atunci consolida- rea hercinicé este cert’ si Dobrogea Centrala nu mai apartine de Platforma Moesica. Marginea vestic’ a Platformei Moldovenesti, de la contactul cu Orogenul Carpatic si de sub el, tot din lipsa de date sigure, este interpretata diferit in ce priveste aicdtuirea (fa nivelui formatiunifor paleozoice si mai vechi), structura, etapa de consolidare si implicit apartenenta. O platforma tipicd are fundamentul acoperit de cuvertura in totalitate. Exist situatii cind, datorité unor inaljari, cuvertura este erodaté, pastrindu-se doar ca resturi, iar fundamentul apare la zi (fig.3). Acest tip de unitate platformica este denumit masiv. In aceasta situatie este Dobrogea Central. eo - ATO a5 Py Fig.3. Cuvertura erodati in mare parte; F - fundament; C - cuvertura C-Cuverturé F-Fundament Am aratat ci Dobrogea de Nord este un orogen alpin timpuriu, asupra caruia miscarile alpine, posterioare celor neocimmerice sau eventual austrice, nu s-au mai resimtit, incit depozitele care s-au acumulat ulterior nu sint deformate, avind aspect de cuvertur8. Astfel de depozite nu acopera intregut Orogen Nord Dobrogean, ci numai Bazinul Babadag si Promontoriul Nord Dobrogean. Aceste doua regiuni, desi structural apartin de orogenul alpin timpuriu, au si caracter de platforme tinere, alpine. Cuvertura nedeformata ce mascheaza partial (Bazinul Babadag) sau in totalitate (Promontoriul Nord Dobrogean) orogenul alpin denot pierderea mobilititii si trecerea la un cratogen stabil. In acest mod fostul orogen, in cazul celor douad unitati, a devenit fundament. Avind in vedere aceste aspecte, considerim mai potrivité {regerea unitatilor respective in categoria platformetor Hinere alpine sub numele de Met{wma Covurlut (peut Fry montortal Nerd A face abstractie de aceste date inseam sk procedam la fel cu toate fitocenozele din formatiunile cristaline si chiar sedimentare, si nu si le eliminim doar pe cele care contravin unui anumit model (eventual preconceput). 16 Cy tes oe ME a zz aS) CONSTANTA Fig.4. Romania - Uniifi structurale majore: Platforme prealpine: Platf.Moldoveneasci (PM); Platf.Birladului (PB) si a Dy s & 3 = = a 8 a % q g ade Nord (ODN); Carpat je tectonice adiacente (Depr.Transilvaniei, Depr.Timigoara-Carei, , Depr. Hafeg-Strei (DHS), Depr.Caransebes-Mehadia (DCM), Depr.Brad- Sacarimb (DBS) etc.); Platforme alpine: Platf.Covurlui (PC), Platf.Babadag (PBd). le Sud (DS); Masivu! Dobrogei Centrale (MDC). Orogen alpin: Lobrog: 5 s 3 $ z & z S 2 z = E é Depr.Brasov (DB), Depr. Comanesti (DC) 17Dobrogean) si Platforma Babadag (in loc de Bazinul Babadag). Acesta din urma, dupa cum au relevat forajele efectuate pe precontinentul Marii Negre, se imbraca cu formatiuni mai noi decit Cretacicul. Rezumind, teritoriul Roméaniei circumscrie urmatoarele unitati structurale majore (fig.4): platforme prealpine 1. Platforma Moldoveneasca 2. Platforma Birladului si a Deltei Dunarii (=Platforma Scitica) 3. Platforma Valaha si a Dobrogei de Sud 4. Masivul Dobrogei Centrale orogen alpin 1. Dobrogea de Nord 2. Carpatii romanesti cu depresiunile tectonice adiacente platforme alpine 1, Platforma Covurlui 2. Platforma Babadag La aceste unitati se adauga si portiunea limitrofa din bazinul Marii Negre. intrucit, vreme indelungati, datele geologice si geofizice asupra selfului au avut un regim special (caracter secret), acestea n-au fost cuprinse, pind in prezent, in nici un manual sau tratat de Geologia. Romaniei. Unitatile structurale majore de pe uscatul Dobrogei (Platforma Dobrogei de Sud, Masivul Dobrogei Centrale, Orogenul Nord Dobrogean, Platforma Scitic’) se prelungesc pe self, unde prezinta aceleasi caracteristici (fig.4a). in acelasi timp, selful are si trisituri specifice care justificd tratatrea sa separat’a. Acestea sint determinate de aparitia unor bazine mici, incipiente, - primul dintre ele fiind Istria in Albian - care treptat s-au extins si unit) si acumularea depozitelor euxinice (=cuvertura euxinica) care, cu unele intreruperi, se continui si in prezent. fn cadrul cuverturii euxinice este conservat vechiul taluz (paleopanta) legat de geneza bazinului Mirii Negre. Aceasta paleopanté denumita pragul euxinic (1.Patrut et al.,1975), activa pind in Paleogen, a jucat un rol deosebit de important in evolutia sedimentarii si in formarea unor zic4minte de hidrocarburi. Pragul euxinic este situat in cadrul selfului (la vest de taluzul actual al Marii Negre) si pe traseul lui se contureazi doua depresiuni: Istria (mai mare) in fata Platformei Babadag si Eforie (mai mica) in cadrul Platformei Dobrogei de Sud (fig.4a) 18 Be >, S Soo \ tong "Ee Zona de seir Fig.4a. Prelungirea unitijilor structurale majore pe Selful roménesc al Mari Negre (dupa O.Catuneanu, 1992): Platf.Dobrogei de Sud (PDS), Masivul Dobrogei Centrale (MDC), Orogenul Nord Dobrogean (OND), Platf.Sciticd (PS), Platf.Babadag (PB), Deprstria (DD, Depr.Eforie (DE). Rezumind, in evolutia selfului romanesc se diferentiazd doua etape: etapa pre-Marea Neagra si etapa Marea Neagra (Albian - Actual). Etapa pre-Marea Neagr4 a avut o evolutie similara cu a unitatilor de pe uscat, in timp ce etapa Marea Neagra este unitara si corespunde acumularii depozitelor euxinice (Albian — Actual). Aceste depozite (inclusiv cele de la est de pragul euxinic) nu prezinti deformari specifice ariilor labile geosinclinale, incit ele au caracteristici de cuvertura platformica. Existenfa unor falii inverse nu pot anula acest aspect. De altfel, si pe uscat, depozitele cretacice din Platforma Babadag sint usor deformate in etapa Marea Neagr nu s-au manifestat misciri geodinamice puternice cu efecte plicative si sariaje. in conctuzie, selful romanesc, ca parte component a bazinului Mari Negre, prin prezenta cuverturii euxinice se detaseazi ca unitate distinct’, fati de unitatile structurale adiacente de pe uscat.I PLATFORME PREALPINE Dup& cum am arftat in capitolul precedent, acestea sint unitati rigide, care au rimas ca atare in ciclul geotectonic alpin, consolidarea lor, adica trecerea din arie mobil in arie stabil platformicd, find anterioara. Toate au derivat dintr- © arie comuna, ins’ fenomenul consolidarii s-a produs in etape diferite. Pe teritoriul Romaniei, acestea sint: Platforma Moldoveneascd, Platforma Birladului sia Deltei Dunarii, Platforma Valaha si a Dobrogei de Sud si Masivul Dobrogei Centrale. Degi teritoriul Deltei Dunarii apartine aceleiasi unitati structurale cu Platforma Birladului, iar a Dobrogei de Sud cu Platforma Valaha, am preferat prezentarea lor separata sub numele de Platforma Deltei Dundrii si Platforma Dobrogei de Sud pentru a scoate in evidenja particularitatile fiectireia dintre ele. Indirect, aceast& tratare este sustinuta de trasaturile geomorfologice. 1.1. PLATFORMA MOLDOVENEASCA Situat’ in fata Carpatilor Orientali, Platforma Moldoveneasca este cea mai veche platforma, ea fiind consolidata in Proterozoicul mediu. Forajele adinci au relevat cd marginea vestici a aceastei platforme (probabil mai tinard) este prinsi sub orogen, incit limita de suprafaji este aparent4 si se poate trasa la contactul dintre depozitele sarmatiene cvasiorizontale ale platformei si cele miocene, intens cutate, ale molasei pericarpatice pe linia: Straja — Solca — Paltinoasa — Tg.Neamt — Buhusi. Limita sudic&, cu Platforma Birladului (cu incertitudinea.de a nu se putea preciza ce reprezint’ aceast’ platforma), este data de falia Falciu — Munteni_ — Plopana, ce corespunde unei trepte de afundare accentuata, precretacica, prelungita spre V in falia Bistrifei din orogen. Spre E si N Platforma Moldove- neasc& se continua cu marea Platforma a Europei Otientale. 20 Aspecte orografice. Pe fondul litologic al depozitelor sarmatiene (constituite predominant din argile si nisipuri cu unele intercalatii de calcare si gresii) si al aranjamentului structural cvasiorizontal (usoara inclinare NV-SE), s-a format un relief de dealuri si coline, denumit Podisul Moldovei. Majoritatea dealurilor se prezinta ca platouri, formate pe seama rocilor mai dure (calcare si gresii), cum sint platourile: Tansa-Repedea, Dealul Mare, Falticeni, Dragomirna etc.(cu inaljimea medie de 400 m). Usoara inclinare spre SE si intercalatiile grezo-calcaroase au favorizat, sub actiunea apelor curgitoare, aparitia de cueste. in partea de NE a Podigului Moldovei, in bazinul hidrografic al Jijiei, unde lipsesc gresiile si calcarele, eroziunea a fost mult mai activi, conducind la un relief de dealuri si coline domoale (150-200 m), denumit Cimpia Moldovei. in zona de contact cu Orogenul Carpatic, pe seama depozitelor sarmatiene de pietrisuri si nisipuri, acumulate la debusarea unor artere hidrografice in marea sarmatica, a rezultat un relief de dealuri piemontane (Clit, Ciungi, Boistea, Corni, Margineni, Runcu Buhusi), dintre care cel mai important este Masivul Ciungi (692 m), considerat o paleodelté a Moldovei. Depunerile "deltaice" sint marturii ale evolutiei retelei hidrografice, instalate pe uscatul carpatic, dupa edificarea sa ca relief in urma misc&rilor moldave. Refeaua hidrograficd care strabate Platforma Moldoveneasca este drenat& de riurile Siret si Prut, vi asimetrice, cu afluenti scursi pe stinga si lungi pe drepta, probabil o consecint& a nivelului de baz& al Prutului, mai coborit cu 200 m. 1.1.1. STRATIGRAFIA Cele dou componente din alcdtuirea Platformei Moldovenesti, soclul (fundamentul) si cuvertura reflecta stadii diferite de evolutie: fundamentul fiind etapa mobila de geosinclinal, in care s-au manifestat intense procese geodinamice (orogeneze, metamorfism, magmatism), finalizate intr-un sistem orogenetic, iar cuvertura - etapa de stabilitate (platformica) in care depozitele acumulate in cicluri marine succesive n-au fost deformate tectonic, raminind cvasiorizontale. Dupa consolidare, prima transgresiune marina s-a produs in Vendianu\ superior, iar cele mai noi depozite revin Meofianului. fn acest lung interval stratigrafic au existat mai multe etape de exondare. Pe cea mai mare parte a Platformei Moldovenesti, eroziunea actioneaz& in depozite sarmatiene, de sub care numai in NE (in malul Prutului) au fost deschise si depozite mai vechi (badeniene si cenomaniene). {n partea sudica (mai ales in SE), peste depozitele sarmafiene se pastreazi si Meotianul. Depozitele in care actioneaza eroziunea sint accesibile observatiilor directe, in aflorimente, incit cunostinfele asupra lor sint numeroase si exacte. in schimb, depozitele de sub nivelul de eroziune (cea mai mare parte din cuvertura si soclul) pot fi investigate numai prin foraje adinci, incit cunoasterea lor este 21dependent’ de numéarul forajelor si mai ales a carotelor extrase. Orice nou foraj (cu precddere cele carotate) poate aduce date noi. Acest aspect este valabil pentru toate unitatile de platforma. . 1.1.1.1. FUNDAMENTUL (SOCLUL) A fost deschis in citeva foraje adinci la lasi (-1121 m), Popesti (-1370 m), Batrinesti (-1008 m) si Todireni (-950 m). Cele mai lungi coloane de carote s-au extras la Iasi (270 m) si Todireni (483 m). Studiul carotelor (D.Giusca, V.Ivanovici,1961) a relevat ci fundamentul, deschis prin foraje, este alcatuit din paragnaise plagioclazice (cu almandin si sillimanit sau cu biotit si hornblenda), larg cristalizate, in care sint injectate gnaise leucocrate cu oligoclaz si microclin (Iasi) sau gnaise cuarto-feldspatice, oculare, albicioase sau rozii (Todireni). La Todireni, in partea inferioari a coloanei, in paragnaisele plagioclazice, s-a intilnit si granit roz cu muscovit si biotit. Tot la Todireni s-a interceptat si un filon de bazalt Datele de virst& absoluta au arStat valori cuprinse intre 1280-1448 M.a.” (pe biotit) si intre 1005-1593 M.a. (pe microclin). Aceste valori nu arat’ virsta primara a depozitelor, ci ultimele migsciri geodinamice, manifestate in Proterozoicul mediu (D.Giusca et al.,1967). Prin litologie si virsti, soclul din Platforma Moldoveneasca este similar cu cel din sectorul Bug—Podolian, cu virsta aparenti de 1600 M.a. (virsta primara fiind mult mai mare, de 2300-3000 M.a.), ce corespunde unei regenerari din Proterozoicu] mediu. Bazaltele de la Todireni sint mai noi, posibil infracambriene, {inind seama de frecventa aparifiilor de bazalte infracambriene din Masivul Ucrainean. Informatiile pentru partea vestica (vest de Siret) a fundamentului sint reduse si interpretate contradictoriu. Un singur foraj, spat la Bodesti (amplasat pe molas&), la -3950 m, a intrat intr-o formatiune greso-argiliticé, pe care a stribitut-o pin la 4113 m. Dup& aspectul litologic (dedus dup trei carote prelevate din acest interval) si fitocenoza cu Protoleiosphaeridium cf.conglutinatum si Leiosphaeridia cf.simplicisima, D.Paraschiv (1978,1986) considera ci ar corespunde cu sisturile verzi din Dobrogea Central. I.Patrut si Th.Danet (1987) sint de parere ca rocile acestei formatiuni (neafectate de procese metamorfice) nu pot fi echivalate cu gisturile verzi, ci apartin cuverturii (Vendian). Prin aceasta interpretare rezulta ca si in partea vestica fundamentul este de tip podolic. Configuratia cimpului geomagnetic la nivelul fundamentului reflect © serie de anomalii (determinate de natura rocilor), dar aceasta nu denota si virste diferite. In acest sens, se presupune ca pina la falia Siretului fundamentul este sigur Milioane ani 22 toe oe ee a, OBOTOSANI + + Ee + ok J MTaWegmy Peggini ye +s J 55 v Soclu paleozoic ~ +] Sacl epicadenian sau [¥ a]seatr proterozoie o Birlad § Fig.5. Soclul Platformei Moldovenesti (dup M.Sandulescu si M.Visarion, 1988 - simplificat).. de consolidare proterozoict, dupa care pint la marginea orogenului (falia Solca) ar putea fi acelasi tip sau eventual mai nou (epicadomian), iar in continuare spre V, sub pinzele fligului, ar fi de virst paleozoicd (caledono-hercinicd) care s-ar gasi si in Platforma Birladului (fig.5). Acest punct de vedere, bazat pe existenta sisturilor verzi la Bodesti si a unor depozite devoniene si carbonifere cutate (forajele Straja, Putna, Sucevita, Valea Seac’, Roman), dupa cum am ar’ este respins de I.Patruy si Th.Danet (1987), formmatiunile in cauza fiind atribuite cuverturii (Vendianului si Cambrianului). Pind la revizuirea materialului si, eventual, obfinerea de noi date de foraj, nici una din cele doud posibilit&i nu poate fi respinsé. Asupra alcdtuirii marginii vestice ne vom referi si la cuverturi. 231.1.1.2, CUVERTURA. Este alc&tuité exclusiv din depozite sedimentare, apartinind Vendia- nului superior, Paleozoicului, Cretacicului,? Paleocenului, Eocenului, Badenianului superior, Sarmatianului si Meofianului. La acestea se adaug’ depozite cuaternare, mai ales terasele ce insofesc arterele hidrografice. In Badenian, Buglovian (Sarmatian inferior) si Meotian s-au acumulat cenusi vulcanice, provenite din lantul vulcanic neogen al Carpatilor Orientali sau dintr-un vulcanism extracarpatic. Grosimea insumat& a cuverturii variazi intre 2500 m si 6100 m. Din datele stratigrafice rezult4 c& depozitele s-au acumulat in trei cicluri mari (megacicturi), separate de lacune ce corespund unor intervale kingi de exondare. Megacicluri de sedimentare Etape de exondare I. Vendian superior — Devonian Paleozoic superior—Jurasic Il. Cretacic — Paleocen? — Eocen niediu Eocensuperior— Badenian inferior III. Badenian superior — Meotian Pontian. in fiecare megaciclu au existat si alte scurte intreruperi, generale sau numai locale. CICLUL VENDIAN SUPERIOR — DEVONIAN. Dinstudiilepaleontologice, efectuate pe carote extrase in foraje, rezult ci acest interval stratigrafic este reprezentat prin Vendian superior, Cambrian inferior, Ordovician superior (numai presupus), Silurian mediu si superior, Devonian inferior (N.Baltes et al.,1969; N.Macarovici,1971; D.Patrulius si M.Iordan,1974; V.Iliescu,1974; D.Paraschiv si R.Mutiu, 1974; M.Jordan, 1975; I.Prodan, 1987) (fig.6.). Pe marginea vesticd a platformei, pe baza unor fitocenoze si microfosile (N.Baltes et al.,1969) este presupusd si prezenta Devonianului mediu sia Carboniferului inferior (Dinantian), punct de vedere sustinut de D.Paraschiv (1978,1985), dar contestat de I.Patrut si Th.Danet (1987), care atribuie depozitelor respective o virsti mai veche (Vendian — Cambrian inferior). Dupa datele paleontologice sigure cunoscute pind in prezent, ciclul de sedimentare declansat in Vendianul superior s-a meninut, cu unele intreruperi, pina in Devonian. VENDIANUL SUPERIOR a fost recunoscut prima data in forajul de la Batrinesti (-1008 — -685 m), dupa alga Vendotaenia antiqua si unii spori de 24 Protosphaeridium flexuosus, P.densa (D.Patrulius si M.Iordan,1974; V.Lies- cu, 1974), iar ulterior dupa litologie in forajele de la Iasi, Popesti, Todireni. Litologic, la Batrinesti succesiunea incepe cu o formatiune arenito-ru- ditica (60 m), alc&tuita mai ales din gresii cuarto-feldspatice si unele microconglo- merate, cu intercalatii de siltite si argile cenusii-negricioase (mai frecvente pe ultimii 15 m) intre care apare si un tufit verde. in continvare predomina argilele si siltitele cenusii-negricioase, partial bituminoase (ce contin resturi de Vendotae- nia antigua), cu rare intercalatii de gresii cuartoase subsiri. Aceste depozite pelitice, in grosime pina la 320-350 m, sint denumite "formagiunea cu Vendotae- nia" (D.Patrulius si M.Jordan,1974). I.Patrut si Th.Danet (1987) considera c& Vendianul se extinde pe toati platforma, inclusiv marginea vestic’ (Bodesti, Roman). CAMBRIANUL INFERIOR are 0 grosime de circa 130 m la Batrinesti (685 — -555_m), find alcatuit in baz& din conglomerate si gresii cuartoase (3 m), peste care urmeaza argile gi siltite cenusii si gresii cuartoase. Virsta este dovedita de o fitocenozd cu Sabellidites cambriensis dupa care depozitele respective au fost denumite "formatiunea cu Sabellidites" (D.Patrulius si M.lordan, 1974). Ca si in cazul Vendianului, I.Patrut si Th.Danet admit Prezenta Cambrianului inferior si pe marginea vestic’ a platformei (Putna, Radauti, Bodesti, Roman). ORDOVICIANUL SUPERIOR nu este atestat paleontologic, ci doar presupus prin corelare cu situatia de la E de Prut. Astfel, la Batrinesti, M-Iordan (1975) atribuie Ordovicianului un pachet de gresii cuartoase (2 m) cu resturi de echinoderme si brachiopode, pe care le coreleazi cu gresia de Molodova de pe Nistru, datatt paleontologic de Th.Vascufeanu. Grosimea redus& (intre Prut si Nistru avind 0,5-9 m) si chiar lipsa sa in unele zone se datoreazd eroziunii postordoviciene. Retinem ca, in principiu, Ordovicianul poate fi conservat sporadic in Platforma Moldoveneasca. D.Paraschiv (1985) cuprinde intreaga stiv’ de depozite dintre fundament gsi Silurian, sub numele de "formatiunea de Iasi". Avind in vedere diferentele litologice existente (singurul criteriu in delimitarea unitatilor litostrati- grafice) se impune separarea Jor in mai multe formatiuni (enumerate in prezenta- re), dupi cum au procedat D.Patrulius si M.Iordan (1974). Dacad acceptim interpretarea de formatiune unitari (de Iasi), separatiile facute ar reprezenta membri. SILURIAN MEDIU SI SUPERIOR (Wenlockian, Ludlovian,? Pridolian) apare pe toati platforma, cu excepfia marginii de sud-vest. A fost strabatut de numeroase foraje (Hudesti, Todireni, Batrinesti, Iasi, Vorona, Botosana, Radauti etc.). In NE, in regiunea Radauti — Prut, se giseste aproape de suprafagi (-70 m), dar spre V si $ coboara la adincimi din ce in ce mai mari 25(Todireni -241 m; Iasi -356 m; Radauti -1477 m). Din datele de foraj rezultd ca depozitele silutiene apar in doua faciesuri: calcaros in partea central gi de est, si argilos (cu graptoliti) in nocd-vest. Datele paleontologice cunoscute pina in prezent denot& ci cele 2 faciesuri sint sincrone si nu suprapuse, cum presupun I.Patrut si Th.Danet (1982). Desi intre cele doua faciesuri exist diferente litologice notabile, ele sint grupate intr-o singuri unitate litostratigraficé, denumita “formatiunea de Radauti" (D.Paraschiv,1985). Avind in vedere’ diferentele litologice (exprimate gi in confinutul faunistic), aceast’ denumire trebuie retinuta exclusiv pentru faciesul pelitic cu graptoliti, iar cel calcaros si fie denumit "formatiunea de Batrinesti". , Formatiunea de Bétrinesti, predominant calcaroasa, are raspindirea cea mai larga si insumeazi o grosime intre 120 m si 300 m, fiind alc&tuita din calcare, cu unele intercalatii de gresii calcaroase, marne si mai redus argile, in care s-a identificat o fauni, dominat’ de brachiopode (Strophochonetes cingulatus, Atrypa reticularis, Protochonetes ludloviensis, Deltyris elevatus etc.), alaturi de care apar ostracode (Leperditia phaseolus), trilobiti, tentaculiti, graptoligi (Callograptus dichotomus), corali, briozoare, bivalve, conodonte etc. care denoti prezenta Wenlockianului si Ludlovianului (Th.Dane}, 1963; N.Macarovici,1971; M.lordan, 1975). in forajul Batrinesti formatiunea este separaté in 3 membri: : calcaros inferior (104 m) cu calcare si marne negre si cenusii, ce contin o fauna bogati, mai ales brachiopode (Strophochonetes cingulatus, Atrypa reticularis, Leptaena rhomboidalis, Phacops sp., Callograptus dichotomus etc.), care atest Wenlockianul; > detritic median (30 m) cu siltite, argile, marne si calcare cenusii- negricioase, lipsit de fosile; » calcaros superior (170 m), din calcare si marne, cu o fauna bogata, dominata tot de brachiopode (Protochonetes ludloviensis, Delthyris elevatus, Atrypa reticularis dzwinogradensis etc.), cu exceptia parti terminale (60 m) in care abunda ostracodele (Leperditia ex.gr. tyraica, L.schmidti etc.), care atesta virsta Ludlovian si posibil Pridolian (M.lordan,1974,1982). Aceste unititi litologice nu se pot generaliza pe intreaga arie a faciesului carbonatat. a Formatiunea de Rédduri, cu graptoliti, este raspindita pe o suprafata mica, in partea de NV (Radauti — Botosana), unde se asterne peste Cambrian. A fost traversatii in intregime la Rad&uti, unde are o grosime de 1223 m (intre - 1477 m si -2700 m). Partea inferioara (circa 300 m) este formata tot din calcare. iar restul din argile cenusii, partial bituminoase. Pe ling graptoliji (Neodiverso- graptus nilssoni, Bohemograptus bohemicus, Saetagraptus colonus) s-au mai gasi tentaculiti, ostracode, Orthoceras sp., Eurypterus sp., brachiopode (D.Paraschiv, R.Mutiu, 1974) si 0 fitocenoza cu chitinozoare (D.Beju), pe baza cirora depozitele sint atribuite, de asemenea, intervalului Wenlockian — Ludlovian. _DEVONIANUL INFERIOR (Gedinnianul) este atestat pe criterii paleontologice in nord-estul platformei (Radauti — Hudesti), unde in dou’ foraje, 26 sub Cenomanian, in calcare negricioase s-a identificat o fauni cu Plectodonta mariae, Mutationella podolica, Dalmanella crassiformis etc., cit si-o fitocenozi numeroas’, specific’ pentru Gedinnian (1 Prodan,1987). Aceste calcare au fost traversate pe citiva metri, sondele respective oprindu-se in ele. Atestarea paleontologic’ a Gedinnianului pune problema continuititii cu Silurianul sia prezentei Pridolianului (Pregedinnian). Conservarea unor astfel de depozite (Gedinnian gi Pridolian) este dependenta de eroziunea indelungata postdevoniana, Litostratigrafic, Gedinnianul poate fi inclus in formatiunea de Batrinesti. Pe marginea sudici a platformei (regiunea Munteni — Crasna — Ivanesti) este atribuit Devonianului un pachet de gresii cuarjoase dupa un rest de Dictyonema sp. si 0 microfauna saraca cu: Umbellina bella, Dentalina irregularis (N.Grigoras, 1961; N.Baltes et al.,1969). Aceste gresii au fost strabatute pind la 60 m, nefiind depisite. Avind in vedere c& graptolitii dendroizi se extind din Ordovicianul superior pind in Carbonifer, ele ar putea fi mai vechi decit Devonia- nul inferior sau eventual mai noi. © reviauire paleontologics riguroasa ar permite eliminarea incertitudinii fn ce priveste depozitele de pe marginea vesticd, interceptate in zona Dulcesti —- Roman sub cele cretacice, ‘si atribuite Carboniferului inferior (Dinangian), revizuirea microfaunei a infirmat virsta respectiv’. 1.Patrut si Th. Dane; (1987) incadreazi aceste depozite la Cambrian Din datele stratigrafice rezult& cl, in megaciclul Vendian superior — Devonian (circa 230 M.a.), au existat intreruperi de sedimentare intre Cambrianul superior si Ordovicianul superior, cit $i in Silurianul inferior. Nu se poate preciza dac& in timpul Vendianului superior, cit si intre Vendian si Cambrian a fost sau nu continuitate. Pe marginea vesticd a platformei nu poate fi exclus ca sedimen- tarea si se fi declansat tot in Vendianui superior, urmind in linii generale aceleasi etape. in’ exondarea postdevonian’, eroziunea indelungata (circa 240 M.a.) a indepartat 0 mare parte din depozitele superioare ale cuverturii paleozoice, realizindu-se o peneplen’ - suprafafa Botosani - care, in zonele cu suport carbonatat, prezinta si un relief carstic (D. Paraschiv, 1987). Aceasti suprafata a fost inhumata si totodati deformata intr-o prima etapa in ciclul Cretacic — Eocen (cind s-au produs numeroase oscilafii), si ulterior, mult mai intens, incepind cu Badenianul superior, prin afundarea, in trepte spre V si SV, mai accentuata la V de Siret si apoi sub orogen. CICLUL CRETACIC — PALEOCEN? — EOCEN. Noul megaciclu de sedimentare a inceput in Valanginian si, cu numeroase intreruperi de scurt durata, s-a mentinut pind in Eocen. Depozitele acumulate in acest interval (< 1000 m) sint acoperiie de cele miocene, roziunea le-a deschis numai in malul Prutului, intre Radéuti si Mitoc (unde afloreazi Cenomanianul), incit cunoasterea lor se bazeazi, in principal, pe carotele extrase prin foraje. Macrofauna si mai ales microfauna 27atest prezenta Valanginianului, Barremianului, Aptianului, Albianului superior, Cenomanianului inferior si mediu, Coniacianului, Santonianului, Campanianului — ? Paleocenului, Eocenului inferior si mediu (Vasc4uteanu, 1935; I.Costea et al. 1981; I.Patrut et al.,1985; L.lonesi,1985; G.Bombiti,1987) (fig.6). Existenta Paleocenului si chiar a Eocenului, dupa cum vom arta, sint puse la indoiala. 7 >| Nummulites laevigatus wuTerian fa] = [9m EW. burdigalensis CUISIAN [SIS 5 E Sambo Globo truncana contuse l= Seon Heterohelix globulase CAMPANIA s 8 [om a ohorrancens Tinneana SANTONTAN|S| 2 § PO ithonelia_ ovals CONIACIAN fs) ~ = 7 - s | Rotalipgra_appenninica |<6em Ainahttonia tonic? CENOMANIAN x . TT Ficine lla roberti San a Hercheraé fa plonispire ALBIAM SUR. | J = Palorgitgling conoides APTIA 9 (52m SSA coorielta ‘Zecipiens BARREMIAN | =| 9 Taso Fea eay Trochalina elongata Vauweinian |° [ hulationella_padolica GEDINNIAN {= Leperditig tyraica JA = Protochonetae Tactowiensis |PRIBQUANY | = I geithyris elevatus .|2 S Sehemograptus beremicus \.up.ovian| |S s Saetograplus colonus SIN ' Callograptus dichatomus Sis = a farm. de Bitrinesti Se g boom de Ridauti wentock ian? | = ‘ORDOVICIAN | = * Sabellidites cambriensis CAMBRIAN One| 3 8 Yendobenia antigua . S Pratosabseridium VENDIAN SUP Soc | F4 _ Fig.6. Coloana lito si biostratigrafict sintetic’ a depozitelor vendiene, paleozoice, mezozoice si eocene din Platforma Moldoveneasca. VALANGINIANUL este cunoscut numai pe marginea vestic’ a platformei, unde se asterne transgresiv peste Paleozoic sau direct peste Vendian. Ca facies, este asemanator cu cel din Platforma Valaha. Astfel, in partea de NV (zona Radausi — Suceava), in prelungirea Depresiunii Lvovului, sedimentarea in- cepe prin calcare rosietice, argile si marne brune, cu intercalatii de dolomite si anhidrite, ce insumeaza pind la 350 m grosime. Aceste depozite sint considerate ca o variafie a formatiunii terigen-evaporitice cu charofite si ostracode din 28 Platforma Birladului, atribuité Valanginianului timpuriu. Transgresiv, ele sint acoperite de nisipuri calcaroase si calcare peletale (100 m) cu Trocholina si miliolide, de virsti Valanginian superior’. La sud de Tg.Neamt, sedimentarea a inceput ceva mai tirziu cu depozite neritice (gresii si calcare oolitice), cu episoade subcontinentale de tip Sabkha (anhidrit in cimentul gresiilor), care prin pozitia lor revin Valanginianului inferior. Peste ele urmeazi, in continuitate, formatiunea nisipo-calcaroasi cu Trocholina”*. BARREMIAN — APTIANUL a fost identificat pe o portiune mica, in partea de SV (la sud de Roman). Aici, transgresiv peste Valanginian, stau gresii cuarfoase si gresii litice, cu intercalatii de calcare oolitice si conglomerate (circa 150 m), ce contin briozoare, ostracode si foraminifere (Palorbitolina conoidea, P.lenticularis, Choffatella decipiens), ce indica virsta Barremian — Aptian. ALBIANUL SUPERIOR apare tot pe marginea de NV (zona Radauti — Suceava — Filticeni) si pe cea de SV (Fundu Tutovei —- Bacau), fiind repre- zentat prin gresii si calcare (50-60 m) cu o asociatie de foraminifere (Ticinella roberti, Hedbergella planispira, Praeglobotruncana stephani etc.). CENOMANIANUL INFERIOR SI MEDIU. in Cenomanianul inferior s-a produs © transgresiune marina pe intreaga platforma, mentinindu-se pina in Cenomanianul mediu. Mai intii, s-au acumulat microconglomerate si gresii cu fosfati (3-5 m), apoi gresii si nisipuri cuartoase, glauconitice, local cu intercalatii de spongolite si gaize (25-80 m) si in partea superioari calcare cretoase, cu concrefiuni de silex (10 m). Acestea din urma au fost deschise de eroziune in versantii Prutului, intre Radauti si Mitoc (fig.7). Taxonii de Rotalipora appenni- nica, Praeglobotruncana stephani, Amphidonta conica, Entolium orbicularis etc., identificai in carote, cit si compararea cu regiunea dintre Prut si Nistru, denoté virsta Cenomanian inferior si mediu. CONIACIANUL $I SANTONIANUL. Aceste doua etaje au fost recu- noscute in foraje numai in partea vestica, incepind de la graniti si pin’ in zona Bacau, dupa o asociatie de foraminifere’ cu Pithonella ovalis si Globotruncana linneana (I.Costea et al., 1981). Asociatia respectiva este cuprins’ in micrite si biomicrite, cu intercalatii de marne (50 m). CAMPANIANUL este transgresiv fati de Santonian, dar sub aspect litologic s-au acumulat aceleagi tipuri de roci (micrite, calcare grezoase, marne), *; 4%] patrut, L.Costea et al.(1991) revin asupra datirii acestor depozite pe care le atribuie Tithonicului terminal si Berriasian — Valanginianului inferior, De asemenea, nu mai admit prezenja Barremianului (Comunicare la Sesiunea stiintfic& a Univ." ALI. Cuza"-Iasi, 26.X.1991), 29cu o grosime pind la 350 m. Campanianul inferior, atestat de o asociatie cu Globotruncana stuartiformis si Heterohelix globulosa, se pare ci s-a acumulat pe toata platforma, iar Campanianul superior (cu Globotruncana contusa si Goesella carpathica numai in jumatatea vestic&, ceea ce ar presupune o exondare a parti estice). PALEOCENUL? SI EOCENUL. intre depozitele cretacice si cele ba- deniene (datate sigur) in mai multe foraje sapate pe marginea vestica a platformei, inclusiv partea prinsd sub orogen, s-au intilnit gresii cuartoase glauconitice, gresii calcaroase glauconitice si mai redus calcare, avind 0 grosime pina la 80-100 m (cu unele indicatii spre maximum 150 m) a ciror virsti nu este pe deplin lamurit’. Menfionam c& in acest interval se include si parte din formatiunea infraanhidritici ce este atribuiti fara dovezi sigure Badenianului. SUR CENOMANIAN ++ BADENIAN ++ BUGLOVIAN SUPERIOR Fig.7. Secfiune geologic’ in versantul drept al Prutului la Miorcani-Cotul Zamca (dupa L.fonesi si B.Tonesi,1982): 1 ~ calcare cu silexuri (Cenomanian); 2 - conglomerate; 3 - calcare si marne algale (Badenian superior); 4 - gresii si conglomerate; 5 - gresii cu Ervilia, Mactra etc.; 6 - argile bentonitice (Buglovian superior). [.Costea et al.(1981) atribuie depozitele dintre Senonian si Badenian de pe marginea vestica a platformei Paleocenului (fara precizarea etajului), dupa o asociatie de foraminifere cu Globoconusa daubergensis i Globorotalia angulata Dupa aceiasi autori Eocenul lipseste, gisindu-se doar remanieri de microfauna si microflora in baza depozitelor badeniene. Evident, in cazul cind fauna eocend 30 apare impreuni cu cea badenian’, fenomenul remanierii este clar si asemenea situafii pot exista. Pe lingd asemenea situatii, intr-o serie de foraje (Frasin, Malini, Tg.Neamt, Ghindiuani, Dusesti, Cuejdiu, Margineni, Roman), in carote recupe- rate din intervalul cuprins intre Cretacic si Badenian, reprezentate prin tipurile de roci mentionate mai sus, s-au identificat foraminifere mari (numuliti, assiline, alveoline, discocycline) care atest prezenta Eocenului inferior si mediu (G.Bombita, 1987). Eocenul inferior (Cuisian) este atestat in forajele de la Malini (-2300 m), Tg.Neamt (-2406 m), Dusesti (3142 m), Roman (-1225 m), Cuejdiu (-4690 m) de o asociatie cu Nummulites aquitanicus, N.burdigalensis, N.planulatus etc., iar Eocenul mediu (Lutetian) la Frasin (-4000 m), Malini (-2271 m), Margineni (-2874 m) de o asociatie cu Nummulites laevigatus, N.uranensis, N.campesinus etc. Pozitia in situ a faunei de foraminifere mari este dovedita de agpectul unitar al asociatiilor si mai ales de succesiunea biostratigrafica normala Din cele relatate rezulté cd prezenta Eocenului inferior (Cuisian) si mediu (Lutetian) este sigura, in schimb pentru Paleocen dovezile sint insuficiente. in forajul Malini, din intervalul 2141-2143 considerat de G.Bombita (1987) Eocen inferior, geologii petrolisti mentioneaz4 nannoplancton (Cyclococcolithus formo- sus, Discoaster barbadiensis) care denoti mai curind Eocenul superior. Din carote- le respective nu se semnaleazi fauni badeniana pentru ca cea eocend sa fie remaniata. Din prezentarea stratigrafic’ rezulta ci in megaciclul Cretacic — Eocen (circa 80 M.a.) sedimentarea a fost episodica, cu dese intreruperi sau cu etape cind apele au cuprins numai partea vestic’. Astfel, din Valanginian pind in Albian sedimentarea s-a instalat (cu intreruperi) doar in partea vesticd. O situatie similar a existat si ulterior in Coniacian — Santonian, Campanian superior, ?Pa- leocen si Eocenul inferior-mediu. Numai in Cenomanianul inferior si mediu, cit si in Campanianul inferior apele s-au extins pe toata platforma. Din Campanian (partea estic) si dupa Eocenul mediu sau chiar superior (si cea vestica) Platforma Moldoveneasci devine uscat si incepe o lungi etapi de denundatie (circa 40 M.a.), care s-a sfirsit in Badenian. Paleorelieful modelat in acest timp pe depozite eocene, cretacice si chiar paleozoice imbraca forma unei suprafete plane denumit4 suprafata Dorohoi, care era strabatut’ de o retea hidrografica orientata NE-SV in jumatatea nordicd si E-V in jumiatatea sudica (D.Paraschiv, 1987). Paleovaile au putut fi evidenfiate seismic si prin foraje. Aceast4 suprafata a fost ingropata incepind cu Badenianul superior si deformata treptat prin afundare spre V, mai accentuat la V de valea Siretului. 31CICLUL BADENIAN SUPERIOR — MEOTIAN. in Badenianul superior (Kossovian) s-a produs 0 transgresiune marin’, ce s-a extins pe toat4 suprafata platformei, cu care incepe ultimul si cel mai scurt ciclu de sedimentare. Apele parasesc platforma dupa Meofian. De fapt, in partea nordica retragerea a ificeput mai timpuriu, in Basarabian. Noul ciclu a durat mult mai putin (circa 7 M.a.) fata de precedentul. Dupa datele noi, nici in acest ciclu n-a fost o sedimentare continua, cia existat 0 scurti intrerupere intre Badenian si Sarmatian si alta in timpul Sarmatianului, intre Basarabian si Chersonian (L-lonesi si B.Tonesi, 1982, 1984). BADENIANUL SUPERIOR (KOSSOVIAN). Depozite badeniene sint prezente pe toatd Platforma Moldoveneasca, inclusiv pé marginea prinsa sub Orogenul Carpatic, asternindu-se transgresiv pe suprafata Dorohoi. Eroziunea le-a dezvelit numai in malul Prutului, intre Oroftiana si Liveni. Din datele de foraj si aflorimente rezult4 ci in succesiunea Badenianului superior se pot separa trei unitati litologice, ce reflect’ evolutia sedimentirii: 1) formatiunea detritic’ sau infraanhidritica, 2) formatiunea evaporiticd cu gipsuri si anhidrite si 3) formagiu- nea argilo-marnoas (supraanhidritica), care se pot individualiza pe intreg arealul piatformei. Slee cenonanian | SARENie |aueoviat Fig.8. Secfiune in versantul drept al Prutului la Crasnaleuca-Cotul Grimesti (dupa L.lonesi i B.Jonesi,1982); Cenomanian: J - calcare cu silexuri; Badenian superi- os: 2 - conglomerate, 3 ~ marne si caicare algate; Bugiovian superior: 4 - argile cu Cibicides, 5 - siltite, 6 - tufite, 7 - nisipuri cu Inaequicostata inopinata, Terebralia ‘andrzejowskii etc., 8 - argile bentonitice, F - nivel cu Mohrensternia. Formatiunea detritictt (infraanhidriticd), ce marcheaza transgresiunea Badenianului, este alcituité din gresii si nisipuri, cu intercalatii de marne si 32 calcare (pina la 130 m). in partea de NE a platformei este exclusiv detritic3. Aici, dupa cum se poate observa in aflorimentele din malu] Prutului (fig.8), transgresiv pe Cenomanian stau conglomerate cu galeji de silex si nisipuri cuarjoase de Alba — Miorcani (pind la 30 m). in liantul conglomeratelor si, mai ales, in nisipuri s-au gasit taxoni de Glycymeris deshayesi, Chlamys sp., numeroase ostrei (O.digitalina, O.lamellosa etc.) si o jum&tate de mandibula de Anchitherium oureaanense (C.Gheorghiu et al.,1961; Gh.Bagu et al,,1965; B.Tonesi si A.Lungu, ). ; Pe restul platformei si mai ales pe marginea vestica (inclusiv partea prins4 sub orogen) delimitarea acestei formatiuni de substrat este dificila, la ea fiind incluse si depozitele eocene. Geologii petrolisti au separat formatiunea detritic’ in trei membri, denumiti de sus in jos A, B si C. Cel pugin in unele cazuri (Malini, Frasin, Cuejdiu etc.) membrul A si chiar membrul B revin Eocenului, dupa asociatia de foraminifere mari. Pe marginea vesticd a platformei in formatiunea detritict (inclusiv in depozitele eocene) apar acumuliri de hidrocarburi. D.Tarina & 3 = w $ 3 = = S 8 Ss 3 a 5, aad BADENIAN SEES I SUP. Fig.9. Sectiune in versantul drept al Prutului-Cuzliu (dupa L.lonesi si B.lonesi, 1982): Badenian superior: J - gips, 2 - calcare si marne algale; Buglovian superior: 3 - argilele de Bajura, 4 - tuful de Hudesti, 5 - argile bentonitice, 6 - calcarul de Esanca; Volhinian superior: 7 - Argile bentonitice ; Formatiunea evaporiticé urmeaza in continuare, fiind alcatuita din gipsuri si anhidrite, cu unele intercalatii de marne, argile si tufuri. Are 0 grosime 33intre 30-60 m si acopera cea mai mare parte din platforma, cu excepfia unei figit inguste in pattea de NE (de-a lungul Prutului). Sub orogen, n-a fost intilnit la Sucevita, Slatina si Bodesti. Lipsa ei denot& cd suprafetele respective erau exondate. Este deschisi de eroziune, in mafui Prutuiui, pe o porfiune mica intre Tvancauti si Cuzlau (fig.9). Din intercalatiile de alti natura (marne, argile) s-au identificat taxoni de Orbulina universa, Bolivina antiqua, B.dilatata, Uvigerina semiornata etc. (El.Negoita,1974). Cu toate acestea, dovezile paleontologice ramin insuficiente pentru datarea sigura fa Badenianul superior (Kossovian) atit a formatiunii anhidritice, cit si a celei infraanhidritice, nefiind exclusi o virsté mai veche Badenian mediu-inferior. Prin proprietafile sale reflectorizante, formafiunea evaporiticd reprezintd un foarte bun reper in prospectiunea geofizica. Formatiunea argilo-marno-calcaroasa incheie succesiunea Badenianu- lui. Pe cea mai mare suprafatd a Platformei Moldovenesti, este alcatuit2 mai ales din argile si marne cenugii (<250 m), care contin taxoni de Spiratella si forami- nifere bentonice (Uvigerina, Bulimina, Sphaeroidina, Eponides, Cibicides etc.) (B.lonesi,1968; N.Trelea,1969). Pe marginea de NE, ca urmare a adincimii reduse a méarii, s-au acumulat calcare si marne cu Lithothamnium (10-20 m), in care se gasesc numeroase pectinide (Chlamys wolfi, Ch.lillé depereti, Ch.scissa kneri, Ch. elegans etc.), impreuna cu specii de Ostrea, Lucinda, Clycymeris, Megerlea etc. si de foraminifere ca Textularia, Eiphidium, Cibicides etc. (1.Simionescu,1901; E.Nicorici si B.Jonesi,1977). in partea de SE (zona Munteni — Vaslui) in carote recuperate din formatiunea supraanhidritica (-920 m) s-a identificat, de asemenea, © macrofauni cu Chlamys elegans, Ch.wolfi, Ch.lilli, similar’ cu cea din aflorimentele din malui Prutului (B.lonesi, 1988), ceea ce ne demonstreaza prezenta faciesului cu pectinide pe toat’ marginea esticd a Platformei Moldovenesti. Formatiunea argilo-marno-calcaroasa este echivalent’ cu "marnele cu Spiratella" din mofasa pericarpatica. Din prezentarea litologiei si a faunei rezult’ cd fa fnceputul gi la sfirsitul Kossovianului marea a avut o salinitate normala, fapt atestat de macro- gi microfauna, iar in partea mijlocie concentratia in saruri a crescut foarte mult, incit au precipitat gips si anhidrit. Cele trei unitafi Jitologice, cu abateri nesemnificative, se intilnesc pe toata Platforma Moldoveneascs. in ansamblu, grosimea lor creste sensibil spre V, unde ajunge la 450 m. Din datele de foraj rezult4 ci izobatele din baza Badenianu- lui se gsesc intre 0-100 m (in NE) si -1500 m (in fata orogenului), adincimea crescind de la E spre V. Sub orogen adincimea cregte accentuat intre 2000 m si 5000 m. 34 § § ingen parhigoaee § Urio mélioweis 3 : Ubperion maldavicum & | Gisele ceperoiea 8 dot EL Carle ob talssea-kusen x € #-Bcks sabres § 2% by, 25: Mache bylgarite, Mcegpie | © g Eee ie ion | erent y : Wie eon "Mpparion sebastocaltyacin 3 eo a aes Aecntharion tevin : «bho ap. § x | Ses) 3) RisipUr Oe Fikee r “ Colesru! ob Repecad ~~ |Mtimre Cihog eevee | Y Mikpior’ ee Bitnong the masonic: Congerrg . | Wieleneyhund db sed Be § dodanie “Gash 1 § ALarglomesale dttinie | lbpietine sarmaley x : c-Coltara/ oe Bates Ciplomacts pesensens g\s 8 $-Cobarid oe Hirmineshy — \(feke fibeste, M vityisne q 8 git 6 tip i8buks hormmeterd Sa Fees grepanivs ancl : Hach poteg 3s Aegis, nijsuns eae ae Nps aanenee aipronces * & Llpaplomee stellate” \ Ey cori e y : = Lipa s Stal ae ariyins | Afealioste 3 5 Mig te Darshan’ Mtoe | gee hae : x Pelernites aiinahe x E Few ditegas Sfx ee lestocpbhere mrtopoy S « =e Obirees bbatuls 3 SEG OApille ote Daswrhsn/-Milee ferpelocalirg secre! 8 , . Inseguie. srgpinelg : Shit we Hoobsts Firesrone endtybwsxit : 8 =. Ayre Qiheiides setesirolo 8 Aglee § form. marno-calearaae. Chermys = <50m y [ele 4 $:laleare pcb lae Mivean') | or es eo BI calear), ‘antul sting al viii Podriga (perimetrut focalititii D, S-all gasit vertebre, fragmente de coaste si alt Can oulphi fuchs Blea iV. Galan 1988 $i alte resturi scheletice de Campsodelphis Pe 0 figie ingusta, paralel&é cu Prutui, intre Mitoc si Stefanesti (si in tea tee sudic3 a unei zone intinse, care incepe in regiunea Brody lia (fig.11). Biohermele, sub forma unor lentile avind pint me, 50-100 m litime si 40-60 m inal i oraminifere (Quine n On time, mai contin foraminifere i lina, Elphidium), briozoare bivalve orncroe , , bivalve (Obsoletiforma lithopodoli ie Musculus sarmaticus, Spaniodon: i Vonnenstornes Pon > ella) $i rare gasteropode (Moh des). Formarea biohermelor su i ma “inal ee ap S). ir gereaza existenfa unui prag inaltat, cu i adinci, care in etapa acumulart argilelor de Bajura a fost exondst Acct eee mostenit din Badenian. EE PER Se 37WIAN Anmants beccart Nonion sp. = : 4 Geenebring subs Mobrensterits Infista Lbsoleb cushenioe Eesti regig, Cyirerizes souminate ‘eppsile 5B. te YOLHI- dnaegus fngpines edebichenioa Geordie Polinices catens helicihd ites lobotuls 2; becenenshs SUPERIOR ES Later geo? by Sepouls eg Misjpur --BUGLOVIAN Fig.11. Sectiune pe Pirtul tui Istrate (dupa L.lonesi si B.lonesi,1982): Badenian superior: 1 - calcare si marne algale; Buglovian superior: 2 - calcar biohermic cu Serpula fia Buglovianului Fig.12. Lito si biostratigrafia Bug superior - Oragul Siret (dupa B.tonesi,1968)- Limita superioara a Buglovianului este data de calcarul de Eganca, ot © grosime pind la 0,5 m, ce apare in cuprinsul argifefor bentonitiee, 1a ce udesti car micritic, format din 2- 40m de tuful de Hudesti (v.fig 9). Este un calcar 1 | t centimetrice, fin laminate, separate de pelite. Prin alteratie cai oo cafenie (ce tradeaz& prezenta materie: organice) si are tendinta de exfolier “Dest este lipsit de fosile, reprezinté un reper litostratigrafic important, us‘ oscut intre Bageu si Prut. a “a fntre valea Siretului (pind la Grimesti) si valea Sucevei (en i Dornesti), succesiunea Buglovianului superior este vizibila pe o grosime ‘ x a fiind alcatuit’ din argile si nisipuri, cu un nivel de ws mesh ae (calcarul de Padureni, in grosime de 0,5-3 m) in partea terminal (B. . 38 (fig.12). Continutul faunistic este asemanator cu cel mentionat intre Baseu si Prut, find reprezentat prin speci de Cibicides lobatulus, C.badenensis, Quinque- foculina karreri, Nonion serenus, Inaequicostata inopinata, Ocenebra sublavata, Polinices catena helicina, Terebralia andrzejowskii etc.(B Jonesi,1968). Pozitia si, in oarecare masura, litologia sugereaza ca depozitele respective sint echivalente cu argilele de Darabani - Mitoc si biohermele cu Serpula Mineufi é mf DMitoc shade B.Ciornoloza vi p ks < $ Jnaegu.inopinata 5 Nacira eichwald: e ‘Abra alba scythica 5 Wohrensterdia inflata | ® = 600° Cibicides lobatulus . = 9 badenensis 8 Quingueloculina Fluviata 3 100) | Ammonia beccri 8 Elphidium macellum Nivelyl ealcara-grezos s - -- 22 -n eee ela Je . Bulimina aculeata = $00) “Uvigerina a0erula 3 phaeraiding austriaca = 1000 Fig.13. Forajul Mineufi si sectiune geologic& intre Maneuyi si D.Ciornoloza (Dornesti) (dupa B.Tonesi si LJonesi,1968). Dupa cum rezulta din datele de foraj (Maneuti, Fratauti, Marginea), in apropiere de orogen (zona Radauti), grosimea Buglovianului ajunge la circa 900 m (fig.13). In lungul vaii Sucevei exist’ o treaptd de afundare subsidenta, mostenita din Badenian, materializaté prin cresterea grosimii depozitelor acumulate. VOLHINIANUL urmeaza in continuare peste Buglovian si afloreaza pina la o linie care ar uni localitatile Baia — Lespezi — Cotnari — Santa Mare, spre § find acoperit de Basarabian. Se caracterizeaz printr-o asociatie cu Ervilia, Abra reflexa, Plicatiforma plicata, P.latisulca, Inaequicostata gleichenbergense, Mactra eichwaldi, Potamides mitrale, P.bicostatus,.P.nimpha, P.nodosoplicatus, Quinqueloculina reussi, Articulina sarmatica, Elphidium rugosum, Porosononion subgranosus, Ammonia beccarii, Leptocythere mironovi, Xestoleberis elongata etc. Limita dintre Buglovian si Volhinian se traseazi odati cu disparitia relictelor 39badeniene (Ocenebra, Polinices) si a speciilor caracteristice pentru Buglovian (vezi lista), fenomen determinat de o diminuare a salinitatii. intre Baseu si Prut modifi- c&rile mentionate se produc peste caicarul.de Esanca care, in acest mod, reprezin- 8% si un reper cronostratigrafic ¢v.fig.9). fntre valea Siretului si valea Sucevei modificarile se produc peste nivelul de calcaro-gresii cu Serpula (de Padureni) cind are loc 0 s&racie a micro- si macrofaunei, dupa care se instaleazt fauna de tip Volhinian (v.fig. 12). Litologic, in partea esticd s-au acumulat mai ales argile. Astfel, peste calcarul de Esanca, se continua argilele bentonitice de Darabani - Mitoc, cu inter- calatii subordonate de nisipuri. La V de linia Dorohoi — Botosani — Flaminzi, nisipurile devin mai abundente si, in acelasi timp, isi fac aparitia strate de gresii si calcare oolitice, cum se pot observa in zona Dorohoi — Pomirla — Ibanesti. intre valea Siretului si valea Moldovei, unde Volhinianul are circa 500 m grosime, s-au separat 8 niveluri de gresii si calcare (Patrauti I si IT, Burdujeni, Arghira I si Il, Hirtop I si II, Nigotesti), care reprezinta repere {ito- si biostratigrafice importante (fig. 14). Nivelurile calcaro-grezoase, a cror grosime variazi intre 0,5 m si 8 m (mai groase sint cele de Burdujeni, Arghira I si Nigotesti), sint obisnuit fosilifere, continind specii de Ervilia, Tapes tricuspis, T.vitalianus, T.gregarius, Mactra eichwaldi, M.vitaliana, Plicatiformna plicata, P. plicatofittoni, Obsoletiforma vindobonense, Potamides mitralis, P.disjunctus, P pictus etc. Sub nivelul Burdujeni predomina taxoni de Ervilia si Tapes, in schimb peste el cei de Poramides si de cardiide Nivelurile de calco-gresii sint separate de argile, siltite si nisipuri, a ciror grosime variazi intre 20 si 80 m care, de asemenea, sint fosilifere. Intre acestea se pun in evidenta citeva acumulari groase de nisipuri, cum sint cele de Patréuti (de sub gi intre nivelurile de Patrauti I si I) si mai ales cele de Hirtop (dintre nivelurile Arghira II si Nigotesti). La contactul cu Orogenul Carpatic s-au acumulat si depozite fluvio- deltaice de rudite si nisipuri (zona D.Leahului — Colnic ~ Fatului — Piscul Vul- turului —- Socu — Ciungi), aduse de reteaua hidrdgrafica care brazda uscatul car- patic aparut dupa miscarile- moldave (N.Barbu et al.,{966). Aceste "deite” atest existenfa, in perioada respectiva, a unor mari riuri ca paleo-Suceava, paleo-Suce- vita, paleo-Clitul, paleo-Solca, paleo-Solonetul, paleo-Moldova si paleo-Suha, din care doar Suceava si Moldova s-au mentinut si in prezent ca riuri mari, celelalte fiind decapitate si unele desfiintate de generatia vailor longitudinale. Depunerea pietrisurilor fluvio-deltaice nu s-a declangat chiar din baza Volhinianului, ci ceva mai tirziu, dupa care a continuat episodic. fn regiunea Faiticeni — Baia — Boroaia, in Vothinianul superior apar mai multe strate de Jignit, din care doar 3 (A, B, C) au grosimi ceva mai mari (intre 20 si 80 cm). Stratele de cdrbuni stau fie pe depozite cu faund salmastri (Ervilia, Potamides, Plicatiforma etc.), fie, mai frecvent, pe depozite lacustre cu fauna de apa dulce (Anodonta, Bythinia, Valvata etc.). Situatia este similara si in 40 cadrul depozitelor din acoperis, La originea cirbunilor stau turbarii care au aparut in faza de colmatare a unor lacuri sau direct pe uscatul eliberat prin retragerea apelor salmastre. Prezenta mai multor strate ne demonstreazi ci sectoral Pilticeni _ Baia — Boroaia a suferit in Volhinianul superior mai multe oscilatii pozitive $i negative. Pe uscaturile episodice apZrute in oscilatiile pozitive se instalau dir ect nulastini turboase eutrofe sau-lacuri, care prin colmatare se transformau tot in mlastini turboase (L.Jonesi, B.lonesi, P.Tibuleac,1991). Grosimea depozitelor volhiniene creste spre vest (fiind de 150 m in E si 800 m in V) (| asresrives] SVOSTRATIGRALIA = ae [me Woraste Forsminitere | dstroeoue | % Sisters | Hects vivian 9 [pain daptowrenier|. & g Ss . Bers gapers | BE tal § H | u price: vomonis | 8) § ‘ . estocrthere tore | S| S oo & & [eendae sje | Loreanven eyphizlun| *< \“Prasononion Bg fae Bene aya Be tdponns | & & ays ao Sprite ay NJ 2 atclon 33 aft Shamans secon’ | ® Sts . atta |* a ali Beecpepsris | 3 sys Saeco Porcereses| & 2 S| ws [poise Meloe tones biden macedlam 2 Viste wo] ES «ere Ss MPL | Pheok plistobitPons Se8 deems deccst |S 88 | cealcydbere mtenor 380° epee sine |S S| Spriters pannonree Iobin ele ae AS pe pean | fieae. piiace [Meccletadorirolangaty | & soo ayy | Pirate Auris sens S | Polsovites milrse \ § g aw Palani biestalus SS & e fe atarrices winohe | 8% Ghitom rgesun | © gs | > teen NO eprcimoatnion | & $ yi \émmone brea’ | S$ frm——___|& | 200: Gungueloceting < § = enuabrng | & Ss] Hitec | wo (eesononizn . Sf ve] feitatng | BP SBom | § i soni | 4 & |etetee nen] | ~ eo _|pecie einer |S tsteeders fice |S ei kyatde | & }— \Aacrihs Moers N * = & Corgeelocubing reesei’ | 2 @e 9 Weivcteotas | SSS — 8 vtherhane ages ats Wiietivpratons |S eS ‘ilar ev} Menklnene \key (Gatti ragiha —Weoe of S| Re, HEA es eS (wns SF fom Fig.14, Lito si biostratigrafia Volhinianutui si Basarabianului inferior intr Valea Sivetului si Valea Moldovei (dupa B.Tonesi.1968) 41BASARABIANUL, fn condigiile unei continuitaji de sedimentare, limita Volhinian — Basarabian este marcat& de aparitia taxonilor Tapes gregarius ponderosus, Mactra pallasi si Cryptomactra pesanseris (ultima localizata numai in faciesul pelitic). Treptat, isi fac aparitia si alte specii de moluste: Mactra fabreana, M.naviculata, Plicatiforma fittoni, Obsoletiforma léweni, Gibbula beaumonti, G.hommairei, Barbotella etc., cit si de foraminifere (Dogielina, Meandroloculina, Sarmatiella, Nubecularia etc.). in acelasi timp se continua numeroase specii din Volhinian, din care unele devin abundente (Mactra vitaliana). Buhatnifa (p.Narvlvi) m a0 Manalea (aPardiay gq | | Fae, penis Iapesgre gartss ponderosus lorsanum a 4 Gittulr podgia ” m 15 4 Sristesti BASARABIAN INE. PN 40 Pirenella orsjuncta 0 7 ~ ‘Nactrs eichwaldi SS 2 Picat. eich = Eryilia olssita =e o Pheat plicabfitoni =3 5 Pirenella disyuncla a 2 a Fig. 15. Detalii litologice $i biostratigrafice la limita Vothinian — Basarabian (dupa B.Tonesi,1968) Depozitefe basarabiene afloreazi la sud de linia Baia — Santa Mare, in partea central si de sud a Platformei Moldovenesti. Limita Volhinian — Basarabian este usor de urmirit, prin aparitia taxonilor marcatori (M.pallasi si T.gregarius ponderosus) incepind din valea Moldovei, la Cristesti, pind in valea Bahluiului, la Buhalnita — Cotnari (fig.15). Litologic, in Basarabian apar variatii. Astfel, la E de linia Fliminzi — Tg.Frumos, se continu sedimentarea pelitica prin acumularea “argilelor cu Cryptomactra" reprezentate prin argile si siltite cenusii- albistrui cu intercalatii subtiri de nisipuri argiloase, ce insumeazi 400-450 m grosime, Macrofauna este destul de straca As¢fel, din partea inferioara se cunosc exemplare de Cryptomactra pesanseris, Obsoletiforma michailovi, Dogielina sarmatica, Paramysus etc. (N.Macarovici, N.Trelea, 1966), din partea mediana (Ungheni) 0 asociatie cu Cr.pesanseris, Mactra podolica, Plicatiforma (fittoni, Inaequicostata suessi, Barbotella neumayeri etc. (Th. Vascaujeanu, 1929), iar din partea superioara Cr.pesanseris, Chartocardium barboti, Barbotella sp.(D.Preda, Em_Saulea, 1948). Fauna de la Ungheni atest, fara dubii, c& jumatatea superioara a argilelor cu Cryptomactra revine Basarabianului superior. 42 , In continuare pina sub calcarul oolitic de Repedea, pe o grosime de 60-80 m, litologia se schimba prin cresterea frecventei nisipurilor, care formeaza siun nivel de 10-20 m grosime, denumit "de Birnova" (fig.16). Concomitent se produce si saracirea faunei (ca urmare a unei scdderi a salinititii), redusa la specii de Mactra macarovici, Congeria (C.savuli, C.neumayeri poenenis etc.}, Theodo- xus, Melanopsis, Hydrobia, Tot in acest interval se gasesc si citeva intercalatii centimetrice cu fauna de apa dulce: Anodonta, Unio, Planorbis, Hydrobia, Valvata etc. (P.Jeanrenaud, 1963,1971; B-Jonesi et al. 1984). Se pare cd nivefurile cu fauna de apa dulce au dezvoltare lenticularé in apropierea tarmului. Nu este exclus ca ele si reprezinte lacuri de api dulce, aparute intr-o zona de retragere temporara a miarii, si cu existenf{ scurta. Nici unui din acestea nu a ajuns in faza de turbarie, cum s-a intimplat in timpul Volhinianului (zona Falticeni — Boroaia). | Bese, | ae Molagice Fours Vis ce, Congeria snbicgozes x g «| Mispoian, willie, orgie Unie moldgueus x 8 Gocel ce perditg x ijpasrian woldavicun y . . . fw sa [Cinerile de Nylasts usen’” facies sotnastru (usiourt, | 1. mackea cagor | Bois solnastruaisiour!, | 1 Mgales cegota tite agi gaee) Macha ogetiraviculels |S ets Morilo-enloe | t23 Hpparion sebedopofitaun oippuns trovanty, gle) Aeersbherion nitishwm | ypu ‘eittheriaa iigoanionm | % Nisippurt, zigile Loin sp, Mabie $0. & Uisjour! ogres de fohaio PGT, Aggeans s| Age Fas pur? [ Dolitul de Revestep Wactea pele Ay Mathis Meatsravic, z ro on sear0W/b!, Congeris Viori de Biron (ite peers Cagers iit, ilies \Avachnts, Uno, Hyeiebis) "s — < - & Formabjunes eo yptomecl . os 5 Tee lanin, \“ptomacles pessiseris | 8 Meas ING | Meche urepied ig Fig. 16. Lito si biostratigrafia Basarabianului, Chersonianului si Meoianutui (dupa P.Jeanrenaud,1971, partial modificat) La vest de linia Tg.Frumos — Fliminzi sedimentarea capaté un pronuntat caracter arenitic, argilele fiind substituite, in mare masura, prin nisipuri 43si citeva strate de gresii si calcare. Astfel, in Dealul Mare — Hirlau, cu excepfia ‘pazei, Basarabianul inferior este predominant nisipos si in cuprinsul lui. la distanfe variabile, apar patru niveluri de calcaro-gresii (Harmanesti, Deleni, Crivesti si Dealul Mare). Nisipurile si mai ales calcaro-gresiile sint fosilifere, continind 0 fauna cu Mactra pallasi, M.vitaliana, Tapes gregarius ponderosus, T.vitalianus, Plicatiforma plicatofittoni etc.(N.Macarovici, 1964; P.Stefan, 1985). : in fata orogenului se continua acumularea de pietrisuri deltaice, cum sint cele din dealurile Boistea si Corni. Caracterul episodic al acumularii pietrisurilor este foarte evident in D.Corni, unde acestea se extind pe 0 grosime de 200 m, fiind separate de nisipuri, gresii si chiar argile cu o fauna specifica pentru Basarabianul inferior. 2Bun ‘awe pvimesoaie Fig.17. Sectiune geologica prin D.Repedea si D.Paun: Basarabian: J - argile cu Cryptomactra; 2 - argile, siltite si nisipuri cu Mactra macarovicii; 3 - nisip de Birnova cu Mactra macarovicit; 4 - argile si silite: 5 - calcar de Repedea, * calcarogresii i nisipuri cu Mactra podolica; Chersonian: 6 ~ argile si nisipuri cu Unio, Helix: 7 - Nisip de Paun cu Hipparion, Aceratherium. Peste depozitele cu M.macarovici, Congeria si intercalatii de api dulce se remarci 0 uniformizare a sedimentarii. Astfel, pe intreaga arie dintre Prut si Siret s-a depus, mai intii, calcarul oolitic de Repedea (3-5 m) cu Mactra podolica (ce formeaza aglomerari lumaselice), Plicatiforma plicatofittoni, P.fittoni (rar), Musculus sarmaticus, Barbotella intermedia, Potamides disjunctus, Gibbula beaumonti etc. in aceste calcare s-au identificat si molari de Aceratherium la 44 Repedea (N.Macarovici,1958) si de Aceratherium si Hipparion sarmaticum la Scheia (N. Trelea si T.Simionescu, 1985; A.Lungu et al.,1991). in continuare, dup’ P.Jeanrenaud (1971), urmeazi nisipuri si argile (10 m), cu rare exemplare de Mactra podolica, apoi alternanti de calcaro-gresii in plachete si nisipuri, in grosime de 10-15 m (nisipurile de cheia) cu 0 faun’ numeroas’ (Plicatiforma {fittoni, Obsoletiforma obsoleta, Mactra fabreana, M.podolica, M.naviculata, Tapes vasluensis, Gibbula beaumonti, Potamides disjunctus, P.nefaris etc. in D.Repedea, calcarul oolitic nu poate fi separat de nisipurile de Scheia, incit are o grosime de 25 m (fig.17). La Bohotin, in D.Petris, calcarul de Repedea se transforma intr-un lumasel friabil (cu 0 grosime pina la 3 m), in care pe lingd o bogat& fauna salma- stra (inclusiv speci de Plicatiforma fittoni, Mactra fabreana, Barbotella intermedia D.Petroaia (220m) Fig.18. Sectiune in D.Petroaia — Bohotin: Basarabian: J - nisipuri de Birnova; 2 - lumasel friabil cu Mactra podolica, Plicati- forma fittoni, Hydrobia etc.; 3 - nisip cu fragmente de calear; Chersonian: 4 - nisip cu Planorbis, Tacheocampylaea, Helis: Cuaternar: 5 - sol. etc.) se gasesc si taxoni de apa dulce (Congeria, Neritina, Hydrobia, Melanopsis) si terestri (Helix) (fig.18). Acest amestec nu este rezultatul unei convietuiri (incompatibila), ci a unui aport local de fauna dulce adusa dintr-un lac sau liman, situat pe uscatul limitrof, care era in legaturd cu bazinul salmastru (posibil si fara legitur’, fauna dulce fiind transportat de mari viituri). in nisipurile de Birnova de sub calcarul lumaselic, deschise pe 6-7 m, nu apar intercalatii cu faund de apa dulce. in ele s-a gasit un molar de Hipparion sarmaticum (C.Cochior si L. Nechita, 1991) La fel ca gi in cazul Volhinianului, grosimea depozitelor basarabiene creste de la est (500 m) spre vest (800 m). CHERSONIANUL. Depozite chersoniene afloreaza incepind de la sud de Iasi (D.Paun) — Tibana — Averestii de Sus. Ca urmare a unei scaderi accen- tuate a salinitatii, din bogata si variata fauna basarabiana persisté genul Mactra, cu specii de talie mic’ (M.caspia, M.bulgarica, M.naviculata) si unele ostracode. Pe uscatul eliberat de ape au aparut mamifere ca Hipparion sebastopolitanum, Aceratherium incissivum, Ichtitherium hipparionum, de la care s-au gasit resturi in D.Paun (N.Macarovici, 1958). Dupa N.Macarovici si.P.Jeanrenaud (1958), intre Basarabian si Chersonian a existat continuitate de sedimentare, trecerea surprin- zindu-se la nivelul nisipurile de Mingir si Valeni, care ar contine o fauna de tranzitie. Ulterior, PJeanrenaud (1965) arati c& nisipurile de Mingir nu contin fauna basarabiana, ci exclusiv chersoniana, iar L.Jonesi si B.lonesi (1976) demon- 45streazi c& in nisipurile de Valeni (ce afloreaza la V de Valea Moldovei) numai fauna cu mactre mici (care predomina) este contemporana cu depunerea lor, cea basarabiand fiind alohton’, provenind prin resedimentarea unor depozite basarabi- ene. Diferenta transanti intre fauna basarabiana si cea chersoniana, instalarea pe o suprafaya mare in Chersonianul inferior a faciesului "deltaic", remanierile de fauna basarabiana in nisipurile de Valeni si dispunerea acestora pe © suprafafa denivelati sint indici cA intre Basarabian gi Chersonian s-a produs o scurta intrerupere de sedimentare, fenomen care s-a declangat dupa acumularea nisipurilor de Scheia (L.lonesi, B.lonesi,1984). Intreruperea a fost generala pentru intreg Vorlandul, fiind foarte clara in Dobrogea de Sud si Platforma Valaha. UNITATI LITOLOGICE \arsta Misipuri,siltite si argile cu Congeria panticapdea Unio wezleri +_+ + Tuful de Nutasca = Ruseni + + + S, Facies deltaic cu Facies cee pe Hipparion sebastopolitanum cu Mactra casp/a . . > Nisipuri_de Valeni Nisipuri de Paun isipuri si rest —~de Scheia Calearul_de Repedea Nisipuri si argile de Barnova cu H.macarevici, Congeria MEQTIA [Chersonian Nisipuri,sittite,argile, 5) niveluide gr.~ calcare » (HGrmanesti, Héridu, ? ° Crivesti, Dealul Mare) > Nisipuri,siltite, argile, ISX $f nivelwide g.—calcdre > (Pétréuti, Burdujeni, Arghira, Argile cu Ceyptomactra Basarabian 1S AT PINTS. SARMA TIAN Ez Argile bentonitice de [I Calcare cu Sefpulg@_t—L Argile, siltite, nisipuri,gresii = x ——eTuful de Hudestl ‘Argile de Bajura BAD ENIAN SUP _(KOSSOVIAN) Fig. 18a. Uniti litostratigrafice din Sarmasianul Platformei Moldovenesti. [Bougl, sup. . Sub aspect litologic, s-au acumulat mai ales nisipuri cu unele intercalafii de calcare si argile (<150 m). Pe aria de aparitie a Chersonianului, 46 P.Jeanrenaud (1971) a separat doua faciesuri (v.fig.16): 1) marin-salmastru cu argile, nisipuri si citeva intercalatii de calcare lumaselice cu mactre mici (M.caspia, M.supernaviculata etc.), dezvoltat intre Prut si Birlad (la sud de Husi — Vaslui) si la V de Siret; 2) litoral-deltaic, la N si la V de precedentul, alcatuit, mai ales, din nisipuri cu textura incrucigata si concretiuni de gresii in care, la Pun, s-au gisit resturi de mamifere (Aceratherium, Hipparion, Ichtitherium) si de plante (Ulmus, Quercus, Alnus, Laurus etc.). Pe arealul faciesului salmastru mactre mici se gdsesc numai in jumitatea inferioara, intrucit in cea superioara regimul salmastru a fost inlocuit cu ape indulcite, in care apar sporadic exemplare de Unio sp., ceea ce denot ca si pe acest arie s-a instalat faciesul dulcicol. Rezumind, se poate constata ca in timpul Sarmafianului pe Platforma Moldoveneasca a predominat sedimentarea clastic (argile, siltite, nisipuri si chiar pietrisuri in vest). Pina in prima parte a Basarabianului a existat o diferentiere net& intre jumatatea esticd a platformei, unde sedimentarea a fost peliticd, fayi de cea vesticd in care a predominat sedimentarea arenitica (nisipuri) cu niveluri de calcare. In partea superioar’ a Basarabianului s-a produs o uniformizare a sedimentirii, ce corespunde cu diminuarea salinitafii (nisipurile si argilele de Birnova). Probabil tot acum partea nordicd a platformei a devenit uscat, pe care isi face aparitia Hipparion sarmaticum. Ulterior se revine \a faciesul salmastru cu fauna foarte bogat’ (calcarul de Repedea si nisipurile de Scheia), dar in nord uscatul se mentine si pe el igi continua existenta H.sarmaticum, alituri de Aceratherium. Dupa o scurta intrerupere, in Chersonian salinitatea s-a diminuat mult (din fauna ramin doar mactrele mici si ostracodele) si sedimentarea devine areniticd (nisipuri). Pe uscat apare Hipparion sebastopolitanum (fig. 18a). MEOTIANUL afloreazi aproximativ pe aceeasi suprafafa cu Chersonianul, ins’ ocup’ p3rtile cele mai inalte ale reliefului. in partea nordicd a ariei de aflorare, dupa cum se poate observa pe dealurile dintre Prut si Racova, eroziunea a indepartat in cea mai mare parte Meotianul, acesta fiind pastrat doar ca martor. Salinitatea reducindu-se foarte mult, a aparut o fauna dulcicola, cu specii de Congeria panticapaea, Unio moldavicus etc. Pe uscat au trait: Hipparion moldavicum, Dinotherium gigantissimum, Gacella deperdita etc., care denot& un climat cald si 0 vegetatie bogata. Dupa P.Jeanrenaud (1971), Meotianul incepe cu cinerite andezitice de Nufasca — Ruseni (10-80 m), urmate de nisipuri si argile, cu intercalatii de gresii in plici si conglomerate, in grosime de 80-180 m (v.fig. 10) Cu Meofianul se incheie sedimentarea pe Platforma Moldoveneasca, apele retrigindu-se spre S, pe Platforma Birladului, unde procesul a continuat pind in Romanian. Asupra depozitelor meotiene vom reveni la Platforma Birladului, unde au extindere mai mare. CUATERNARUL este reprezentat, in primul rind, prin depozite de teras§ care insotesc arterele hidrografice ce strabat platforma. S-au separat pind 47la 7-8 niveluri de terase, cele mai inalte fiind la 190-200 m (pe Moldova), 160- 170 m (pe Bistrita, in sectoral de platforma), 180 m (pe Suceava) etc. Pentru nivelurile de terasi sub 100 m, resturile fosile (Mammutus primigenius, Rhinoceros leptorhinus, Megaceros hybernicus, Bos primigenius etc.) permit atribuirea lor la Pleistocenul inferior. Virsta teraselor inalte (peste 100 m) nu este riguros precizat (daca au aparut in Pleistocenul superior sau, mai curind, tot in Pleistocenul inferior). Din terasa superioar’ a Bistrifei (160-170 m), A.Saraiman si V.C&pitanu (1965) semnaleazi o mandibuld de Anancus arvernensis, ceea ce ar putea pleda pentru virsta Romanian, insa din aceeasi terasi, dupa T.Bandrabur si P.Giurgea (1965), ar proveni gi resturile de Archidiskodon meridionalis, considerate remaniate in terasa de 40-60 m. fn acest caz nu mai poate fi sustinut virsta Romanian Tot in Cuaternar, la Dersca - Lozna (jud.Botosani) si Poiana- Zvoristea (jud.Suceava), s-au format turbrii. L.Olaru (1968), prin analiza palinologica, considera c turbaria de la Dersca s-a format in postglaciar, cind climatul a inceput sa se incdlzeasca usor, iar cea de la Zvoristea ceva mai tirziu, fn boreal 1.1.2, TECTONICA Fundamentul Platformei Moldovenesti are imprimata etapa labila de geosinctinal in formatiunile metamorfozate, intens cutate gi strabatute de intruziuni magmatice. Dupa date de virsté absoluta rezulta ci ultimele miscari s-au produs in Proterozoicul mediu, fiind corelabile cu miscarile elsoniene (1370 M.a.), finalizate intr-un orogen. Dupa Proterozoicul mediu, orogenul a devenit rigid si in perioada de exondare care a urmat (ping in Vendianul superior) a fost peneplenizat. Asupra marginii vestice, din lipsa de date sigure, se pot face doar presupuneri. Ea ar avea o evolujie similari cu restul platformei (1.Patrut si Th.D&net) sau etapa labila s-a prelungit mai mult, fie pina la inceputul Cambrianu- lui (in cazul prezenjei unui fundament format exclusiv din gisturi verzi) sau chiar pina in Paleozoic si s-a finalizat tot printr-un sistem orogenic, care s-a sudat la cel podolic (v.fig.5). Cuvertura, care a inceput sa se acumuleze in Vendianul superior, reflecta stadiul de platforma stabil’, depozitele nefiind deformate plicativ in orogenezele care.s-au succedat dupa Proterozoicul mediu. La intervale mari de timp s-au produs oscilatii pe vertical’, insotite de instalarea mari si de sedimentare (in cazul oscilatiilor negative) sau de aparitia uscatului (in cazul celor pozitive) supus proceselor denudationale. Datele de foraj arat ci fundamentul gi cuvertura coboara spre V si S, in lungul unor fracturi. De exemplu, la Soroca (pe Nistru) fundamentui apare Ja zi, la Todireni la -950 m, iar la Popesti la -1370 m (fig.19). Paleozoicul in zona Radauti-Prut este la -70 m, iar in apropiere de orogen la -1734,m. Badenianul, 48 care pe Prut apare la zi, in fafa Orogenului Carpatic a fost atins la -800 m. Grosimea mai mare a depozitelor pe latura vestic& (Silurian, Cretacic, Badenian, Sarmatian) denot& ca aici, in fiecare din cele 3 cicluri, sedimentarea a fost mai activa sau a avut loc numai ‘pe aceasta laturi (in Cretacic — Eocen). Fenomenul este specific marginilor de platform, la la contactul cu ariile geosinclinate mobile. Fig.19. Sectiune geologic prin Platforma Moldoveneasc’a (dup .Pacrut si Th.Dane}, 1987): MP - molasa pericarpatica; bd-sm - Badenian — Sarmajian; K - Cretacie; S - Silurian; C- Cambrian; V - Vendian; SC - soclul cristalin. wy " ; . . st R.Bchloi DPiun- Repedea Poiana Cornului PVastiet Bridicesti {.Calearul de Repedes 1 wm 2.Gineriful de Nofasca~ Rusent Fig.20. Sectiune geologic’ intre D.Repedea si Bradicesti (dupa P.Jeanrenaud, 1971) in opozitie cu afundarea mentionat’, urmarirea unor niveluri reper (gresii, calcare, cinerite) din formagiunile care apar la zi arat4 cA acestea prezintd © usoara inclinare (sub 1°) de la NV spre SE, fenomen relevat inca de Gr.Cobal- cescu (fig.20). Intrucit aceasta inclinare, in medie de 4-6 m/km, afecteazi si depo- zitele mai noi din Platforma Birladului (inclusiv cele romaniene), rezultii ci ea este efectul unei inalfari diferentiate (mai accentuate in N), produs’ (sau fimalizata) la sfirsitul Romanianului, in faza valahi. fnaltarea a depasit 600-700 m. Pe acest 49fond de usoara inclinare spre SE, prin masuratori geofizice s-au evidentiat in cu- prinsul depozitelor neogene unele fracturi si boltiri (spre exemplu la V de Iasi gi Ungheni). Relafiile dintre Platforma Moldoveneasca si Orogenul Carpatic sint tectonice, in sensul c& orogenul, sub forma de pinze suprapuse, este sariat peste marginea platformei, dupa falia pericarpatici. Citeva foraje adinci, sipate in fligul extern sau molasa, dupa ce au strabatut depozitele respective, au intrat in platfor- ma (Putna la -1566 m; Frasin la -3340 m; Cuejdiu la -4400 m). La Frasin, platfor- ma este prinsa pe o distant de 12 km, dar, fara indoiala, se extinde mult spre V (fig.20a). Cele mai noi depozite de platforma, prinse sub orogen, nu depasesc baza Volhinianului. Ele nu pot fi mai noi decit Volhinianul inferior, deoarece acesta in sectorul nordic mascheaza sariajul. Acest grandios fenomen s-a produs in migcarile moldave, in care s-a edificat structura in pinze de sariaj a Orogenului Carpatic si impingerea lui, sub-forma de pinze, peste marginea rigida a platformei. Ulterior, marea sarmatica s-a extins peste falia pericarpaticd, acumulindu-se depozite ce stau direct peste molasa pericarpatic’a. Migc&ri ulterioare (de intensitate redusa) au reactivat falia pericarpatica, de exemplu in sectorul dintre Bistrita si Trotus, producind redresarea depozitelor sarmatiene de la contact (Serbesti, Margineni). in geneza reliefului din Platforma Moldoveneasca, natura rocilor acu- mulate in ultimul ciclu de sedimentare, aparitia reliefului de orogen in urma miscarilor moldave, inaltarea diferentiati din faza valaha, completata cu inalari- le repetate din Cuaternar (atestate de etajarea teraselor) au avut un rol determinant, desigur in legatura directa cu factorii externi. Elementele structurale gi litologice, preneogene, si-au pierdut semnificatia ca factori generatori de relief in noile condifii. + Vendian superior si Paleozoic, K - Cretacic, Pg, - Eocen Volhinian; Pinza pericarpaticd (PP): m, »- Aquitanian, Burdigalian, Badenian, 3 3 3 a s é g 3 2 z & tafine (fundament), inferior si mediu, bd - Badenian superior, bg-vh - Buglovian— 1.1.3, RESURSE MINERALE Aproape in totalitate resursele‘minerale din Platforma Moldoveneasca sint legate de cuvertura, depinzind de natura depozitelor acumulate si de procesele diagenctice. 5 g 5 J zg : a = g 3 & ° & 8 5 3 g & & g ‘e 5 5 & 5 2 & 3 & 8 $ zg & Qbeine Mare Argile gi siltite. in cuvertura sarmatiana, cu precidere in intervalul Buglovian — Basarabian inferior, se gisesc mari cantitifi de argile si siltite, care se exploateaz la Mihaileni, Dorohoi, Udesti (Volhinian), Tomesti - Iasi (Basarabian), Vaslui (Chersonian); sint utilizate ca materii prime pentru produse ceramice (cramizi, tigle, cahle, vase) si prepararea granulitului. Argilele bentonitice de Darabani - Mitoc, de virsté Buglovian — Volhinian, ce apar intre Baseu $i Prut, au proprietati superioare argilelor comune, incit ar putea fi utilizate si in alte domenii. de Vrancea (PV) Nisipuri se intilnesc din Badenian pina in Meotian. Cele mai bune sint nisipurile cuarfoase de Alba - Miorcani, din formatiunea infraanhidritica 3 & : & 8 3 g é 5 = & & ae 'Moldovs—Frasii 2 Sl: ) a Badenianului, cu o grosime pina la 30 m. Se exploateaz4 in abataj la Miorcani si prin pompaj la Alba - Hudesti, fiind utilizate in industria sticlei, a porfelanului si in metalurgie. Rezervele sint mari in zona Cuzlau — Hudesti — Suharau. Alte acumulari importante de nisipuri se cunosc la Patrauti - Suceava (Volhinian), Hirtop - Falticeni (Volhinian), Siretel - Pascani (Basarabian), Corni - Neamt (Basarabian), Birnova (Basarabian), $cheia (Basarabian); acestea si-ar putea gasi utilizarea in industria sticlei si in metalurgie. Pietriguri, asociate si cu nisipuri, apar in aluviunile si terasele principalelor riuri ce strabat platforma. Se exploateazi la Crasnaleuca (pe Prut), Hutani, Dolhasca, Lespezi - Pascani, Horia etc.(pe Siret), Capu Codrului, Fintina Mare, Timisesti etc.(pe Moldova), Fritiuti, Milistuti, Lisaura, Veresti (pe Suceava), fiind utilizate ca agregate pentru betoane, la terasamente de cai ferate $1 drumuri. Calcare, de grosimi mici, se gisesc in depozitele badeniene si sarmatiene. La Miorcani si Crasnaleuca se exploateaza calcare algale badeniene, utilizate in constructii. La Mitoc, Liveni si Ripiceni se exploateazi calcare biohermice cu Serpula pentru var, constructii si drumuri. Din depozitele volhiniene gi basarabiene se exploateaz calcare oolitice, calcare lumaselice si calcaro-gresii (de Calafindesti, Burdujeni, Harmanesti, Repedea etc.), utilizate in construcfii si intrefinerea drumurilor. Calcarui oolitic de Repedea se preteaza si la prelucrari ornamentale. Gresii. Un zicamint important se gaseste in perimetrul localitatii Deleni — Hirlu, in cuprinsul Basarabianului inferior. Se exploateza, fiind utilizate pentru drumuri si partial in constructii (fundatii). Gips gi anhidrit se cunosc in Badenian. Arealul cel mai propice unei exploatiri in cariera se gaseste intre Cuzlau si Ivancuti (jud.Boto- sani), unde grosimea lor ajunge la 20 m. Rezervele din arealul mentionat sint evaluate la 50 mil.tone. Sulf s-a pus in evident in partea superioara a gipsului si in rocile acoperitoare, in perimetrul localitatii Paltinis. Grosimea nivelului cu sulf variaza intre 0,5-3,8 m, iar continutul este cuprins intre 9 si 36%, rezervele fiind evaluate la circa 1 mil.tone. Se presupune ca a rezultat prin reducerea naturala a gipsului. Acumulirile de sulf s-au semnalat si pe valea Podriga, la S de Darabani. F osfa-ti ctl confinut in P,O; intre 10 si 18,65% se gisesc in baza depozitelor cenomaniene, intr-un nivel detritic grezo-conglomeratic (3-5 m grosime), sub forma de oolite, pelete si ca ciment, asociate cu glauconit (A.Cehlarov,1981). C Ar b uni. in cuprinsul depozitelor volhiniene din zona Falticeni — Baia — Boroaia se gisesc 3 strate lenticulare de lignit. Desi grosimea lor este 52 mic& (0,3-0,8 m), au putere caloric’ bund (1800-5000 kcal/kg). Se exploateaza experimental in zona Filticeni — Baia. Tur ba. in zona Dersca - Lozna (jud.Botosani) se giseste 0 turbarie cu o suprafata de circa 100 ha, o grosime de 1-4 m si o rezerva de 1,5 mil.tone. Se exploateazi pentru combustibil si ca pat germinativ. Turbarii mai mici se gasesc la Poiana - Zvoristea (jud.Suceava), Dorohoi si Cucoreni (jud.Botosani) Hidrocarburi, in special gaze, in ziciminte exploatabile, se cunosc numai pe marginea vestic’ a platformei (inclusiv de sub orogen), in depozite badeniene si sarmatiene. Astfel, sub orogen sint zicimintele de la Frasin — Humor, cu gaz si condens, localizate in formafiunea infraanhidritica. Un zicimint similar a fost identificat si in zona Plesa — Paltinoasa. La Cuejdiu (V de Piatra Neamt), tot in Badenian, s-a semnalat prezenta petrolului si a gazului. in depozitele badeniene si sarmatiene (eventual si mai vechi) prinse sub orogen pot exista si alte zAcminte. Pe marginea platformei, in apropierea molasei, cel mai important este zicdmintul de gaz Roman — Secuieni, in care gazele sint cantonate in depozite sarmatiene, mai ales in capcane litologice. Alte zicAminte mai mici se cunosc la Valea Seacd (Valea Moldovei), cu acumulari de gaze (in Buglovian), Malini, cu acumulari de gaze si condens in formatiunea infraanhidritic’ badeniana si Horodniceni, cu acumulari de gaze in Sarmatianul inferior. Indicatii de hidrocarburi s-au semnalat si pe marginea de SE a platformei, in sondele spate la Munteni - Vaslui (gaze in Sarmatian). Ape minerale cu proprietati curative se cunosc la Strunga, Pircovaci-Deleni, Nicolina-lasi, RAduc&neni etc. Apele de la Nicolina-Iasi sint ascendente, puternic mineralizate (clorosodice-iodobromurate-sulfuroase), ugot radioactive, cu calit&ti terapeutice in afectiuni reurnatismale si gastro-intestinale. Mineralizatia provine din spilarea sirurilor din depozitele cuverturii si chiar a fundamentului. Apele de la Pircovaci se imbuteliazd ca ape de mas BIBLIOGRAFIE Airinei $t., Boisard M., Botezatu R., GeorgescuL.., Suciu P., Visarion M.(1966) - Harta anomaliei magnetice ‘Aza Moldovei, St.tehn.econ.Geofiz.,D.5. ‘Atanasiu 1.(1945) - Le Sarmatien du Plateau Moldave, An. Acad.Rom,Sect.st., XX. Atanasiu I., Macarovici N.(1950) - Les sédiments miocenes de la partie septentrionale de la Moldavie An.Com.Geol., XXII. Bandrabur 'T., Giurgea P.(1965) - Contribufiuni la cunoasterea Cuaternarului viii Siretului din regiunea Bacau — Roman, D.S.Com.Geol., LU/2 Barbu N., Ionesi L., Ionesi B. (1966) - Observatii geologice si paleogeografice in zona de contact a Obcinelor Bucovinei cu Podisul Sucevei, An.st. Univ. lasi, s.Il~ b, XIL 53Bicduanu V.(1968) - Cimpia Moldovei, Studiu geomorfologic, Ed.Acad. Bineili I., Hristescu L.(1963) - Linia externd si linia pericarpatict dintre valea Sucevei si valea Trotusului, A.G.C.B., Congr.V, Bucuresti, IV Bagu Gh., Mocanu A1.(1984) - Geologia Moldovei, Ed.Tehnic3, Bucuresti Cobiileeseu Gr.(1862) - Calcariul de Ja Rapidea, Rev.roméni, I. Cobilceseu Gr.(1883) - Studii geologice si paleontologice asupra unor tarimuri tertiare din unele peirti ale Roméniei, Mem.geol.$c.milit,lasi Cochior C., Nechita L., (1991) - Prezenta lui Hipparion tn depozitele sarmagiene de la Bohotin, Comunicare ses. st. Univ. lagi, oct. 1991 (sub tipar in stud. cerc. geol., 38). Costea I., Vinogradoy C,, Comsa D., Bonig H.(1981) - Studiul microfacial al depozitelor cretacice din Platforma Moldoveneasca si Depresiunea Birladului, Stud.cerc.Geol., 26/2. David M.(1922) - Cercetdri geologice in Podisul Moldovenesc, An. Inst.Geol.Rom., IX. Dicea 0.(1967) - Le réle des zones de suture d'entre ta platforme et la dépression dans la:formation des dépots néogénes du nord de la Moldavie, A.G.C.B., VIII, Congr.Rapp., Geol., Belgrad Donos I., Mitrea G., Negulesdu R.(1986) - Structural Tramework on the Badenian — Sarmatian Formations ‘from the Southern Border of the Moldavian Platform (Munteni — Vaslui Region), Rev.Roum. Géol.,30. Giuse’ D., Colios L., Udrescu C-ta (1974) - Fundamentul cristalin al Platformei Moldovenesti, Stud.cere. Geol 19. Hieseu V.(1974) - Rezultatele preliminare in studiul palino-protistologic al depozitetor presiluriene din fundamentul Podisului Moldovenesc, D.S.tast.Geol., LX/3 Tonesi B.(1968) - Stratigrafia depozitetor miocene de platform dintre valea Siretului si valea Moldovei, Ed.Acad. Tonest B.(i977) - Contribigii asupra limite’ Badenian — Sarmatian din Platforma Moldoveneasai, An.st.Univ. _ Tasi, 8.1, XXII. Tonesi B.(1980) - Contributions sur la limite Volhynien — Basarabien, idem. ,XXVI Tonesi B., Damian M.(1981) - Contributions @ la connaissance de la faune sarmatienne de la colline de Repedea (Plate-forme Moldave), ibid., XXVIL. Tonesi B., Branzili M., Milea E.(1984) - Contributions @ l'étude de la faune basarabienne de ta Plate-forme . Moldave (région Raducéineni), ibid. XXX. Tonesi L.(1985) - Contributions @ l'étude de éa macrofaune crétacée de la Plate-forme Moldave, ibid.XXX1. Tonesi L., Jonesi B., Barbu N.(1971) - Orizontarea depozitelor fluvio-deltaice din partea vestict a Podisului Sucevei si semnificatia ei paleogeografica, ibid. XVI Tonesi L., Tonesi B.(1976) - Asupra virstei nisipurilor de Valeni, An.Muz.$t.NtPiatra Neams. I Tonesi L., Tonesi B.(1981) - Date noi asupra Sarmaianului din partea nord-estica a Platformei Moldovenesti, Mem.sect.st.Acad.RSR., seria IV, t.1V,1 Tonesi L., Tonesi B.(1982) - Contributions a étude du Buglovien d'entre Baseu et Prut (Plate-forme Motdave), An.$t.Univ-lasi, s.II-b, XXVIL Tonesi L., Ionesi B.(1984) - Limita Basarabian — Chersonian in Platforma Moldoveneasai, Univ.lasi, volum festiv. Tonesi L., Tonesi B., Petreus I., Sabliovschi V.(1991) - Nouvelles données sur le tuf de Hudesti (Plate-forme Moldave), The Volcanic Tufts from the Transylvanian Basin, Cluj-Napoca, 1991 Tordan M.(1975) - Studiul biostratigrafic al Pateozoicului din forajul Batrinesti (Platforma Moldoveneascd), D.S.Inst.Geol.Geof. LXI/4. Jeanrenaud P.(1963) - Contributions a l'étude des couche d faune d'eau douce du Sarmatien de la Plate-forme Moldave, An.st.Univ asi s.11, 1X Jeanrenaud P.(1969) - Precizdri asupra Meofianului din Motdova, ibid..XV. Jeanrenaud P.(1971) - Harte geotogicd a Moldovei centrale dintre Siret si Prut, ibid.,.XVIL Liteanu E., Macarovici N., Bandrabur T.(1963) - Studiul geologic si hidrogeologic al zonei Iasi prin foraje de mare adincime, Com.Geol Stud.teh.econom., E, 6. Lungu A., Jeanrenaud P., Trelea N., Simioneseu T. (1991) - Les plus anciennes restes de Hipparion de la Moldavie (Roumanie). Comunicare s.st-Univ. Tasi, oct. 1991 (sub tipar in An.st-Univ. Iasi, XXXVIL-XXXIX) Macaroviei N.(1955) - Cercetdiri geologice tn Sarmayianul Podisului Moldovenesc, An.Com,geot., KXVIIL 34 Macaroviei N.(1964) - Contributions @ la connaissance du Sarmatien entre la vallée du Siret et les Subcarpathes, An.st.Univ.lasi, IT b, X. Macarovici N.(1971) - La faune silurienne du fondement du Plateau Moldave, ibid., XVII. Macaroviei N., Jeanrenaud P.(1958) - Revue générale du Néogéne de Plate-forme de la Moldavie, ibid., IV, 2. Martiniue C.(1948) - Contributions d la connaissance du Sarmatien entre le Siret et les Carpathes, An.st.Univ Iasi, XXX1 Nicorici E., Tonesi B.(1978) - Studiul pectinidelor badeniene din nord-estul Platformei Moldovenesti, Stud. cere.Geol., 23/1. Olaru L.(1968) - Analiza palinologict « turbiriei de la Lozna (Dorohoi), An.st.Univ.lasi, s.Il-b, XIV, Paghida-Trelea N,(1969) - Microfauna Miocenului dintre Siret st Prut, Ed. Acad Paraschiv D., Paraschiv C.(1978) - Zona sisturilor verai si relatiile cu celelalte unitayi ale vorlandului Carpatilor Orientali, Stud.cerc.Geol. 23/1. Paraschiv D.(1985) - Stadiul actual de cunoastere a formatiunitor precambriene si paleozoice din Platforma Moldoveneasai, M.P.G., 11 Paraschiy D.(1986) - Unitatea de Roman in contextul stratigrafic si structurat al vorlandului din Moldova, M.P.G., 37/12, - Paraschiy D.(1987) - Denucdation surfaces buried in the Moldavian Outer Carpathians, An.st.Univ.lasi, s.II-, XXXIIL Patrulius D., Iordan M.(1974) - Asupra prezentei pogonoforului Sabellidites cambriensis lan. si a algei Vendotaenia antiqua Gril. in depozitele presiluriene din podisul Moldovenesc, D.S.LX/4. Pitrut I.(1982) - Le Silurien de la Plate-forme Moldave et sa position dans le cadre géologique régional, Lucr.Ses.«Gr.Cobilcescu» 1981, Univ. lag Patrut I., Costea I. et al.(1983) - The Pre-Albian Cretaceous Sedimentary in the Foreland of the Romanian Carpathian, Mountains, An.Inst,Geol. Geof. LIX. Patrut 1, Danet Th.(1987) - Le Pré-cambrien (Vendien) et te Cambrien dans la Plate-forme Moldave, An.st.Univ.lagi, s.l-b, XXXII. Preda D., Saulea Em,(1948) - Asupra unor puncte noi fosilifere tn argile sarmatiene din Podisul Moldovenesc. Acad.RSR, Bul.st.(A), Vi Prodan 1.(1987) - Prezenta Gedinianulué in Platforma Moldoveneasai, Stud cere.geol.geof.geogr. (Geol), 32. Saraiman A.(1970) - Studiul paleontologic al Sarmarianului dintre riurile Moldova si Bistriqa, Rezumatul tezei de doctorat, Iasi Sindulescu M,, Visarion M.(1988) - La structure des plate-formes situées dans Uavant-pays et au-dessous des nappes du flysh des Corpathes Orientales, Stud.teh.econ., D, 15. Simionesew 1.(1962) - Constitutia geologicd a ¢armului Prutului din nordul Moldovei, Acad.Rom.Publ.Fond. , VIL - Simioneseu 1.(1920) - Sur la présence de cendre andésitique a la base du Sarmatien de Dorohoi, Acad. Rom.Bul. sec.st., VI. 2/4, Stefan P.(1987) - Contributions to the litho-biostratigraphical study of the Sarmatian in the Singeap Hill (Moldavian Plasform), An st.Univ asi, U-b, XXXII. Vascduteanu Th,(1929) - Fauna argilelor sarmatice de la Ungheni, An.Jnst,Geot.Rom., XU ‘Vascdufeanu Th.(1931) - Les formations silurientes de (a rive roumaine du Nistre, An.Inst.Geol.Rom., XV. ** + Harta geologiat a R.S.Roménia, sc.1:200 000, foile si textele explicative: 1 (Darabani), 5 (Radauti), 6 (Suceava), 7 (Stefinesti), 13 (Piatra Neam)), 14 (Iasi), 22 (Birlad). 551.2, PLATFORMA BIRLADULUI Dup& cum am aratat in partea introductiva, necunoasterea naturii fundamentului si a partii inferioare a cuverturii nu permite s& precizim daca aceasta unitate reprezinta o treapti afundata a Platformei Moldovenesti in fata Orogenului Nord Dobrogean sau o platforma mai tinara. M.Sandulescu o conside- rf ca o plaiforma mai tintr’, aparfinind de Platforma Scitic&, situaté intre marea Platform’ a Europei Orientale (in N) si Orogenul Alpin timpuriu din Dobrogea de Nord, Crimeea de Sud gi Caucazul Mare (in S). Sfirsitul evolutiei geosinclinale si transformarea in platforma nu este precizat, fiind considerat fie herciiuc (M.Sandulescu,1980), fie catedonic sau cadomian (M. Sandulescu, 1984). in schimb, pentru D.Paraschiv, Platforma Birladu- lui (=Depresiunea Pre-Dobrogeana) este o treapt’ afundata a Platformei Moldove- nesti. Fie ci este vorba de o platform mai tin&ra sau de o treapta afundatd a Platformei Moldovenesti, specific pentru Platforma Birladului este marea dezvol- tare a Jurasicului, la care se adaugi prezena Permo-Triasicului si continuarea sedimentarii dupa Meotian, pina in Romanian. Limita nordic& cu Platforma Moldoveneasca poate fi consideraté (mai mult sau mai putin conventional) falia Falciu —- Plopana (continuata spre V, in Orogenul Carpatic, prin falia Bistrigei). in $ vine in contact cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Sf.Gheorghe — Oancea — Adjud (prelungité in Orogenul Carpatic prin falia Trotusului), iar in V cu molasa Carpatilor Orientali. Dupa M.S&ndulescu (1984), Platforma Scitici (Platforma Birladului) s-ar prelungi, pe sub marginea estic’ a Orogenului Carpatic, in Platforma Europei Centrale, dar, evident, aceasta este o simpli supozitie. Aspecte orografice. Alcituirea litologicé (predominant nisipoasi), caracterul cvasiorizontal al. depozitelor, inaljarea de la sfirsitul Romanianului si inalyarile periodice din Cuaternar au imprimat anumite particularitati reliefului. fntre Siret si Birlad se desfagoara un relief de coline, denumite Colinele Tutovei. Trasatura esentiala o-constuie interfluviile inguste, alungite pe zeci de kilometri, pe directia N-S, separate de vai paralele, cu versanti abrupti, afectati de procese erozive puternice. In partea nord-vestica, colinele sint inalte, cea mai caracteristicd fiind Arinoasa (lunga de 90 km si cu inalfimea maxima de 530 m), iar in partea de S si E colinele sint joase, cu altitudini sub 400 m (L_Hirjoaba, 1968). Pe cineritele de Nutasca-Ruseni se suprapun citeva platouri structurale, iar cuestele sint ceva mai frecvente in V intre Birlad si Prut, relieful este format din culmi relativ ‘scurte, netede, cu indlsimi de 250-376 m, denumite Dealurile Falciului. $i aici, versantii sint afectati de procese active de eroziune, favorizate de natura litologica, 56 predominant nisipoasa. Pe latura sud-vestica a Dealurilor Falciului se desfasoari cueste. Principala arterd hidrografici este Birladul cu afluentii si (Tutova, Berheci, Bogdana, Zeletin), la care se adauga afluenti de dreapta ai Prutului (Elan, Sirata, Horincea) si de stinga ai Siretului (Racatau, Polocin). 1.2.1, STRATIGRAFIA Platforma Birladului (indiferent de apartenenta ei) este o platforma tipicd, cu 0 cuvertura groasa care sta pe un fundament. 1.2.1.1. FUNDAMENTUL (SOCLUL) Nefiind deschis de nici un foraj, asupra lui se pot face numai presupuneri. Daca Platforma Birladului reprezinta o treapt afundata a Platformei Moldovenesti, ea are un fundament similar cu aceasta, alc&tuit din formatiuni cristalofiliene si magmatite. in schimb, daci este o platforma mai tin&r’, in componenja fundamentului intra si formatiuni mai noi care, in functie de momen- tul consolidarii (a ultimelor misc&ri orogenetice), pot fi numai proterozoice (consolidare cadomiana) sau si paleozoice (consolidare caledoniana sau hercinicd). Asupra naturii acestor formafiuni nu exist date. fn acceptia Platformei Birladului ca treapta afundata a Platformei Moldovenesti, natura fundamentului din marginea vesticd ridic& aceleasi probleme ca gi la N de falia Falciu — Plopana. 1.2.1.2, CUVERTURA Virsta celor mai vechi depozite depinde de ultimele miscari orogene- tice (neprecizate), in urma c&rora s-a produs consolidarea si de durata exondarii (necunoscut’), care a urmat cratonizirii. Cele mai vechi depozite deschise in foraje, care probabil aparfin cuverturii, revin Devonianului: Cu siguranti sub acestea exist si formatiuni mai vechi. Cele mai noi depozite de cuvertura sint de virsté Romanian. Desi sumar cunoscute (mai ales depozitele paleozoice si triasice), se pot contura urmatoarele cicluri de sedimentare: Devonian (cu posibilitatea existenfei unor depozite mai vechi si, eventual, mai noi); Permian — Triasic; Jurasic — Cretacic — Eocen; Badenian superior — Romanian. La acestea se adauga depozite cuaternare. in Platforma Birladului nivelul de eroziune a atins doar Basarabianul superior, incit cunostintele despre depozitele mai vechi s-au obfinut numai in foraje, gradul lor de cunoastere fiind dependent de carotele recuperate si studiate. DEVONIANUL. Cele mai vechi depozite s-au intilnit la N de Bitlad, in forajul 3, pe intervalul 1412-1602 m, in care apar calcare si marne negricioase, diaclazate, ce contin characee, foraminifere si ostracode (Umbellina polonica, Aparchites inornatus, A.pygmeus, Kirkbyella belipunctata etc.), care indica 37Givetianul (N.Baltes et.al.,1969). Litologic, depozitele respective sint apropiate de cele din Platforma Valah4. Suportul acestor depozite nu este cunoscut, dar nu este exclus ca el sA fie similar Platformai Moldovenesti si si coboare pind in Vendianul superior, cum presupune D.Paraschiv (1985, 1986). De asemenea, prin comparare cu situafia dintre Prut si Nistru, nu se exclude nici posibilitatea ca peste Devonian s& existe si depozite care s urce pina in Carboniferul inferior. Astfel, in sondele de la Contesti si Vinderei in roci epiclastice (gresii cu matrice argiloasi gi gresii cu ciment calcitic), sint mentionate foraminifere (Endothyra prisca, E.minuta etc., care at indica prezenta Carboniferului inferior (C.Pana,1991). In forajul de la Birlad, Devonianul este acoperit de Jurasic. Problema va putea fi elucidat& prin s4parea unor foraje adinci. CICLUL PERMIAN — TRIASIC INFERIOR. Depozite raportate acestui interval s-au intilnit in sondele spate intre Murgeni si Oancea (D.Paraschiv, 1986). Ele sint alc&tuite in principal din gresii si argile caramizii si rosii. Sonda 302 Oancea a strabitut aceasti formatiune pe 980 m, fara si iasi din ea. In jumitatea inferioara predomina gresiile, iar in cea superioara argilele. Gresiile sint strabatute de diaclaze umplute cu anhidrit, iar in argile se gasesc si cuiburi de anhidrit. Pe marginea sud-vesticd, in sectorul Adjud —- Contesti, in unele sonde s-au intilnit depozite grezo-argiloase rosii care s-au raportat aceluiasi interval Formatiunea detritica. nu a oferit dovezi paleontologice pentru precizarea virstei. Prin litologie si pozitie este echivalenta cu formatiunea de Lacu Rogu din Delta Dunarii (D.Paraschiv o denumeste in acelasi mod) si cu formatiu- nea de Rosiori din Platforma Valaha. in Platforma Birladului, formatiunea detriti- c& de Lacu Rosu este acoperiti de Jurasic, in timp ce in Delta Dunitrii ciclul de sedimentare a continuat cu Triasicul mediu gsi superior. CICLUL JURASIC — CRETACIC — EOCEN. Dupi exondarea din Triasicul inferior, in Liasicul superior (Toarcian) incepe un nou ciclu de sedimentare, care va dura, cu unele intreruperi, pina in Cretacicul superior sau chiar Eocen. Avind in vedere ca, ulterior a urmat 0 lung’ exondare, se poate presupune ca depozitele cretacice (eventual si cele eocene) au fost in mare masura indepartate prin eroziune. JURASICUL a fost interceptat in numeroase foraje (Ghidigeni, Adjud, Mindrisca, Glavanesti etc.), din care unele |-au traversat in intregime, iar altele partial. Foraminiferele si, mai ales, continutul microfloristic au permis precizari stratigrafice. Macrofosile sint rare, reprezentate prin exemplare de Bositra buchi. Pe baza inventarului fosil este admisa prezenta intervalului Bajocian — Tithonic, ins’. M.Moldovan (1982) considera ca existé dovezi si pentru Toarcian — Aalenian, incit din Jurasic lipseste doar Liasicul inferior. Se pare insd ci 58 Toarcianul si Aalenianul nu apar decit in partea de SE (zona Mindrigca); in rest Jurasicul incepe cu Bajocianul I Ti 7 felon Icalcaree = =o Hommnulites campesinus Camp. |Calcare = Slobotruncan® contusa 2 | Cenom.| Gresii E =| Rotalipora © [Alojansip Catcare| Ticinella roberti Sl Aptis = Choffafella decipiens =| Areh, Palorbitolina conoidea “ - - lina al | Valang. Trocholina alpina 9 Berrias| a : beepers Macroporella praturloni Tithonic| Form, Bromea simplex Q|kimmen) carbo: Sistematophora orbifera Dlaetoratan| nat ica TIZEER Seriniodinivm oxfordienum < oa <|Cafovien| Histiaphora arnata 2 t Calamasporg mesozoila > [Toarcian Hannaceratopsis triceras TRIASIC INF PERMIAN Umbellina polonica DEVONIAN) Calcare| Aparchites pygmeus Fig.21. Lito si biostratigratia depozitelor paleozoice, mezozoice si eocene din cuvertura Platformei Birladului. Litologic, se pot separa dou unitiji: una inferioar’ predominant peliticd (argilo-marnoasa) si alta superioar’ carbonatat’ (fig.21). Formatiunea peliticé (Toarcian — Callovian) are 0 grosime de 1000 m (in zona Mindrisca mai mare) si este alc&tuiti din argile, siltite si marne cenusii-negricioase, cu intercalatii subtiri de gresii si rare concrefiuni de siderite, in care apar mai multe niveluri cu Bositra buchi. Din partea bazala, in care sint frecvente gresiile cuartoase, in forajele din zona Mindrisca, a fost determinata o asociatie palinologica cu Nannoceratopsis triceras, Auritulinasporites tricalvis etc, care atesti Toarcianul si Aalenianul. Tot pe baza asociatiilor palinologice este dovediti si prezenta etajelor Bajocian (Nannoceratopsis gracilis, N.spiculata, Calamospora mesozoica etc.), Bathonian (Leptodinium subtile, Nannoceratopsis pellucida etc.) si Callovian (Ctenidodinium ornatum, Histiophora ornata etc.). Formatiunea carbonataté (Oxfordian — Kimmeridgian — Tithonic) urmeaza in continuare fiind alcituit’, in succesiune, din calcare si dolomite cenusii si brune, calcare noduloase roscate si calcare masive micritice, ce insumeaza circa 600 m. in ele s-au gasit speci de Rhynchonella, Pecten etc., dar virsta lor a fost 59stabilita tot de fitocenoze cu: Scriniodinium oxfardianum, Gonyaulacysta granulata (Oxfordian) si Sistematophora orbifera, Belodinium disculum etc. (Kimmeridgian — Tithonic). Depozitele jurasice, prin grosimea lor mare si dezvoltarea unei succe- siuni complete (lipsind numai Liasicul inferior), alituri de Permo-Triasicul inferior confer’ individualitatea Platformei Birladului. CRETACICUL se aseaza transgresiv peste Tithonic, intre Jurasic si Cretacic fiind o scurté exondare. Sedimentarea s-a reluat in Berriasianul superior, fiind similara cu Platforma Moldoveneasca. Prin continutul microfaunistic este dovedit& prezenta etajelor Berria- sian superior, Valanginian, Barremian —- Aptian, Albian superior, Cenomanian in- ferior si mediu si Campanian (1.Costea et al.,1981, 1.Patruy et al.,1983). S-au acumulat depozite epiclastice si carbonatate marine, depozite epiclastice continen- tale si evaporite, a cdror grosime este de circa 1200 m. BERRIAS[ANUL SUPERIOR — VALANGINIAN. Succesiunea in- cepe cu calcare algale (200-400 m) cu Macroporella praturloni si foraminifere, echivalente cu formatiunea cu Anchispirocyclina lusitanica din Platforma Valaha, de virst Berriasian superior — Valanginian bazal. in continuare urmeazi o forma- fiune rosie cu argile gi siltite policolore, intre care sint intercalate dolomicrite, anhidrite si nisipuri, ce insumeaza 300-400 m. Argilele policolore contin ostracode si charofite. in partea inferioar’ este un nivel de anhidrite (50-70 m), denumit "de Glavanesti". Formatiunea rosie este atribuita Valanginianului inferior. in NV, peste formafiunea rosie cu anhidrite, se g4sesc calcare peletale si nisipuri calcaroase (< 100 m) cu Trocholina alpina, T.elongata, care atest virsta Valanginian superior. BARREMIAN — APTIANUL a fost identificat pe 0 suprafata mica in NV (Giiceana — Huruiesti), unde transgresiv pe Valanginian stau gresii cuartoase si gresii litice, cu unele intercalatii de calcare oolitice si conglomerate (< 150 m), ce contin Palorbitolina conoidea, P.lenticularis, Choffatella decipiens etc ALBIANUL SUPERIOR a fost identificat in zona centrald si de NV, sub forma de calcare micritice si biomicritice cu Ticinella roberti, Hedbergella planispira etc CENOMANIANUL INFERIOR SI MEDIU, la fel ca in Platforma Moldoveneasc’, marcheaz4 o transgresiune importanta, apele extinzindu-se spre S si E, unde acopera direct Jurasicul. S-au acumulat gresii si nisipuri glauconitice, cu intercalatii de marne si calcare, a cdror virsta este atestat’ de foraminifere (Rotalipora, Praeglobotruncana) si prin analogie cu depozite similare din Platforma Moldoveneasca. 60 CAMPANIANUL. Din Senonian se cunoaste numai Campanianul, in partea nord-vestic’, teprezentat prin calcare micritice si biomicritice, cu intercalafii de gresii, ce contin Globotruncana contusa si Goesella carpathica. Din datele stratigrafice rezulta ca, in Cretacic, sedimentarea a avut 0 evolufie similara cu cea de pe Platforma Moldoveneascd, prezentind dese intreruperi. EOCENUL a fost deschis in sonde din zona Bacau, Glivanesti si Recea, fiind atestat de foraminifere mari. Astfel, la Baciu (-2716 m) si Recea (- 2948 m) s-au intilnit calcare cu numuliti (N.solitarius, N.deserti, N.pustulosus, N.irregularis, care denoti virsta Eocen inferior (Cuisian), iar la Glivanesti gresii cuarfoase care, prin fauna de numuliti (N.burdigalensis, N.pernotus, N.cf.campesi- nus etc.), araté Eocenul inferior si Eocenul mediu (Gh. Bombiti, 1987). in SE (Rogojeni) s-au intilnit argile verzi, avind in baz conglomerate (20-30 m), ce contin numuliti si alveoline, care denoti virsta Eocen mediu (Lutefian). Nu este exclus ca fauna si fie remaniata in baza Badenianului. Dup& Eocenul mediu, Platforma Birladului devine uscat pentru un interval lung de timp. CICLUL BADENIAN SUPERIOR — ROMANIAN, Ultimul ciclu de sedimen- tare este de asemenea identic cu cel din Platforma Moldoveneasca, cu deosebirea c& pe Platforma Birladului s-a mentinut si dup& Meotian, pini in Romanian LEISTOCEN eat at Loe: LE de Bilabsnesti b£de Cindesti VE de Balistent ERE, ee Argile si silile rasit Prasadeng sor * sfenopleura Pritorgis ecbwaldl Viviparus neumayei Cangeria panticap2e2 ot Sipparion aiespet2 Etscte se) Cinerite de Nufasca 5; a facies deltaic ifaties Salmasirv “Wi hatha’ ceaspia ROMANIAN = = Plicolif filfani bh Mactra fabreana < isle gale, = Eryptomatira pesanseris = Puealif plicata S initia sp" Lnaegul Inopinata Fig.22. Coloana’stratigrafica sintetica a PAEWANERE ETE Spirafe la cuverturii neogene din Platforma Sua E =] Eponides Birladuli 61(fig.22). Prin corelare cu situatia din Platforma Moldoveneasca, considerim cA si pe Platforma Birladului au existat scurte intreruperi in Buglovianul inferior si intre Basarabian si Chersonian. A treia intrerupere s-a produs in Dacian (C.Ghenea, 1968). : BADENIANUL SUPERIOR (KOSSOVIAN) se dispune transgresiv pe formatiuni mai vechi (Cretacic si Eocen in N gi Jurasic in S). In partea de SE Badenianul superior lipseste, ceea ce denota cd acest sector a ramas in continuare uscat. In alc&tuirea lui se pot separa aceleasi unitafi litologice ca si in Platforma Moldoveneasca: o formatiune preponderent epiclastica in partea inferioar’ (nisi- puri, gresii si rare conglomerate); o formatiune mediana cu anhidrite; 0 formatiu- ne superioara cu marne cenusii, argile si mai rar calcare, ce contin 0 microfauna cu Spiratella si foraminifere (Marginulina, Lenticulina, Cibicides, Eponides etc.), care-denot’ virsta Kossovian. fntrucit pe marginea sud-estica a Platformei Moldo- venesti (regiunea Munteni) in formatiunea supraanhidritica apare 0 macrofaund cu Chlamys elegans, Ch.lilli, Ch.wolfi, similara cu cea din aflorimentele de pe Prut, este de presupus c& acelasi facies se continua si spre S pe marginea nord-esticd a Platformei Birladului: Grosimea depozitelor badeniene este variabila, oscilind intre 100 m (in NE) si 200-300 m (in V, spre valea Siretului). Grosimea neuniforma poate fi pusd pe seama eroziunii, in intreruperea de sedimentare dintre Badenian si Sarmatian. SARMATIANUL nu urmeaza in continuitate peste Badenian, intrucit Buglovianul inferior (sau cea mai mare parte din Buglovian) lipseste. In favoarea acestei interpret&ri poate fi invocatd gi situatia din Platforma Valaha, Dobrogea de Sud si Platforma Moldoveneasca. Micro- si macrofauna denot& prezenta Buglo- vianului superior, Volhinianului, Basarabianului si Chersonianului. Basarabianul superior si Chersonianul afloreazd in juméatatea nordicd, incit sint mai bine cunoscute. Litologic, s-au acumulat cu precadere argile, siltite, marne, nisipuri si, la intervale variabile, strate subtiri de gresii, calcare biosparitice si calcare oolitice. Grosimea acestor depozite este variabili, atingind circa 800 m in partea de E si circa 3000 m in V. in partea de SE, Sarmatianul este transgresiv pe formatiunile mai vechi decit Badenianul BUGLOVIANUL SUPERIOR $I VOLHINIANUL nu pot fi delimitate din ipsa datelor de foraj. Prezenta Buglovianului superior este atestat4 indirect de asociatia cu Inaequicostata inopinata, Obsoletiforma lithopodolica, Abra alba scytica, Ervilia trigonula identificaté in unele foraje sapate in partea sud-esticd a Platformei Moldovenesti (regiunea Munteni), respectiv in apropierea Platformei Birladului, iar prezenta Volhinianului de o asociatie cu Plicatiforma plicata, Chartocardium subfittoni, Ervilia sp. Nu este exclus ca in partea de S succesiunea s& inceapa direct cu Volhinianul. Litologic, s-au acumulat mai ales argile si marne 62 cenusii, cu intercalatii de nisipuri si rare gresii si calcare, a ciror grosime creste sensibil de la E (100-150 m) spre V (400-600 m). BASARABIANUL urmeazi in continuare peste Volhinian, insi o delimitare riguroasi nu se poate face dup’ datele de foraj. tn linii generale, sedimentarea a fost similara cu cea din Platforma Moldoveneasca Astfel, in partea estict, forajele (Rogojeni, Cirja, Falciu etc.) au intilnit argile cu Cryptomactra (<300 m), din care N.Macarovici (1960) a determinat: Cryptomactra pesanseris, Obsoletiforma gatuevi, Mactra cf.andrussovi. Peste ele nisipurile se indesesc si in acest interval echivalent cu nisipurile de Birnova se gasesc specii de Congeria sp., Melanopsis sp. Partea superioari este alc&tuiti din nisipuri, siltite si argile, cu intercalafii subtiri de gresii si calcare grezoase, oolitice cu Mactra fabreana, M.naviculata, Tapes vitalianus, Plicatiforma fittoni etc. (N.Macatovici, 1960). echivalente cu oolitul de Repedea si nisipurile de $cheia. Grosimea Basarabianului in aceasta zon’ este de circa 800 m. fntre Prut si Siret depozitele basarabiene nu afloreaza fiind sub nivelul de eroziune, cu exceptia unei portiuni mici pe stinga Siretului, intre Poiana Jurascu si Buhociu de Sus, unde este deschis de eroziune Basarabianul superior, cu colitul de Repedea si nisipurile de Scheia. In partea vestica (V de Siret si de Bistrifa) argilele cu Cryptomactra sint inlocuite prin depozite nisipo-argiloase, cu intercalatii de gresii, calcare si rare conglomerate. In Basarabianul superior, care afloreazi la S de valea Bistrifei pina in p.Clejuta, frecventa arenitelor si ruditelor creste. Aceste depozite, cu o grosime pina la 150 m, denumite nisipuri si gresii de Trebis, cuprind o fauna cu Plicatiforma fittoni, Mactra fabreana, M.vitaliana, Barbotella omaliusii etc., care justificd echivalarea lor cu oolitul de Repedea si nisipurile de Scheia (T.Simiones- cu, 1977). Grosimea depozitelor basarabiene, in partea vestici, spre contactul cu Orogenul Carpatic, poate depisi 1500 m. CHERSONIANUL afloreaz4 in partea nordici pe tot spatiul dintre Prut si Siret, iar pe fundul vailor este deschis mult spre $ (Blaga pe Berheci; Ciocani pe Tutova; Birlad; Viadeni pe Elan; Palciu pe Prut). La V de Siret este deschis intre Faraoani si Corbu. . Pe Platforma Birladului, la fel ca pe Platforma Moldoveneasca, intre Basarabian $i Chersonian a existat o scurta intrerupere dup% acumularea nisipurilor de $cheia si a depozitelor echivalente. Procesul de sedimentare s-a reluat in dous faciesuri diferite (P_Jeanrenaud,1971). Pe cea mai mare parte (la V de Birlad pina in Valea Siretului), s-a instalat o sedimentare deltaic cu nisipuri, siltite si argile, cu textura incrucisata (in care se gasesc impresiuni de piante: Populus, Ulmus, Alnus, Quercus etc.), iar la E de Birlad un facies marin salmastru cu mactre mici (M.bulgarica, M.caspia, M.orbiculata, M.mingirensis etc.). Si acest facies, in care s-au acumulat tot nisipuri, argile si siltite, trece in partea superioari la ape indulcite, incit dispar mactrele mici. 63La V de valea Siretului, Chersonianul apare in facies marin salmastru cu mactre mici. El este alcatuit din nisipuri, gresii in plachete, nisipuri cineritice, marne si argile, ce insumeasi circa 200 m, si in care se gasesc specii de Mactra bulgarica, M.caspia, M.orbiculata (T .Simionescu, 1977). In baz& apar nisipuri de tip Valeni, in care pe lingi mactre mici se gasesc remaniate si specii basarabiene (Mactra vitaliana, Plicatiforma fittoni, Tapes gregarius etc.), ceea ce denota discontinuitatea dintre Basarabian si Chersonian (fig.23). Fig.23. Sectiune geologica pe p.Cioineagu, in apropiere de Ocolu! Silvic Racila (dupa T.Simionescu,1977, partial modificat): bs ~ Basarabian (nisipuri); Ks - Chersonian (nisipuri de Valeni cu Mactra caspia, M.bul- garica si vemanieri de faund basarabiand); @ - Cuaternar (lehm). Prezenta nisipurilor cineritice (semnalate si in Chersonianul marin dintre Prut si Birlad) denot& o activitate vulcanicd exploziva, care la inceputul Meofianului se accentueaza. Depozitele chersoniene insumeaza o grosime de 130-150 m, in sectorul SV fiind mult mai mare. MEOTIANUL afloreaza aproximativ pe aceeasi suprafata cu Cherso- nianul, insa delimitarea celor 2 etaje este dificila din lipsd de elemente paleontolo- gice sigure. De altfel, pe aria litofaciesului deltaic, C.Ghenea (1968) grupeaza cele 2 etaje impreun&. P.Jeanrenaud (1971) considera cineritele de Nutasca-Ruseni ca baza Meofianului, ele constituind un bun reper, ce poate fi urmarit cu usurinta pe teren, atit in aria faciesului deltaic, cit si a celui salmastru. Formeaza 3 bancuri, separate intre ele prin nisipuri si siltite, avind o grosime de 10-20 m intre Prut si Birlad si de 70-80 m in apropiere de Siret. Materialul piroclastic este reprezentat prin sticla si cristale de hipersten si andezin, la care se adaugi material epiclastic (cuart alogen), care creste cantitativ spre E, incit se trece la cinerite grezoase. Sursa materialului piroclastic o constituie aparatele vulcanice de pe latura vesticd a Carpatilor Orientali. M.Filipescu (1944, 1958) nu exclude posibilitatea existentei unui vulcanism extracarpatic care a furnizat materialul piroclastic. Peste cinerite s-a acumulat 0 succesiune de nisipuri, siltite si argile, cu rare intercalatii de gresii, in strate subtiri, care adesea au textura incrucisata. In depozitele meofiene dintre Prut si Siret se cunoaste o fauna de moluste (Congeria panticapaea, Unio moldavicus, U.wetzleri etc.) si de mamifere: Hipparion moldavicus, Gazella deperdita caprina, Dinotherium gigantissimum etc.(Gr.$tefanescu, 1989; I. Simionescu1903;R.Sevastos, 1922; N. Macarovici,1965; C.Ghenea, 1968 etc.). Prezenfa acestor mamifere mari denota un climat cald si © vegetatie bogata. 64 La V de valea Siretului, Meotianul apare incepind de la S$ de p.Clejuta, avind in partea inferioara tot trei bancuri de cinerite, separate ins de intervale mai groase cu nisipuri, conglomerate, siltite si argile, ce cuprind o fauna de ostracode (Cyprideis pannonica, Ilyocypris gibba, Xestoleberis maeotica), Unio, Planorbis, Aceratheriumincissivum (T.Simionescu, 1977). Sub aspect biostratigrafic este important faptul ci mactre mici (M.bulgarica, M.caspia, M.orbiculata) apar pina sub primul banc de cinerite, cea ce justificd trasatea limitei Chersonian/Meo- tian in baza cineritelor (fig.24). MEOTIAN Hacira caspia Te” Balparica 1 arbleviala sein f cinerife Fig.24. Seojiune geologic’ in D.Crucii (Calvarul), la limita Chersonian — Meojian (dupa T.Simionescu,1977). CHERSONIAN in concluzie, Meotianul cuprinde depozite care incep cu cinerite andezitice de Nufasca-Ruseni si se continua pind sub cele in care apar prosodac- nele. Grosimea acestor depozite este de circa 200-250 m, dar creste pina la 400 m in partea de SV. PONTIANUL este vizibi] la S de o finie care ar uni localitatile Godinesti — Ciocani — Rinzesti. Este format, in partea inferioara, din alternante de argile, siltite si nisipuri, in care se gasesc specii de Prosodacna littoralis eichwaldi, P.littoralis carboliana, Prosodacnomya rostrata, Didacna subcarinata placida, Valenciennius cf.annulatus, Viviparus neumayri etc., iar in partea superioara mai ales din nisipuri galbui cu Prosodacna stenopleura, P.sturi, Unio wetzleri flabellatiformis etc.(N.Macarovici, 1960; C.Ghenea, 1968). Dupi C.Ghenea (1968) in Platforma Birladului s-a instalat un bazin lacustru diferit de cel din zona de molasa (in general din bazinul dacic), in care lipsesc molustele specifice. in aceasta situatie echivalarile stratigrafice sint dificile; totusi, autorul presupune c& 65depozitele respective sint sincrone cu Odessianul si Portaferianul din zona de molas&, respectiv cu Ponjianul inferior si mediu. Grosimea depozitelor este de 150 m in partea esticd si de 400 m in cea vestica. Dupa date géocronologice, prin comparare cu formatiunile marine din Tethys, etajul Pontian incheie succesiunea Miocenului din Paratethys. DACIANUL. Peste nisipurile pontiene, fosilifere se asterne o -formatiune continentalé cu argile si siltite rosii, in grosime de 2-10 m. Desi este nefosilifer’, C.Ghenea (1968) o atribuie intervalului Pontian superior ~ Dacian, avind in vedere c& sti peste Pontian mediu (datat paleontologic) si este acoperit& de Romanian, Rezulti ci incepind din Pontianul superior si in continuare in Dacian, ca urmare a unei indlfari, s-a instalat un regim continental, favorabil proceselor de lateritizare. Produsele lateritice au fost transportate $i acumulate intr- un bazin lacustru putin adinc ROMANIANUL afloreaz3 in partea central si sudicd a Platformei Birladului, unde ocup& interfluviile. Este alc&tuit din depozite continentale si lacustre (nisipuri, pietrisuri, argile), cu faune de mamifere si moluste. Lacvle? a Chee | spoteee 2vianegs Fig.25. Secjiune geologict intre D.Maturii si p.Floreni (dup C.Ghenea, 1968): F,- resturi de Mipparion; F, - fauna de vertebrate de la Malusteni Formatiunea cu argile rosii (de virsté Dacian) este acoperitaé de nisipuri galbui (<70 m), cu textura incrucisata si concretiuni grezoase care, prin aglomerare gi cimentare capti aspect de conglomerat. Din aceste conglomerate, la Beresti si Malusteni (fig.25), provine fauna cu: Anancus arvernensis, Zygolophodon borsoni, Macacus florentinus, Tapirus arvernensis, Equus cf.robus- tus, Camelus basarabiensis, Machairodus of.cultridens, Castor fiber, Mus donnezani, Testudo sp.(Athanasiu, 1915; I.Simionescu, 1930, 1932). Aceasté fauna, care denoté un climat de stepi caldi cu vegetatie bogaté a fost atribuitd fie Pliocenului superior, fie unui interval de trecere de la Pliocen la Cuaternar, fie Cuaternarului inferior (in sens de Villafranchian inferior). 66 Precizim c4 Villafranchianul inferior, cu fauna sa terestra, este considerat, in prezent, un echivalent al Pliocenului mediu si superior marin. Prezenja hui Zygolophodan gi Anancus denota ca formatiunea de Malusteni revine Romanianului. C.Ghenea este de parere c& ea apartine Romanianului inferior, cu 0 posibila coborire in Dacianul superior. P.Samson si C.Radulescu (1973) le atribuie Pliocenului superior faza 1 (Romanian inferior) in extremitatea vestica (V de Siret), intre nisipuri se intercaleaza argile tite, iar grosimea lor creste pina la 300 m in continuare, se asterne formatiunea de Balabinesti, alcdtuit’ in bazi din pietrisuri cu galeti de gresii, cuarfite, menilite, in grosime de 8-10 m, urmate de nisipuri (30-50 m) cu textur’ incrucisati (V.Sficlea, 1960). Din depozite similare, la Tulucegti (Platforma Covurlui), S.Athanasiu a gisit resturi de Anancus arvernensis, Zygolophodon borsoni si Archidiskodon, atribuite Romanianului mediu (M.Feru et al.,1979,1983) in sectorul de SV (pe interfluviile dintre Siret — Berheci — Zeletin — Birlad) si la V de Siret apar nisipuri si pietrisuri de Cindesti cu texturd torenfiala, care sint sincrone cu cele de Balab&nesti, dar au grosimi mult mai mari (> 300 m). sis Pietrisurile de Balabanesti si cele de Cindesti, aduse din Orogenul Carpatic s-au acumulat intr-un bazin lacustru putin adinc, ale carui ape au contribuit la nivelarea lor i la sciderea grosimii spre E. In ce priveste virsta, daca avem in vedere echivalentul Balabdnesti — Tulucesti, inseamna ca acumularea lor s-a produs incepind din Romanianul mediu. Pe arealul Platformei Birladului este putin probabil ca procesul de sedimentare a acestor depozite s4 fi depasit Romanianul. CUATERNARUL. Dupa acumularea pietrisurilor, Platforma Birladului a devenit uscat, pe care s-a instalat reteaua hidrografic’, in lungul careia s-au format terase. Tot atunci s-au depus gi depozite loessoide, constituite din siltite gilbui, cu o grosime de 5-10 m. in cuprinsul lor exista citeva niveluri subjiri, rogcate, considerate ca produse de alteratie (soluri fosile). Acumularea depozitelor loessoide s-a produs in Pleistocen, ele fiind mai noi decit pietrisurile de Balabanesti - Cindesti. Principalele artere hidrografice care strabat Platforma Birladului sint insofite de terase ce denota inaltarea ritmicd din Cuaternar. Pe valea Birladului, Al.Obreja a pus in evidenfa terase inalte de 40-70 m, de 100-110 m si chiar de 140 m (zona Albesti). Terase inalte apar si pe versanfii Siretului. Pe celelalte riuri (Berheci, Zeletin, Tutova), cit si pe versantul drept al Prutului sint numai terase joase. 671.2.2. TECTONICA Necunoasterea soclului si a celor mai vechi depozite cuvertura nu permite stabilirea duratei evolutiei geosinclinale gi trecerea la regim de platforma stabila. Dupa cratonizare, ca urmare a oscilafiilor pe verticala, se individualizeaza 4 mari cicluri de sedimentar — Devonian (eventual si Carbonifer inferior); Permian — Triasic; Jurasic — Cretacic — Eocen si Badenian — Romanian, intre care au existat etape indelungate de exondare cu procese de denudatie. Cu exceptia primului ciclu, pentru care, din lips’ de date nu se pot face analogii cu unitatile limitrofe, ciclul al doilea si prima parte (Jurasicul) din ciclul al treilea diferentiazi Platforma Birladului de Platforma Moldoveneasca (care in tot acest interval a functionat ca uscat); in schimb, sedimentologic, o apropie de platforma Valaha. incepind din Cretacic, evolugia devine comuna si cu Platforma Moldove- neasca, de care se diferenfiazi, din nou, prin prelungirea sediment&rii si dup& Meofian pina in Romanian. Marastide Sus i p.Berhecl Godineshi deJos 4. Calcar oolitic de Repedea 2.LinerHe de Nufasta -Ruseni SE Gaiceanca Fig.26. Sectiune geologic& prin Platforma Birladului (dupa P.Jeanrenaud, 1971) ip evolutia platformica, miscirile oscilatorii au avut schimbari de sens. Astfel, in Jurasic maximul de afundare se situeazi spre partea sudica, la contactul cu Orogenul Nord Dobrogean, in timp ce in ultimul ciclu de sedimentare, partea vestic’ (spre Orogenul Carpatic) a fost antrenat& intr-o subsidenj’ activa, ce a condus la o acumulare foarte groasi de sedimente (circa 4000 m) si la afundarea: accentuaté a marginii vestice a Platformei Birladului. Fenomenul nu 68 poate fi strain de sariajul orogenului peste platform’, dupa falia pericarpatica, in miscirile moldave. De altfel, in partea vesticd a platformei, la contactul cu Orogenul Carpatic, s-a produs 0 solicitare tectonica intensa, ce a condus la aparifia a numeroase fracturi (O.Dicea et al.,1969). Tectonica cuverturii, inclusiv a celei neogene este rezultanta mularii reliefului vechi de catre depozitele noului ciclu, cu efectul miscirilor verticale, fie de afundare (ce declangeaz sedimentarea), fie de inaltare (cu aparitia reliefului). La fel ca in Platforma Moldoveneasca, depozitele cuverturii prezinta © usoara inclinare spre SE, dupa cum rezulté din urmérirea unor niveluri reper, cum sint cineritele de Nutasca-Ruseni si pietrisurile de Balabanesti (fig.26) Astfel, cineritele de Nutasca-Ruseni arata o inclinare de 7-8 m/km (P.Jeanrenaud, 1971). In partea vestica, intre Siret si Racat&u, inclinarea este ceva mai mare, de 12 m/km. Aceeasi inclinare spre SE prezinta si pietrisurile de Balabanesti (V.Sficlea, 1960). Evident, inclinarea este efectul inalfarii diferentiate (mai accentuate in N) a Platformei Birladului si a Platformei Moldovenesti, fenomen petrecut (sau finalizat) dup’ depunerea pietrisurilor de Balibanesti-Cindesti, in faza valah’ Acumularea acestor pietriguri nu este straina de aceasti inaltare, comuna si Orogenului Carpatic (sursa a materialului ruditic respectiv), unde s-a declangat probabil mai timpuriu. Ulterior, pozitia cvasiorizontala a fost influentaté de miscirile neotectonice, fapt pus in evident’ de deformarea unor terase (Al.Obreja, 1961). WiguraCayin——cagin Fig.27. Sectiune geologic la contactul dinte Orogenul Carpatic si Platforma Birladului (dupa sectiunea A-14, IGG,1985) PV - pinza Vrancea; PP - pinza pericarpaticd; Fot - formasiuni posttectonice pe pinza pericarpatick; PB - Platforma Birladului; FV - falia Vrancea; FCB - falia Casin — Bisoea: FP - falia pericarpatica Contactul cu Orogenul Carpatic se face prin intermediul faliei pericarpatice, in lungul cdreia in miscarile moldave din Volhinianul inferior 69orogenul a prins sub el (la fel ca gi in cazul Platformei Moldovenesti) marginea vestici a Platformei Birladului. Ulterior falia a fost mascata (fig.27). La N de Trotus, unde afloreazd depozite basarabiene, chersoniene si meotiene, se poate constata ca falia pericarpaticd a fost reactivaté, ceea ce a condus la redresarea $i chiar ondularea depozitelor de platform din zona de contact. : 1.2.3. RESURSE MINERALE Resursele minerale din Platforma Birladului sint legate de cuvertura si mai ales de ultimul ciclu de sedimentare (Badenian superior — Romanian). Hidrocarburi. incuprinsul cuverturii, incepind cu Devonia- nul, se cunosc formatiuni care indeplinesc functii de roci generatoare, roci magazin si roci protectoare, dar acumulari de hidrocarburi exist{ numai in Jurasic si Sarmatian, capcanele fiind litologice, stratigrafice gi tectonice. Nu este exclus ca rocile generatoare si fie mai vechi decit Sarmatianu!. Zacdmintele sint localizate in jumatatea vesticd a platformei si ele sint predominant gazeifere. Una din structurile importante este cea de la Glivanesti, de forma unui dom usor alungit E — V, afectat de falii, cu acumulari de petrol si mai ales de gaze in Basarabian si Chersonian. La NV de aceasta este structura Gaiceana cu gaze $i condens in Vothinian si Basarabianul inferior, iar la S structura Negulesti cu gaze si petrol in Basarabian. Alte structuri se gasesc la: Huruesti (petrol si gaze), Adjud - Homocea (gaze), Sascut (gaze), Contesti (gaze si condens) si Bacau (gaze); toate au acumulari in Sarmatian, cu exceptia celei de la Contesti (Dogger). Pietrisuri de BAalabanesti se exploateazd sporadic la Balabanegti, Pupezeni, Bradesti, fiind utilizate ca agregate pentru betoane si la intretinerea drumurilor. Prin extinderea lor regionala, ele reprezinta o rezerva importanta. Cinerite de Nutasca-Ruseni se exploateazi de asemenea pe plan local, fiind utilizate ca material de constructie (fundatii) si piatra brutd pentru drumuri. Se impune o analiza detaliati a confinutului in minerale grele. Nisipuri apar in toata cuvertura deschis& de eroziune, incepind cu Basarabianul superior si pina in Romanian. La Murgeni se exploateaza nisipuri meotiene, utilizate pentru mortare. O cercetare detaliaté a parametrilor tehnico- economici ar putea evidentia si alte domenii de utilizare a nisipurilor din Platforma Birladului. 70 BIBLIOGRAFIE \ Athanasiu $.(1911) - Asupra prezentei cenusilor andezitice in stratele sarmatice din partea de sud a Moldovei, D.S.Inst.geol.Rom.II. Athanasia $.(1915) - Resturile de mamifere cuaternare de la Malusteni (Covurlui), An.Inst.geo!.Rom,V1 Bombita Gh987)- Etages nummulitiques dans la couverture de la Plateforme Moldave, D.S.1nst.Geol. Geof. 2-73/4, Cornea 1.(1964) - Contribuait geofizice la studi structurii geologice a Depresiunii Birladului, Stud.cere. Geof. 1. Donos §., Neguleseu R.(1985) - Asupra contactului dintre Platforma Moldoveneasai si Depresiutea Birladlui. Com.ses.st-Univ asi, oct.1985. Filipescu M.(1958) - Date noi in problema vulcanismului extracarpatic, An.Univ.Parhon, 17. Ghenea C.(1968) - Studi depozitelor pliocene dintre valea Prutului si valea Birladului, Inst.Geol. Stud tehnice si econom., s.J, 6. Ghenea C., Ghenea A.(1961) - Citeva date privind povitia stratigraficd a cineritelor dit. Podisul Moldovenese. D.S.Inst.Geol.Rom., LIV/1 Harjoabi 1.(1968) - Relieful colinelor Tutovei, Ed. Acad., Bucuresti Jeanrenaud P.(1966) - Contribujii la cunoasterea geologiei si regiunii dintre valea Siretului si valea Birladului, An.st.Univ asi, U-b, XL. Jeanrenaud P.(1969) - Precizdri asupra Meofianului din Motdova, Yoidem,XV Macarovici N.(1960) - Consribupii la cunoasterea geologiei Moldovei Meridionale, An.st.Univ.lasi, sec.Il a, vuls. Macaroviei N.(1965) - Asupra Meofianului fosilifer de la Barna din sudul Moldovet, Natura 1 (ge0l-geogr) Maldovan M.(1982) - Coniributii palinologice la orizontarea stratigraficé a depozitelor jurasice din Depresiunea Birladului, Univ.lasi,Lucr.ses.st."Gr.Cobilcescu”, Obreja Al.(1961) - Date noi asupra teraselor Birladului, Comunic.Acad.RSR, XU9 Paraschiv D.(1986) - Asupra Paleozoicului si Triasicului de pe teritoriul roménesc al Depresiunii predobrogene. M.P.G.37/2 Patra J. et al.(1963) - Depresiunea predabrogeandi si pozitia ei in cadrul structural al teritoriului Romdniei, Asoc.Carp.Bale.Congr.V, Com.II1, Bucuresti Sficlea ¥.(1960) - Pietrisurile de Baldbanesti si citeva precizari geomorfologice legate de ele, An.st.Univ lai VL. Simioneseu 1.(1930) - Les vertébrés pliocenes de Malusteni, Acad.Rom.Publ."V.Adamachi", IX. jonescu 1.(1932) - Les vertébrés pliocénes de Beresti, Bul Soc. Rom.Geol., | Simionescu T.(1977) - Studiul geologic al Sarmayianului si Meotianului dintre valea Bistritei si valea Réciciuni An.Inst.Geol, Geof. LI. Steffinescu Gr.(1894) - Dinotherium gigantissimura, Stef. ,An.Muz.Geol.Pal.1 711.3. PLATFORMA DELTEI DUNARII Pozifia structurala a Deltei Dunarii, este similara cu a Platformei Birladului, incit asupra acestui aspect nu mai revenim. In S vine in contact cu Orogenul Nord Dobrogean (zona Tulcea), prin falia Sf.Gheorghe — Oancea, care este aproximativ paraleli cu braful Sf.Gheorghe (putin la N de acesta). Aspecte orografice. Delta cuprinde teritoriul drenat de cele trei brate ale Dunirii - Chilia, Sulina si Sf-Gheorghe - strabatut de o serie de canale gi girle, prin intermediul cdrora se realizeaza legatura intre brafele mentionate. Portiunea de SE (la S de bratul Sf.Gheorghe), cit si Jacul Razeim se suprapun pe Dobrogea de Nord. Formele pozitive de relief (peste 6,5 m) din delta sint grindurile. Unele dintre acestea sint fluviale, fiind dispuse in lungul bratelor Duniarii si alc&tuite din nisip adus de fluviu. Altele (Letea, Caraorman, Saraturile), situate in partea esticd, sint maritime, respectiv cordoane litorale alcatuite din nisipuri cu scoici marine. La $ de focalitatea Chilia Veche este grindul continental Chilia, considerat ca atare datoriti faptului cd este alcdtuit in partea superioard din depozite loessoide, marturie a reliefului predeltaic. Majoritatea deltei (90%) este acoperité de ape, pe care pluteste vegetatie (plaurul). in zonele de debusare a celor trei brate, datoriti materialului aluvionar transportat (anual circa 700 mil.tone aluviuni) delta avanseaza in mare. 1.3.1. STRATIGRAFIA Alc&tuirea Deltei Dundrii se cunoaste prin foraje adinci, sapate pentru explorarea potentialului de hidrocarburi. Din.datele obtinute rezult4 o alc&tuire similara cu a Platformei Birladului, diferentele fiind mici. Am considerat, totusi, c& prezentarea separaté este mai utili pentru conturarea evolutiei geologice a acestui teritoriu. 1.3.1.1, FUNDAMENTUL (SOCLUL) Dupa cum am aratat la Platforma Birladului, necunoscindu-se momentul cratonizdrii, problema alcatuirii fundamentului ramine deschisa. Deocamdata nu putem sti daca este alc&tuit exclusiv din roci cristaline sau si din formatiuni sedimentare, paleozoice. Cele mai vechi depozite, deschise prin foraje, revin Devonianului (eventual si Silurianului), care prin particularitatile lor apartin mai curind cuverturii si nu fundamentului, motiv pentru care le vom trata la fel ca in cazul Platformei Birladului. 72 1.3.1.2. CUVERTURA Cu incertitudinea aratati mai sus, cuvertura este alcituit3 din depozite paleozoice (Silurian?, Devonian, Carbonifer inferior?, Permian), mezozoice (Triasic, Jurasic, Cretacic) si neogene (Sarmatian, Meotian, Pontian, Dacian, Romanian) si cuaternare (fig.28). Cunoasterea cuverturii, inclusiv a Cuaternarului, E #126 pee Pielrisarnisipuri 1 Argile cogil ROM.| <50m |: \Vivigarus bifarcinatus : *WSlodaena heberi? OM «2500 |: « Masodaen a 2 PONT) <30m — == {0reisseng rimesiiensis en < 90m | —~ — ~— hy es le] < 80m FSS aacira sp. Sh) ae Bes ? IS === SE aie \Gavitera triplex 8 em Seed Textularia jorasica | lgegeat Scriniocthium ole fy Bositra p Sf Fm ==] Basile puchi zy esl = ot sis Spiculata Sh = R = Dvaljpaiis pvats indas| . of see endl aS Gondolella navicula <8 Vaitadispara crassa ec] = Teenispopites as z TT Waukensis Ss “1 2-diabaze, melatire 2- porfire ss = | Forme 35] Sulina 7 = = 5 - = Fig.28. Lito si biostratigrafia cuverturii paleozoice, mezozoice si neozoice din Delta Duns se bazeazi pe studiul carotelor recuperate din foraje. Aceste depozite, prin Comparafie cu Platforma Birladului si cu Platforma Valaha, pot fi grupate in 4 cicluri de sedimentare: Silurian? — Devonian — Carbonifer inferior?; Permian? — Triasic; Jurasic — Cretacic; Sarmatian — Romanian 73