M.3> { nations Teh a sitar Ros, Paap. CA yh 3958 Fondu! Prof | Inv a Or. jorgy D. tad ISTORIA RELIGIILOR Manual pentru Institutele teologice Tiparit cu binecuvintarea Prea Fericltulu! Parinte JUSTINIAN Patrlarhul Bisericli Ortodoxe Romane KK TURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE ORTODO? a BUCURESTI — 1975 BBLIOTECA nee hall |Religia arabilor, Islamismul Islamismul este astézi reli d@ credinciosi, raspinditi pe cele doua Teligii necrestine care au adepti si in fara noastra si este organizat si recunoscut si in i Cum insa islamismul a api dintre trasaturile Teligiei_ arabilor preislamici, trebuie s& prezentim mai inti. pe scurt aceasta religie si imprejurarile economice, politice,’ sociale si religioase in care @ aparut islamismul. » ol. Arabia inainte de Mahomed. — a) Situajia geograficd, poli- licd, economicd $i sociald. — Arabi: a este ‘cea mai mare peninsula de pe pamint. Este situat& in sud-vestul U Asici, fiind cuprins& intre Marea Rosie, Oceanul Indian si golfurile O; intindere, de circa 2730 000 km?, populata, din pricina deserturilor man si Persic, Cu toaté marea sa Arabia a fost totdeauna foarte putin din centrul peninsulei, si are acum abia.vreo 9 milioane de locuitori. Populatia s-a ingramadit pe coastele peninsulei, mai ales in vest (Hedjaz) si in sud (Yemen), unde tinutul muntos si o clim& mai umed& au f&cut posibila viaja sedentara si o civilizatie infloritoare («Arabia fericita>). In restul peninsulei, prin de- serturile nesfirsite, cu oaze ici-colo, populatia a fost sia ramas si acum in mare parte nomada, ocupindu-se cu pastoritul, Intre populatia arabaé din sud si populatia din nord au fost ne- contenit certuri si lupte, cei din sud fiind mindri de civilizatia lor, iar ei din nord falindu-se cu puritatea rasej lor semite, Sub raport politic, arabii aveau un Tegim tribal, intemeiat pe con- federafiile de triburi si pe obiceiuri cu putere de lege. Triburile erau insi in continue lupte intre ele, orice ofensi adus& membrului unui trib fiind razbunat& de intregul sau trib. O astfel de organizare poli- ticd nu era nicidecum de natura s& pund poporul arab Ja ad&post de eventualele atacuri din partea puternicilor s&i vecini: Imperiul bi- zantin si Persia. Sub raport moral si social, arabii trdiau potrivit unor vechi traditii aracteristice popoarelor nomade. In general, ei erau p&trunsi de spirit Tazboinic. Poligamia era admis& si practicat& fn stil mare de cei. cu buné- stare; Concubinajul de asemenea. Femeia avea.o situatie foarte grea. Nasterea.fetelor era socotit’ un blestem si adesea @cestea erau ingro-palelde fen nae de jena sau lege nu oprea pe cei bogati s& se , Cintece, jocuri de noroc, in vrem ii ella portile vee. reme ce sdracii cerseau : ac ce inrdutajea ‘si mai mult starea Arabiei in preajma aparitiei ie Mahomed era situalia economicd dezastruoasa. Praébusirea Imperiu- ane de apus Tapise Arabiei principalul debuseu comercial pentru pr jusele sale proprii: tamfia si parfumurile. De asemenea transportu- rile comerciale dintre India si China, care foloseau caravane arabe si erau aduc&toare de importante venituri, stagnau acum. _b) Reli ia arabilor inainte de Mahomed. — ‘In ceea ce priveste di- vinitatile, politeismul arabilor din perioada mai veche a fost caracterizat ca un «polidemonism», ca adorare a unor fiint fi locuind in arbori, riuri $i mai ales in pietre. Di pe care triburile arabe le onorau cel mai mult purtau nume ca: Wadd, Suw4, Nasr, Yaghiith, Yatic etc, La Mecca era adorata faimoasa «piatra neagra» (un bloc de bazalt, probabil un aerolit), despre care nu se poate spune c& era identificata cu zeul principal al locului, Hubal («batrinul>), al carui idol se afla in apropicrea pietrei. Piatra insasi era virité in un- ghiul ud-vest al unei camere construitd din piatré, avind forma cu- bica si fiind numita Kaaba. Citeva dintre divinit&jile arabe au Juat cu vremea o importanta deo- sebit&, fiind adorate in mai multe triburi. Asa sint divinitafile feminine al-Lal, al-Uzza, al-Mandt, asemanatoare altor divinitati feminine orien- tale si fiind in legaturd cu cultul astrilor, Soarele, Luna si mai ales pla- neta Venus (Istar a babilonenilor). Deasupra tuturor divinitalilor acestora, arabii adorau pe Allah (xzeul»}, care nu avea pentru ei grandoarea pe care o are divinitatea unicé a religiilor monoteiste, totusi se ridica deasupra celorlalte divini- tSfi tribale, fiind un protector prin excelenté al tribului. Notiunea de ahenoteism», lansata de Max Miller, poate fi ilustrataé foarte bine in re- ligia arabilor dinainte de Mahomed prin adorarea lui Allah ca zeu su- prem, dar linga care mai erau adorate o intreaga serie de alte divinitati. Pe linga credinta in divinitaji, arabii aveau credinta in existenta a nenumarate spirite (jinn) binefacadtoare sau réufacatoare. Cel] mai rau spirit era Ghill, de sex feminin, care, dupa credinta beduinilor, locuia prin deserturi, abdtea din drum prin stranii metamorfoze pe calatorul nebagator de seama si-] devora. In ceea ce priveste cullu/, arabii nomazi, neavind locuri de cult stabile, isi duceau cu ei idolii addpostifi intr-un cort rosu, care era in acelasi timp si simbolul unitalii tribale. Acest cort era purtat in lupte si provoca tot felul de certuri intre membrii triburilor, care isi reven- dicau drepturi asupra lui. Arabii sedentari ajunsesera insd sé aib& ade- varate sanctuare mai mult sau mai pulin primitive. Sanctuarul era in- conjurat de o «imprejmuire sfintd» (hingh), care adesea era foarte larga si cuprindea numeroase animale salbatice si domestice consacrate cul- tuluj, Sanctuaru} insusi era de forma cubica. Zeitatea era reprezentata cel mai adesea printr-un bloc de piatraé, care avea sau putea s& nuRELIGIA ARABILOR. ISLAMISMUI. A_ARABILOR, 18 ‘ f Se ae 183 aibé deloc forma omeneasca. In sanctuarul de la Me is- tau 360 de chipuri idolesti, pinitorii localtait s au pe care coraisifii, st&pinitorii localitatii si ai tirgului anual care avea loc acolo, le aratau nomazilor si sedentarilor veniti din toaté Arabia, Sacerdojiul era organizat mai cu ingrijire numai la Mecca, unde era incredinjat familiilor nobile. Ingrijitorul templului si al tradifiilor se numea s@din. Acesta era inconjurat de respect si consultat uneori in chestiunile importante ale tribului. In epoca mai veche se aduceau si sacrificii omenesti, care apoi au fost inlocuite cu sacrificii de oi, boi si mai ales cdmile. Singele victi- mej era vdrsat pe piatra care servea in acelas{ timp ca altar si idol. Uneori singele victimei era turnat intr-o gaurd facutd in pamint. Dintre ceremoniile mai caracteristice citém pe aceea care consta din ocolirea locului sfint. Barbalii si femeile insofeau aceasta ceremo- nie pioasa cu strig&tul votiv labbaika, find adesea cuprinsi de un pu- ternic entuziasm religios. Alte ceremonii erau: alergarea intre un sanc- tuar si altul si aruncarea de pietre asupra unei gramezi sfinte formata tot din pietre. Practicile divinatorii erau de asemenea folosite de arabi. De obicei, pentru a se afla voin{a zeilor intr-o imprejurere, se tragea la sorti cu sdgeti {ara virf (azidm). Existau si ghicitori (k@hin), care preziceau cu fata acoperita, pretinzind ca se aflé sub inspiratia unui duh superior. Alteori acestia cddeau in extaz. O importanta deosebité aveau la arabi sarbatorile, pelerinajele si unele ceremonii care se implineau in fiecare an. Cea mai importanta s&rbatoare a arabilor era accea care se celebra in apropiere de Mecca, probabil in preajma echinoctiulu: de toamna. La aceasté sarbatoare luau parte arabi din toatd peninsula, profitind de siguranta pe care le-o da- dea «pacea religioasd» de patru luni de zile, pace potrivité sé aiba loc inainte, in timpul si dupa sarbatoare. Pelerinii adunati cu acest prilej la Mecca ocoleau de sapte ori sanctuarul cubic Kaaba, sarutau piatra neagra, beau apa din izvorul alaturat numit Zemzem si la urma faceau © cursé intre dou localit&ti din apropiere de Mecca. Nu era vorba ins& numai de o sirbatoare religioas’ ci si de un jimportant prilej pen- tru intense schimburi comerciale, precum si pentrujinsufletirea vietil po- litice si culturale, Intreaga viata spirituala a arabilor primea cu acest prilej un puternic impuls spre unitate si, sub raport religios, se usura calea spre monoteism. Cu privire la credinja arabilor despre viata viitoare nu avem multe de spus. Ca toate celelalte popoare, arabii credeau in viata viltoare; dovada c& si la ei se obisnuia si se ofere mortilor alimente, iar pe mor- minte sacrificau calul defunctului si rupeau armele acestuia. Dar numai in sud, In regatul Sabeian, se putea Intilni o conceptie superioara despre viata de dincolo de mormint si numai acolo aceasta conceptie avea oa- recare influenté asupra vietii practice, Din obisnuintaé, arabii vizitew mormintele si salutau pe morfi cu formula: «Nu te departa I».154 ISTORIA RBLIGULOR ee A BOLIGHLOR | ¢) Iudaismul si crestinismul in Arabia. Hanifii, lestinei de ‘c&tre romani, foarte multi evrei au e: mind colonii puternice in regiunea de nord. sebi la Khalbar sila Iathreb (Medina), In aceasté din urma localitate, evreii ocupau jumatate din oras, indeletnicindu-se cu comertul si mes- tesugurile marunte. In sud, in Yemen, era de asemenea o colonie pu- ao i. “at us care ajunsesera chiar si puna mina pe conducere in r ri. Evreiiexercitau o imare tnrturire asupra Arabiei sub ra- port economic, moral si Teligios. Monoteismul lor curat si inalta lor con- ceptie despre Tasplata faptelor au jucat, cum vom vedea, un important Tol in aparitia islamismului si in formarea doctrinei acestuia. Demnita- tea cu care se faceau serviciile réligioase la sinagogile evreilor, citirile din c&rti sfinte, stiinta rabinilor impresionau mult pe beduini, iar apoi, in elaborarea definitiva a islamismului, se va resim{i spiritul legii iu- 7 si chiar multe elemente ale Vechiului Testament vor trece in noua Teligie. Pentru arabi insa, religia evreilor avea un caracter national. Cres- finismul, in schimb, patrunzind in Arabia, venea cu o conceptie univer- salisté despre religie si cu spiritul prozclitist al primelor secole cres- tine. Crestinismul se rdspindise dealtfel masiv in sudul Arabiei, in Ye- men mai ales, dupa cucerirea acestei regiuni in anul 525 de c&tre abi- sinienii converti{i la crestinism. Dar si mai inainte au fost crestini in aceasta regiune, ca de exemplu cei din Nagran, martirizati (340 la nu- mar) de regele, iudeu de origine, Dhu Nuwas, in prima jumitate a se- colului VI. tn Arabia de nord inflorea de asemenea crestinismul. In partea care sta sub inriurirea bizantind se r&spindise indeosebi monofizitismul, iar in partea care sta sub influen{a persana se r&spindise nestorianismul. Chiar si in centrul desert al Arabiei patrunsese Evanghelia, numerosi pustnici crestini gasindu-si aici loc de retragere. La Mecca, noua doc- trina va fi p&truns prin oameni simpli, sclavi, soldati veniti indeosebi din Abisinia, E sigur cé Mahomed a avut informatii asupra crestinis- mului, fie si numai de Ja astfel de oameni sau de la soliile sale crestine. Corenul insusi are parti in care se resimte limpede influenta crestina, mai ales in capitolele privitoare la asteptarea plind de teama a jude- kaj vintuate 's In afaré de mozaism si crestinism, intemeietorul islamismului va fi suferit si influenta acelor interesante personaje religioase pe care tra- ditia musulmana le desemneazS cu numele de hanifi, Este vorba de anumift indivi2i care intrupau in persoana lor nazuinfa de retnnolre a — Prin cucerirea Pa- migrat in Arabia, for- -vest numitaé Hedjaz, indeo- 1. Totugi, Mahomed era destul de grosit informat asupra crostinisimulul. De exemplu, el socotea Sfinta Treime ca find compusd din Dumnezeu-Talal, Sfinta Fecloarfi si lisus 51 confunda pe Sfinta Fecioard Marla cu Mirlam, sora lui Moise. Dealtfel, se pare c& Informatoril tu) Mahomed asupra mozalsmului $1 crestinismulul tau folosit de apocrifele Vechlulul s! Noului Testement, precum sl de Aggadah fudaicS. Tot din aceste surse si-au scos informalli comentotorii Coranuluj gi croni- caril musulmeni Taber! si Al Kissol (D. Sidersky, Les origines des légendes musul- mance dans le Coran el dons ies vies des prophétes, Paul Geuthner, Paris, 1933, passim — BCU).RBLIGIA ARABILOR, ISLAMISMUL 155 vielii reli i ey arab ee, Sl morale, ce se simfea din ce in ce mai puternic in lu- fluenta ghosticismul ee elita spirituala araba .care, probabil sub in- propovaduind heal lui iudeo-crestin, luptau impotriva idolatriei populare; ru inainte de Mahon monoteism deosebit de cel indeo-crestin. Vazufi cutenté profetului ‘omed si considerati ca ereticl, hanifii vor face con- mismul, jar al ae si unil dintre ei vor imbrdtisa crestinismul, alfii isla- mismul, ar allil se vor opune sf unel religl si celeilelte, continuind s8 fi folosit de Mah Sa ducd o via}é ascéficd. Mai tirziu cuvintul banif va invatStura isla and pentru a designa pe cel care urmau adevarata Dealtfel, insusi Mahomed, influentat de i ifi 4 med, inva\atura hanifilor, s-a seen Ce abe pani oe pronnvaduitor al adevaratei religii, Aad 4 tor ; Zi , falsi de evrei sf de crestinh lor; invatatura, zicea el, faleificatd Prin urmare, raspindirea iudaismului si crestinismuluj in Arabia Provocase 0 stare de spirit speciala, de indepartare de vechea religie idolatra si de cdutare a ceva nou, corespunzator noilor nevoi spirituale ale vremii. Terenul era deci pregatit pentru aparitia unui reformator, care avea s sintetizeze diferitele curente religioase innoitoare din viata arabilor. Aceasta cu atit mai mult cu cit farimitarea politic’ si reaua stare economica si sociala deveniseri de-a dreptul periculoase pentru Arabia, presata, cum am spus mai sus, de cele doua mari puteri vecine : Imperiul bizantin si Persia. Unificarea Arabiei, sub toate Taporturile, se impunea deci. Aceasta avea sa fie opera lui Mahomed. 2. Mahomed. — a) Viafa tui Mahomed. — Intemeletorul isla- mismului este un personaj istoric. Totusi relatarile coranice despre viata lui sint «fragmentare, adesea sibilinice, aproape totdeauna pretindu-se la interpretari divergenter?, iar relatarile traditionale sint amestecate cu tot felul de legende. Lasind de-o parte aceste legende si relatarile tradifionale prea contestate, retinem numaj urmatoarele. Mahomed (Muhammad, ace] ludaty) s-a nascut pe la anul 570 d. Hr. dintr-o familie care apartinea puternicului trib al coraisitilor. Tata] sau se numea Abdalah si mama sa Amina. R&minind orfan Incé de mic, se ee erescut de niste rude sarace ale sale si protejat indeosebi de ste cu unoscuti, tindrul Mahomed o va fi dus greu, trebuind, Sea a aecach turmele de oi si capre ale tudelor sale. La virsta de 24 de ani intré in serviciul unei vaduve bogate numita Khadija, care se folosi de el in afacerile sale comerciale, iar mai tirziu al oe tori cu el, desi intre el era o diferent& de virsté de 15 ant (Mahome avea 25 de ani si Khadija 40 de ani). Aceast& casatorle a fost foarte fericit’ pentru Mahomed, dindu-{ posibilitati largi de existenta, ye tn societate si timp liber pentru meditatie. Avo din aceasté oe o fata, Fatima, care i-a supravietuit, si allt copii care au m Ri ‘i timpuriu. Pind la moartea sotiei sale, Mahomed a rémas monogem mt aceea contracta o serle de cisttorli, incit la moartea sa avea 1] sot. 2 R. Blachére, Le probleme de Mahomet, P.UF,, Peris, 1952, p. 17 (BF}156 ISTORIA RELIGULOK Cum a ajuns Mahomed la constiinja misiunii sale de profet al arabilor este greu de spus. Traditia mahomedan istoriseste o seric de intimplari, inca din copilaria profetului, care prevesteau marele rol pe care acesta avea sd-l joace mai tirziu. Unii cercetatori au facut caz de firea sa nervoasa, boln. ioasd, si chiar de unele accese de epi- lepsie ale acestuia, Astazi sint parasite aceste supovitit, dindu-se mai multi important& calatoriilor pe care Mahomed le-a facut pentru afa- cerile comerciale ale sotiei sale. In aceste calatorii el va fi aflat multe lucruri despre lume si viata, va fi legat conversatii cu reprezentantii altor religii si va fi ajuns in Siria, unde crestinismul era bine organizat. Aici mai ales isi va fi dat el seama de inferioritatea teligioasé in care se gdseau conationalii s&i idolatri. Este posibil de asemenea ca Mahomed s& se fi complacut in societatea hanifilor, cum relateaz& traditia ma- homedand, si sa fi avut mai mulji dascali. In orice caz, pare sé fi fost un om inclinat spre religiozitate. Aceasta trasaturd a firii sale apare din indelungile sale meditatii prin munti si din viziunile pe care i le-a pus pe seamé traditia mahomedana. Criza sufleteasca din care Mahomed a iesit incredin{at de misiunea sa profeticd s-a dezlan{uit pe la virsta de 40 de ani. Acum se manifest& la el o puternicd nevoie de singuratate, de liniste si meditatie. Isi facu obiceiu] sa se retrag& in fiecare an cite o luna in niste caverne ale muntelui Hira din apropiere de Mecca si acolo practica o ascez& severa. Coranul si traditia mahomedana relateazd ca in aceasti vreme a avut o serie de viziuni care l-au umplut de groaz& si l-au facut sd creada ca a devenit obiectul interventiilor diavolesti. Intr-o astfel de viziune i-ar fi apdrut, pe cind dormea, ingerul Gabriel, jinind in mind un postav brodat, in care era infdsurata o carte. Ingerul |-ar fi forjat si repete dupa el urmatorul text, care formeaz& in Coran primele cinci versuri din sira® numit& a «singelui inchegat» Citeste! In aumele Domnului tau, care a facut, a facut pe om din stage Iachegat ! Citeste ! CAck Domawl tau ¢ prea bun, El este cel ce (ne-) a tnvatat (s& purlim) condeiul, Ia Invajat pe om ceca ce nea stiut. (Sura 964) Zguduit puternic de aceast& viziune, Mahomed ar fi primit din par- tea sofiei sale si a varului acesteia, Waraka§, incredinjarea ca este vorba de o revelalie dumnezeiasca si cai el este alesul lui Dumnezeu pentru ca, prin el, poporul arab s&-si aiba scriptura sa sfinta. Traditia mahomedana istoriseste apoi ca viziunile au incetat pentru un timp si Mahomed, prad& indoielilor si disperarii, se afla pe pragul 7 , capitol din Coran. ‘ Fotosicn treducerea lui S. O. Isopescn, Cerndufi, 1912 (HAR; BIT). In con- z asta treducere, confruntind-o cu altele strdine. Haare. sercorm tradive! mahomedane, Waraka ec fi fost un Renif care, citina crite ‘sfinte ale judeilor 5) ale crestinilor, ar fi trecut la crestinism ‘Nu se arat& tas? nicdleri ci acesta ar fi imbrAfizat istamismul.RBLIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL 197 sinuciderii, cind ar {i avut o i ‘aa noua viziune si o noua revelatie, ingerul aa Sunes rat ettascd Si, intr-adevir, Mahomed isi nce ; mai init 4 7 rh a tirziu, dupa trel ant aie SB intre cei apropiati ai si si abia mai Dupa cele maj vechi traditii i ii mahomedane, aceast’ popovaduire se Belton urmatoarele invafaturi principale : Dumnezeu este unic; El van fat si altor profeti, jar acum cheama& pe Mahomed ca s& pro- Pal ; luiasca arabilor monoteismul ; Dumnezeu este judec&tor atotpu- ier fe Si apropiata lui judecats este teribila pentru cel pac&tos!; omul ebuie sa se Supuné lui Dumnezeu cu toatd fiinfa sa, s& se lase cu totul in voia lui Dumnezeun, Cuvintul «islam» are tocmai semnificatia de renuntare cu totul la sine si Supunere totalé fata de Dumnezeu. Ca practici Tituale si comandamente. morale, Mahomed cerea la aceast& epocd ‘Spilari_rituale, Tugaciuni, recitari din Coran, practicarea drep- tatti, milostenia ete, Cei dintii adepfi ai tui Mahomed au fost ; sofia sa Khadija, filcele sale, cei doi fil adoptivi, : | adc All si Zaid, si prietenul séu Abd-Bekr. Unchiul siu AbO-TAlib c¥uta 3-1 convingé s& renunte la propova- quire, iar un alt unchi al s&u i tespinse cu vorbe grele. Propovaduirea lui Mahomed atingea insd grav interesele comerciale ale coraisitilor, care aveau in grija lor Kaaba si idolii din acest templu. Coraisitil fa- cura lui Mahomed o opozitie indirjité. Mai intii il luar& fn ris, conside- tindu-l vizionar, mag, poet etc. Apoi porniré adevarate persecutii fm- Potriva lui si a adeptilor lui, din care pricina unii dintre acestia fugira in Abisinia, iar altora profetul le Ingddui s&&-si tind in ascuns noua cre- din}&, marturisindu-se pe fafa adepti ai vechii Teligii. Pentru un timp Profetul se vazu nevoit si nu mai predice in public, ci intr-o cas& particulara. O incercare de compromis din partea lui linisti_lucrurile, dar numai pentru o clipa. Obosit de hartulelile coraisiilor, Mahomed declara in chip solemn ca cele trei mari zeite ale orasului Mecca, Al-Kit, Al-uzz& si Al-manat, sint mijlocitoare intre credinciosi si Allah, Cu- rind dupa aceea insa i se pdru ca a facut o concesie prea mare si de- clara ca a fost inselat de diavol. Rezultatul acestei reveniri fu dezas- truos. Incercé s& propovaduiasca la Taif, localitate la circa 120 km de Mecca, dar fu alungat cu pietre. Gindul i se tndrepta atunci catre lathreb (Medina), unde erau foarte multi evrei si unde invatdtura sa monoteist& putea g&si teren pregatit in oarecare masura. Trat&é deci in ascuns cu Teprezentantii acestei localitati, care se angajau s&-1 apere. Aflind de aceste tratative, coraisi{ii se hotdrira si-1 suprime pe Mahomed. Acestea prinse de veste si se refugie Ja lathreb Impreuna cu citiva discipoll mai apropiafi. Lucrul acesta s-a petrecut in anul 622. Fuga ful Maho- med de la Mecca la lathreb era un eveniment de foarte mare impor- tanta, pentru c& nu era vorba de o simpla «fugd» din fata primejdiel, ci de o expatriere, de o rupere a leg&turilor tribale, care erau atunci foarte puternice la arabi, Emigrarea lui Mahomed la Iethreb poarta numele de Hegira (hijra, «emigrare») si de la aceast&é dat& incepe era musulmana. Orasul [athreb lu& de acum fnainte numele Medina (Ma- dinat an-Nabi, sorasul profetului~),188 ISTORIA RELIGHILOR sinhine deosene in viafa si activitatea lui Mahomed 0 noua perioada, fitor deosebita de cea precedenta. Pind acum el fusese predicatorul unei noi religi ; de acum inainte accentul cade pe latura politica. Pro- cedeaza insé cu multa abilitate. Pune mai intii ordine in treburile interne ale orasului, Orinduieste un loc de cult unde oficiazé el insusi si im- pune rug&ciuni rituale la anumite ore ale zilei. Postul si milostenia fur reglementate cu amanuntime dupa exemplul Iuat de la evrei. Cu evreii insisi_ se purta bine la inceput, n&dajduind s&-i converteascé la nova invatatura. In curind ins& isi dédu seama ca se inselase si nu pierdu nici un prilej de a-i persecuta, de a-i méacelari chiar si de a le lua averile pentru a le impar{i partizanilor sai. Impotriva meccanilor in- cepu lupta prin mici hartuieli, organizind atacuri impotriva caravanelor meccane, Care aveau drum prin apropiere de Medina. De citeva ori nu izbuti, dar odata atacd o caravana bogata, careia fi veni in ajutor de la Mecca o puternica armata de 1000 de oameni. Totusi medinezii izbu- tiré s& infringa pe meccani, desi erau inferior! ca numar: numai 300 de oameni. Este vorba de lupta de la Badr, celebra pentru islamisti si care le-a adus nu numai o bogata prada de razboi, ci si un mare succes moral si politic. In Coran se spune chiar ca o ceaté de ingeri au dat ajutor razboinicilor islamisti. Dupaé alte lupte si mai ales cu ajutorul unor alianje si manevre politice foarte bine chibzuite, Mahomed izbuti sé-i supunad pe meccani. care, in anul 630, deschisera de buna voie portile ceta{ii lor in faja armatei impunatoare condusé de Mahomed. Profetul se purta insa blind cu invinsi: Numai citiva coraisifi rebeli furé omariti. Mahomed merse la Kaaba, distruse cele citeva sute de idoli care se aflau acolo si orindui ritualul cultului in forma, zicea el, in care fusese asezat de -\braam, parintele arabilor, Pentru motive po- litice si militare isi alese ca resedin{a Medina, ‘Anii imediat urmatori, Mahomed li folosi pentru a supune pe orice cale intreaga Arabir. Lucru care ii izbuti aproape in totul. In anul 632 facu un pelerinaj «de adior la Mecca 9i stabili toate amanuntele cul- tului. In acelasi an, in zina de 8 iunie, muri linistit la locuinfa sa din Medina. privind catre cer si murmurind cuvinte despre paradis, dupa cum relateav4 tradilia mahomedand. Indata dupd moartea lui Mahomed incepu procesul de glorificare a profetului, ajungindu-se la un adevarat cult al acestuia, iar mormintul sau deveni un al doilea loc sfint dupa Mecca. b) Personalitatea lui Mahomed. De Ja bun inceput trebule inld- turaté acuzatia ce $-a adus lu Mahomed, din evul mediu pind in se- colul trecut, cd ar fi fost un simplu «sarlatan«. Astazi nimeni nu mal aduce intemeletorulu, islamismului o astlel de acuzatie, insistindu-se, dimpotriv4, asupra vindividualitatii sale exceplionales * si asupra «pra- fundei sale sinc eritati> * udelioy-Demonbynes, Mahomet, A. Michal Paris, 1057, p. 227 (BAR). G Mourice- 7, W Monigumery Watt, Mahomet @ la Mecque, trad. F. Dourvell, ed. Payot. Paris, 1958, p78 (KAR)RELIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL, Intr-adevar, cu lul Mahomed i ‘asupta’s activitatea, Cu care era inzestrat Mahomed: pe de o aaa neg mPerament arzator, entuziast, capabil de puternice elanur, mee eae Parte o minte rece, capabila s& dezlege cu rabdare si abili- aries ane orale Probleme, Inzestrat cu astfel de calit8ti si cu un extra. IRR Tealitafilor, Mahomed putea s& paseasca la realizarea Planurilor sale marete. Sinceritatea credin{ei sale in misiunea sa nu o punem la indoiala, El va fi crezut c& a Primit revelatii si cd are o mare misiune. Cu vremea ins&, sub Presiunea evenimentelor politice si a firii Sale senzuale, Mahomed savirseste fapte in contradictie cu cele mai elementare legi ale moralei arabe si chiar ale moralei propriei sale religi Pentru atingerea scopurilor sale, n-a dat inapoi de la acte de Ciuzime si inselatorie, iar pentru a-si mulfumi senzualitatea, desi avea virsta de peste 50 de ani, si-a intemeiat un adevarat harem, cdsato, Tindu-se de 13 ori dup& moartea primei soli. Iar daca este adevarat ca in cele mai multe cazuri aceste casatorii aveau un substret politic nu este mai putin adevarat ca, pentru unele dintre ele a hotarit sen- zualitatea sa, ca de pildd cind a luat in cds&torie pe Zainab, sotia pro- priului sau fiu adoptiv, sau cind s-a cdsatorit cu o fetita de 9 ani?, Desigur, mulfi cercet&tori arabisti sint inclinali astazi s8 puna astfel de fapte ale lui Mahomed pe seama moravurilor arabe si sd gdseascd tot felul de scuze pentru comportarile nerecomandabile ale profetulul, dar ramine stabilit cé viata morala a unui intemeletor de religie con- teazd foarte mult cind este vorba de cercetat titlurile cu care acesta se prezint& ca «trimis al lui Dumnezeu» si cere lumii sé primeasca in- valatura sa drept revelatie divina ". 3, Dezvoltarea islamismului.— Mahomed n-a lasat descendenti de sex masculin si nu si-a desemnat un succesor. De la Inceput s-au ivit dou concep{ii cu privire la forma de conducere & statulul teocratic intemeiat de profet. Unii socoteau ca ar fi bine ca triburile a exageral a spune c& toate cBsMtoriile ul Mahomed au avut un scop potter, Siena We baonigory Walt, cleric episcopalian scotlan, lector de limve arabé la Universitatoa din Edinburgh, care cautd s explice totul tn viata lal Ma- homed prin ImpreJurdrlle economice, politice, sociale ele. (Mahomet a Médine, trad. $.'M. Gulllemin iF. Vaudou, ed. Payot, Pari, 1950, p. 408 — BAR) © “9, «C&satoria cu Zainab bint Djahch este un toman pas an fe os fa Intoresat mulls, so faptd levorltd din pasiunes, spune renumitul ttamolog -Deimonbynes (op. cil. p. 238, 244). a lees Mahomed, savantul Islamolog ungur 1. Goveatner span Opera sao fost mai mare decit persoana sa» (Le dogme ci la td e i F. Arin, ed. now’, P. Gouthnor, Paris, 1088, p. 19 — BAR), lat M Gandefioy Desa: bynes, dos! are o more consideratle pentru persoane ot Mahomed. ha 8 ioe siste asupro unor vloines petites histolrens din viele acestula ¥ epune cedat fn fafa nevollor yl pastunitor, mal mult sau mal putin if sii» (op. cit, p 148).ISTORIA RELIOULOR sau orasele sd se organizeze separat. Altii, care inlele: i bi concepfia lui Mahomed despre stat si isi d&deau eo Dae tenasterii vechiului sistem tribal, au cerut 0 conducere monarhica si au izbutit sd-si impund punctul lor de vedere. Abi-Bekr, care condu- sese uneori ceremoniile religioase in Jocul lui Mahomed si se bucura de o stima deosebit&, a fost ales ca succesor sau loctiitor (Khalifa) al profetului, fiind agreat de coraisilii meccani. De voie sau de nevoie, medinezii si alti nemuljumi{i au prestat jurémint de credinja lui Aba- Bekr, care a continuat cu energie opera profetului. A potolit revolta triburilor rasculate. impotriva taxelor impuse de Mahomed, a infrint armata bizantinaé a imparatului Heraclie si a supus islamismului Siria, realizind astfel un proiect al lui Mahomed conceput cu putin timp ina- inte de moartea sa. Dupa moartea lui Abi-Bekr (634) a urmat Omar, credinciosul dis- cipol apropiat al lui Mahomed. Acesta a-extins si mai mult puterea po- liticd a islamismului, alungind cu totul pe bizantini din Sirla si supu- nind Mesopotamia, Persia, Palestina si Egiptul. A murit in anul 644 in- junghiat in moscheia din Medina. Sub urmagul séu, Othmin, au con- tinuat cuceririle si a fost supus definitiv Egiptul. A murit si el injun- ghiat (656) in momentul in care citea Coranul, a catui redactare defi- nitiva se facuse din inifiativa sa. Lui Othman i-a urmat la califat Ali, varul si in acelasi timp gine- rele lui Mahomed, deoarece era cas&torit cu Fatima, fiica profetului. Impotriva acestuia s-a rasculat insé Moavia, din familia Omeyya, gu- vernator al Siriei, care cerea ca alegerea califilor s se faci dupa me- rite religioase, nu dup& inrudirea cu Mahomed. Ali a murit si el injun- ghiat intr-o moschee. Moavia se proclamase este so- cotita de istoricii, juristii si teologii mahomedani ca o epoca patriar- hajé a islamismului, in care califii, indlfaji la aceasta demnitate prin alegere, duceau 0 viala simpla si se conduceau dupa principiile demo- cratice cuprinse in Coran. Moavia ajunsese insé calif cu de la sine putere si avea sd-si asigure succesiunea pe cale ereditard, intemeind astfel dinastia Omeiazilor (a familiei Omeyya). Principiile democratice n-au mai fost respectate si Jarile supuse au fost tratate din ce in ce mai réu, chiar atunci cind Jocuitorii lor, din motive de oportunitate, se converteau |e islamism. Nu putem urmari insd mai departe dezvoltarea islamismulul de la jumatatea secolului VII inainte ", deoarece aceasta este foarte compli- cata si mai mult politica, fAcind parte de drept din istoria generala. Este destul sé amintim principiul lui Mahomed potrivit caéruia cei de alta credin{a trebuiau converti{i, f4culi robi sau pusi sii plateasc& tribul. 11. Pentru o aslfel de precentare se poate vedea lucrurea prof. R. Mantran, Lexponsion musulmane (Vil-e — Xi-e siéeles). PUB, Paris, 1969, 334 p. (BAR).RBLIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL 1a Turcli, convertifi 1a is! con lamism, i Athrelh tifl La a, au devenit cei i Racine ve aera Orieate islamismul STAGE ene cum am spus, circa $90 4c ee astazi in lumea fntreag&, aga de adepti. 4. Izvoarele doc: discutie dac& Maho a fabetismului lui Mi ale islamismului. — pmed a stlut sa scrie, si si citeasc rataa yeaa lon, nu mai tntllnegte ee! sustinuls chiar de majoritatea musulma: tinmed a spus tl Insusl deare sec ch ae ae en Dac Mae aceasta ti se-tefetea ia nee te este un omni, un «neinvajat-, problemele teologice, adict’ sa de carte, ci la nepriceperea sa in SLR ee AN Ie faptul ci nu cunostea revelatia iudeo- Beeson tecl o cvasi-certitudine ci Mahomed n-a fost analfa- Cae et eat Blachére "2, Mahomed a avut griji ins& ca in- sane eke ene fee de secretarul sau Zaid. Acesta a notat eT easE Sees er entes Hernan Ductile exindrasTomoplay Sr ee neal ui, primii trei califi au strins cu ce e si le-au redactat sub titlul A) Qur@n, care insem- stecitares sau «ceea ce trebuie citit», Meritul cel mai mare in recpetatee Coranului revine califului Othman, care, avind in mind un Caen al Coranului * si confruntindu-] cu alte texte, a transcris pentru ca elena sa mind si a pus sd se ard& toate celelalte variante, existe o editie unitara a car{ii stinte mahomedane. Editia aceasta a mai fost revazuta in vremea califilor Omeiazi, totusi maho- medanismul consider’ ca dogma ca forma actualé a Coranulni este exact aceea data de Othman, In forma actualé, Coranul se prezinté ca o lucrare mai - minoasa decit Vechiul Testament f se compune din 114 canketstawae sure (stra), imp&rtite si acestea in 6219 versete (@ya). La redactarea Coranului si la imp&rtirea sa in sure nu s-a finut seama insd de con- finut, ci s-a avut in vedere un criteriu cu totul exterior, punindu-se la inceput surele mai lungi si catre sfirsit cele foarte scurte, unele numal de citeva versete. {n cuprinsul aceleiasi sure au fost puse versete ca trateazé chestiuni diferite si {4ré legatur& intre ele. Redactorii au avut grijé numat s4 menjloneze, cu destuld aproximatie, care sure sint dio perioada meccan& a activitatii profetului si care din cea medinezd 4, Forma literar’ a Coranului este in general aceea 8 prozei rimate. Dintre diferltele sure ale Coranului, cele mai des recitate stint prima si a 92-a. Cea dinttl este foarte scurt& si are {n islamism valoarea pe 12. Op. eit. p. 32. 13, Manuscrisul pAstrat de una dintre sojlile ul Mahomed, Hafshey files lui Oma 14. Lucrul acesta este foarte important, deoarece putem urmarl schimbarea care s-a produs nu numal in continutul «reve iors, ci gi tn forma lor. De unde tn pe- suka meccand, Mahomed ave aproape numal preocupari religioase gl revelatiile Tole eMpstau forma unor versurl scutte, vioale, pline de avint poetic, in perioade me gale cipmveletiiie au ca oblect mai mult chestiuni politice, jutidice, morale, hartulelt qoeevrell gl crestinil etc., lar forma devine grevale, Upsita de avint s1 frumusete poetics. u162 ISTORIA RELIGHLOR care o are Tatdi nostru in crestinism, fiind recitatdé in toate impreju- rarile vietii. Cealalté este un fel de Crez musulman foarte scurt si concis. Importanta Coranului in islamism este foarte mare". ‘El serveste ca bazd nu numai a doctrinei si vietii Teligioase, ci si a culturii. ma- homedane in general. Elevii din scolile elementare ale farilor maho- medane invata sa recite Coranul si sint elevi silitori care 1 pot recita in intregime pe dinafaré. Recitarea Coranului are dealtfel la mahome- dani si o valoare liturgicd. Se recité sau se plateste si se recite din Coran pentru rudele decedate sau pentru sfinti. Recitarea se face dupa eau reguli, pe un ton intermediar intre recitarea propriu-zisa& si cintare, b) Hadith. — Pe ling& Coran, islamismul are un al doilea izvor doctrinar numit Hadith («comunicare», «istorisire»), format din diferitele Telatari traditionale codificate fn secolul II al erei mahomedane. De- oarece Coranul nu cuprindea norme de comportare pentru toate impre- jurarile religioase, sociale, juridice etc. in care s-ar fi gasit credin- ciosii, s-a recurs la tradifiile orale, c&utindu-se a se afla de la persoa- nele apropiate de Mahomed, indeosebi de la Aisa, sotia favorit’ a aces- tuia, felul de comportare (sunnah) al profetului in astfel de {mprejurari. De exemplu, in Coran se prevedeau ‘rugaciuni, spalari rituale etc., dar nu se prescria si ritul care trebuia implinit, felul cum trebuia s& se procedeze. De asemenea, pentru chestiunile juridice erau in Coran nu- mai citeva sute de versete, dind instructiuni pentru cazurile concrete care s-au ivit in activitatea lui Mahomed. Ramineau insé nenumarate alte raporturi juridice in care credinciosii erau lipsiti de un text sau de o indrumare canonica. Pentru astfcl de cazuri s-a recurs la traditiile orale, hadith, care cu vremea s-au inmultit enorm de mult si au in- ceput sé acopere cu autoritatea profetului tot felul de fantezii sau con- ceptii politice si religioase. De aceea s-a simfit nevoia unei trierl a tradifiilor pentru identificarea celor vrednice de crezare. Din sutele de mii de tradifii care circulau, comentatori celebri ca Bokhari (mort la 870), Muslim (mort la 875) si alfil au scos un numar restrins de traditli autentice (sahih), pe care le-au intarit cu indicarea sirului de persoane prin care acestea au fost transmise. Totusi, cu cit ne dep&rtam mal mult de inceputurile islamismului, cu atit este mai mare nesiguranta cu privire la autenticitatea relatarilor tradijionale. Ceea ce nu inseamnd c& aceste relatari tradifionale, in ansamblu! lor, n-ar fi avut o influenta considerabilé asupra {slamismului si n-ar servi inca si ast&zi la cunoas- terea cit mai adincité a curentelor religioase din primele secole ale islamismului. fs Dar nici Coranul si nici Hadith n-au putut fi considerate ca sufi- ciente pentru a lémuri pe credinciosi in toate imprejuririle, mai ales c& unele locuri din Coran erau obscure sau se contraziceau cu uncle . (IV, 156), In predica Sa, Tisus er fi anuntat venirca Iu! Mahomed. In acest sens au interpretat Yeolog!] mu. sulmani toxtele din Nou! Testament privitoare la Paraclet._'STORIA RELIGHLOR raiul si celor rai aratindu-li-se iadul. mormint intr-un fel de belie sau somn de apoi. Sufletele profetilor si ale martir camera, mergind direct in paradis. Ziu minuni si semne apocaliptice, intre care si aparilia unui fel de Antihrist, monstru cu un singur ochi, célare pe un asin. Va veni ins& Mahdt, cel «condus» de Allah, un fel de Mesia islamic, care va converti lumea la islamism si_va aduce dreptatea si ordinea pe pamint. lisus insusi va cobori din cer Sl se va arata oamenilor la moscheia din Damasc, dup care va ucide pe Antihrist si va ramine patruzeci de ani pe pamint, a- ducind pace intre oameni si intre animale. La judecata de apoi, care se va face in fafa lui Allah, faptele oamenilor vor fi cintarite pe o ba- Janta si apoi sufletele vor trece pe un pod «mai subtire decit firul de par si decit tdisul s&biei>. Cei buni vor trece pe pod iute ca fulgerul ; cei rai se vor praébusi in iad. Se pare c& exisld in islamism si credinta intr-un loc intermediar, araf, un fel de purgatoriu, unde merg cei a caror balan{a a stat in echilibru (influenja din religia persilor). In ceea ce priveste raiul si iadul, fantezia arabia a invetat tot felul de pliceri senzuale, in primul caz, sau de chinuri groaznice, in al doilea caz. Nu socotim insé c@ este necesar s& insistam asupra acestora. Men- fioném numai c& teologii musulmani de mai tirziu, dindu-si seama de natura vechilor conceptii ale eshatologiei islamice, in contrast cu dogma spirilualita}ii lui Dumnezeu, au cautat s& explice alegoric pasajele din Coran privitoare la proverbialele placeri ale raiului islamic si au intro- dus in eshatologia islamica si un element spiritual, potrivit caruia, cei ce vor merge in paradis vor avea fericirea de a contempla pe Dumnezeu. ‘Asupra vesniciei pedepselor celor rai, teologii musulmani nu sint toti de acord. Mahomed insusi n-a fost deajuns de lamurit in aceasta chestiune. socotind, in general, chinurile iadului ca fiind fara de sfirsit, dar a Jdset sé se inteleagd ca Dumnezeu, in infclepciunea sa, poate ho- tari si aitfel. Dupd parerea unor teologi musulmani insa, iadul intreg va fi depopulat treptat si va inceta sa mai existe, ajungindu-se astfel la credinta consolanta, care a ademenit si pe unii teologi crestini, in- tr-o revenire la Dumnezeu a tuturor oamenilor. Tn eneral ins&, inter- prejii moderni ai Coranului dau mai mica importan{d partilor din Coran priv iloare la eshatologie. 6. Legea islamicd (Shariah). — Islamismul imparte faptele oa- menilor in mai multe categorii si anume : obligatorii, recomandate, in- gaduite (si deci indiferente din punct de vedere moral), condamnabile si intervise. : Intre faptele obligatorii, impuse tuturor credinciogilor, sint consl- derate cinci obligalii rituale, pe care moralistii mahomedani le con- sidera drept «stilpii credinjel+ musulmane, si anume: mérturisirea oe dinjei, rugaciunea, milostenia rituala, postul Ramadhan si pelerinaju Ja Mecca. La acestea unii teologi mai adauga gi «razboiul sfint». I 1 shahdda : Mérturisirea credinfei se face prin rostirea formulel Nu oe alt Dumnezeu decft Allih si Mohamed este profetul séus. Ea Dup& aceea sufletele ramin in al morjii pind in ziua judecalii ilor sint scutite de aceasta anti. ja judecafii va fi precedata decr RELIGIA ARABILOR. ISLAMIsMuL ——-- = ——___167 se rosteste la cind se apropi trebuie si 0 r intrarea in j islami. + le moarte; usm si in alt osteascé necorncl fie mune mpFelursri dar mai ales posta recita apoi usor si fara gresoals We tage a Sean tae lw a letul nkar, care i} v Greseala in fata infri decedatului sa o mont exist& tn isla a Tua primul interogatorin. nw SBgeT Na- entul primei M © ceremonie religioass « de pecetture See credintes SiO care 8 consfinjeascs «confirmare» a credintel, Une eee, tome + Cu atit mai putin, o for He aemare” ® credinei, Unit au socotit ercumelstuse protestantity de poate face de la virsie ae deoarece aceasta ma wanes a un astel de Vitter oateee aceasta nu este obligatore si , ot Rugéciined: ritata Hee le pind Ja cincisprezece ani. rie si se rebui sala ‘i zs : ryebnle rostité de cine} ort pe 1}, deosobit. de importants in islomism, Savirseste Tugdciunes rity i ee spre Mocce™ Mat ae nites Trebuie | Fituala fl vom ardta in capi aUeeL CSE) laud’ adusé = enema ca rugaciunea eee iaped ae Janda adusi lui Dumnezen si se deosebeste de rugéci corerierade Renee oi rghomedannl o poate face in orice ti are Cot ucnlatey = ' imp, in ‘i vocare spontana 5 ae Daeneeara Rugdciunes perticulerd este eee ¢) Milostenia (zakat, «taxe fader peeerpseiaamicr Soper homed si de succesotii si sub ace ote edie tarediemeniats dei Ma, flonak fefeebit auupta prodasalct ndehoione Viki sear oe fala At cabttorion fia Grau ined Inpoeebile tech vilele de tuna tare nu erau folosite la vreo munca ca posable sect Vitale da itm care nu circulau si care rémineau timp Ae ar icerec ines prietar, Bunurile strinse erau apoi faleattettntalversciacy peelnlast py tere, pentru intrejinerea eventualelor istitutit reli Seopa ueatinele, pentru «r&zboiul sfints etc. Statele moderne Loe ee eee ae la zakdt si au adoptat sistemul de tmpozite Sbignatt tm toate stale, cu Aa mult cu cit cel dintit era obligatoriu numai pentru. iaabores In afar’ de aceastd milostenie oficiala, mai ! , mai ex i tenie neoficiala, obligatorie totusi, care se teste tn natura 0 tn en ey mai ales la sfirsitul postului, precum si milostenia be- {) Postul (saum) este obligatoriu de le virsta de 14 ani tn sus. Sint scutiji de post biltrinis, fomelle ins&rcinate si care alépteats coplt, cAla- torli, soldajii in timp de razboi. Acestia din urm& pot s&-si fac& alta- Gla’ postul obligatoriu sau s& plateascd tn schimb o suma de bark Pos- tul musulman dureaz& o lund, luna Ramadhan, cind profetul ar fi avut primele revelatil. Postul incepe fn fiecare ‘ai in zorl, exact {in momentul Do Le tnceputul activitatit sale, Mehomed recomands adeptitor sti #8 se roege cu fate spre lerusalim, in sperania ch vo clytiga pe evrel pentru {slamlem, dar mal Meee Scentrul ‘religies al tame Tiraiu. giea_schimbat holdrirea, f&cind din pentru ‘a obtine unilatea nationald st politica 6 arabilor.168, oo — ISTORIA RELIGHLOR cind este destulé lumina pentru a se putea deosebi un fii negru, si dureaza pind seara dupa apusul soarelui. fn tot pees a dinciosul musulman nu are yoie sé manince nimic, nici s& bea, ca mi, Foase parfumuri, si fumeze sau si aiba contact sexual. Noaples ned toate acestea sint ingaduite. Este usor de Inchipuit cd valoarea unui astfel de post este destul de mica, iar in ceea ce Priveste trupul ome. nesc acest post devine uneori un chin ingrozitor, deoarece musulmanii, folosind un calendar lunar, luna Ramadhan face ocolul unui an in. treg in 33 de ani si cade uneori vara, cind credinciosii musulmani din Arabia nu pot si bea apa timp de 15—16 ore pe o caldurd de 60-70 de grade. Totusi postul Ramadhan este incé destul de mult respectat in lumea islamica. e) Pelerinajul la Mecca (hajj) dateazi din epoca preistoricé si a fost pastrat de Mahomed datorita prestigiului pe "eave aceadtl traditie © avea printre arabi, ca si datoritd faptului ca prin el izbutea si men- find unitatea politica si religioasé a unei populatii atit de imprastiate. Musulmanii sint obligati sa faca pelerinaj la Mecca cel putin o dat in viata. Femeile nu pot merge la Mecca decit insotite de soful lor sau de ruda apropiaté. Cei bolnavi pot trimite pe altcineva in locul lor, cu condifia sa-i pléteasca toate cheltuielile. Cei care nu pot face acest lu- cru din motive foarte serioase trebuie sA faci in schimb un act de mi- lostenie sau s& posteasca, f) Razboiul sfint (gih@d) nu este o obligatie individuala, cum sint cele precedente, ci o datorie a comunitatii musulmane, care trebuie s& lupte cu necredinciosti si s& raspindeasca islamismul. Cel ce moare in- tr-un astfel de razboi merge de-a dreptul in rai, {4ré s& mai astepte ju- decata de apoi. Necredinciosii trebuie mai intii instruifi si invitati la islamism. Daca refuz&, se va porni cu razboi impotriva lor. Capitularea acestora fara convertire duce la un tratat in virtutea cdruia invinsii isi pastreazA bunurile, religia si obiceiurile lor, dar platesc o anumitd taxé. Daca rezista dar sint apoi invinsi cu forfa, ei devin proprietatea invingatorilor cu toate bunurile lor. Musulmanii pot sa-i omoare, s&-i transforme in sclavi, sé le répeasca femeile si copili etc. Prin astfel de rdzboaie «sfinte» au izbutit musulmanii si raspin- deasca islamismul si s& creeze doud imperii dintre cele mai intinse din cite se cunosc in istorie; Califatul arab si Imperiul otoman. Obligafia religioasé a razboiului sfint a incetat insd s& mai existe ca atare pentru statele moderne musulmane. g) Alte prescriptii ale legli islamice. — Pe \inga obligatiile prin- cipale expuse mai sus, legea islamic impune credinciosilor 0 multime de restrictii in ceea ce priveste viaja de toate zilele*. Acestca au ca- 21. Calendarul musulman se conduce dup migcarea Luni! tn jurul Paémintului, nu dup&3 miscarea Pém{ntului In jurul Soarelul, 51 astfel acest calendar are 12 luni de cfle 29 $i 30 de zile, in total 354 de zile. 22.N. Mitru, Morala islomicd oglinditd In lucrarea ,dtdho @ Jul Manuel al H-lea Paleologul (1301—1425), tn ~Ortodoxias, XXV_ (1972), nr. 3, p. 459—474; D. Soare. Situafia femeli in Islamism $f crestinism, In «Studli Teologices, IX (1957), mr. 3-4 p. 24251RBLIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL racter religios si juridi in chip'ti si juridic in ‘ in ene in unele tari ame si sint respectate inc& si acum el, legea islami z malelor care n-au cd. opreste consut i i au fe ‘ marea carnii de = malelor cate nau fost ucte ln vindtoate, interzice baoturile alcsoliee tanta deosebita regen roe 1 camate, dar mai cu seama do ii : millel, Poltratiee oementarit: raporturi rae ee n Poligamia este admisé, mus lor juridice dintre membrii fa- AIDE patra eon: ee, 2amisa, musulmanuioi liber fiindu-i ingédult religi sclavului numai d ‘1 igios. Ea const dintr. i doud. Cas&toria nu are caracter EAU STE contract cu doi martori, la incheierea trateazé indeosebi probes falé ci isi are un reprezentant. Acesta miresei, nu invers, cum ee petal pe care ginerele trebuie s-o dea Satori min RiclNaa ees iCHn imps la noi. Femeia nu se poate c&- peste! GdeAtorl (Ga Ei tenels fae de alta credinja. Barbatul se apartin religiilor care au fides iné sau evreicd, deoarece acestea poate face cu mare ugurinté co sfinte. Dezlegarea casdtoriei se H asia suficient 28 epule cuilel sale cuvmtsle rie senucigee al ‘Acestuia eateVdeslesata rom intee ndeiacinester aia repudicenist castors iMeaeerutnetearet! 5 2 jotei pe care a primit-o. Voa- ie eae re care ut Ports pe fafa musuimanele orasence nu este pre- ede Coram Fl ost la inceput o distinctie a sotiilor lui Mahomed, xtins sila ate) feet eam tat are, dupa legea islamic, parinfilor fata de copii si invers, precum Mt vegulite de arma fi rina tutelei asupra orfanilor. Legea talionului, atit de generala la vechil se. mifi, a fost menjinuta de legea islamica, der indulcita prin dispozitia potrivit céreia, in anumite imprejurari, vinovatul poate sc&pa de pe- deapsa plitind o amenda corespunzatoare. Legea islamicé a stapinit viala popoarelor musulman rindul, dar in vremea noastra lucrurile s-au mai Se nunee lt Siatnte eae sulmane au trecut prin importante transformari de ordin Politic, juridic si social, care fac ca legea musulman& sa-si piard& in foarte multe pri- vinte importanta pe care a avut-o cindva, 6 Schisme si secte. — Impletirea elementului politic cu cel re- ligios in islamism a facut sa se iveascd foarte curind tot felul de dez- binari intre credinciosi, ajungindu-se cu vremea la o intreagd serie de schisme si secte mahomedane. La aceasta a contribuit si réspindirea Is- lamismului afaré din Arabia, diferitele popoare devenite islamiste insu- sindu-si noua religie fiecare in felul s{u. Ne vom opri ins& foarte putin numai la schismele si sectele mai importante. Charigifii («rebelil>) au fost la Inceput un grup de vreo 12.000 de credinciosi, care $-au separat de comunitate pe chestiunea alegerli cali- fului dupa uciderea lui Othman (656). El cereau s& se aleag& califul de c&tre toti credinctosii si pentru merite religioase, nu numal dintre ru- dele profetului sau din tribul coraisitilor. De asemenea ei cereau ca man- datul de calif s& fie revocabil in cazul c& persoana aleasi In aceastl170 ISTORIA RELIGILOR demnitate s-ar ardta apoi nevrednica. lesita din consideratii de ordin politic, schisma charigit& s-a transformat cu vremea intr-o adevarata secta, formulindu-si dogme noi, deosebite de acelea ale sunnifilor, adic& ale musulmanilor ortodocsi. Caracteristic charigitilor este rigorismul lor. Silfii («sectantii») sint partizanii lui Ali, care il alesesera calif si care cu vremea ajunsesera sd formeze si ei o secta, mult mai importanta decit aceea a charigitilor. Siifii atribuird Jui Ali o cinste egald cu aceea datoraté lui Mahomed. Din Hadith nu acceptara decit acele relatari tra- ditionale care proveneau de la Ali, de la Fatima si de la descendentii acestora. Cum ins& descendentii lui Ali se stingeau unul cite unul, {ara posibilitatea de a inlatura pe Omeiazi, siitii, probabil sub influenta mesia- nismului iudeo-crestin, isi puseré toaté nadejdea in venirea unui imam descendent din Ali, care sté ascuns undeva si va apérea la momentul oportun pentru a restabili dreptatea si pacea. Este imamul Mahdi, care face figura de Mesia in secta siita. Siismul s-a ramificat cu vremea in numeroase secte. Dintre acestea, mai importanta este secta ismailifilor, care a jucat un mare rol in isto- tia Africii de Nord si in Orient in timpul cruciadelor. Secta are un ca- racter secret. Membrii sectei sint impértiti in grade si trebuie sa suporte anumite initieri religioase. Interpreteazé Coranul in chip alegoric. Un persan neoplatonic, Abdalah ibn Maimun, a dat un fundament filozofic doctrinei ismailite. Ismailismul a dat nastere la rindul siu mai multor ramificatii, mai multor secte. Intre acestea sint : carmafii, druzii si asasinii. Aceasta din urma isi datoreste faima cruzimii cu care membrii sectei isi executau adversarii. Numele sectei vine de la bautura hasis, folosita la initierea neofifilor *%, In marele conflict care a imparfit in doud tabere pe credinciosii islamisti dup& moartea lui Mahomed, s-au dat de-o parte un numar de credinciosi care au rdmas neutri. Sint asa-numitii mutafilifi («neutri»). In secolul VIII acestia devenira o scoala de teologie speculativa ere- tic, in lupta cu care s-a definit ortodoxia teologiei musulmane (mote- kallim). Specificul ereziei mutatilite st4 in «rationalismul» s&u, adic& in admiterea interpretérii dogmelor cu ajutorul rationamentelor filozofice, Jucru interzis pind atunci de c&tre reprezentanfii ortodoxiei mahome- dane. De asemenea, mutafilifii sustineau natura «creaté» a Coranului, 23. Intemeietorul sectei asasinilor a fost Hasan ibn Sabbah, care pare s& fi fost un om Invalat si cu importante scrieri teologice, A trait in sec, XI. Secta asa- sinilor avea coracter de societate secreta, ai carei membri depuneau jurdmint fata de conducdtorul sectei, numit in evul mediu Batrinul de la Munte, Ocupind pozitii Intarite prin muniii din nordul Persici yi avind ca sediu forlareata de la Alamut, numit& «cuibul vulturuluis, asasinil ficaau razii Infricosdtoare pind la mari depar- tari sf n-au putut fi nimiciti timp de 200 de ani de armatele puternice trimise Im- potriva lor. Abia In sec. XII] hanul mongol Hulagu izbuli s8-i zdrobenscA. Sub raport doctrinar, asasinii cautau sa-5} justifice metodele printr-o Interpretare alegorica a logii musuimane. Asteptau si el venirea Mahdi-ulul care std ascuns $1 aveau 0 treple de initiere. Doctrina asasinilor mai trdiesle si astdzi la unele secte si Indeusebl la asa-numijli khogiah din India (J. de Hammer, Histcire de Mordre des Assasins, trad. 4. J. Hellert si P. A. de la Nourais, ed. Poulain, Parls, 1833 — BAR).RELIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL 71 care nu face decit sa trina predestinstie: rapeprezinte cuvintul lui Alléb, si combateau doc- decum necredinciosh po ™@ Adeptilor acestei secte, cai rau nici- th ee a inilinfat adevarate tribunale inchizitoriale. vechea doctrina musui 'vi un puternic curent rigorist si de revenire la hanbalit’. Muhammad oe pe care aceasta o avea in scoala noteism rigid si se ridice eg nh? (1703-1791) propovadui yn mo- mintelor, impodobirii impotriva cultului sfinfilor, a venerarii mor- secolulul trecut, wake eller, sia luxului in general. La inceputul Bi pusera stapinin abifii desfasuraré chiar si o activitate violenta. mintul lui Mahomer Mecca si Medina, distruseré monumentele si mor- nind o prime op si ajunsera s& stapineascé intreaga Arabie. Deve- faseietedie ee Pentru turci, acestia au dus impotriva lor un rézboi 1818, Sects. Pp a i, pasa al Egiptului, care izbuti sa-i infringa in anul din pricing Wgnhabitilor a fost numita «protestantismul islamismului>, ia: ei noe nazuintei sale de a darima tot ce era cladit pe tradifie in islamism. In Arabia mai existd inc& si astazi un numar destul de mare de adepli ai acestei secte. __ 8. Mistica islamic’. — a) Sufismul, — Arabii nu s-au remarcat printr-o deosebit& inclinare spre mistic’. Mistica islamic&é a inflorit in afara Arabiei, in Siria si mai ales in Persia, sub influenta misticii cres- tine si a filozofiei neoplatonice si indiene. In secolele VIII—IX apar chiar si teologi mistici si indrumatori ai vietii contemplative, ca de exemplu Hasan din Basra (mort la 728), Ibrahim ibn Adham Churasan (mort la 777), Dun-Nun al Misri din Egipt (mort la 859) etc. De pe la inceputul secolului VIII, ostenitorii duhovnicesti ai islamis- mului incepura s& fie numifi sufisti, de la numele imbrac&mintei simple de lin& aspra (stf) pe care acestia, imitind pe c&lugarii crestini, obis- nuiau s-o imbrace in semn de renunjare la orice fel de lux. Alte, nu- miri care s-au dat sufistilor au fost acelea de fachir! (arab) sau dervisi (persan), cuvinte care designeazd pe omul sdrac sau care a renunfat la orice avere péminteascé. Sufismul a ajuns cu vremea un fel de religie aparte, producind multe neplaceri ortodoxiei musulmane. Teologia sufist’ este panteistd, spe- culind asupra cufundarii in nonexisten{a (fan@) sau in realitatea ‘abso- lut&, Unii sufisti au declarat cu indrazneala : «Eu sint Dumnezeu». Aga este cezul cu marele mistic Husain ibn Mansiir al-Halladj, care a fost crucificat in anul 922 la Bagdad sub acuzafia de a se fi declarat pe sine Dumnezeu, N-au lipsit exagerarile nici tn ordinea practicd, unii mis- tici folosind muzica instrumental, dansurile, b&uturile ametitoare, per- versiunile sexuale ca mijloace de transpunere in starile mistice. Pentru a feri mistica islamic& de r&t&cirl dogmatice, marele teolog musulman Al-Ghazali (1058—1112) sistematizd doctrina sufisté, pu- nind-o de acord cu ortodoxia musulmana, Lucrarea sa Renasterea silin- fef religioase deveni codul misticli musulmane. De asemenea, tn ordinea Practica, pentru a se evita ratacirlle de ordin moral, se ceru sufistilor s& se conformeze in totul prescriptfilor legii musulmane. Tn felul acesta172 Ss ISTORIA RELIGHLOR se ajunse la formarea unor confrerii sau ordi i f ne religioase, care ca scop practicarea in comun a pietatii prescrise de legea musulmans. b) Confreriile religioase. — Cele mai multe confreri it ligioase islamice au luat fiint& in secolele XII si Sana aausaireneest si altele maj tirziu si chiat in vremea noastra. Ele sint numeroase si formate numai din barbati. Au uneori caracter de adevarate ordine mo- nahale, in genul celor crestine si indiene, desi monahismul este in opo- zitie cu spiritul invafaturii lui Mahomed. Sufistii au fost cei dintii care S-au organizat in confrerii, facind vot de s&racie, ascultare si castitate. n general ins’, membrii confreriilor islamice sint c&s&totiti si traiesc pe la casele lor, mu in min&stiri?*, © data sau de mai multe ori pe sapta- mina acestia se adun& in anumite cladiri speciale, unde executd, sub comanda sefului confreriei, riturile reglementare ale ordinului, care con- stau din rugdciuni in comun, spal&ri, citiri din Coran etc. Uneori aceste rituri_comporta. invirtiri, dansuri, urlete si chiar alte moduri de exal- tare misticé, de unde membrii confreriilor respective au primit numele de «invirtitori>, «dansatori>, curlatori» etc. Sint cunoscuti tndeosebi «dervisii invirtitori» ai confreriei Maulawia. Unele ordine imping atit de departe exaltarea inifiajilor, incit acestia, pierzindu-si sensibilitatea cor- porala, inghit buc&fi de sticla sau c&rbuni aprinsi, isi fac rani adinci, mdnincé serpi etc. Confreriile au avut si au un roi foarte mare in islamism. Unele au avut activitate pe teren economic si, in general, au intrefinut pietatea in popor, infuzind o viajé noua islamismului oficial devenit formalist si sec. c) Cultul sfinfilor. — In strinsd leg&tura cu aceste confrerii re’ gioase este cultul sfintilor (walt), impotriva cdruia au luptat hanbalitii si wahhabijii, dar fara nici un succes *. Intemeietorii de confrerii si marii mistici au fost cultivati ca sfin{i, iar mormintele lor au devenit locuri de pelerinaj. Dealtfel am vizut cum Mahomed insusi a devenit indaté dup& moarte obiectul veneratici credinciosilor islamici. Unele persoane au primit consacrarea sfinteniei inca fiind in viafa, pentru a fi apoi date uitdrii. Cultul sfintilor a dat nagtere la sérbatori, pelerinaje, dar si la unele superstifii, care au schimbat caracterul islamismului in vremea mai noud. Is]Jamismul are de asemenea cultul relicvelor, fara 58 le atribuie ins& importanta religioasd pe care crestinil o atribule relicvelor venerate de ei. Astfel, islamistii au un profund respect pentru o spada, o pereche de pantofi si un mare numar de fire de par din barba lui Mahomed. De asemenea pastreazd cu sfinjenie uncle autografe ale primilor califi, Dar cea mai importanta relicvd este stindardul verde al profetului (sangiak scerll), pastrat cle calif cit timp a durat califatul (pind in 1924), Musul- manii cred ca acest stindard provine din cer si ci a fost dat lui Maho- 24, Printre contrerille mal importante sint: Qadiriya, Rifalya, Maulawiya, Sha- deliya, Nachibendiye, Bektashlya etc. 25. D. Soare, Conceptia despre slinfente in islamism s1 crestinism, in «Ortodoxia», 1X {1957}, nr. 3, p. 439459. ‘RELIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL _— ons 7 med ca semn al Victoriei, Cind . " oe Porneau in razboiul: sfint, musulmanti aveau in fruntea lor stindardul profetulut sau unul asemandtor de cu- d) Babismul si bahais; — i noscut o hou gl ite mul. — dn secolul XIX mistica islamic& a cu- Dt ic& inflorire in Persia prin babism si bahaism, cote eee Teligioase despre care s-a vorbit mult in tarile europene . ea hae cae unde ‘au cistigat si adepti. Babismul este legat de numele ae ae aie Mohamed (1820—1850), care se dédea pe sine ca Mehdi}. Cr Prin care se face cunoscut& doctrina imamului ascuns iy a pM Maire eee babismului nemultumeau guvernul per- al . roduse i - Bab insusi fu executat la diatie 1850. ee ., Babismul fu insi in curind umbrit de bahaism. Un succesor al lui Bab, Supranumit Bah@ Ullah («splendoarea lui Dumnezeus), de la care si-a luat numele bahaismul, find alungat din Persia, predicd in Tul ajungind la Adrianopol si intemeind o sectaé noua. Doctrina lui Bal Ull&h, care o rupsese aproape cu totul cu islamismul, avea caracter uma- nitar si pacifist. Guvernul turc il exila pe Bah@ Ullah la Sfintul Ioan de Acra, unde muri in anu! 1892. Fiul mai mare al acestuia, care fsi lua supranumele de Abd ul-Bahd (eservitorul splendorii»), prelué conduce- rea bahaismului, ini i sae m balseines) lui, subliniind caracterul umanitar si pacifist al doctrinel Ws i 9. Cultal. 7 sot de Locurile de cult. — Musulmanii isi pot face ru- gaciunile rituale in orice loc socotit curat din punct de vedere religios. Au avut ins& chiar de la inceput si cladiri speciale, pe care le numeau messgid sau mesged (locuri «unde se ingenunche»), din care s-a format cuvintul moschee. Moscheile principale, catedralele, care setveau pen- tru'rugdciunile in comun, au fost numite geami y messgid sau geami (geamii) Primul model de moscheie il formeaz& casa de rugaciune de la Medina din timpul lui Mahomed.{Moscheile au de obicel o tind& si © sala de rugdciune, a cdror arhitectura si ornamentatie variazi dupa j4rile supuse de musulmani. Cupola si minaretele (minGra, «far»), acele turnuri inalte de unde sint vestiti credinciosii pentru rugaciune, au de- venit cu vremea parti constitutive si distinctive ale arhitecturii_mos- cheilor, Unele moschei sint monumente impunatoare (fig, 29—32). De pild’, moscheea lui Omar din lerusalim este una dintre cele mel fru- moase. A fost construité pe la anu) 690 pe locul unde a fost templul lui Solomon, Singura ornamentatie a moschellor consta din «arabescuri», decorafii formate din linli geometrice, flori si frunze impletite sime- tric, deoarece, dup& traditie, Mahomed ar fi interzis reprezentarea fl- gurli umane si a animalelor. In interiorul moscheii, partea cea mal im- Portant& o formeaz& firida (mihrdb) care indic& directia (kibkAh) spre Mecca, ditectle spre care trebule s& se indrepte credinciosii cind se Toag&. Mosthelle inses! sint dealtfel orlentate spre Mecca si astfel firide 26. S. Fazakag, Curente Innoltoare In Islamismul contemporan, ta «Studit Tee- logices, XV (1963), at, 9-10, p, 555—585.i ISTORIA RELIGHILOR se afla in fundul lor, formind o iesi e i t, form situré in afara zidului. Aceasté firldé este bogat impodobita si in fata ei se asterne un covor pe care sta ima- mul si dirijeaza rugaciunile. on b) Oficiantii cultului. — Islamismul uw are un sacerdofiu propriu- zis, Im@m-ul nu este decit un conducdtor al rugdciunilor publice facute in comun de credinciosi. Lui i se cere insd s& aib& o vial& deosebit de morala si s’ cunoasca bine ritualul cultului musulman. Imamii sint cel mai adesea c&satorifi si nu se imbrac& in haine speciale. Imamul care conduce Tugdciunile publice de vinerea si de la sdrbatori se numeste khatib ; cel care predic& sau are un grad mai inalt in conducerea comu- nitatii religioase se numeste sheykh, iar cel care, avind o voce puter- nica, se urca in virful minaretului si cheama& credinciosii la rugdciune, se numeste muazzin (muezin). Moscheile mai mici si cele de prin sate au cite un singur oficiant, care indeplineste toate serviclile. Seful reli- gios al unei comunita{i mai mari se numeste multiu (miifti, «judecdtor» in limba turca)., Conducatorul cultului islamic dintr-o Jara se numeste Mare Muftiu, avind si atributii judecatoresti. In trecut, aveau mare importanfa in Turcia magistratii si teologii eruditi (ulamd@), in fruntea cdrora sedea Marele Muftiu sau Sheykh-ul- Islam, caruia califul ii incredinja conducerea tuturor functionarilor reli- giosi ai capitalei. ¢) Riturije. — Cel mai important rit al cultului mahomedan este ru- gaciunea (sa/at), care trebuie facuta de cinci ori pe zi: dimineata ina- inte de rasdritul soarelui, la amiaza, in mijlocul dupé-amiezei, seara dupa apusul soarelui si dupa caderea intunericului. Momentele in care trebule ‘yostité rugaciunea sint anuntate de muezin din virful minaretului. Inainte de inceperea rugaciunii rituale au loc spalari. Acestea se fac cu apa curata si, la nevoie, cu nisip. Se spala fata, imiinile pina la coate, se umezeste capul cu mina dreapté udd si abia dupa aceea se spala picioarele pind la genunchi. In cazul unei impuritati grave, cum ar fi de exemplu contactul sexual, numai o baie generali poate face pe credincios apt pentru rugdciune. Hainele trebuie s& fie si ele curate. Pe- tele de singe, saliva sau alte murdarii de pe haine fac ca rugdciunea sé fie ineficace 7. Ritul rugdciunii comporta, intre altele, citiri din Coran si anumite atitudini si gesturi fixate de lege si care trebuie implinite intocmai **. Din aceast& cauza, pentru a avea siguranf& ci nu gresesc, musulmanii prefer sa-si {acd rugdciunile in grup, la moschee. Aici isi las incalja- mintea la usa si se aseaza in rinduri inapoia imamulvi, repetind cuvin- tele si gesturile acestuia. Un loc deosebit i] ocupaé rugdciunea de vineri la amiaza, desi vine- rea nu este pentru musulmani o zi de sdrbatoare in intelesul pe care fl are Duminica pentru crestini. Unde sint credinciosi putini nu se face 27. G. H, Bousquet, La pureté rituelle en Islam, in *Revue de I'Histolre des Religions», t. CXXXVII, 1950, nr. 1, p. 53—71 (BAR). 28. J. Chelhod, Les altitudes ef les gestes de la priére rituelle dans I'tslam, fn «Revue de I'Histoire des Religions», |. CLVI, 1959, nr. 2, p. 161—188 (BAR).RELIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL q 173 rugaci An ie solemn de vineri, deoarece trebuie s& fie de fata cel putin nerala. Cu prilejul Blast Cugaciune se recomanda o purificare ge- din obligatlile tri calatoriei la Mecca, despre care am spus cd este una homedan are de fmapale prescrise de legea islamic&, credinciosul ma- crificarea implinit de asemenea o serie de rituri, intre care si sa- unui miel, a unei of sau a unei vite mari. Alte rituri musul : ae i Mis Te nagtere, Le esas Sint implinte in diverse imprejurdri ale vie- ; la moarte, dar acestea nu fi iu- zis din cul z nu fac parte propriu- Felgen ap evesan si sint cel mai adesea ramasite din practicile a oy aaa Sarbatoarea Teligioasd a musulmanilor este vine- nica pentrn crestini a at soar nu are un caracter sacru, ca Dumi- gal Facelnigacieceatione mbata pentru evrei. In aceasta zi, la amiaza, tretupe. Sint apot ; pe la geamia orasului, dar munca nu se in- iueulene cee Series tori principale : ziua a zecea a primei luni are Ditinenet. i sterii a ziua mortii lui Mahomed, ziua diplomei (in Gare, Dumnezeu prescrie aptele oamenilor pentru anul urmator), ziua seat si noptile care Preced Marele si Micul Bairam. Micul Bairam, ‘upa denumirea pe care i-o dau turcii si care se mai cheam& si «rupe- Tea» postului, are loc la sfirsitul lunii de post Ramadhan si dureaza trei zile consecutiv. Marele Bairam este «sarbatoarea sacrificiilor> si are loc in timpul pelerinajului la Mecca. Familiile celebreazd acasa aceast& sar- patent in acelasi timp si in unire spirituald cu pelerinii. Sarbatoarea lureaza patru zile. In noptile care preced Marele si Micul Bairam, credinciosii din toate clasele sociale se adun& la moschei pina in zorii zilei. Dealtfel toate sarb&torile musulmane incep de noaptea, pentru cd la musulmani, ca si Ja evrei, ziva incepe la apusul soarelui si dureaz& pind a doua zi la aceeasi ord. Musulmanii din India de Nord av unele sdrbatori speciale, siite, la care jau parte insd si sunnifii $i chiar si indienii nemahomedani. Partea principal& a acestor sarbatori, care dureaz& zece zile, o formeaz’ un fel de mistere, constind din reprezentarea martiriului lui Hussan si Hus- sein, fiii lui Ali si deci nepotii lui Mahomed, asasinati in imprejur&ri dversarii partidei lui Ali, Cu acest prilej, au loc procestuni prezentind luptele celor doi martiri si mormintele tin in aceste zile in Sorat cosalor focwrl aprinte i puie puteri magice siin juru cérora se danseaza. Se ga- crore Ii se tye ser prin fdc@ri seu tnghit c&rbuni aprinst 1 nasterii, césttoriel gi morfli. — Cind 1 Obicelurt cu Pr W otepulese s&-i sopteascé la ureche Sy ctarisite a credintei musulmane: «Nu este alt Dumnezeu formula de marvirliia a saptea dupa nastere se sacrific’ dol berbeci deci a "ak s caror carne se dé o parte la siraci, si se taie tn Ea frie caPrgral copilulul Sacrificiul despre care vorbim se practica chip solemn tragice de at cu care alegorice, rel lor. Credinciosii intre|176 ISTORIA RELIGILOR ee si inainte de Mahomed si a fost preluat de traditia mahomedand. ‘ot in ziua a saptea sau in alta zi se dd numele copilului, care este de obicei numele lui Mahomed, al unui membru al familici acestuia ori al personajelor importante ale tradifiei musulmane. Copilul este apoi cir- cumcis, fie in ziua a saptea, fie in a patrusprezecea, fie in anul al sap- telea, adica la inceputul celei de-a doua perioade a victii. Inainte de cdsdtorie, conform unei yechi tradi mirele trebuie s& stea un timp intr-un loc retras, fiind pazit de cavalerii sdi de onoare. In ziua in care mireasa este dusa la domiciliul mirelui si in noaptea nuntii sint implinite diferite practici cu caracter magic, menite sa fe- Teasca pe miri de interventiile duhurilor rele si s le aduc& noroc. Dupa aceea, timp de o s&ptamind, sofia sta inchisd in casa, iar barbatul sté Tetras de societate. Dupa sapte zile, sotii implinesc un rit de purificare si apoi incep viata obisnuita. Cind se apropie moartea, musulmanii indeamna pe muribund sa pro- nunje formula mérturisirii de credinté, pentru ca s& nu o uite si sd o poaté spune exact cind va fi anchetat de cei doi ingeri, Nakir si Mun- kar. Spalarea mortului o fac doua persoane de acelasi sex cu defunctul si care cunosc bine ritul acestei operatii. Mai inainte nu se platea aces- tora nimic pentru munca lor, deoarece la ziua judecafii se va line seamé de fapta lor pioas4. Mortul este tmbrdcat apoi intr-un giulgiu faré cu- saturi, pentru ca la ziua invierii s& se poata aseza cu ugurinja in ge- nunchi in fafa lui Allah si s-si primeasc& sentinja. Pelerinii obisnuiesc s&-si ia cu ei la Mecca viitorul giulgiu, pentru ca sd-l inmoaie in apa sfinté a izvorului Zemzem. Daca cecesul s-a produs dimineata, inmor- mintarea se face in cursul zilei, daca nu, a doua zi de dimineata. Pe dru- mul spre cimitir, imamul recita versete din Coran si din cind in cind se opreste, iar credinciosii repeta in cor ultimul verset. In sfirsit, ima- mul se adreseaz4 spiritului mortului si fi cere s4-si faca marturisirea de credin}a, asa cum o va face in faja lui Afb. O persoana dintre rude raspunde pentru mort: «A crezut intr-un simgur Dumnezeu si in Ma- homed profetul sau». Mormintele mahomedane sint construite in formé de firidd, in asa fel incit trupul mortului si poata sta pe partea dreapta si cu fala spre Mecca. Deasupra mormintului se ridicé un musuroi de pamint sau, la cel cu bunastare, se construiesc un fel de capele boltite (qubba). In In- dia exist8 morminte musulmane monumentale, construite cu mare lux de arhitectura, dar cum legea musulmané interzice mormintele somp- tuoase si mausoleele, cadavrele mor(ilor ilustri nu se aflaé In monumen- tele insesi, ci in bolfile subterane, cledesubtul sau alaturea de monu- mente, satisfécindu-se astfel cerinja legii ca mormintele sa fie modeste. Ceremoniile care urmeazi inmormintarii variaza dupa regiuni si nu se deosebesc mult de cele practicate in alte religii. Doliul nu se obis- nuieste. Totusi, pe alocuri se vopsesc in albastry unele vegminte sau parti ale corpului si nu se schimbd vesmintele intr-un anumit interval de timp.RBLIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL 17 11. Situafla actualé a islamismului. — Nu demult, un cercet&- tor musulman vorbea despre «aproape o jumatate de miliard de musul- mani» *, Mai decurind s-a putut vorbi de 570 de milioane*, In ce pri- veste repartitia musulmanilor pe continente si {ari, in lipsa unel statis- tici cit de cit sigure, ne muljumim si spunem c& cea mai mare parte dintre musulmani traiesc in Extremul Orient (inclusiv Uniunea indiana si Pakistan), iar restul, in ordine descrescinda, in Orientul Mijlociu, in Africa, Europa si foarte pufini in Oceania si America. Tarile cu cei mai mulfi musulmani sint Indonezia (901/ din populatie) si Pakistan (86%). Numai a zecea parte dintre musulmani sint adepti ai siismului, grosul formindu-1 sunnitii (ortodocsii), iar sectele contind pe un foarte mic nu- mar de credinciosi *, Ceea ce caracterizeaza in chip deosebit islamismul din ultima suta de ani este tendinfa de adaptare la nevoile lumii moderne, tendinta de modernizare a islamismului. Schimbarea aceasta nu se face insd fard dificultati, fara conflicte chiar, disputele dintre traditionalisti si moder- nisti, dintre quadim si jadid, luind uneori infatisiri grave in Orient ®. Ca «parinte» al miscitilor reformiste musulmane este socotit intere- santul personaj cunoscut sub numele de Al-Afghani (1838—1897) *, c&- ruia i-au urmat Muhammad Abduh (1849—1905), Rachid Rid& (1865—1935) gi Ibn Badis (1889—1940) *. In Algeria, miscarea de reform& islamic& (ish) a produs organizatia asa-numitilor Ulam@ reformisti (1924) si curentul reformator badisian*’, In India, dupa reformatori mai vechi, ca Ahmad Sayyd Khan (1817—1898), Sayyd Amir Ali si alii, marele poet musulman Muhammad Iqbal (1873—1938) a jucat un mare rol in mo- dernismul indian. In Turcia, reformele moderniste de sub Atatirk — su- primarea califatului, a tribunalelor si a ordinelor religioase, inlocuirea 29. Nabhani Koribaa, Le bien et Je mal dans le Qoran, tez4 de doctorat, Uni- versitatea din Paris, 1966, p. 3 (BAR). ; 30. Congresul Mondial Islamic de la Beirut, in «Relazioni religlosex, Roma, an. ‘VII, nr, 23, 3 martie 1973, p. 7—8 (BCS). 31. E. Vasilescu, Starea acluala a islamismului, in «Studi Teologice», VIM (1958), nr, 3—4, p, 260—270. 32. F. Rahman, International Religious developments in the present century Islam, tn «Cahiers d'Histoire Mondiale», vol, I, 1955, nr. 4, p. 879 (BAR), Kenneth Cragg, Religious developments in Islam in the 20th Century, with special reterence to modern secular world, in «Cahiers d'Histoire Mondiales, vol. Il], 1956, nr. 2, p. 505 si urm, (BAR); G. E. v. Grunebaum, Das geistige Problem der Verwestlichung in der Selbsisichst der arabischen Well, 1n «Saeculums, X, 1959, Heft 111, p. 280-328 (BPP), E. Vasilescu, Tendinfe modernisle In islamismul contemporan, tn «Studli Teologice-, XII (1960), nr. 9—10, p. 627—651. Fs Giulio, Besoitl Sent OFM, Sayyid el-Din al-Alghani, Saggio sul euo con cetto della religione, In «Orlentalia’ Christiana Periodicas, Roma, 1959, vol. XXV, IM, p. $ si urm. (BAR); Homa Pakdaman, Djamai-Ed-Din Assad Abadi dit Afghani, G.-P, Maisonneuve et Larose, Paris, 1969, 385 p. (BAR). 34. Ali Merad, [bn Badis commeniateur du Coran, P, Geuthner, Patis, 1971, 267 p. (BAR). : Pig BAP ered, Le rélormisme musulmon en Algérie de 1925 & 1940, Mouton & Co,, Paris, 1967, 472 p. (BAR). 12178 ISTORIA RELIGHLOR calendarului musulman cu cel gregorian etc. — n-au distrus religia isla- mic& si se pare c& nici nu urmareau s-o distrugé. O reactiune impotriva acestor reforme s-a produs in ultima vreme, intemeindu-se numeroase scoli islamice, intre care si doua noi facultati de teologic, iar confre- Tile isi continua activitatea in mod clandestin si altele noi au luat fiin\a in acelasi mod. In Indonezia, tendintele moderniste si-au facut aparitia la inceputul secolului nostru ca o consecinjé a dezvoltarii politice in sens nationalist. Miscarea Muhammadijah urmarea intoarcerea la Coran si Ia ortodoxia musulmana, infiintind scoli si institulii sociale de asis- tenl& si avind si un grup feminin, Aistya. O vie activitate desfasoara Liga tinerilor musulmani *, Elementul conservator pare totusi sé ramin& foarte puternic in toate {rile musulmane, indeosebi in ce priveste exegeza coranic’, unde nu este acceptata critica literara, ci numai o exegeza tradifionald inteme- jata pe autoritafile care transmit marturiile si pe continuitatea transmi- terii®, Tousi, chiar si in centrul conservatorismului musulman care este vechea Universitate El-Azhar din Egipt, s-au produs in ultima vreme unele schimbari. Astfel, in 1937, aceasta Universitate a fost reorgani- zat& pe trei facult&{i, noi materi au fost introduse in program si, ince- pind din 1955, sint admise si studente. La noi in fara existé comunité{i musulmane in Dobrogea inca din secolul XV, dupa cum reiese din inscripfiile de pe pietrele funerare ale mormintelor din curtea moscheii Esma Han Sultan din Mangalia, con- struité probabil intre anii 142i si 1441. Viafa religioasd musulmand s-a intarit Ins& in Dobrogea in prima jumdtate a secolului XVI, cind turcli au facut colonizari mai intense in {inuturile péduroase ale acestei pro- vincii, epoi prin imigrri de populatii musulmare din stepele pontice si din Crimeea, precum si prin imigrari ale tatarilor. Actuaimente, cultul musulman din Republica Socialista Romania be- ficiaz4 de toate libertatile acordate de Constitulie si este organizat conform Legii pentru regimul general al cultelor din 4 august 1948, avind un sef religios (Muftiu), cu sediul muftiatului la Constanta. Comunitati religioese musuimane exista si in alte parji ale \érii noastre, nu numai in Dobrogea, de exemplu la Bucuresti. 12, Concluzii, — Am ardtat cum Islamismul a apdrut in Jumea arabé intr-un moment de crizé cconomica, politica, sociala si religioasa. Mahomed a avut marele merit de a fi sesizat imperativele vremii sale gi de a fi realizat unitatea lumi arabe, stalul arab, printr-o religic unica, monoteista. 36, PE. de Joselin de Jung. Reliqions deli'Indonesia, In Le civilta delfOriente, vol. Il, p. 932 (BAR). 37. J. Jomiet, ©. P, Le commentaire earunique du Manar. Les tendences. mo- demmes de Fexegése coronique en Rgypte, G-P. Maisonneuve, Paris, 1954, Avant: Propos. p. IK $i passim (HAR) 38 Vasilesca, Cult musttioan in HPAL, in Glasnl Bisericlis, XIV (1955). Br 4, p 26-214RELIGIA ARABILOR. ISLAMISMUL, 9 In ceea ce priveste persoana Intemeie! i islami . 7 ‘ torului islamismului, mult de- ae ee ina eect, indeosebi din pricina modului r&zboinic prejurdarile speciale unele comportar ale | at Mano ee vit ‘a inalta misiune pe care si-o asuma: 13 3 ile Srinaie a1 al Danie? zeu» pentru a da poporula se el: aceea de «trimis a] lui Dumne- coat aiaatiaes aie an : arab si lumii intregi o noua religie, In orice nimi perioea Ja indoiala sinceritatea lui Mahomed mai ales in pI Pp i @ activitatii sale, iar ca om politic am aratat ca a facut ee de calitatii stralucite, N ceea ce priveste doctrina islamicé, ar fi » dar, dac& ne oprim numal la ideea de Dumnezew idee ints deeiout at supe, nee eae de politeisimal arab — aceasta idee a luat in islamism o in- neooaca Praia Potrivit conceptiei arabe despre divinitate, Dumnezeu Dy in stapin absolut, ale carui hotériri au caracter de fatalitate. umnezeu este in islamism un. despot oriental, fata de care omul nu are altceva de facut decit s& i se supuna in chip total. De aici doctrina pre- destinafiei, cireia unii teologi musulmani nu-i gasesc temei in Coran si cauta s& apere islamismul de 0 astfel de acuzatie, dar care este evident& mai ales in viata morala islamica, in care fatalismul s-a dovedit a fi un serios obstacol in calea progresului. Apoi, Dumnezeul islamismului, care nu este decit vechiul Allah al arabilor, este atit de departe de lume, atit de neapropiat, incit nu are nici o asem&nare cu TatAl nostru, al cres- tinilor, care este in ceruri, dar este si in lumea suferinfelor noastre prin Fiul Sau si prin puterea de viaja datadtoare a Sfintului Dub. Islamismul este strdin de misterul trinitar si de alte mistere, dar se resimte adinc de aceast& lipsi in dogmatica, in morala si in cultul sau, a céror mult- laéudata simplitate poate fi numita mai bine séracie duhovniceasca. Desigur, islamismul are si multe parti bune, pe care ar fi incorect s& nu i le recunoastem. O religie care impune rugaciunea, postul, miloste- nia a putut avea o bund inriurire asupra credinciosilor sai, Pe multi i-a impresionat indeosebi spectacolul minaretelor svelte, din virful ca- rora muezinul anunfa de cinci ori pe zi orele rugaciunii, precum si punc- tualitatea cu care musulmanii se achit’ de obicel de aceasta obligatie religioasa, Dar nu trebuie s& uitam cd rinduiala islamic& a rugaciunii de cinci ori pe zi este luata din tradiia vietii monahicestl crestine si n-am putea spune c&, Intr-o viald trepidanta cum este aceea a térilor civi- lizate moderne, se mai poate respecta o rinduiald valabilé pentru minds- tiri si pentru oamenit mai putin ocupali. : Islamismul a contribuit de asemenea la imbunatatirea situatiel ne- norocite pe care femelle si sclavii 0 aveau " ene Pees omic dar nu numai cd poligamia si ‘sclavia nu au fost desfiinjate de islamism, ci insusi intemeietorul islamismulul a dat un rdu exemplu, constituindu-si 29. Pentva foul cum, a fost canon! SION" atuverat in tucrares Lae: fs pate vedea ampl r i . ntfs Semen Pome 3 aah100 ISTORIA RELIGHLOR un populat harem si poruncind ca necredinciosii care nu se supun isla. mismului s& fie f&cufi robi. Problema daca islamismul face sau nu face femeii vreun loc in rai, problema care se discuté de c&tre teologii mu- sulmani, nu ni se pare atit de importanta cit ni se Pare important faptul c&, in general, islamismul este 0 religie a barbatilor, o religie care are in vedere pe barbati, numai ei tugindu-se in moschee si numai ei in- irind in confreriile religioase, in vreme ce femeilor li se Tezervd o viata de harem si de oarecare inferioritate sub toate raporturile. O alta ca- racteristica a islamismului este modul cum s-a raspindit aceasta relig’ potrivit comandamentului profetului de a face «rAzboi sfint» necredi ciosilor. Astazi, In unele {ari, ca in Turcia de exemplu, islamismul ‘a trebuit s& renunje la teocratia care forma odinioard principala caracteristicd a j4rilor musulmane, multumindu-se numai cu propaganda religioasi pe care o fac confreriile religioase despre care am vorbit mai sus, In orice caz, observatiile pe care ne-am ing&duit s& le facem nu vizeaza nicidecum diminuarea meritelor reale ale islamismului, care a format multa vreme si in unele {ari mai formeaza si acum temelia vietii morale, sociale. si culturale. De asemenea recunoastem meritele Tepre- zentantilor actuali ai islamismului, care, infelegind imperativele majore ale vremii noastre, vin intru intimpinarea actiunilor larg ecumeniste in- treprinse de Consiliul Ecumenic al Bisericilor, iau parte la toate reuniu- nile interreligioase si duc o sustinuté lupta pentru pace, infelegere si colaborare intre toate popoarele. ie, lin- BIBLIOGRAFIE 1. Enciclopedii M, Th. Houtsma gi colab., Encyclopedic de I'Islam, 4 vol. E. J. Brill, Leyden, A. Picard, Paris, 1913-1936; ed. noud, 2 vol, fasc. 137, 1960—1964 (BAR). — HAR. Gibb - J. H. Kramer, Shorter Encyclopaedia of Islam, B. J, Brill, Leyden, 1953, VIII4+671 p. (BAR). 2. Religia arabilor inainte de Mahomed S. Moscatl, Histoire et civilisation des peuples sémitiques, Payot, Paris, 195% p. 176—222 (BCU-SDU). — J. Starck y, Palmiréniens, Nabaléens el Arabes du Nord avant Fslam, in Brillent-Algtia, Hist. Rellg., IV, p. 201237 (BCU-SDU).— A. Jamme, ta ‘religion sud-arabe préislamique, in Brillant-Aigrin, Hist. Relig. 1V, p. 239—307 (BCU-SDU). — B. Burchard, Die Sdhne Ismaels. Geschichte und Kultur der Ara: ber, Koehler & Amelang, Leipzig, 1971, 274 p. (BAR). 3. Despre islamism in general 1. Goldzihes, Vorlesungen Uber den Islam, ed, a Il-a, K. Winter, Heldel- berg, 1925, 408 p. (BIT); Idem, Le dagme et fa Jol de islam, trod, P. Atin, ed. now’, P. Geuthner, Paris, 1958, VIII+315 p. (BAR). — E. Montet, L’Islam, Payot, Paris,