Panayotis Nellas OMUL - ANIMAL INDUMNEZEITColectia DOGMHATICA In viziune ortodoxa, Biserica nu este allceva decat Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu intrupat ca Revelatic deplina in continuitatea eficientet Lui mantuitoare in {storie prin Duhul Sfant. Prin Seriptura si Traditie, prin Intreagaei viafacultic-sacramentala gl mistica, Biserica mentine in acfiune $1 fructifiea Revelatia in infelesul et autentic, jalonat i aparat prin formulari dogmatice. ‘Dogmele concentreaza in formule sintetice $1 paradoxale miezul Revelatiei dumnezelegti $i jndumnezeitoare propovaduite, explicate gl actualizate de Biserica, Explicitand Persoana si opera Iui Tisus Hristos, Dumnezeul-Omul, Unul din Treime, dogmele ‘evidenfiaza punctele nodaleale intalniriiautentice dintre divin $i uman, infinit sf finit, transcendent ¢{ manent, | situandu-se in centrul figurii exemplare a Crucii, in insagi locul de intersectie intre vertical $1 orizontal. Tnjelegerea dogmelor, deci, reclamaexperienjacrucifianta aascezel min{iicare-dublata de asceza fizic’-urmareste adaptareamin(ii | finfei noastre intregtla Revelatie (at invers). ‘Aga cum sublinia Parintele D. Staniloae: “Caracterul definit al dogmelor nu contrazice, ci dimpotriva, asigura confinutul lor infinit. Renuntarea la ddelimitarile lor ar transforma adancimea fara de fund a misterulut intr-o balt fara semnificatie in care e posibil orice, darnimiccuadevarat nous! profund.Incontinutul atotcuprinaitor al formulelor dogmatice caredelimiteaza strict acest infintt, in bogatia neconfundata a aspectelor lui de inepuizabila adancime gi complexitate, teologia are un oblect de interminabila reflextune. Dogmele au nevoie de o punere in lumina a confinutulut lor viu gt infinit in corespondenfa cu viata duhovniceasca a sufletulul credincios, cu modul in care le-au Injeles si trait Sfin(it Parin{i ai Bisericif si cunevoilefiecarel epoct. Opera aceasta o face Biserica prin teologie.” Panayotis Nellas OMUL - ANIMAL INDUMNEZEIT pentru o antropologie ortodoxa Studiu introduetiv si traducere diac. Ioan I. [ca jr. BIRLIGrRGA TUDFTEARA Pia CARNAT TOLCEA “CTIA. DBT. UT! CHITTORY.Coperta fnvierea, detaliu frese8 Chora-Constantinopol (sec. XIV) Viziune grafica: Cornel Toma Redactare: Birzu Vasile Mulfumiri doamnei Sotiria Nellas si redactici revistei " Synaxi pentru permisiunea generoasé de a edita aceasta carte in romaneste. © Editura DEISIS pentru versiuned de fa. ‘Traducete dupt originalul neogree: TIANATIOTH NEAAA Zon ecomenion: TOOITIKEE TA Mi OFGOHOEH KATANOHT “Toy ANGRY Sona 1579" ISBN 973-6329-7-1 "indumnezeirea" omului, P. Nellas gi conflictul antropologiilor Fardindoiala, din zordimodemitiiipindazitnprazulsecoluli ‘XI, problema omului este chestiunea central epocinoastre. Inceput spiritual vorbind. in 1882 cu proclamarea “mortit lui Dumnnezeu” >! cxaltrea dionisac8 &“supra-crnll” de cltre FNietsche, secolul XN ‘ea derulat parcursul in umbra sinistra a celei mai gigantice negiti ideologice $i suprimar fizice « omulu(adevdrattapotecz negativa a inumanului, vertabiltriumf al “ne-omului”) in mumele clase, tase ori ideologilor: Un- moment: culminant al acestei evolutii 1a consttut proclamarea teoretica in structuralismal si post-structuralismul ‘Distanfs finial’ intre natura creat siceancoreatiesteabsoluta si infinits, Dar, fri. si desfiinteze distanfa fiinfiala, insdsi bundtatea infinits a lui Dumnezeu a binevoit si arunce dintru inceput © punte peste ea prin energiile ei necreate, ‘Tema teologica sicosmologicta energiilornecreatesle lui Dumnezeu si toma antropologica a “chipului lui Dumnezeu” in om se ntalnese exact in acest punct, Energiile lui Dumnezeu care susfin, conserva si in relafie cu lumea, au scopul de a o c8liuzi spre desivarsirea ei, dobéndesc in om un purtétor ereatconcret: libertatea omului, $i 0 directie coneret4: unirea omului cu BDumnezeu Cuvantul, Acesta © confiiiutul “chipulti tut Dumnezeu” in om: Omul a fost primul segment al ereafiei ~ “jarani din pamant” (Fac.2, 7) care a fost legat in chip adevarat si real, datorit& “chipului”, de Dummezeu; a fost prima forma de viet biologict - evident cea mai inalta care a existat pe pamént in a sgasea ia creatiei*!{carea fost inalfata datorita suflarii Duhului lao viats spirituala, adica in mod adevarat si real teocentrica. Materia cteata, “Yarana din pamant,” a fost organizata astfel pentru prima data teologic, creatia materialdia dobandit o forma sio constitusie dupa chipul lui Dumnezeu, viata pe pamant a devenit constienta, libera gi personala ‘Trebuie si remaredm, in paralel cu cele dé mai Sus, cf SfantalNicodim Aghioritul, urmand pe Sfantul foan Damaschin si pe Sfantal Grigorie Patama *, invati 6& in Dumnezeu vedem trei feluri de unire si comunivne: “dupa flinga”, “dupa ipostas” si*“dupa luerare”.”- Duypa fing (kat! oustan] sunt unite numai cele trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi; unirea dupa ipostas [kat'hypéstasin} (ipostatica) a realizat-o Cuvantal I Duimnezeu atunci cénd si-a asumat trupul din Fecioara Mari pecénd lucrurile pe carele-am spus mai sus aratéic@ unirea dupa Tucrare (sau energie) [kat'enérgeian] a fost daruita omului prin creatia lui “dupa chipul tui Dumnezeu”. Dar este limpede ca aceasta treia unire—5i acest punct are o insemndtate deosebitdt penitra tema noastra -nueste deplina, pentruca eamudesflinteaza distanta intre natura divina si cea umana, ci putem spune ci ea rune doar'o punte peste aceasta: intreaga ei semnificatie se afla in faptul ca pregateste si conduce spre unirea ipostatica care este deplina sidefinitiva pentru ea, de vreme ce in Hristos natura divina: gi cea umand aur acelasi ipostas’ sau aceeasi petsoand, na mai e cu putingl si le separe nici o distant Tpostasulcomun™suprimd distanta divinitapi si umanitagi fiind un termen comtn al fiecarei naturi, pentru c& la cele distantate {ntre ele n-ar putea fun termen commun”. Unirea dupa lucrare a lui Dumnezeu si a omului care 4 a fost daruita umanitafii prin crearea lui Adam “dupé chipul lui Dumnezeu”, a avut scopul de a conduce natura umand la unirea ipostaticd cu Dumnezeu-Cuvantul in HristosfAcest scop a reprezentat destinul originarallui Adam sielarimaspermanent sineschimbat—“cdci sfaturile Domniilui sunt nestramutate” =i dupa cddere. El a continuat sa constituie esenta pedagogiel lui Dumnezeu fai de poporul iudaic, confinutul si felul nu numai al proorocilor, cial intregii istorit sfinte a méntuiri Devine astfel limpede faptul ca esenta omului nuse afl inmateria din care afost creat, ci in Arhetipul (modelul) pe baza ruiaa fost plasmuit si spre care tinde. Toemai din acest motiv in concepfia patristics despre originea omului, teoria evolutici ‘nu este 0 problema, asa cum nu ereazi o problema pentru credincios specia lemnului din care este Picut’ o icoand biseriveascd. Stiinta poate gi are datoria de a studia “materia” lin care a fost facut omul, dar arice om de stiintd serios stie ii este imposibil sa cerceteze cu stiinta obiectiva “modelul” pe baza cfruia a fost facut omul, Aga cum adevarul icoanei se afl in persoana zugravita pe ea, tot asa siadevarul omului se afld in modelul lui. Aceasta tocmai fiindca modelul este cel care organizeaza, pecetluieste si configureaza materia si, in acelasi timp, 0 atrage, Modelul (achetipul) reprezintl continutul ontologic af “chipului” (“icoanei”). ‘Acest ultim punt inseamna cd adevarul ontological nu se aflé in sinele lui infeles in mod autonom: in ‘nsusirile lui naturale, cum sustin teoriile materialiste, in suflet sau fn partea superioard a sufletului, mintea (intelectul), cum credeau multi filosofi antici, sau exclusiy in persoana omului, cum admit sistemele filosofice personocentrice contemporane, in Arhetipul lui, De vreme ce omuleste 0 icoand, existena lui reali nu e determinatd de elementul creat din care este ficutd icoana, cu tot caracterul iconic pe care-| are insusi “materialul” creat, ci de Arhetipul (Modelul) ei necreat. Omu! este infeles de arinfi in mod ontologic numai ca fiinta teologica. Ontologia Iu este iconied. Cele dowd elemente prin care Arhetipul se afla si 15lucrea7’ in mod real z om si care constituie realitatea propriu- zis omului sunt subliniatecu claritate de un text caracteristic al Sfintului Grigorie de Nyssa: “Asa cum ochiul vine in ‘comuniunecu lumina prin strélucirea care se afl in mod natural in el, atrigandu-gi prin aceasta putere sddita in mod natural in celeeea ce este conatural cu cl, ayaa fost necesar sf ficamestecat cu natura umand ceva conatural cu Divinul . ca prin aceasta corespondenta aceasta 2 aiba doringa fata de ceea de care nrudit intim... De aceea a fost impodobit eu viatl, ratiune si infelepciune, si toate cele hune vrednice de Dumnezeu, pentru ‘caprin fiecare din acestea silaiba dorire dupa acclea cu care este inrudit intim,.. Acestea le-aardtat cuvntul despre facerea lumii intr-un singur cuvant folosindu-se de o expresie euprinzatoare si zicand ed omul a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu.” ! in acest text devine limpede pe de o parte constitupia teologicd a omului (“pentru aceasta a fost impodobit cu vial injelepeiune si toate cele bune vrednive de Dumnezeu”) iar pe dealta atractia pe care o exercita in mod interior asupra omului Arhetipal (“atrdgindu-3i la sine ceea ce ¢ conatural cu el prin purterea sidita in mod natural in el”). Cum este, insd, concret, Arhetipal Insusi?. Aceasts catie decisiva gi ¢ necesar sa fie 2. Arhetipul omului: Logosul intrupat Am mentionat deja ca la Irineu, Origen, Atanasie, Grigoriede Nyssa sialtiParinti, ntrecare Maxim Marturisitorul siGrigorie Palama, arhetipul omului este Hristos: Un text al lui Nicolae Cabasila nu ne permite nici o indoiali in acest sens. El seamana in mod caracteristic cu textul Sfintului Grigorie de Nyssa pe care |-am eitat si, in acelagi timp, il interpreteaza in mod decisiv: “fiinded pentru Omul cel nou a fost aleatuita dlintru inceput natura omuluis mintea $i dorinta au fost Rkoute 16 pentru Acela: minte am primit ca si cunoagtem pe Hristos. doringa ca saalergam spre El, memorie avem ca si-L, purtimm in eape Bl. fiindcd El afost Arhetipul célor zidite (le El). Fiinded, ‘nu Adam cel vechi este modelul Jui Adam cel nou, ci Adam cel nou este modelul celui vehi.” © ‘Arhetipul omului nu este, deci, pur si simplu Logosul, ei Logosul intrupat. “Omul merge spre Hiristos nu numai pentru Dumnezeitea Ini, care ¢ felul a toate, ci si din pricina celeilalte naturi a lui? (cea umand). Nuare important faptul cd Hristos mua existat istoric pe vtemea creatici lui Adam. Faptul ea Hristos este in realitatea supratemporala a lui Dumnezeu “mai-intai-nascut decat t zidirea” (Col.1, 15-17) constituie 0 invafatura biblica fundamentals. Dacd omul, pentru care a fost ficuté intreaga creafie materials, asirit pe pamantultimul dupatoate ereaturile, atunei este, newresit, logic éa Hristos, Care reprezinta scopul intregii creatii materiale si spirituale, si fie posterior lui Adam, devremece toate lucrurilesunt conduse de lacelenedestvarsite spre desivarsire.**Ca realizare suprem@aomului, este fires¢ ea Hristos sf reprezinte scopul merstlui ascendent al umanititit inceput dar si capat al istoriei {in acest prim adevar se ascunde un al doilea, la fel de important. Faptul cd Adam a fost creat dupa chipul lui Hristos inseamna ci el trebuia si se inalte la Arhetipul lui sau, mai exact, sf se curdjeasca si st iubeasea pe Dumnezeu in asa masura incét Dumnezeu sé vind si se sélasluiascd intru el. Logosul sé se uneasca ipostatic cu omul gi, astfel, sf apard in istorie Hristos, si se arate Dumnezeu-Omul fo Thedinthropos]: “Intrarea in lume a Celui intai nascut” (Evr.1, 6) reprezinta sfatul cel mai inainte de veci al lui Dumnezeu, taina suprema, -ascunsa din veacuri si din neam in neamt” (Col.1.26). Hristos a fost'sfatul sivoia Tatilui”. © Ela fost pre-destinarea [ho pro- orismés} gi in consecinta mersul natural si capatul drumului omului, Omul, serie Nicolae Cabasila, “a fost ficut dintru iceput” spre Hristos “ca spre un canon si o definiie... ca s poaté primi pe Duminezeu". * Deraierea de la acest drum a ”constituit-o cdderea, "Asadar, creatia omului dupa chipul lui Dumnezeu Care |-a plismuit, s-a facut dintru inceput pentru El (Hristos), casi poatl cuprinde cdndva Arhetipul; si legea din Rai data de Dumnezeu a fost tot pentru El (Hristos)”, ca si ajute, adica, pe om sf fie calauzit spre Hristos, scrie Sfantul Grigorie Palama, © Sidumnezeiescul Maxim: “Aceastaestettaina cea mare si ascunsa; aceasta este tinta [tel6s] fericita pentru care s-au aleatuit toate; avesta este scopul [skopos] dumnezeiese gindit ‘mai inainte de inceputul lucrurilor, pe care definindu-| spunem cAeste fintafinaldi mai inainte ganditi pentru care sunttoate, iar 4 pentru niciuna. Spre aceasta tina (spre unirea ipostaticé a ‘aturi divine si umane, spre Hristos) privind, aadus Dumnezeu Ja existent’ fiintele celor ce sunt.” # $i, cu mai mare claritate, iarisi Sfintul Cabasi “Fiindes Dumnezeun-a creat natura umand privind sprealtcev cia ficut-o cdutind aceasta: ca s4-siiadin ea Maica, cind va voi 84 se nascd; si presupundd mai intdi ca pe un canon aceasta nevoie (unirea ipostatic’, Hristos), spre aceasta plasmuicste ‘mai apoi pe om.” ® Prin urmare, faptul ci Dumnezeu a plismuit pe om “dupa chipul Lut” inseamna, in ultima analiza ca l-acreat astfel cael sitinda prin insisi natura lui, prin ingugifaptul c& este om, spre cel ce este Chipul Sau Dumnezeiesc, Inseamni ci El i-adat darur, $i i le-a dat .in.mod real, astfel inca aceste daruri sA Constituie pentru om, insasi posibilitatea si scopul de a sluji activ la Intruparea Logosului care e “Chipul” sau “leoana’” desivarsita si unicé “a Tatalui”. $i astfel, omul, enipostaziat in Logos, si poata fi inBltat sicl la““chip”, si se arate siel “icoan&” sau chip al lui Dumnezeu”, Acestfapt face vadit adevarul c& “chipul lui Dumnezeu” {nom reprezinta un dar si in acelasitimp un scop, o bogitie dar sin destin, cu alte cuvinte, c& el constituie in mod real insagi ‘existenfa umang, dar numai in potent&. “Chipul lui Dumnezeu” este 0 posibilitate reali, un gaj de logodnd care trebuie sa 18 conducd a nunta, adica a unirea ipostatiea. amestecul ‘neamestecat dar real al naturii divine gi umane, Numai atunei “existena” iconicd sau in potent a omului devine o “existenta reali”. Omul igi gaseste confinutul ontologic in Arhetip. Acestadevar fundamental are anumite diniensiuni care se cuvin subliniate: 1, Hristos mu este 0 intdmplare, un accident in istorie intruparea lui Dumnezeu-Cuvantul nu constituie 0 simpli consecinfaa biruin(ei diavolului asupra omului. Hristos nu este ‘fectul unei lucrari a satanei. Unirea naturii divine si umane + flcut pentru cd ea constitu sfatul cel mai inainte de veei al lui Dumnezeu, Modul in care s-arealizat in fapt aceasta mare taind s-a schimbat, * faptul a riimas acelasi. “Fiindea este evident tuturorcé taina savarsitéin Hristos la sfarsitul veacului esteneindoielnicardtare i plinirea celorasezate in protoparintele nostru lai 2-Inainte dea se fi unit ipostastic natura divin cu cea uumana gi chiar si inainte de cidere, omul exista pentru Aristos,ceea ce inseamnt c& avea si atunci, cu toate c&. nu plcdtuise, nevole de mdntuire, de vreme ce era nedesavarsit si neimplinit, “prune”. Invatitura aceasta constituie nucleul teologiei Stantulu Iineu. * Natura umand, ins, mu se putea intregi prin simpla ei tindere spre desivarsie; ea trebuia si realizeze unirea cu Arhetipul. De vreme ce Hristos este “capul Trupului Bisericii” (CoL.1, 18), fapt care pentru gandirea patristicd inseamna ca Histos este capul adeviratei umanitii, natura umand neprimind inc ipostasul Logosului era oarecum fara ipostas real, ii lipsea faptul “de a fi ipostaziath dupa Hristos”. © Era 0 femeie necasétortd, sterilé si, cum spune Pavel, “lipsita de cap" (1 Cor. 11, 3). * Realizarea omului ca fini cu adevarat intregi ",aavutloc prin nagterea lui Hristos. Oamenii reali s-au ndscut atunei cfind Hristos a intrat in viafa aceasta gi s-a nfseut”. * Din acest motiv Vasile cel Mare numeste in mod real si nu metaforie ziua nasterii lui ‘BIRLIOPEGA JUDE: PAST CERNA® BT4 ort ANA "CEA3. Scopul primului om réméne totdeaia acelasi. Fiecare om creat “dupa chipul” lui Dumnezeu este chemat si devina “chip” in Hristos. “Sa (re)dm chipului (ceea ce este) (lui Dumnezeu)”, serie Sfantul Grigorie Teologul. ” Hristos a deschis drumul pentru realizarea acestui scop. intr-adevar, nasterea lui Dumnezeu Cuvantul sileonomia Lai in trup nu se epuizeaca in rdscumparare, in eliberarea de urmacile greselii iui Adam. Domnul 1-a izbavit pe om de aservirea lui plcatului, diavolului si mori, dar a realizat si Iuerul pe care nu l-a realizat Adam. L-a unit cu Dumnezeu daruindu-iexistenfaadevaratéin Hristos si inaltandu-tlarangul de fipturd noua. Hiristos reprezinté méntuirea omului nu ‘nuinai [a modul negativ, izbavindu-I de consecintele pacatului protoparintilor, ci si pozitiv, intregind existenja lui iconica dinainte de cadere. RelatiaLuicuomul nuenumaitamaduitoare. Mantuirea {he soteria] omului ¢ ceva mult mai larg decat riscumparatea, ea coincide cu indumnezeirea {té thease]. 4, Continutul antropologic real al indumnezeirii este hristificarea |christopoiesis]. Nu € 0 intémplare faptul c& Apostolul Pavel in Epistola catre Coloseni, in care laud intr- tun imn pe Hristos ca pe “chipul Dumnezeului celui nevazut, ‘mai-intdi-nascut decat toata zidirea...” (1, 15-18), cheama pe “tot omul” s& se fact “desdvarsit in Hristos” (1, 28) si pe credinciogi si fe “plini intra EI” (2, 10). Indemnat fui Pavel tre omul credinciosca ls se infatigeze ca “barbat desavarsit, la mAsura varstei plinatatii lui Hristos” (Efes.4, 13), si dobindeascé “'mintea lui Hristos” (I Cor2, 16), “inima lui Hristos” (Efes.3, 17), ete., nue facut din motive de pietate ‘extern gisentimentalism, ciel vorbeste ontologic. Nuindeamn’ Inoimitajie exterioara pur tica, ci lao hrstificare reala. Pentru &, asa cum serie Sfintul Maxim, “Cuvantul fui Dumnezeu Dumnezeu... vrea pururea sin toate si se lucreze taina intrupas Sale”. 5. “Viata in Hristos” a lui Pavel, Parinfii Bisericii au ‘numit-9.indumnezeire, in principal ca si apere scopul final si Lvietii i Hristos de primejdiile pe care le-au «reat ereziile, Mai inti arianismul care, invatind c& Hristos este ocreatura restringea inevitabil viaja in Hristos in limitele creatului *. iar in continuare si celelalte erezii hristologice (nestorianismul, monofizismul, apotinavismul, 5.0.) Pingii n-au omis niciodata s4 accentueve faptul ca atat vontinutul cat si calea indumnezeirii este unirea cu Hristos, tocmai fiindca lunirea cu Arhetipul este cea care conduce pe om la intregirea lui. 6. intr-o epoca ulterioara (si aceasta observatie este necesari pentru cacititorul ciruia ji sunt straine poate tezele de mai sus, 58 inteleagi de ce ii sunt straine), incepind de la sfarsitul secolului al X1-lea, in Occident addominat o conceptic difertdide conceptiateologica, antropologica si,prin extensiune, soteriologica si ecleziologie’ de mai sus, Aceasta conceptie s- a impus $i in Grecia incepand din secotul al XIX-lea, ednd la nousinfiinfata Universitate din Atena teologiaa fost cultivata $i predata in legatura nu atét cu Traditia patristica, cat mai ales cu stiinta teologica occidental contemporana. Rezultatul a fost extinderea si in Grecia a conceptici occidentale despre crestinism. 7, In ultimele decenii, tema indumnezeirii s-a ridicat din nou la suprafata sieste suficient studiata. Faptul este de bun augur dar consideram e mai trebuie ficut un pas. Dintr-o categorie spirituald generala, indumnezeirea trebuie si cistige ‘un confinut antropologie coneret, ceea ce in limbajul Parinilor {nseamniun continut inacelasitimp antropologic sihristologic, trebuieadica si fie infelesiaragi cao hristificare. intelesinacest ‘mod, scopul omului $i mijloacele de realizare ale acestui scop, credinja, paza poruncilor, asceza, Tainele, intreaga viaid bisericeasca si duhovniceasc’, toate se lumineaza interior. isi gasese legitura organica intre ele, cu lumea’si cu Hristos, inceputul si sfarsitul a toate. 8. In celelalte capitole ale cértii ne vom stridui sa prezentim infelegerea patristic, noud pentru noi cei de.azi, si totusi tradifionald, a acestorrealitifi, Merith aici si remarcim cliberarea pe care o creaz omului aceastl teorie© eliberare de rau si de prical. Orieat de Infricositor ar fi raul, de vreme ce acesta si nu Hristos e ceva episodic si accidental, se dovedeste in ultima analiza a fi mic. Infelegerea omului ~ a mantuiri a vietii spirituale, ete - este dezlegata de rau si levaté de Hristos. Raul este relativizat. Adancul cel mai mare al pacatului nut atinge obarsia si felul omului. Omul poate rimanea rob pacatului, legat de el, dar poate fi si dezlewat. Obsirgia sa deiforma si elul teocentric i fac ‘mai mare decdt raul si pacatul, mai tare decat diavolul Bliberare apoi, de conceptia eicticd siin ultima anali statics a istoriei, dar si de cealalta conceptie care considera storia ca pe 0 evolutie biologica sau dialectic’. Din moment ce ontologic al omului se afla nu in biologic, ci in cexistenfa in Hristos, si realizarca existenfei‘in Hristos constituie tun mers de la “dupa chip” la Chip sau de la existenta ieconiea la cea reala, istoria poate fi infeleasd tocmai ca realizarea acestui ‘mers, Ca atare, ea igi are obarsia si finta finald [arché kai télos] in Hristos. $i intrucat Hristos nu este numai “Cel cea fost si Cel ce este”. ci si “Cel ce vine”, istoria nu e migeats si determinata ‘numai de trecut si de prezent, ci si de viitor, unde ca viitor vom. considera nu legitatile spre care conduce evolutia biologica sau dialectica necesard a creafiei, ci Venirea la sfarsitul veacurilor a Celui ce recapituleazi toate, Hristos, adicd a Logosului impreund cu trupul Lui, cosmosul transfigurat. Astfel, dezvoltarea sau evolufia umanititii si, in genere, a creafiei se lumineaza interior, iarintelegereaeinu se limiteaza la procesele de schimbare observate in materia chipului, ci, fra si fie desconsiderata aceast& prima dimensitine, ea se extinde i se infelege in principal ca evolufie sau indljare a chipului spre Arhetip. Evolutiachipului spre Arhetip depaseste atfel, limitele creatiei - limite pe care se afla constransi si le puna tofi cati privesc numai la materia chipului, ignorind insusi chipul - si merge la infinit. In acest mod, evolutia este infeleass si pus in valoare in toate dimensiunile ei - nu numai in cele pe care le determina observatia stiintifica. 9. Aceste teze ne conduc spre nucleul problemei 2 antropologice, aga cum 6 abordim astizi. Adevarul pe eare-I Ccuprind este adevarul antropologic cel mai nevralgic, dureros, darn acelasitimp salvator pentru omul eontemporan. Dureros, pentru c& smulge din radacini si cea mai mica zvacnire de revendicare'aaufonomiei, Salvator, pentru ciideschide naintea omului orizonturi marefe si nesfarsite pentru 0 acti dezvoltare real si cu adevarat umana. i Desigur, spunand c& acest adevar loveste puternie autonomia, nu injelegem cf justifica heteronomia in infelesul filozoficalacestortermeni. Acestitermeni au fost gresitinfelesi -xplicati in ultimele secole si de altfel, se gaseso, in esenfa, inafaraproblematiii ortodoxe, Efortul pecare-Ifacem aicieste de a arita cd Dumnezeu nu este pentru om un “principiu’ exterior, de eare omul atarna in mod exterior, ci in mod teal yi adevarat principiul si felul lui ontologic. Fiind plismuit dupa ‘chipul lui Dumnezeu, omul este alcatuit teologie: $i pentru ca siifie adevarat,el trebuie sa existe gi s8 trfiased in fiecare clip teocentric. Cand il neaga pe Dumnezeu omul se neagi pe sine insusi si se autodistruge. Cand viefuieste teocentric, el se pune in valoare la infinit pe sine insusi, se dezvolta si intregeste in vesnicie. Asupra acestui punct vom reveniB. ‘Haine de piele”” (dermitinoi chiténes] | Spuneam la ineeputul acestui studitr cd seopul Iui este. pedé o parte. elucidarea principiului constitutici destinului. a haturii omului in general: iat pe de alti parteystabilires unei baze pe care teologia ortodoxa se-va putea sprijini spre a ajuta efectiv lumea contemperans. Cele cate le-am spus despre continutul “chipulti tui Dumnezeu” inom raspund ta primul punet, aratistarea natural omului: Cu toate acestea, nu suficient; deoarece experienta arata ca realitatea istorici a omului este diferitt de « anmvazut cd e determinati de “chipul lui Dumnezeu conceptia crestina aceasta se datoreaza faptului ca realitatea istoricd evolueaza in starea eontrara naturii in care se aflaomul dupa cddere. Aceasta stare rimine si o studiem, in ce priveste cet de-al doilea punct, ecle cate le-am spus pot si ajute in parte, pentru ca in esenta ele lumineazi pozitiv si pun in valoare. cautarile centrale ale omului dupa ‘cunoastere, dezvoltare, dreptate, ibertate,etc.,ca si cautari ale naturii lui de chip (iconice). in conceptia crestin, aceastanuse. datoreazi faptului cd nu este cu putintd ca el sa le gaseasca. ch ele nu-i apartin, ci faptului ca le cauta misedndu-se dintr-un punet de pornire gresit si intr-o directie gresiti. Punctul de potnire gresiteste nerecunoasterea tirii contrare naturiiin care ne gasim, iar directia gresita este faptul eli noi eautam ceva ce este de fapt contrar naturii. Bunurile naturale pentru om sunt cu putintiisd fie gasite, daca sunt cautate in izvorul lor real i daca, pentru ca si le waseasca, omul se migca valorificand puterile lui naturale, 24 Pentru casi explice starea de dupiicaderea omului. $i pontruca st ereeze dindatul contrar naturiialexisten(ei dedupa dere-a doua baz a acelei,punti care; avand. prima baz “chipul lui umnezeu” inom, s4ingéduic omului deopotriva supraviefuiasca in starea contrar8 naturi, sisiise intoared la starea conformé‘ehipului” ba chiar, intregind elanul ultimului, 4 ajung Ja. chip, Parinfii aw’ dezvoltat invatatura de: mare insemnatate despre “Aainele de piele”. Prin aceasta nu au facut alteeva decdtsidezvoltesicea de-adouadintezele fundamentale ale, Revelatiei, biblice. adic faptul cd, dupa caderea protoparintilor, ca ei sa poati supravietui, Dumnezeu,."i-at imbrdcat prin milostivirea Sa “in huine de piele’(Fac.3.21). Este limpede ea pentru intregirea studiului nostru este necesar sd privim mai indeaproape si aceasta invauiturd patristic’. " 1. Continutul antropologic general (nninséide:toatcinebuisseicontiat faptul-carasaveun arata impede relatarea Genevei, “*hainele de piele’” au'fost adiugate omului dupa c&dere sic mu reprezintdt un element ‘constituiv naturalal lui, >Ceeace observatia empiric’ numeste ‘naturalitatea omului este pentru invatitura biblicd si patristied ostare ulterioard, de dupa cadere;nuinsasi natura lui originara, siprinurmare,adevarata:*Pentru.ct proprie siconforma naturi este pentru oameni viata: asemianata naturii divine”. Prin urmare,dac& vreasi-siineleaga pe deplinexistenta,elementele bune dar gi cele terifiante eare-I bicitiese, omul contemporan este chemat si-si largeasca orizontul, si se intrebe dacti nu ‘cumva ceea ce el considera “natural” nui chiar asa infeles de lasine. $i trebuie sa remarcam cd este de bun.auaur faptul cain spatiul stiinfelor antropologice savantii igi pun in ultimii ani aceeasi intrebare. ® Desigur, pentru cel ce vrea sa se miste in spatiul, antropologiei biblico-patristice ortodoxe. aceasti distinctie are o insemndtate decisiva si de aceea, incontinuare, trebuie sa fie luata bine in considerare, 25Al doilea punct care trebuie remareatcu aceasta ocazie este faptul e& hainele de piele mu reprezinta trupul [soma] ‘Omultd. De timpuriu, Parinfi s-au vazut nevoiti sa accentueze aceasta * ca si suprime ereziile gnosticilor care valorizau negatiy trupul. ® Nu este de mirare faptal c& Origen, influentat de concepfia lui eronatd despre preexistenfa sufletelor, a 50\ dacd sub expresia Seripturii “haine de piele” trebuie intelese Sau_nu trupurile:'“" Dar chiar si impotriva acestei sovaieli Paringii exeroita o critica dura *, caracteristicd pentru efortul lor de «’sublinia ny numai valoarea pozitiv® a trupului, ei dea faccentua adevarul crestin central cf, impreund cu sufletul ‘rupul aleatuieste prin compunere (sinteza)naturaumana deplina “Om. insé, dupa natura nt sé numeste foarte adevacat, nici sufletul ffs trupnicitrupul firisuffet,cicompusulrezultatdincompunerea sufletuluisitrupuluiint-un singurchip”. Pentru Traditia patristic acestadevar este nu numai centtalci slimpedeEstenevoie,astfel si insistim aici asupra documentirii sau analizei lui. ‘Ce sunt insct hainele de piele? Am vorbit deja mai sus despre invatatura plin& de semnificati a Parintilor cu privire aceasta tem Invafitura’patristiea este intr~adevar plin’s de semnificati,instinu este sistematica. Asa cum, pentruaexprima realitatea conforma naturii omului, Périnfii-s-au folosit-de ‘expresia “dup& chipul lui Dumnezeu” fara si edifice, ins, in jurul acestui adevar un sistem, tot aga, ca si descrie sisi interpreteze'stareadedupa cadere aomului,s-aufolositadeseori de conceptul de *haine de piele”. In acest mod, i au formulat multe adeviruri privitoare la “hainele de piele” si aw facut variate aplicari ale acestui termen. Unprim loccomunaltuturoracestoraplicariesteacela ci*hainele de picle” exprima mortalirateabiologic& [nekrotes} priviti de ei ca oadoua naturd a omului de dupacadere. “Pentru aceasta (Dumnezeu) a facut hainele de piele,-ca si cum |-ar fi ‘imbracat (pe om) cu mortalitatea...” (Metodie din Olymp).® in vreme ce inainte de cidere omul era “gol, scutit de purtarea picilormoarte”, ® dupa aceasta el “si-a ascuns (goliciunea) de Jur imprejur cu piei moarte” (Grigorie de Nyssa). " “Agadar, 26 mortalitatea a fostadusi din natura vietuitoarelornecuvantitoare supra naturii create pentru nemutire prin iconomie” (Grigorie de Nyssa), # Caracteristic in aceste pasaje si in altele pe care nu Je-am maicitat este faptul c& nue vorbade moarte [thanatos], cide mortalitate (nekrotes], de 0 noua stare in care se giseste omuil, de. viata in moarte [miaen thandto 206]. Schimbarea este mare, reprezint@o rastumare deplin@a luerurilor. Omul nu maiare,ca inainte, viata cao caracteristica constitutiva alui, nu mai exista datorita viel care tasneste in mod natural din el, existéintrucditamani moartea. Ceeace exist in principal acum estemoartea, viaia{z0e]s-aschimbatinsupraviefuire[epibiose|. jntr-o-inspirata. “‘tdleuire a modului in care s-a fficut caderea. lui Adam”, Sfantul Maxim Marturisitorul il vede pe ‘omul cel dintai creat grabindu-se si creeze in el in mod tehnic ‘nsusirile lui Dumnezeu, s& creeze in el in mod autonom, “fara Dumnezeu, inainte de Dumnezeu si nu dup’ Dumnezeu”, ceea cee ocaracteristica exclusiva a lui Dumnezeu: viata in sine. El a pardsit asife! hrana dumnezeiasea.* potrivitd naturi lui gi, pentrua-siduce viata lui separatd, aales ca hrand rodul pomului ‘oprit, cu toate c@ a fost invatat dinainte c& acesta este un rod al i,adicd un rod al neincetatei curgeri, schimbati si alter. Astfel si-a facut strdcioasa, asemenea rodului, si viata tui iar moartca a ajuns vie in el. Pentru ca, explica dumnezeiescul Parinte, de vreme ce moartea existi. cao stricaciune, si descompunere a fapturii care se ereaza in fiece clipa. iar trupul ‘creat neincetat prin afluenta i scurgerea mancérurilorse stricd sise déscompune in mod natural, este evident cé cele prin care ‘Adam ctede ca se creazd viafa au creat in eli in noi moartea pe care in de atunet in floare. Astfel, Adam a dat mort intreaga nnaturdiumand. “$i moartea traiestede atunei in tot acest interval de timp fldcandu-ne pe noi mancare a ei insdsi, iar noi mu mai ‘kim niciodati, fiind pururea devorafideea prinstrictciune”. ” De aceea, pufin mai jos, numeste “capitul acestei vieti prezente nu moartea, ci izbivirea de moarte”.”” ‘Asadar mortalitatea, absenta vietii trita de sufletele 27