Colectia MEMENTO Coordonator: Toader Nicoara Coperta: Liliana Bolboacaé Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei JELAVICH, CHARLES Formarea statelor nationale balcanice: 1804 - 1920 / Charles si Barbara Jelavich. - Cluj-Napoca: Dacia, 2006 ISBN (10) 973-35-2113-2; ISBN (13) 978-973-35-2113-6 I. Jelavich, Barbara 94(497) © Editura Dacia Cluj-Napoca: 400620 Str. Fabricii nr. 7, Et. I, Ap. 65, 68 tel. 0264/45 21 78, O.P. 1, C.P. 160 Distributie 44 74 75, Contabilitate 41 13 80 e-mail:office@edituradacia.ro, www.edituradacia.to Bucuresti: Oficiul postal 15, sector 6 str. General Medic Emanoil Severin nr. 14 tel. 021/315 89 84, fax: 021/315 89 85 Satu Mare: 440167, B-dul Lalelei R13 et. VI ap. 18 tel. 0261/76 91 11; fax: 0261/76 91 12 Casuta postal 509; Piata 25 octombrie nr. 12 www.multiarea.ro Baia Mare: 430061, str. Victoriei nr. 146 tel,/fax: 0262/21 89 23 Targu Mures: 540362, str. Magurei nr. 34 tel./fax: 0265/13 22 87 An atentia difuzorilor de carte: Timbrul literar se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, Cont RO 44 RNCB 510100000 1710001 BCR, UnireaCHARLES SI BARBARA JELAVICH FORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 1804-1920 Traducere de IOAN CRETIU Cuvant introductiv si control stiintific de prof. univ. dr. Camil Muresanu EDITURA DACIA Cluj-NapocaCopyright © 1977 by the University of Washington Press Printed in the United States of America Library of Congress Cataloging in Publication Data Jelavich, Charles The establishment of the Balkan national states, 1804-1920 (A history of East Central Europe; v.8) Bibliography: p. Includes index 1. Balkan Peninsula ~ Politics and government 2. Eastern question (Balkan) [. Jelavich, Barbera (Brightfield) joint author, II Title Ill Series: Sugar, Peter F. A history of East Central Europe: v.8.PREFATA AUTORILOR Lucrarea de fata se ocupa in primul rand cu istoria moderna a gapte popoare balcanice — albancaii, bulgarii, croatii, grecii, romanii, sirbii si slovenii. Toate aceste popoare au avut un trecut istoric cel putin la fel de idepartat, daca nu chiar $i mai indepartat decat al statelor din vestul l-uropei. Istoria cva mai veche o au grecii, care au in spate o traditiv cul- tuval-istorica neintrerupta de peste patru mii de ani. Apoi vin ilirii, stramogti albanezilor, care au migrat spre locurile lor de astzi cam prin al doilea mileniu i.c.n, In al treilea rand sunt romani, descrigi de cronicarii lor ca {lind descendentii dacilor si ai romanilor, acestia din urma fiind stapanii provincici din anul 106 ¢.n. pana in anul 271 e.n. La sfargitul secolului al XVI-lca, statul medieval romanese de sub conducerea lui Mihai Viteazul iv cuprins o suprafata aproximativ identica cu cea a statului modern. Celelalte patra popoare, de origine slava, s-au asezat in peninsula dupa secolul al Vi-lea. Bulgari, al caror nume se trage de la un grup de invadatori fino-tatari, care, dupa ce i-au cucerit, au fost asimilati de locuitorii slavi, au avut dowd perioade de apogeu in evul mediu. Primul impcriu bulgar si-a atins apogeul sub domnia lui Simeon, inte anii 893 4i 927, iar al doilea imperiu, sub domnia lui [van Asan al [I-lea, inve 1218 si 1241. SArbii au avut si ci o perioada asemanatoare de putere ji plorie, care a ajuns la apogeu sub domnia lui Stefan Dugan de la 1331 la 1355. in timpul evului mediu, sarbii, grecii, romanii, bulgarii si o par.c din albanezi au trait oarecum in comun fenomenul convestirii 'a crestinism in zona Bizantului. Asa se explica faptul ca in perioada moderna toate aceste popoare, ca si poporul rus de altfel, au impartasit cultul bisericii ortodoxe. Spre deosebire de aceste popoare. croatii si slovenii au devenit catolici, ceea ce a determinat in buna masura stabilirea $i continuarea, dupé aceea, a legaturilor lor cu vestul. Ca si in istoria celorlalie popoare balcanice descrise, si in istoria Croatici a cxistal un regat independent care s-a nascut in secolul al X-lea. In 1102 insa, dupa ce dinastia s.a Slins gi lara a fost invinsa de catre maghiari. nobilimea croaté a semnat Pacta Conventa cu Ungaria. Prin acest document. nobilii croati il recunostean pe regele Ungarici ca stapanitor al regatului triunit al Croalici, Slavonicr® si Dalmatiei. dar isi mentineau dreptul de a-3i * anu se confunda Slavonia cu Slovenia, ambele aceste reviuni find adiacene Croatiet (Ht)x CHARLES $1 BARBARA JELAVICH adrainistra pamanturile, Pentru o perioada scurtd de timp, in secolul al Vil-lea, si slovenii au avut un stat mdependent, care insa a intrat nu dupa multa vreme sub dominatie germana. Albania a avut gi ca, la randul ci, in secolul al XII-lea yt al XTV-lea, perioade de independenta sau semiindependenta ca principat Spre deosebire de statele medievale din vestul Europei, continuitatca istorica a dezvoltarii nationale in Balcani a fost intreruptd de © lung perioada de subjugare straina. Cuceririle otomane au constituit marele cveniment care a circumscris viitorului tutror popoarclor din Balcani. Din acest punct de vedere, doua date istorice au semnificatic simbolica deosebita. In 1389, in batalia de la Kosovo, o armata de sarbi ajutata de bosnicci, croati, bulgari si albanezi a suferit 0 grea infrangere din partea fortclor otomanc. In 1453 a cazut Constantinopolul, sfarsindu- se astfel o mie de ani de existenté a Imperiului Bizantin. De atunci $i pana in sccolul al XIX-lea, nationalitatile din Balcani au trait sub stapanire straina. Trebuie subliniat faptul cd in aceasta perioada lunga de aproape cinci secole, constiinta nationala a cunoscut diferite forme de involutic, fara ca sa dispara insa cu adevarat niciodata. Stapanirea otomana nu a incercat nici sa nimiccasca si nici sa-i asimileze pe eredinciogii_crestini. Desi regatele balcanice au disparut, identitatea nationala a fost pastrata prin intermediv! bisericii, al limbilor respective yi al culturilor popularc. Amintirea trecutului nu a fost stearsa niciodata in intregime. Dupa cum se va vedea, primul pas in renasterea nationala a fiecarei nationalitaji a fost reinvicrea gloriilor trecutului din istoria medievala sau antica a popoarelor respective, prin intermediul scrierilor istoricilor gi literatilor In paginile urmatoare ne vom ocupa de cresterca fiintei nationale a acestor popoare cu mostenire istorica indclungatd, a caror evolutie politica a fost incetinita de dominatia straina. In plus, influenta Imperiului Otoman a izolat accasta regiune a Peninsulei Balcanice si popoarele ei fat de contactele si influentele Europei occidentale pe o perioada de peste patru secole, exceptic ficand influentele indirecte, cum ar fi, de exemplu, cca a Venetici. Marile salturi realizate, in dezvoltarca lor, de catre tarile din vest au fost prea putin resimtite sau reflectate in viata popoarelor din aceasta peninsula, Aya se face c secolul al X1X-lea a fost martorul nu numai al revirimentului sentimentului ational in randul popoarclor balcanice. ci si al eresterii congstiin(ei acestor popoare cu privire la ramanerea lor in urma pe plan economic, social si politic, 1 totodata martorul primelor incercart de a depagi aceasta situatic deplorabili. In aceasta carte. autorii au incereat sa adere la enuntul cuvantulut inainte din partea editorilor si, deci, 8 prezinte formarea statelor nationaleTORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 9 hulcanice la un nivel de abordare specific cerintelor omului de stings vit de litere nespecializat in istoria centrului si estulut Europei, o4i ccrin{elor studentului, care aspira doar la o astfel de speeializare. Noel. dv li final au fost reduse gi ele la minimum posibil, de asemenea con- form indicatiilor editorilor. In plus, lucrarile prezentate in materialul Iubltwgrafic sunt, aproape toate, citate in limba engleza, desi textul ye i-zis se bazeaza in primul rand pe lucrari serise in alte limbi.* ‘Munul volum al serici, din care lucrarea de fata constituie volumul VIII, va contine un atlas istoric yi o bibliografie completa Ortografia numelor proprii geografice sau de persone din acest studiu a ridicat anumite probleme din cauza multiplelor limbi ale surseler neoprafice gi a varietatit de forme folosite atat in secolul al XIX-lea cé yt in prezent, astfel incat nu s-a putut realiza o consccventé deplina, dar in general s-a folosit ortografia moderna, in afara de cavul in care o persoana sau un loc este mai bine cunoscut intr-o alta forma. Astfel, s-a lolusit numele de Constantinepol si nu de Istambul pestru capitala atomana, deoarece acesta este cuvantul utilizat in mod curent in secolul al XIX-lea. Dealtfel, putem spune ca s-a folosit in general, cu foarte mici modificari, sistemul de translitcratic al Bibliotecii Congresulvi American (Library of Congress) pentru numele bulgaresti, grecesti si siirbosti. Numele albaneze, romanesti si turcesti au fost redate in limbile respective, in afara cazului in care ele sunt mai bine cunoscute in limba engleza intr-o alta ortografie. Uneori au fost cate doua versiuni alterna- live, cum ar fi Bitola (Monastir), Durrés (Durazzo). Astfel, spre exempht, in tmp ce oragul este numit Bitola, diviziunea administrativ-teritoriala {urceasca respectiva este descrisé sub numele mai cunoscut de Monastic. Numele de botez sunt in buna parte anglicizate de catre autori, care recunosc ca exista motive de dezacord cu pozitia lor in aceasta privinté, dar ca, cu toate acestea, ei au incercat sa foloseasca forma cea mai usor de inteles pentru cititorul vorbitor de limba engleza, sau formele care sunt cel mai frecvent folosite in materialul bibliografic anglofon Autorii aduc pe aceasta cale multumiri prictenilor gi colegilor, ale caror observati, dupa citirca manuscrisului, au dus la forma prezenta, «i * Acest material bibliogratic care apare in originalul publicat in limba engle, ca un ultim capitol, intitulat ..Eseu bibliogratic” si care are. impreund cu ~ dex” -ul, 29 p. nu a mai fost tradus in limba romana (spre a nu mai adduga costurilor si aga destul de ridicate ale publicarii acestei carti) considerindu-se cA cine ar putea avea acces la multitudines de titluri continute in Bseu~ saw chiar si doar la o parte din eleva putea gisi o cale de acces si la originalul acestui volum spre a consulta Eseu-l (1.t.)10, CHARL SLBARBARA JELAVICH totodata isi exprima rectinastinta pentru comentariile si observatiile critice aduse de avestia pe marginea unor probleme mai complicate si descori controversaic, Manuscrisul a fost citit aproape in intregime de profesorii Keith Hitchins de la Universitatea Hlinois, John R. Lampe de la Universitatea Maryland, John A. Petropulos de la Colegiul Amherst, Marin V. Pundeff de la Universitatea Statului California din Northridge, Traian Stoianovici de la Universitatea Rutgers si Wayne S. Vucinich de la Universitatea Stanford. Profesorul Roderic H. Davison de la Universitatea George Washington si profesorul Stanford J. Shaw de le Universitatea din Los Angeles a Statului California, au citit partile care se ocupa cu Imperiul Otoman. Profesorul Stavro Skendi de la Universitatea din Columbia a citit si comentat capitolul despre Albania. Profesorit Willis R mstone si Ante Cadia de la Universitatea Indiana sisau adus contributiile la capitolul despre cultura. Autorii tin sa-si exprime recunostinia si fata de profesorul Michael B. Petrovich de la Universitatea din Wisconsin, pentru faptul cd domnia sa le-a permis sa citeased manuscrisul excelentului sau studiu care este acum publicat in doua volume cu titlul A History of Modern Serbia, 18184-1918 /O istoric a Serbiei moderne, 1804-1918/ (New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1976). in plus, autorii mai multumesc gi profesorilor Peter F. Sugar si Donald W. Treadgold, editorii acestei serii, pentru sugestiile lor valoroase, precum gi celor doi coleyi, profesorilor Norman J.G. Pounds, care a schitat hartile, si domnului John M. Hollingsworth, care le-a definitivat, precum si domnisoarei Nancy Weil, care a alcatuit indicele de la sfarsitul volumului. In cele din urma se cuvin multumiti gi lui Mark gi Peter Jelavich, care au citit intreg manuscrisul si si-au adus importantele lor contributii 1977, Charles si Barbara JclavichCUVANT INAINTE AL AUTORILOR_ PENTRU EDITIA iN LIMBA ROMANA Autorii salutd cu bucurie aparitia in limba romana a cartii de fata. Scopul avut in vedere in alcdtuirea acestui volum a fost prezentarca fenomenului formarii statelor moderne din zona Balcanilor adica Alba- ia, Uulgaria, Grecia, Romania si [ugoslavia. Marca majoritare 2 locuttorifor acestor state au fost, la inceputul secolului_al XTX-lea, cuprtsi fic in interiorul limitelor Imperiului Otoman fie in cadrul Impertului Habsburgic. Prezentarea noastri merge pana la momentul in vare se infiinteaza unitatile teritorial-politice ale Peninsulei Balcanice, cu resultat datorat in primul rand mijcarilor nationale pentru: independent, iar in al doilea rand datorat acordurilor de pace ce at Mt primului razboi mondial. Formarea s-a bazat, din punct de vedere slic, pe compozitia nationala a populatici. Desi dupa al doilea razbui imondial au intervenit uncle modificari nu tocmai neglijabile, diviziune: itoriald de dupa primul razboi mondial a rimas aproape neschibat pentru majoritatea statelor balcanice, pana in zilele noastre. Avand in vedere faptul ca intre anii 1975 si 1981 s-au sdrbatorit o seri¢ de centenare care marcheaza date de importanta cruciala pentru istoria telatiilor dintre state, in general, consideram ci momentul este oportun pentru readucerea in atentic a unora dintre problemele care au caracterizat formarea acestor state nationale. Pentru Romania, de exemplu, declararca sudependentei in 1877 si recunoasterca acestei independente la Congresul de la Berlin in 1878 sunt bineinteles puncte de reper importante in istoria vi national. Imediat dupa aceste momente importante a urmat stabilirea tclatiilor diplomatice ale Romaniei cu cclelalte state, pe baze noi. Statele Unite au recunoscut independenta Romaniei in 1880. Din punctul de vedere al Statelor Unite, interesul fata de zona balcanicd a fost in special comercial, poporul american devotandu-si inajoritatea cnergiilor sale, pe intre cuprinsul secolului trecut, mai ales ocuparii yi dezvoltarii intinselor regiunt cuprinse in cadrul Statelor Unite intre Oceanul Atlantic si Occanul Pacific. Desi Statele Unite au avut reperzentante diplomatice si comeriale in Europa Rasdritean’ inca din secolul al X1X-lea, cititorul va observa ca volumul de fata nu contine decat prea putine referiti la activitatile diplomatice ale Satelor Unite in Balcani, pani la inecputul secolului al XX-lea. Reprezentanta consulara a Statelor Unite in Principatele Dunarene a fost infiintatd in 1858 la Galati Dupa cucerirea independentei Romanici, la data de | iunic 1880 Eugene2 ____ CHARLES $I BARBARA JELAVICH Schuyler a fost numit agent diplomatic $i consul general al Statelor Unite pentru tarile din estul Europci. In 1881 a fost semnat un tratat de comert si navigatie intre Romania $i Statele Unite, iar in 1882 Schuyler a fost numit ambasador si pentru Grecia si Serbia, pe langa Romania. In pofida preocuparii cu precddere pentru problemele comercial, atat guvernul Statelor Unite cat $i publicul american au manifestat un interes si un entuziasm consecvent fata de miscarile nationale europene. De fapt chiar infiintarea Statelor Unite se datoreaza tot unei miscari revolutionare. Atitudinea de interes si entuziasm a Statelor Unite a putut sa fie manifestaté mai amplu doar o data cu cresterea rolului diplomatic international al guvernului american, ceea ce s-a intamplat mai ales in timpul primului razboi mondial si in cadrul tratativelor de pace care au urmat. Lucrarea de fata mentioneaza eforturile majore depuse de presedintele Woodrow Wilson in vederea punerii in aplicare a principiului autodeterminarii in solutionarea probiemelor complexe cu privire la disputele teritoriale din Europa rasariteana. In anii care au urmat, Statele Unite au continuat sa sustina cu toata energia consolidarea principiului national ca principiu de baza in viata politica internafionala. Cartea noastra se bazeaza pe material bibliografic existent in limba engleza, franceza, german, italiana si rusa, si pe bibliografia existenta in limbile {ailor balcanice, adica in bulgara, romana si sirbo-croata. Bibliografia volumului scris de noi in limba engleza este selectata cu precadere din bogatul material care exista in aceasta limba, ceea ce nu face decat si sublinieze interesul demonstrat de istoricii americani pentru sud-estul Europei. Acest interes, precum si preocuparea fata de evenimentele din aceasta zona a lumi: au crescut foarte mult in Statele Unite in perioada ce a urmat celui de al doilea razboi mondial. Acest lucru se explica si prin studiu! tot mai ampiu al mostenirilor traditionale ale diferitelor grupari etnice din care este format poporul american, si o buna parte din aceste grupari emice isi au originile in estul Europei. Acest studiu al mostenirilor etnice a contribuit si la intelegerea faptului cd o buna cunoastere a istoriei unei zone este esenti‘da chiar si pentru interpretarea unor aspecte ale socictatii americane. Autorii spera ca volumul acesta va aduce la cunostiinta publicului cititor din Romania unele dintre rezultatele cercetarilor de istoriografie din Statele Unite cu privire la aceasta zona. Autorii mai spera ca in vittor istoricii americani $i romani vor reusi sa colaboreze nu numai cu privire la studiul istoriei celor doua tari ci si la examinarea unor probleme complexe ale dezvoltarii nationale si ale relatiilor internationale Barbara Jelavich Charles Jelavich 18.12.1981PREFATA TRADUCATORULUI Kseul bibliografic mentionat atat in cuvantul inainte cat si in prefata eventci lucrari nu a fost tradus in limba romana, el continand titluri si \crdri in limba engleza care nu sunt usor accesibile cititorului roman, exeul respectiv adresandu-se in primul rand cititorului american, al Versiunii originale. Specialistilor interesati s4 consulte acest eseu li se {wcomanda versiunea originala a prezentei lucrari, in ideea ca aparatul yluntific de cercetare care ar permite accesul la toate (sau o parte) din litlurile din acest eseu va permite, cu siguranta, si accesul la varianta originala a prezentei lucrari, intitulata “The Establishment of the Balkan National States, 1804-1920" de Charles $i Barbara Jelavich, publicata «le Washington University Press in 1977. Numeroasele nume proprii de persoane si de localitati sau teritorii «de care se face uz in prezenta lucrare au fost confruntate cu ortografierile din [storia lumii in date, elaborata de Horia C. Matei, Florin Constantiniu, Marcel D. Popa, Nicolae C. Nicolescu, Gheorghe Radulescu, sub conducerea acad. prof. Andrei Otetea (Editura Enciclopedica Romana, Hucuresti 1972), apoi revazute intr-o prima faza, in 1981, de acad. prof. dr, doc. $tefan Pascu, si mai recent, in vederea prezentei publicari, de prof. univ. dr. Camil Muresanu, iar acolo unde nu au existat forme ortografice consecvente gi unanim recunoscute si acceptate in limba roman, s-a pastrat ortografia existenta in volumul original Cartea de fata face parte dintr-o serie de studii istorice cu privire la furopa Centrala si de Est, care au fost departajate in unsprezece vol- ume, ultimul fiind un atlas istoric, cu un index general si cu opis de hibliografie gencrala, editorii seriei find Peter F. Sugar si Donald W. ‘Treadgold, de la Washington State University, universitate a cdrei casi de editura, Washington University Press, sub conducerea directorului Donald R. Ellegood, si-a asumat raspunderea publicarii acestei serii, din care prezentul volum are numarul VIII sia aparut in 1977 in Statele Unite ale Americii. Traducatorul acestei lucrari, in calitate de beneficiar al unei burse Fulbright in Statele Unite pe o perioada ce a insumat patru ani academici, intre 1975 si 1980, a avut ocazia s4-i cunoasca pe autori, doamna si domnul Barbara si Charles Jelavich, profesori la Universitatea de Stat din Indiana, fiind afiliat la aceasta universitate timp de doi ani. Prietenia, cAldura sufleteasca si aspitalitatea sotilor Jelavich va ramane 0 amintire de nesters in inima traducatorului care, printre altele, a fost coplesit deCHARLES $1 BARBARA JELAVICH generozitatca cu care autorii i-au dat asentimentul moral si sprijinul birocratic propriu-zis pentru a obtine, pentru o sum modica si ipotetica, de fa Washington University Press dreptul de copyright pentru traducerea in limba romana incredintat Editurii Dacia, printr-un schimb de corespondenta care a inceput cu o solicitare a traducatorului si cu rispunsul directorului Editurii Washington University Press, D-1 Donald \R. Ellegood, din 3 ianuarie 1979 prin care domnia sa isi exprima acordul ide principiu pentru traducerea acestei crti in limba romana si a culminat cu scrisoarea din partea autorilor din 18 decembric 1981 la care era atagata prefata scrisd de catre domniile lor pentru acesta traducere ce urma a fi publicata in Romania in 1982 Dar crivaful cel taios al patimii pentru lozinci si formulari dogmatice lozincarde a suflat si peste aceasta lucrare. Formularile care nu erau in perfecté concordanta cu istoriografia oficialé si cu enunturile ei consacrate (oricat de nestatornice ar fi fost acestea de la o etapa la alta — a se vedea etichetele, de cateva ori schimbate, ce au fost aplicate celor intamplate la 23 august 1944) nu erau agreate, astfel ca, prin adresa din 2 aprilie 1982 (nesemnata!), Directia Literaturii si Publicatiilor a decretat: »consideram ca lucrarea in aceasta forma nu poate si apara”. Motivatia acestui veto a fost ca: ,,1. Prezentarea Revolutiei de la 1848 se face eronat, mai ales in legatura cu Moldova... 2. Razboiul pentru Independen{a din 1877 este infatisat in-r-o maniera falsa... 3. Problema Transilvaniei este, de asemenea, prezentata intr-un mod total necorespunzator... 4. Alte probleme teritoriale (nesatisfacator prezentate, n.n.): Bucovina, Basarabia, Banatul, Dobrogea; Modul in care au fost stabilite granifele dupa primul razboi mondial, mai curand apare ca un rezultat al pertractarilor Marilor Puteri, decat realizarea aspiratiilor le- gitime de unitate nationala gi statala a arilor din Balcani si a Juptei maselor populare (sic!). 5. Terminologia folosita in lucrare este cea specifica istoriografiei occidentale. Cu privire la acelasi eveniment, la aceeasi miscare se folosesc termeni diferiti: revolutie, revolta, rebeliune, riscoala, razmerita etc. Luptatorii pentru cliberarea nationala sunt numiti cand ‘nationalisti’ cand ’iredentisti’ si multe altele.” Deci veto! In acest fel traducerea dactilografiata - care a absorbit tot timpul liber al traducatorului pe o perioada de circa un an — impreuna cu contractul ferm” al Editurii Dacia si toaté corespondenta de trei ani cu Washington University Press yi-au gasit locul intr-un sertar spre a aduna »praful istoriei”. [ata insa cd o noua ‘furtuna in Balcani’ ne aduce aminte cine nu invata lectiile istoriei ar putea fi condamnat sa le retraiasca™ $i totodata ca lucrurile se autoreleva mai-bine atunci cand sunt privite din mai multe unghiuri de vedere, gi nu doar dintr-unul.HURMARLA STATELOR NATIONALE BALCANICE 18 t.ectura unei traduceri se resimte adesea de pe urma unor asperitati «ly yiategic a enuntului in limba a doua, dar in ce priveste continutul, ca luadticdtor, pot s marturisesc ca, dupa toate orele de istorie pe care le-am urmiut in Romania tineretii mele, ca elev, ca student, apoi cadru didactic, vutsant al unor scoli de partid etc., lectura acestei carti in limba engleza 4 constituit primul moment cand am inteles $1 eu — dincolo de lozinci si ie profesiuni de credinta — ceva despre istoria acestei tari si acestei parti «lit Furopa, nu numai cu mintea si cu memoria, dar si cu inima. Un ultim gand acum, inainte de aparitia dupa atatia ani a acestei tunduceti, se indreapta spre doamna profesoara Barbara Jelavich care, {tie limp, s-a svargit din viata. Fie-i tarana usoara. loan Cretiu, mai 1999CUVANT INTRODUCTIV LA EDITIA ROMANA Negi intr-o mai micd masura decat notiunea ,,Europa Centrala”, Ietinenii .Balcani, state, popoare balcanice” $.a. comporta $1 ei 0 oarecare wnilipuitate, in special cu privire la limitele lor de miaza-noapte Strict geografic, Peninsula Balcanica s-ar margini la nord cu [dunarea gi - s& spunem — cu afluentii apuseni ai marelui fluviu, Sava si Mava. Nur pe plan istoric mai intervine conturul sferei politice si culturale {n uare s-a migcat un popor sau altul. Pe cata vreme nu se poate tagadui UA coméanii de la sud si est de Carpati, desi situati la nord de Dunare, au uruvitat ~ prin religie, cultura, relatii politice si tip de relafii sociale — Inapre spatiul balcanic propriu-zis, acelasi lucru nu se poate spune ins& doxpre romanii din interiorul arcului carpatic. Ei au fost doar partial wupringi de tentaculele puterii otomane, si aceasta numai intre 1527- 10k7. In rest, ei au fost atrasi pe de o parte spre Europa Centrala, pe de ullw spre relafiile interioare romanesti, ca Muntenia $1 Moldova. Mai la apus, croatii si slovenii, asezati in sens geografic in Peuusula Balcanica, au apartinut ins — cu exceptia intervalului 1918- 1990) -- spatiului cultural-politic si religios centro-european si catolic. Nici lor, asa cum nici romanilor transilvaneni, nu li se pot ignora almitdtile cu zona balcanica. In aceste cazuri avem de-a face cu un ,,spatiu de tranzitie” care, cu toate notele sale diferentiale, se lasa integrat - la scar’ istoricé larga — in sintagma ,,lumea balcanica”, si nu se opune plinului autorilor lucrarii de fata de a-1 trata in cadrul ei. Popoarele formate si dezvoltate in aceasta ,,lume” au cunoscut, pnd in secolele al XIV-lea— al XV-lea, o afirmare puternica gi original a culturii si a capacitatii lor creatoare de viata i de structura politica. xpansiunea otomana a determinat insa un fel de ,,retragere a lor din istorie”!, sub presiunea formidabilei puteri cuceritoare, care li se ulprapuse cu o accentuata nota de violenta, de devastatoare extorcare vconomica, de legi, moravuri, si mai ales religie diametral opuse traditiilor lor, Europa a facut unele incercari, slab coordonate, de a le salva, oiganizand niste expeditii militare numite de multi ,,cruciadele tarzii” in 'Tntr-o masura variabila, de la starea grea a bulgarilor, pana la cea, avantajata de: unele imprejurari, a romanilor gi a grecilor.18 CHARLES $I BARBARA JELAVICH secolele XIV-XV. Dupi esecul acestora, si dupa infrangerea rezistentei ~ oricat de indarjita a fost ea — din partea a insesi popoarelor cotropite de interesul otoman. Europa a facut ceea ce va mai face gi cu alte prilejuri, in viitor. A deplans pe cei in suferinta, s-a resemnat intelepteste cu soarta lor sia sfarsit prin a pactiza cu invingatorii, salvgardandu-si linistea si stabilitatea prospera. Cam de acum 300 de ani a inceput a se pune in evidenta declinul Imperiului Otoman, datorat in primul rand unor carente in structura sa interna. Acestea |-au slabit, inlesnind astfel reluarea luptei de eliberare din partea popoarelor aflate sub dominatia sa apasatoare. Spiritul de libertate, colportat in societatea european, in secolele al XVIII-lea si al X1X-lea, de revolutia franceza, a generat si in Balcani trezirea constiintei nafionale a popoarelor, impingandu-le irezistibil inspre infaptuirea idealului statului national independent. Intreg sud-estul Europei s-a pus in migcare catre un nou echilibru politic, o reasezare teritoriala radicala - efect al retragerii fortate, pe tape, a puteril otomane, si al construirii statelor ce se vor numi balcanice, la capatul a numeroase revolte gi razboaie de eliberare nationala. Occidentul, Austria si Rusia au gasit posibilitati ce se deschideau implantarii in zona a intereselor economice si a influentei lor politice, fie sprijinind aceste misc&ri revolutionare, fie dand lovituri militare directe otomanilor. Astfel a aparut ,,problema orientala”, adicd deschiderea succesiunii Imperiului Sultanilor, devenit ,,omul bolnav” al Europei, al carui deces era pandit de multi, spre a profita in eventualitatea lui. Au aparut, ca in numeroase cauze de succesiune, rivalitati si confruntari. Unele intre marile puteri, altele intre statele direct succesoare, care cautau si-si asigure o parte mai mare din prezumtiva mostenire. Intrepatrunderea de etnii $i de confesiumi, de-a lungul veacurilor in care acestea nu erau socotite a forma entitati socio-umane riguros delimitate prin frontiere — ultimele fiind, in Evul Mediu, extrem de rela- tive in comparatie cu bine pazita rigiditate a celor de azi—a facut dificila gasirea de solutii care si nu provoace simultan satisfactia unora si nemultumirea altora. De aici atmosfera turbulenta din istoria moderna a Balcanilor, de aici caracterizarea lor drept un ,,butoi de pulbere”, in vegnic pericol de a face explozie La drept vorbind, rimane deschisa intrebarea daca ,.pulberca” acumulata de animozitatile popoarelor din regiune ar fi explodat la fel de des si cu aceeagi tarie, in absenta amorsarii deflagratiei sale prin scantei aprinse. pe fata sau in ascuns, de catre forte din afaraTHOUMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE_ 19 lndiferent de raspunsul dat, fapt este cd Balcanii au revenit in ani yi tn zilele din urma intr-o tristé actualitate, mai degraba gresit decat tutecl injelcasa de cei multi si mari... Ae circumstanta face cu atat mai utila traducerea prezenta a Met deosebit de competent elaborate istorii a statclor balcanice, datorata {orictlor americani Charles $i Barbara Jelavich, ani indelungati profesori lu Universitatea din Bloomington, statu] Indiana (SUA), ambii eminenti apectligti in problema, inclusiv in istoria romanilor. 0 recditare si o noua lectura atenta a unei asemenca lucrari ar fi, in «lipa de fafa, utila in multe alte limbi, pentru a da prilej factorilor de tlecizie din lumea de azi sa se informeze temeinic despre realitatile mult hulitei ambiante balcanice si a-i face sa priceapa ca fiecare popor, fiecare spu(t geo-politic circumscris are particularitafile sale, ce nu pot fi tratate vulnolutii de cabinet, dupa modele si refete ce nu sunt organic adecvate. NA injeleaga ci statelor si popoarelor lumii nu li se poate impune, prin ici un mijloc, un model unic de existenta si de excelenta, cd ele nu wccepti decat modele care sa le respecte individualitatea si traditia, acomodate intreolalt’ pe calea actiunii rabdatoare si pasnice de porsuasiune. E una din coneluziile ce se desprind din opera acestor doi istorici americani, care pune in lumina, cu minufioasa documentare si remarcabili ubicctivitate, amestecul de luciditate, de perseverenta, de nebunie si de vrvism, de erori si de orori din aceasta istorie balcanica. in fata careia nu (e poti opri de a te simti zguduit de o anumita maretie a zbuciuraului olmenesc. Istoriografia romana a beneficiat de cel putin o importanta lucrare similar ~ Istoria statelor balcanice in epoca modernd — publicata de Nicolae Iorga in 1913. Deplin corespunzatoare pentru timpul ei, trecerea vromii face ins ca aceasta istorie sa fie, sub cateva aspecte, depasiti de lucrarea de fata. Mai intai, prin insusi faptul ca aceasta din urma e in masura sa aduca istoria statelor balcanice pana la momentul final al trudnicului lor drum catre finalizarea idealului national, moment implinit la sfarsitul Primului Razboi Mondial. In comparatie cu Jorga, autorii americani acorda un spatiu mai larg islorici sociale, institutionale, economice gi culturalc, iar aspectul poli- tic este de asemenea, la ei, mai detaliat. Desi obligati de impestritarea cvenimentelor a adopta un plan de expunere divizat pe tari si popoare, pe episoade cu impact international major, incercarile lor comparatiste, de stabilire de legaturi, de paralelisme, sunt frecvente. Pe alocumi, cle ii fac s§ alunece spre aparenta repetare a20 | CHARLES $1 BARBARA JELAVICH aceleiasi chestiuni, vazuta dintr-o plur. istorico-politice. Istoria Imperiului Otoman e mai dezvoltata in paginile acestei carti, iar literatura este adusa la zi, cu tot ceea ce a aparut mai de seama pe plan mondial, in timpul scurs de la aparitia lucrarii lui Torga. Inseamna mult, fiindca in acesti mai bine de optzeci de ani, aparitiile din istoriografia universala, consacrate sud-estului european, au fost incomparabil mai ample decat in perioada pe care lorga 0 putea tine sub atat de cuprinzatoarea sa privire. In fine, pentru cititorul roman va fi imbucurator sa constate cota ridicata de informatie exacta si de obiectivitate cu care Charles si Barbara Jelavich trateaza istoria poporului roman. Faptul nu e datorat unei circumstante fortuite, ci constantei si excepfionalei pregatiri a celor doi in materie.? Fara a recurge la enumerari fastidioase de titluri in limbi straine, vom spune doar ca ~ dupa un inventar al nostru, desigur nu complet - Charles si Barbara Jelavich au publicat impreuna, sau fiecare in parte, in ultimii 35-40 de ani, cam 25 de volume gi de studii substantiale consacrate Balcanilor — multe din ele Romaniei — aparute in cele mai prestigioase edituri gi reviste de specialitate din America si Europa. Beneficiind de remarcabila traducere efectuata de prof. Ioan Cretiu, cititorul roman se va putea convinge singur, si sigur, de valoarea aparte a lucrarii ce i se ofera, una absolut necesara pentru a se informa cu privire la spatiul invecinat dintr-o sursa de prima mana. Acest spatiu infatiseaza multiple, permanente si stranse relatii ale poporului $i statului roman, cu o importanta arie de cultura si de creativitate istorico-politica. Fara cunoasterea acestora, istoria noastra nu poate fi infeleasd in toata complexitatea ei. te de unghiuri ale perspectivei mai 1999 Camil Muresanu ? Nu demult, Barbara Jelavich a incetat din viata, spre regretul tuturor celor care i-au putut aprecia seriozitatea operei stiintifice si i-au cunoseut direct amabilitatea si farmecul personalCarrrowut I IMPERIUL OTOMAN iN SECOLUL AL XIX-LEA CONDITI GENERALE DE VIATA La inceputul secolului al XIX-lea, cea mai mare parte a Balcanilor en integrata Imperiului Otoman. Acest stat, care se intindea pe o suprafata imensa, ingloband parti din Asia, Africa si Europa, ocupa 0 pozitie strategica, ceea ce a facut ca soarta lui si devind o preocupare vital pentru toate marile puteri. in teritoriile europene, care cuprindeau lproximativ 9 milioane de oameni gi o suprafata de aproximativ 616.000 kmp, stapanirea otomana controla o populatie in majoritate crestina. Desi uceasta populatie era guvernata dupa un sistem unic in Europa, prin care se realiza o subimpartire in functie de religie, exista totusi o retea udministrativa otomana care acoperea intreaga peninsula. Aceasta parte a lumii era impartita in cinci provincii: Rumelia, Hosnia, Silistria, Djeyair (care includea Peloponezul si insulele grecesti) yi Creta. Ele erau la randul lor organizate in noua subdiviziuni: Rumelia, Bosnia, Belgrad, Shkodér (Scutari), Janina, Negropont, Morea (Peloponezul), Candia (Creta) si Arhipelago. Anumite zone cu largi drepturi de autoguvernare erau de asemenea atasate Imperiului, cum ar fi cele doua {ari romanesti, Moldova si Muntenia si unele insule grecesti. Acest model de organizare a suferit multe schimbari pe parcursul secolului al XIX-lea. Aparatul administrativ, adicd functionarimea, era numit de la Constantinopol si consta din persoane oficiale otomane. Seful administratiy al fiecarei diviziuni era de obicei ajutat de catre un consiliu (divan) de sfetnici si de o intreaga ierarhie de stat, care includea judecatori, strangatori de dari, forte politienesti si ofiteri militari. Prima grija a tuturor acestor membri ai aparatului de stat cra apararca gi sccuritatea Imperiului, strangerea darilor, mentinerea ordinii publice $i problemele locuitorilor de origine musulmana. Oragele, targurile si satele aveau si cle acelasi aparat administrativ. Desi aceasta administratie otomana a influcntat in mare masura $1 in mod direct toate popoarcle din Balcani, comunitatile crestine se22 CHARLES $1 BARBARA JELAVICH bucurau de fapt, intr-o masura destul de mare, de autonomie in cadrul sistemului religios si de guvernare locala instituit de cuceritorii otomani. Accstia se considerau pe ei insisi in primul rand drept musulmani, motiv care ii facea sa-i caracterizeze pe cei pe care-i supuneau tot in functie de religic. Au fost astfel stabilite patru diviziuni administrative mai mari, numite milleturi, pentru supusii lor ortodocsi, armeni gregorieni, romano-catolici si respectiv evrei. Exista si un millet musulman, iar in secolul al XIX-lea a fost recunoscut si cultu! protestant. Desi celelalte religii fura acceptate sau tolerate, gi aici ne gandim in primul rand la cultul crestin sau la cel mozaic, acestea nu erau nicidecum privite ca avand drepturi egale cu religia musulman si cu credinciogii acesteia.O persoana oarecare din cadrul imperiului nu putea obfine o pozitie inalta in viata politica sau in ierarhia militara, deci nu putea si devina membru al clasei stipanitoare, dacd nu era musulman. Desi nu s-au inregistrat incercari oficiale de a converti popoarele din Balcani, aaumite zone, cum ar fi Bosnia, Hertegovina, Creta, Albania si unele portiuni din Muntii Rodope, au devenit cu precddere musulmane, ceea ce a facut ca locuitorii lor s se poata bucura apoi de privilegiile rezervate acestei credinte. Cu toate acestea, majoritatea popoarelor din Peninsula Balcanica au ramas atasate bisericilor lor, ceea ce a determinat apartenenja acestor popoare la milletul ortodox. Ca atare, aceste popoare se aflau sub Jurisdictia patriarhului din Constantinopol, care era considerat ca facand parte din oficialitatea otomana. Atat patriarhul cat si sistemul administrativ, in fruntea caruia se afla, aveau menirea de a reprezenta populatia ortodoxa in relatiile ei cu autoritatile musulmane. Pe plan lo- cal, sistemul administrativ religios avea jurisdictie asupra tuturor problemelor morale si legale care afectau pe credinciosii acestui cult. Cel mai important rezultat general al acestui sistem a fost pastrarea atat a diviziunilor nationale care existasera inaintea cuceririi otomane, cat si a paricularitatilor locale. Pe aproape intreg parcursul dominatiei otomane, nivelurile superioare ale administratiei bisericesti au fost subimpartite dupa criterii nationale. Grecii au ajuns sa predomine la Constantinopol, unde era patriarhul, conducatorul ecleziastic al lumii ortodoxe; sarbii se puteau grupa in jurul patriarhatului de la Pécs (Peci), iar bulgarii in jurul unui arhiepiscopat la Ohrid. In ciuda acestor diviziuni, biserica ortodoxa a reusit sa pastreze ca pe un tot unitar spiritul de unitate cregtind impotriva Islamului. Credinciosilor li s-a spus ca si-au pierdut libertatca din cauza pacatelor, dar cA va veni ziua cand biserica va iesi invingatoare In afara milletului, crestinii din Balcani aveau un grad destul de mare de independenta cu privire la propriile lor afaceri pe plan local Desi conditiile crau destul de variate de la o zona la alta a peninsulei, inLORMAREA STATELOR N ALE BALCANICE, 3 linii mari se poate spune ca toate comunitatile rurale aveau un grad oarecare de autonomie, controlata de propriile lor notabilitati, care erau onorate, printre alte titluri, cu cel de codza-basi (cogiabasi) in Grecia, staresina in Serbia, si rbadziia (ciorbagii) in Bulgaria. Aceste notabilitati erau fie alese, fie numite din randul acelor conducatori ai comunitatii care erau in general mai prosperi.Relativa lor bunastare provenea din agricultura, negot sau perceperea darilor. In general, ei igi reprezentau satele in fata administratiei musulmane provinciale si erau raspunzatori in fata autoritatilor musulmane pentru strangerea darilor, respectarea legii si mentinerea ordinii. Ca si conducatorii bisericii, si reprezentantii populatiei crestine faceau parte din viata politica otomana. Unele zone, cum ar fi de exemplu Peloponezul, se bucurau de un grad de autonomie aproape total, altele, cum ar fi teritoriile bulgaresti, simfeau stapanirea otomana mai apasator. Pe langa supunerea fata de aceste autoritati politice, crestinul de rand era supus gi fata de trei sisteme de lege. De sus in jos, legea musulmana se aplica tuturor musulmanilor, precum si problemelor care priveau relatiile dintre musulmani si cregtini. Legea ecleziastica a milletului reglementa in special problemele familiale, cum ar fi cdsatoria sau morala. Cu timpul, unele legi nescrise dar traditionale au ajuns sa fie respectate cu precddere in unele comunitati, ceea ce arata ca in unele privinte, in viata balcanica interesele laice tindeau sa castige un teren in detrimentul celor religioase. In comunitatile rurale existau de asemenea conditii favorabile pentru pastrarea, cel putin in forma latenta, a diviziunilor sau subimpartirilor nationale. Distrugerea de catre Imperiul Otoman a fostelor state balcanice, si deci si a fostelor clase stapanitoare, a creat o situatie in care individul a inceput sd se identifice in primul rand cu familia sa, iar apoi cu satul gi cu biserica sa, entitati cdrora el le va dedica de acum incolo eforturile sale. Dupa instaurarea stapnirii otomane nu s-a mai manifestat nici un efort spre a distruge sau a unifica elementele divergente din viata peninsulei. Inainte de secolul al XIX-lea nu s-a facut nici o incercare de a stabili 0 baz comuna legala, politica sau culturala, in vederea unei cetatenii otomane care sa imbratiseze toate elementele atat de diverse, ale statului. Specificitatea locala $i nationala a crescut, flind aproape impusa de sistemul administrativ otoman. In anumite zone cxistau unele Janga altele sate musulmane, sarbesti, bulgaresti si grecesti; cu toate acestea timp de secole membrii diferitelor comunitati etnice n-au intretinut aproape nici o relatie culturala sau personala. In orase sau targuri, diferitele nationalitati locuiau in cartiere aparte. Cand, in secolul al XIX-lea, stapanirea otomana a incercat sa introduca principiile24 CHARLES $I BARBARA JELAVICH sistemului de stat european moder, incercarea a esuat, deoarece Imperiul fusese organizat pe baze cu totul diferite in ultimele patru secole. Desi nationalitatile balcanice aveau tendinta de a nu se amesteca intre ele, principala diviziune a populatiei a fost in mod cert cea dintre minoritatea privilegiaté a mahomedanilor si majoritatea constituita din crestinii ortodocsi. O data cu decaderea Imperiului Ototman, musulmanii sufereau deseori tot atat de mult ca si crestinii din cauza unor deficiente in sistemul de guvemare. dar ei aveau totusi anumite privilegii importante, cum ar fi unele favoruri in fata legii, dari mai putine si 0 pozitie sociala superioara. Populatia crestina era pe deplin constienta de pozitia ei inferioara. E greu de facut generalizari din moment ce conditiile erau atat de diferite de la un capat la altul al peninsulei, fiind totodata si in continua schimbare. Se poate totusi spune ca de fapt crestinii trebuiau sd se supuna anumitor prohibitii, care le raneau nu numai mandria, ci si starea materiala. De exemplu, ei nu aveau voie sa poarte nici arme de foc, nici haine scumpe sau iesite din comun, gi nici culoarea verde, considerata sacra de catre musulmani. La inceput ei trebuiau sa descalece cAnd treceau calare pe langd un musulman, iar casele lor nu aveau voie sA fie mai aratoase sau mai inalte decat ale vecinilor lor musulmani. Bisericile crestine nu puteau avea clopote sau clopotnite, si nu era voice s se construiasca biserici noi, dar era permis sd se repare cele vechi. In ciuda faptului cd pana in secolul al XIX-lea multe dintre aceste interdictii au incetat de a mai fi respectate, crestinii au ramas intr-o situatic de inferioritate cunoscuta si recunoscutd. Probabil c4 tocmai acest aspect al dominatiei otomane a fost ceea ce urau cel mai mult nationalitatile supuse. In afara problemei statutului social, greutatea darilor pe care o suporta tdranul din Balcani il facea pe acesta sa fie cat se poate de nemultumit de soarta sa. Faptul cd pana in secolul al XIX-lea, imperiul nu a fost prea prosper din punct de vedere economic $i s-a bucurat prea putin de premisele unei dezvoltari infloritoare, a facut ca situatia taranului sa fie cu atat mai greu de suportat. Desi unui crestin nu i se cerea, ba mai mult, nici nu i se permitea sa intre in randurile armatei, acestuia i se .ingaduia” s4 plateasca birurile pentru intretinerea fortelor militare, precum $i a unei considerabile parti a aparatului administrativ central Astfel, taranul crestin platea dari pe produsele pamantului sau si pe cele obtinute in atelicrele de pe langa gospodarie, precum si pe intreaga sa avere personala, ba chiar si darea pe cap, impusa tuturor barbatilor crestini in schimbul prestarii serviciului militar, care trebuia efectuat doar de catre musulmani. Trebuic observat ca aceasta obligatie, care constituia darea cea mai mare, nu era insa perceputa si de la populatia musulmanaVFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE, 25 Crestinii crau supugi, impreuna cu ceilalti locuitor? ai imperiului, si la alte servicii sau contributii. Dintre accstea, obligatia dea lucra la drumurile gi lucrarile publice folosindu-se de caii, boti si atelajele proprii Aceste obligatii deveneau si mai grcu de suportat pe timp de rizboi, fiind bincinteles mult sporite. Daca adaugam ca ei mai trebuiau sa plateasea gi alte dari, sub forma de produse sau animale sau sub forma de zile de munca pentru folosirea pamantului, se va putea intelege si mai usor cat de impovaratoare erau darile sau birurile suportate de taran. Metodele folosite pentru stranycrea tuturor acestor taxe erau la fel de insuportabile ca si taxele insesi. Bincinteles ca nici faranul musulinan nu era scutit de anumite obligatii. Darile pentru stapanire crau de obicci stranse de perceptori, care isi cagtigau accasta prerogativa la licitatiile ce se fineau anual. Accasti slujbasi, care puteau fi atat cregtini cat si musulmani, nu se preocupau catusi de putin nici de bunastarea {aranulut, nici de prosperitatea guvernului; perceptorul cra interesat in primul rand de obtinerca unui castig personal cat mai mare. Prin acest sistem perceptorul strangea averi considerabile, cu repercusiuni dezastruoase pentru tarani. Una dintre cauzcle principale ale revoltelor taranesti din imperiu a fost povara aproape insuportabila a darilor pentru stat, la care se adaugau taxcle pentru folosirca pamantului. Desi atat musulmanii cat gi crestinii sufereau la fel de pe urma coruptici si nedreptatii, sistemul fiscal af imperiului, platile de baza erau mai mari in cazul crestinilor, care aveau totodatd si mai putine sanse de a-si apara drepturile impotriva abuzurilor fortelor de constrangere yi ale judecatorilor. Este interesant de observat faptul ca in ciuda dezavantajelor personale si financiare pe care Ie aveau de suportat, comunitatile crestine din Balcani duceau 0 viaté mai armonios organizata decat cele musulmane. Pana la sfargitul secolului al XVIl-lea, populatia musulmand a fost deja marcata intr-o anumita masura de semncle unui declin moral si economic. Exista mai multe explicatii pentru aceasta stare de lucruri. Cu siguranta c4 unul dintre factori este faptul ca soldatii imperiului erau recrutati din randurile musulmanilor, reducdndu-i astfel din punct de vedere numeric. Concentrarea populatici musulmane in orase si targuri a expus-0 de asemenea pe aceasta in mai mare masura la ravagiile ciumei yi ale altor molime. In plus, au mai contribuit la aceasta si uncle obiceiuri turcesti traditionale, dintre care mentionam in mod special poligamia, Acest proces de decadere s-a oglindit in mod din ce in ce mai evident, pe parcursul secolului al XVIU-lea, in schimbarile pe plan demografic ale asezasilor urbane din Balcani, in care elementele care nu erau nici de origine tured si nici de origine musulmana au inceput si fic Intr-o continua crestere.26 __ CHARLES $I BARBARA JELAVICH In ceea ce priveste viata crestinului de rand din Balcani aflat sub stipanire otomani, e greu de facut vreo generalizare din cauza varietatii conditiilor existente in peninsula. Cu toate acestea, se poate spune ca marea masa a populatiei crestine traia in mediul rural, ocupandu-se cu agricultura $i suportand cea mai mare parte a darilor sau taxelor stransc in imperiu. Conditiile de viata ale unei persoane depindeau in buna masura de locul in care traia aceasta persoana, precum si de gradul de subordonare directa in care se afla fata de stapanirea otomana. In regiunile mai indepartate si mai greu accesibile, cum ar fi anumite zone montane, © persoana putea fi relativ independent, fie ocupandu-se cu pastoritul, fie cu agricultura pe un teren care era de fapt proprietatea sa. In regiunile in care paméntul era insa mai roditor, cum ar fi Valea Maritei, Tesalia sau Bosnia, taranul lucra de obicei in parte pamantul unui proprietar de regula musulman, dar care putea sé fie gi crestin. In Moldova si Muntenia, pamantul era definut i in exclusivitate de crestinii ortodocsi, si situatia {aranului ce lucra pe mogii se deosebea de la o mosic la alta, tot in functie de condifiile locale de tipul mentionat anterior. El putea uneori sa fie proprietarul efectiv al casei in care locuia si al unui teren in jurul casei, dar i se cerea si predea de la zece la suti pana uneori la cincizeci la suta din produsele agricole pe care le obtinea. Lui i se mai pretindea de asemenea 0 dare din animale si mai era obligat totodata si sa presteze un numar de zile de munca pe mosie, toate acestea, bineinteles, pe langa darile gi taxele pe care le datora stapanirii otomane. Metodele de cultivare a piméntului erau extrem de primitive. in timp ce Europa de vest depasise de mult tehnicile medievale de muncé, {4ranul din Balcani mai folosea incé sistemul celor trei cdmpuri* si plugul de lemn tras de boi sau bivoli. Pamantul pe care-I lucra era impartit in loturi mici, care erau raspandite la distante considerabile unul de altul, aflandu-se gi la mare distanta faté de sat. In mod traditional, taranul cultiva grau, porumb, orz, mei si secara, dar incepnd cu secolul al XVHI- lea a inceput sa dea din ce in ce mai multa atentie culturii granelor si bumbacului in vederea comercializarii lor. El crestea de asemenea cai, vite, oi $i porci. Taranul producea tot ce era necesar pentru trai si-si achita darile fata de mosier sau autoritatile publice tot in produse, banii avand un rol imfim in viata sa. El isi confectiona in cadrul gospodariei atat uneltele cat si articolele de imbracaminte, straduindu-se totodata sa-si facd provizii pentru tama. Pe intreg cuprinsul Peninsulei Balcanice, majoritatea taranilor traiau Numit. cu un termen mai tehnic, si asolament triameal (n.t.)FORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 27 in case extrem de simple, constriute din fut, piatra, lemn sau caramida, care aveau una sau doua incdperi. Mobilicrul de baza consta dintr-o masa mica si cateva seaune joase. Taranii si familiile lor dormeau pe nigte paturi agezate pe o platforma mai ridicata. Mancarea era pregatita in vase de but, cu ajutorul unor ustensile de lemn, si sc gatea deasupra unei vetre, in incaperea principala. In casele oamenilor mai avuti, mobilicrul era mai numeros si podelele erau acoperite cu blanuri sau scoarte multicolore, iar aspectul_yeneral era inveselit prin perne, stergate sau perdele frumos brodate. imbracamintea unei familii de tarani depindca gi ca de prosperitatea regiunii si de situatia materiala a (aranuuli respectiv. Astfcl, varictatea costumelor populare acoperea o gama foarte larga, de la formele cele mai simple la decoratii si motive foarte complicate Majoritatea caselor taranesti crau adunate in grupuri ca niste ciorchine, formand sdtulete si ctune care se aflau in mijlocul campurilor cultivate de catre locuitorii lor. In aceste circumstante, individul era supus unor canoane de viata foarte conservatoare, biserica satului jucand rolul unui nucleu al comunitatii. De buna seama ca in acest tip de societate, existau nete diferente de clas. Unii {arani aveau pamanturi bune gi erau foarte prosperi; altii lucrau pamantul in parte sau crau pur su simplu palmasi. In afara de tarani, mai existau si preotii, negustorii, mestesugarii, invatdtorii si oamenii stapanirii, carc aveau cu totii un rol si o pozitic bine stabilita. In aceasta structura sociala, cei care indeplineau functii de conducere, adica atat oamenii bisericti cat gi notabilitatile satului, fiind favorizati de pozitia lor, se impotriveau oricror schimbari revolutionare, preferand ordinea existent. De-a lungul secolelor ei au invatat cum sa traiasca si s4 prospere in cadrul sistemului otoman. In special biserica era cea care s¢ opunea oricaror innoiri ce ar fi permis apropierea de cultura vestului Europei si, deci oricdror schimbari care puteau duce la secularizarea socictatii in Balcani. In ciuda saraciei extreme si a inapoicrii existente in peninsula in timpul stapanirii otomane, viata nu era cu totul lipsita de unele note de interes. Biscrica oferea o conceptic gencrala de viata din care nu lipseau catusi de putin superstitiile $i care cra plina de traditii populare, conceptic ce motiva locul fiecdrui om in socictatea din care facea parte. In plus, ca mai impunea un sir lung de sarbatori gi festivitati religioase, care impiedicau monotonia viefii rustice. Aproape ficcare localitate isi avea propriile ci dansuri, cantece si legende. Relatiile si legaturile strinse de familie ii dideau individului senzatia de siguranta in timpuri grele si 0 bine definita pozitic in societate In contrast cu satele in care traiau comunitatile rurale, oragele din peninsula constituiau un fel de carticre generac administrative yi militare,28 CHARLES $I BARBARA JELAVICH precum gi centre de comer} $i mesteguguri, Dupa cum era si de asteptat, oragele mai mari se aflau la incrucigarile drumurilor comerciale spre Europa Central yi de Vest, servind deopotriva intereselor comerciale precum si cclor de razboi. Deoscbit de semnificativa din acest punct de vedere era linia Constantinopol - Adrianopol - Plovdiv - Sofia - Nis - Belgrad. Porturile maritime, cum ar fi Varna si Tesalonic, si cele fluviale, cum ar ft Vidin si Ruse, aveau o imporianta similara. Uncle orage, cum ar fi Sarajevo si Samokovy erau centre administrative mai importante. Silucta si aspectul general al oraselor in aceasta perioada crau domi- nate de cladirile publice otomane, care erau de obicei construite din piatra. Nota tipica a arhitecturii otomane o diédeau moscheele cu minarcte, de caravanseraiuri (hanuri) si fantani, de baile turcesti si de pietele comerciale acoperite, gi totodata de poduri sau de pietre funerare si fortarete impresionante. Spre deoscbire de toate acestca, arhitectura crestina nu putea s4 nu fie mai i:iodesta, mai ales datorita restrictiilor nete impuse Je stépanirea otomana atat asupra edificiilor religioasc crestine cat gi a celor laice. In unele orate, ca de cxemplu Plovdiv sau Tesalonic, unii negustori bogafi au reusit in cursul secolului al XIX-lea s4-si construiasca case cu adevarat impozante, dar aceste cazuri au fost deosehit de rare. Avand in vedere ca marile orase erau centre militare si administra- tive otomane, era de asteptat ca populatia turcd musulmana sa fie mai numeroasA. Ca si zona rurala, si mediul urban era subimpartit, in functie de criterii nationale si religioase, in cartierc numite mahalle. Mestesugarii din orase crau organizati dupa sistemul breslelor, care jucau un rol de seama in viata orasului impreuna cu breslele negustoresti. Intr-o breasla putcau exista numai musulmani sau numai crestini, dar compozitia breslei putea sa fie si mixta. Breslasii aveau ultimul cuvant atat in ceea ce priveste calitatea si cantitatea produselor realizate de ci cat si in ceea ce priveste pretul tor. In mod traditional ins&, anumite meserii erau specifice unor anumite grupuri nationale sau religioase. De exemplu, prelucrarca metalclor, precum gi pielaritul artizanal, crau de obicei domeniul mestesugarilor musulman: In afara de diviziunea dintre populatia musulmana gi cca crestina, atat in orage cat si in mediul rural mai cxistau $i diviziuni importante in cadrul nationalitatilor crestine, datorita faptului ca structura otomana a ajuns sa creeze si sa faciliteze pozitii privilegiate pentru unele grupuri nationale. care au ajuns sa-si asume o parte din beneficiile rezervate stapanitorilor. Catre sfarsitul secolului al XVII-fea, a devenit evidenta pozitia favorabila ocupata de greci intre celelalte popoare din Baleani Pe teritoriul Greciei, comunitatile locale iyi duccau viata si iyi vedeau de afaccrile lor aproape ca si cand n-ar fi existat razboaicle si vicisitudinileFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 29 istorice ale vremii. Cel mai important element al acestei po; era ins& puterca gi bogatiile pe care au scugit $4 le acumuleze negustorii 4i administratorii greci, Pentru crestini, dup& cum s-a mai aratat, autoritatea guvernamentala in timpul stapanirii otomane era reprezentata de bisericd. Prin oficiatura patriarhatului de la Constantinopol, care a ramas in mod consecvent in méini grecesti, ierarhia greaca a putut sa-si cAstige $i 84-gi mentind o pozitic eminentd in viata religioasa si culturala apeninsulei. Colaborarea dintre patriarhatul din Constantinopol si Marea Poarta! a avut un rol deosebit de important in abolirea patriarhiei sarbe sti din Péci in 1766 $i in abolirea arhiepiscopatului bulgar de la Ohrid in anul urmator. Astfel, structura ecleziastica sarba si bulgara a intrat sub supravegherea $i controlul direct al patriarhatului din Constantinopol si deci al oficialitsitor grecesti. CAtre sfargitul secolului al XVIII-lca, patriarhul controla opt milioane de crestini, ceea ce Feprezenta un sfert din populatia intregului imperiu. Poporul roman, precum si popoarele slave, crau, bincintelcs, nemultumite de dominatia greceasca in sanul bisericii ortodoxe, ind in suprematia greac4 unitatea de masurd fata de care puteau sa-si judece 41 mai dureros oprimarea $i ingustarea drepturilor lor nationale. Pentru multi rom4ni sau slavi, cucerirea independentei nefionale va insemna nu numai dezrobirea de sub jugul otoman, ci si descatusarea de sub controjul ecleziastic grecesc, cu atét mai mult cu cat atat patriarhul cat si ierarhia bisericeascd de sub controlul su erau excesiv de corupte. Ca si slujbele din cadrul formei de guverndmant otomane, si inaltcle demnitati ecleziastice, erau scoase la mezat $i aduceau cu ele sanse de imbogatire rapida. Desi in teorie biserica era reprezentanta crestinilor asupriti, ea de fapt avea un interes indrituit in mentinerea statu-quo-ului, Grecii nu numai ca dominau biserica ortodoxa, dar pana citre sfarsitul secolului al XVITI-lea ei au ajuns si sa participe in mod activ la sistemul de administrate otoman. Grecii erau in mod cert cei mai cultivati intre popoarele crestine; usurinta cu care invatau limbi straine, 0 calitate mult apreciata de conducatorii otomani, a contribuit si ca la conditia privilegiata detinuta de greci, care, fiind si foarte ambitiosi, au reusit s8-si asigure pozitii importante in intreg imperiul. Pana la inceputul secolului al XIX-lea ei au ajuns sa detina in mod de-acuma traditional trei slujbe dintre cele mai importante: cea de mare dragoman (un fel de subsecretar la afacerile externe), cca de dragoman al flotei si cele de domnitori ai {arilor romane. Definarca acestor inalte demnitati se caracteriza print-o coruptic deosebita, si in special slujbele de domnitori ai Principatelor au fost folosite si ca mijloace de vehiculare a dominatici culturale gi politice grecesti. Grecii care participau la sistemul de administrativ otoman erau30 CHARLES $1 BARBARA JELAVICH in gencral cunoscuti sub numele de fanarioti, dupa numele carticrului din Constantinopol unde locuiau majoritatea lor. in afara acestor slujbe inalte, grecii, impreund cu evreii si cu armenii, detineau pozitiile cheie in comertul imperiului. Grupul de negustori greci a dobandit, prin educatia superioara a membrilor sai, precum si prin desele calatorii intreprinse de acestia, un rol conducator in migcarea nationala greceasca de eliberare. Mai trebuic mentionat si faptul ca grecit au reugil sa dezvolte legaturi stranse cu Ri tocmai prin intermadiul bogatelor lor activitati economice, politice gi religioase. Multi greci au intrat in serviciul administrativ al imperiului rus, iar prin pacea de la Kuciuc-Kainargi din 1774, negustorii greci au obtinut dreptul de a naviga sub pavilion 1usesc. Din punctul de vedere al unei pozitii speciale in stat, imediat dupa greci $-au situat romanii din Muntenia si Moldova. Fiind situate relativ departe de Constantinopol, tarile romane nu au fost niciodata sub control otoman direct si nu au ajuns niciodata pagalacuri turcasti. Teoretic, drepturile otomane in aceasta zona erau limitate la ocuparea unor puncte fortificate, stringerea unui tribut si dreptul de a numi domni. Dupa ce Petru cel Mare a invadat pamanturile romanesti in 1709* cu ajutorul unor boieri romani, situatia politica a romanilor s-a inrdutatit, si Marea Poarta nu a mai vrut s4 numeasca domni din randurile romanilor si a preferat sa puna in scaunele tirilor roméne greci din Fanar, In timpul secolului al XVIII-lea domniile fanariote au devenit o sursa de putere si bogatie pentru clasa dominanta a nationalitatii grecesti. Astfel, miscarea nationala de independenta din tarile romane va incepe ca o actiune impotriva preponderentei politice si culturale greces! in comparatie cu grecii si romanii, sarbii si bulgarii aveau o situatic mult mai putin avantajoasa. Fiind un popor cunstituit in majoritatea sa din tarani, care traiau in conditii foarte grele, sarbii au suferit foarte mult de pe urma razboaielor si turbulentci ultimei parti a secolului al XVIlIL-lea. $i mai grea pare a fi fost soarta bulgarilor, a caror tara era mai aproape de Constantinopol si era strabatuta de drumurile urmate de armatele otomane, astfel incat bulgarii au avut de suferit taxe si mai grele si au fost afectati in mod si mai direct de ororile razboiului decat vecinit lor. Ca gi biserica s4rba, biserica bulgara a cézut si ca sub control grecese in secolul al XVII I-lea. * de fapt (7 Ls iar cinvavia”.de scurta durata, a afectat numai o parte a Moldovei (nt)FKORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 3] PREMISELE REVOLTEI Majoritatca starilor de lucru impotriva carora manifestat spiritul ¢ revolta in randurile populatici crestine au existat inc’ de ta ins! st4panirii otomane gi s-au inrautatit in special dupa ce imperiul a inceput dea semne treptate de declin. Desi se vadisera si in trecut semne sporadice de revolta, acestea s-au intetit o data cu inceperea secolului al XIX-Ica, care a marcat 0 adevarata perioad’ de revolutii nationale. Intre 1804 yi 1878, cele mai multe migcari de cliberare nationala au inregistrat succese remarcabile. Astfel, au luat fiinta patru state independente, Serbia, Grecia, Muntenegru si Romania, si a fost acordata autonomia Bulgariei. Albanczii fura si ci siliti s4 se organizeze cand le erau amenintate teritoriile de alte grupuri nationale. Se naste astfel intrebarea: cum se poate ca popoarele din Balcani au reusit s4-si recdstige controlul asupra destinclor lor politice intr- un timp relativ scurt, dupa cc au indurat stapanirea otomana atata vreme. Desi intreaga aceasta carte se va ocupa cu aceasta problemaa, trebuic subliniate imprejurarile istorice cxistente la sfarsitul secolului al XVII-lca si inceputul secolului al XIX-lea. Aceste conditii s-ar imparti in categoria conditiilor economico-sociale, cu schimbarile respective care au intervenit pe parcurs, pe de o parte, iar pe de alta parte, in cresterea opozitiei internc gi externe fata de autoritatea sultanului si a formei centralizate de guvernamant oloman. SCHIMBARILE SOCIALE $I ECONOMICE: EFECTELE LOR POLITICE $1 CULTURALE * Pana catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, Balcanii au ajuns sa fie puternic afectati de realitatile din celelalte {ari europene. S$ fargitul acestui secol al XVIII-lea marcasc o perioada de crestere cconomica in Europa Centrala si de Vest, dezvoltare cauzata de o scric de descoperiri tehnologice si de inceputurile revolutiei industriale. Accasti dezvoltare a farilor vest-curopene a dus la o cerere mercu sporita de materi prime produse in Balcani, cum ar fi in special noile plante de origine colonial’, porumbul si bumbacul, dar gi carnea, picile, matasea, tutuntil, cherestea si alte produse. Aceasta crestere a cererii de materii prime produse in Balcani a fost nu numai precedata, ci si secondata de o schimbare in sistemul de reglementare a proprictatilor funciare in Balcani, ceca ce dus la cresterca pos ilor de a produce surplusul necesar in ace zona spre a se putea face fata nevoilor pictii curopene taAl . CHARLES $1 BARBARA JELAVICH Dupa ce armatele otomane cucereau un teritoriu, acesta era considerat ca apartinand lui Alah; sultanul, ca reprezentant al lui Dumnezeu, avea dreptul si redistribuie pamantul, care a devenit baza economica a cavalerici, adi spahiilor, care au castigat prima mare victoric militara otomana. Ca rasplata pentru serviciul militar sau pentru serviciile aduse statului sau administratici oficiale, un individ, indeobste musulman, primea o mica mosie, numitd timar, pe care putea sa o detina pana la incetarea din viata, fara insi s isa mostenire. Taranul lucra pamanuil si trebuia s pliteascd un numar stabilit de dari, de obicei 0 zecime ‘din recolta (zeciuiala), avand in plus si alte cateya obligatii de prestat, fic sub forma de zile-muncé, fic sub forma de taxe. In afard de cdteva cazuri rare, taranul nu putea fi stramutat de pe pamantul sau atata timp cat isi indeplinea obligatiile stabilite. Totodata cl nu era nici legat de pamant. Sistemul arurilor a functionat atat ca mijloc economic cat si ca mijloc militar de sustinere a puterii otomane pana in momentul in care a fost introdus praful de pugca, ceva ce a facut ca infanteristul cu muscheta si devina un factor militar mai eficient decat cavaleristul. O data cu introducerea prafului de pusca ieniccrii au devenit corpul de armata cel mai important in imperiu. Icnicerii crau recrutati la inceput din randul populatici crestine, prin sistemul de devshirme?. Acest corp de armata format din soldati convertiti la rcligia musulmana, care crau foarte devotati, se inscria printre cele mai puternice forte armate din Europa. In ciuda faptului ca infanteria a devenit acum cea mai important din punct de vedere militar, statul avea in continuare nevoie de mosgii, ca sursi de alimente, provizii militare i de taxe pentru a asigura baza material nacesara razboaielor purtate mereu de imperiu. Desi timarul si-a continuat cxistenta oficiala pana la abolirca sa in 1831, un alt tip de mosie, si anume ciftlikul, a ajuns sa fie cel mai pre- dominant. In cazul timarului, numéral de dari si prestatii de servicii care puteau fi cerute unui {aran, precum si numarul de intrebuintari date pimantului rimanca limitat. Cu timpul ins&, unii indivizi au reusit sa acumuleze moyii mari prin mijloace nu intru totul legale yi in conditii apropiate de cele ale proprictarilor de pamant din alte tipuri de socictate, obtinand pana si dreptul de transmitere ereditara a pamantului. Micile mosii de tipul timarului s-au transformat in mosii de tipul ciftlikurilor prin diferite procedee. Un proprictar de ciftlik isi putea obtine imanturile fic inchiriindu-le sau arendandu-le de la diferiti tarant, fie folosind si dregatoria de arendas al darilor spre a sdraci pe unii farani, de la care apoi cumparau in mod fortat pamantul. Chiar si forta directa a armelor sau a mercenarilor putea fi folositd inspre dobandirea deFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 33 pAménturi si aservirea satclor. Acest sistem de administrare, distribuire gi redistribuire funciara a avut marcle avantaj ca a putut fi adaptat la metodele agricole capitaliste, putand astfel face fata cresterilor sporite de materi prime si de alimente pe piata europeana. ‘Aceasta noua stare de lucrurt a creat premisele unor schimbari sociale yi politice fundamentale, precum gi cele ale scéderit puterii centrale in favoarea provinciilor. De 0 deosebita importanta s-au bucurat in accast perioada liderii musulmani locali, cunoscuti sub numele de ayani (dyan), al caror rol politic a continual mereu sa creasca. Un ayan era de fapt echivalentul a ceca ce am numit pana acum notabilii comunitatii crestine, si puterca lui se baza pe prosperitatea sa economica fiind proprictar de pamént sau negustor si pe legaturile sale cu stépanirea. Ca si notabilul crestin, cl era adeseori agentul administratiei centrale in comunitatile crestine din provincii, si lui ii reveneau functii, cum ar fi cca de a percepe taxc sau de a supraveghea sistemul de lotur’ de pamant ori de a mentine ordinea. Devarece autoritatea centrala otomana a slabit in timpul dezastruoaselor razboaie ale secolului al XVIIl-lea, ayanul a putut sa-si sporeasca independenta in provincic, Puterea ayanilor, ca grup, a fost considerabil sporita de faptul ca ci au ajuns s-si recruteze o armata propric, care in total se ridica la mii de oameni. Aceste forte inarmate crau folosite fie in rivalitatile dintre ayani, fie chiar impotriva guvernului, precum si pentru a-i tine in frau pe taranii de pe mosiile de tip ciftlik. De schimbarea conditiilor economice au profitat nu numai ayanii, ci si negustorii crestini. In secolul al XVIUl-lea, negotul imperiului se afla in masura destul de mare in mainile crestinilor ortodocsi. Comertul naval era dominat de greci, iar caile terestre de comert cu Europa erau atat in mainile sarbilor, bulgarilor gi vlahilor’ , cat si ale grecilor si evreilor. Din cauza conditiilor din imperiu, veniturile adunate prin negustorie erau Teinvestite fie in comert, fic in actiuni bancare sau camataresti. Comertul cu Buropa era la fel de profitabil atat pentru negustorul cresrin cat si pentru ayanul musulman. Acesta din urma era de obicei furnizor de produse agricole sau protector al comertului. Atat unul cat si cclalalt dorcau un sistem de comert liber gi deschis in cadrul imperiului, si ambii se opuncau oricaror incercan de reglementare sau control venite din partea guvernului, Spre deosebire de negustor sau de proprietarul de pamant, conditiile de viata ale taranului se inrautateau mereu. In sistemul de ciftlik, pozitia fui a fost red la cea care rezulté din lucrul pamantulur in parte, Obligatiile sale de a_presta zile-munca si de a preda dari de produse crestcau necontenit. In loc de a trebui sa facd fad doar unor oblig bine preeizate, el a ajuns treptat la bunul plac al detinatorului de eiftlik, care de obicei domina pe plan local din toate punctele de vedere, chiar yi34 __ CHARLES $1 BARBARA JELAVICH politic, si putea sa faca uz de strajile lui inarmate spre a-i tine in frau pe cei carc-i lucrau pamantul. Satele de tip ciftlik predominau in uncle din cele mai fertile zone agricole, cum ar fi Valea Maritei si unele parti din Bosnia. La munte sau in alte zone mai indepartate, unele familii de tarani erau mai independente in ceca ce privea pamantul si turmele lor, dar darile sau taxcle erau mari si dreptul de a-si mentine pamantul era oarecum nesigur. Aceste famili se aflau totodata la bunul plac al cclor care detincau puterea politica gi deci politia in regiunca respectiva Nemultumirea (aranilor avea in mod inevitabil repercusiuni politice, pe masura ce puterea guvernului central scadea. Problema pamantului ia revoltelor taranesti va deveni o problema constanta pentru intreaga perioada descrisa in aceasta carte. Situatia nu putea si nu stémeasca invrajbiri religioase, deoarece proprietarii de ciftlikuri erau de obicei, desi nu intotdeauna, musulmani, iar taranii erau crestini. Conditiile grele ii obligau deseori pe {rani sa fi:ga de pe pamanturi sau sa se inroleze in ceata militara 4 vreunui conducator mai puternic. Pe langa cetele inarmate ale ayanilor ‘au aparut si cete inarmate de crestini, care cu timpul au devenit din ce i ce mai numeroase. Haiducii sau Kleftii, care se bucurau de o anumita aura romantica, existau inca mai de mult. Toate aceste tulburari ale perioadei au dus, de fapt, in general la o crestere a numarului de crestini si musulmani care aveau atat arme cat si dorinta de a lupta cu ele. Felul in care evoluau conditiile economice il mai napastuia, in afard de taran, si pe micul meserias din mediul urban. Meseriasi de toate confesiunile si nationalitatile aveau de suferit de pe urma importurilor sporite de bunuri mai ieftine din Europa, care erau si de calitate mai bun, si totodata de pe urma faptului ca guvernul otoman nu reusea sa adopte masuri protectionale cu privire la situatia breslelor. Asa se explica faptul ca in secolu! al XVIII-lea a inceput un proces care a culminat dupa o suta de ani, cand Imperiul Otoman a ajuns sa fie doar o sursa de materii prime gi o piata pentru produsele industriale ale vestului Europei Aceasta stare de lucruri a fost apoi dublata de distrugerea aproape totala a posibilitatilor industriale interne din cuprinsul imperiului. Desi negustorul crestin ortodox profita de pe urma acestor conditii, contactele lui din ce in ce mai dese cu Europa Centrala si de Vest au dus la numeroase tendinte revolutionare in lumea balenica. Din cauza intercselor lor maritime gi a pozitiei lor geograficc, uncle clemente ale populatici grecesti au fost receptive la ideile curopene si la felul in care au evoluat acestea. In secolul al XVIHI-lea, aceasta ocazie s-a ivit din ce ince mai mult si mai des $i pentru alte nationalitati cregtine din imperiu Principiile luminismului si apoi ale Revolutied Franceze au ajuns si influenteze atitudinea unor paturi ale populatici din imperiu nu numaiFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE | 35 fata de guvernul otoman, dar gi fatd de propria lor biscrica. in ciuda faptului ca biscrica ortodoxa fusese un clement major in procesul de pastrare a congtiintei national-religioase, ca era, totusi, parte inte; dir sistemul otoman. In trecut ca se opusese cu tari¢ influentelor provenite din vest si considerasc catolicismul ca dusmanul sau cel mai de scara. Noile doctrine au ajuns s4 intareasca convingerile nationale ale conducatorilor din Balcani, dandu-lc totodata i o turnura predomin int laica. Biscrica ortodoxa i in special prcotii de tara aveau sa joace un rol important in miscarca revolutionara ce urma sa ia fiintd, dar conducerea acestei migcari urma sa intre cu totul pe alte maini In renasterca intelectuala care se declanga, grecii au ocupat din no1o pozitie de frunte. Comerciantii greci se dovedisera inca dinainte pata si-yi investeasca profiturile in scolt $1 ei gi-au dat seama cat de folositor era sa-yi trimita fiii la studii in Europa. Printre popoarele balcanice ci au fost primi care au beneficiat de un sistem de educatic laic, bazat pe modele curopene, Desi erau descori atacati de alte nationalitati pentru monopolul pe care }- au stabilit asupra invatamantului si educatiei fie laice fie ecle ziastice, scolile lor au dat de fapt tuturor crestinilor ocazia sa-si imbogateasca cunostintele despre lume, chiar daca instructia se ficea in limba greacd. La sfirgitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de al XIX-lea, celelalte nationalitati au cunoscut yi ele o perioada de renastere culturala, care a avut un rol semnificativ pentru viitoarele migcri revolutionare. Desi oamenii de litere si cultura sau propagandisti nationali se aflau inca intr-un numar foarte tnic siaveau o influenta foarte redusa asupra evenimentelor cotidiene, ci au reugit totusi sa se faca auziti in numele nationalitatilor pe care le reprezentau. Ei aveau in comun un interes profund pentru istoria si limba lor nationalii si cunosteau de obicci indeaproape ideile Iluminismului. Avand in vedere rolul lor important, atat in migcarea nationala cat si in ideologia nationala care i-a urmat, consideram necesara o scurta descriere a figurilor principale din acest grup. La preci se remarcd doua personalitati, si anume Adamantios Koraes gi Rhigas Pheraios. Nascut in 1748, Koraes si-a desfasurat activitatca mai alcs la Paris, dar cartile sale au patruns in Imperiul Otoman. Simpatizind cu gruparea anticlericalé si rationalista a Tuminismului. cl a cautat sa reinvie la greci ideca mostenirilor Grecici clasice $i stabileascaé legatura dintre civilizatia greaca antica $1 Grecia moderna. El a adus o criticd aspra bisericii ortodoxe. De o semnificativ deosetita pentru viitor s-au dovedit prefetele sale le reeditarile clavicilor greei pe care le-a publicat. Deoarece nu era de acord cu felul cam rustic in cure Vorbeau preveste contemporanii sai, el a incereat sd creeze 0 limba liter wa apropiata de formele antice, ceca ce a dus la nefericita seindare a limbii36 CHARLES SI BARBARA JELAVICH clene inu-o limba serisa numité katharevousa 3i una vorbita numita demotiki. Spre deosvbire de Koraes, care era om de litere, Rhigas a fost un revolutionar sia lucrat mai mult ca publicist. Nascut in 1757, ela calatorit foarte mult. A tradus lucrari frantuzesti in greaca vorbita. Find mereu implicat in tot felul de conspiratii, a fost in cele din urmé arestat de catre guvernul austriac si predat autoritatilor otomane, care |-au exccutat in 1798. Rhigas a devenit in constiinta grecilor un erou si un martir, jar serierile sale literare s-au bucurat de o foarte larga circulatic. O activitate similara cu cea a lui Koraes au desfasurat literati sarbi Dosite} Obradoviei si Vuk Karadzici. Obradovici s-a nascut in Banal, in anul 1743. La inceput cl a fost calugar, iar apoi a calatorit foarte mult, ajungand sa cunoasca bine ideile vehiculate prin Europa. El s-a preocupat foarte mult de problema limbii, dorind ca gi sarbii sa aiba o literatura scrisa in limba vorbita de popor. Acest interes pentru limba a fost continuat de Karadwici, care este considerat fauritorul limbii sarbe moderne. Ca si Obradovici, cl s-a preocupat in mod intens de mostenirea cul:urala sarba, culegang povestiri si poezii populare sarbesti. Deosebit de importanta este gramatica si dictionarul pe care le-a scris, bazandu- se pe dialectul din Hertegovina, care a devenit limba literara a sarbilor gi croatilor. Spre deosebire de limba greaca, limba sarbo-croaté scrisé a ramas foarte aproape de limba vorbita de popor. Dezvoltarile similare din Principatele Romane si din Bulgaria au fost intarziate din cauza dominatiei grecesti in viata culturala din aceste lari. Din cauza regimului instaurat de domniile fanariote in Moldova si ‘Tara Romaneasca, in secolul al XVIIl-lea limba greaca era folosita ca forma principala de diseminare a culturii si educatici; mai tarziu, limba franceza si-a cstigat acest apanaj. Desi dezvoltarea limbilor nationale a fosi, astfel, oarecum intarziata, ideile si literatura occidentala au patruns Lotusi si in aceste tari, in special prin filiera franceza. Renasterea culturala din Bulgaria va avea loc chiar mai tarziu, dar istoricii bulgari subliniazd existenta a doi seriitori timpurii, parintele Paisic si cpiscopul Sofronie din Vratsa. In 1762, Paisie, find célugar la muntele Athos, a scris 0 istorie a Bulgarici cu ceracter foarte nationalist, care a circulat mai apoi intr-un nurar de exemplare scrise de mana. Sofronie a fost dascal de scoala fa Kotel, dar in 1802 s-a mutat la Bucuresti, unde atmosfera era mai liberala. Find inea la Kotel, el a copiat, in 1765, manuscrisul lui Paisic. La Bucuresti a scris opere proprii in limba poporului, printre care mentionam opera memorialistica Viata si suferintele pacdtosului Sotronie yi o colectiv de predici intiulaté Cartea de duminied (Kiriakodromion). Astlel, pina la sfarsitul secolului al XVIIl-lea s-au_petrecut schunbari in viata intelectual economica si sociala a Balcanilor, ce auFORMAREA STATELOR NATIONALE BALC. favorizat anumite paturi ale populatici crestine. Paralel cu aceste transformari si totodata in stransa Iegatura cu cle s-au facut simtite o serie de evenimente care amenintau sa dezintegreze centralismul puterti otomane. Poarta primeste acum lovituri din doua directii, si anume atat din partca ayanilor, a cdror putere si armate deveneau tot mai puternice in provincii, cat si din partea marilor puteri care-si continuau presiunile supra Impcriului Otoman $1 a posesiunilor acestuia. ANICE 37 PROBLEMELE POLITICII INTERNE $I EXTERNE. ALE IMPERIULUI OTOMAN: AYANII SI MARILE PUTERI 1, Ayanii Problema cca mai dificila cave statea in fata statului otoman de asta daté nu parca s provina nici din partea crestinilor nemultumiti si nici din partea puterilor europene, ci din partea ayanilor musulmani. Din cauza multclor tulburari create de rizboi si de preschimbarile sociale, omul de rand din Balcani a inceput sA simt nevoia unei partide- spre care sa se orienteze atunci cand avea nevoie sa fie aparat. In plus, in unele locuri notabilii se bucurau de o oarecare popularitate caci ci pareau ca se ridica ca o pavaza intre populatie si autoritatea centrala, care aparea tot mai nedemna de incredere si tot mai lacoma. Deoarece guvernul nu putea stavili zelul organizatoric al acestor capetenii locale, se vedea, de obicei, silit sa-i recunoasca si sa le incredinteze posturi oficiale. Crizele civile si militare fortau si cle Poarta sa se foloseasca de cetele inarmate ale acestor conducatori, ba chiar uneori si de unele cete de haiduci, atunci cand armata propriu-zisé se dovedea insuficienta. Astfel, uni notabili locali au ajuns sA ob{ina pozitii superioare in structura militara a Imperiului Otoman. Deoarece guvernul otoman era incapabil sd-i stapaneasca pe ayani in mod direct, se folosea de intrigi, acestea fiind singura arma prin care guvernul reusea de fapt sd-i atéte pe unii ayan impotriva altora, stabilind, astfel, un anumit cchilibru, care pe langa c: vera greu de pastrat, constituia si un joc foarte periculos, cdci ayanii puteau $4 se alieze unor forte antiguvernamentale, ca si in cazul rebeliunilor icniceresti Problema incapacitatilor militare a fost in cele din urma recunoscuta side eatre conducatorii otomani, care erau pe deplin constienti de decliul puter statului lor, atat in fata unor dusmani externi, cat sia celor din interior, Ceea ce lor nu le era insa clar, nu era atat necesitatea unet reforme pe care nu o nega niment, ci directia in care trebuia indreptata o astfel de38 - ___CHARLES $I BARBARA JELAVICH reforma. Unii dintre acesti conducatori otomani erau de parere ca slabiciunea de baz a impcriului consta in indepartarca de la anumite practici traditionale gi ca deci trebuia efectuata o intoarcere, o recreare a unor conditii care existasera mai de mult. Alii insa se opuncau, constituind un curent ceva mai puternic, care pleda pentru abandonarea tuturor traditiilor si metodelor vechi in favoarea unor institutii de tip occidental ce parcau superioare Primele incercati de inificre a unci reforme au eguat din cauza opozitici notabilitatilor locale si a indemanarii cu care acestia stiau sa exploateze orice catastrofa economic, sociala sau politica. Primul sul- tan care a initiat reforme, a fost Selim al II lea, care a ajuns la putere in 1789. in 1792, un scurt interval de Pace i- a permis lui Selim al [II-lea sa se preocupe de problema reorganizarii militare. incd de mai inainte existasera cazuri in care au fost folositi instructori militari francezi, iar guvernul francez se oferca si in continuare sa furnizeze o astfel de asistenta militara. Punctul cel mai slab in cadrul fortelor otomane cra corpul de ieniceri, care devenise mai degraba un factor de opozitie politica organizata si, deci, periculoasa, pe plan intern, decat o forta de lupta eficienta in cazul unor amenintari, pe plan extern. Realizarea majora a lui Selim in directia unei reforme a fost formarea unui corp de infanterie care sa existe in paralel cu ienicerii si care a fost instruit $i echipat dupa model occidental (acestui corp i se spunea Nizam-i Cedid sau Noul Ordin). Selim a mai incercat sd infaptuiasca si unele schimbari in politica administrativa si in cea fiscala, dar ponderea majora a reformelor sale ramane in domeniul militar. Din nefericire pentru statul otoman, Selim s-a dovedit a fi prea slab pentru a-si infaptui pana la capat ideile. El nu a reusit si facd toate pregatirile necesare pentru infaptuirea cu succes a reformei si nua reusit sa pregateasca o partida puternica de sustinatori, care sa-| ajute sa-i supuna pe cei care aveau interes in mentinerea vechilor randuieli. Aga se face ca ienicerii au ramas in continuare un pericol politic major, caci desi nu puteau sa infranga vreun dusman venit din afara, puteau sa ameninte in continuare guvernul din Constantinopol. In 1807, a inceput o hupta hotaratoare intre cei care il favorizau pe Selim gi cei care i se opuncau, printre care, bineinteles, se numarau nu numai ienicerii, ci si conservatorii si ayanii. Statul otoman era in razboi cu Rusia gi, dupa cum se va vedea, 0 rscoalé tocmai izbucnise in Serbia. In luna mai o rascoala militara a provocat detronarea lui Selim si inlocuirea lui, in iulic, cu Mustafa al TV-lea. Lui Selim nu i s-a luat totuyi viata, dar noul regim a ajuns sa fie dominat de conservatorii musulmani si de igniceri. Sustinatorii lui Selim gi cei care crau in favoarcaFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 39 reformei si-au adunat fortele la Rusc, sub conducerea lui Mustafa Pasa, supranumit si Bayraktar (adic purtatorul de stindard). care era de fapt un ayan. In 1808, aceste forte au atacat Constantinopolul. In fata pericolului, Mustafa al IV-lea a poruncit ca Sclim sa fic asasinat. Cu toate acestea insurgentii au reusit in lupta lor, astfel ca varul lui Selim, Mahmud al {I-lea, a rcusit sa devina sultan. Mustafa Pasa Bayraktar a murit si cl in acelagi an, dar Mahmvud al H-Ica a ramas la putere pana in 1838, rcusind s4 infaptuiasea reforma. in cadrul revoltci din 1807, ayanii au reusit s4 acapareze guverrarea. Alte actiuni intreprinse de ayani si de ieniceri, precum 51 de alte clemente nemultumite din randul populatiei musulmane, ameninjau sé provoace o dezmembrare a statului. Desi lucrarea de faté se ocupa in primul rand cu formarea natiunilor crestine din Balcani, este necesara o scurtd prezentare a activitatii celor trei rebeli musulmani mai imporatanti, si anume Pasvanoglu Osman Pasa, Ali Pasa din Janina si Mahonied Ali. Evolutia acestor trei personaje este importanta si prin accea ca se ilustreaza astfel atmosfera si spiritul vietii in Balcani la sfargitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de al XIX-lea, deci etapa care a dus la revoltele crestine si musulmane. Ca si in cazu} conducatorilor minoritatilor nationale din imperiu, si acesti trei razvratiti au cautat s4-gi organizeze stapaniri autonome yi independente, separandu-se de Poarta Oiomana. Evolutia lui Pasvanoglu Osman Pasa a avut un efect major asupra inceputurilor sarbe si asupra istorici nationale a Bulgariei si Romaniei. CAnd tatal Jui Pasvanoglu a fost executat de guvernul otoman, fiul « luat drumul codrilor gi al haiduciei. Mai tarziu el a luptat cu armata otomana in razboiul dn 1787-1792. Stabilindu-si cartierul general in oragul Vidin pe Dunare, el s-a inconjurat de un numar mare de haiduci si razvratiti. In 1795, Pasvanoglu s-a declarat independent, ramanand, din acel moment in continua revolta impotriva Constantinopolului. (Eforturile guvernului otoman de a stavili activitatea lui Pasvanoglu vor fi prezentate impreund cu revolutia din Serbia.) Activitatea lui Ali Paya din lanina, desi similara cu a lui Pasvanoglu din multe puncte de vedere, a fost insi mai spectaculoasa. Nascut in 1750 la Telepené in Epir*, Ali s-a vazut fortat, la moartea tatalui sau, s4 devina haiduc. Dup o tinerete aventuroasa, el a reuyit s4-gi stabilvasca un cartier general Ja lanina, unde a continuat sa-si sporcasca puterea si numéarul celor care-I urmau, atat prin acte de violentd, edt si prin intrigi La inceput el a intrat in serviciul Portii si s-a tolosit de pozitiile oficiale care i s-au conferit de accasta, spre a-yi spori puterea personal. in 1788, *Azi in Albania de sud (n.t.)40 CHARL ES SI BARBARA JELAVICH ela fost numit yuvernator al districtului lanina, asa ea a putut s-gi extind’ dominatia asupra teritoriilor invecinate, cum ar fi Tesalia, Epirul si Al- bania. Suprafata zonei de sub controlul sau a fluctuat in cursul urmatorilor ani, dar a ramas in mod permanent destul de mare spre a servi ca sursi de putere pentru un fel de stapanire semi-independenta. In 1799, Marca Poarta, avand 0 acuta nevoie de ajutorul pe care doar cl i-I putea acorda, J-a numit guvernatorul Rumelici. functie pe care a pierdut-o $i recastigat- © de vree cateya ori. Guvernul otoman avea nevoie de ajutorul lui in special impotriva Jui Pasvanoylu, precum si impotriva altor conducatori ayani, sau conducatori de haiduci, Fiind foarte constient de interesele sale, Ali a intretinut legaturi stranse cu Franta. In 1809, a ajutat Poarta in rizboiul impotriva Rusici. Desi Ali stapanea in Epir in maniera unui domnitor independent, Poarta nu a incercat sa-i distruga puterea pana in anul 1820, cand s-a pregatit sa-I atace atat pe mare cat si pe uscat. Spre a contracara aceste actiuni, Ali a stabilit intelegeri militare cu unii notabili greci, sia instigat si alte popoare din Balcani la revolta. Neputand s infranga trupele otomane, Ali a fost nevoit sa se retraga in lanina, unde fu inconjurat si asediat. In timpul asediului a murit, in ianuarie 1822. Mehmed Ali a fost cel mai rasfatat de soarta dintre cei trei revoltati musulmani. Desi nu si-a atins cele mai inalte feluri pe care le-a urmarit, descendentii sai au domnit peste Egipt pana in anul 1952. Nascut in Macedonia in 1769, intr-o familie turco-albaneza, cl a plecat in Egipt, in1798, in fruntea unci armate albaneze, spre a lupta impotriva lui Napo- leon. Deyi trupele sale fura infrante, Ali a ramas in Egipt, urcdnd treapta dupa treapta in ierarhia administativ- militara, instituita acolo de Inalta Poarta. Fiind un adevarat maestru al intrigilor, care faceau ravagii pe intreg cuprinsul imperiului, a reugit sa-si elimine rivalii de la putere gi in 1806 fu numit guvernator al Egiptului. In timpul primei par,i a carierei sale, ca gi Ali Pasa, a ramas in serviciul Portii, S-a folosit de pozitia sa oficiala spre a-si intdri si asigura o pozitic personala. Remarcandu-se prin activitatea sa in Sudan si prin reprimarca revoltclor in Asia Mica, cl a fost mult ajutat de deosebit de capabilul sau fiu, Ibrahim Pasa. In 1825, Poarta, nefiind capabila sa inabuye revolta ce izbucnise in Grecia, i-a promis lui Mehmed Ali insula Creta, ca posesiune personala, si conducerea Peloponezului pentru fiul sau Ibrahim, cu conditia ca Ali sa ajute Poarta cu forte militare impotriva grecilor. Desi fortele sale au ivgit invingatoare impotriva razvratililor, infrangerea suferita de otomani in razboiul ruso-ture de la 1828-1829, la impiedicat pe Mehmed Ali si primeasea raspkita. Din cauza acestei neimpliniri yi deoarece dorea sa-yi adiudece noi teritorii, Alia lansat un atac impotriva Siriei in 1832, cauzandFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 4) 0 criza curopeana majora. Intentia sa a fost, se pare, crearea unui urias regat arab in jurul Marii Rosi, cuprinzind Egiptul, Sudanul si teritoriile arabe din Asia Mica. Cu exceptia Cretei si Peloponezului, ef nua amenintat in mod direct alte teritorii locuite de crestinii din Balcani. Ca gi Pasvanoglu si Ali Paya, Mahomed Ali era exponcntul tendintei de framitare a tmperiului, prin formarea unor state separate sub conducerea unor militari musulmani. Atat puternica sa armata, cat si natura domnici sale, au facut din Mohamed Ali o amenintare la adresa statului otoman cu mult mai mare decat revoltele grecilor sau sarbilor. 2. Marile puteri In aceasta perioada Poarta nu avea de facut fata doar pericolului de dezintegrare interna, ci si unor atacuri externe. Cand Sclim al TH-lea s-a urcat pe tron in 1789, statul otoman era inca in razboi atat cu Austria cat sicu Rusia. Trupe habsburgice ocupascra Belgradul, si armate rusesti operau de-a lungul Dunarii. In 1791, Imperiul Habsburgic a semnat tratatul de la Sistov, cedand turcilor Belgradul, in schimbul unor teritorii din Bosnia. Pacca cu Rusia fu incheiata in anul urmator. Prin tratatul de la Iasi, Rusia gi-a extins stapanirea pana la Nistru, dar a lasat sub dominatie turceasca Moldova si Tara Romaneasca, pe care le ocupasera trupele rusesti. Cele doua tratate au marcat incetarca a ceca ce fusese cooperarea intermitenta dintre Imperiul Habsburgic si Rusia impotriva Imperiului Otoman. Cele doud mari puteri vor mai atenta impreuna la posesiunile Portii, abia peste 80 de ani. Ele au continuat sa-s? manifeste interesele in anumite zone ale Imperiului Otoman, dar nu au mai putut conlucra aga cum au facut-o in secolul al XVIII-lea. Atentia marilor puteri s-a indepartat de Orientul Apropiat, concentrandu-se intai asupra Polonici si apoi asupra Revolutici Francez Polonia a suferit trei impartiri, si anume in 1772, in 1793 yi 1795. In 1792 a inceput razboiul cu Europa, data la care accentul principal in relatiile internationale curopenc a ramas pe problemele continentului in sine, dar cvenimentele din vestul Europei au avut implicatii pana in Balcani si in zona de est a Mediteranci. In 1797, in cadrul tratatului de la Campo Formio, Franta anexeaza Insulcle lonice, eveniment care a avut influenta asupra revoltci grecilor. In cadrul aceluiasi tratat, Austria lua ce mai ramasese din teritoriile vencticne, pundnd capat astfel cxistentei independente a acelei puteri maritime care fusese pana atunei un adversar redutabil al Imperiului Otoman. In iulic 1798 incepe o perioadé de interventii directe ale Frantei42 CHARLES $1 BARBARA JELAVICH impotriva Imperiulut Otoman o data cu invazia efectuaté de Napolcon in Egipt. Armata franceza i-a infrant repede pe mameluci. Poarta intra deci in conflict cu Franta, dar in alianté cu Marea Britanic. Apoi Rusia a ocupat Insulcle Lonice pe care le ancxase Franta. In 1802 Poarta a incheiat o pace care a durat pana in 1806, ani in care influenta francezd a crescut atat de mult la Constantinopol incat guvernul otoman a ajuns sa devina aliatul Frantei impotriva Rusiei si Marit Britanii. Deyi razboiul dintre 1806 si 1812 nu s-a caracterizat prin ostilitati continue, guvernul rus a inccrcat si se foloscasca de ocazie spre a-si spori influenta in Serbia si in Principatele Romane. In 1812, acest conflict a fos incheiat prin tratatul de la Bucuresti in ciuda faptului ca Imperiul Otoman sc afla intr-o pozitic destul de slaba, Rusia nu a ccrut decat si i se cedeze Basarabia, retragandu-se din restul tcritoriului Principatelor Romane. Guvernul rus era preocupat mai ales de invazia pe care o pregateau francezii in Rusia. Aceasta schimbare de granite a fost singura picrderc teritoriald din zona de influent pe care a suferit-o Poarta dupa rizboaicle napolconiene. La tratativele de la Viena, la care Imperiul Otoman nu a participat, Insulele Tonice au fost cedate Marii Britanii, iar Dalmatia, Austriei, dar aceste teritorii facusera parte din Imperiul Venetian gi nu din cel Otoman Congresul de la Viena a marcat inceputul unci paci relative de aproape un secol pentru marile putcri, timp in care insi Imperiul Otoman urma sa-si piarda aproapc toate posesiunile curopene. In aceasta perioada a reiesit in repetate randuri cd Poarta cra incapabila fara ajutor din afara s4-si mentind independenta politica. Imperiul a continuat sa supravictuiasca in special datorita pozitiei strategice a teritoriilor otomane sia importantci vitale a acestor teritori! pentru statele imperiale europene in expansiune. Deosebit de semnificativa s-a dovedit in aceasta privinta atitudinea Rusiei $i a Marii Britanii. Conflictul cu privire la Constantinopol si Balcani a constituit o parte a marului discordiei dintre cele doud natiuni imperiale, competitia lor ajungand s& se desfasoare din cstul Mediteranei pana in Asia Central si China. Harta 1, Imperiul Otoman, 1815 (vezi anexa hartilor) O data cu terminarea cuceririt Indici in secolul al XVIII-lea*, Marea Britanie a inceput si considere India ca find teritoriul cel mai de pret al marclui ci imperiu. Marea Britanic beneficia de statutul celei mai dezvoltate natiuni a lumii din punct de vedere comercial si industrial, bucurandu-se 31 de tithul de stapana a mirilor, tilu pe care-I va detine de-a lungul intregului sccol al XIX-lea; toate aceste calititi o ficeau *De fapt, India nu a fost integral cucerita pina a 1849-(n.t.)FORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 43 ins sA fic circumspect gi tematoare fata de orice all putere care ameninta sa o priveze de vreuna din aceste suprematii. La sfarsitul secolului al XVI!]-lva si in perioada napoleoniana, Marca Britanic a zut in Franta principala sa adversara pe plan mondial, inclusiv in Orientul Apropiat, apoi, pana la aparitia pe scona internationala a unei Germanii unite, acest rol I-a detinut Rusia. Din punctul de vedere al politicii internationale urmate de Marea Britanic in numele interesclor sale comerciale si maritime si de aparare a Indici, in cadrul cdrora un loc important i] ocupa continuarea stapanirii asupra Indici, teritoriile Tmpcriului Otoman constituiau chcia intregului ci sistem imperial. Marea Britanie se temea tot timpul ca Rusia ar putea cotropi teritoriile otomane fic printr-o cuccrire directa sau o dominare a guvernului din Constantinopol, fie prin crearea unor state satelit in Balcani. Din cauza acestei optici, Marea Britanie a preferat, pe intreaga durata a secolului al XIX-lea, sA mentina cat mai intact posibil Imperiul Otoman. Reprezentantii britanici la Constantinopol, incercau insa necontenit si faca presiuni asupra guvernului otoman pentru ca acesta sa-si reformeze sistemul administrativ si s4 concilicze natiunile balcanice. Pozitia Rusiei cu privire la Imperiul Otoman cra mai complexa. Dupa ce in 1812 a anexat Basarabia, guvernul rus nu prea c-ar mai reflccta la alte anexari directe. Cu toate acestea, nu peste mult timp s-au ivit noi gi ispititoare ocazii de extindere a influentei rusesti. Spre deosebire de celelalte mari puteri, Rusia se putea astcpta sa beneficieze de pe urma triumfului miscarilor nationale in Balcani, caci nafiunile balcanice o considerau drept cea mai mare putere ortodoxa, iar Rusia le incuraja in aceasta privinta. Prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi din 1774, desi in termeni destul de ambigui, s-au pus bazcle unor esentiale pretentii pe care putea sa le aiba Rusia in calitatea ci de putere protectoare religioasa Crestinii din Balcani asteptau ajutor din partea Rusiei, dar, pe de alta parte, si unele clemente importante din socictatca rusa s-au simut puternic atrase, ca sprijinitoare atat a religiei ortodoxe cat si a popoarelor slave s& devina factori de ajutorare a miscarilor nationale. Guvernul rus cra, astfcl, presat atat de apelurile din partea comunitatilor ctnice din Balcani, cat si de anumite forte interne, s4 facd ceva pentru crestinii si slavii balcanici a caror imagine era reprezentata ca fiind sub jugul pagan. In plus, guvernul rus cra mereu tentat s@ intervina in problemele otomane, sperand sa cagtige un spor de prestigiu gi o extindere a dominatici sale, Rusia, ca si Marea Britanic, nu putea sa-i permita luxul dea vedea cum alti putere si-ar instaura dominatia asupra acestor teritorii In dialogurile cu Poarta, guvernul rus avea cateva arme puternice, intre care se includea influcn{a rusa asupra miscarilor nationale, marea armata44 . CHARLES $I BARBARA JELAVICH rusa, si ocazii frecvente de a domina guvernul otoman cu ocazia tratativelor. In general conducatorii rusi preferau sa urmeze politica adaptata la tratatu) de la Unkiar Iskelesi din 1833, adica politica controlului din interior. Dintre marile puteri care se preocupau in mod direct de evenimentele balcanice, Imperiul Habsburgic era in pozitia cea mai putin avantajoasa. Un imperiu multinational intr-o epoca de revolutii nationale nu putca cistiga decat prea putin dintr-o schimbare a conditiilor in teritoriile otomane. Orice achizitic de not teritorit de fa otomant n-ar fi facut decat s amplifice problemele nationalitatilor, iar crearea unor state independente ar fi incurajat uncle grupuri nationale din Imperiul Austriac si urmeze un astfel de cxemplu. Desi monarhia austriacd coopera cu Rusia, pericoicle unci astfel de politici au devenit grou de ignorat. Politica Habsburgilor cra de asemenca retinuta si de faptul ca unii conducatori militari austricci nu au crezut niciodata ca ar fi putut sa infranga singuri armatele rusesti daca s-ar fi iscat un razboi in Balcani intre cele doud mari puteri si, cu preferinta ci pentru mentincrea unui statu-quo, Aus- tria ar fi trebuit in mod logic sa coopereze cu Marea Britanic, deoarece ambele aceste {ari se temeau de o expansiune a Rusici. Intr-o astfel de alianta insa intreaga greutate a operatiunilor militare si adevaratele riscuri ar fi revenit monarhiei habsburgice, pentru ca flota britanica ar fi fost de prea putin folos intr-un rdzboi terestru impotriva Rusiei. In ciuda cnormului ei prestigiu cucerit in sccolul anterior, Franta, dupa razboaiele napolconiene, avea o influenté mai mica decat celelalte trei puteri. Desi idcologia revolutionara franceza a avut un rol foarte important in miscarile nationale din Balcani, Franta insasi nu a fost intre anii 1815 si 1848 un centru de agitatie revolutionara pentru populatia din Balcani. Mai apoi ins, si in special in timpul domnici lui Napoleon al IlJ-lea, guvernele francez sustinut de obicci miscarile nationale din Balcani. Fara si aiba o armata prezenta in scena gi fara o flota care sA se poata apropia calitativ de cca a Marii Britanii, Franta evita sa intervina in conflictele din Oricntul Apropiat. Ea insa avca oarecare intcrese in legatura cu unele teritorii otomane. In 1830, Franta si-a stabilit un picior de pod in Alge- ria $i influenta francez a crescut foarte mult in Egipt. Apoi in anii 1840 si 1860, ca a intervenit in Siria si Liban. Din cauza dorintei pe care 0 avea Franta de a-gi extinde imperiul in Africa si Asia, ca de obicei sustinea formarea de state nationale si slabirea guvernului central, opunandu-se oricdrei situatii care ar fi favorizat ca zona si cada sub control rusesc sau britanic. Harta 2. Strdmtorile turcesti (vezi anexa hartilor)FORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 45 Fiind incapabil s4 se apere singur impotriva statclor curopene, Imperiul Otoman a fost nevoit s4 adopte o politica de echilibrare a influentei marilor puteri, incercand sa creeze opozitit reciproce intre ele. In secolul al XIX-lea insa, aceasta politica nu a mai dat roade, aya ci imperiul s-a vazut constrans s4 facd concesii dupa concesii fata de tarile Europei, atat pe plan comercial cat si pe plan politic. Miscarile nationale au inregistrat un progres continuu, fiind de obicei sustinute de una sau mai multe dintre marile puteri curopene. Trebuie remarcat faptul ca desi in Balcani revoltcle fusesera incepute de crestinii ortodocsi, marile puteri au fost cele care au decis in ultima instant’ in legatura cu formarea noilor state, stabilirea granitelor lor gi a formelor de guvernamat. Departe de a fi altruisti in actiunile lor, conducatorii marilor puteri curopene puncau intotdeauna pe primul plan propriile lor interese si mentinerea unui anumit echilibru de forte in Europa. Atat Impcriul Otoman cat si noile state balcanice urmau sa fie supuse aceluiayi tratament si aceleiasi politici pe care marile puteri le-au folosit si in cazul altor actiuni impcrialiste. Sc poate deci constata ca la inceputul sccolului al XIX-lea in intreaga Peninsula Balcanica prevalau conditiilc care favorizau revoltele cregstine, Puterea otomana mult slabita nu mai era capabila nici sa infranga armate strdine gi nici macar s& anihileze rebcliunile unor capetenii musulmane. In intreaga aceasta perioada de tulburari au aparut centre de autoritate local-provinciala conduse de puternici lideri militari. Se stabilea astfel nu numai o traditie, ci si o obiynuinta in ceea ce priveste razvratirea, revolta sau rebeliunea. Revolutionarii crestini din Balcani s-au nascut in aceasta atmosfera si in aceste conditii. Prima dintre revolutii, si anume revolutia sarba, a fost direct logata de incapacitatea guvernului otoman de a-si mentine controlul asupra dregatorilor sai din provincie gi de slabiciunea sa in fata oponentilor musulmani.Caprrrovut I REVOLUTIA SARBA Centrul primei migcari revolutionare victorioase a unui popor balcanic impotriva autoritatii otomane a fost pasalacul Belgradului, ale carui probleme administrative de la sfargitul secolului al XVIII-lea reflectau in multe privinte situatia intregului imperiu sub domnia lui Sclim al Ill-Ica. In intreg acest secol, Belgradul si Scrbia in general fusesera scena unor repetate razboaic intre Impcriul Otoman si Austria. Mentionam aici razboaicle din 1716-1718, 1737-1739 si 1788-1791. in tofi accsti ani, soarta populatici sarbe a fost foarte strans legata de cea a monarhici habsburgice. Razboaicle si haosul general provocat de acestea au facut ca un numéar mare de sarbi s4 emigreze in Austria si mai ales in sudul Ungariei. O semnificatic deosebiti din acest punct de veder a avut- o cmigratia in masa a unui grup de aproximativ 70.000 de sarbi, condusi de patriarhul Arsenic al Ill-lea, in anul 1690. Acest grup a facut ca Sremski Karlovci sa devina un centru religios si cultural pentru poporul sarb. Sarbii din Imperiul Austriac, unde conditiile lor de viata erau mult mai putin apasatoare, vor ramanc in continuare in stransa legatura cu evenimentele din Serbia propriu-zisa. Acesti sarbi din Austria vor avea apoio influenté deosebita asupra miycarii nationale gi asupra dezvoltari ii culturale sarbe, precum gsi asupra sistemului administrativ al statului national sarb din secolul al XIX-lea, In timpul razboaiclor pe care le-ay purtat, Habsburgii_ au ajuns descori si administreze teritorii sarbesti. In ciuda opozitici fata de jugul otoman, nici dominatia austriacd nu se bucura de popularitate, indeosebi din cauza activitatilor bisericii catolice austriece. Spre deosebire de Imperiul Otoman, care nu ciuta sa converteascd populatiile cucerite la religia musulmana, biserica catolicd era sprijinita de Habsburgi in actiunca ei de catolicizare. Ca si in cazul experientei triste pe care au trait-o grecii in vremea stapanirii venetiene, populapia sarba nu dorea nici acum sa inlocuiased jugul otoman cu un alt jug, fic el si crestin, aceasta schimbare nefiind alternativa politica cea mai promitatoare. Rezultatul cel mai important al acestor ani de rizboaie de frontieraFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE, 47 pe care i-a trait populatia sarba a fost cdstigarea unci bogate experiente de lupta. Sarbii se inrolau deseori ca soldati in armata habsburgica sav in uncle formatiuni de lupta neregulate, (armate conduse de ayani sau cete haiducesti ctc). Ei luptau de obicci in grupuri sau detasamente constituite din sarbi, sub conducerea unor ofiteri sarbi. In timpul ocupatici striece, sarbilor li sc acordau functii administrative locale mai bune de catre guvernul habsburgic, decat cele pe care le detinusera sub regimul otoman. De o valoare deos a dovedit a fi experienta castivati de populatia sarba in razboiul din 1788-1791, cand multi sarbi s-au inrolat in trupele libere austriece, care de fapt au dus greul in acest razboi. In paralel cu acest razboi, Cocea Angelovici a incercat s4 organizeze 0 actiune revolutionara care in cele din urma a cguat, cunoscuta sub numele de rebeliunea lui Cocea. Degi nu s-a castigat nici un beneficiu imediat din aceste actiuni, conducatorii sarbi au dobandit o importanta experienta militara in cadrul unei armate organizate (cum era cca austriaca, N.T.) si totdata incredere in propriile lor forte. Anii coopcrarilor cu Austria i-au dezamagit pana la urma pe sarbi, deoarece monarhia austriaca nu s-a tinut de cuvant privind ajutorul fagaduit, iar conditiile in care s-a semnat pacea nu i-au creat Serbici nici un avantaj. Cu toate ca in viitor conducatorii sarbi se vor indrepta mai mult spre Rusia pentru a obtine ajutor, totuyi frontiera cu Austria a continuat sA se bucure de o mare importanta, din cauza vecinatatii imediate a acestui stat. Chiar si atunci cand guvernul habsburgic nu sustinca actiunile sarbesti, materialele de razbot yi proviziile de tot felul puteau fi in mod constant transportate peste Dunare; in plus, cei ce se refugiau de persecutiile otomane continuau sa se poata migscain voic pe tcritoriul austriac. Dupa cum s-a mai aralat, pacea de la Sistov din 1791 si cca de la lasi din 1792 au constituit pentru Selim al Il]-Ica un ragaz in care cl s-a gandit la reformarea Imperiului Otoman. Dorinta lui Selim de a stabili conditii pagnice de ordine corespundea intr-un fel cu dorintele supusilor sai sarbi. In special dupa devastatoarcle razboaic, sarbii crau gata sa accepte stapanirea otomana in schimbul asigurarii drepturilor de autoguvernare locala gi in schimbul garantarii linistii in acea zona, conditii ce nu puteau fi insa asigurate de regimul otoman, deoarece, dupa incetarea ostilitatilor, ienicerii yi alte formatiuni militare nu mai aveau nimic de facut, 2 au inceput sa se dedea la jafuri in randul populatici. Bande de militari turci puneau uncori stapanire pe sate intregi sau pe terenurile acestora, insugindu-si pamanturile. Alti militari si-au pus servieiile in slujba ayanilor rebeli ori unor bande de raufAcatori spre a jetui deopotriva populatia musulmana si cea crestina. In asttel de conditii, interesele puterit48 CHARLES $1 BARBARA JELAVICH centrale $1 cele ale populatici cresting coincideau intru totul, céci nici una dintre par{i nu putea sa tolereze in continuare aceasta situatic. Fiind pe deplin constient de aceasta stare de lucruri, Sclim al HI- lea a incercat sd-1 potoleasca pe sarbi i sa le mai ugureze conditiile de viati. In primul rand a numit ca administratori otomani locali persoane rora li s-itatras atentia in mod special sa conlucreze cu oamenii locului si si reprime orice faradelege. Apoi a emis trei firmanuri (decrete), in 1793, in 1794 si in 1796, acordand sarbilor aproape toate drepturile pentru care au luptat. Luate impreuna, aceste documente defineau relatiile rbilor cu guvernul otoman. Sarbti primeau drepturi sporite de autonomic locala; ci puteau si-si strangd singuri darile, s4 poarte arme yi sa-si formeze un fel de militic. In plus urmau sa fie restranse abuzurile sistemului de ciftlik. Aceste firmanuri au devenit programul politic al conducatorilor sarbi in anii care au urmat, si daca toate prevederile acestora ar fi fost indeplinite, revolutia national sarba probabil ca ar fi fost mult amanata, Din nefericire insa, Sclim al If-lca i sustinatorii sai nu au putut si puna in aplicare propriile lor hotarari, cact, in anii care au urmat, problemele gencrale ale imperiului s-au dovedit a fi de-a dreptul covarsitoare. In afard de aceasta, Constantinopolul continua sa ramana, conform traditiei, un centru de intrigi, aga cd in mod repetat o seric de conducatori administrativi de valoare si plini de spirit conciliant fata de nationalitatile imperiului au fost inlocuiti cu unele clemente ale caror interese de bazd crau amenin{ate de reforma sau, lucru gi mai freevent, cu clemente alc cdror sentimente religioase fura jignite de concesiile facute crestinilor. O problema majora ce ramanea de rezolvat in pasalacul Belgradului vera accea a icnicerilor. Unul dintre ordinele lui Selim, emis in 1791, interzicea ca ienicerii sa se intoarca in Belgrad, ordin pe care insa soldatii s-au hotarat sa nu-l respecte. Aceasta sfidare a unui ordin al guvernului central s-a facut relativ usor in conditiile unor atitudini similare luate de alte grupuri rebele, in frunte cu cel al lui Pasvanoglu. Ienicerii faccau front comun cu oricine nu mai voia sa accepte autoritatea pagei. Spre a contrabalansa puterca militard a acestui grup de opozitie, autoritatile otomane au fost nevoite s4 ceard ajutor sarbilor. Politica sprijinirii pe ‘arbi si pe acordarea de concesit acestora, se baza in special pe personilitatea guvernatorului Belgradului, Hadji Mustafa Pasa, cunoscut sub poreela de .parintele sarbilor® Marca problema in aceasta epoca pe teritoriul Balcanilor, din punctul de vedere al Portii, cra acum stavilirea actiunilor lui Pasvanoglu, care, nemultumit de simpla stapanire pe care. o stabilise asupra uneiFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 49 apreciabile portiuni din teritoriul bulgaresc, vor acum sa-si intarcascd positia, ajutandu-i pe prictenii sai icnicerii sa preia definitiv intregul control asupra Belgradului. Selim s-a hotarat insa, de accasta dati, si intreprinda actiuni decisive, asa c& a acordat sarbilor noi privilogii gi le-a permis sa-si organizeze propria lor armata, cu propriii lor conducatori Asttel, intraga populatic sarba s-a ridicat la arme. Alianta fortclor oficiale ototmane cu crestinii a fost incununata de un adevarat succes, Pasvanoglu a suferit infrangen repetate, pana cand, in cele din urma, el s-a retr fortarcata sa din Vidin, care fu apoi imediat asediata. Dar conditiile internationale au impiedicat o data mai mult cforturile otomanc, pentru ca in 1798 Napoleon a intrat in Egipt. Poarta a fost obligata sa-si trimita toate forjele armate pe care le avea la dispozitie in Balcani spre a face fata invazici franceze. In acelagi timp, presiunile cfectuate Ja Constantinopol de catre musulmanii conservatori impotriva politicii de inarmare a crestinilor contra musulmanilor crestea mereu. Noua combinatic creata de imprejurari s-a dovedit a fi dezastruoasd pentru interescle sarbilor. Simfindu-se incapabil si-si continue actiunile militare i impotriva lor, Selim s-a vazut obligat sa-i ierte pe icniceri si sa Je permita sA se intoarca la Belgrad, cu condifia ca ci sa sc supuna lui Hadji Mustafa Pasa. Sultanul mai fu nevoit sa accepte un compromis si cu Pasvanoglu. Vazdndu-se reintorsi la vechiul lor cartier general, icniccrit si-au reluat vechile obiceiuri. Ei s-au revoltat impotriva lui Hadji Mustafa gi l-au omorat, aga ca cchilibrul puterii a cedat in favoarea ienicerilor si a lui Pasvanoglu, defavorizand autoritatea centrala si pe sarbi. Dupa 0 perioada de conflicte si de instabilitate in care icnicerii s-au luptat intre ci, in anul 1802, patru ofiteri ieniccri cu gradul de dahi au reusit si se remarce, preluand putcrea si punand astfel capat drepturilor de autonomic ale sarbilor. Tenicerii au ajuns astfel din nou sa terorizeze satele, iar trecutul, sa se repete. Un numar mare de sarbi s-au refugiat codri si in munti, unde fie ca s-au alaturat cetelor de razvratiti existente, fic ca au format cete noi. Au aparut astfel inca o data pe intrey teritoriul Serbici tot felul de grupuri inarmate. Cea mai importanta zona de rezistenta a fost regiunea de dealuri impadurite din Sumadia. Aici, un notabil local, si anume Caraghcorghe Petrovici, a rcusit si stranga, pana in primavara anului 1804, 30.000 de oameni inarmati. Mai cxistau gi afte centre sub comanda altor conducatori pe: intreg cuprinsul pasalaculut Foarte curind s-a dovedit cat de necesare crau aceste grupuri deja formate. La inceputul anului 1804, sarbir s-au vazut pusi in fata alternativei de a incerca si se apere sau de a rimane fird conducatori, caci in ianuarie 52 februarig, icnicerii au inceput un fel de masacru asupra tuturor notabililor sarbi. In doua luni au fost ucisi intre 70 si 150 de50 - CHARLES $I BARBARA JELAVICH notabili, Dar intreaga provincic a reactionat prompt. Fiind pe deplin consticnti de necesitatea unor actiuni coordonate sub o conducere unica, un grup de aproximativ 300 de notabili srbi s-au intrunit, in luna februaric, la Orasac in Sumadia, si l-au ales pe Caragheorghe comandantul lor. Astfel a inceput revolutia sarba; poporul sarb avea acum un conducator si @ cauza pentru care sa lupte Rolul lui Caragheorghe a fost atat de neo pentru revolutia sirba si pentru prima forma de organizare politica a statului sarb incat se cuvine aici macar o scurta prezentare a biografici sale. Nu se cunose prea multe detalii despre inceputurile vietii salc. De fapt, pana si data nayterii este discutata, desi probabil ca anul a fost intr-adevar 1768. Parintii lui au fost saraci si familia sa fu deseori nevoitaé s4 se mute dintr-un Joc intr-altul in vederea asigurarii traiului zilnic. Caraghcorghe a slugarit la mai multi mosieri pana in anul 1787, cand familia sa a parasit Sumadia, probavil din cauza activitatilor lui impotriva ienicerilor, mutandu-se in Voivodina. Aici, cl si familia sa au inceput sa slujeasca la mianastirea Krusedol. Cand a izbucnit razboiul austro-turc, Caragheorghe s-a inrolat in corpurile libere austriece gi a luat parte la campaniile din vestul Serbici, unde a dobandit o neprefuita experienta militara, insusindu-si metodele militare ale austriccilor. Dupa pacea de la Sistov s-a stabilit in Topola, in regiunea Sumadia, unde a devenit negustor de vite, avand legaturi comerciale cu Austria, Indeletnicirile lui negustoresti i-au permis sa intretina legaturi cu un mare numar de compatrioti, legaturt care mai tarziu s-au dovedit a fi de mare folos. In afara de aceasta, a devenit si buliucbasa (capetenic a unci unitati militare de aproximativ o suta de oameni) in militia nationala sarba, care fusese autorizata de catre Selim al I[l-lva. In accasta calitate, el a luptat alaturi de Hadji Mustafa impotriva ienicerilor, dobandind astfel cunostinte despre organizarea militard otomana. Cand, in 1801, au revenit icnicerii, Caraghcorghe si-a dat seama, ca si majoritatea srbilor de altfel, ca vor trebui luate masuri de aparare impotriva acestor forte nedisciplinate si pornite pe acte de terorism; or, pentru acest lucru pregatirea militaré pe care 0 avea Caragheorghe si care ii caracteriza pe atat de multi din conationalii era acum binevenita. Caragheorghe a devenit deci conducatorul primei insurcetii sarbe, in special datorita calitatilor sale personale; el a intrunit asentimentul bilor in primul rand in calitate de conducator militar viteaz, hotarat si consecvent. E} va dovedi multa intelepciune si clarviziune in actiunile sale politice internationale din perioada napolconicand. Sub indrumarca sa, problema srba a devenit, dintr-o problema interna otomana, o chestiune cu implicatii politice internationale. Pe planul politicii interneFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 51 a fost destul de clarvazator spre a intelege corect sentimentele majoritatii conationalilor sai, putand astfel sé mentina unitatea miscarii nationale in pofida nenumaratclor conflite de interese care o macinau. De fapt, indemanarea sa in treburile interne a fost cea care a avut rolul decisiy in mentinerea sa drept conducator al miycarii revolutionare. Aproape de la inceputul miscarit, locul de conducator a lui Caraghcorghe a fost ravnit yi de alti pretendenti. Puterea politica, caracteristica sistemului otoman, cera raspandita la nivel de sate gi regiuni, aga cA nu exista o autoritate centrala sarba pentru intreg cuprinsul pasalacului, situatic care n-a ajuns: sa fie schimbata nici macar de reformele din anii 1790. Prin urmare, fiecare regiune de dimensiuni mai mici sau mai mati iyi avea proprii ci conducatori gi reprezentanti. tn 1804 Caraghcorghe era bine cunoscut gi Fespectat doar in regiunea sa, adica in Sumadia. In | partea de vest a tani insa, figura principal cra Jakov Nenadovici, iar in partea de est crau Milenko Stoikovici si Peter Dobrniac. Nu dupa mult timp de la inceperca miscarii s-au nascut tot felul de conflicte destul de ascutite intre acesti oameni si partizanii lor, pe de o parte, si Caraghcorghe cu partizanii sai, pe de alta. Fiind gelosi unul pe celalalt si invidiindu-se reciproc, conducatorii sarbi s-au opus tuturor incercarilor de a se crea un puternic guvern national central sarb. Ei nu doreau sa-si vada slabita puterea de care dispuncau in localitatile lor, fiind preocupati de a profita cat mai mult de pe urma acestor functii de conducerc. Ei crau de acord sa coopereze cu vreo autoritate centrala numai in masura in care acest lucru viza doar infrangerea turcilor si, dupd cum se va vedea, au incercat sa incite si guvernul rus impotriva lui Caragheorghe. In lupta sa cu oponentii politici pe plan intern, Caragltcorghe nu putea fi preocupat doar de intcresele sale personale, ci mai ales de faptul ‘4 un regim centralizat care sa aiba intr-adevar putere era neaparat necesar intr-o astfel de perioada revolutionara. In plus, uncle probleme internationale, cum ar fi distribuirea fostelor posesiuni otomanc, fiscalitatea si justitia trebuiau reglementate pe intreg teritoriul pasalacului. Desi cra in mod indiscutabil necesaré 0 conducere unica, rivalii lui Caragheorghe au incercat pe intreaga durata a revolutici sa-i submineze rolul conducator. Mai intai ci au sus{inut ca atata timp cat el nu va fi inlocuit, Rusia nu-i va ajuta pe sarbi; |-au atacat in continuare pe tema moralci si victii sale personale; apoi au pretins ca el este excesiv de brutal, sau cd s-a imbogatit insugindu-si tot felul de proprictati turcesti; incele din urméa I-au invinuit ca e implicat in tot felul de intrigi gi acte de violenté impotriva altor srbi. Dar in ciuda acestor nesfarsite atacuri, Caragheorghe a reugit sa-si mentina pozitia de conducator al revoluticé ind la infrangerea militar finala, Centralizarea conducerii a fost un52 CHARLES $1 BARBARA JELAVICH avantaj de care s-a bucurat revolutia sarba, si pe care, de exemplu, mai tarziv grecil, n-au reusit sa-1 realizeze in migearea lor revolutionar: Aspectele decisive ale problemelor interne sarbesti nu au aparut cuclaritate ined din primele zile ale revoltei, Masacrul la care au inceput A se dedea icnicerii in ianuarie 1804, a produs 0 migcare spontana de is supravictuire nationald. La intrunirea de la Oragac din februaric, Caraghcorghe a fost ales conducator suprem fara nict 0 opozitie, pentru cd in acel moment toti sarbii recunosteau ca cra necesara o autoritate executiva puternicd si unica. Ineepand din luna mai 1804, Caragheorghe a putut deci sa-si semneze ordinele si declaratiile cu titluri cum ar fi »voicved suprem“, sau ,,comandant al Serbici, sau ,,conducatorul”. La inceput a existat o unitate nu numai in privinta conducerii migcarii, ci si in privinta scopului ci, dar este important de notat aici ca in acest stadiu telul revoltci nu era independenta, ci lichidarea dominatici icnicerilor si restaurarea drepturilor de autonomic cu care guvernul otoman fusese deja de acord. in aceasta ctapa, fruntasii revolutiei si Poarta comunicau in cadrul unor Iegaturi constante cu privire la dorintele sarbilor. Pe intreaga durata negocierilor, scopul sArbilor parca sa fic igurarea autonomici in cadrul Impcriului Otoman. Prima cerinta cra indepartarea dahiilor si o amnistic deplina a rebelilor sarbi. Mai apoi sarbii au ccrut Portii sa-i recunoasca conducatorului statului lor titlul de cneaz suprem (mai marele unui grup de conducatori) care sA aiba autoritate peste intreaga populatic sarba din payalac si care sd raspunda de plata taxclor fati de guvernul otoman sau sa-i reprezinte pe sarbi in fata acestuia. Apoi s-a mai exprimat si dorinta ca taxele gi tributul sa fie fixate odata pentru totdeauna, si s4 nu se mai permita cregteri arbitrare ale acestora. In plus, ienicerilor urma sa li sc ridice dreptul de a mai define proprictat! rurale, iar musulmanilor sa li se limiteze dreptul de a mai locui in oragele sarbesti. Se mai cerea apoi sa se acorde sarbilor libertatea religici, comertului i comunicatiilor. In timp ce negociau toate aceste doleante, conducatorii sarbi au inceput sa caute sprijin pe langa euvernul habsburgic, si pe langa cel rus. In accasté noua conjunctura, guvernul otoman sc confrunta iarasi cu o problema ce devenise familiara: ienicerii erau din nou pe picior de rebeliune, iar persoanele care nu vedeau cu ochi buni folosirea crestinilor impotriva ienicerilor, crau inca puternice.La inecput, Selim al Il-lea nu a vrut s@ intre in’ conflict cu sirbii, aga cf el ea trimis pe Ali Bekir Pasa, vizirul Bosnici, care se bucura de popularitate si care mai negociase cu conducdtorii sarbi la Belgrad, spre a-i linisti pe ieniceri. Pana in “gust 1804, dahii au fost infranti; ast{el fortele ieniceresti pareau incd o data supuse. Situatia era ins nesigura. Factiunile musulmane rebele continuau s4 fie puterniceFORMAREA STATELOR NATIONALE BALCANICE 3 in plus sarbii cereau acum gi unele garantii internationale pentru dreptul lor de autonomie, concesie pe care guvernul oloman nu prea voia sa le-0 acorde. Spre a obtine sprijin din afara, guvernul sarb a trimis in Rusia o delegatic, in randurile careia se afla si cminentul conducitor relizios Matcia Nenadovici. Accasta delegatie fu primita de ministrul de externe Adam Czartoryski, in luna noiembrie 1804. Dar intrucdt Rusia coopera acum pe plan exter cu Imperiul Otoman impotriva lui Napolzon, ministrul rus le-a recomandat sarbilor sd ia legatura direct cu Poarta Situatia din Serbia era deci destul de precara. Conducatorii sarbi cautau sa intretina legaturi cu grupurile din Bosnia si Hertegovine, cu cetele de haiduci greci numiti klefti si cu domnii Principatelor Romane, incerednd si-si pregateasca caile posibile pentru unele actiuni viiteare Pe de alta parte insa, ienicerii cu bandele de nelegiuiti care-i sprijineau incercau sa-s! gc pozitiile. In iarna si in primavara anului 1305, aceste bande yi-au reluat raidurile, ccea ce a facut sa prevaleze din nou haosul, teroarca si anarhia. Oficialitatile otomane erau prea slabe spre a mai putea tine in frau aceste elemente iesite in afara Iegii. Aflandu-se sub o scric considerabilé de presiuni, Selim si-a schimbat atitudinca, ajungand pana in primavara anului 1805 si-i considere pe sarbi rebeli, Abandonand politica de concilicri, a numit un nou guvernator al Belgradului in persoana lui Hafiz Pasa din Nis, pe care-I trimite in fruntea unei armate, s4-si ia postul in primire gi sa se rafuiasea cu sarbii. Fortele lui Hafiz au fost ins infrante in prima lupta mai importanta cu sarbii din august 1805, langa Ivankovo. Dupa aceasta victoric, fortele sarbesti igi extind controlul militar asupra intregului pagalac, cuccrind mai intai, in luna noiembrie, orasul Smederovo, — care a devenit prima capitala a noului guvern —, iar la finele anului urmator si Belgradul Intre timp avusese loc 0 importanta schimbare pe scena internationala. Desi Imperiul Otoman fusese la inceput aliatul Marii Britanit si al Rusici impotriva Frantei, prestigiul de care se bucurau francezii la Constantinopol a crescut brusc dupa bataliile de la Austerlitz si Jena, din anii 1805 si 1806. Mai mult, Napolcon I-a trimis pe generalul Francois H.B. Sebastiani, un diplomat abil, sa incheic © conventic cu Poarta, Ca rezultat, Imperiul Otoman gsi-a schimbat partenerii, alaturandu- se Frantei. in vara anului 1806 a izbucnit razboiul intre Rusia si Poartd, acest conflict avand un efect decisiv asupra soartei primei rev olutii sarbe. Acum cand fortele sirbesti controlau intreg teriteriu pasalacului guvernul otoman, nevoit sd poarte gi razboiul cu Rusia, a incercat, desigur, rezolve problema sarba prin negocieri, find dispus si facd o serig de concesiuni, Noua situatic a schimbat insa atat atitudines sarbilor cit si pe aceca a rusilor. Guvernul rus, find in stare de razbor cu Imperiul34 CHARLES $1 BARBARA JELAVICH Otoman, avea bincinteles interesul ca revolta sarba sa continue; la randul lor sarbii, care iegisera victoriosi pe campul de lupta, erau atragi de ideca de a-si castiga independenta. Poarta parca gata sa le confere sarbilor un grad mai mare de autonomie, dar se punca in primul rand intrebarea dac? nu putea fi obtinut ceva mai mult decat atat, iar in al doilea rand, daci Poarta avea de wand sa-si respecte promisiunile pana la capat. In atceste imprejurari, tentatia de a continua revolta pentru obtinerea unci adevarate independente era foarte puternicd. Decizia finala a fost cu siguranta influcn{ata de actiunile rugilor, si de acum inainte atitudinca luati de guvernul rus sau de agentii acestuia urma sa joace un rol deter minant asupra viitorului statului national sarb In vara anului 1807, colonelul rus F.O.Paulucci a sosit in Serbia spre a cevalua situatia militara gi politica la fata locului. Acesta urma sa constate de ce anume ajutor avea nevoie Serbia gi ce ajutor putea sa dea ea Rusiei in razboiul comun impotriva Imperiului Otoman; cl nu era insa autorizat sd incheie nici o intelegere cu titlu de acord formal. Din cate sc stic pana acum. se pare ca autoritatile sarbe nu cunosteau pe deplin natura oarecum limiiata a puterilor acestui emisar. Pe data de 10 iulie s-a incheiat 0 intclegere, cunoscuta sub numele de conventia Paulucci-Caragheorghe. Aceasta intelegere stipula printre altele si numirca de autoritati adminis trative rusesti pe teritoriul sarb, stabilirea de gamnizoane militare rusesti in orasele sarbesti gi trimitcrea de catre Rusia a unor ajutoare militare si economice. Crezand ca are 0 asigurare ferma in ceea ce priveste sprijinul din partea Rusici, Caragheorghe a optat pentru cucerirea independentei Serbiei gi nu doar pentru castigarea autonomiei ei in cadrul Imperiului Otoman. Aceasta decizie a fost o gravd eroare. Intre 7 si9 iuliec, Alexandru 1 si Napoleon s-au intalnit si au semnat tratatul de la Tilsit. Una dintre clauzele acestei intelegeri era ca Franta sa incerce s4 negocieze pacea intre Impcriul Otoman si Imperiul Rus Apropierea dintre Rusia si Napoleon va avea imediat consccinte dezastruoase pentru Serbia. In consonanta cu noua sa politica, guvernul rus # incheiat cu Poarta armistitiul de la Slobozia, din luna august. Desi reprezentantilor rusi la aceste negocieri li se atrasese atentia sa nu-i bardoneze pe sarbi, semnarca acestui acord de inchciere a ostilitatilor a Lasat pe sarbi total descoperiti din punct de vedere militar. Intre timp, ostiltatea guvernului otoman fata de rebelii sarbi era, bineinteles, in continua crestere In ciuda situatici deosebit de dificile, fortele sarbesti au reugit sa-si mentina controlul asupra intregului teritoriu al Serbiet, soarta finala a revelutict sarbe depinzand in mod evident, in aceste momente, de felul cum evoluau relatiile internationale. intre timp, la Constantinopol s-aSLOR NATIONALE BALCANICE 58 declangat criza, al crei rezultat a fost inlaturarea lui Sclim al ML lea, care fu urmat de Mahmud al f-lea. Cat timp guvernul otoman fusese paralizat de accasta criza, pozitia guvernului sarb parca ceva mai bund, caci Poarta nu numai ca era incapabila si sustina o campanie inilitari de amploare impotriva rebelilor, dar ca parca inclinati s4 accepte, intr-un fel sau altul, un compromis. In acest sens se si purtau discutii, dar dificultatea consta in stabilirea granitclor viitorului stat sarb. In cursul acestei perioade hotaratoare, Caraghvorghe a treburt sa lupte in continuare cu unii conducatori sarbi care i se opuncau, ravnindu-i autoritatea. In anul 1805 fu infiintat un consiliu care, teoretic vorbind, avea menirea de a-i reglementa puterile lui Caragheorghe. in anul 1808 insa, cl s-a declarat print ereditar al tarii, desi cra de acord sa colaboreze cu un consiliu de guvernamant, care printre alte functii 0 avea si pe cea de Curte Suprema a tari. Cand opozitia impreuna cu reprezentantul rus Constantin Rodofinikin, care sosise in august 1807, au inccput sa tese intrigi in jurul sau, Caragheorghe a cautat ajutor la francezi si la austricci Disputa cu privire la cata autoritate i se cuvenea consiliului nu a fost rezolvaté in mod satisfacator in timpul acestei perioade revolutionare In general Caraghcorghe a reusit sa-si mentina autoritatea suprema. In pofida greutatilor create de reprezentantul rus, Caraghcorghe a recunoscut unitatea de interese care legau Serbia de Rusia. Cand, in 1809, fura reluate ostilitatile intre Rusia si Imperiul Otoman, el a fost gata sa sprijinc armatele tariste. Coordonarca si cooperarea fortelor sarbeyti si a celor rusesti au fost lipsite de eficienta. Desi a lansat o ofensiva reusiti in directia Novi Pazar, Caragheorghe a suferit 0 grea infrangere la Nis, dupa care trupele otomane au pornit in mars asupra Belgradului. In august 1809 a avut loc o alta masiva trecere a Dunarii de catre sarbi, carora li s-au alaturat si fortele lui Rodofinikin. Desi Serbia nu fusese complet recucerita, rascoala a ajuns la un punct de cumpana, fortele sarbesti vazandu-se silite s4 ramana mereu in defensiva, de asta data {elul lor nefiind altul decat mentinerea teritoriilor pe care inca Je mai stapancau. In iunie 1810, trupele rusesti au patruns in Serbia pentru a doua oara, ceva ce a dus la 0 oarecare cooperare militara, in cadrul carcia li s-au trimis sarbilor arme, munitic si ajutoare medicale. Marele comandant militar rus, maresalul M.L.Kutuzov, a participat la o parte din actiunile militar coordonate, In tabara sarba domnea cel mai deplin optimism, deoarece cu ajutorul rusilor, victoria parca ugor de obtinut. lata insa ca din nou au intervenit evenimentele din Europa spre a spulbera sperantele sirbilor Pus in fata iminente) unci invazii franceze, tarul Alexandru | dorea neum sd semneze un tratat definitiy de pace cu Poarta, pentru a-si degaia FORMAREA STAT56 CHARLES $1 BARBARA JELAVICH trupele gia le putea mobiliza in vederea prevenirti unui nou atac. Din nou, ca si la armistitiul de la Slobozia, guvernul rus a actionat impotriva interesclor aliatilor sai. Sarbii nu au fost informati in legatura cu aceste negocieri, aga cA ci au aflat rezultatul acestora de la guvernul otoman. Dar tocmai in momentul in care sperantele sarbilor sporeau din nou gi Caraghcorghe ajunsese la culmea puterii sale personale, are loc cea de- a doua retragere a rugilor. In negocierile care au dus fa tratatul de la Bucuresti din mai 1812. reprezentantii ruyi au mai incercat o data sa faca cate ceva pentru fostit lor aliati. Astfel, articolul & continea prevederi in legatura cu Serbia, mentionand ca fortificatiile construite de sarbi in perioada revolutici trebuiau distruse, in afara de cazul in care ele putcau fi preluate de guvernul otoman, iar dispozitivele otomane care existascra inainte de 1804, urmau sa fie reocupate de fortcle otomane. Poarta promitca in schimb o amnistic generala in Serbia si unele drepturi de autonomic in cadrul c&rora sarbii urmau si-si rezolve propriile lor probleme, precum si strangerea gi predarea tributului care urma sé fie fix. Reactia sarbilor a fost puternica; in special catre reocuparea de fortele otomane a fostclor fortarete si orase ii ingrijora pe sarbi foarte mult. Ei, bincinteles, se asteptau la represalii nemiloase si, ccea ce pirea a ficel mai rau, guvernul sarb nu avea nici o garantie ca Poarta se va fine de promisiunile cuprinse in articolul 8. Guvernul rus i-a sfatuit pe sarbi si negocieze direct cu Constantinopolul toate detaliile, cu mentiunea ca ruyii le vor acorda sarbilor sprijin diplomatic. Dar aceasta promisiune nu parea sa linistcasca prea tare pe nimeni, in special din moment ce trupele rusesti nu sc retrgcau numai din Serbia, ci chiar si din Moldova gi din Muntenia. Dupa ce armatele rusesti s-au retras in Rusia, temerile sarbilor s-au adeverit pe deplin. Impcriul Otoman nu mai era in rzboi cu nimeni, asa ca a putut sa-si concentreze forjcle asupra Serbivi. Cet noua ani anteriori de razboi secasera resursele Serbiei, cat si fortele ci umane. Atacul a fost lansat de trei armate otomane dintr-odata. in iulic 1813, Caraghcorghe si multi dintre conducatorii sarbi au trecut Dunarca, refugiindu-se pe teritoriul austriac. Armatele otomane au reintrat in Belgrad pe care fuscsera fortate s-l abandoneze in 1806. Populatia a fost supusa unor represalii crancene. Cu aceste actiuni, prima revolutie sirba a luat sfargit In ciuda cyecului final, Serbia a avut o ma de realizari sub conduceiea lui Caragheorghe. In primul rand a fost demonstrata posibilitatea de a organiza o rascoala care a obunut stabilirea primulur gtivern national de sine statitor, Apoi, problemele Serbiei s-att bucurat de atentie internafionala, in special din partea Rusici.S-a incercat si se